Portofoliu la

chimie
Mocan Melisa
 Importanta metalelor in lumea vie

Cuprul

• Cuprul (numit și aramă) este un element din tabelul

periodic având simbolul Cu și numărul atomic 29. Acesta
este un metal de culoare roșcată, foarte bun conducător
de electricitate și căldură. Cuprul a fost folosit de oameni
din cele mai vechi timpuri, arheologii descoperind obiecte
din acest metal datând din 8700 î.Hr. A fost unul din
primele metale folosite, deoarece cantități mici din el apar
în unele locuri în stare liberă.
• Cuprul care are o puritate de peste 99% este folosit la
fabricarea conductelor de gaz și de apă, a materialelor
pentru acoperișuri, a ustensilelor și a unor obiecte
ornamentale. Deoarece cuprul este un bun conducător de
căldură, se utilizează la boilere și alte dispozitive ce
implică transferul de căldură.
• Cuprul este folosit încă din cele mai vechi timpuri. Acesta a
jucat un rol important în civilizația omenească, fiind folosit
la statui, la obiecte casnice, etc.
• Cu două mii de ani înaintea erei noastre, cuprul era folosit
numai la fabricarea bronzului și, mai târziu, la
 confecționarea unor podoabe, iar combinații ale cuprului
la colorarea sticlei în albastru (folosita ca piatră scumpă, la
inele, broșe etc.).
• Mai târziu apar confecționate din cupru obiecte de artă,
cât și diferite vase din bronz. În jurul anului 900 î.e.n. au
fost folosite săruri de cupru pentru zugrăvitul locuințelor
scumpe, fiind combinat cu humă și mai târziu cu var.
Primele monede din bronz apar în Egipt, între anii 430-322
î.e.n., ce au un conținut de cupru de 80% și 20% cositor.
• Fiind unele dintre principalele metale, cuprul ajungea pe
mâinile alchimiștilor, care în scrierile lor cu limbaj
,,ermetic" îl numesc Venus, această planetă fiind
considerată că este reprezentată de cupru.
• Cu toate că este un metal, cuprul este, totodată,
un element indispensabil vieții. Se găsește în toate
țesuturile organismului, dar cel mai mult cupru se găsește
în ficat, iar cantități mai mici se găsesc și
în creier, inimă, rinichi și mușchi.
• Ca efecte benefice, cuprul ajută organismul să
utilizeze fierul din sânge, reducând acțiunile radicalilor
liberi asupra țesuturilor. Consumarea alimentelor de cupru
poate, totodată, preveni anumite boli sau deficiențe, cum
ar fi alergiile, chelia, SIDA, leucemia, osteoporoza și
ulcerul stomacal.
• Cuprul este larg răspândit în alimente, fructe și carne:
în ficat, scoici, nuci, legume, în majoritatea cerealelor,
în struguri (cea mai bogată sursă). Primele date arata ca
doza medie de cupru într-un regim normal era de 2 -
5 mg. Apa de băut și apele minerale aduc o parte din
necesarul zilnic de cupru al organismului. Alte alimente cu
conținut de cupru sunt crustaceele, și legume verzi
(fasolea verde, etc), semințe, ciuperci și chiar și pudra de
cacao. Doza zilnică recomandată de cupru de către
specialiști este de 1,5–3 mg
 Calciul

