Logica propozitiilor compuse

Definire si caracterizare

Definiţie: Se numeşte propoziţie un enunţ care poate fi adevărat sau fals,

niciodată adevărat şi fals simultan.

Definitie: Propozitiile alcatuite din alte propozitii sunt numite propozitii compuse.
Propozitia compusa (moleculara) este alcatuita din propozitii simple (atomare) asupra
carora actioneaza anumiti operatori propozitionali. Propozitiile simple vor fi simbolizate
cu litere mici, (p, q, r.) numite variabile propozitionale .
Numele de “propozitie compusa“, provine de la faptul ca in structura unei propozitii
compuse se pot pune in evidenta cel putin o propozitie simpla si cel putin o constanta
logica.
Propoziitile compuse se obtin aplicand anumite operatii logice la propozitiile
simple, iar mai precis este vorba de a aplica aceste operatii la valoarea de adevar a
propozitiilor simple. De aceea, propozitiile compuse sunt tratate ca functii de adevar,
resprectiv valoarea de adevar a unei propozitii compuse depinde de valoarea de adevar
a propozitiilor simple. Astfel, dacă propoźitia A venit primăvara" este adevărată,
propozitia "Nu este adévarat că primăvara avenit: va fi falsă şi invers.
A cerceta logica propozitiilor compuse revine astfel la a studia, in primul rand,
functiile de adevar posibile.
In cadrul unei propozitii compuse pot fi puse astfel in evident doua tipuri
componente:
 propozitiile simple;
 operatori propozitionali sau conectori propozitionali care sunt
simbolizati prin intermediul unor semne speciale precum:~, → , ≡ , V , &...
reprezentand constante logice.
Propozitia „Bate vantul“ are, într-un cadru spatio-temporal precizat, o anumita
valoare de adevar, fiind adevarata sau falsa. Propozitiile simple de acest fel poarta
numele de propozitii atomare. Vom simboliza propozitiile atomare prin literele p, q, r…
Întrucât propozitia pe care o exprima o astfel de litera difera de la caz la caz, vom spune
ca aceste litere sunt variabile propozitionale. Valorile de adevar „adevarat“ si „fals“ vor fi
notate prin simbolurile „1“ si, respectiv, „0“, simboluri fara vreun înteles numeric.
Propozitiile atomare se pot combina în forme mai complexe numite propozitii compuse,
în diverse modalitati: „Daca e cald afara , ies si merg la strand“, „Daca si numai daca e
cald afara, ies sa ma plimb“, „Stau acasa sau ma duc la pescuit“, „Nu stau acasa si ma
duc la pescuit“ etc. Acestea reprezinta combinatii de propozitii atomare, „legate“ cu
ajutorul unor expresii precum: „daca... atunci...“, „si“, „sau“, „daca si numai daca“ etc.
Astfel de expresii se numesc conectori logici. Numele de conectori logici vine de la faptul
ca acestia „conecteaza“ propozitiile atomare, dând nastere la propozitiile compuse sau
moleculare. Proprietatea lor cea mai importanta este aceea ca valoarea de adevar a
propoztiei compuse care rezulta prin aplicarea lor este functie de valoarea de adevar a
propozitiilor componente.
În acest sens conectorii logici sunt functii de adevar.

Functiile de adevar

Funcţiile de adevăr asociate conectorilor pot fi reprezentate cu ajutorul tabelelor

de adevăr, care indică tipul de formulă cu care avem de-a face, ce relaţii logice există
între formulele tabelului şi, mai ales, determină validitatea raţionamentelor.
𝑛
Numarul total al functiilor de adevăr posibile se determină calculând N=𝑚𝑚 , unde
"N"=număru furictiilor de adevår, "n"-pumärul variabiletor propozitiohale,iar "m’’=
numărul valorilor de adevăr.
In măsura în care m=2 (adevărat=1 şi fals=0) pentru n=1 se obtin 4 functii de
adevar (functii de adevăr de ordinul 1), iar pentru n=2, 16 functii de adevăr (functii de
adevăr de ordinul 2).
Functiile de adevar de ordinul 1 sunt:
 1. prin afirmarea unei propozitii adevarate se obtine aceeasi propozitie adevarata;
2. prin afirmarea unei propozitii false se obtine aceeasi propozitie falsa;
3. prin negarea unei propozitii adevarate se obtine o propozitie falsa;
4. prin negarea unei propozitii false se obtine o porpozitie adevarata;

Functiile de adevar de ordinul 2 sunt:

p q
propozitii

1 1

1 0

0 1
0 0

p q
propozitii

1 1
1 0

0 1

0 0

Dintre toate aceste functii de adevăr sunt insă uzuale atât din punct de vedere
logic cât şi din punct e vedere al corespondentei lingvistice, doar şase, care urmeaza a
fi prezentate.
 1.Negatia

