Bacalaureat Biologie Maria Moga Carte de Sinteze Si Teste

MARIA MOGA
SINTEZE ȘI TESTE PENTRU EXAMENUL DE

BACALAUREAT
2013
BIOLOGIE
CLASELE XI – XII
ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE UMANĂ

GENETICĂ ȘI ECOLOGIE UMANĂ
Cuprins
PROGRAMA DE BIOLOGIE PENTRU EXAMENUL DE

BACALAUREAT 2013
PARTEA I - SINTEZE PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT

A. SINTEZE CLASA A XI-A - ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA UMANĂ
1. ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN

1.1. Topografia organelor şi a sistemelor de organe…………………………………………………..8
1.2. Planuri şi raporturi anatomice…………………………………………………………………….8
2. FUNCŢIILE FUNDAMENTALE ALE ORGANISMULUI UMAN
2.1. FUNCŢIILE DE RELAŢIE
2.1.1. SISTEMUL NERVOS …………………………………………………………..………9
Clasificarea sistemului nervos……..……………………………….……………………10
Sistemul nervos somatic ……………….……………………….……………………….10
Noţiuni elementare de igienă şi de patologie ……………………………………………15
Sistemul nervos
vegetativ………………………………………………………………………………….15
2.1.2. ANALIZATORII
Segmentele unui
analizator………………………………………………………………………………………..17
Fiziologia analizatorului
cutanat…………………………………………………………………………………18
Fiziologia analizatorului
vizual………………………………………………………………………………………19
Fiziologia analizatorului auditiv
Fiziologia analizatorului vestibular
Noţiuni elementare de igienă şi patologie
2.1.3. Glandele endocrine
Hipofiza
Glandele suprarenale
Tiroida
Pancreasul endocrin
Gonadele
2.1.4. Sistemul osos
Scheletul
2.1.5. Sistemul muscular
Muşchi scheletici
Noţiuni elementare de igienă şi de patologie
2.2. Funcţiile de nutriţie
2.2.1. Digestia şi absorbţia
Transformări fizico-chimice ale alimentelor în tubul digestiv;
Absorbţia intestinală;
Fiziologia intestinului gros;
2.2.2. Circulaţia
Grupele sanguine
Imunitatea
2
Parametri funcţionali ai activității cardiace
Activitatea cardiacă
Circulaţia mare şi mică
2.2.3. Respiraţia
Ventilaţia pulmonară
Volume şi capacităţi respiratorii
Scimburile de gaze respiratorii și transportul acestora
2.2.4. Excreţia
Formarea şi eliminarea urinei
2.3. Funcţia de reproducere
Componentele și fiziologia sistemul reproducător
Sănătatea reproducerii
B. Sinteze clasa a XII-a – Genetică și ecologie umană

1. Genetică
1.1. Genetică moleculară
1.1.1. Acizii nucleici
1.1.2. Organizarea materialului genetic: virusuri, procariote şi eucariote
1.2. Genetică umană
1.2.1. Genomul uman
1.2.2. Mutageneza și teratogeneza
1.2.3. Domenii de aplicabilitate și considerații bioetice în genetica umană
2. Ecologie umană
2.1. Caracteristicile ecosistemelor antropizate şi modalităţi de investigare
2.2. Impactul antropic asupra ecosistemelor naturale
Partea a II-a – Teste de evaluare

A. Teste de evaluare pe capitole - clasa a XI-a – anatomia și fiziologia umană
B. Teste de evaluare pe capitole - clasa a XII- a - genetică și ecologie umană
C. Teste generale de evaluare – variante de subiecte pentru examenul de bacalaureat
Partea a III-a – Răspunsuri teste de evaluare

A. Răspunsuri teste de evaluare pe capitole - clasa a XI-a
B. Răspunsuri teste de evaluare pe capitole - clasa a XII – a
C. Răspunsuri teste generale de evaluare
Programa de examen pentru disciplina biologie

I. Statutul disciplinei
În cadrul examenului de bacalaureat 2013, biologia are statutul de disciplină opţională, fiind susţinută la
proba E. d) în funcţie de filieră, profil şi specializare.
Proba de examen este scrisă.
Proba scrisă la biologie pentru care elevul poate opta, în conformitate cu filiera, profilul şi specializarea
urmate, se poate susţine în una dintre cele două variante, dacă biologia a fost studiată în clasele de liceu
cuprinse în varianta aleasă:
B1. Biologie vegetală şi animală - clasele a IX-a şi a X-a.
B2. Anatomie şi fiziologie umană, genetică şi ecologie umană - clasele a XI-a şi a XII
3
Testul de biologie este structurat pe trei subiecte ( I, II , III ), fiecare a câte 30 de puncte și conține
următoarele tipuri de itemi:
- Itemi cu alegere simplă ( alegerea unui răspuns corect )
- Itemi cu alegere duală ( selectarea unuia dintre cele două răspunsuri posibile: adevărat / fals; în cazul
unei afirmații false, se solicită modificarea parțială a afirmației pentru ca aceasta să devină adevărată )
- Itemi cu răspuns scurt ( elaborarea unor răspunsuri sub formă de: propoziții, fraze, cuvinte, numere,
simboluri )
- Itemi de completare ( încadrarea unor noțiuni într-un context suport )
- Întrebări structurate ( mai multe subîntrebări, legate printr-un element comun )
- Rezolvarea de probleme
- Minieseu structurat ( elaborarea unui text coerent, în conformitate cu un set de cerințe date )
II. Competenţe de evaluat
B2. Anatomie şi fiziologie umană, genetică şi ecologie umană
- Recunoaşterea, definirea, dovedirea înţelegerii unor termeni, concepte, legi şi principii specifice
ştiinţelor biologice.
- Identificarea principalelor componente structurale ale sistemelor de organe la om, precum şi a funcţiilor
acestora.
- Descrierea particularităţilor funcţionale ale sistemelor de organe la om; stabilirea corelaţiei structură-
funcţie; descrierea principalelor caracteristici structurale ale materialului genetic.
- Descrierea particularităţilor biotopului şi ale biocenozei.
- Caracterizarea unor fenomene, procese biologice, a unor boli care afectează organe, sisteme de organe
etc.
- Compararea funcţiilor fundamentale şi evidenţierea interdependenţei lor pentru menţinerea integralităţii
organismului uman.
- Explicarea structurii şi funcţiilor materialului genetic, utilizând terminologia ştiinţifică adecvată.
- Explicarea unor adaptări funcţionale ale organismului uman la variaţiile mediului (stimuli interni,
stimuli externi).
- Identificarea şi interpretarea variaţiilor cantitative şi calitative ale unor funcţii fundamentale ale
organismului uman, ale materialului genetic; aprecierea şi interpretarea unor efecte ale variaţiilor
condiţiilor de mediu asupra funcţiilor organismului uman.
- Identificarea şi interpretarea unor relaţii interspecifice în ecosistemele antropizate.
- Reprezentarea schematică a unor structuri, a mecanismelor unor procese biologice etc.
- Aplicarea cunoştinţelor de biologie în:
- realizarea, interpretarea unor rezultate, scheme etc.;
- elaborarea unui text coerent după un algoritm dat, utilizând termeni specifici;
- rezolvarea unor probleme, situaţii-problemă date etc.;
- alcătuirea unor probleme şi rezolvarea lor, imaginarea unor situaţii – problemă;
- proiectarea etapelor unor activităţi experimentale cu scop de investigare, verificare,
certificare etc. a unor date, afirmaţii, procese, legi biologice etc.;
- recunoaşterea, prevenirea unor boli care afectează organe, sisteme de organe;
- explicarea, prevenirea efectelor factorilor mutageni asupra organismului uman;
- explicarea consecinţelor propriului comportament asupra sănătăţii organismului, a
- impactului antropic asupra ecosistemelor naturale.
- Argumentarea propriilor observaţii, investigaţii, concluzii pe baza conceptelor biologice fundamentale:
unitatea structură-funcţie; unitatea organism-mediu; unitate-diversitate; evoluţia de la simplu la
complex.
III. Conţinuturi
B2. Anatomie şi fiziologie umană, genetică şi ecologie umană
Conținuturi clasa a XI-a
1. Alcătuirea corpului uman
- topografia organelor şi a sistemelor de organe - planuri şi raporturi anatomice;
2. Funcţiile fundamentale ale organismului uman
2.1. Funcţiile de relaţie
4
2.1.1. Sistemul nervos
- clasificarea sistemului nervos din punct de vedere topografic şi funcţional;
- sistemul nervos somatic: funcţia reflexă - actul reflex, funcţia de conducere - clasificarea căilor
de conducere si rolul acestora;
- sistemul nervos vegetativ - clasificare, efecte ale stimulării simpaticului şi parasimpaticului;
- noţiuni elementare de igienă şi de patologie: meningită, comă, hemoragii
cerebrale.
2.1.2. Analizatorii
- segmentele unui analizator;
- fiziologia analizatorilor: vizual, auditiv, vestibular, cutanat;
- noţiuni elementare de igienă şi patologie: herpes, cataractă, glaucom, conjunctivită, otită.
2.1.3. Glandele endocrine
- topografie, hormoni – efecte definitorii: hipofiză, tiroidă, pancreas,
suprarenale, gonade;
- disfuncţii (nanism hipofizar, gigantism, acromegalie, diabet insipid, boala Basedow-Graves,
mixedem, nanism tiroidian, guşă endemică, diabet zaharat).
- scheletul - alcătuire, rol, creşterea în lungime şi în grosime a oaselor;
- noţiuni elementare de igienă şi patologie: deformări, fracturi, entorse, luxaţii.
2.1.5. Sistemul muscular
- muşchi scheletici: principalele grupe, tipuri de contracţii;
- noţiuni elementare de igienă şi de patologie: oboseală musculară, întinderi şi rupturi musculare.
2.2. Funcţiile de nutriţie
2.2.1. Digestia şi absorbţia
- transformări fizico-chimice ale alimentelor în tubul digestiv; absorbţia intestinală;
- fiziologia intestinului gros;
- noţiuni elementare de igienă şi patologie: carii dentare, stomatită, enterocolite, ciroză hepatică,
litiază biliară, pancreatită.
2.2.2. Circulaţia
- grupe sanguine, imunitate; activitatea cardiacă, parametri funcţionali - frecvenţă cardiacă, debit
cardiac, tensiune arterială, puls arterial; circulaţia mare şi mică;
- noţiuni elementare de igienă şi patologie: cardiopatie ischemică, hemoragii interne şi externe,
leucemii, anemii.
2.2.3. Respiraţia
- ventilaţia pulmonară, transportul gazelor, schimbul de gaze, volume şi capacităţi respiratorii;
- noţiuni elementare de igienă şi patologie: gripă, fibroză pulmonară, emfizem.
2.2.4. Excreţia
- formarea şi eliminarea urinei;
- noţiuni elementare de igienă şi de patologie: cistită, nefrită, glomerulonefrită.
2.3. Funcţia de reproducere
- sistemul reproducător: componente, fiziologie;
- sănătatea reproducerii: planificare familială, concepţie şi contracepţie, sarcina şi naşterea;
- noţiuni elementare de igienă şi de patologie: anexită, adenom de prostată.
Conţinuturi clasa a XII-a
1. Genetică
1.1. Genetică moleculară
- compoziţia chimică; structura primară şi secundară a ADN;
- tipuri de ARN, structură şi funcţii; funcţia autocatalitică şi heterocatalitică.
1.1.2. Organizarea materialului genetic: virusuri, procariote şi eucariote;
1.2.1. Genomul uman - complementul cromozomial.
1.2.2. Mutageneza şi teratogeneza - anomalii cromozomiale asociate cancerului uman (fenotipul
cancerului, agenţi carcinogeni).
5
1.2.3. Domenii de aplicabilitate şi consideraţii bioetice în genetica umană
- sfaturile genetice; diagnosticul prenatal; fertilizarea in vitro; clonarea terapeutică;
- terapia genică.
2. Ecologie umană
2.1.Caracteristicile ecosistemelor antropizate şi modalităţi de investigare; particularităţi ale
biotopului şi biocenozei; relaţii interspecifice în ecosistemele antropizate.
2.2. Impactul antropic asupra ecosistemelor naturale: degradarea habitatelor, introducerea de specii
noi, supraexploatarea resurselor biologice (defrişare, păşunat, pescuit, vânătoare), urbanizare şi
industrializare, deteriorarea mediului prin poluare chimică, fizică, biologică.
Partea 1
Sinteze pentru examenul de bacalaureat
A. Sinteze clasa a XI-a - Anatomie și fiziologie umană
2. Funcţiile fundamentale ale organismului uman
B. Sinteze clasa a XII-a - Genetică și ecologie umană
1. Genetică
2. Ecologie umană
6
A. Sinteze clasa a XI-a - Anatomie și fiziologie umană
1.1. Topografia organelor și sistemelor de organe
Topografia [ topos = loc; graphein =a scrie ]se referă la modul de dispunere ( localizare) a organelor
în diferite regiuni ale corpului.
Organele sunt alcătuite din grupări de țesuturi care s-au diferențiat în vederea îndeplinirii anumitor
funcții în organism. Pentru organele interne se folosește termenul de viscere.
Sistemele de organe sunt unități morfologice care îndeplinesc principalele funcții ale organismului: de
relație, de nutriție și de reproducere.
Corpul uman este alcătuit din următoarele regiuni: cap, gât, trunchi și membre. Capul, împreună cu
gâtul, formează extremitatea cefalică a corpului.
Regiunea capului cuprinde două părți:
- neurocraniul ( cutia craniană ) - adăpostește: encefalul , 2 glande endocrine
( hipofiza, epifiza), urechea ( medie și internă )
- viscerocraniul ( oasele feței ) - adăpostește: segmentele periferice ale analizatorilor
( vizual, olfactiv, gustativ ), fosele nazale, cavitatea bucală
Regiunea gâtului cuprinde trei părți:
- regiunea anterioară - conține: căile respiratorii ( traheea, laringele ), glanda tiroidă
- regiunea posterioară ( nucală = ceafa ) - conține : căile digestive ( faringele, esofagul ), glandele
paratiroide
- regiunea laterală - conține: două vase sangvine mari ( artera carotidă, vena jugulară )
Regiunea trunchiului cuprinde trei cavități:
- cavitatea toracică - conține : cavitatea pleurală ( adăpostește plămânii ), cavitatea pericardică
( adăpostește inima ) și mediastinul ( adăpostește timusul și aorta )
- mușchiul diafragmă separă cavitatea toracică de cavitatea abdominală
- cavitatea abdominală - adăpostește : o parte a sistemului digestiv ( ficatul, stomacul, pancreasul,
intestinul subțire și colonul ), splina și rinichii
- cavitatea pelviană - adăpostește: vezica urinară, căile urinare extrarenale, rectul și organele sistemului
reproducător ( la femeie: ovarele, trompele uterine și uterul; la bărbat: prostata, veziculele seminale și o
parte a căilor extratesticulare )
Membrele sunt alcătuite din centuri și porțiuni libere și sunt de două tipuri:
- membrele superioare - legate de trunchi prin centura scapulară
- porţiunea liberă are trei segmente: braţ, antebraţ, mână
- membrele inferioare - legate de trunchi prin centura pelviană
- porţiunea liberă are trei segmente: coapsă, gambă, picior
7
1.2. Axe, planuri şi raporturi anatomice
Axele și planurile sunt elementele de orientare, utilizate pentru stabilirea poziţiei

segmentelor corpului şi a raporturilor dintre ele.
Corpul uman este tridimensional, are simetrie bilaterală și este străbătut de trei axe și trei planuri.
Axele corpului - corespund dimensiunilor corpului și se întretaie în unghi drept.
- sunt de trei tipuri: longitudinal, transversal și sagital
Denumirea axului Polii axului