• Calciul este elementul chimic cu numărul 20 în tabelul

periodic al elementelor,cu simbolul Ca . Este un metal
alcalino-pământos de culoare gri, cel de-al cincea element
din punct de vedere al răspândirii în scoarța terestră.
Calciul este de asemenea al cincilea dintre cei mai
răspândiți ioni dizolvați în apa mărilor, după sodiu, clor,
magneziu și sulfați.
• Calciul pur nu se găsește în natură, el fiind găsindu-se în
roci sedimentare: calcar, dolomit și ghips .
• Sărurile de calciu și soluțiile ionice ale calciului sunt
incolore indiferent de contribuția calciului.În
soluție, ionul de calciu are un gust variabil, fiind declarat ca
având un gust ușor sărat, acru, mineralic sau chiar
liniștitor.
• Din punct de vedere chimic calciul este reactiv și moale
pentru un metal. Este un element metalic argintiu care
trebuie extras prin electroliză din clorură de calciu. Este
mai greu de aprins decât magneziul, dar atunci când se
aprinde arde intens cu o flacără roșie.
• Calciul are un rol foarte important în corpul omenesc, fiind
al cincilea element din organism. Este un important
constituent al oaselor și dinților, dând rezistență acestora.
Matricea osoasă, constituită în principal din fosfat de
calciu, conține aproximativ 99% din cantitatea de calciu
din organism. Concentrația normală a calciului
în sânge este de aproximativ 10 mg/100 ml, acest nivel
fiind menținut constant de către anumiți hormoni.
• Calciul un element esențial în numeroase
procese metabolice, cum ar fi funcționarea nervilor,
contracția musculară, coagularea sangvină sau
funcțiile citoplasmatice .
• Necesarul zilnic de calciu este de aproximativ 1 gram,
produsele lactate fiind principala sursă. Absorbția sa în
organism este facilitată de vitamina D, de aceea un deficit
al acestei vitamine poate duce la apariția unor afecțiuni
ca rahitismul, osteoporoză sau osteomalacia. Scăderea
calciului din sânge determină apariția tetaniei. Excesul de
calciu se poate depune în organism sub formă de calculi, în
special la nivelul veziculei biliare și al rinichilor.
Calciul se utilizează:
• ca agent de reducere în extracția
metalelor: uraniu, zirconiu și thoriu.
• pe post de deoxidant, desulfurant sau decarbonizant
pentru diferite aliaje
• pe post de agent de aliere în producția aliajelor pe bază
de aluminiu, beriliu, cupru, plumb și magneziu.
• în prepararea cimentului și mortarului folosite în
construcții
• în prepararea brânzei
 Magneziul
 Magneziul este elementul chimic din tabelul periodic al
elementelor care face parte din grupa a doua si care are
simbolul Mg și numărul atomic 12. Magneziul este al
optulea element și al treilea metal după aluminiu și fier
ca abundență în scoarța solidă terestră, formând
aproximativ 2% din masa acesteia. Magneziul este al
treilea ca și componență în sărurile dizolvate în apa
mării.
Magneziul este un metal foarte rezistent, de culoare alb-
argintie, foarte ușor și care devine ușor mat în contact cu
aerul. În soluție, formează ioni de Mg++. Este ușor de
aprins când este sub formă de fâșii subțiri. Odată aprins,
arde cu o flacără albă, foarte luminoasă și este greu de
stins, fiind capabil să ardă la interacțiunea
cu azotul și dioxidul de carbon.
 Magneziul este important atât în
dezvoltarea animalelor cât și a plantelor. Clorofila constă
în porfirine bazate pe magneziu. Necesarul zilnic de
magneziu al unui adult este de 300-400 mg în funcție de
sex, greutate și înălțime. O dozare inadecvată a
magneziului cauzează deseori spasme musculare și este
asociată cu boli.
cardiovasculare, diabet, hipertensiune și osteoporoză.
Deficiența acută este rară și nu este niciodată datorată
unei insuficiențe din alimentație ci urmare a unor boli
specifice care sunt în general rare.
 Doza maximă admisa pentru suplimentul de magneziu
este de 350 mg/zi. Cel mai comun simptom generat de
excesul de magneziu este diareea.
 Compuși ai magneziului, în principal oxidul de
magneziu, sunt utilizați ca material refractar pentru
cuptoarele din industria siderurgică. Oxidul de magneziu
și alți compuși sunt de asemenea utilizați în agricultură
(ca fertilizatori), chimie și industria construcțiilor.
Aliajul magneziu-aluminiu este utilizat în principal la
conservarea băuturilor. Aliajele magneziului sunt de
asemenea utilizate ca și componente ale structurii
automobilelor. O altă utilizare o reprezintă îndepărtarea
sulfurilor de pe fier și oțeluri.
Alte utilizări:
 Magneziul, ca și aluminiul, este rezistent și ușor, deci
este folosit la construcția autovehiculelor de mare volum.
 Combinat în aliaje, este esențial în
construcția avioanelor și rachetelor.
 Aliat cu aluminiul, îi îmbunătățește acestuia
caracteristicile mecanice, de prelucrare și de sudare.
 Agent reducător pentru producerea uraniului pur și a
altor metale din sărurile lor.
 Hidroxidul său este folosit în "laptele de
magneziu", clorura și sulfatul de magneziu în săruri
Epsom, iar citrații săi în medicină.
 Pudra de carbonat de magneziu este folosită de sportivi
– gimnaste, halterofili.
 Stearatul de magneziu este o pudră albă, cu proprietăți de
ungere. În industria farmaceutică este folosit în procesul
de fabricare a tabletelor.
 Este folosit de asemenea în pirotehnie și la fabricarea
bombelor incendiare.
 Utlizarile sodiului

