Constitutiile din Romania

Prima constitutie propriu-zisa a Romaniei a fost adoptata in anul 1866. Pana atunci, au existat
in spatiul romanesc fie proiecte constitutionale redactate de romani, care insa nu au fost puse
in aplicare, fie acte cu valoare constitutionala, impuse de straini. In prima categorie putem
mentiona “Constitutia Carvunarilor”, redactata in 1822 de Ionica Tautul in Moldova sau
“Osabitul act de numire a suveranului romanilor”, redactat in 1838 de Ion Campineanu in Tara
Romaneasca.
Primmele acte cu valoare contitutionala care au functionat in Tarile Romane au fost
Regulamentele Organice, adoptate in timpul ocupatiei militare rusesti din 1829-1834, sub
conducerea generalului Kiseleff. Ele au fost aplicate incepand cu 1831 in Tara Romaneasca si
1832 in Moldova. Regulamentele contin pentru prima oara principiul separarii puterilor:
puterea legislativa apartine domnului, puterea executiva apartine Adunarii Obstesti, iar
puterea judecatoreasca apartine Inaltului Divan. Regulamentele Organice au functionat ca acte
constitutionale pana in 1858, atunci cand marile puteri au adoptat Conventia de la Paris, un
nou act cu valoare constitutionala. Conform conventiei, Tarile Romane formau un singur stat,
numit Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei, avand insa doi domnitori, doua guverne si
doua adunari legislative. Institutiile comune erau Comisia Centrala si Inalta Curte de Casatie si
Justitie. Dupa dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza din 1859, s-a produs unificarea
institutionala: in 1862 s-a format guvernul comun si adunarea comuna a deputatilor. In 1864,
printr-o lovitura de stat, Cuza a impus regimul domniei autoritare, bazat pe o noua lege
fundamentala, numita Statutul Dezvoltator al Conventiei de la Paris.
Constitutia din 1866
A fost adoptata in contextul abdicarii lui Cuza din februarie si a venirii pe tron a lui Carol, in
mai. A fost promulgata de Carol la 1 iulie 1866. Constitutia din 1866 a fost una tipic liberala,
avand ca model constitutia belgiana din 1831. Se bazeaza pe trei principii fundamentale:
1. Principiul suzeranitatii nationale
Conform Constitutiei din 1866, intreaga putere in stat emana de la natiune. Constitutia nu face
referire la puterea suzerana din acel moment, Imperiul Otoman. Acesta nu poate instraina parti
din teritoriul Romaniei, deoarece teritoriul este “nealienabil”.
2. Principiul respectarii drepturilor si a libertatilor cetatenilor
Constitutia din 1866 enumera o gama larga de drepturi si libertati, cum ar fi libertatea de
exprimare, egalitatea in fata legii, libertatea de asociere etc. Proprietatea era “sacra si
neviolabila”. Votul era insa censitar, adica in functie de proprietate. Drepturile erau aplicate
doar cetatenilor, iar conform articolului 7, doar strainii crestini puteau deveni cetateni romani.
3. Principiul separatiei puterilor
Conform constitutiei, puterea in stat era impartita, puterea legislativa apartinea domnului
si parlamentului bicameral, format din senat si adunarea deputatior; puterea executiva
apartinea domnului si guvernului, iar puterea judecatoreasca apartinea instantelor de
judecata, avand in frunte Inalta curte de Casatie si Justitie. Conform constitutiei, domnul
 avea atributii largi, atat legislative (initiativa legilor si drept de veto), cat si executive
(numeste si revoca ministrii). Astfel, conform constitutiei, Romania ar fi putut fi guvernata
intr-un mod autoritar. In practica insa, Carol nu a facut abuz de atributiile sale, permitand
o viata politica libera.
Ca o consecinta a adoptarii Constitutiei din 1866, romania moderna a functionat ca un regim
politic liberal, bazat pe separarea puterilor, respectarea drepturilor si pluralism politic. Sistemul
politic se baza pe principiul “rotativei guvernamentale”: domnul numea alternativ
prim-ministrii din cele doua mari partide: Partidul National Liberal, fondat in 1875 si Partidul
Conservator, fondat in 1880.
Constitutia din 1866 a fost modificata de trei ori:
1. Prima data in 1878, atunci cand, ca o conditie pusa de marile puteri pentru acceptarea
independentei, a fost modificat articolul 7 din Constitutie.
2. A doua modificare, in 1884, atunci cand s-a modificat sisitemul electoral, votul
ramanand censitar. Cu aceasta ocazie, a fost trecut in Constitutie si statutul de regat al
Romaniei, proclamat in 1881.
3. A treia modificare a fost in 1917, cand s-a creat cadrul constitutional necesar adoptarii
celor doua reforme promise de regele Ferdinand: votul universal si reforma agrara.
Cu aceste modificari, Constitutia din 1866 a functionat pana in 1923.
Constitutia din 1923
A fost adoptata in contextul realizarii Marii Uniri din 1918, prin unirea Basarabiei, Bucovinei si
Transilvaniei cu Romania. A fost promulgata de regele Ferdinand in martie 1923, in baza
proiectului propus de Partidul National Liberal.
Constitutia din 1923 nu difera cu mult cu cea din 1866, majoritatea articolelor fiind preluate
de acolo. Exista insa cateva diferente majore:

 Romania devine “stat national unitar”, teritoriul ei ramane “nealienabil”

 Institutiile statului raman aceleasi, insa seful statului este acum regele (nu domn,
cum era in 1866)
 Votul este acum universal, nu censitar ca in 1866
 Drepturile cetatenilor se aplica si minoritatilor nationale
 Proprietatea nu mai este sacra si inviolabila, ci garantata de stat, iar proprietatile
subsolului apartin statului
Ca o consecinta a adoptarii Constitutiei din 1923, Romania interbelica a functionat ca un regim
democratic, bazat pe votul universal masculin si drepturi pentru minoritati. In ceea ce priveste
sistemul politic, introducerea votului universal duce la cresterea numarului de partide. Dintre
cele doua partide antebelice, dispare Partidul Conservator. Partidul National Liberal ramane
principalul partid politic. Ca partid de opozitie, se formeaza Partidul National Taranesc, care
apare in 1926 prin fuziunea dintre Partidul National Roman din Transilvania si Partidul Taranesc
din Vechiul Regat.
Alte partide democratice: Liga/Partidul Poporului, condus de Alexandru Averescu, Partidul
Social Democrat, apar partidele de extrema: Partidul Comunist din Romania, aparut in 1921 si
scos in afara legii in 1924, iar la extrema dreapta, Miscarea Legionara (Legiunea Arhanghelului
Mihail/ Garda De Fier/ Partidul Totul pentru Tara), fondat in 1921 de Corneliu Zelea Codreanu.
Constitutia din 1923 a functionat pana in 1938 si din 1944 pana in 1947.