Longitudinal = al lungimii corpului - superior ( cranial ) - inferior ( caudal )
Transversal = al lăţimii corpului - stâng - drept
Sagital = anteroposterior = al grosimii corpului - anterior - posterior
Planurile corpului - trec prin câte două axe

- sunt de trei tipuri: frontal, sagital și transversal
Denumirea Caracteristici Axe prin care Părţile corpului delimitate

planului trece
Frontal - orientat paralel cu fruntea - longitudinal - anterioară ( ventrală )
- transversal - posterioară ( dorsală )
Transversal = planul metameriei corpului - transversal - superioară ( cranială )
- împarte corpul în segmente - sagital - inferioară ( caudală )
asemănătoare, care se succedă
Sagital = planul simetriei bilaterale - sagital - stângă
- împarte corpul în 2 jumătăţi - longitudinal - dreaptă
simetrice: dreaptă și stângă
2. Funcțiile fundamentale ale organismului uman

2.1. Funcțiile de relație
Funcțiile de relație sunt sensibilitatea și mișcarea.
Sensibilitatea reprezintă capacitatea organismului de a răspunde la stimulii din mediu și se realizează
cu participarea sistemului nervos şi a organelor de simţ.
2.1.1 Sistemul nervos
*Sistemul nervos este format din două tipuri de celule: neuroni și celule gliale.
I. Neuronii = celulele nervoase
a. Structura neuronilor: corpul neuronal și prelungirile neuronale
Corpul neuronal
- corpii neuronali intră în alcătuirea substanței cenușii a sistemului nervos
- prin gruparea mai multor corpi neuronali se formează: centri nervoși ( în nevrax ) și ganglioni nervoși
( extranevraxial ); rol: generează impulsuri nervoase
Prelungirile neuronale sunt reprezentate de: dendrite și axoni
- prelungirile neuronale intră în alcătuirea substanței albe a sistemului nervos
- prin gruparea mai multor prelungiri neuronale, se formează: fascicule nervoase ( în nevrax ) și nervi
( extranevraxial ) rol: conduc impulsul nervos; dendritele [ dendros = arbori ] conduc impulsul nervos
aferent, iar axonii conduc impulsul nervos eferent
b.Clasificarea neuronilor
După funcție:
- senzitivi ( receptori ) – primesc impulsuri nervoase senzitive de la receptori
- motori – transmit impulsuri nervoase motorii ( comenzi ) la efectori
- intercalari ( de asociație ) – fac legătura între neuronii senzitivi și neuronii motori
8
După numărul de prelungiri:
- unipolari - au o singură prelungire: un axon
- pseudounipolari - ramificaţia unică se divide sub formă de T, braţul central fiind axonul, iar cel periferic
dendrita
- bipolari - au două prelungiri: un axon și o dendrită
- multipolari - au mai multe prelungiri: un axon şi mai multe dendrite
II. Celule gliale = nevrogliile
- sunt celule de susținere, răspândite printre neuroni
- roluri: susținerea și hrănirea neuronilor, fagocitarea neuronilor distruși
Sistemul nervos este învelit de trei foițe meningeale: duramater, arahnoida și piamater
- duramater : este foița externă care aderă la oasele cutiei craniene și oasele canalului
vertebral; între oasele craniene și duramater și între canalul vertebral şi duramater există spaţiul epidural
- arahnoida : este foița mijlocie; sub arahnoidă, există spațiul subarahnoidian ce conține lichid
cefalorahidian ( L.C.R ) cu rol de protecție, hrănire și transport
- piamater : este foița internă, care aderă la suprafața organelor nervoase și are rol nutritiv
Clasificarea sistemului nervos din punct de vedere topografic și funcțional
I. Din punct de vedere topografic, sistemul nervos se clasifică în:

1. Sistemul nervos central = nevrax = ax cerebrospinal: format din encefal și măduva spinării
a. Encefalul
- este localizat în cutia craniană și este alcătuit din: emisferele cerebrale ( „ creierul mare”) ,
diencefalul, cerebelul ( „ creierul mic” ) și trunchiul cerebral
b. Măduva spinării
- este localizată în canalul coloanei vertebrale, de la vertebra cervicală C1 până la vertebra lombară L2 ,
apoi se continuă cu conul medular şi filum terminale până la vertebra coccigiană CC2
2. Sistemul nervos periferic = extranevrax: format din ganglioni nervoși și nervi periferici
a. Ganglionii nervoși
- sunt alcătuiți din grupări ale corpilor celulari ai neuronilor
- sunt reprezentați de: ganglioni spinali și ganglioni cranieni
b. Nervii periferici
- sunt alcătuiți din grupări ale prelungirilor neuronale
- sunt reprezentați de: nervii spinali ( 31 de perechi ) și nervii cranieni ( 12 perechi )
II. Din punct de vedere funcțional, sistemul nervos se clasifică în:
1. Sistemul nervos somatic = al vieții de relație
- integrează organismul în mediul de viaţă, asigurând sensibilitatea şi activitatea motorie somatică
2. Sistemul nervos vegetativ ( SNV ): coordonează activitatea organelor interne ( viscerelor ) și se
clasifică în:
- sistem nervos vegetativ simpatic : acţionează în situaţii neobişnuite de viaţă, pregătind organismul
pentru luptă şi apărare
- sistem nervos vegetativ parasimpatic : acţionează în condiţii obişnuite de viaţă
Sistemul nervos somatic

I. Funcția reflexă se realizează prin substanța cenușie a sistemului nervos.
Distribuția substanței cenușii la nivelul sistemului nervos central:
a. măduva spinării : substanța cenușie este dispusă la interior și este organizată în 6 coarne:
- două coarne posterioare ( conțin neuroni somatosenzitivi )
- două coarne laterale ( conțin neuroni vegetativi: viscerosenzitivi și visceromotori )
- două coarne anterioare ( conțin neuroni somatomotori )
b. trunchiul cerebral : substanța cenușie este dispusă la interior, fragmentată în nuclei:
senzitivi, motori, vegetativi și proprii
c. cerebelul : substanța cenușie formează la exterior scoarța cerebeloasă și la interior nuclei
d. diencefalul : conține mai multe mase de substanță cenușie sub formă de nuclei
9
e. emisferele cerebrale : substanța cenușie formează la exterior scoarța cerebrală ( cortexul )și la interior
nucleii bazali ( corpii striați )
Nervii spinali și nervii cranieni realizează legătura organelor nervoase din sistemul nervos central cu
receptorii și efectorii.
Nervii spinali sunt nervi micști și realizează legătura măduvei spinării cu receptorii și efectorii.
Componentele nervului spinal
a. rădăcina posterioară ( senzitivă )
- are pe traseul ei un ganglion spinal ce conţine neuroni senzitivi
- este alcătuită din dendritele și axonii neuronilor senzitivi din ganglionul spinal
b. rădăcina anterioară ( motorie ) : este alcătuită din axonii neuronilor motori din coarnele laterale și
anterioare ale măduvei spinării
c. trunchi ( mixt ): conține fibre nervoase senzitive și motorii și se împarte în cinci ramuri
d. ramuri: 4 ramuri mixte ( dorsală, ventrală, comunicantă albă, meningeală ) și o ramură motorie
( comunicantă cenușie )
Actul reflex este procesul fiziologic de răspuns al organismului, cu participarea sistemului nervos, la
acţiunea unor stimuli ce acţionează asupra unui receptor; are ca substrat material arcul reflex
Componentele arcului reflex
a. receptorii recepţionează stimulii şi îi transformă în impulsuri nervoase senzitive
b. calea aferentă conduce impulsurile nervoase senzitive spre centrii reflecși și este reprezentată de fibre
nervoase senzitive: dendritele și axonii neuronilor senzitivi din ganglionii spinali și dendritele și axonii
neuronilor senzitivi de pe traseul unor nervi cranieni
c. centrii reflecși prelucrează informaţiile şi elaborează impulsurile nervoase motorii
- fiecare centru reflex are două compartimente funcționale: compartimentul senzitiv
( primește informațiile de la receptori ) și compartimentul motor ( elaborează și transmite impulsurile
nervoase motorii spre efectori )
d. calea eferentă conduce impulsurile nervoase motorii ( comenzile ) spre efectori
- este reprezentată de fibre nervoase motorii: axonii neuronilor motori din măduva spinării
( fibrele motorii ale nervilor spinali ) și axonii neuronilor motori din trunchiul cerebral ( fibrele motorii
ale nervilor cranieni )
e.efectorii sunt reprezentați de mușchi și glande; execută comanda primită de la centrii reflecși, prin
elaborarea unui răspuns : motor ( mușchii ) sau secretor ( glandele )
Clasificarea receptorilor
1. după localizare:
a.Exteroceptori - sunt localizați la suprafața corpului , recepționează stimuli din mediul extern
și sunt de 2 tipuri: de contact (receptori tactili, termici și dureroși din piele și receptori gustativi ) și de
distanță ( receptori vizuali, auditivi, vestibulari și olfactivi )
b. Proprioceptori - sunt localizaţi în muşchi, tendoane şi articulaţii și sunt de 2 tipuri: kinestezici
(recepționează mișcările de la nivelul articulațiilor ) și de control al tonusului muscular ( recepționează
tensiunea din mușchi )
c. Interoceptori ( visceroceptori ) – sunt localizaţi în pereţii organelor interne ( viscerelor )și
recepționează stimuli din interiorul organismului
2. după natura stimulului:
a. Chemoreceptori - sunt stimulaţi de substanţele chimice sapide, care se dizolvă în salivă
( receptorii gustativi ) sau de substanțele chimice volatile ( receptorii olfactivi )
b. Fotoreceptori - sunt stimulaţi de lumină și sunt reprezentați de receptorii vizuali ( celulele cu conuri şi
celulele cu bastonaşe din retină )
c. Termoreceptori - sunt stimulaţi de variațiile de temperatură ( receptorii termici din piele )
d. Mecanoreceptori - sunt stimulaţi de stimuli mecanici ( atingere, presiune, tracțiune, vibrații sonore ) și
sunt reprezentați de receptori tactili și presionali ( din piele ), proprioceptori ( din mușchi, tendoane și
articulații ), receptori auditivi și vestibulari ( din urechea internă )
e. Algoreceptori - sunt stimulați de orice stimul puternic, care produce leziuni celulare și sunt localizați în
piele, tendoane, mușchi, articulații și pereții viscerelor
3. după viteza de adaptare
10
a. Fazici - activitatea crește la aplicarea stimulului și scade la menținerea stimulului; se adaptează treptat (
receptorii olfactivi și gustativi )
b. Tonici - activitatea este constantă pe toată durata aplicării stimulului și nu se adaptează
( receptorii vizuali )
Tipuri de reflexe medulare somatice
a. monosinaptice = de întindere
- sunt reflexe de extensie și au arcul reflex format din doi neuroni: unul senzitiv și unul motor, între care
există o singură sinapsă
- ex: reflexul rotulian - constă în contracţia muşchiului cvadriceps femural( al coapsei ) în urma
întinderii tendonului de inserţie a muşchiului pe gambă
- rol - menţinerea tonusului muscular şi a poziţiei verticale a corpului
b. polisinaptice = de apărare
- sunt reflexe de flexie și au arcul reflex format din cel puţin trei neuroni: senzitiv , intercalar și motor,
între care se formează cel puțin două sinapse
- ex: contracţia muşchiului flexor care retrage mâna din faţa agentului cauzator de durere
II. Funcţia de conducere se realizează prin substanța albă și reticulată a sistemului nervos.
Distribuția substanței albe la nivelul sistemului nervos central.
a. măduva spinării - substanța albă este dispusă la exterior și este organizată în 6 cordoane:
două cordoane posterioare, două cordoane laterale și două cordoane anterioare
b. trunchiul cerebral – substanța albă este dispusă la exterior și la interior ( printre nuclei )
c. cerebelul – substanța albă este dispusă la interior ( printre nuclei )
d. diencefalul – substanța albă este dispusă la exterior și la interior( printre nuclei )
e. emisferele cerebrale – substanța albă este dispusă la interior, printre nuclei
Substanța reticulată este reprezentată dintr-o reţea de prelungiri neuronale, în ochiurile căreia se găsesc
aglomerări de corpuri celulare ale neuronilor; se întinde de la măduva spinării până la talamus
Substanța albă și substanța reticulată sunt formate din căi de conducere ( fascicule )
Tipuri de căi de conducere
1. Căi de conducere lungi ( de proiecție )
a. Ascendente = ale sensibilității
- sunt senzitive, conduc diferite tipuri de sensibilități: exteroceptivă, proprioceptivă și interoceptivă și sunt
de 2 tipuri:
- specifice - se găsesc în substanța albă și conduc sensibilitatea exteroceptivă ( tactilă, termică și
dureroasă ) și sensibilitatea proprioceptivă ( conștientă și inconștientă )
nespecifice - se găsesc în substanța reticulată și conduc sensibilitatea interoceptivă
b. Descendente = ale motilității - sunt motorii și conduc două tipuri de motilități:
- voluntară și involuntară ( automată și semiautomată )
2.Căi de conducere scurte ( intersegmentare )
- realizează legătura dintre diferite părți ale aceluiași organ nervos
* A. Căile ascendente medulare
1. Căile sensibilității exteroceptive
- conduc informații de la receptorii tactili, termici și dureroși ( din piele ) la scoarța cerebrală
- au pe traseu 3 neuroni
a. Fasciculul spinotalamic anterior
- conduce sensibilitatea tactilă grosieră ( protopatică = globală ) și de presiune
- sensibilitatea tactilă grosieră ne permite recunoașterea atingerii pielii cu un corp, fără a putea preciza
proprietățile corpului
o N I ( protoneuronul ) – este localizat în ganglionul spinal; dendrita culege informaţii de la receptorii
din piele, iar axonul pătrunde în măduva spinării, în cornul posterior
o N II ( deutoneuronul ) –este localizat în cornul posterior medular; axonul trece în cordonul anterior de
partea opusă şi urmează un traseu ascendent până la talamus
o N III ( al treilea neuron ) - este localizat în talamus; axonul urmează un traseu ascendent până la
scoarţa cerebrală şi se proiecteză în aria somestezică II ( localizată în şantul lateral Sylvius ) unde se
formează senzaţia tactilă grosieră (globală) şi presională
b. Fasciculul spinotalamic lateral - conduce sensibilitatea termică și dureroasă
11
o N I ( protoneuronul ) – este localizat în ganglionul spinal; dendrita culege informaţii de la receptorii
din piele iar axonul pătrunde în măduvă unde face sinapsă cu N II
o N II ( deutoneuronul ) –localizat în cornul posterior medular; axonul trece în cordonul lateral de
partea opusă şi urmează un traseu ascendent până la talamus
o N III ( al treilea neuron ) - localizat în talamus; axonul urmează un traseu ascendent până la scoarţa
cerebrală și se proiectează în aria somestezică I ( localizată în girusul postcentral din lobul parietal al
emisferelor cerebrale ), unde se formează senzaţia termică și dureroasă
c. Fasciculele spinobulbare = fasciculul Goll( gracilis) + fasciculul Burdach( cuneat )
- conduc sensibilitatea tactilă fină ( epicritică = discriminativă) şi vibratorie
- sensibilitatea tactilă fină ne permite aprecierea proprietăților fizice ale corpurilor care ating pielea
( formă, mărime) și aprecierea existenței a două puncte apropiate pe piele, atinse simultan
o N I ( protoneuronul ) - este localizat în ganglionul spinal; dendrita culege informaţii de la receptorii
din piele iar axonul pătrunde în măduvă în cordonul posterior şi urmează un traseu ascendent până la
bulb unde face sinapsă cu N II
o N II ( deutoneuronul ) - este localizat în bulb ( în nucleul Goll = gracilis și nucleul Burdach = cuneat );
axonul trece de partea opusă a bulbului şi urmează un traseu ascendent, formând lemniscul medial
care ajunge în talamus
o N III ( al treilea neuron )- este localizat în talamus; axonul urmează un traseu ascendent până la
scoarţa cerebrală și se proiectează în aria somestezică I ( localizată în girusul postcentral din lobul
parietal al emisferelor cerebrale ), unde se formează senzaţia tactilă fină şi vibratorie
2. Căile sensibilității proprioceptive
- conduc informaţii culese de la proprioceptorii din muşchi, oase, articulaţii
a. Fascicululele spinobulbare - conduc sensibilitatea proprioceptivă conştientă ( kinestezică), care
permite aprecierea poziţiei şi mişcării corpului în spaţiu
b. Fasciculele spinocerebeloase - conduc sensibilitatea proprioceptivă inconştientă, care permite
aprecierea gradului de contracție musculară ( tonusul muscular ) și sunt de 2 tipuri:
- fasciculul spinocerebelos direct ( dorsal = Flechsig) - culege informații din partea inferioară a corpului
- fasciculul spinocerebelos încrucişat( ventral = Gowers)- culege informații din partea superioară a
corpului
o N I ( protoneuronul ) – este localizat în ganglionul spinal; dendrita culege informaţii de la
proprioceptorii din mușchi iar axonul pătrunde în măduvă unde face sinapsă cu N II
o N II ( deutoneuronul ) –localizat în cornul posterior medular; axonul trece în cordonul lateral de
aceeași parte ( pentru fasciculul spinocerebelos direct ) și în cordonul lateral de partea opusă ( pentru
fasciculul spinocerebelos încrucișat ) şi urmează un traseu ascendent până la cerebel
- fasciculul spinocerebelos direct pătrunde în cerebel prin pedunculul cerebelos inferior iar fasciculul
cerebelos încrucișat pătrunde în cerebel prin pedunculul cerebelos superior
3. Căile sensibilității interoceptive ( visceroceptive )
- culeg informaţii de la visceroceptorii din pereţii organelor interne și sunt de 2 tipuri:
o căi specifice – reprezentate fasciculele spinotalamice
o căi nespecifice – din substanța reticulată
* B. Căile descendente medulare

