Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea de Inginerie și Management în Electronică și Telecomunicații

Catedra Sisteme și Rețele de Comunicații Optoelectronice

Referat
La disciplina

Psihopedagogie

Tema:”Autoeducația-condiție a reușitei în
cariera profesională”

A elaborat

st.gr.MMRT-141 Cortac Oxana

Profesor

dr.,conf.,univ. Vasiliev.M

Chișinău 2014
 Motto:Oamenii nu se nasc nici buni nici răi,
dar se nasc capabili de a deveni buni sau răi,
după cum ii unește sau îi desparte un interes comun.
Claude A. Helvetius

Societatea actuală, responsabilităţile, individul însuşi se mişcă mai repede,

mai profund decât sfârşitul secolului trecut. Problematica lumii contemporane,
provocările acesteia şi consecinţele din domeniul educaţiei au dus la impunerea şi
operaţionalizarea în plan teoretic- explicativ, dar şi practic-aplicativ, a unor
sintagme cum ar fi: învăţare de-a lungul întregii vieţi (lifelong learning), educaţie
de-a lungul întregii vieţi (lifelong education), educaţie permanentă, educaţia
adulţilor, educaţia părinţilor, autoînvăţare (self learning), autoinstruire,
autoeducaţie (self education), autoinformare şi autoformare educativă, autonomie
educativă, educaţie globală.
Valul schimbărilor şi al noutăţilor care asaltează viaţa umanităţii şi a
fiecărei colecivităţi umane a făcut necesară extinderea actului educativ de-a
lungul întregii vieţi. Educaţia dată de şcoală nu mai este suficientă pentru întreaga
viaţă a omului. In încercarea de a face faţă provocărilor lumii contemporane, una
din direcţiile de restructurare a realităţii educaţionale este: extinderea actului
educativ la nivelul întregii vieţi a individului.
A învăţa să înveţi şi a te perfecţiona continuu sunt condiţiile educaţiei
permanente. Ideea autoeducației nu este nouă, necesitatea permanenţei educaţiei
în plan individual şi istoric fiind intuită de mult timp, în primul rând de la clasicii
pedagogiei tradiţionale. Incă din secolul al XVII-lea, Jan Amos Comenius (1592-
1670) afirma în lucrările sale că „tota vita schola est” - reflecţie teoretică, pe care
realitatea obiectivă, practica, specialiştii şi ştiinţa, aveau să o valideze ulterior. S-
a afirmat că „pentru fiecare om, viaţa sa este o şcoală, de la leagăn până la
mormânt” (J. A. Comenius).
Pentru a face faţă situaţiile multiple de provocare a lumii contemporane este
firesc să ne punem următoarea întrebare: Dacă, astăzi, educaţia dată în şcoală
este suficientă a face faţă avalanşei de probleme cu care se confruntă omenirea ?
Răspunsul este clar, educaţia dată în şcoală nu mai este suficientă pentru întreaga
viaţă a omului; de aceea reprezentanţii pedagogiei moderne au emis teza educaţiei
prelungite sau a autoeducației care străbate întreaga viaţă personală a omului,
astfel încât nevoia de educaţie şi perfecţionare devine permanentă, pentru toată
viaţa.
 Autoeducația se defineste ca fiind activitatea constienta si complexa a fiintei
umane desfasurata in scopul desavarsirii propriei personalitati.Cuvantul
,,autoeducatie", provenit din grecescul ,,autos" (,,insusi") si latinescul ,,educatio"
(,,educatie") este o activitate pe care orice individ o desfasoara constient pentru
formarea sau desavarsirea propriei persoane.
Funcţia principală a autoeducaţiei angajează transformarea obiectului
educaţiei în subiect al educaţiei în urma unui proces care implică valorificarea
unui ansamblu de acţiuni educaţionale, proiectate şi realizate permanent la un
nivel calitativ superior, într-o perioadă de timp determinată.

Pentru secolul nostru, instruirea continuă şi implicit autoinstruirea au devenit

cerinţe fundamentale ale societăţii, determinate de creşterea exponenţială a
informaţiilor şi de uzura accelerată a acestora, de mobilitatea profesiilor, de
progresele extraordinare ale ştiinţei, tehnicii, tehnologiei şi mijloacelor de
informaţie, de dinamismul vieţii economice şi sociale, de democratizarea
învăţământului, de creşterea nivelului de aspiraţie spre cultură şi educaţie, de
folosirea cât mai plăcută şi utilă a timpului liber.

Ca activitate a insului asupra propriei sale formaţii, autoeducaţia este posibilă

datorită anumitor particularităţi şi funcţii ale conştiinţei de sine, şi anume, avem
în vedere:

 funcţia anticipativă, potrivit căreia omul se poate autoproiecta în viitor,şi,

în consecinţă, îşi poate orienta activitatea şi preocuparile sale spre
obiective formative urmărite cu perseverenţă;
 funcţia normativă, constituită ca urmare a interiorizării treptate a cerinţelor
sociale, care intervine ca un foc interior în formarea unor judecăţi de
valoare, în determinarea conduitei, în modelarea şi remodelarea continuă a
propriilor comportamente;
 capacitatea omului de a se reflecta pe sine însuşi şi de a-şi dedubla
constiinţa de sine în contrarii – în ceea ce este şi ceea ce vrea să devină el.

