1.Antreprenoriatul-factor esential al dezvoltarii economice.

Antreprenoriatul -activitatea de fabricare a productiei, executare a lucrarilor si prestare a serviciilor, desfasurata de

cetateni si de asociatiile acestora in mod independent,din proprie initiative,in numele lor,pe riscul propriu si sub
raspunderea lor patrimoniala cu scopul de a-si asigura o sursa permanenta de venituri.
Antreprenoriatul reprezinta “abilitatea de a crea si de aconstrui ceva practic din nimic ,…capacitatea de a sesiza
oportunitatile,acolo unde vad altii haos.
Caracteristicile de baza ale intreprinderii antreprenoriale sunt:
inovatia- afacerile antreprenoriale de succes se bazeaza pe inovatii,obtinerii in urma realizarii a unui nou produs sau
serviciu,aplicarii unei noi tehnologii sau a unui nou mod de conducere,lansarii pe o noua piata de desfacere.
crestere rapida- depinde de domeniul de activitate ,se bazeaza pe inovatiile din domeniu.
dezvoltare cu grad marit de risc- se datoreaza inovatiei semnificative si cresterii, iar totul in ansamblu se face pentru
ridicarea profitabilitatii.

2. Factorii ce contribuie la dezvoltarea antreprenoriatului.

-nivelul invatamintului general si antreprenorial.
-atitudinea societatii fata de intreprinzatori.
-sustinerea din partea statului.
poitica fiscala-scutirea de la impozite,TVA pt anumite categorii de produse.
politica financiara:directa si indirecta.
structura-organizatorica-oferirea unor conditii favorabile pt crearea antreprenoriatului.
-existenta infrastructurii de dezvoltare a antreprenoriatului.
-existenta business-ingerilor-persoane ce sunt gata sa ofere experienta lor si bani.
-companiile de risc-aceste companii vin cu finante.
-beneficii personale care pote sa le obtina individual.
-existenta unor persoane care doresc sa initieze o afacere si sa-si asume riscul.

3. IMM-forma de baza a activitatii de antreprenoriat

In sectorul IMM intra 3 categorii de intreprinderi:
micro -pina la 9 angajati
mici -pina la 49 angajati
medii -pina la 249 angajati
Daca se respecta 2 din urmatoarele criterii atunci afacerea se considera a fi o afacere mica;
-afacerea este independent condusa, proprietarul fiind si managerul afacerii.
-angajatii si proprietarii fac parte din aceeasi comunitate.Piata de desfacere nu este obligatoriu locala.
-capitalul de regula este oferit de catre proprietarul afacerii.
-afacerea este mica daca in comparatie cu cea mai mica afacere din domeniu este mica.
IMM contribue la atenuarea momentelor de criza prin platirea la stat a impozitelor,taxelor.

4. IMM si rolul acestora in economia contemporana.

Reprezentind coloana vertebrala a economiei, IMM contribute essential la realizarea obiectivelor de baza ,ce stau in
fata oricarei societati. Cel mai frecvent IMM sunt create in domeniul comertului cu amanuntul si ridicata-32%,prestarii
serviciilor-26%,industriei prelucratoare si constructii-12%.
Rolul IMM se manifesta prin :
Mentinerea echilibrului economic-contibue in primul rind la ameliorarea siuatiei economice si stimuleaza cresterea ei
pe o cale relative mai calma, fara sa provoace inflatie;contribute la formarea locurilor de munca.
Satisfacerea cererii-diversitatea produselor/ serviciilor,cresterea calitatii lor si ca rezultat satisfacerea cererii
consumatorilor.
Incurajarea inovatiilor-influenteaza dezvoltarea tehnologica.
Stimularea exporturilor – Cresterea nr. IMM exportatoare duce la activizarea intregului system de comert
extern,largirea asortimentului de produse oferite si accelerarea renovarii lor.In cadrul economiilor nationale,IMM
exportatoare ofera intreprinderilor locale posibilitati de a stabili relatii comerciale directe cu partenerii straini si de a
atrge noi investitii.
Crearea noilor locuri de munca –tot mai multe personae initiaza si activeaza in propria intreprindere ,creindusi un loc
de munca propriu.
5.Fenomenul antreprenorial in R.Moldova.
Primele fenomene antreprenoriale au aparut la sf.anilor 80 secolul trecut, odata cu aparitia primelor cooperative,care
au demonstrate avantajele unei noi economii,in care accentual se pune pe initiativa particulara.Totusi despre
dezvoltarea micului busuness in R.M se poate vorbi numai din 1994 , cind a fost adoptata “Legea cu privire la
sustinerea si protectia micului business.In present, in medie pe tara, intr-o intreprindere mica activeaza in jurul a 8
persoane.In rindul celor ce functioneaza ,principala activitate este comertul,pe al 2-lea loc –intreprinderile prestatoare
de servicii.Situatia se explica prin faptul ca in comert sunt necesare investitii mai mici si este posibila o recuperare
rapida a investitiilor,datorita vitezei de rotatie mai mare a mijloacelor banesti,iar profiturile se obtin chiar de la
inceput.In ceea ce priveste forma de proprietate , aici predomina intreprinderile private

6.Sustinerea de stat a antreprenoriatului-experienta straina.

Comisia Uniunii Europene a elaborat cartea Europeana pentru intreprinderi Mici, in scopul promovarii
antreprenoriatului si transformarii economiei europene in cea mai dinamica si cea mai competitiva
economie bazata pe cunoastere. Activitatile intreprinse pe baza cartii europene:
-Promovarea spiritului antreprenorial in rindurile tinerilor.
-Reducerea costurilor si a timpului necesar infiintarii intreprinderii si simplificarea procedurii date.
-Crearea unei baze legislative, care ar reduce povara IMM si ar stimula dezvoltarea acestora
-Elaborarea si realizarea programelor de formare continua la locul de munca, adaptate necesitatilor micilor
intreprinderi
-Promovarea comunicarii electronice in rindul IMM
-Crearea unor sanse egale IMM europene de a intra pe toate pietile si de a concura in conditii egale
-Incurajarea infiintarii de intreprinderi, favorizarea dezvoltarii IMM si crearea de locuri de munca, prin
reducerea impozitelor si taxelor si imbunatatirea accesului IMM la resursele financiare.
-Crearea unor comitee de consultanta a IMM, in care s-ar reuni reprezentantii IMM, ai autoritatilor publice,
agentiilor de dezvoltare, mediului universitar etc., in scopul elaborarii unor politici nationale in domeniul
IMM

7.Sustinerea de stat a antreprenoriatului in R.M.

Recunoscind responsabilitatile ce revin autoritatilor guvernamentale in facilitarea si sprijinirea initiativei pariculare,in
R.M. a fost elaborate “Legea cu privire la sustinerea si protectia micului busuness” care presupune crearea unor conditii
favorabile de ordin legislative, economic si organizatoric ce au menirea de a contribui la inviorarea
antreprenoriatului.La sf. Anului 1994 a fost creat Fondul pt Sustinerea Antreprenoriatului Si Dezvoltarea Micului
Business.Printre sarcinile de baza,este acordarea de credite avantajoase agentilor micului business.
Creditul Fiscal reprezinta scutirea temporara de la plata in buget a impozitului pe venit.Conform datelor
Inspectoratului fiscal de stat,pina in 1997,numai 95 de intrep.au inkeiat Acordul privind creditul fiscal,suma caruia
constituia 3,4 ml.lei.In ’98 ,odata cu intrarea in vigoare a Codului fiscal,creditul fiscal a fost anulat si numai , in anul
2000 ,sa intors din nou la inlesnirea data.In present,intrep.micului business , care desfasoara activ. de productie sau
presteaza serv. au dreptul la o reducere de 35 % ,in ddecurs de 2 ani ,a cotelor impozitului pe venit,cu conditia
asigurarii cresterii numarului scriptic annual al salariatilor cu 20% fata de anul fiscal precedent.In present se poate
beneficia de credit fiscal pe o perioada de 3 ani .Creditul se acorda cu conditia ca cel putin 80% din valoarea creditului
fiscal vor fi repartizate pt dezvoltarea productiei proprii..Se fac unele incercari de organizare a incubatoarelor de afaceri
si parcurilor tehnologice,care vor asigura protectia intreprinderilor,oferindu-le unele facilitate si servicii.
8.Beneficii si riscuri individuale in antreprenoriat
Beneficii:
Obtinerea profitului
Independenta(de pe urma banilor)
Autorealizare
Obtinerea unui statut social
Crearea propriului loc de munca
Asigurarea unui venit relativ,stabil
Stabilirea unui propriu program de lucru
Riscuri:
Posibilitatea de a da faliment
Riscul de a pierde banii investiti
Cere mult timp si effort
Responsabilatea mare(fata de salariati,stat,parteneri de afaceri,clienti)
Stres
Posibilitatea de a suporta un esec personal
Concurenta neloiala

9.Definirea conceptului de intreprinzator

Intreprinzatorul-persoana ce initiaza o afacere si isi asuma riscuri.
R.Cantellon:Intreprinzatorul-persoana care activeaza in conditii de risc fiind gata sa obtina un venit cit si sa-si asume
unele pierderi.
J.Baptiste Say-Intreprinzatorul-persoana ce scoate resurse dintr-un domeniu cu productivitate redusa si le transfera
intr-un domeniu cu productiv. inalta si randament ridicat.
J.Shumpeter- Intreprinzatorul-forta motrice a dezvoltarii economice.
P.Druker- Intreprinzatorul-persoana care cauta mereu skimbarea,o identifica,raspunde la ea si o exploateaza ca pe o
oportunitate.
H.Stevenson- Intreprinzatorul-acea persoana care foloseste in avantajul sau oportunitatile pietii fara a alua in
consideratie resursele limitate.