1. Căile motilității voluntare
- conduc comenzi motorii pentru mișcările voluntare, precise, coordonate
- originea: în centri motori corticali din ariile motorii piramidale , localizate în girusul precentral al
lobului frontal
a. Fasciculele piramidale ( corticospinale )- conduc comenzi motorii voluntare la musculatura trunchiului
și membrelor și sunt de 2 tipuri:
- fasciculul piramidal direct = anterior – conține 25 % din fibrele piramidale
- fasciculul piramidal încrucişat = lateral - conţine 75 % din fibrele piramidale
o N I ( protoneuronul ) - este localizat în corexul cerebral, în ariile motorii piramidale; axonul ajunge în
cordonul anterior medular de aceeaşi parte și trece în cordonul anterior de partea opusă, realizând o
încrucişare la nivel medular ( pentru fasciculul piramidal direct ); axonul ajunge în bulb, trece în
12
partea opusă, realizând o încrucişare la nivel bulbar și ajunge în cordonul lateral medular ( pentru
fasciculul piramidal încrucișat )
o N II ( deutoneuronul ) – este localizat în cornul anterior medular
b. Fascicule corticonucleare
- conduc comenzi motorii voluntare la musculatura capului și gâtului
- se opresc la nucleii motori ai nervilor cranieni din trunchiul cerebral
o N I ( protoneuronul ) - este localizat în cortexul cerebral, în ariile motorii piramidale
o N II ( deutoneuronul ) – în nuclei motori de origine a fibrelor motorii ale nervilor cranieni
2. Căile motilității involuntare
- conduc comenzi motorii pentru mișcările involuntare ( automate și semiautomate ), asociate cu mersul,
vorbitul, scrisul, îmbrăcatul, condusul mașinii, înotul, cântatul la instrumente.
- își au originea în centri motori corticali din arii motorii extrapiramidale și în centri motori subcorticali
( reprezentați de nucleii motori ai trunchiului cerebral )
a. Fascicule extrapiramidale corticonucleare
- origine în centrii motori corticali din ariile motorii extrapiramidale
o N I - localizat în ariile motorii corticale extrapiramidale
o N II - localizat în ganglionii bazali ( corpii striați )
o N III - localizat în nuclei motori ai trunchiului cerebral
b. Fasciculele extrapiramidale subcorticale
- origine în centrii motori subcorticali, reprezentați de nuclei motori ai trunchiului cerebral
o N I – localizat în nuclei motori ai trunchiului cerebral
o N II - localizat în cornul anterior medular
Denumirea fasciculului Origine Cordonul medular
Tectospinal Nucleii tectali din mezencefal Cordonul anterior
Rubrospinal Nucleul roșu din mezencefal Cordonul lateral
Nigrospinal Substanța neagră din mezencefal Cordonul anterior
Reticulospinal Substanța reticulată din punte și bulb Cordon anterior
Olivospinal Nucleii olivari din bulb Cordon anterior
Vestibulospinal Nucleii vestibulari din bulb Cordon anterior
III. Noțiuni elementare de igienă și patologie a sistemului nervos
Denumirea Definiție Cauze Simptome Prevenire

bolii
MENINGITA Inflamarea - infecțioase - febră - evitarea frigului
meningelor - toxice - dureri de cap sau căldurii
cerebro-spinale - alergice - vărsături excesive
- fotofobie ( frică de - adoptarea unui
lumină ) stil de viață
- vărsături sănătos
- contracția mușchilor
cefei
- modificări în L.C.R
COMA Stare patologică - hemoragie - pierderea - evitarea
de inhibiție a cerebrală conștienței surmenajului
activității - encefalita - pierderea - evitarea
nervoase - meningita sensibilității și activității
superioare - traumatisme motilității voluntare, nervoase
- tumori cu păstrarea funcțiilor excesive
- intoxicații respiratorii și - adoptarea unui
medicamentoase circulatorii stil de viață
sănătos
13
HEMORAGII Revărsarea - hipertensiunea - cefalee severă - evitarea
CEREBRALE sângelui din arterială - vărsături consumului de
vasele cerebrale - traumatisme - paloare alcool, tutun și
în țesuturi și arteriale - pupile inegale cafea
cavități - obezitatea - agitație - adoptarea unui
- fumatul - hipotensiune stil de viață
- consumul excesiv - puls accelerat sănătos
de alcool - ritm respirator
- sifilisul accelerat
- afecțiuni cardiace
Sistemul nervos vegetativ
I. Clasificare
A. Din punct de vedere topografic, sistemul nervos vegetativ se clasifică în:
1.Sistem nervos central este reprezentat de centri nervoși vegetativi simpatici și parasimpatici
a. Centrii nervoși vegetativi simpatici- localizați în coarnele laterale ale măduvei spinării (C8-L3 )
b. Centrii nervoși parasimpatici
- sacraţi – localizați în coarnele laterale ale măduvei spinării ( S2 – S4 )
- cranieni - localizați în trunchiul cerebral
c. Centrii de control și integrare vegetativă
- localizați în hipotalamus, sistem limbic și scoarța cerebrală
- hipotalamusul ( „ creier vegetativ” ) – reprezintă centrul superior de integrare a stimulilor viscerali
2. Sistemul nervos periferic este reprezentat de ganglioni și nervi vegetativi
a. Ganglioni vegetativi simpatici sunt de două tipuri:
- laterovertebrali ( un lanț de 22 de perechi de ganglioni ce aparțin nervilor spinali )
- prevertebrali ( localizați în apropierea coloanei vertebrale )
b. Ganglioni vegetativi parasimpatici sunt de două tipuri:
- previscerali ( localizați în apropierea organelor interne )
- intramurali ( localizați în pereții organelor interne )
c. Fibre nervoase vegetative
- preganglionare fac legătura dintre centrii nervoși și ganglionii vegetativi
- postganglionare fac legătura dintre ganglionii vegetativi și efectori (mușchi netezi și glande)
B. Din punct de vedere funcțional, sistemul nervos vegetativ se clasifică în:

1. Sistemul nervos simpatic - acționează în situaţii neobişnuite de viaţă, pregătind organismul pentru
luptă şi apărare
2. Sistemul nervos parasimpatic - acţionează în condiţii obişnuite de viaţă
II. Efectele stimulării sistemului nervos simpatic și parasimpatic asupra organelor corpului ↓
secreţiei = diminuarea secreției ↑ secreţiei = creșterea secreției
Organul efector Efectele stimulării simpatice Efectele stimulării

parasimpatice
Ochi
- muşchii ciliari radiari aplatizarea cristalinului pentru
vederea la distanţă
- mușchii ciliari circulari bombarea cristalinului pentru
vederea de aproape
- muşchii radiari ai irisului dilatarea pupilei
( midriază )
14
- mușchii circulari ai irisului constricţia pupilei ( mioză )
Firul de păr Zbârlirea firului de păr
- muşchiul neted al firului de ( piloerecţie)
păr
Glande
- lacrimală ↓ secreţiei ↑ secreţiei
- sudoripară ↑ secreţiei ↑ secreţiei la nivel palmar
- salivare ↓ secreţiei ( secreţie vâscoasă) ↑ secreţiei ( secreţie apoasă)
- gastrice ↓ secreţiei ↑ secreţia
- intestinale nu are efect ↑ secreţia
- suprarenale ↑ secreţia ( adrenalina ) nu are efect
Inimă
- ritmul cardiac cardioaccelerator = tahicardie cardiomoderator = bradicardie
- vasele coronare coronarodilatator coronaroconstrictor
Vasele sangvine
- vase din tegument Vasoconstricţie Vasodilataţie
- vase din muşchi Vasodilataţie Nu are efect
- vase din creier Vasoconstricție ușoară Nu are efect
Plămâni
- arbore bronşic - Bronhodilatator - Bronhoconstrictor
- glande mucoase ↓ secreţiei ↑ secreţiei
Tract gastrointestinal
- motilitate ↓ motilitatea ↑ motilitatea
- sfinctere - constricţia sfincterelor - relaxarea sfincterelor
Ficat ↑ degradarea glicogenului nu are efect
↓ secreţia de bilă ↑ secreţia de bilă
- relaxarea musculaturii - contracţia muşchilor
colecistului colecistului
- constricţia sfincterului Oddi - relaxarea sfincterului Oddi
Pancreas ↓ secreţia de suc pancreatic ↑ secreţia de suc pancreatic
Splină contracţie Nu are efect
Vezica urinară - relaxarea muşchiului vezical - contracţia muşchiului vezical
- constricţia sfincterului intern - relaxarea sfincterului intern
Aparatul reproducător ejaculare erecţie
2.1.2. Analizatorii
Segmentele unui analizator
Analizatorii sunt sisteme complexe care recepţionează, conduc şi analizează informaţii din mediul
extern, pe baza cărora formează senzaţii specifice.
Componentele unui analizator sunt: segmentul receptor ( periferic ) , segmentul de conducere
( intermediar ) și segmentul central.
I. Segmentul receptor ( periferic ) este reprezentat de diferite tipuri de receptori.
- recepționează stimulii din mediul extern sau intern și îi transformă în impulsuri nervoase
Tipuri de receptori:
1. după structură
- terminaţii nervoase libere sau încapsulate ( corpusculi ) ex: corpusculii Meissner, discuri Merkel,
corpusculi Ruffini; - neuroni ( ex: vizuali, olfactivi )
- celule epiteliale specializate ( ex: auditive, vestibulare, gustative )
2. după localizare:
15
a. Exteroceptori - sunt localizați la suprafața corpului și recepționează stimuli din mediul extern
- tipuri: - de contact ( receptori tactili, termici și dureroși din piele și receptori gustativi )
- de distanță ( receptori vizuali, auditivi, vestibulari și olfactivi)
b. Proprioceptori - sunt localizaţi în muşchi, tendoane şi articulaţii
- tipuri: - kinestezici( recepționează mișcările de la nivelul articulațiilor)
- de control al tonusului muscular ( recepționează tensiunea din mușchi )
c. Interoceptori ( visceroceptori ) - localizaţi în pereţii organelor interne ( viscerelor )
- recepționează stimuli din interiorul organismului
3. după natura stimulului
a. Chemoreceptori – sunt stimulaţi de substanţe chimice sapide,care se dizolvă în salivă, ( în cazul
receptorilor gustativi) sau de substanțe chimice volatile ( în cazul receptorilor olfactivi )
b. Fotoreceptori – sunt stimulaţi de lumină ( receptori vizuali: celulele cu conuri şi celulele cu bastonaşe
din retină )
c. Termoreceptori – sunt stimulaţi de variațiile de temperatură ( receptorii termici din piele )
d. Mecanoreceptori – sunt stimulaţi de stimuli mecanici ( atingere, presiune, tracțiune, vibrații sonore )și
sunt reprezentați de: receptori tactili, presionali (din piele ), proprioceptori ( din mușchi, tendoane și
articulații ) și receptorii auditivi și vestibulari ( din urechea internă )
e. Algoreceptori – sunt stimulați de orice stimul puternic , care produce leziuni celulare și sunt localizați
în piele, tendoane, mușchi, articulații, pereții viscerelor
4. după viteza de adaptare
a. Fazici – activitatea crește la aplicarea stimulului și scade la menținerea stimulului
- se adaptează treptat ( ex: receptorii olfactivi și gustativi )
b. Tonici – activitatea este constantă pe toată durata aplicării stimulului
- nu se adaptează ( ex: receptorii vizuali )
II. Segmentul de conducere ( intermediar ) este reprezentat de căi de conducere ascendente care
transmit impulsurile nervoase senzitive de la segmentul receptor la segmentul central
1. Căi nervoase ascendente specifice ( directe ) sunt reprezentate de:
a. căile sensibilității generale a corpului ( tactilă, termică și dureroasă )
b. căile sensibilităților speciale ( vizuală, auditivă, vestibulară, gustativă și olfactivă )
- conduc rapid impulsurile nervoase și se proiectează în arii corticale specifice
2. Căi nervoase ascendente nespecifice ( indirecte )
- sunt reprezentate de sistemul reticulat activator ascendent ( SRAA )
- conduc lent impulsurile nervoase și se proiectează difuz şi nespecific în ariile corticale
III. Segmentul central este reprezentat de ariile corticale

- analizează impulsurile nervoase senzitive și le transformă în senzații specifice
1. Ariile corticale somestezice I și II
- se proiectează sensibilitatea generală a corpului ( tactila, termică și dureroasă )
2. Ariile corticale senzoriale
- se proiectează sensibilităţile speciale ( vizuală, auditivă, vestibulară, gustativă, olfactivă )
Analizatorul cutanat
Analizatorul cutanat percepe diferitele proprietăți ale obiectelor ( forma, dimensiunea, greutatea,
duritatea, temperatura ) cu vin în contact cu pielea.
Pielea este formată din trei învelișuri: epidermul, dermul și hipodermul.
Pielea deservește mai multe tipuri de sensibilități:
1. tactilă grosieră globală ( protopatică )- permite recunoșterea atingerii puternice a pielii
2. tactilă fină discriminativă ( epicritică ) – permite recunoșterea atingerii fine a pielii, aprecierea
existenței a două puncte apropiate pe piele, atinse simultan, aprecierea proprietăților spațiale ale
obiectelor ( formă, mărime, volum ) și aprecierea mișcării obiectelor
3. presională – permite recunoașterea deformării profunde a pielii
4. vibratorie – permite recunoașterea deformării rapid repetate a pielii
5. termică – permite recunoașterea diferențelor de temperatură dintre piele și stimul
16
6. dureroasă – permite recunoașterea stimulilor care determină leziuni celulare
I. Segmentele analizatorului cutanat
1. Segmentul receptor este reprezentat de exteroceptori din piele
a. Receptorii tactili – recepționează deformarea tegumentului: superficială ( pentru atingere ) profundă (
pentru presiune ) și rapid repetată ( pentru vibrații )
- discuri Merkel ( din epiderm ) – recepționează atingerile puternice
- corpusculi Meissner ( din derm )–recepționează atingerile fine și vibrațiile de joasă frecvență
- corpusculi Ruffini ( din derm ) – recepționează presiunea
- corpusculi Paccini ( din hipoderm ) – recepționează mișcările rapide și presiunea mare
b. Receptorii termici – recepționează variația temperaturii
- corpusculi Ruffini ( din derm ) = receptori pentru cald; recepționează o temperatură mai mare decât cea
a corpului
- corpusculi Krause ( din derm ) = receptori pentru rece; recepționează o temperatură mai mică decât cea
a corpului
c. Receptorii dureroși – recepționează orice stimul foarte puternic care produce o leziune
celulară; sunt reprezentați de terminații nervoase libere ( din epiderm și derm )
2. Segmentul de conducere - este reprezentat de căile sensibilității exteroceptive
a. Fasciculul spinotalamic anterior - conduce sensibilitatea tactilă grosieră globală
( protopatică ) şi sensibilitatea presională
b. Fasciculul spinotalamic lateral - conduce sensibilitatea termică și dureroasă
c. Fasciculul spinobulbar - conduce sensibilitatea tactilă fină ( epicritică = discriminativă ) și
sensibilitatea vibratorie
d. Fibrele senzitive ale nervilor cranieni (V) (VII) (IX) (X)
- conduc sensibilitatea tactilă, termică și dureroasă a pielii din regiunea capului și gâtului
3. Segmentul central este reprezentat de:
a. Aria somestezică I - este localizată în girusul postentral ( lobul parietal); aici se proiectează fasciculul
spinotalamic lateral și fasciculul spinobulbar;
b. Aria somestezică II - este localizată în şanţul lateral Sylvius ce separă lobul parietal de cel temporal;
aici se proiectează fasciculul spinotalamic anterior
II. Noțiuni elementare de igienă și patologie a analizatorului cutanat
DENUMIR DEFINIȚI CAUZ SIMPTOME PREVENIRE

EA BOLII E E
HERPESU Boală a - virale - erupție de mici - baie generală regulată
L pielii și bășicuțe pline cu - spălarea pe mâini cu apă și săpun înainte
mucoaselor lichid; eroziuni de masă și după folosirea toaletei
- senzație de - folosirea prosopului individual
arsură și - evitarea contactului direct cu persoanele
mâncărime bolnave
Analizatorul vizual
Analizatorul vizual
- furnizează 90 % din informațiile asupra mediului extern
- permite perceperea luminozităţii, formei, culorii, mișcării obiectelor în spațiu și a distanței dintre ele,
asigură orientarea în spaţiu, menţinerea echilibrului şi a tonusului cortical (atenţia)
I. Segmentele analizatorului vizual
1. Segmentul receptor
- este localizat la nivelul ochiului, format din glob ocular și organe anexe
Organe anexele sunt de 2 tipuri:
- de protecţie : sprâncene, gene, pleoape, glande lacrimale
- de mişcare - muşchii extrinseci ai globului ocular: drepţi ( superior,inferior,extern,intern) și
oblici ( superior, inferior )
17
Globul ocular are trei tunici:
1. Sclerotica ( tunica externă ) este avasculară, bogat inervată și are rol protector
- se continuă anterior cu corneea transparentă
2. Coroida ( tunica mijlocie ) se continuă anterior cu corpul ciliar și irisul și are rol în hrănire
- corpul ciliar, format din mușchi ciliari ( circulari și radiari ) și procese ciliare ( capilare ce produc
umorile globului ocular )
- irisul, o diafragmă care are mușchi circulari și radiari și prezintă în mijloc un orificiu numit pupila;
diametrul pupilei variază în funcție de intensitatea luminii:
- când intensitatea luminii crește are loc pupiloconstricția = mioza
- când intensitatea luminii scade are loc pupilodilatația = midriaza
3. Retina ( tunica internă ) acoperă cele 2/3 posterioare ale coroidei și conține celule fotoreceptoare, cu
conuri și cu bastonașe
a. celule cu conuri ( 5 – 7 milioane / retină )
- conţin substanţa fotosensibilă numită iodopsină, formată din fotopsină + retinen
- responsabile de vederea diurnă, în lumină puternică ( fotopică ) şi vederea cromatică
b. celule cu bastonașe ( 125-130 milioane/ retină )
- conţin rodopsină, formată din scotopsină + retinen
- responsabile de vederea crepusculară și nocturnă, în lumină slabă ( scotopică ) şi vederea alb- negru
Retina prezintă două pete:
- pata galbenă - are în centru o depresiune, numită foveea centralis, ce conține numai celule cu conuri și
reprezintă zona de acuitate vizuală maximă
- pata oarbă ( fără receptori) - locul pe unde iese nervul optic din globul ocular
Aparatul optic
1. Corneea transparentă – capacitate de refracție = 40 de dioptrii
- capacitatea de refracție ( convergență ) este inversul distanței focale
- distanța focală = distanța dintre cristalin și retină și depinde de curbura cristalinului
2. Umoarea apoasă – lichid secretat de procesele ciliare și eliminat permanent printr-un canal în sinusul
venos al scleroticii; se află în camera anterioară ( între cornee și iris ) și în camera posterioară ( între iris și
cristalin )
3. Cristalin = lentilă biconvexă, prinsă de corpul ciliar prin ligamentul suspensor
- se află într-o capsulă elastică, numită cristaloidă și are capacitatea de refracție = 20 de dioptrii
4. Umoarea sticloasă – este transparentă, cu consistență de gel; se găsește între cristalin și retină
2. Segmentul de conducere conține, pe traseu, trei neuroni:
o N I = neuronii bipolari din retină
o N II = neuronii multipolari din retină ; axonii formează nervii optici, care conduc informaţii din ½
temporală și ½ nazală a retinei de aceeaşi parte; nervii optici se încrucișează la nivelul chiasmei optice
și se continuă cu tractusurile optice, care conduc informaţii din ½ temporală a retinei de aceeaşi parte și
½ nazală a retinei de partea opusă
o N III – localizat în corpii geniculaţi laterali din metatalamus
- aria vizuală primară , situatăpe marginile scizurii calcarine de pe fața medială a lobului occipital, unde
se formează senzația de văz
- aria vizuală de asociație occipitală cu rol în înțelegerea semnificației cuvintelor scrise
II. Fiziologia analizatorului vizual