Negatia (simbolizatã prin „¬“ sau prin „~“, „P— “). Prin negarea unei propozitii p se
obtine o noua propozitie („non-p“), complementara în raport cu prima, care este
adevarata când p este falsa si falsa când p este adevarata.
In limbajul natural negatia este introdusă prin cuvinte şi expresii de genul "nu este
adeverat că", "nu este cazul că”, "este fals că” etc. Definitia sa poate fi concretizată prin
următorul tabel al valorilor de adevăr:

Cu alte cuvinte, o prop itie şi negatia sa nu opot fi împreună adevărate sau false,
raportul dintre ele fiind unul de contradictie.
Considerând propozitia „Afara ploua“, fiecare din formele urmatoare pot fi
considerate drept negatia propozitiei initiale: „Afara nu ploua“, „Nu ploua afara“, „Nu este
cazul ca afara ploua“, „Este fals ca afara ploua“ etc.

2.Conjunctia

Conjunctia (simbolizata prin „&“ sau prin „•“, „∧“) a doua propozitii este adevarata
numai daca ambele propozitii (numite si „conjuncte“) sunt adevarate. În restul cazurilor,
când cel putin una este falsa, si conjunctia acestora va fi falsã. În limba naturala
conjunctia este semnalata prin expresii de genul: „si“, „iar“, „desi“, „dar“, „cu toate ca“,
„în pofida“ etc.
Daca unul dintre termenii unei conjunctii este fals, atunci întreaga conjunctie va fi
falsa (p & 0 = 0), iar daca unul dintre termenii sai este adevarat, valoarea sa de adevar
este determinata de valoarea celuilalt termen (p & 1 = p).
Pornind de la urmatoarele propzitii: “ Afara ninge” si “ Eu plec la plimbare”,
conjuctia acestora poate fi regasita sub mai multe forme:” Desi afara ninge, eu plec la
plimbare”, “Afara ninge si eu plec la plimbare” etc.
 3.Disjunctia
Disjunctia (simbolizatã prin „∨“) a doua propozitii este adevarata numai daca cel
putin una dintre ele este adevarata, si este falsa daca ambele sunt false. În limbajul
natural disjunctia este semnalata prin expresii de genul: „sau“, „fie“, „ori“ etc.

a. Neexclusiva
O disjuncfe neexclusivă este falsa dacă şi numai
dacă ambele este introdusă prin cuvinte precum "sau",
"ori", fie" etc.
Daca unul dintre termenii unei disjunctii inclusive
este ade - varat, atunci întreaga conjunctie va fi
adearata (p ∨ 1 = 1), iar daca unul dintre termenii sai
este fals, valoarea sa de adevar este determinata de
valoarea celuilalt termen (p ∨ 0 = p).
Astfel, expresia „Ma duc la mare sau ma duc la
munte“ reprezintã o disjunctie inclusiva, caz în care
ambele actiuni pot fi îndeplinite.
b. Exclusiva
O disjunctie exclusiva este adevarată dacă şi numai
dacă propozitile nu au aceeaşi valoare de adevăr. In caz
contrar ea este falsă.
Diferenta dintre acest tip de disjunctie si disjunctia
neexclusivă se referă la respingerea cazului în care se
pot realizà atât p cât şi q. Disjunctia exclusivă este
introdusă prin astfel de expresii, precum: "sau..., sau.",
oi.., ori..", "fie.... fi..." etc., care resping cazul realizării
ambelor situatii.
Disjunctia exclusiva este adevarata când termenii ei
au valori de adevar diferite si este falsa când au aceea si
valoare de adevar.
Astfel, expresia “Sau ma duc la mare sau ma duc la
munte” reprezinta o disjunctie exclusiva deoarece
actiunile nu pot fi indeplinite simultan.
 5.Implicatia

Implicatia (simbolizata prin „→“) reprezinta o relatie de succesiune logica între

douã propozitii si este falsa doar daca prima propozitie a implicatiei este adevarata si
cea de-a doua falsa, în restul cazurilor implicatia fiind adevarata. În limbajul natural
implicatia este semnalata prin expresii de genul: „daca..., atunci...“, „...implicã...“, „din...
rezultã...“, „din... deducem pe...“.
Astfel, „Daca ploua (p), atunci îmi iau umbrela (q)“ reprezinta o implicatie, numita
si conditional, prima propozitie (p) fiind numita antecedent, iar cea de-a doua (q)
consecvent. Se mai spune ca „p“ reprezinta o conditie suficienta pentru „q“, iar „q“ o
conditie necesara pentru „p“.