10. Caracteristicile întreprinzătorului de succes.

Cum nu există o definiţie unică a conceptului de întreprinzător, aşa nu există un etalon al întreprinzătorului de succes.
Sintetizînd opiniile unor specialişti recunoscuţi din domeniul antreprenoriatului (Stevenson, P.Drucker, Sasu,
Nicolescu)putem spune că trăsăturile social-psihologice cel mai frecvent atribuite întreprinzătorului de succes sunt:
nevoia de realizare (se manifestă prin faptul că acesta singur îşi stabileşte standarde înalte.
spiritul de inovator (şi creativitatea sunt caracteristici care deosebesc întreprinzătorul de manager
încrederea în sine, (se bazează pe propriile forţe şi mai puţin crede în soartă sau noroc, persoanele care cred în propriile
forţe, sunt mai rezistenţi la insucces)
sesizarea oportunităţilor (întreprinzatorul de succes se lansează primul în domeniul pe care alţii îl cred neprofitabil,
ştiind cînd şi cum să dea lovitura),
capacitatea de asumare a riscului (întreprinz este gata să-şi asume riscul şi acceptă incertitudinea).
perseverenţa (realizarea cu insistenţă a scopului propus, făcînd faţă dificultăţilor care pot apărea),
potenţialul energetic ridicat (întreprinz lucrează cîte 6-7 zile în săptămînă şi m mult de 8 ore, şi în primii ani fără
concediu, de aceea rezistă la acest mare fort doar acei cu multă energie).

11. Tipologia întreprinzătorului.

O clasificare recentă, realizată în 1997 de John Miner evidenţiază patru tipuri de întreprinzători.
1) Întreprinzătorul performant personal, caracterizat prin:
- alocă foarte mult timp afacerii;
- crede puternic în propria persoană şi în ceea ce face;
- încearcă să înveţe cît mai mult despre afacerea pe care o derulează;
- manifestă reacţii rapide faţă de schimbările mediului;
- posedă o mare capacitate de a rezolva probleme ş.a.
2) Întreprinzătorul „supervînzător”:
- este permanent preocupat să vîndă;
- se concentrează asupra a ceea ce vinde şi cum vinde;
- apelează la alţii pentru a dirija afacerile curente ale firmei;
- pune accent pe relaţiile umane şi pe munca în echipă;.
3) Întreprinzătorul-manager se caracterizează prin:
- posedă pregătire şi calităţi manageriale apreciabile;
- îi place să conducă proprii salariaţi, în care scop se străduieşte să dezvolte o firmă de dimensiuni cît mai mari;
- încurajează personalul să-şi construiască şi să urmeze o carieră în cadrul companiei.
4) Întreprinzătorul expert, generator de idei:
- posedă suficiente cunoştinţe într-un domeniu pentru a fi considerat expert;
- deţine „libertatea de a inova şi de a-şi implementa propriile idei;
- acordă atenţie atragerii de persoane cu calităţi complementare lui, pentru a finaliza noua idee.

12. Comparaţie întreprinzător - manager

Antreprenorul tipic vrea sa "fie in control", sa "detina controlul" asupra vietii sale ,al activitatii sale si in special al angajatilor sai.
In schimb, managerul profesionist, intra intr-o companie unde este necesara delegarea autoritatii, din moment ce a ajuns la
stadiul de dezvoltare in care antreprenorul nu mai poate "face totul singur".
Stilul de management antreprenorial este foarte exigent, lasand foarte putin loc pentru eroare, si deloc pentru esecuri reale,
deoarece de cele mai multe ori este o afacere de tipul "one man show", chiar daca exista si alti angajati.
Cu toate acestea, managerul profesionist, trebuie sa fie tolerant la esec, si sa dezvolte o echipa administrativa intrucat
responsabilitatea lui in organizatie este sa treaca de la atotcunoscatorul antreprenor la oameni care inca mai invata despre
business.
Antreprenorul este caracterizat de concepte precum: "antreprenoriat", "creativitate", "inovatie", si asa mai departe, indicatori ce tin
de dorinta de a crea "ceva din nimic".
Managerul se caracterizeaza prin concepte cum ar fi "ordine", "organizare", "proceduri", si asa mai departe, indicand dorinta de a
organiza si de a mentine ceea ce exista.
Antreprenorul ia de obicei decizii singur, chiar si pe cele de importanta critica pentru afacerea sa, pe baza propriei sale intuitii.
Managerul ia de obicei decizii dupa colectarea informatiilor detaliate si trage concluzii operative, bazandu-se pe experti atat din
interiorul companiei cat si din afara ei.
Antreprenorii nu se tem de riscuri si sunt foarte buni in evaluarea riscurilor.
Managerul profesionist, care are sarcina de a consolida si mentine compania, se teme in mod natural de riscuri si incearca sa
mentina o linie constanta.
13. Profilul întreprinzătorului moldovean.
In cele mai multe cazuri succesul în afaceri depinde de personalitatea întreprinzătorului, motivele care îl determină să
se lanseze şi să activeze în afaceri, de cunoştinţele şi aptitudinile sale, capacitatea de a-şi asuma riscul şi de a soluţiona
probl ce apar pe parcursul derulării afacerii. S-a constatat ca mai frecvent deschid afaceri barbatii (74%), femeile
(26%),femeile mai putin se implica in afaceri deoarece se ocupa mai mult de familie si acorda ajutor sotului in
realizarea ideii de afcaeri.
Majoritatea intrepreprinzatorilor au virsta mijlocie 35-44 ani(36%), 45-54ani (30%), 25-34 ani (22%), 55-64 ani (7%),
18-24 ani (5%).Dupa nivelul studiilor predomina pers cu studii superioare. 39%-studii tehnice; 26%-economice; 5%-
specialisti i agricultura; 5%-in medicina; 24%.alte specialitati. Dupa motivul lansarii in afaceri avem 56% care s-au
lansat din dorinta de a obtine venituri, 22% din nevoia de realizare; 20,1% doresc sa-si aplice in practica cunostintele
obtinute la facultate; 18,9% sa-si realizeze propriile idei; 8,8%-sa fie independenti; 3,8%-sa obtina recunoastere
sociala; 5%-altele. Mai mult de 2 ani isi desfasoara act-tea de intreprinzator 87,5%.

14. Lansarea în afaceri de unul singur sau în echipă?

15. Surse de noi idei de afaceri.

Una dintre primele decizii , pe care le ia intreprinzatorul, chiar inainte de a deschide propria afacere, se refera la
identificarea ideilor de afaceri si al selectarea ideilor oportune. O sursa importanta de noi idei de afaceri este piata.
Realizind studiul pietei, intreprinzatorul poate determina:
1)ce produse sau servicii lipsesc pe piata;
2)care necesitati sunt nesatisfacute, sauprost satisfacute;
3)care sunt punctele slabe ale produselor sau serviciilor existente;
4)tendintele macroeconomice (demografice, sociale, tehnologice etc).
Surse de noi idei pot servi publicatiile din ziare si reviste, Internet-ul, cataloage, publicatii (brosuri, carti) este
binevenita si crearea asa-numitelor „dosare ale afacerii”, unde sa se gaseasca toata informatia selectata din presa,
Internet, de la expozitii,etc. Astfel colectind m multa informatie din surse variate, potentialul intreprinzator poate sa-si
formeze o conceptie mai completa privind ideea de afaceri. O alta sursa importamta pot deveni alte afaceri, inclusiv
concurente, vizitarea altor afaceri poate sa-l inspire pe intreprinzator la noi idei de afaceri.
16. Afacere oportuna-concept si necesitatea determinarii oportunitatii.
OPORTUNITATE este o idee noua, originala, atractiva, fixata pe un produs sau serviciu, care are un potential
comercial si aduce un venit acceptabil.
EVALUAREA permite intreprinzatorului sa realizeze o estimare a ideii de afaceri, determinind care vor fi cheltuielile
posibile, care va fi venitul, cine vor fi clientii etc.Procesul de evaluare poate avea un caracter neformal sau formal. In
cazul evaluarii neformale, intreprinzatorul verifica ideea, aplicind asa tehnici ca:
1. Tehnica BEST (fereastra oportunitatilor) analizeaza factorii relevanti intr-o noua facere. Pentru
aceasta, intreprinzatorul tb sa raspunda la o serie de intrebari specifice despre fereasta
oportunitatilor: Se deosebeşte afacerea de altele?
2. Are perspectivă de creştere?
3. Pentru realizarea ideii sunt necesare mari sume de bani?
4. Sumele acestea pot fi asigurate de întreprinzător?
Afacerea oportuna este o afacere originala atractiva fixata pe un produs sau serviciu,
care are un potential comercial si aduce un venit acceptabil.Determinarea oportunitatii
permite intreprinzatorului sa realizeze o estimare a ideii de afaceri, determinind care vor
fi cheltuielile posibile, care va fi venitul, cine vor fi clientii etc.

17. Tehnicile de creativitate aplicate în căutarea noilor idei de afaceri.

Creativitatea-un proces care constă în utilizarea potenţialului personal şi se bazează pe o serie de tehnici
concepute pentru generarea de noi idei originale şi utile. Astfel, pentru găsirea unor noi idei de afaceri pot fi
aplicate aşa tehnici de creativitate ca: scamper-ul, branstorming-ul, harta mentală etc.
Tehnica SCAMPER:
Utilizarea metodei SCAMPER constă din următoarele etape:
• înaintarea problemei pe care dorim s-o soluţionăm;
♦ punerea întrebărilor SCAMPER şi determinarea produselor/ serviciilor ce s-ar putea obţine.
BRAINSTORMING-ul O altă metodă de stimulare a creativităţii reprezintă brain-storming-ul sau "asaltul de idei".
Această metodă poate fi aplicată atunci când există o echipă de entuziaşti, care doresc să se lanseze în
afaceri, dar nu ştiu exact cu ce să se ocupe. Pentru aplicarea cu succes a metodei respective este necesar de
ţinut cont de
câteva reguli de bază:
■ Nici o idei nu trebuie criticată.
■ Chiar şi cele mai caraghioase şi exagerate idei trebuie primite cu
entuziasm.
Cantitatea, nu calitatea contează
Orice idee trebuie dezvoltată.
HARTA MENTALĂ reprezintă o tehnică grafică de organizare a procesului de gândire prin enunţarea unui
cuvânt sau concept şi găsirea asocierilor acestora. Expunerea gândurilor în schemă contribuie la apariţia
multor altor noi idei, selectându-se apoi cea mai interesată idee de afaceri.