1. Formarea imaginii
- razele luminoase paralele care vin de la o distanță mai mare de 6 m, suferă o triplă refracție ( la nivelul
corneei și pe cele 2 fețe ale cristalinului ) atunci când străbat mediile
transparente ale globului ocular
- după ce străbat mediile transparente, razele luminoase se proiectează pe retină într-un punct numit
focar principal ( localizat în pata galbenă )
- distanța de la cristalin la retină se numește distanța focală , are valoarea de 17 mm pentru ochiul normal
( emetrop ) și depinde de curbura cristalinului
- imaginea formată este reală, mai mică și răsturnată
18
Procesul vederii presupune mai multe evenimente care se desfășoară concomitent:
a. reflexul de convergență
- constă în modificarea poziției axelor optice, astfel încât imaginea să se proiecteze în pata galbenă și se
realizează prin contracția mușchilor extrinseci ai globului ocular
b. acomodarea la distanță
- reprezintă totalitatea proceselor care permit formarea imaginii clare a obiectelor situate la o distanță
mai mică de 6 m de ochi
- pentru vederea de aproape ( vederea obiectelor care se apropie de ochi ) are loc contracția mușchilor
circulari ai corpului ciliari, urmată de relaxarea ligamentului suspensor și creșterea curburii cristalinului
( cristalinul se bombează )
- pentru vederea la distanță ( vederea obiectelor care se îndepărtează de ochi ) are loc contracția
mușchilor radiari ai corpului ciliari, urmată de întinderea ligamentului suspensor și scăderea curburii
cristalinului ( cristalinul se aplatizează )
- punctum remotum = punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar, fără acomodare; este situat la
distanța de 6 m de ochi
- punctum proximum = punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar, cu efort maxim de
acomodare; este situat la o distanță de 25 de cm de ochi ( la tineri )
c. adaptarea la intensitatea luminoasă se realizează prin reflexul pupilar fotomotor
( reglează cantitatea de lumină ce ajunge la retină ) și constă în variația diametrului pupilar în funcție de
intensitatea luminoasă
Mioza – reprezintă micșorarea diametrului pupilar prin contracția mușchilor circulari ai irisului,
determinată de stimularea sistemului nervos parasimpatic
- are loc atunci când intensitatea luminoasă crește
Midriaza – reprezintă mărirea diametrului pupilar prin contracția mușchilor radiari ai irisului, determinată
de stimularea sistemului nervos simpatic
- are loc atunci când intensitatea luminoasă scade
Adaptarea receptorilor
- la întuneric durează 30 - 40 minute, timp în care are loc refacerea pigmenților fotosensibili
- la lumină durează 5 minute
- în avitaminoza A este compromisă adaptarea la întuneric, deoarece vitamina A contribuie la refacerea
pigmenților vizuali
- reducerea vederii diurne se numește hemeralopie ( „ orbul găinilor ” )
- reducerea vederii nocturne se numește nictalopie
d. mecanismul fotorecepției
- constă în stimularea celulelor receptoare de către razele luminoase cu lungimea de undă
cuprinsă între 400 - 725 nm
- sub influența luminii, pigmenții fotosensibili din celulele receptoare se descompun astfel:
o în celulele cu bastonașe , rodopsina se descompune în scotopsină + retinen
o în celulele cu conuri, iodopsina se descompune în fotopsină + retinen
- în urma acestor modificări chimice ia naștere un potențial de receptor, care se transformă în potențial
de acțiune ( impuls nervos ) ce se transmite prin nervul optic la neocortexul vizual
2. Perceperea culorilor
- conform teoriei tricromatice ( Young și Helmhotz ) în retină există 3 tipuri de conuri:
o conuri „ roșii” ( conțin un pigment sensibil la lumina roșie )
o conuri „ albastre ” ( conțin un pigment sensibil la lumina albastră )
o conuri „ verzi ” ( conțin un pigment sensibil la lumina verde )
- stimularea unei singure categorii de conuri produce senzația culorii absorbite
- stimularea concomitentă și egală a celor 3 tipuri de conuri produce senzația de culoare albă
- stimularea concomitentă și inegală a celor 3 tipuri de conuri produce diferite senzații cromatice iar
nestimularea conurilor produce senzația de culoare neagră
- la nivelul retinei ( celulele bipolare ) informația colorată este codificată în răspunsuri „ deschis” sau „
închis”, iar la nivelul neuronilor corticali este decodificată și transformată în senzații de culoare.
3. Defectele vederii
a. ochiul normal ( emetrop )
19
- are axul antero-posterior de 24 mm și distanța dintre cristalin și retină ( distanța focală ) de 17 mm;
imaginea se formează pe retină, în pata galbenă
b. ochiul anormal ( ametrop ) este de trei tipuri:
Hipermetrop
- axul antero – posterior este mai mic de 24 mm ( hipermetropie axială )
- curbura cristalinului este mai mică ( hipermetropie de curbură )
- imaginea se formează în spatele retinei; se corectează cu lentile convergente ( biconvexe)
Hipometrop ( miop )
- axul antero – posterior mai mare de 24 mm ( miopie axială)
- curbura cristalinului este mai mare ( miopie de curbură )
- imaginea se formează înaintea retinei; se corectează cu lentile divergente ( biconcave)
Astigmatic - corneea prezintă mai multe denivelări
- pe retină se formează mai multe imagini neclare; se corectează cu lentile cilindrice
c. alte defecte de vedere
Daltonismul –este o perturbare în perceperea culorilor, determinată de absența totală sau parțială a
pigmenților fotosensibili din celulele cu conuri
Hemeralopia ( „ orbul găinilor” ) este o perturbare a vederii nocturne, caracterizată prin scăderea acuității
vizuale în lumina crepusculară
Nictalopia - este o perturbare a vederii diurne, caracterizată prin scăderea acuității vizuale în lumina
puternică a zilei
III. Noțiuni elementare de igienă și patologie a analizatorului vizual
DENUMIREA DEFINIȚIE CAUZE SIMPTOME PREVENIRE

BOLII
CATARACTA Opacifierea - lovituri - pierderea treptată - respectarea
parțială sau - diabetul zaharat a vederii regulilor de igienă
totală a - vârsta înaintată - vedere încețoșată a vederii
cristalinului - neutilizarea - vedere dublă - evitarea privitului
ochelarilor de - perceperea de îndelungat la
protecție la locul de puncte negre în televizor
muncă câmpul vizual - folosirea
( turnători, sudori ) ochelarilor de soare
și a ochelarilor de
protecție la locul de
muncă
GLAUCOMUL Numită și apa - creșterea presiunii - vedere încețoșată - consult
neagră, se intraoculare, - durere severă la oftalmologic ce
caracterizează datorită unui drenaj nivelul globului cuprionde și teste
prin atrofierea defectuos al umorii ocular pentru glaucom,la
nervului optic apoase - dureri de cap fiecare 5 ani, după
- vârsta înaintată violente vârsta de 20 de ani
- ereditatea - halou colorat în
- traumatism ocular jurul surselor de
- diabetul zaharat lumină
- înroșirea ochiului
CONJUNCTIV - inflamație a - infecție virală - inflamarea și - evitarea frigului și
ITA conjunctivei - factori iritanți: înroșirea vântului
globului șampon, praf, fum conjunctivei - evitarea înotului
ocular de țigară, clorul din - senzație de arsură în ape poluate
- este o boală apa de piscină și de „ nisip în - evitarea atingerii
contagioasă ce ochi” la nivelul zonei oculare
se transmite ochilor - spălarea mâinilor
prin secrețiile - mâncărimi și ochilor cu apă și
20
ochiului oculare săpun
- lăcrimare
- secreții purulente
Analizatorul auditiv
Analizatorul auditiv are rol în:

- perceperea undelor sonore cu o anumită frecvență ( 20 – 20 000 Hz )
- perceperea vorbirii, depistarea pericolelor și orientarea în spațiu
I. Segmentele analizatorului auditiv
1. Segmentul receptor este localizat la nivelul urechii interne
Urechea este formată din trei părți:
Urechea externă este formată din:
- pavilion ( captează undele sonore )
- conductul auditiv extern (dirijează undele sonore spre timpan)
- este separată de urechea medie prin membrana timpanică (funcționează ca un rezonator, amplificând
sunetele recepționate)
Urechea medie ( camera timpanică ) este situată în osul temporal și este plină cu aer
- peretele extern prezintă membrana timpanică, iar peretele intern prezintă fereastra ovală și fereastra
rotundă; comunică cu faringele prin trompa lui Eustachio
- conține 3 oscioare ( ciocan + nicovală + scăriță ) + mușchii anexați lor
- ciocanul se sprijină pe timpan, iar scărița, pe membrana ferestrei ovale
Urechea internă este formată din:
- labirint osos, ce conține perilimfă și este alcătuit din: 3 canale semicirculare osoase, vestibul osos, melc
osos ( cohlee )
- labirint membranos, ce conține endolimfă și este alcătuit din: 3 canale semicirculare membranoase,
vestibul membranos ( cu utriculă și saculă ), melc membranos ( canal cohlear )
Melcul osos
- este alcătuit dintr-un canal osos, răsucit de 2 ½ ori în jurul unui ax ( columelă )
- de la columelă pleacă lama osoasă spirală care se întinde până la ½ melcului și se continuă cu membrana
bazilară; între baza lamei osoasă spirală și peretele lateral al melcului se întinde membrana vestibulară
(Reissner )
- cele 2 membrane ( vestibulară și bazilară ) împart melcul osos în 2 compartimente ce conțin perilimfă :
o rampa vestibulară ( este situată deasupra membranei vestibulare și comunică cu membrana ferestrei
ovale )
o rampa timpanică ( este situată sub membrana bazilară și comunică cu membrana ferestrei rotunde )
- cele 2 rampe comunică printr-o deschizătură ( helicotremă ), situată în vârful melcului osos
- între cele 2 membrane ( vestibulară și bazilară ) se găsește melcul membranos ( canalul
cohlear ) ce conține endolimfă
Melcul membranos
- are formă triunghiulară în secțiune
- este delimitat de membrana vestibulară ( în partea superioară ), peretele lateral al melcului osos și
membrana bazilară ( în partea inferioară )
- conține organul Corti ( organul receptor auditiv )
Organul Corti
- este delimitat de membrana tectoria (în partea superioară) și membrana bazilară ( în partea inferioară)
- conține celule de susținere ( delimitează tunelul Corti ) și celule senzoriale auditive, dispuse pe 2
straturi: extern (cu 3 – 4 șiruri de celule ) și intern ( cu 1 șir de celule )
- celulele senzoriale auditive prezintă la polul apical cili rigizi care străbat membrana reticulară, iar vârful
lor se inclavează în membrana tectoria; la polul bazal ajung terminațiile nervoase dendritice ale primului
neuron ( N I ) al căii auditive
2. Segmentul de conducere conține pe traseu patru neuroni:
o N I – este localizat în ganglionul spiral Corti ( situat în columelă ); axonii formează ramura acustică a
nervului acustico – vestibular ( VIII )
21
o N II – localizat în nucleii cohleari pontini ( punte )
o N III – localizat în coliculii cvadrigemeni inferiori ( mezencefal ), unde se închid reflexe
acusticocefalogire ( reflexe de orientare spre sursa sonoră )
o N IV - localizat în corpii geniculați mediali ( metatalamus )
- aria auditivă primară, localizată în partea anterioară a girusului temporal superior, unde se formează
senzația de auz
- aria auditivă de asociație temporală ,cu rol în înțelegerea semnificației cuvintelor auzite; lezarea ei duce
la surditate psihică
II. Fiziologia analizatorului auditiv

Mecanismul auzului
- urechea umană percepe undele sonore cu o frecvență cuprinsă între 20 – 20 000 Hz ( herți ) și
amplitudini cuprinse între 1 – 130 db (decibeli)
Drumul parcurs de undele sonore până la receptorii auditivi:
- pavilionul captează undele sonore, iar conductul auditiv extern le transmite la timpan, care vibrează;
vibrația timpanului se transmite lanțului de oscioare,care oscilează ;
- oscilația celor trei oscioare determină vibrația membranei ferestrei ovale, vibrație care se transmite
perilimfei din cele două rampe: rampa vestibulară și rampa timpanică;
- vibrația perilimfei din rampa vestibulară determină vibrația membranei vestibulare, iar vibrația
perilimfei din rampa timpanică determină vibrația membranei bazilare;
- la sunetele înalte ( cu frecvența de 15 000 Hz ) vibrează membrana bazilară de la baza melcului, iar la
sunetele joase ( cu frecvența de 20 Hz ) vibrează membrana bazilară de la vârful melcului;vibrația celor
două membrane, vestibulară și bazilară, determină vibrația endolimfei, vibrație care se transmite
membranei tectoria;
- vibrația membranei tectoria și a membrane bazilare, determină stimularea celulelor senzoriale auditive,
prin îndoirea cililor acestora față de membrane tectoria;
- la nivelul celulelor receptoare auditive se generează un impuls nervos, care va fi transmis prin nervul
auditiv la scoarța cerebrală.
Analizatorul vestibular
Analizatorul vestibular furnizează informații asupra poziției și mișcărilor corpului în spațiu,

contribuind la reglarea echilibrului
I. Segmentele analizatorului vestibular
1. Segmentul receptor este localizat la nivelul urechii interne și este reprezentat de două tipuri de
receptori vestibulari: crestele ampulare și aparatul otolitic ( macula )
a. Creste ampulare
- sunt localizate la baza canalelor semicirculare ( în niște umflături, numite ampule )
- sunt alcătuite din: - celule specializate cu cili inclavați într-o masă gelatinoasă ( cupulă )
- celule de susținere
- recepționează mișcările de rotație a capului și corpului în jurul axului vertical ( răsuciri, întoarceri ) și în
jurul axului orizontal ( sărituri, căderi )
b. Aparatul otolitic ( macula )
- este localizat în vestibulul membranos ( utriculă, saculă )
- este alcătuit din : celule senzoriale cu cili inclavați într-o masă gelatinoasă ce conține
otolite ( granule de carbonat de calciu ) și celule de susținere
- recepționează presiunea exercitată de otolite sub acțiunea forței gravitaționale ( în
repaus ) și variațiile accelerației liniare ( în mișcare)
- informațiile furnizate de receptorii vestibulari permit menținerea echilibrului în condiții statice sau
dinamice
2. Segmentul de conducere conține pe traseu trei neuroni:
22
o N I – localizat în ganglionul vestibular Scarpa; axonii formează ramura vestibulară a nervului acustico
– vestibular ( VIII )
o N II – localizat în cei 4 nuclei vestibulari bulbari
o N III – localizat în talamus
3. Segmentul central
- este localizat în aria vestibulară, situată în partea posterioară a girusului temporal superior
- nu se formează senzații de echilibru, ci are loc doar perceperea conștientă a mișcării
II. Fiziologia analizatorului vestibular

