Însuşirile terapeutice ale veninului de albine

Administrat direct sau pe cale parentală (injecţii), singur sau în asociere cu

corticoizi, veninul de albine este cunoscut şi utilizat astăzi ca un factor activ
în tratarea acestor afecţiuni, iar prin combinarea mai multor metode sau
tehnici curative se poate utiliza în combaterea şi altor afecţiuni, cum ar fi:
poliartrite infecţioase nespecifice şi spondilartroze deformate;
• boli ale sistemului nervos periferic: lumbago, sciatică, nevralgii de
trigemen şi de facial, nevralgii intercostale, pareze şi hemiplegii;
• boli vasculare: tromboflebită, endarterită, arterioscleroza vaselor
membrelor;
gută, tireotoxicoză şi astmul bronşic;
• reumatismul poliarticular, muscular şi cardiac;
boli de piele: ulcere trofice, fistule şi plăgi atone;
• boli oculare: irită şi iridocilită.

ATENTIE!!!!
Nu se vor trata cu preparate pe bază de venin bolnavii de diabet, de ficat şi
pancreas, cu afecţiuni cardiovasculare de tipul infarctului miocardic,
endocardite şi miocardite, arterioscleroză avansată, cei cu nefrită şi nefroză,
cei cu tuberculoză, sifilis şi bruceloză, cei cu epilepsie, encefalite şi
gravidele.