18. Metode neformale de evaluare a oportunităţilor de afaceri.

In cazul evaluarii neformale, intreprinzatorul verifica ideea, aplicind asa tehnici ca:
Acceptul spontan presupune studierea opiniei referitoare la ideea de afaceri in rindul prietenilor si rudelor.
Testul bancherului sfatuitor prevede adresarea in calitate de client la sectia creditara a unei banci p/u solicitarea unui
credit.
Realizarea prototipului se analizeaza corectitudinea ideii de afaceri fiind verificat faptul daca este acceptat de clienti,
atunci ideea are sanse mari, daca nu, ideea mai trebuie revizuita odata.
1. Tehnica BEST (fereastra oportunitatilor) analizeaza factorii relevanti intr-o noua facere. Pentru
aceasta, intreprinzatorul tb sa raspunda la o serie de intrebari specifice despre fereasta
oportunitatilor: Se deosebeşte afacerea de altele?
2. Are perspectivă de creştere?
3. Pentru realizarea ideii sunt necesare mari sume de bani?
4. Sumele acestea pot fi asigurate de întreprinzător?
Corespunde afacerea interesului individual al întreprinzătorului
Tehnica BEST poate fi folositoare numai în cazul în care corect a fost determinat punctajul pentru
fiecare răspuns, în caz contrar concluziile făcute nu vor reflecta situaţia reală.

19. Metode formale de evaluare a oportunitatilor de afaceri.

 Evaluarea formală a acesteia are loc prin realizarea unui studiu de fezabilitate sau a unui plan de afaceri.
Studiul de fezabilitate include următoarele componente de bază:
Produse şi tehnologia - compartimentul dat include o descriere detaliată a produselor şi serviciilor.
Piaţa şi clienţii - la compartimentul respectiv întreprinzătorul analizează detaliat: piaţa pe care se va realiza
produsul sau se va presta serviciul; tendinţele de dezvoltare a pieţei alese; mărimea pieţei date şi cota pe
piaţă a întreprinderii;
Concurenţii — se studiază potenţialii concurenţi, punctele lor tari şi slabe.
Personalul — se prezintă caracteristicile angajaţilor-cheie; descrierea obligaţiilor şi limitelor de autoritate;
experienţa în conducere; componenţa personalului; formele de angajare şi motivare a personalului.
Finanţele necesare —se analizează: sursele financiare necesare pentru realizarea proiectului şi modul de
utilizare a acestora; veniturile şi cheltuielile posibile; fluxul de mijloace băneşti; punctul critic sau pragul
de rentabilitate; bilanţul.
Evaluarea riscurilor - fiecare afacere în procesul de desfăşurare a activităţii sale va întâmpina o serie de
riscuri, care creează unele dificultăţi sau stopează, în general, realizarea planului. Este necesar de a lua în
considerare momentul dat, ceea ce ar permite, dacă nu evitarea completă a riscului, atunci reducerea lui.
Realizarea studiului de fezabilitate nu presupune obligatoriu obţinerea unor rezultate pozitive. Chiar şi
concluzia negativă este pozitivă pentru întreprinzător, deoarece sunt evitate posibilele cheltuieli de bani,
timp, muncă pentru realizarea unei idei care iniţial nu are şanse de succes.

20. SCAMPER – esenţa metodei şi modalitatea aplicării.

Tehnica SCAMPER: Cuvântul SCAMPER provine de la primele litere ale cuvintelor englezeşti:
Substituirea unei părţi a produsului sau a procesului prevede căutarea a ceea ce poate fi substituit.
Combinarea prevede unirea a două sau a mai multe părţi pentru a realiza un produs/proces diferit sau a
lărgi utilizarea acestuia.
Adaptarea-prevede adaptarea unor părţi ale produsului/serviciului pentru a modifica destinaţia acestuia.
Modificarea într-un mod neobişnuit a produsului prevede micşorarea sau mărirea acestuia.
In cazul Eliminării anumitor părţi din produs se analizează cum se va modifica destinaţia acestuia şi ce
produse noi vom obţine.
Rearanjarea produsului/serviciului sau a părţilor componente în alt mod. pentru a înainta noi idei la etapa
rearanjării.

21. Cauzele abandonării ideii de afaceri

Ideea de afaceri poate fi abandonată dacă după ce se face studiul de fezabilitate se constată următoarele
riscuri:
■ Riscul învechirii produsului este foarte mare, iar costul şi timpul cerut pentru realizarea lui este mare;
■ piaţa potenţială a afacerii este foarte mică sau există o concurenţă foarte puternică;
■ nu se pot rezolva problemele legate de realizarea produsului sau prestarea serviciului, chiar dacă
piaţa este atractivă;
■ nu este formată o echipă de conducere care să aibă calităţile manageriale necesare şi nici nu poate
fi angajat personal specializat pentru realizarea produsului sau prestarea serviciului respectiv;
■ suma necesară pentru lansarea afacerii este considerabilă, şansa de intrare în afaceri pe cont propriu
va fi foarte redusă. Este important de reţinut că, de obicei, lansarea în afaceri se face pe cont propriu, iar
şansa de a' obţine resurse financiare de la bancă sau de la investitori este redusă.
■ Riscurile şi problemele sunt cu mult mai mari în comparaţie cu recompensele ce se vor obţine.

22.Planul de afaceri – concept şi necesitatea elaborării.

Planul de afaceri este un document confidenţial, în care sunt scrise obiectivele şi scopurile întreprinderii,
demonstrându-se în detaliu modalităţile aictealizare a acestora.
Elaborarea planului de afaceri cere de la întreprinzător timp, cunoştinţe şi resurse. Însă există mai multe
motive pentru care acesta merită să fie elaborat, deoarece:
* planul oferă posibilitatea de a anticipa pe hârtie problema, fie aceasta-i un punct Slab sau un risc;
* fără un plan bine gândit nici banca, nici investitorul nu va acorda resurse financiare;
* planul de afaceri este un document informativ privind afacerea;
* planul de afaceri este un instrument de gestiune şi control;
* In ceea ce priveşte scopurile elaborării planului de afaceri, acestea sunt diverse, Cum şi beneficiarii
acestuia, care pot fi atât interni (întreprinzătorii, managerii, proprietarii afacerii), cât şi externi (creditorii,
investitorii, partenerii de afaceri).
Planul de afacere se recomandă a fi elaborat în cazul:
-iniţierii afacerii ,cumpărării unei afaceri existente ,obţinerea creditelor ,atragerea investitorilor
,încheierea contractelor ,determinarea strategiei .

23. Planul de afaceri – Etapele intocmirii

Etapa de pregatire:
1.Etapa de culegere a informatiei
2.Determinarea tipului planului de afacere – in dependenta de scopul planului
3.Stabilirea structurii planului de afaceri :
a) complet b) plan sumarc) plan operational
4.Impartirea responsabilitatilor
Etapa de scriere
Structura si continutul compartimentului de baza:
Pagina de titlu
Cuprins
Sumar
Comparimentul-- I – descrierea afacerii si obiectivele II – Produsele /serviciile III – Planul de mk IV – Planul
operational V – Managmentul si personalul VI – evaluarea riscurilor VII – prognoze financiare VIII – anexe;

24. Planul de afaceri – recomandatiile privind intocmirea

1. Planul trebuie sa fie concis ,dar si complet sa contina informatia de baza . Marimea
optima a planului 20 – 30 pagini.
2. tb sa fie scris clar , folosind termeni accesibili.
3. stilul in descriere tb sa fie coerent si precis , iar fraza sa aiba singura semnificatie.
4. tb sa fie usor de inteles si de urmat.
5. nu tb sa fie incarcat cu scheme si desene.
6. calculele financiare e bine sa fie prezentate in tabele acces
7. pentru a evidentia cei mai importanti indicatori e bine ca acestia sa fie regasiti in plan
de 2- 3 ori, in comentariu,in tabel si intr-o figura.
8. coperta tb sa fie atractiva, insa nu tipatoare
9. tb sa aiba aspect atragator
10. pentru a evita personalizarea e indicata descrierea de la persoana a III, in unele cazuri
poate fi utilizata prezentarea la persoana I singular sau plural
11. ideile tb sa fie formulate la modul activ
12. daca in plan sunt folosite acronime, termeni de argou, e necesar de definit acesia in
glosar
13. daca investitorul sau creditorul propune o animita structura a planului e necesr de tinut
cont de structura propusa,folosindu-se acei termeni care sunt utilizati de potentialii finantatori.