Omul care doreşte să se autoeduce permanent, îşi formează personalitatea

echilibrat, poate identifica şi folosi sursele de informaţie, participă la dezvoltarea
societăţii şi la educarea celorlalţi membrii ai colectivităţii din care face parte.
Nicolae Iorga susţinea că: ,,Învăţat e omul care se învaţă necontenit pe sine şi
învaţă necontenit pe alţii.”

Autoeducaţia devine posibilă la vârsta adolescenţei, deoarece tânărul îşi

proiectează în viitor propria persoană, formându-şi idealul în viaţă. El meditează
asupra celor învăţate şi dispunând de un mod propriu de apreciere a valorilor
socio-culturale, le interiorizează, participând astfel la propria sa formare şi
dezvoltare.

Orice acţiune conştientă, îndreptată spre perfecţionarea comportamentului, este

un act de autoeducaţie. În măsura în care o persoană are o concepţie mai bine
conturată despre lume şi viaţă, o atitudine personală faţă de sistemul social de
valori, un ideal propriu, în aceeaşi măsură este capabilă să-şi aplice un program
raţional de autoeducaţie .

Omul se cunoaşte pe sine în mod mijlocit, prin intermediul actelor sale de

conduită, al prestaţiilor personale, al relaţiilor sale cu alţii.
Marx spunea: ,,Deoarece nu vine pe lume cu o oglindă în mână, omul se
oglindeşte mai întâi în alt om”. El va ajunge la autocunoaştere, raportându-se şi
comparându-se necontenit cu alţii.
In contemporaneitate, caracteristicile autoeducației sunt (M. Ionescu,
2003, Instrucţie şi educaţie,):
■ caracterul continuu, permanent - ca activitate socială educaţia
permanentă este analizată în:
- planul social-istoric reprezentând premisa dezvoltării personalităţii
umane şi a umanizării omului, şi în
- planul individual (ontogenetic) al membrilor societăţii, în sensul că
educaţia este continuă, dispărând limita cronologică a învăţării.
Educaţia nu se termină la sfârşitul instrucţiei şcolare, ci constituie
un proces permanent. Educaţia permanentă acoperă întreaga
existenţă a unei persoane;
■ caracterul formativ - formarea, dezvoltarea şi modelarea personalităţii
umane şi autoperfecţionarea ei se realizează pe tot parcursul vieţii,
datorită caracterului său formativ, datorat influenţelor formative
sistematice şi integratoare exercitate asupra fiinţei umane pe întreaga
existenţă a unei persoane;
■ caracterul generalizat - educaţia permanentă reprezintă o activitate
socială generalizată, omniprezentă şi de amploare, care a pătruns în
toate sferele societăţii contemporane;
■ caracterul dinamic, evolutiv şi integrator - educaţia permanentă
angajează un ansamblu de activităţi, şi procese evolutive, care
integrează şi articuleză toate formele şi tipurile de educaţie cu care
omul vine în contact, toate stadiile şi formele educaţiei, toate actele şi
experienţele educative pe care acesta le trăieşte, toate influenţele şi
înrâuririle educative care se exerită asupra omuli, precum şi
autoeducaţia, într-un ansamblu funcţional integrat, unitar şi coerent,
care contribuie la modelarea personalităţii umane;
■ caracterul flexibil - oferta educaţională a societăţii este extrem de
diversificată şi flexibilă, fiind modelată în sensul favorizării
dezvoltării umane în direcţia nevoilor sale educaţionale, a
aspiraţiilor, intereselor, dorinţelor, aptitidinilor, talentelor personale,
a propriului profil de inteligenţă.
Metodele si procedeele folosite in practica autoeducatiei sunt moduri de
actiunea supra propriei persoane de cunoastere si evaluare de sine,
proiectare, influentare si formare, autocorectare si transformare.
Autoobservația consta in observarea conduitei si a trairilor personale. In
cazul autoobservatiei, individul, desfasurand o anumita activitate, urmareste
in acelasi timp si conduita sa, reactiile, trairile sale proprii. Autoobservatia
trebuie sa fie corecta, fidela, nu deformata. Important e ca faptul supus
observatiei sa fie vazut asa cum este, nu cum am vrea sa fie, sau cum ar
trebui sa fie.
Autoanaliza presupune obtinerea unei imagini cat mai complete despre sine
prin investigatii si meditatii, orientate spre propria persoana. Prin
descompunerea mintala a propriei coportari si a activitatii efectuate, sunt
evidentiate laturile pozitive si negative, motivele si scopurile activitatii,
reactiile si starile emotionale urmandu-se perfectionarea activitatii si a
conduitei.Autoanaliza reprezinta o forma de autoperfectionare a
personalitatii si autoreglare a conduitei. Folosirea acestei metode necesita