Constitutia din 1938

A fost adoptata in contextul loviturii de stat a regelui Carol al II-lea, prin care se instituia regimul
de monarhie autoritara (dictatura regala). A fost redactata de Istrate Micescu, un jurist al
regelui Carol si promulgata in februarie 1938, in urma aprobarii ei prin refrendum.
Constitutia din 1938 se desprinde de traditia liberala si democratica a constitutiilor anterioare
prin faptul ca separarea puterilor este incalcata. Regele detine atributii extinse: este “capul
statului”, poate dizolva parlamentul si poate guverna in absenta lui prin decrete-legi, numeste
o parte din membrii senatului. Puterea legislativa era exercitata de rege prin parlament, numit
Reprezntanta Nationala, iar puterea executiva, de rege prin guvernul sau.
La capitolul privind drepturi si libertati, se adauga o sectiune referitoare la indatoririle
romanilor. Pe de alta parte, votul este acum si pentru femei. Ca o consecinta a adoptarii
Constitutiei din 1938, Romania lui Carol al II-lea a functionat intr-un regim autoritar in care
intreaga putere apartinea regelui si in care functiona un singur partid politic, numit
Frontul Renasterii Nationale.
Constitutia din 1938 a fost in vigoare pana in 1940. In septembrie 1940, Carol al II-lea a abdicat,
iar fiul sau, Mihai, a acordat intreaga putere lui Ion Averescu, in calitate de “conducator al
statului”. In timpul conducerii lui Antonescu nu a functionat nicio constitutie, guvernarea
realizandu-se prin decrete-legi (“Decretul lege de infiintare a statului national legionar” – sept
1940; “Decretul lege de militarizare a institutiilor publice” – februarie 1941). In august 1944,
regele Mihai a decis inlaturarea lui Antonescu si revenirea la Constitutia din 1923. In aceasta
perioada, Partidul Comunist a acaparat institutiile statului, preluand puterea.
In decembrie 1947, regele Mihai a fost fortat sa abdice si s-a proclamat Republica Nationala
Romana.
In timpul regimului comunist, in Romania au functionat trei constitutii: cea din 1948, cea din
1952 si cea din 1965.
Constitutia din 1948
A fost adoptata in contextul abdicarii regelui Mihai din 1947 si a proclamarii Republicii
Populare.
Constitutia difera de constitutiile monarhice anterioare, fiin realizata pe modelul constitutiei
sovietice din 1936.
Romania nu mai este “monarhie”, ci “republica”. Nu mai este stat national, ci “stat popular”.
Principalul organ de putere este Marea Adunare Nationala, care atat atributii legislative, cat si
atributii specifice pozitiei de sef al statului ( spre ex. Poate declara razboi si semna tratate).
Conducerea Marii Adunari nationale este asigurata de un prezidiu, care in frunte un presedinte.
Marii Adunari Nationale ii este subordonat Consiliul de Ministrii cu rol executiv, care are la
randul lui un presedinte (presedintele Consiliului de Ministrii).
In fapt, intreaga putere apartine partidului unic, Partidul Munictoresc Roman, prin faptul ca
atat membrii Marii Adunari Nationale, cat si membrii Consiliului de Ministrii erau membrii de
partid. Partidul nu era insa mentionat in constitutie.
Constitutia din 1948 afirma drepturile si libertatile cetatenilor, insa respectarea lor era valabila
doar atat timp cat nu intra in contradictie cu “noua ordine democratica”.
Constitutia din 1948 a fost asadar o constitutie de tranzitie de la regimul democratic la regimul
comunist.
Constitutia din 1952
A fost adoptata in contextul in care Partidul Muncitoresc Roman a reusit sa-si subordoneze
intreaga societate. La fel ca cea din 1948, este o constitutie stalinista (1936). Nu difera cu mult
de Constitutia din 1948, dar exista totusi unele diferente:

 Romania este “stat al oamenilor muncii de la orase si sate”

 Este mentionat rolul uniunii Sovietice in formarea Republicii Populare Romane
 Partidul Muncitoresc Roman este acum mentionat in constitutie la capitolul privin
dreptul la asociere
 Este mentionata descurajarea/limitarea proprietatii private
Constitutia din 1952 are asadar rolul de a confirma noile realitati social-politice, adica rolul
conducator al partidului si desfiintarea proprietati private.
Constitutia din 1952 a fost modificata in 1961, atunci cand prezidiul Marii Adunari Nationale a
fost inlocuit cu Consiliul de Stat ca institutie de conducere.

Constitutia din 1965

A fost adoptata in contextul mortii lui G. G. Dej si a succesiunii la conducerea partidului a lui
Nicolae Ceausescu. Acesta a initiat schimbarea numelui statului din Republica Populara
Romana in Republica Socialista Romania si a numelui partidului din Partidul Muncitoresc
Roman in Partidul Comunist Roman.
Constitutia din 1965 este similaracu cele doua constitutii comuniste anterioare, avand insa
doua elemente importante diferite:

 Rolul conducator al partidului este mentionat inca de la inceputul constitutiei in

articolul 3
 Este consemnat sfarsitul edificarii socialismului si trecerea la o noua etapa in directia
comunismului

Rezumat
1866-1923 Constitutia din 1866:  promulgata pe 1 iulie 1866 (Carol)

1923-1938 Constitutia din 1923:  promulgata in marie 1923

1938-1940 Constitutia din 1938:  promulgata in februarie 1938

1940-1944  Ion Antonescu

1944-1947  Constitutia din 1923

1948-1952 Constitutia din 1948:  introdusa pe 13 aprilie 1948

1952-1965 Constitutia din 1952:  introdusa pe 24 septembrie 1952

1965-1991 Constitutia din 1965:  introdusa pe 21 august 1965

1991-prezent Constitutia din 1991: introdusa in decembrie 1991