25.Planul de afaceri – structura si continutul compartimentelor de baza

Coperta Cuprinsul Sumarul
Compartimentul I – Descrierea afacerii si obiectivele – e necesar de prezentat inf. despre denumirea
oficiala a afacerii, data si nr inregistrarii, statutul juridic si fondatorii, existenta licentelor si autorizatiilor
necesare pt desfasurarea activitatii, regimul de lucru al afacerii . e necesar de prezentat scopul , obiectivele
afacerii formulate confor regulei SMART: S - specific, M – masurabil, A- adaptabil , R – realiste , T –
orientate in timp , aici realizindu-se analiza SWOT.
Compartimentul II – Descrierea produselor/ serviciilor – descrierea detaliata a produselor cu indicarea
caracteristicilor calitative si a avantajelor.Informatii despre: caracteristicile tehnologice, calitate, asortiment,
cantitatile anuale, ambalaj, design. Aci se vor anexa cataloage, fotografii sau schite ale produsului.
III – Planul de mk – contine analiza:
Pietei ,Clientii, Concurentii, Strategia preturilor, Distributia si vinzarea produselor, Promovarea.
IV – Planul operational – procesul tehnologic , echipamentul, spatiile de care dispunem, capacitatea de
productie, pretul, contractele cu furnizorii
V – Managmentul si personalul – componenta personalului , formele de angajare a
personalului,salarizarea personalului.
VI – Evaluarea riscurilor - se evalueaza:
Riscurile ce pot aparea in activitatea
Riscuri politice
Riscuri exceptionale.
VII – Planul financiar – sunt 3 prognoze de baza:
Progna privind rezultatele financiare ,Privind fluxul mijloacelor banesti ,Prognoza bilantului

26. Planul financiar. Pragul de rentabilitate si utilitatea practica a calculului.

Planul de afaceri este un instrument de planificare ce are rolul de a oferi o mai mare vizibilitate asupra scopurilor si
evoluției unei anumite afaceri căreia îi este dedicat.
Pragul de rentabilitate – reprezinta acel volum de vinzari ,la care veniturile, consumurile si ch perioadei
sunt egale, iar # nu obtine nici profit si nici pierderi.
Utilitatea practica a calculului pragului de rentabilitate : pragul de rentabilitate permite luarea deciziilor
manageriale cum ar fi : stabilirea valorii minime a pretului de vinzare, determinarea sumei maxime de
consumuri si ch totale, calculul momentului temporar al atingerii situatiei de echilibru, justificarea capacitatii
de productie.

27. Pragul de rentabilitate - importanţa calculării şi metodele de calcul

Pentru calcularea pragului de rentabilitate consumurile si ch # se divizeaza in 2 : fixe si variabile.
Consumurile si ch fixe (Cft) - nu se modifica o data cu modificarea volumului de productie sau a volumului
de vinzarilor
Cons. si ch variabile (C vu) – se modifica o data cu marirea sau micsorarea volumului de productie sau al
celui al vinzarilor.

Calculul pragului de rentabilitate pentru produsele omogene:

PR =Cft / Pu – Cvu (Pu- pret unitar, Cvu – ch variabile unitare, Cft – Ch fixe unitare)
Calculul pragului de rentabilitate pentru produsele neomogene:
Cvt
PR= Cft / 1- -----------(Vv – volumul vinzarilor,)

Vv

28. Deschiderea unei noi afaceri – avantaje si dezavantaje

Avantaje:
Implimentarea nelimitata a propriilor idei
Satisfactia de a crea o afacere de la zero
Evitarea mostenirii unei reputatii indoielnice a fostului proprietar
Posibilitatea de a selecta, motiva si dezvolta independent personalul
Posibilitatea de a crea afacerea pornind de la viziunea proprie
Alegerea amplasamentului afacerii
Dezavantaje:
Costul ridicat legat de lansarea in afaceri, procurarea echipamentului
Timp indelungat pt lansare
Saturatia pietei sau existenta unei concurente puternice
Riscul legat de realizarea unei idei noi
Eforuri personale mari pt a lansa afacerea

29. Alegerea statutului juridic. Formele organizatorico- juridice de baza

Inregistrarea unei intreprinderi presupue determinarea statutului juridic de activitate a intreprinderii poate fi inregistrata
alegind una din formele juridice de organizare.In functie de deciderea intreprinzatorului se allege acel statut juridic care
i se potriveste mai bine asteptarilor si posibilitatilor sale.Formele organizatorice de baza:
Intreprindere individuala - Poate fi intemeiata de o singura pers. sau de membrii unei familii, nu permite
investitii sau riscuri mari, modalitatea de inreg. e simpla. Este dificil de a atras lucratori inalt calificati,
deoarece un profisionist poate sa ceara o remunerare mai mare decit intr. ii poate oferi. Forma respectiva
poate fi utilizata cind veniturile sunt nu prea mari, iar riscurile reduse.
Gospodaria de fermieri - particularitatea formei consta: poate fi practicata doar in sectorul agrar, trebuie
sa se bazeze pe cel putin 50% din munca personala a membrilor ei, inregistrarea se face la priamria
localitatii la care se afla lotul de pamint.
SRL – poate fi fondata de o singura pers. Fizica sau juridica, iar numaru maximal nu trebuie sa depaseasca
50 persoane. Avantaje: usor de format, riscuri financiare mai mici, conducerea relativ simpla, asiciatii
raspund in limita cotei lor. Dezavantaje : existenta obligatoria a capitalului social, posibiliatea aparitiei unor
dezacorduri intre asociati, dificultati relative in obtinerea unor sume de capital.
SA – E societatea comerciala a carei capital social este in intregime impartit in actiuni. SA este persoana
juridica si poate fi de tip inchis si deschis. Avantaje: transferarea proprietetii, o durata de viata indelungata,
raspunderea proprietarului in limita valorii actiunilor ce-i apartin. Dezavantaje: cheltuieli si formalitati mari
pentru inregistrare, cunducere complicata.
Cooperativa de productie - e fondata de 5 sau mai multe persoane, rasounderea este in limita aportului
adus, capitalul social nu e indicat.
Societate in nume colectiv: 2 sau mai multe pers. ,max 20, asociatii poarta raspundere nelimitata
Societate in comandita: asociatii sunt comanditari (conduc) si comanditati (nu conduc)

30. Patenta de intreprinzator – alternativa de desfasurare a activitatii de intreprinzator

Patenta de intreprinzator – este un certificat de stat nominativ, care confirma dreptul detinatorului ei
sa desfasoare genul de activitate de intrepreprinzator indicat in ea in decursul unei anumite
perioade de timp.
In baza patentei se poate desfasura : comertul cu amanuntul, producerea si realizarea produselor de
panificatie,confectionarea imbracamintei, servicii de transport, serv. contabile si juridice. Ea se elibereaza in
termen de 3 zile, de catre Inspectoratul Fiscal de Stat. Taxa depinde de domeniul de activitate si de locul
unde se va desfasura.
Beneficiile patentei: nu e necesara efectuarea operatiilor de casa , nu e necesara prezentarea darilor de
seama financiare si statistice, durata activitatii desfasurate in baza patentei se include in vechimea in munca
a titularului,desfasurarea activitatii nu impune inregistrarea de stat a titularului si primirea licentei
Limitele patentei: se elibereaza numai pt un gen de activitate, este un document normativ si nu poate fi
transmis altei persoane.

31.Determinarea denumirii afacerii

Aspectul juridic:
Afacerea nu poate folosi o denumire care coincide sau se aseamana cu denumirea altei afaceri care e deja
inregistrata
Pentru a folosi in denumirea afacerii numele unei personalitati istorice e necesara autorizatia Guvernului sau
acordul rudelor
In cazul utilizarii a numelor proprii, care nu coincid cu numele participantilor la constituirea organizatiei, e
necesar de avut acordul persoanei respective
Pentru Intr.Individuala, societate in nume colectiv si societate in comandita denumirea include numele de
familie
Daca mai multe persoane au prezentat pentru inregistrare nume ce coincid sau se aseamana, dreptul de
inregistrare il are firma care a depus prima cererea
Aspectul comercial:
Sa prezinte o idee unica si originala – originalitatea poate fi obtinuta prin imprumutarea unor cuvinte din alta
limba
Sa fie sugestiva – sa trezeasca asocieri pozitive, legate de domeniu de activitate
Sa fie concisa si laconica – optimal 2-3 silabe
Sa fie estetica – sa trezeasca emotii pozitive
Sa fie usor de pronuntat, scris si memorat
Sa nu dea interpretari confuze in alta limba
Sa tina cont de evolutia afacerii

32. Finisarea procedurii infiintarii unei afaceri.

Procedura inregistrarii urmeaza a fi finisata dupa obtinerea actelor de constituire prin
inregistrarea acesteia urmatoarelor organizatii de stat:
Inregistrarea la casa nationala de asigurari sociale in calitate de platitor al cotei
asigurarilor sociale, se efectueaza in termen de 10 zile de la data de inregistrare a
intreprinderii
Inregistrarea intreprinderii la compania nationala de asigurari in medicina in calitate de
platitor al primelor de asigurari medicale in termen de 10 zile; CNAS; CNAM
Transformarea contului provizoriu in cont curent ( la banca comerciala)
Obtinerea licentei in cazul cind activitatea antreprenoriala este supusa licentierii.
Obtinerea autorizatiilor:
Inregistrarea la departamentul sau oficiul teritorial sau a inspectoratului fiscal in calitate
de contribuabil de plaitor al taxelor si impozitelor in cadrul bugetului public national
Inregistrarea la departamentul statistica.

33.Licentierea activitatii de antreprenoriat

Licenta pt practicarea unor genuri de activitate este – un act prin care se atesta capacitatea si dreptul
titularului de a desfasura un anumit gen de activitate si dreptul titularului de a desfasura un anumit gen de
activitate in conditii care sa asigure calitatea si siguranta marfurilor si serviciilor.
Licenta se elibereaza de Camera de Licentiere. De Primarie se elibereaza doar pt : comertul cu amanuntul
al produselor alcoolice si transportul de pasageri intermunicipal, orasanesc si in localitati. Termenul de
licentiere si pretul sunt stipulate in Legea privind licentierea.

34. Procurarea unei afaceri-avantajele si dezavantajele.

Procurarea unei afacei deja existente reprezinta una din modaliatile de lansare in afaceri, inainte de a lua decizia privind
procurarea unei afaceri este necesara de analizat toate avantajele si dezavantajele:
Avantajele procurarii unei afaceri :
Durata de lansare este relativ mica
Obtinerea unor venituri imediate.
Existenta unei amplasari favorabile.
Folosirea experientei si relatiilor vinzatorului
Existenta personalului calificat.
Reducerea riscului, deoarece in comparatie cu intreprinderile noi create, are o piata de desfacere si experienta in
domeniul respectiv.
Dezavantajele :
Posibilitatea procurarii unei intreprinderi neprofitabile.
Existenta unui personal necalificat
Personalul calificat nu accepta sa lucreze pentru noul proprietar.
Mostenirea unei reputatii indoielnice.
Existenta unor fonduri fixe necorespunzatoare
Amplasament nefavorabil.
Dificultati in efectuarea schimbarilor.