un grad redicat de maturitate. Ea impune individului sa se priveasca cu
ochii altuia,dar nu a unui observator trecator.
Autoconvingerea poate fi folosita atat in luarea unei decizii majore din
viata noastra (alegerea facultatii, a locului de munca, etc.) cat si in
rezolvarea unor probleme din viata cotidiana. Eficienta autoconvingerii
depinde intr-o masura considerabila de optimismul subiectului, starea lui
afectiva traita in momentul respectiv, maturitatea, cultura si inteligenta
tanarului. Autoconvigerea se poate manifesta atat in forma autojustificarii,
autoconsolarii si autolinistii cat si pentru a neimpotrivi actiunilor si
opiniilor care nu concorda cu convingerile noastre. A. se incheie de regula
prin luarea unei hotarari care pate fi exprimata sintetic prin
cuvintele:Gata!,Trebuie!,Ajunge!,etc.
Autocomanda. In activitatea cotidiana deseori suntem pusi in situatia de a
ne concentra la maximum toate eforturile pentru realizarea hotararii luata,
pentru a ne determina sa actionam intr-o anumita directie sau, dimpotriva,
sa ne abtinem de la actiunea nedorita, astfel spus sa ne comandam noi
insine.Ea se realizeaza prin pronuntarea cu glas tare sau in gand a unor
cuvinte sau propozitii scurte formulate la imperativ.Voi
reusi!,Curaj!,Inainte!,etc. In cazul in care folosim autocomanda pentru a ne
tempera, a ne stapani starile afective sau pentru a renunta la o activitate,
vom folosi expresii ca:Abtine-te!,Renunta!,Stapaneste-te!s.a.
Autoaprecierea si autocritica .Autoaprecierea vizeaza cunoasterea
calitatilor si defectelor proprii, a capacitatilor si aptitudinilor, a trasaturilor
de presonalitate si a gradului lor de dezvoltare.Din perspectiva
autoeducatiei este necesara autoaprecierea obiectiva, realista atat a
calitatilor cat si a defectelor proprii. Autocritica este utila in masura in care
este realista si orientata autoeducativ, ajungand sa elimine erorile de
conduita si sa determine restructurari profunde ale personalitatii. Eficienta
 ei este cu atat mai mare cu cat sunt mai profunde trairile afective ale
nemultumirii fata de neajunsurile pe carele avem.
Autosugestia se bazeaza pe forta specifica de reglaj a cuvantului. Daca prin
sugestie se intelege o influenta exercitata prin intermediul cuvantului asupra
vointei ciuva, autosugestia reprezinta influenta exercitata asupra propriei
noastre vointe. Timpul cel mai prielnic pentru autosugestie este seara
inaintede a adormi si dimineata, imediat dupa trezirea din somn. Pot fi
folosite in acest scop si framentele mai mici de timp cu mar fi: deplasarea la
si de la serviciu, pauzele, timpul petrecut in timpul mijloacele de transport
etc.
Autoexersarea rerpezinta metoda fundamentala in procesul de
autoeducatie. Ea se regaseste intr-o forma sau alta in toate celelalte metode
si procedee folosite in scopul autoperfectionarii personalitatii.
Autoexersarea consta in executarea, indeplinirea cu strictete a sarcinilor
profesionale si extraprofesionale pe care ni le-am fixat. De ex:sa terminam
lucrarile planificate, sa citim un numar de pagini din literatura
despecialitate sau beletristica, sa rezolvam un numar de probleme sau
exercitii,sa cantam la intrumentul preferat, sa facem antrenament fizic
etc.nu trebuie sa recompensam o activitate pe care copilul o intreprinde cu
placere(de exemplu o activitate sportiva agreata de copil).Recompensa nu
trebuie promisa inaintea desfasurarii activitatii, ci imediat dupaaceasta
activitate, explicandu-i-se clar pentru ce anume este rasplatit.

Autoeducaţia presupune autocunoaştere, autostăpânire, autoconducere.

Este o activitate conştientă, orientată spre formarea sau desăvârşirea
propriei persoane, în conformitate cu năzuinţele, aspiraţiile, idealurile şi
concepţia despre rolul omului în societate.

Concluzie:
În sens mai larg sau mai restrins, înțeleg că autoeducația este cunoașterea de sine
în mod conștient, perfecționarea propriei personalități,transformarea ta
permanentă și valorificarea resurselor personale în contextul oricărei activități a
vieții. Cizelarea noastra,implinirea de sine, dezvoltarea personală, conștiințta de
sine și capacitatea de a deveni o personalitate unică și puternică în viață-constau
în autoeducție. Culivarea mea individuală depinde doar de mine si doar prin
autoeducatie.!!!
Invatat e omul care se invata necontenit pe sine si invata necontenit pe altii!!!

Facultatea te va ajuta sa supravietuiesti, iar autoeducarea te va face un om de succes!!!