CAP.4.

CADRUL LEGAL AL UE PRIVITOR LA ABUZUL DE POZIȚIE

DOMINANTĂ

La baza oricărei economii de piață stă o concurență corectă și nedistorsionată. Când

există o astfel de concurență pe piață anume, vânzătiroo unui produs sau serviciu se
străduiesc independent pentru cucerirea clientelei, în scopul atingerii anumitor obiective
atreprenoriale, precum profitul, creșterea vânzărilor și/sau a cotei de piață. Rivalitatea între
întreprinderi poate să aibă loc cu privire la preț, servicii oferite, calitate, ori la combinația lor,
cât și cu privire la alți factori pe care clienții pot să le aprecieze.
Scopul politicii UE privind concurența este să asigure o confruntare efectivă pe piața
internă, ca mijloc de asigurare a bunăstării consumatorilor și de împărțire echitabilă a
resurselor în cadrul Uniunii. În acest context, rolul Comisiei Europene este de a supraveghea
și implementa normele legale ce au ca scop atingerea obiectivului menționat.
Concurența eficientă aduce beneficii consumatorilor prin:
- prețuri mai scăzute
- produse de calitate înaltă
- o gamă largă de produse și servicii
- inovație
Intreprinderile care au o importantă putere de piață dețin o forță economică prin care
pot reduce eficiența concurenței pe piață. Asupra lor nu există presiuni concurențiale care să
prevină reducerea producției și, implicit, prețul de vânzare. Mai mult, ele se pot folosi de forța
lor economică pentru a-și consolida poziția pe piață sau există chiar posibilitatea să-și extindă
influența în mediul politic.
În aceste condiții, cadrul legal al politicii UE privind concurența nu poate fi complet
fără reglementarea aspectelor care privesc efectele negative care pot decurge din
comportamentele unilaterale ale întreprinderilor care dispun de o putere de piață
semnificativă.
Termenul de abuz de poziție dominantă se referă la acele practici de afaceri
anticoncurențiale la care pot recurge întreprinderile aflate în poziție dominantă în vederea
menținerii sau consolidării poziției lor pe piață.
Politica UE privind concurența interzice astfel de comportamente, în măsura în care :
↔ aduc prejudicii concurenței veritabile între întreprinderi
↔ exploatează consumatorii
↔ înlătură nevoia întreprinderilor dominante de a concura cu altele, cu respectarea
mijloacelor considerate corecte și legale.
Reglementarea abuzului de poziție dominantă este cuprinsă în art.102TFUE ale cărui
dispoziții o apreciază ca fiind ” incompatibilă cu piața comună” și interzice ”exploatarea
abuzivă a unei poziții dominante pe piața comună sau pe o parte substanțială a acesteia,
exercitată de una sau mai multe intreprinderi, în măsura în care comerțul între statele membre
poate fi afectat.”
Același art.102 TFUE enumeră câteva dintre practicile abuzive care pot intra sub
incidența prevederilor care reglementează abuzul de poziție dominantă și anume:
a)impunerea, direct sau indirect,a unor prețuri de cumpărare ori vânzare sau a unor condiții de
tranzacție inechitabile,
b)limitarea producției, a piețelor de desfacere sau a dezvoltării tehnice în dauna
consumatorilor,
c)aplicarea unor condiții inegale la prestații echivalente față de partenerii comerciali, creându-
le astfel un dezavantaj concurențial,
d)condiționarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații
suplimentare care prin natura lor sau conform uzanțelor comerciale nu au nici o legătură cu
obiectul acelor contracte.
Așa cum se deduce din textul articolului, nu e interzisă deținerea de poziție dominantă,
ci se interzice exploatarea ei abuzivă.
Aplicarea prevederilor menționate nu presupune existența unei concurențe reale pe
piață, acestea fiind aplicabile și în situațiile în care suntem în prezența unui monopol sau
oligopol pe piață.
OBSERVAȚIE:
În cazul unui monopolist vom reține întotdeauna existența poziției dominante, acesta
deținând o formă extremă a puterii de piață, fiind de aceea capabil să acumuleze profituri care
excedează remunerației normale a capitalului.
În cazul unui oligopol, pe piață există câțiva concurenți care, deși își iau deciziile în
mod independent, în luarea lor țin cont de reacțiile posibile ale altor actori de pe piață.