35. Etapele procesului de procurare a unei afaceri existente.

Procesul de cumparare a unei afaceri existente incepe cu :
gasirea afacerii pe care dorim sa o procuram,determinarea motivului vinzarii,diagnosticarea afacerii.
diagnoza tehnica :
echipamentul existent si tehnologia utilizata.
nivelul calitatii productiei si nivelul inovatiilor.
diagnoza resurselor umane :
calificarea personalului.
Experienta,Stagiu,Virsta,Relatii din colectiv,Marimea salariilor.
diagnoza financiar-contabila :
cheltuielile suportate de intreprindere si veniturile obtinute.Situatia fluxurilor de numerar.Rentabilitatea.Lichiditatea
financiara.Capacitatea de plata.
diagnoza comerciala :tendinte de dezvoltare a pietei.Marimea pietei si cota pe piata.Clientii si structura
clientelei.Concurentii.Amplasamentul.Produsul.
diagnoza juridica :
se analizeaza documentele referitoare la legalitatea constituirii afacerii si contractelor incheiate, la dreptul de
proprietate, fondatori, cota acestora in capitalul social al societatii.

36. Metode de evaluare a costului afacerii.

Valoarea intreprinderii este o anticiare a sperantei de cistig din vinzarea ei imediata su din cumpararea ei pentru
exploatarea viitoare.
Cel mai frecvent se utilizeaza urmatoarele metode de evaluare :
1.metoda bazata pe comparatie – valoare intreprinderii scoase la vinzare va fi aceeasi ca la afacerile similare vindute
anterior. Aceasta metoda poate fi imposibila, deoarece exista dificultati in obtinerea informatiei despre intreprinderea
analogica, care, de regula poarta un caracter confidential.
2.metoda veniturilor viitoare – permite intreprinzatorului sa calculeze veniturile ce le va putea obtine in viitor, timpul
necesar pentru rascumpararea cheltuielilor, precum si sa aprecieze daca investitia data este avantajoasa sau reprezinta o
pierdere.
3.metoda patrimoniala – valoarea intreprinderii este egala cu valoarea activului net contabil si se calculeaza ca diferenta
dintre valoarea contabila a activului intreprinderii si valoarea contabila a datoriilor :
Activul net = Total Activ –( DTL – DTS)
4.metoda mixta – reprezinta o combinare a mai multor metode. La aceasta metoda se ia in considerare atit activele
materiale cit si cele nemateriale, si anume goodwill-ul. Goodwill-ul reprezinta excedentul valorii globale a unei
intreprinderi, la o anumita data, comparative cu valoarea atribuita elementelor din activul bilantului la aceeasi data.

37. Franchisingul – evolutia, definitia si tendintele dezvoltarii.

Cuvintul franchise este de origine franceza, si conform unor surse semnifica eliberarea de la robie, alte surse – scutirea
de taxe vamale si impozite. Cu timpul semnificatia lui sa modificat si astazi franchisingul reprezinta intelegerea intre
vinzator (franchiser) si cumparator(franchisee) privind oferirea unor drepturi (de a folosi marca comerciala, tehnologia,
etc) in schimbul unei plati pe o anumita perioada de timp.
Primele elemete ale sistemului de franchising au aparut la finele secolului XIX-inc. Sec. XX cind compania
Singer(companie de producere a masinilor de cusut) si General Motors in SUA au inceput sa realizeze produsele lor
prin intermediul dealerilor, care obtineau o licenta speciala pentru aceasta.
Sistemul de franchising sia luat avintul in SUA intre anii ’50-’60 ai sec. XX.
In Europa primele elementeale sistemului de franchising au aparut in anii ’70 in Franta. In prezent, din tarile
europene, cel mai raspindit franchising este in Germania.
In RM aparitia franchisingului sa datorat adopatarii in 1997 a Legii cu privire la franchising. Avem inca un numar
redus de frachisee, printre care « Mango », « La Boucherie », « Mcdonald’s », « Fornetti », etc.

38. Tipuri de franchising.Contractul de franchising.

Se disting mai multe clasificari ale tipurilor de franchising :
1 dupa obiectul oferit in franchising:
franchisingul numelui – franchiserul ofera franchiseelui dreptul de a folosi marca sa comerciala.
franch comercial – oferirea dreptului de a realiza produsele sale pe un teritoriu limitat.
franch corporativ – franchiserul ofera un pachet complet al afacerii, care a fost deja probat si cunoscut pe piata.
2. dupa profilul partiocipantilor ;
- producator – producator ;
- producator – vinzator cu ridicata ;
- producator – vinzator cu amanuntul ;
- vinzator cu ridicata - Vinzator cu ridicata
- vinzator cu ridicata – vinzator cu amanuntul
Vinzator cu amanuntul – vinzator cu amanuntul ;
Intreprinderea prestatoare de servicii - Intreprinderea prestatoare de servicii
3. dupa numarul de intermediari :
a) francising direct – presupuna incheierea unui contract direct cu fiecare franchisee locala, asigurindu-se o
legatura strinsa dintre franchiser si franchisee.
 b) master franchising – master franshisingul devine un element de legatura dintre franchiser si franchiseele locale
si joaca un rol de franchiser in regiunea data, incheiind contracte cu subfranchiseele, precum si verificind respectarea
acestora.
Baza relatiilor de franchising este evidentiata in contractul de franchising, incheierea caruia este obligatorie. Deseori
acest contract este numit contract de concesiune. Cel mai des contractele de franchising se incheie pe o perioada de la 3
pina la 15ani, exceptie face compania McDonald’s, care practica incheierea contractelor pe o perioada de 20ani.
Deoarece exista o mare varietate de tipuri de franchising, datorita diversitatii domeniilor de aplicare si diferitelor
drepturi acordate, nu exista un contract universal de franchising. Franchiserii, de obicei, isi elaboreaza propriile
contracte-unificate pe care le propun pentru semnare franchiseelor.

39. Evaluarea sistemului de franchising

Exista citeva etape in cadrul sistemului de franchising :
Autoevaluarea – intreprinzatorul decide daca elo este gata sa renunte la independenta sa in afacere, este dispus sa
respecte prevederile contractului, sa imparta veniturile obtinute cu proprietarul franchisei
evaluarea franchiserului – se cauta raspuns la urm. Intrebari :
durata de activitate a franchiserului pe piata.
are sau a avut procese juridice, daca da, din ce cauza ?
cine este proprietarul franchisei ?
Avantajele franchiserului :
posibilitatea relativ rapida de asi extinde propria afacere.
Obtinerea veniturilor suplimentare din taxele de franchising.
Conducerea mai eficienta si mai profitabila.
Avantajele franchiseeului :
Franciseeul are o sansa mai mare de succes
Investitii initiale mai reduse ;
Asistenta manageriala si de marketing
Dezavantajele franchiserului :
Dificultati in efectuarea controlului
Dificultati in pastrarea confidentialitatii informatiei
Dezavantajele franchiseeului
Firma nui apartine niciodata cu adevarat
Costul ridicat al franchisei si contributia la profit
Linie limitata de produse
Politica preturilor si a reclamei este dictate de franchiser.\

40. Dezvoltarea franchisingului in RM

Legea RM cu privire la franchising contine in sine dispozitii care , in cazul initierii unei afaceri de franchise, permite
reglarea optima a raporturilor de franchising. Spre deosebire de tarile occidentale, unde franchisingul a capatat o
evolutie stabila si ascendenta se manifesta printr-un succes considerabil, in RM, cu parere de rau nu a avut loc efectul
dorit, desi exista « de jure » si « de facto » o lege speciala si posibilitati reale de implementare a ei.
Beneficiile pt operare in RM includ forta de munca eftina si costurile scazute pt publicitate. Totodata exista si un nivel
scazut al puterii de cumparare, precum si calitatea joasa a serviciilor pe piata. Principalele domenii de activitate
economica cu un potential inalt de aplicare a sistemului de franchising in Moldova sunt : comertul cu amanuntul,
alimentatia publica, serviciile auto, serviciile medicale, serviciile menajere, sfera constructiilor, educatia si cursurile de
perfectionare, serviciile sociale si unele ramuri din sfera productiei. . Avem inca un numar redus de frachisee, printre
care « Mango », « La Boucherie », « Mcdonald’s », « Fornetti », etc.
Reiesind din necesitatile actuale si oportunitatile identificate se propun urmatoarele directii de sprijinire a dezvoltarii
franchisingului in RM :
Impulsionarea ofertei si stimularea cererii de franchiza pe piata ;
Consolidarea si crearea cadrului legal si institutional specific franchisingului ;
Dezvoltarea spatiului informational al franchisingului.

41. Alegerea amplasamentului unui magazin

Este deja proverbiala afirmatia ca « exista 3 factori care conditioneaza succesul afaceii – amplasamentul,
amplasamentul si inca amplasamantul ». un magazin poate prospera in cazul unui amplasamant favorabil.
La alegerea amplasamentului unui magazin este necesar de tinut cont de starea economica si demografica a zonei unde
va fi amplasata aceasta ; venitul mediu al unei familii ; capacitatea de cumparare a clientilor ; virsta cumparatorilor ;
preferintele acestora ; cererea la oficii si apartamente ; preturile la spatiile comerciale si locative si compararea acestora
cu preturile din alte sectoare .
De asemenea, la alegerea amplasamanetului unui magazin este necesar de a analiza si alti factori ca :
Numarul si structura populatiei si puterea de cumparare a acesteia.
Natura produsului si frecventa cumpararii diferitelor produse
Apropierea concurentilor.
Vecinatatea cu alte afaceri
Imaginea localului.
Accesibilitatea pt clienti.