- în condiții statice, în absența mișcărilor capului și corpului, otolitele apasă asupra receptorilor maculari
care trimit, spre segmentul central, impulsuri nervoase senzitive
răspunzătoare de menținerea ridicată a capului și alte ajustări posturale;
- în cazul modificării vitezei de deplasare( accelerare ) liniară ( înainte, înapoi, lateral ) otolitele, fiind mai
dense decât endolimfa, se vor deplasa în direcția opusă mișcării, stimulând receptorii maculari care vor
trimite spre segmentul central impulsuri răspunzătoare de corectarea poziției corpului și capului;
- în cazul mișcărilor de rotație, mișcarea endolimfei din canalele semicirculare stimulează celulele
receptoare din crestele ampulare, care vor trimite spre segmentul central impulsuri răspunzătoare de
corectarea poziției corpului și capului; canalele semicirculare orizontale și laterale informează asupra
mișcărilor de rotație în jurul axului vertical ( răsuciri, întoarceri ), iar canalele semicirculare verticale
informează asupra mișcărilor de rotație în jurul axului orizontal ( sărituri, căderi ).
III. Noțiuni elementare de igienă și patologie a analizatorului acustico – vestibular
DENUMIRE DEFINIȚ CAUZE SIMPTOME PREVENIRE

A BOLII IE
OTITA Infecția - iritarea cu - eczemă acută sau Respectarea
externă urechii obiecte murdare cronică regulilor de
externe - pătrunderea - mâncărimi igienă a
apei cu: - senzație de durere urechii
ciuperci, bacterii - senzație de căldură
sau virusuri - zvâcnituri
OTITA Infecția - infecții - durere violentă Tratarea
medie urechii micotice, - scăderea auzului infecțiilor
medii bacteriene sau - febră organelor
virale ale - frisoane învecinate
organelor - perforarea timpanului ( nas, gât,
vecine: nas, gât, - complicați: meningite și faringe)
faringe encefalite
OTITA Infecția Otita medie - surditate Tratarea otitei
internă urechii netratată - zgomote în urechi medii
= labirintita interne - amețeală
- tulburări de echilibru
- mișcări involuntare ale
globilor oculari
23
2.1.3 Sistemul endocrin
Sistemul endocrin
- participă, alături de sistemul nervos, la reglarea funcţiilor organismului
- reglează metabolismul celular, procesele de creştere, comportamentul (alimentar, emoţional, sexual);
reglajul se realizează lent, dar efectul este de lungă durată
- este alcătuit din glande cu secreţie internă [endo = intern ; krynos = secreţie ] care secretă hormoni pe
care îi varsă direct în sânge
- după un timp ( câteva minute, zile ) hormonii sunt eliminaţi pe cale renală
- cantitatea de hormoni secretată poate fi: optimă ( normosecreţie ), insuficientă
( hiposecreţie ) sau excesivă ( hipersecreţie )
Topografia glandelor endocrine
a. în cutia craniană:
- epifiza ( glanda pineală) - în epitalamus
- hipofiza ( glanda pituitară ) - la baza creierului, în şaua turcească a osului sfenoid
b. în regiunea gâtului :
– tiroida - în partea anterioară a gâtului, în dreptul ⅓ inferioare a laringelui
- paratiroidele - pe faţa posterioară a tiroidei
c. în cavitatea toracică – timusul ( înapoia sternului)
d. în cavitatea abdominală:
- glandele suprarenale - la polul superior al rinichilor
- pancreasul endocrin - retroperitoneal, în concavitatea duodenului, în spatele stomacului
e. în pelvis – ovarele ; f. în scrot – testiculele
*Noțiuni generale despre metabolism
Metabolismul reprezintă schimbul de substanţe şi energie dintre organism și mediu şi transformările

suferite de substanţe în organism
Metabolismul are trei etape: digestivă, celulară și excretorie
1. etapa digestivă - constă în transformarea substanţele organice complexe din alimente în nutrimente,
sub acțiunea sucurilor digestive
- nutrimentele sunt: aminoacizii ( rezultați din proteine ), glucoza ( rezultată din glucide )și acizii grași și
glicerina ( rezultate din lipide )
2. etapa celulară = metabolism intermediar constă în transformările nutrimentelor la nivelul celulei;
cuprinde 2 tipuri de reacții:
- reacţii anabolice - de sinteză a unor substanţe proprii din nutrimente
- rol : creşterea celulelor și regenerarea celulelor uzate
- reacții catabolice - de degradare a nutrimentelor în produşi finali, neutilizabili
- rol: generează energie, înmagazinată în ATP
*Metabolismul glucidelor cupride următoarele reacții:
- glicogenogeneza - reprezintă transformarea glucozei în glicogen ( depozitat în ficat )
- glicogenoliză – reprezintă transformarea glicogenului în glucoză
- gluconeogeneză – reprezintă transformarea aminoacizilor în glucoză
Glicemia = concentrația normală de glucoză în sânge
- are o valoare de 70 – 120 mg de glucoză / 100 ml de sânge
- hipoglicemia = concentrația redusă de glucoză în sânge
- hiperglicemia = concentrația crescută de glucoză în sânge
*Metabolismul proteinelor cuprinde următoarele reacții:
24
- proteogeneză = transformarea aminoacizilor în proteine
- proteoliză = transformarea proteinelor în aminoacizi
*Metabolismul lipidelor cuprinde următoarele reacții:
- lipogeneză= transformarea acizilor graşi și glicerinei în trigliceride
- lipoliză =transformarea trigliceridelor în acizi graşi + glicerină
HIPOFIZA – GLANDA PITUITARĂ
Glanda hipofiză se mai numește și „ creier endocrin” deoarece reglează activitatea altor glande
endocrine și este localizată la baza creierului, în șaua turcească a osului sfenoid
Structură – hipofiza are trei lobi:
- anterior = adenohipofiza = 75% din masa glandei
- intermediar ( aderă la lobul anterior ) = 2% din masa glandei
- posterior = neurohipofiza = 23% din masa glandei
Legăturile hipofizei cu hipotalamusul
1. Nervoase = tractul hipotalamo- hipofizar
- realizează legătura dintre hipotalamus și neurohipofiză
- alcătuit din axoni ai neuronilor hipotalamici anteriori
- transportă hormonii, de la nucleii hipotalamici anteriori la neurohipofiză
- neuronii hipotalamici anteriori secretă doi hormoni: ADH și Ocitocină, care sunt depozitaţi în
neurohipofiză și sunt eliberați, la nevoie, în circulația sangvină
2.Vasculare = sistemul porthipofizar
- realizează legătura dintre hipotalamus și adenohipofiză
- este alcătuit din vase sangvine: capilare primare + venă portală + capilare secundare
- transportă hormonii de la nucleii hipotalamici mijlocii la adenohipofiză
- neuronii hipotalamici mijlocii secretă două tipuri de hormoni: RH ( de eliberare ) și IH ( de inhibare )
care ajung prin sistemul porthipofizar în adenohipofiză și reglează activitatea acesteia
I. Hormonii secretați de hipofiză
Tipurile de hormoni secretaţi de adenohipofiză sunt: glandulotropi și nonglandulotropi
A. Hormonii glandulotropi acţionează asupra altor glande endocrine și le controlează activitatea
1. TIROTROPINA ( TSH)
- acţionează asupra tiroidei, stimulând secreția de hormoni tiroidieni
- controlează creșterea și dezvoltarea glandei tiroide
2. CORTICOTROPINA ( ACTH)
- acţionează asupra glandelor corticosuprarenale, stimulând secreția hormonală a acestora
- controlează creșterea și dezvoltarea glandelor corticosuprarenale
3. GONADOTROPINE
a. FOLICULOSTIMULANT (FSH)
- la bărbați ( ♂) stimulează spermatogeneza ( producerea de spermatozoizi
- la femei ( ♀ ) stimulează maturarea foliculilor ovarieni şi secreţia de estrogeni ( hormonii feminității ).
LUTEINIZANT ( LH )
- la bărbați stimulează secreţia de testosteron
- la femei stimulează ovulaţia şi secreţia de progesteron = hormonul maternităţii
B. Hormonii non – glandulotropi acţionează asupra ţesuturilor periferice
1. SOMATOTROP ( STH)
- hormon de creştere, secretat toată viaţa, cu intensitate mai mare în perioada de creştere
- stimulează creșterea oaselor lungi, dezvoltarea masei musculare și dezvoltarea viscerelor
- stimulează sinteza de proteine și are efect hiperglicemiant
- stimulează lipoliza, prin mobilizarea acizilori grași din depozitele lipidice
- secreţia este stimulată de stres, în stările de inaniţie, în somn
2. PROLACTINA (LH)
- controlează dezvoltarea glandelor mamare, la pubertate
- stimulează secreţia lactată , în timpul alăptării și inhibă ovulaţia
C. Hormonul secretat de lobul intermediar = MELANOCITOSTIMULATOR ( MSH)
25
- stimulează pigmentarea pielii ca urmare a sintezei de melanină în melanocite
- fenomenul de bronzare a pielii este o reacţie de protecţie a acesteia faţă de radiaţiile UV
D. Hormonii secretaţi de hipotalamus şi depozitaţi temporar în neurohipofiză
1. ANTIDIURETIC( ADH )=VASOPRESINA
- scade diureza (cantitatea de urină eliminată / 24 h) prin reabsorbţia apei la nivelul nefronilor
- creşte concentraţia urinei şi se conservă apa în organism
- în doze mari produce vasoconstricţie și determină creşterea presiunii arteriale
2. OCITOCINA
- stimulează contracţia musculaturii netede a uterului gravid în timpul travaliulu și determină expulzia
fătului; administrată în timpul travaliului îi scurtează durata
- stimulează contracţia celulelor mioepiteliale din pereţii canalelor galactoforelor din glandele mamare și
determina ejecția laptelui
II. Disfuncții hipofizare
1. Hiposecreţia de STH produce:
a. NANISMUL HIPOFIZAR ( la copil ) caracterizat prin:
- statură mică, dar proporţionată și dezvoltare intelectuală normală
*b. CAȘEXIA HIPOFIZARĂ = BOALA SIMMONDS ( la adult ) caracterizată prin:
- îmbătânire prematură, atrofia ţesuturilor , urmată de moarte
2. Hipersecreţia de STH produce:
a. GIGANTISMUL ( la copil ) caracterizat prin:
- statură înaltă, peste 2 m, dar proporţionată și dezvoltare intelectuală normală
b. ACROMEGALIA ( la adult ) caracterizată prin:
- creşterea extremităţilor: mâini, picioare, faţă și hipertrofia viscerelor
2. Hiposecreţia de ADH produce:
a. DIABETUL INSIPID caracterizat prin:
- poliurie=eliminarea unei cantităţi mari de urină (3- 20 l/24 h )
- polidipsie (ingerarea unei mari cantități de apă )și hipotensiune( scăderea tensiunii arteriale)
Glandele suprarenale
Suprarenalele sunt localizate la polul superior al rinichilor și sunt alcătuite din două formațiuni:
a. corticosuprarenala este localizată la exterior și are trei zone:
- externă ( secretă mineralocorticoizi ), mijlocie ( secretă glucocorticoizi ) și internă ( secretă sexosteroizi
); hormonii secretaţi sunt indispensabili vieţii
b. medulosuprarenala este localizată la interior și este considerată un imens ganglion simpatic, deoarece
este alcătuită din neuroni care şi-au pierdut axonii şi au căpătat proprietăţi secretorii
I. Hormonii secretați de suprarenale
1. Hormonii secretaţi de corticosuprarenală
a. MINERALOCORTICOIZI ( ALDOSTERON )
- reţine Na+ în organism și determină creșterea natremiei ( conținutul de Na+ din sânge )
- reține apa în organism și determină menţinerea volumului şi presiunii osmotice a sângelui
- stimulează eliminările de K+ și determină scăderea potasemiei ( conținutul de K+ din sânge )
- stimulează eliminările de H+ și determină creșterea acidității urinei
b. GLUCOCORTICOIZI ( CORTIZON și HIDROCORTIZON = CORTIZOL)
- acţionează în stres ( fizic și psihic) prin degradarea rezervelor de glucide şi lipide care furnizează
organismului energia necesară ieşirii din starea de stres
- stimulează gluconeogeneza ( sinteza de glucoză din aminoacizi ) și determină hiperglicemie
- în cantităţi mari provoacă iritabilitate și lipsa capacităţii de concentrare
- datorită rolului lor antiinflamator sunt utilizați pentru tratarea unor afecțiuni
c. SEXOSTEROIZII ( TESTOSTERON, ESTROGENI și PROGESTERON )
- sunt produşi în cantitate mică la ambele sexe
- au acțiune asemănătoare cu hormonii produși de gonade, contribuind la apariția și menținerea
caracterelor sexuale secundare care diferențiază cele două sexe la pubertate
26
- la femei au rol în reglarea libidoului ( în perioada fertilă ) iar la menopauză intervin în menţinerea
caracterelor sexuale secundare feminine
2. Hormonii secretaţi de medulosuprarenală
a. CATECOLAMINE ( ADRENALINA + NORADRENALINA )
- efectele sunt similare cu cele ale stimulării SNV simpatic
- produc glicogenoliză și determină hiperglicemie
- acţionează în starea de stres fizic ( efort fizic, frig, durere) şi stres psihic ( emoţii)
* II. Disfuncții ale glandelor suprarenale
* 1. Hiposecreţia de aldosteron produce BOALA ADDISON caracterizată prin:pigmentaţia pielii,
pierdere de apă şi sare, oboseală, hipotensiune, pierdere în greutate( 10-15 kg)
*2. Hipersecreţia de aldosteron produce BOALA CONN caracterizată prin: retenţie de apă şi sare,
edeme, hipertensiune și scăderea potasemiei
*3. Hipersecreţia de glucocorticoizi produce SINDROMUL CUSHING caracterizat prin:
- obezitate, faţa de ”lună plină”, „ceafa de bizon”, membre subţiri, vergeturi, diabet
- astenie, scăderea rezistenţei la infecţii, depresie
*4. Hipersecreţia de sexosteroizi produce SINDROMUL ANDROGENITAL , caracterizat prin:
apariția pubertății precoce la băieți ( manifestată prin hipertrofia organelor genitale, îngroşarea vocii,
pilozitate în exces ), masculinizarea caracterelor sexuale secundare la fete
și pilozitate facială ( barbă, mustață ) la femeia adultă
Tiroida
Tiroida este localizată în partea anterioară a gâtului, în dreptul ⅓ inferioare a laringelui

