Sunteți pe pagina 1din 2

Trei saptamani in Anzi – Marius Chivu

Pentru a cunoaste lumea cu adevarat, priveste adanc in fiinta ta. Pentru a te cunoaste pe tine cu
adevarat, fii interesat de lume. [Rudolf Steiner]

................

In aceste aproape trei saptamani am facut tot ce ne-a stat in putinta sa meritam calatoria, sa ne
ridicam la nivelul oamenilor locului si, mai ales, sa nu lasam urme ale trecerii noastre. I-am intrebat
pe localnici mai mult decat am citit in ghidurile de calatorie; am mancat ce-am gasit in piete, n-am
ales din meniurile restaurantelor; am baut ceaiuri facute in strada, nu carbogazoase din marketuri;
am dormit mai mult in paturile si sub paturile lor decat in sacii nostri de dormit... N-am cautat
confortul, am cautat sa ne conformam; am vrut cunoastere nemijlocita, nu informatie procesata;
reproducerilor fidele le-am preferat imperfectiunea facuta de mana. Am vrut lucrurile naturale si
autentice, chiar daca murdare; traitul, nu muzeificatul; ruina, nu finisatul. Imi imaginez ca starea
ideala a calatorului este ceva apropiat invizibilului. Un calator adevarat nu perverteste, nu schimba,
nu intervine, nu lasa urme, nici semne. I’m not here, but I was there! este mantra calatorului
adevarat. Trecerea trebuie sa fie discreta, sa nu perturbe ordinea, linistea, obiceiurile locului. Un
calator observa si conserva. Vrea sa se asemene diferentei, nu sa semene variatia. El merge ca si cum
s-ar ascunde: vrea sa vada, nu sa fie vazut. Potecasul, trecatorul, drumetul,calatorul sunt salamandre
care devin una cu mediul, se diminueaza pe sine. Calatorie e deghizare si uitare de sine. Calatorim si
pentru ca vrem sa fim altcineva. Curiozitatea a ceea ce ai putea fi, a ceea ce esti altundeva.
Explorarea potentialitatii de sine. Calatoresti pentru a arunca din lest, pentru a-ti fi o povara mai
usoara. „A te indeparta! A ramane! A reveni! A pleca! Toata mecanica sociala incape in aceste
cuvinte”, spune Vallejo.

.........

Imi displace sa ma simt ca acasa atunci cand calatoresc. [G. B. Shaw]

.......

Oamenii calatoresc departe doar pentru a urmari fascinati alti oameni pe care acasa ii ignora.

.............

A porni intr-o calatorie personala e mai important decat niciodata.

Zonele necunoscute, populatiile izolate, locurile pustii, incertitudinea deplasarii il umpleau pe


calatorul de altadata de melancolie, ii induceau stari meditative, ii testau simturile si simtirile, ii
primeneau privirea. Acum Internetul ne-a furat „solitudinea contemplativa” si ne-a lasat, in schimb,
singuratatea indusa de zumzetul nesfarsit al informatiei. Dar daca lumea a devenit mai accesibila si
mai previzibila, curiozitatea umana nu s-a diminuat, iar noile contraste, paradoxuri si excese trebuie
vazute cu proprii ochi pentru a fi crezute si intelese cu adevarat. Intr-un mediu sufocat de virtualitati
si informatii filtrate de atatea medii, unde miscarile interioare ale lumii ne sunt oferite de-a gata in
rezumate tot mai vagi pentru atentia noastra de tot mai scurta durata, abia calatoria calibreaza
imaginatia si o conecteaza la realitate.

Calatorim pentru a fi singuri, chiar daca asta inseamna singuri cu propria noastra lume. Oriunde ne-
am duce, casa noastra ramane in urma doar la un click/touch distanta: call, connect ori send. Planeta
se invarte mai repede si a devenit mai aglomerata, prin urmare mai familiara si mai la indemana
decat oricand. Dar daca-ti doresti cu adevarat, daca esti suficient de curios si dispus sa pleci pe bune,
imbratisand ocolurile si nefamiliarul, vei vedea ca lumea are inca intinderi prea putin batute cu
piciorul, colturi ascuse, savori negustate, populatii care vorbesc alte cuvinte si care traiesc intr-un alt
ritm, un alt timp, un alt fel de viata. E nevoie de un singur pas ca sa pleci de undeva spre altundeva.
Uneori foarte departe.