42. Alegerea amplasamentului afacerii din domeniul prestarii serviciilor

Alegerea amplasamentului unei afaceri prestatoare de servicii, depinde de specificul activitatii. Pentru o afacere ce se
ocupa, de ex. cu reaparatia si deservirea copiatoarelor, amplasarea nu joaca un rol decisiv. Intreprinzatorul se
deplaseaza la client, deoarece acesta viziteaza foarte rar afacerea. In cazul dat este important nu atit amplasamentul cit
posibilitatea de a ajunge repede la client, solutionind problema aparuta. Insa, de ex. in cazul unei frizerii, un atelier de
confectii, curatatorie chimica, aceste afaceri trebuie sa fie localizate in apropierea clientilor. Amplasarea departe de
consumatori ii va determina pe unii clienti sa aleaga alta afacere amplasata in apropiere, exceptie face prestarea unor
servicii unicate.
La stabilirea amplasamentului unei afaceri prestatoare de servici este necesar de tinut cont de urm factori :
Existenta transportului public.
Existenta unui numar suficient de locuri de parcare
Posibilitatea extinderii ulterioare a afacerii.
Cit de usor si de repede pot gasi clientii afacerea.
Marimea cheltielilor suplimentare pt promovarea amplasamentului respectiv, etc.

43.Alegerea amplasamentului. Intreprinderea producatoare

Aici se va tine cont care din amplasamente va satisface cel mai bine scopurile pe termen lung. Deoarece modificarea
amplasamentului, de regula, necesita mari costuri legate de demontarea echipamentului, transportarea, montarea
acestuia la noul loc, pregatirea spatiilor,etc.
Criterii pt alegerea amplasamentului:
Apropierea de sursele de materie prima
Apropierea de pietele de desfacere pt bunurile finite
Accesul la caile de transport;
44.Evaluarea amplasamentului unei afaceri
Pt evaluarea variantelor de amplasament, una din metodele recomandate este metoda de evaluare a factorilor relevanti
pt decizie sau analiza factoriala. Initial se enumera cei mai importanti factori legati de decizia localizarii.
Fiecarui factor i se atribuie un coeficient de la 0 la 1 in functie de importanta acestuia pt decizia de localizare, cu
conditia ca in suma sa se obtina coeficientul 1. urmeaza evaluarea fiecarei varinate, prin notare de la 1 pana la 5 puncte.
Astfel inmultind coeficientul cu numarul de puncte, se obtine scorul pt fiecare factor si fiecare varianta. Astfel, acea
varianta de amplasament care are cel mai inalt scor total poate fi considerata ceamai promitatoare varianta.

45. Afacerea la domiciliu

Este o metoda netraditionala de amplasarea a afacerii, de regula, aceasta afacere este una micro, activitaea careaia poate
fi realizata la distanta.
Avanataje:
reducerea cheltuielilor pt chiria oficiului
cheltuieli legate de intretinere, plata pt energia electrica pot fi trecute la cheltuielile intreprinderii
reduecrea cheltuielilr de timp pt deplasarea la serviciu
practicarea unui regim liber si flexibil
Dezavantaje:
este dificil de delimitat obligatiunile de serviciu si cele de familie
autoizolarea la domiciliu cere o autodisciplina de la intreprinzator pt a-l motiva spre realizarea obiectivelor propuse

46.Incubatorul de afaceri – alternativa de amplasare a noii afaceri

O alta alternativa de amplasare a afacerii. Incubatorul reprezinta o institutie specializata, ce ofera spatii intreprinderilor
mici nou create pe un termen de la 1 pana la 3 ani.
Avantaje:
-pretul pt chirie este mic
-exista o dotare minima pt desfasurarea activitatii de birou, reducandu-se cheltuilile necesare pt demararea afacerii
-afacerile incubate benficiaza de servciii de secretariat, telefon, fax, copiator, bufet, etc
-se beneficiaza de asistenta si suport profesional din partea administratiei si a consulatantilor incubatorului
Dezavanataje:
-amplasarea este temporara si peste 2-3 ani intreprinderea incubata tb sa paraseasca oficial

47.Afacerea virtuala-alternativa de amplasare a unei afaceri.

Dezvoltarea rapida a internetului a contribuit la aparitia unor afaceri exclusiv virtuale, ce isi desfasoara activitatea
numai in sistemul on-line, fere a avea nevoie de un spatiu fizic. Exemple de afaceri virtuale pot servi magazinele
virtuale, monitoarele de cautare, site-urile de tranzactii etc. Aici amplasarea se reefra la amplasarea afacerii in spatiul
internet si tb de ales domenul (adresa ce identifica afacerea in reteaua internet). In RM, de regula , se practica domenul
“md”.

48.Cheltuielile de initiere a afacerii mici

Pentru a evalua necesarul de resurse pt deschiderea unei afaceri este necesar de a evalua obiectivele afacerii, veniturile
asteptate.
Initierea unei afaceri, de cele mai dese ori, se face pe cont prorpriu, iar sansa de a obtine resurse financiare de la banca
sau de la investitori este mica. De aceea, necesarul de mijloace financiare necesare pt pregatirea si inceperea activitatii ,
se determina pri planul de afaceri, atunci cand se va evalua viabiliattea afacerii sale.
Astfel, este oportun de aalacatui o lista a cheltuielilor necesare pt pregatirea si lansarea afacerii.
In primul rand, este necesar de luat in calcul cheltuielile suportate pt efectuarea formalitatilor legale, indispensabile pt
inceperea afacerii:
O cota considerabila in cheltuielile de initiere le constituie cele atribuite pt alegerea amplasamnetului: cumpararea sau
inchiruirea spatiilor, construirea sau renovarea. Cumpararea mobilierului si echipamentului reprezinta alt domeniu de
investitii. In calcul se iau si cheltuielile suportate pt formarea stocurilor de materii prime si materiale necesare pt
desfasurea activitatii.

49.Sursele de finantare a unei afaceri

Realizarea potentialului economic si dezvoltarea lui depind, in maremasura, de posibilitatile de finantare.
Sursele de finantare pot fi:
-surse interne
-economiile personale – principalul mijloc de finantare pt intreprinzatori
Avantajul este lipsa obligatiei de rambursare a imprumutlui. Insa aceste surse sunt limitate.
Profitul – se efectueaza la o etapa mai avansata de dezvolatre a afacerii
Amortizarea – aceasta metoda este mai putin utilizata
-surse externe
-imprumuturi
-surse comerciale, utilizarea carora cere o anumita rambursare, de ex. creditul bancar
-imrumuturi de la parteneri de afaceri
-companiile de asigurari
-surse financiarede dezvoltare: agentii de stat ce finanteaza sectorul IMM
-liniile de crediatre a BERD, BIRD, BM, FMI
-proiecte, programe internatioanle
-surse netraditionale: leasing, factoring, business-ingeri, franciza, compnaii de risc
-asociatii de economii si imprumut

50Creditul bancar – procedura de obtinere si determinarea costului acestuia

Creditul bancar reprezinta o sursa de finantare externa, utilizata pt completarea capitalului necesar lansarii si dezvoltarii
cu succes a afacerii.
Procedura de creditare:
vizita initiala – prezentarea dosarului – cerere, planul de afaceri, rapoarte financiare pt ultimii 3 ani, contracte de
intentii, informatii despre bunurile ce vor fi gajate, documente de constituire a intreprinderii
analiza si vizita pe teren
convocarea comisiei de creditare – se aplica principiul “5C”
client – cine este el, ce reprezinta, imaginea lui
capacitatea de plata
contributia clientului (cate % din costul creditului)
existenta gajului
Pentru determinarea costului creditului se calculează rata nominala a dobânzii bancare, care reprezintă partea din profit
ce o cedează întreprinzătorul băncii pentru folosirea creditului.
Nivelul dobânzii bancare diferă in funcţie de cererea si oferta de credit, destinata creditului, termenul de
scadenta etc., pentru calcularea lui se foloseşte următoarea relaţie:
D = (C x Rd x T)/(360 x 100)
unde:
D - mărimea dobânzii;
C - suma creditului;
Rd - dobânda bancara, %;
T - numărul de zile efective de creditare.

51.Leasingul – definitie si esenta.Evaluarea leasingului.

Leasingul este o forma de finantare, deoarece se bazeaza pe 3 principii de baza: termen de scadenta, rambursabiliatte si
plata.
Procesul de leasing:
beneficiarul (locatarul) solicita firma de leasing (locatorul) pt obtinerea in leasing a echipamentului necesar
firma de lesing incheie 2 contracte: de vanzare cumparare cu producatorul si de leasing cu beneficiarul
firma de leasing achita intreprinderii producatoare pretul echipamentului
are loc livrarea echipamentului locatarului
locatarul achita firmei de leasing plata chirie pt folosirea echipamentului
Avantajele leasingului:
-permite să obţină mijloace de producţie necesar şi să înceapă exploatarea acestora în lipsa unor resurse financiare
suficiente,
-mijloacele fixe pe întreaga perioadă a contractului se află în bilanţul companiei de leasing
-plata pentru chirie se include în costul producţiei ce micşorează suma venitului impozabil al beneficiarului,
Dezavantajele leasing ului:
-lesorul nu este proprietarul mijloacelor fixe şi nu le poate pune în gaj,
-suportă riscul uzurii morale a echipamentului.