• Sodiul (sau Natriu) este un element din tabelul periodic

având simbolul Na si numarul atomic 11. Este un metal
alcalin, argintiu, cu o reactivitate ridicata. Din aceasta
cauza,sodiul nu exista liber în natura, ci doar sub forma de
combinatii chimice deosebit de stabile. Sodiul metalic se
obtine prin electroliza hidroxidului de sodiu.
• O multime de compusi ai sodiului au aplicatii. Sodiul
metalic se foloseste pentrua obtine compusi organici. NaCl
are un rol foarte important în procesele fiziologice din
organism.
Dintre utilizarile sodiului, amintim:
• în aliaje, pentru a le îmbunatati proprietatile(aliaje cu
potasiu,etc);
• În sapunuri, în combinatie cu acizii grasi, formând cu
acestia saruri slabe,usor dizolvabile, având caracter
degresant;
• pentru purificarea unor metale topite.
• În lampi cu vapori de sodiu sunt cele mai eficiente surse de
lumina alba;la aceste lampi tubul de descarcare contine un
amestec de xenon ,sodiu si mercur ;
• In polimerizarea cauciucului sintetic butadienic.
• Încalzit în aer,sodiul se aprinde si arde cu flacara galbena
rezultând peroxide de sodiu si oxidul de sodiu. Peroxidul de
sodiu se descompune usor, cu formare de oxid de sodiu.
• In industrie compusii cei mai importanti sunt clorura de
sodiu care in cantitati mari e folosita in alimentatie
carbonatul de sodiu.
• obținerea compușilor organici;
• obținerea NaCN (cianură de sodiu);
• amestecuri răcitoare în reactoare nucleare;
• obținerea de aliaje antifricțiune;
 Beneficiile salinei si a aerului de
mare

• Aerosolii se pot defini ca fiind micro-particule solide, lichide

sau gazoase care se afla in suspensie in atmosfera. Aerosolii
salini sunt micro-particule de sare care se formeaza in
concentratii mari in salinele naturale sau artificiale.
• Sarea este o substanta bactericida, care nu permite dezvoltarea
culturilor microbiene si se comporta astfel ca un dezinfectant.
Aflati in atmosfera respirabila, aerosolii salini de dimensiuni
mai mari se depun si sunt absorbiti in caile respiratorii
superioare: cavitatea nazala, cavitatea bucala, faringe (glota,
epiglota), iar aerosolii salini de dimensiuni mai mici patrund
adanc in caile respiratorii inferioare: trahee, bronhii, bronhiole,
alveole pulmonare.
• Prin proprietatiile sale electro-chimice, sarea, mai exact ionii
salini, realizeaza prin absorbtia lor de catre aceste organe
actiunile de dezinfectie, fluidizare a mucoaselor, eliminarea
toxinelor, refacerea elasticitatii membranelor celulelor,
reducerea PH-ului pe ariile organelor de respiratie, reducerea si
gruparea micro-organismelor iritante, simptomatica
caracteristica vindecarii bolilor respiratorii.
• Aerul marin are binemeritata reputatie de a fi excelent
pentru sanatate, deoarece este bogat in ioni negativi si incarcat
cu iod. Ionii negativi actioneaza asupra organismului uman
conferindu-i starea de bine si de destindere.
• Aerosolii marini sunt eficienţi în tratarea problemelor cronice,
precum bronşita, astmul sau bronhopneumopatia obstructiv
cronică şi favorizează fluidificarea mucusului bronşic şi
curăţarea bronhiilor.