are forma literei „H” și este alcătuită din 2 lobi laterali uniți printr-un istm
Structură
- lobii tiroidieni sunt separați, prin septuri, în lobuli tiroidieni alcătuiți din foliculi glandulari
- foliculii glandulari prezintă: celule foliculare secretoare ( la exterior )și o cavitate foliculară, ce conține
un coloid cu hormoni tiroidieni ( la interior )
I. Hormonii tiroidieni sunt reprezentați de triiodotironina ( T3 ) și tetraiodotironina = tiroxina ( T4 )
- stimulează creşterea şi dezvoltarea organismului la copil
- stimulează dezvoltarea sistemului nervos şi determină valoarea coeficientului de inteligenţă
- intensifică oxidările celulare și determină eliberarea de energie, cu efect calorigen (de încălzire)
- menţin în limite normale greutatea corporală
- determină scăderea rezervelor adipoase ( prin stimularea lipolizei )
- determină degradarea proteinelor și creșterea excreției de azot
- determină hiperglicemie, prin glicogenoliză hepatică
- controlează dezvoltarea gonadelor și menţin secreţia lactată
- în cantităţi mari, produc iritabilitate şi nelinişte
II. Disfuncții tiroidiene
1. Hiposecreţia tiroidiană determină:
a. NANISMUL TIROIDIAN ( la copil ) caracterizat prin:
- dezvoltare fizică redusă ( nanism disproporţionat ), dezvoltare psihică redusă ( cretinism )
- deformaţii osoase, defecte ale dentiţiei, piele uscată şi îngroşată
b. MIXEDEMUL ( la adult ) caracterizat prin:
- infiltrarea ţesuturilor cu apă și apariţia de edeme, creşterea în greutate
- piele uscată şi îngroşată, senzaţia permanentă de frig,
- diminuarea capacităţii de învăţare şi memorare
c. GUŞA ENDEMICĂ ( la adult ) caracterizată prin:
- creşterea în volum a glandei și hiposecreție de hormoni, determinată de o concentrație scăzută a iodului
din alimente şi apă
2. Hipersecreţia tiroidiană determină:
a. BOALA BASEDOW – GRAVES ( GUȘA EXOFTALMICĂ ) caracterizată prin:
- scădere accentuată în greutate, piele subţire, caldă şi umedă, intoleranţă la căldură
- tahicardie, iritabilitate și neliniște, proeminenţa globilor oculari ( exoftalmie )
27
Pancreasul endocrin
Pancreasul este localizat în cavitatea abdominală,retroperitoneal, înapoia stomacului, în concavitatea

duodenului; este alcătuit din trei segmente : cap ( înconjurat de duoden), corp și coadă ( se prinde de
splină )
Structură - pancreasul endocrin reprezintă 1-2 % din masa glandei mixte și conține 2 tipuri de celule
secretoare, grupate în insulele Langerhans ( 150 -200 celule/ insulă )
- celule secretoare α ( alfa ) - reprezintă 20 % din masa pancreasului endocrin
- sunt localizate la periferia insulei și secretă glucagonul
- celule secretoare β ( beta ) - reprezintă 70 % din masa pancreasului endocrin
- sunt localizate în interiorul insulei și secretă insulina
I. Hormonii pancreasului
a. INSULINA a fost descoperită de cercetătorul român Nicolae Paulescu (în 1921)
- este principalul hormon hipoglicemiant deoarece: stimulează glicogenogeneza hepatică , pătrunderea
glucozei în țesutul muscular și adipos și intensifică consumul de glucoză la nivel celular
- stimulează lipogeneza ( prin transformarea glucozei în lipide ) la nivelul ţesutului adipos
- stimulează sinteza de proteine
b. GLUCAGONUL
- este principalul hormon hiperglicemiant deoarece: stimulează glicogenoliza ( la nivel hepatic) și
gluconeogeneza ( transformarea aminoacizilor în glucoză )
- stimulează lipoliza și degradarea proteinelor
II. Disfuncții pancreatice
1. Hiposecreţia de insulină determină DIABETUL ZAHARAT caracterizat prin:
- creșterea glicemiei = hiperglicemie ( glicemia normală = 70 -110 mg/100 ml sânge )
- glucozurie ( eliminarea glucozei prin urină );
- poliurie (eliminarea unei cantităţi mari de urină )
- polidipsie ( ingerarea unei cantităţi mari de apă )
- polifagie (ingerarea unei cantităţi mari de alimente )
- scăderea în greutate și acumularea de corpi cetonici care au acţiune nocivă asupra sistemului nervos și
determină coma diabetică și moartea
2. Hipersecreţia de insulină determină:
- scăderea glicemiei = hipoglicemie ; slăbirea forţei fizice
- alterări ale funcţionării sistemului nervos deoarece acesta consumă doar glucoză pentru activitatea sa ;
pierderea conştienţei şi instalarea stării de comă hipoglicemică
Gonadele
Gonadele sunt glande mixte, reprezentate de ovare și testicul.

I. Testiculul ( gonada masculină ) este localizat în regiunea inghinală, în scrot
1. Structură - testiculul este format din lobuli testiculari care conțin: tubi seminiferi
( produc spermatozoizi ) și celule interstițiale Leydig ( produc testosteron )
2. Funcția endocrină a testiculului constă în secreția de TESTOSTERON cu următoarele efecte:
- stimulează creșterea și dezvoltarea organelor genitale masculine
- asigură apariția și menținerea caracterelor sexuale secundare masculine:
- dezvoltarea scheletului și a masei musculare; pilozitatea facială și corporală; îngroșarea vocii
II. Ovarul ( gonada feminină ) este localizat în regiunea pelviană
1. Structură - ovarul conține două zone:
- zona corticală, unde se găsesc foliculii ovarieni, care produc ovule și hormoni sexuali feminini
( estrogen și progesteron )
- zona medulară, formată din țesut conjunctiv, vase de sânge și nervi
2. Funcția endocrină a ovarului constă în secreția de estrogen și progesteron
28
a. ESTROGENUL are următoarele efecte:
- stimulează proliferarea mucoasei și musculaturii uterine
- stimulează dezvoltarea glandelor mamare
- stimulează apariția și menținerea caracterelor sexuale secundare feminine
b. PROGESTERONUL are următoarele efecte:
- determină modificări secretorii ale mucoasei uterine, pregătind-o pentru nidație ( fixarea
preembrionului = celula –ou divizată )
Mișcarea se realizează prin intermediul aparatului locomotor, format din două sisteme: osos și
muscular.Sistemul osos reprezintă partea pasivă a aparatului locomotor, iar sistemul muscular reprezintă
partea activă a aparatului locomotor
Totalitatea oaselor corpului formează scheletul, care cuprinde peste 200 de oase.
Componentele unui os lung: o porțiune centrală ( DIAFIZA ) și două capete ( EPIFIZE )
- între diafiză și epifize se găsesc CARTILAJELE DE CREȘTERE
- întreaga suprafață a osului este acoperită de o membrană numită PERIOST
I. Creșterea în lungime și în grosime a oaselor depinde de:
- factorii endocrini ( reprezentați de hormonii hipofizari, tiroidieni și sexuali ),
- prezența vitaminelor (A, C și D ) și o alimentație bogată în calciu și fosfor
1. Creșterea în lungime - se realizează până la vârsta de 20 – 24 de ani
- caracterizează oasele lungi ( ex: femur, tibie, humerus, radius, ulna )
- se realizează cu ajutorul cartilajelor de creștere ( situate la limita dintre diafiză și epifize) prin osificarea
de cartilaj.
2. Creșterea în grosime
- caracterizează toate tipurile de oase: lungi, late și scurte
- se realizează prin activitatea periostului ( membrană conjunctivă situată la exteriorul osului ) care
asigură formarea de țesut osos prin osificarea de membrană
II. Rolul sistemului osos
- reprezintă partea pasivă a aparatului locomotor și asigură stațiunea bipedă a omului
- formează cavități de protecție a organelor vitale: cutia craniană ( adăpostește encefalul )
cutia toracică ( dăpostește inima și plămânii ), canalul coloanei vertebrale (adăpostește măduva spinării) și
bazinul ( adăpostește organe ale sistemului digestiv, excretor și reproducător )
- reprezintă un rezervor de săruri minerale ( Ca și P ) pe care le mobilizează la nevoie
- participă la detoxifiere prin reținerea de substanțe toxice ( Hg și Pb ) pe care le eliberează treptat prin
rinichi
- contribuie, prin măduva roșie a oaselor, la formarea elementelor figurate ale sângelui
III. Alcătuirea scheletului corpului
1. Scheletul capului cuprinde neurocraniul și viscerocraniul
a. Neurocraniul adăpostește encefalul și este alcătuit din :
- 4 oase neperechi: FRONTAL , ETMOID, SFENOID, OCCIPITAL
- 2 oase perechi: TEMPORALE, PARIETALE
b. Viscerocraniul adăposteşte organele de simţ şi segmentele iniţiale ale aparatelor digestiv şi respirator
și este alcătuit din:
- 6 oase perechi: MAXILARE, PALATINE, NAZALE, LACRIMALE, ZIGOMATICE, CORNETE
NAZALE INFERIOARE
- 2 oase neperechi: VOMER, MANDIBULĂ
2. Scheletul trunchiului cuprinde coloana vertebrală, coastele și sternul.
a. Coloana vertebrală
- este alcătuită din 33 – 34 de vertebre; prin suprapunerea vertebrelor se formează canalul vertebral, care
adăpostește măduva spinării
- conține cinci tipuri de vertebre: 7 cervicale, 12 toracale, 5 lombare, 5 sacrale ( formează prin sudare
osul sacrum ), 4- 5 coccigiene ( formează prin sudare osul coccis )
- are 4 curburi fiziologice : 2 lordoze (cervicală și lombară) şi 2 cifoze (toracală și sacrală)
29
- lordozele sunt curburi ce au concavitatea dispusă posterior
- cifozele sunt curburi ce au concavitatea dispusă anterior
b. Coastele sunt în număr de 12 perechi și sunt de trei tipuri:
- coaste adevărate - se articulează direct cu sternul ( perechile 1 – 7 )
- coaste false - se articulează cu sternul prin intermediul cartilajului coastei 7 ( perechile 8-10 )
- coaste libere = flotante ( perechile 11 – 12 )
c. Sternul - este un os lat, care se articulează cu claviculele şi cu primele 7 perechi de coaste
3. Scheletul membrelor
Scheletul membrul superior este format din:
a. centura scapulară ( alcătuită din claviculă și scapulă =omoplat )
- leagă oasele membrului superior propriu- zis de scheletul trunchiului
b.membrul superior propriu-zis este format din:
o Scheletul braţului, reprezentat de HUMERUS
o Scheletul antebrațului, reprezentat de RADIUS + CUBITUS
o Scheletul mâinii, reprezentat de: CARPIENE ( 8 ), METACARPIENE ( 5 ), FALANGE ( 14 )
Scheletul membrului inferior este format din:
a.centura pelviană ( alcătuită din 2 oase coxale,osul sacrum și osul coccis, formează =pelvisul )
- leagă oasele membrului inferior propriu -zis de scheletul trunchiului
b. membrul inferior propriu - zis este format din:
o Scheletul coapsei, reprezentat de FEMUR
o Scheletul gambei, reprezentat de - TIBIE FIBULĂ ( PERONEU )
o Osul genunchiului, reprezentat de ROTULĂ ( PATELĂ ) os triunghiular, cuprins în tendonul
muşchiului cvadriceps
o Scheletul piciorului, reprezentat de:TARSIENE ( 7 ),METATARSIENE ( 5 ), FALANGE ( 14 )
IV. Noțiuni de igienă și patologie a sistemului osos
DENUMIRE DEFINIȚIA CAUZE SIMPTOME PREVENIRE

