Sunteți pe pagina 1din 3

Operaţionalizarea obiectivelor educaţionale

A operaţionaliza înseamnă a specifica demersul şi modalităţile prin care


obiectivele proiectate pot fi identificate în rezultatele efective ale procesului educaţional.
A operaţionaliza un obiectiv educaţional înseamnă, în esenţă, a-l formula atât de
concret şi precis încât schimbările evolutive preconizate în educabil să devină, în orice
caz, observabile de către educator şi, pe cât posibil, măsurabile de către acesta.
Pentru a se realiza un asemenea demers, elevul trebuie adus în situaţia de a
acţiona în mod direct, a-şi manifesta, într-un fel sau altul, schimbarea comportamentală
provocată de activitatea de învăţare.
G.de şi V.de Landsheere (1979, pp. 200-214), stabilesc cinci parametri de
operaţionalizare a unui obiectiv:
1. cine va produce comportamentul vizat (elevul);
2. ce comportament observabil va demonstra că obiectivul a fost atins („să alcătuiască”);
3.care va fi produsul / performanţa acestui comportament („rezumatul textului”);
4. în ce condiţii trebuie să aibă loc comportamentul (folosind textul din manual”);
5. în baza căror criterii se consideră a fi satisfăcător produsul („fără sprijinul
profesorului”). Obiectivul va fi considerat atins dacă a alcătuit rezumatul textului
respectând condiţiile de elaborare.
Cel mai cunoscut model de operaţionalizare a obiectivelor educaţionale este
modelul lui Robert F. Mager, care cuprinde trei paşi:
1. descrierea comportamentului final al elevului
2. descrierea condiţiilor de realizare a comportamentului
3. precizarea nivelului performanţei acceptabile.

1. Descrierea comportamentului final trebuie să se facă printr-un verb concret


(precizează rezultatul care se aşteaptă de la elev în finalul realizării unei sarcini de
învăţare de exemplu: “să identifice substantivele”, după ce şi-a însuşit definiţia şi a
analizat diverse exemple, sub controlul învăţătorului).

1
2. Descrierea condiţiilor de realizare a comportamentului circumscrie cadrul de
manifestare a comportamentului final. Se disting două tipuri de condiţii:
a. prealabile, adică referitoare la comportamentele pe baza cărora este posibilă
realizarea noului comportament final (ce grad de pregătire are elevul, ce
cunoştinţe posedă, ce deprinderi);
b. actuale, adică mijloacele şi contextul de realizare a performanţei (ce i se pune
la îndemână elevului – materiale illustrative sau documentare, laborator,
cabinet de specialitate, ce cantitate de informaţie i se comunică înainte de a i se
cere rezolvarea).
De exemplu: “elevul să identifice substantivele dintr-un text (se specifică textul)
care conţine zece substantive. Elevilor li se cere să dea şi ei exemple.
3. Precizarea nivelului performanţei acceptabile înseamnă precizarea unui aspect
cantitativ al performanţei. Învăţătorul operează cu anumite standarde, adică invocă
anumite etaloane pentru aprecierea reuşitei elevilor în învăţare. Pentru a indica un nivel
de reuşită sau standardele minimale, se specifică:
- numărul minim de răspunsuri corecte solicitate sau nr. maxim de greşeli tolerate
- intervalul de timp maxim oferit pentru rezolvarea sarcinii.
De exemplu: “elevul să identifice substantivele dintr-un text care conţine zece
substantive. Nivelul minim al performanţei acceptate este de cinci substantive subliniate
în text într-o perioadă de cinci minute de muncă independentă”.
Operaţionalizarea obiectivelor prin definirea performanţei aşteptate are avantajul
preciziei, concreteţei şi măsurabilităţii.
Pentru a fi corecte, obiectivele trebuie să îndeplinească unele condiţii pedagogice:
1. De conţinut:
 Orice obiectiv operaţional trebuie să specifice atât conţinutul, cât şi modul de
abordare sau sarcina de învăţare a elevului (accentul se pune pe alegerea adecvată
a modului de abordare);
 Precizarea sarcinii de învăţare trebuie să fie cât mai variată, evitându-se tendinţa
de solicitare excesivă a memoriei elevilor;
 Alegerea acelor resurse şi procedee de instruire care conduc la realizarea sarcinii
de învăţare de către elevi;

2
 Sarcinile de învăţare trebuie să fie accesibile elevilor, adică să se bazeze pe
experienţele anterioare de învăţare şi să conducă la rezolvare de noi probleme.
2. De formă:
 Obiectivul trebuie să vizeze activitatea elevilor, şi nu pe aceea a profesorului;
 Schimbările aşteptate trebuie să fie indicate în termeni cât mai concreţi, pentru a
putea fi înţelese de elevi ca sarcini de învăţare şi pentru a fi observabile după ce s-
a terminat situaţia de predare-învăţare;
Fiecare obiectiv conţine o singură sarcină de învăţare;
 Formularea obiectivelor trebuie să se facă în mod economicos, cu puţine cuvinte;
 Obiectivele operaţionale trebuie grupate logic în jurul unităţii tematice a unei
lecţii;
 În enunţul obiectivului se va descrie situaţia în care are loc acţiunea, condiţiile de
realizare a sarcinii şi de evaluare a ei;
 Se indică şi criteriile pe baza cărora se admite că elevul a atins performanţa
aşteptată;
 Proiectarea obiectivelor în raport cu mai multe niveluri de performanţă (minimale,
medii, maximale);
 Exprimarea comportamentelor preconizate de obiectiv se va face prin apelul la
verbe de acţiune. A nu se folosi enunţuri de genul: a cunoaşte, a înţelege, a şti.
Dacă obiectivele nu sunt clar formulate încă de la începutul activităţii vor apărea
inevitabil erori în procesul didactic, cum ar fi: dificultăţi în activitatea de proiectare a
activităţilor ţi strategiilor didactice, dificultăţi în procesul de evaluare a rezultatelor a
acţiunii educative etc.

Aplicaţii :
1. Folosindu-vă de lista verbelor de acţiune şi de explicaţia oferită, daţi şi voi exemple de
obiective operationale!
2. Se vor împǎrţi colegii in 3 grupe. Fiecare grupǎ va primi câte o lecţie, pe baza cǎreia
trebuie sǎ identifice obiectivele operaţionale.
3. Care sunt verbele care nu trebuiesc folosite în operaţionalizarea obiectivelor, şi de ce?