6.Echivalenta
Echivalenta (simbolizata prin „↔“ sau prin „≡“) reprezinta o relatie de concordanta
logica si este adevarata numai daca ambele propozitii componente au aceeasi valoare
de adevar. Vom spune astfel ca doua propozitii sunt echivalente daca au aceeasi valoare
de adevar. Echivalenta se mai numeste si „dubla implicatie“ sau „biconditional“, întrucât
mai poate fi exprimata si printr-o conjunctie de implicatii reciproce: (p ↔ q) ↔ [(p → q)
& (q → p)]. Daca unul dintre componentii unei echivalente este adevarat, valoarea de
adevar a echivalentei depinde de valoarea celuilalt component: (p ↔ 1) = p. Daca unul
dintre componentii unei echivalente este fals, valoarea de adevãr a echivalentei este
aceeasi cu negatia celuilalt component:
(p ↔ 0) = ¬p.
Astfel, “Daca si numai daca ninge, atunci ma voi imbraca gros” reprezinta o
echivalenta.
Proprietatile principalilor operatori propoitionali

1) Afirmatia
 Principiul identitätii
2) Negatia
 Princiupiul tertului exclus
 Legea dublei negatii pep
 Principiul noncontradictie
3) Conjunctia
 ldempotenta conjunctiei
 Contragerea conjunctiei
 Comutativitatea conjunctiei
 Asociativitatea conjunctiei
4) Disjuncția neexclusivă
 Indempotenta disjunctiei
 Extinderea disjunctiei
 Comutativitatea disjunctiei
 Asociativitatea disjunctiei
 Disstributivitatea conjunctiei fata de disjunctie
 Distributivitatea disjunctie fată de conjunctie
5) Implicatia.
 Tranzitivitatea jmplicatiei
 Contrapozitia implicatiei
 Distributivitatea implicatiei fată de conjunctię
 Distributivitatea implicatiei fată de disjunctie
 Echivalenta implicatiei cu o disjunctie
6) Echivalenta
 echivalenta cu o dublă implicatie
7) Legile lui De MoRgan
 Dualitatea dintre conjunctie şi disjunctie
Cei cinci conectori propoziþionali fundamentali sunt, prin urmare:

Tipuri de formule cu propozitii compuse

Definitie: Prin formula intelegem o expresie din logica propozitionala a carei structura
logica este redata cu ajutorul literelor propozitionale, al parantezelor si al conectorilor
logici.
Structura unei propoziti compuse ,utilizând variabile propozitional şi operatori
propozitionali ,poate fi redusă la o formula. Formulele obtinute pot fi clasificate in functie
de următoarele criterii:
 Oeratorul principal, respectiv operatorul care apare ultimul in constructia
formulei. De exemplu,formula:
(p&q)->-p
este o implicatie ,iar formula
(~p V q) V (~p & r)
este o disjunctie neexclusivă.
 Rezultatul obtinut prin calculul logic potrivit acestui criteriu formulele
din logica propozitilor compuse se împart în legi logice, formule
contingente si formule inconsistente (contradictorii).
Astfel, exista trei tipuri de formule logice:
 Tautologii. Spunem despre o formula ca reprezinta o tautologie sau o
lege logica daca este adevarata indiferent de valorile de adevar ale
componentelor sale, adica daca pe coloana corespunzatoare ei din
tabelul de adevar asociat formulei in cauza vom avea numai valoarea 1.
Exemple de tautologii: p∨¬p, p → p, p ↔ p, p → (p∨q), (p & q) → p etc.

Formule

 Formule contingente. O formula poate fi caracterizata

drept contingenta daca, in functie de valorile de adevar ale
componentelor sale, uneori este adevarata, alteori falsa. In cazul unei
formule contingente, printre valorile sale din tabelul de adevar regasim
atat valoarea 1, cat si valoarea 0. Exemple de formule contingente: (p∨q)
→ p, p → (p & q) etc.
  Formule inconsistente. O formula este inconsistenta daca este falsa
indiferent de valorile de adevar ale componentelor sale, adica daca pe
coloana corespunzatoare ei din tabelul de adevar asociat formulei in
cauza vom avea numai valoarea 0. Orice negatie a unei tautologii
reprezinta o formula inconsistenta.

Doua formule propozitionale sunt reciproc inconsistente daca, pentru nicio

combinatie a valorilor lor de adevar, cele doua formule nu sunt niciodata simultan
adevarate. Evident, orice formula si negatia sa vor constitui o pereche de formule
reciproc inconsistente. De remarcat insa ca doua formule pot fi reciproc inconsistente si
daca nu au valori de adevar opuse pentru orice combinatie a valorilor componentelor
sale; acestea pot avea impreuna valoarea „0” pentru oricate astfel de combinatii.