52.Factoringul – avantaje si limite

Factoringul-o înţelegere privind procurarea de către bancă sau altă firmă-factor de la client, numit aderent,
a creanţelor (facturilor) sale comerciale înainte de scadenţă.
O firmă poate conveni cu cei care cumpără mărfuri de la ea să-i plătească facturile într-o perioadă de timp
viitoare, stabilită în momentul tranzacţiei (ex. – 30 zile). Dacă firma are nevoie de bani imediat, poate apela
la serviciile unei companii factor p/u încasarea mai rapidă a contravalorii mărfurilor vândute pe credit de 30
zile.
Comisionul pentru servicii constituie 0,5 – 2,5% de la valoarea contractului, incluzând plata pentru risc şi administrarea
facturilor.
Factoringul este eficient pentru producătorii şi vânzătorii cu ridicata, la care termenul de plată a facturilor este de 1-3
luni.
Avantajele factoringului:
-întreprinderea are posibilitatea de a transforma datoria viitoare în bani în numerar la momentul necesar,
-se reduce riscul insolvabilităţii, deoarece firma factor asigură încasarea contravalorii facturilor

53. Business îngerii şi fondurile de risc

 54. Sursele de finanţarea a unei afaceri mici. Finanțarea 3P – avantaje şi dezavantaje
Principalele surse de finanţare a întreprinderilor mici şi mijlocii sînt:
1) Convenţionale (clasice):
a) resurse personale ale întreprinzătorilor;
b) resurse familiei şi prietenilor;
c) veniturile şi patrimoniul întreprinderii respective;
d) parteneri de afaceri;
e) băncile comerciale;
f) cooperativele de credit.
2) Neconvenţionale:
a) emisiunea de acţiuni pe piaţa de capital;
b) fondurile cu capital de risc;
c) factoringul;
d) leasingul;
e) francisingul.
Cei trei P reprezinta o alta metoda de finantare prin care majoritatea start-up-urilor
antreprenoriale se finanteaza initial.
Avantaje:
-Este intodeauna mai rapid sa obtii o confirmare cu privire la o finantare de la cineva
pe care cunosti, decat de la o banca sau de la cineva cu care nu ai nicio legatura.
-Pe parcursul colaborarii cu unul dintre cei trei P relatia va fi mai mult informala decat
daca la capatul celalalt ar fi o banca sau un investitor institutional.
-Poate fi primul pas foarte important catre o finantare mai semnificativa care sa vina
de la un investitor profesionist.
Dezavantaje:
-De multe ori “investitorii” 3P nu au de fapt bani pe care isi pot permite sa ii piarda.
-Un alt dezavantaj ar fi lipsa unei date exacte a returnarii acelor bani imprumutati,
generand cele mai mari frustari intre relatia dintre antreprenor si finantatorii sai de
tip 3P.
-Majoritatea finantatorilor de tip 3P nu inteleg absolut nimic din afacerea pe care
vreti sa o dezvoltati.

55. Bootstrapping – sursa potrivita pentru finanțarea start - up

56.Particularitatile activitatii intreprinzatorului in cadrul afacerii mici

“Managementul si antreprenoriatul sunt 2 aspecte diferite ale unuia si aceluiasi proces. Intreprinzatorul care nu poate
conduce este sortit infrangerii.”
Managementul antreprenorial – ansamblu de tehnici, metode si proceduri ce permit intreprinderii sa-si stabileasca
obiectivele si sa le atinga prin planificare, organizare, motivare si control.
Particularitati:
-in cadrul afacerii mici, intreprinzatorul este si managerul afacerii
-managerul – proprietar este intotdeauna la curent cu totul ce se petrece in intreprindere
-deciziile se iau rapid
-stilul de conducere ce este practicat este puternic influentat de personalitatea acestei persoane
Stilurile manageriale – modul specific de a gandi, de a actiona, de a se comporta, un sistem de modalitati si actiuni cu
scop bine determinat, de interventie in activitatea celor condusi prin influentarea lor activa.
Ele pot fi:
autoritar,democrat,permisist.

57.Continutul functiilor manageriale in cadrul afacerii mici

Functiile manageriale:
1.planificarea – ce, ce resurse, unde se vrea a ajunge (plan de afaceri)
2.organizare – ansamblul actiunilor intreprinse in vederea utilizarii resurselor umane, materiale, financiare de care
disoune intreprinderea, cu maxima eficienta.
Exercitarea functiei de organizare presupune:
-stabilirea gruparea si structurarea activitatii
-crearea si distribuirea rolurilor ce decurg din activitatile de grupare si structurare
-desemnarea responsabilitatilor pt rezultate
-stabilirea unor reguli detaliate si sisteme de lucru
-antrenare/motivare – actiunea managerilor de atragere a personalului pt caintreprinderea sa functioneze normal si sa
obtina performante economice, sociale. Motivarea este de fapt, un proces in care oamenii aleg alternative de
comportament in scopul de a-si atinge telurile personale.
3.Control – un ansamblu de actiuni prin care se urmareste in ce masura rezultatele obtinute sunt identice cu cele
stabiliate anterior
Etapele:
-Se stabilesc standarde;
-Se masoara rezulatele;
-Se compara rezulatele efective cu cele planificate;
-Stabilirea abaterilor;
-Masuri de corectie;

58.Afacerea virtual-afacerea secolului 21

O afacere online poate fi demarata cu succes de catre un singur om, care lucreaza acasa, stand in fata
calculatorului. O afacere pe Internet este pe deplin realizabila, folosind resurse financiare minime si intr-un
timp relativ scurt.Afacerile online sunt un tip de afaceri pentru care viitorul se vede foarte bine.Afacerile
online sunt si vor fi intotdeauna profitabile.Dar, cum fiecare domeniu de afaceri are o oaie neagra, asa si
domeniul afacerilor online are o oaie neagra; sau mai bine zis sute de turme de oi negre.
AVANTAJE
Afacerea va "lucra" 24 ore din 24,7 zile pe saptamana inclusiv in timpul tau liber.
Afacerea online va avea costuri foarte mici in comparatie cu afacerile clasice.
Afacerea va fi operationala in timp ce tu nu esti implicat in procesul de vanzare.
Site-ul va "lucra" in mod automat prezentand oferta tuturor celor care il viziteaza fara deosebire, nu
conteaza starea de spirit a celui care cumpara.
Venitul va fi generat sub forma de venit pasiv.

59.Analiza SWOT.Fomularea scopul si obiectivele afacerii.

Pozitia cea ma favorabla pentru intreprindere este cadranul I-SO,in cazul dat se recomanda aplicarea
strategiei de crestere,prin concentrarea pe un segment de piata o nisa sau un produs.De
exemplu,intreprinderea mica,in domeniul confectiilor se specializeaza in confectionarea imbracamintei
pentru barbati renuntind la fabricarea imbracamintei pentru copii sau dame.Daca intreptinderea se plaseaza
in cadranul II-ST poate fi aplicata srategia de diversificare, prin adaugarea la produsele cunoscute a unor
noi produse sau servicii.De expelu o intrepridere se ocupaatut de asamblarea cit si de comercializarea
calculatoarelor.Cadranul III-WT caracterizeaza cea mai dificila situatie a intreprinderii cind predomina
pericolelesi exista multe puncte slabe in activitatea intreprinderii.Pentru a schimba situatia se recomanda de
aplicat strategia de restringere care poate fi aplicata prin reducerea investitiilor si a
persolnalulu,reducerea cheltuielilor p[entru publicitate,stoparea fabricarii unor produse sau vinzarea unor
active sau chiar lichidarea intreprinderii.In cazul plasarii in cadranul IV-WO intreprinderea poate aplica
strategia de reorientare sau de depasire a slabiciunilor proprii.Pentru aceasta sse recomanda fuzionarea
cu alt intreprinderii sau reorentarea.DE exeplu o intreprindere mica ce presteaza servicii de transport de
pasageri in raza municipilui,si-a reorientat activitatea spre oferirea in chirie a automobilelor.si prestarea
serviciilor de reparatie.Specialisttii in domeniul managementului strategic recomanda ca analiza SWOT sa
fie efectuata cu regularitate p-u a servi punct de plecare In stabilirea strategiilor viitoare si definirea
obiectivelor intreprinderii.

60. erorile cele mai frecvente in gestiunea unei afaceri mici

Erori:
-Alegerea ideii care nu este cea mai potrivita
-Lipsa unei echipe manageriale
-Lipsa unui plan
-Insuficienta resurselor financiare
-Amplasament nefavorabil
-Subestimarea competitiei
-Lipsa unei strategii de marketing
-Lipsa de numerar
-Erori in selectarea persoanlului
-Lipsa controlului

61. motivele incetarii activitatii antreprenoriale

Incetarea activitatii reprezinta ultima etapa a procesului antreprenorial. Motivele pot fi de diferit ordin,
incepand cu oboseala, stresul, tensionarea intreprinzatorului si dorinta de a se retrag din afaceri, ashimbarea
locului de trai sau propunerea de vanzare a afacerii pana la faliment, sau influenta factorilor politici si
legislativi, evolutia generalaa a economiei, inflatia, rata dobanzii, costul resurselor financiare etc.

62. Continutul functiilor de motivare in cadrul unei afaceri mici.

Un rol important in reusita unei intreprinderi mici il joaca capacitatile profesionale ale subordonatilor si
creativitatea lor.Pentru imlicarea angajatilor si dirijarea comportamentelor lor spre ealizarea obiectivelor
generale ale intreprinderi,este necesara indeplinira corespunzatoare a functiei de motivare de catre
manageri prin mijloace de stimulare motivationala,practicarea unui stil de conducere corespunzator
situatiei.
Una din cele mai cunoscute teorii motivationale a fost cea a lui A.Maslow si este cunoscuta cu denummirea
de piramida nevoilor.conform acestei teorii nevoile sun repartizate in 5 niveluri:fiziologice,de
securitate,sociale,de stima si de autorealizare.
Un mare interes privind comportamentul uman este teoria asteptarilor si cea a echitatii.
Teoria echitatii se orienteaza asupra sentimentelor angajatilor privind efortul depus si rezultatul
obitnut,comparind ulterior cu rezulatul obtinut de alti angajati care indeplnesc acelasi lucru/.Unul dintre cei
mai reprezenativi factori motivationali ai presonalului intr-o intreprindere mica cu toate ca resursele
fincanciare sunt limitate ramine stimulearea material,care poate sa fie sub forma de salarii,premii,ajutoare
materialesau alte beneficii.Pe linga motivatile materiale, la intreprinderile mici se folosesc si alte forme de
motivare ca:participarea la conducerea intreprinderii,incurajarea initiative particulare ,introducerea unor
programe flexibile de munca.

63.Continutul functiilor de planificare in cadrul unei afaceri mici.