Normele politicii UE privind abuzul de poziție dominantă se aplică întreprinderilor,

așa cum au fost definite în jurisprudența CEJ, adică: orice entitate angajată într-o activitate
economică, activitate constând în oferirea unor bunuri sau servicii pe o anumită piață dată,
în mod obișnuit contra unei plăți, indiferent de statutul legal și de modul de finanțare al
acesteia.
Deci intreprinderea poate fi înțeleasă ca fiind: societăți comerciale, filiale sau
sucursale care beneficiază de autonomie în privința stabilirii liniei lor de acțiune pe piață,
societăți civile, cooperative, asociații și fundații, precum și persoane fizice care prestează
servicii contra unei plăți și-și asumă riscul acestei activități.
Noțiunea de întreprindere se aplică și intreprinderilor publice, și celor care sunt
finanțate din venituri publice.
Cadrul legal al politicii de concurență privind abuzul de poziție dominantă e cel
prevăzut în tratatele UE și completat cu prevederi cu caracter obligatoriu și facultativ adoptate
de legiuitorul european.
1. Reglementările cu caracter obligatoriu
•Regulamentul (CE)nr.1/2003 privind aplicarea normelor de concurență prevăzute în
art.101 și 102 TFUE
•pentru facilitarea aplicării Regulamentului 1/2003, Comisia Europeană a adoptat
pachetul de modernizare care conține numeroase comunicări privind în special:
↔funcționarea Rețelei Europene din Domeniul Concurenței(REC);
OBSERVAȚIE:
Principalul motiv pentru înființarea REC a fost stabilirea unui mecanism eficient
pentru sancționarea companiilor care se implică în practici transfrontaliere care restrâng
concurența și asigurarea aplicării uniforme a legislației unionale privind concurența.
Cooperarea în cadrul rețelei vizează, în principal:
 - coordonarea investigațiilor
- oferirea de sprijin reciproc în cadrul investigațiilor
- schimbul de probe
În cadrul acestei REC există grupuri de specialiști în anumite sectoare(precum: asigurări,
căi ferate, aviație, informații și telecomunicații, servicii poștale, energie, protecția mediului) și
6 grupuri de lucru prin care se numără și grupul privind abuzurile de poziție dominantă și
găsirea celor mai bune soluții.
REC se întrunește în ședințe plenare anual, unde se discută probleme generale de interes
comun legate de politica generală în domeniul concurenței și au loc schimburi de experiențe.
În ce privește alocarea cauzelor între autoritățile naționale în cazul comportamentelor cu
caracter transfrontalier, criteriul e cel al autorității naționale cel mai bine plasată în funcție
de efectele teritoriale ale comportamentului avut în vedere și de posibilitățile ce privesc
administrarea probelor.

↔cooperarea Comisiei cu instanțele naționale ale SM

↔plângerile adresate Comisiei
↔noțiunea afectării comerțului între SM
↔un Regulament privitor la conducerea procedurilor de către Comisia Europeană
privitor la aplicarea art.101 și 102 TFUE(Reg. (CE)nr.773/2004)
Prin procesul de reformă s-a încercat eficientizarea activității de implementare astfel
încât aceasta să facă față provocărilor unei piețe integrate și nevoilorUniunii extinse.
Sistemul descentralizat de aplicare a cadrului legal al politicii de concurență acordă un
rol important autorităților naționale din domeniul concurenței și instanțelor naționale, acestea
având competențe depline în privința aplicării normelor.
Totodată, autoritățile naționale în domeniu au câștigat competențe de investigare
sporite, iar legislatorului național i s-au acordat dreptul de a aplica sancțiuni chiar mai severe
pentru încălcările aduse normelor de concurență și chiar de a sancționa și comportamentele
unilaterale care nu sunt vizate de prevederile tratatului, dar care pot aduce restrângerea
procesului concurențial.
Organul cu rol consultativ în domeniul aplicării politicii de concurență este:
Comitetul consultativ în materie de practici restrictive și poziții dominante
Compunerea lui
E format din reprezentanții SM.
Rol
- e consultat de Comisia Europeană în mod obligatoriu, de fiecare dată când aceasta
vrea să adopte o decizie formală.
Reforma în domeniul concurenței s-a manifestat și prin realizarea unei extinderi a
competențelor de investigare a Comisiei, pornind de la greutățile întâlnite în identificarea
comportamentelor de afaceri anticoncurențiale ce produc efecte serioase asupra concurenței în
cadrul UE.

2. Reglementările fără caracter obligatoriu(soft law)

Rol
- de orientare a activității autorităților naționale din sfera concurenței
Exemple:
comunicările Comisiei privind :
- definirea pieței relevante
- determinarea îndeplinirii criteriilor afectării comerțului între SM
- prioritatea de aplicare de către Comisie a normelor de concurență privind abuzul de
poziție dominantă