LIDERUL ÎN LUMEA MEDIEVALĂ.

PORTRETUL
LUI ȘTEFAN CEL MARE

1. Recunoașteți textul:

“Fost-au acestu Stefan voda om nu mare la statu, manios si de grabu varsatoriu de sange
nevinovat; de multe ori la ospete omoria fara judetu. Amintrilea era om intreg la fire,
nelenesu, si lucrul sau il stiia a-l acoperi si unde nu gandiiai, acolo il aflai. La lucruri de
razboaie mester, unde era nevoie insusi se viriea, ca vazandu-l al sai, sa nu sa indaraptieze
si pentru aceia raru razboiu de nu biruia. Si unde biruia altii, nu perdea nadejdea, ca
stiindu-sa cazut jos, sa radica deasupra biruitorilor. Mai apoi, dupa moartea lui, si feciorul
sau, Bogdan voda, urma lui luasa, de lucruri vitejesti, cum se tampla din pom bun, roada
buna iase. Iara pre Stefan voda l-au ingropat tara cu multa jale si plangere in manastire la
Putna, care era zidita de dansul. Atata jale era, de plangea toti ca dupa un parinte al sau,
ca cunostiia toti ca s-au scapatu de mult bine si de multa aparatura. Ce dupa moartea lui,
pana astazi ii zicu sveti Stefan voda, nu pentru sufletu, ce iaste in mana lui Dumnezeu, ca
el inca au fostu om cu pacate ci pentru lucrurile lui cele vitejesti, care niminea din domni,
nici mai nainte, nici dupa aceia l-au agiunsu. Fost-au mai nainte de moartea lui Stefan
voda intr-acelasi anu iarna grea si geroasa, catu n-au fostu asa nici odinioara si decii
preste vara au fostu ploi grele si povoaie de apa si multa inecare de apa s-au facut.”

Repere de analiză:

-„Letopiseţul Ţării Moldovei” al lui Grigore Ureche îndeplineşte funcţia esenţială a

povestirii, de rememorare şi de recuperare a timpurilor trecute.

- Involuntar, în una din marile intuiţii critice, George Călinescu îi fixa trăsăturile foarte
moderne ale narativităţii: „Are sensul obiectivităţii […]. Este evoluţionist în istorie, în
sensul biologic, admiţând că orice naţie (azi am zice civilizaţie) are o începătură, un
adaos şi o scădere. Bineînteles e providenţialist, îi descoperim chiar idei politice.”
-Unul din primele portrete din literatura română reprezintă primul portret literar al atât de
cunoscutului domnitor Ştefan cel Mare realizat de cronicarul Grigore Ureche.

- Înzestrat fiind cu darul de povestitor, G. Ureche este întemeietorul portretisticii în

literatura română veche.

- În virtutea talentului său, el selectează figurile domnitorilor sau a boierilor, le

ierarhizează, le dă contur propriu, punând alături de trăsăturile fizice şi anecdote-însuşiri
de caracter definitorii.

-Efigia lui Ştefan cel Mare, modelul clasic, este realizat din linii simple, dovedind o
incontestabilă artă de portretist, de altfel istoria literară i-a reţinut o bună parte din
portrete drept model.

-Glorificând eroul care a dat Moldovei stabilitate şi independenţă, Ureche concepe

povestirea din câteva momente: împrejurările morţii domnitorului, portretul acestuia,
sentimentele poporului la moartea lui Ştefan, aprecieri asupra vremii şi intrarea lui în
legendă.

-Portretul făcut de Grigore Ureche lui Ştefan cel Mare are rolul de a emoţiona cititorul,
pentru a-i prezenta acestuia figura celebrului domnitor într-un mod cât mai somptuos.

-Cu toate că Ureche nu a fost contemporan cu voievodul, informaţiile acestuia fiind

culese din puţinele izvoare scrise din acea perioadă şi din tradiţiile şi legendele existente,
cronicarul este în măsură să facă chiar o caracterizare fizică a acestuia ca fiind “om nu
mare de statu”, trăsătura care contrastează cu caracterizarea morală a personajului istoric.

Analiza pe niveluri:

-La nivel fonetic observăm manifestarea limbii în substanţa ei sonoră, prin sunete cu ton
solemn. În fragmentul lui Ureche găsim cuvinte expresive prin prin sunete şi volum
sonor, cum sunt „statu”, „vărsătoriu”, „judeţu”, „neleneşu”, „îndărăptieze”, „scăpatu”,
„agiunsu”.

-Nivelul lexical-semantic este cel la care sensul apare în legătură cu expresia acestuia,
sub forma semnului lingvistic, manifestat în cuvânt, dar şi în construcţii mai largi,
sintactice chiar. Construirea sensului este un proces, semantica demonstrează că un
cuvânt nu are sens în afara contextului său, „iar actul lecturii, descoperirea unui text, este
o colectare de operaţii semantice” (Constanţa Barboi).

- Resursele expresivităţii sunt redate de nuanţele arhaice şi regionale ale cuvintelor.

-Nivelul structurii morfologice vizează forma rară a cuvintelor, prezenţa prezentului

narativ care conferă textului aspect etern, istoric. De asemenea, se remarcă multitudinea
adjectivelor care ajută la conturarea portretului domnitorului.

-În ceea ce priveşte nivelul sintactic, topica în fragmentul citat este liberă şi obiectivă,
urmând logica gândirii obişnuite dintr-o limbă dată.”

2. Datați textul și contextul istoric

3. Realizați o interpretare a textului prin prisma identificărilor trăsăturilor de

caracter necesare unui lider în concepția autorului