Planificarea-o particularitate a managementului intreprinderii mici consta in aceea ca planificarea
activitatii poarta un caracter formal.Desi managementul eficient incepe intodeauna cu
planificarea,majoritatea managerilor ignora complet necesitatea elaborarii unei strategii de dezvoltare sau ii
acorda o importanta minora.Este f-t redus nr.intreprinderilor mici ce se dispun de un plan de afaceri,care ar
evalua situatia curenta si ar reflecta toate etapele si resursele necesare pentru realizarea cu success a
obiectiveleor si scoprilor fixate.Fenomenul dat este prezent si in R.Moldova,deaorece incertitudinea si
intabilitatea economica,depandenta maer de mediul extern,creeaza mari dificutltati in realizarea
obiectiveleor prop[usede planul strategic.In ce priveste elabaorarea planului de afaceri la intreprinderea
mica,de obice acesta apeleaza la centrele de bussines si alte institutii specializate in intocmirea lor.Cu regret
in majoritatea intreprnderilor mici e neglijate si planificarea financira care poate fi efectuata nemijlocit de
conducerea intreprinderii.Determinind niv.veniturilor si cheltuielilor ,situatia fluxului in numerar
bug.provizoriu etc.Abaterile de la cifrele planificate pot servi drept primul semn al iesirii de sub control si
al neconformitatii structurii si practicilor manageriale cu sarcinile propuse.

64. Solutii de depasire a problemelor antreprenoriale.

Exista mai multe solutii de depasire a problemelor:
-Din start trebuie de ales o idee potrivita
 -Angajarea unei echipe manageriale calificate
-Elaborarea unui plan
-Preveziunea corecta a cheltuielilor pentru o perioada indelungata de timp
-Gasirea unui amplasament favorabil
-Elaborarea unei startegii de marketing
-Controlul continuu a afacerii

65. Metode de incetare a activitatii unei afaceri mici

O caracteristica definitorie a micului business este durata de viata scurta a acestuia si o ridicata rata a
mortalităţii.
Studiile de specialitate efectuate in tarile europene au demonstrat, ca 2 din 3 întreprinderi mici îşi
încetează activitatea la finele celui de-al doilea an de activitate.
Cu toate ca la noi nu exista o astfel de statistica, numărul întreprinderilor micului business ce se lichidează este cu mult
mai mare, in comparaţie cu întreprinderile mari.
Metode de incetare a activitatii:
-Incetarea temporara a actiivtatii
-Incetarea definitiva a activitatii

66. Procesul de lichidare a intreprinderii

Întreprinderea se lichidează prin hotărârea:
-Fondatorilor, in conformitate cu condiţiile prevăzute de documentele de constituire a întreprinderii
-Instanţei de judecata in caz de:
-faliment al întreprinderii;
-declarare a documentelor de constituire ale întreprinderii ca fiind nule;
-expirarea termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea
Fondatorii anunţă creditorii întreprinderii despre lichidarea acesteia cu 3 luni înainte de expirarea duratei de activitate a
întreprinderii sau imediat după atingerea scopurilor in care a fost înfiinţată şi după publicarea in Monitorul Oficial al
Republicii Moldova a avizului despre lichidare.
Lichidarea întreprinderii se efectuează de către Comisia de lichidare sau de lichidator
Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii), după executarea tuturor creanţelor creditorilor, intocmeste bilanţul de
lichidare si îl prezintă, odată cu predarea bunurilor ramase ale întreprinderii, fondatorilor (asociaţilor) acesteia, instanţei
de judecata, prin a căror decizie a fost înfiinţată.
Fondatorul (proprietarul) sau instanţa de judecata care a adoptat hotărârea de lichidare a întreprinderii sau organizaţiei
este obligat sa instiinteze in scris despre lichidarea întreprinderii sau organizaţiei oficiului teritorial al Camerei
Înregistrării de Stat in termen de 3 zile de la data adoptării hotărârii, care consemnează in Registrul de Stat începerea
procedurii de lichidare a întreprinderii sau organizaţiei si instiinteaza despre aceasta organele fiscale, vamale, statistice.
Pentru radierea din Registrul de Stat a întreprinderii sau organizaţiei, se prezintă la oficiului teritorial al Camerei
Înregistrării de Stat următoarele actele necesare:
Aceste acte se prezintă in termen de 3 zile de la data aprobării bilanţului de lichidare de către comisia de lichidare ori
lichidatorul întreprinderii sau organizaţiei la oficiul teritorial al Camerei, pentru radierea din Registrul de Stat. Oficiul
teritorial al Camerei va adopta, in termen de 3 zile de la data primirii actelor, decizia de radiere.
Întreprinderea sau organizaţia se considera lichidata din momentul adoptării deciziei de radiere din Registrul de stat si
consemnarea acestui fapt in registru.

67. Incetarea definitiva a activitatii unei afaceri

Incetarea definitiva a activitatii de antreprenoriat poate avea loc prin:
-vanzarea afacerii, transferarea dreptului de proprietate asupra afacerii in shimbul unie plati
-fuziunea sau asocierea cu alte intreprinderi, contopirea intr-o singura afacere a unor intreprinderi;
- transferarea ei catre membri familiei,
-lichidarea sau declararea falimentului acesteia.

68. Modelul de afaceri CANVAS – esenţa, modalitatea de aplicare.

69. Lean start-up – principii și caracteristicile de bază. Exemple de afaceri.
Principiile acestei metodologii presupun sa lucrezi impreuna cu clientii la serviciul sau produsul pe care vrei sa-l
lansezi si sa validezi nevoile si dorintele acestora, prin livrarea, de cele mai multe ori contra cost, a unei solutii care nu
este inca 100% completa, insa care este imbunatatita incremental si rapid pe baza feedback-ului primit. Lean
Startup este diferita de planificarea traditionala a afacerilor construite secvential, mai intai printr-un plan de business,
realizat - de obicei - fara interactiunea directa cu publicul tinta, iar apoi prin contractarea resurselor necesare infaptuirii
proiectului, urmand ca intr-un anumit termen sa existe amortizare si profit.

70. Strategia oceanului albastru.

Strategia oceanului albastru argumentează că o concurență pe viață și pe moarte nu duce decât la un ocean roșu
însângerat, în care rivalii se luptă pentru un profit în scădere. Bazat pe o analiză a 150 de mișcări strategice (acoperind
peste 100 de ani și 30 de ramuri industriale), autorii demonstrează că succesul durabil vine nu din înfruntarea
concurenților, ci din crearea de „oceane albastre" – noi spații de piață nevalorificate, pregătite pentru creștere.
Strategia oceanului albastru prezintă o abordare sistematică prin care concurența devine irelevantă și schițează
principiile și instrumentele pe care orice organizație le poate utiliza pentru a crea și a capta propriile oceane albastre
71. Principiile strategiei oceanului albastru.
Cele şase principii ale strategiei oceanului albastru.
1.În primul rând, ai riscul de căutare sau alegere greşită a domeniului de oportunitate comercială. Nu şi dacă rămâi
în domeniul de excelenţă şi încerci să lărgeşti cele şase graniţe ale competiţiei: industria, grupul strategic, grupul de
achiziţii, utilizarea produsului sau serviciului, orientarea emoţional-funcţională a industriei, timpul.
2. În al doilea rând, te poţi încurca în planificări pentru că nicio acţiune nouă nu are precedent şi nu poate fi
previzionată financiar corect. Nu şi dacă uiţi de numere şi te concentrezi pe vizualizarea strategiei.
3. În al treilea rând, există riscul de scară: afacerea nu va atinge dimensiunea care îi asigură profitul. Pentru a
contracara acest risc, trebuie să se ţintească dincolo de cererea existentă.
4. În al patrulea rând, există riscul modelului de business.
5. În al cincilea rând, apare un risc organizaţional care poate fi depăşit prin prevederea şi tratarea problemelor
organizaţionale: problema cognitivă (nu se înţelege necesitatea), problema resurselor, problema motivării,
problema politică.
6. În al şaselea rând, avem riscul de management. Pentru acesta trebuie vegheat ca strategia să fie executată.

72. Strategia oceanului albastru – concept și criteriile de evaluare a ideilor de oceane albastre.
Ideea centrală e următoarea: nu are rost să continui lupta în "oceanele roşii" cu feroce atacuri concurenţiale asupra
cotei de piaţă şi profiturilor, ci trebuie să cauţi sau să creezi "oceanele albastre", neatinse de concurenţă, unde poţi
creşte rapid şi profitabil. In oceanele roşii îţi desfăşori activitatea în piaţa existentă şi te lupţi să fii mai bun decât
concurenţii exploatând cererea existentă şi alegând între diferenţiere şi cel mai mic cost. În oceanele albastre, creezi o
piaţă nouă în care concurenţii sunt irelevanţi, dezvolţi cererea şi reuşeşti să obţii şi direrenţiere şi cel mai mic cost.

73. Produsul minim valabil și Lean Canvas.

74. Antreprenoriatul social: perspective de dezvoltare pentru Republica Moldova.

În ultimii ani economia socială a devenit unul dintre cel mai frecvent abordate subiecte atât la nivel naţional cât şi
internaţional. Întreprinderile sociale s-au dezvoltat vertiginos în majoritatea ţărilor membre ale Uniunii Europene.
Conform datelor din 2010, în ţările din Uniunii Europene economia sociala angaja 14 milioane de persoane, sau 6,5%
din populaţia ocupata a UE.2 În Republica Moldova dezvoltarea întreprinderilor sociale a devenit o prioritate naţională
odată cu adoptarea de către Parlamentul Republicii Moldova a Strategiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile pentru
anii 2012-2015 şi a Planului de Acţiuni. În acest context, studiul are menirea de a susţine eforturile comune ale
autorităţilor public şi ale actorilor neguvernamentali în edificarea unui cadru legal şi fiscal propice pentru economia
socială în ţară.

75. Antreprenoriatul creativ oportunităţi şi perspective

76. Infrastructura de suport pentru afaceri.

77. Cultura naţională şi influenţa acesteia asupra antreprenoriatului.

78. Afaceri de familie - experienţa europeană şi lecţii pentru Republica Moldova.