A BOLII BOLII
DEFORMĂR - constă în - ținuta - apariția - evitarea
I OSOASE accentuarea incorectă a cocoașei suprasolicită-rii în
A. CIFOZA curburii corpului timp - durere după o timpul unor
toracale a îndelungat, perioadă mai activități fizice
coloanei întâlnită mai lungă de stat în - evitarea purtării de
vertebrale ales la picioare sau lucru încălțăminte
ceasornicari, la birou necorespunzătoare
cizmari, cicliști - dificultăți - evitarea statului
respiratorii îndelungat în
- tulburări de ritm picioare
cardiac - evitarea unei ținute
B. - constă în - poziția - asimetria incorecte a corpului
SCOLIOZA devierea incorectă a corpului, timp îndelungat
laterală a corpului caracterizată prin - efectuarea de
coloanei ridicarea unui exerciții fizice
vertebrale umăr și coborârea regulate
celuilalt - un regim alimentar
C. - constă în - poziția - proeminența bogat în săruri
LORDOZA accentuarea incorectă a bazinului înspre minerale și vitamine
curburii corpului posterior
lombare a - durere lombară
coloanei
vertebrale
D.PICIORUL - se carac- - statul - contactul
PLAT terizează prin îndelung în piciorului cu
30
lipsa bolții picioare solul se face pe
piciorului - folosirea unei toată talpa
încălțăminte - durere la mers
necorespunză- - mersul
toare predominant pe
partea internă a
tălpii
- transpirații
abundente și reci
ale picioarelor
FRACTURIL - constau în -politraumatis- - pielea rămâne - un regim alimentar
E ruperea sau me intactă bogat în săruri
- închise fisurarea - accidente - durere minerale și vitamine
oaselor - echimoze - respectarea
- deformarea sau regulilor de protecție
scurtarea regiunii a muncii și a
regulilor de
- deschise - pielea și circulație
mușchii sunt
afectate
- capetele osului
ies la exterior
- durere
- echimoze
- deformarea sau
scurtarea regiunii
ENTORSEL - se caracteri- - mișcări - dureri locale - evitarea
E zează prin bruște, - echimoze suprasolicită-rii în
întinderea necontrolate - umflături ale timpul unor
sau ruperea - traumatisme articulației activități fizice
ligamentelor - respectarea
într-o regulilor de protecție
articulație a muncii și a
regulilor de
circulație
LUXAȚIILE - se caracteri- - un traumatism - durere - evitarea
- traumatice zează prin - o mișcare - deformare suprasolicitării în
dislocări ale forțată - imposibilitatea timpul unor
- patologice elementelor - o infecție mișcării activități fizice
componente articulației - un regim alimentar
- congenitale ale unei - o malformație bogat în săruri
articulații minerale și vitamine
2.1.5. SISTEMUL MUSCULAR
I. Principalele grupe de muşchi scheletici ( peste 500 )

1. Muşchii capului sunt reprezentați de:
a. mușchii mimicii au rol în determinarea expresiei feţei și sunt reprezentați de mușchii: frontal , occipital
, orbital și nazal
b. mușchii masticatori și mușchiul limbii , cu rol în masticaţie
c. mușchii extrinseci ai globului ocular, cu rol în realizarea mişcărilor glogului ocular
2. Muşchii gâtului au rol în mișcarea capului și sunt reprezentați de: pielosul gâtului, sterno- cleido-
mastoidian și hioidieni
31
3. Muşchii trunchiului
a. muşchii spatelui şi cefei : trapezi, dorsali și mușchii șanțurilor intervertebrale
b. muşchii toracelui : pectorali, dinţaţi, intercostali și diafragmul
c. muşchii abdomenului : drepţi abdominali, oblici externi, oblici interni
4. Muşchii membrelor
a. muşchii membrului superior
- mușchiul umărului ( DELTOID )
- mușchii braţului: anterior ( BICEPS BRAHIAL ) și posterior ( TRICEPS BRAHIAL )
- mușchii antebraţului:
o anterior ( PRONATORI ai antebraţului și mâinii și FLEXORI ai degetelor )
o posterior ( SUPINATORI ai antebraţului și mâinii și EXTENSORI ai degetelor )
- mușchii mâinii ( FLEXORI și EXTENSORI ai degetelor )
b.muşchii membrului inferior
- mușchii bazinului ( FESIERI )
- mușchii coapsei:
o anterior ( CVADRICEPS FEMURAL, CROITOR )
o posterior ( BICEPS FEMURAL )
o pe partea internă ( ADDUCTORI ai coapsei )
- mușchii gambei
o anterior (PRONATORI ai piciorului și EXTENSORI ai degetelor )
o posterior - TRICEPS SURAL (format din mușchii GEMENI + mușchiul SOLEAR )
- SUPINATORI ai piciorului și FLEXORI ai degetelor
- mușchii piciorului ( FLEXORI și EXTENSORI ai degetelor )
II. Tipuri de contracţii musculare
A. După variația lungimii mușchiului și a tensiunii musculare
1. Izotonice [ isos = egal; tonos = tensiune ]
- muşchiul se scurtează, dar tensiunea rămâne constantă; realizează lucru mecanic
- caracteristică muşchilor membrelor care produc deplasări
2. Izometrice [ isos = egal; metron = măsură ]
- muşchiul îşi modifică tensiunea, fără a se scurta; nu realizează lucru mecanic
- caracteristică muşchilor posturali ( menţin poziţia verticală = ortostatism )
*3. Auxotonică [ auxein = a crește; tonos = tensiune ]
- muşchiul îşi modifică lungimea şi tensiunea și se scurtează sub o tensiune variabilă
* când trebuie ridicat un obiect, musculatura braţului se contractă în 3 faze succesive:
- faza izometrică – punerea muşchiului în tensiune
- faza izotonică – scurtarea muşchiului şi ridicarea greutăţii
- faza auxotonică – scurtarea muşchiului sub o tensiune variabilă
B. După numărul de stimuli și frecvența aplicării acestora pe mușchi
1. Contracția simplă ( secusa )
- este o contracţie musculară obținută prin aplicarea unui stimul unic direct pe mușchi sau indirect pe
nervul motor; se studiază cu ajutorul miografului și se înregistrează grafic ca o curbă „în clopot”; ex:
clipitul, frisonul ( = succesiune de secuse )
2. Contracții fuzionate = contracții musculare obținute prin aplicarea de stimuli repetitivi
a. tetanos incomplet
- se obține prin aplicarea de stimuli repetitivi, cu frecvență joasă (10 -20 stimuli / secundă)
- se înregistrează grafic ca o curbă cu platou dinţat, care exprimă fuzionarea incompletă a secuselor
b. tetanos complet
- se obține prin aplicarea de stimuli repetitivi, cu frecvenţă mare ( 50 – 100 stimuli / sec )
- se înregistrează grafic ca o curbă cu platou neted, care exprimă fuzionarea completă a secuselor
Tonusul muscular
- starea de contracție permanentă, dar parțială a musculaturii
- este rezultatul unor impulsuri nervoase motorii care stimulează alternativ fibrele musculare
- rol - menţine poziţia verticală a corpului, influenţează mimica, înlesneşte contracţia musculară și
produce o parte din căldură
32
III. Noțiuni de igienă și patologie a sistemului muscular
DENUMIREA CAUZE SIMPTOME PREVENIRE

BOLII
OBOSEALA - activitate fizică - dureri musculare - dozarea efortului muscular
MUSCULARĂ dezorganizată - scăderea forței - evitarea sedentarismului
- încordare psihică musculare - stil de viață echilibrat
- desfășurarea activității - scăderea preciziei
în medii sărace în mișcărilor efectuate
oxigen, poluate - instalarea contracturii
- acumularea de acid musculare
lactic în mușchi
- scăderea rezervelor
energetice ( ATP )
ÎNTINDERI - eforturi musculare - dureri locale - regim de viață echilibrat
ȘI RUPTURI intense, frecvente la - echimoze - evitarea eforturilor
MUSCULARE sportivi - tumefierea zonei musculare intense
afectate - tratament chirurgical, în
- vărsături și colaps, în cazuri grave
cazuri grave
2.2. Funcțiile de nutriție
Funcțiile de nutriție sunt : digestia, circulația, respirația și excreția

2.2.2. Digestia și absorbția
Digestia și absorbția se realizează la nivelul sistemului digestiv.
*I. Componentele sistemului digestiv sunt : tubul digestiv și glandele anexe
A. Tubul digestiv este format din următoarele segmente:
1. Cavitatea bucală
- comunică anterior cu mediul extern ( prin orificiul bucal ) și posterior cu faringele ( prin vălul palatin );
este separată de fosele nazale prin bolta palatină
- este împărțită de arcadele dentare în 2 compartimente ( vestibul bucal + cavitate bucală propriu – zisă )
și conține două organe cu rol în digestia bucală: limba și dinții
a. limba ( organ musculo- membranos )
- acoperită pe ambele fețe de mucoasa linguală; mucoasa dorsală are rol gustativ
- are rol în: masticație, deglutiție, vorbire ( pentru articularea sunetelor ), perceperea gustului, asigurarea
sensibilității tactile, termice și dureroase
b. dinții - organe dure, alcătuite din rădăcină și coroană
- rădăcina - este porțiunea implantată în alveola dentară
- prezintă un canal dentar ce conține pulpă dentară
- în jurul canalului dentar există dentină, acoperită de cement
- coroana – prezintă o cavitate dentară ce conține pulpă dentară
- în jurul cavității dentare există dentină, acoperită de smalț
- au rol în masticație și în vorbire, pentru pronunția consoanelor
2. Faringele - este un organ musculo - membranos, unde se încrucișează calea respiratorie cu cea
digestivă; comunică lateral cu urechea medie ( prin trompa lui Eustachio )
și are rol în deglutiție ( asigură transportul bolului alimentar spre esofag )
3. Esofagul - este un segment de 25 - 30 cm, localizat posterior față de trahee și are rol în deglutiție
( asigură transportul bolului alimentar spre stomac )
4. Stomacul - este un organ cavitar, în forma literei „J”
- localizare: în cavitatea abdominală, în loja gastrică, sub diafragm
33
- comunică cu esofagul ( prin orificiul cardia)și cu duodenul ( prin orificiul pilor )
- are 2 porțiuni: - o porțiune verticală, formată din fundul stomacului = fornix ( plin cu aer, nu se umple
cu alimente niciodată )și corpul stomacului
-o porțiune orizontală, formată din antrul și canalul piloric
- mucoasa gastrică - căptușește interiorul stomacului și are numeroase cute
- conține glande gastrice care secretă sucul gastric
5. Intestinul subțire
- are o lungime = 6 – 8 m și se întinde de la orificiul pilor la valvula ileocecală
- are două porțiuni: - o porțiune fixă ( duodenul )
- porțiune mobilă ( jejuno – ileonul , format din jejun+ ileon )
Duodenul are formă de potcoavă și cuprinde în concavitatea sa pancreasul
- mucoasa conține glande intestinale, care secretă sucul intestinal
- aici se deschide canalul coledoc, printr-un orificiu prevăzut cu sfincterul Oddi
- la capătul distal al canalului coledoc, se deschide canalul pancreatic principal
Jejuno - ileonul are 14 -16 anse: orizontale ( jejun ) + verticale ( ileon )
- mucoasa conține glande intestinale, care secretă suc intestinal
- jejunul are cute transversale, numite valvule conivente, pe care se găsesc cute în formă de
„ degete ”, numite vilozități intestinale
- ileonul are doar vilozități intestinale ( măresc suprafața de absorbție )
6. Intestinul gros are o lungime = 1,7 m; comunică cu intestinul subțire, prin valvula ileocecală și
cu cu mediul extern prin orificiul anal, prevăzut cu 2 sfinctere: intern (neted ) și extern( striat)
- are trei porțiuni : cecul ( terminat cu apendicele vermiform ), colonul ( ascendent, transvers, descendent
și sigmoid ) și rectul
- mucoasa intestinală conține glande intestinale, care secretă mucus; nu are vilozități intestinale ; prezintă
plici semicirculare ( șanțuri transversale ce separă niște umflături )
B. Glandele anexe sunt reprezentate de: glandele salivare, ficatul și pancreasul
1. Glandele salivare ( glandele parotide, submandibulare și sublinguale )
- sunt situate în apropierea cavității bucale și secretă saliva: diluată, fluidă ( în cazul glandelor parotide) și
concentrată, vâscoasă ( în cazul glandelor submandibulare și sublinguale)
2. Ficatul este localizat în cavitatea abdominală, sub diafragm, în loja hepatică
- rolul ficatului în digestie: secreția bilei, care este eliminată în perioadele digestive în duoden, iar în
timpul perioadelor interdigestive este depozitată în vezica biliară
- alte roluri ale ficatului: depozitarea glucidelor ( sub formă de glicogen ), a lipidelor, a vitaminelor și a
fierului; rezervor de sânge ( care va fi eliberat în circulație în cazul unei hemoragii ); neutralizarea
substanțele toxice
3. Pancreasul este localizat în cavitatea abdominală, retroperitoneal, înapoia stomacului, în
concavitatea duodenului
- este o glandă mixtă: partea endocrină reprezintă 1% din masa glandei și secretă doi hormoni ( insulina și
glucagonul ) iar partea exocrină reprezintă 99 % din masa glandei și este formată din acini pancreatici (
care secretă sucul pancreatic )
II. Transformările fizico – chimice ale alimentelor în tubul digestiv
Alimentele sunt alcătuite din substanțe organice complexe, care nu pot fi direct asimilate de către
organism
Substantele organice complexe sunt caracteristice fiecărei specii, de aceea ele trebuie transformate
în substante organice simple, lipsite de specificitate, universale în lumea vie, usor absorbabile, numite
nutrimente.
Din nutrimente organismul își construiește substanțele organice proprii.
Transformările alimentelor în tubul digestiv sunt de trei tipuri:
- mecanice ( masticația, deglutiția și amestecarea alimentelor cu sucurile digestive )
- fizice ( înmuierea alimentelor, dizolvarea substanțelor hidrosolubile și emulsionarea grăsimilor )
- chimice ( transformarea alimentelor în nutrimente, sub acțiunea enzimelor digestive )
Transformarea substanțelor organice complexe în nutrimente se face cu ajutorul sucurilor
digestive, care contin enzime digestive
Enzimele digestive sunt de trei categorii:
34
1.Proteolitice ( PEPTIDAZE) , care transformă proteinele în aminoacizi
2. Glicolitice ( AMILAZE și DIZAHARIDAZE ), care transformă glucidele în monozaharide: glucoză,
fructoză, galactoză
3. Lipolitice ( LIPAZE) care transformă lipidele în acizi grași și glicerină ( glicerol )
Digestia începe în cavitatea bucală și se termină în intestin.
Definitia digestiei = totalitatea transformărilor pe care le suferă alimentele în tubul digestiv, până la
formarea nutrimentelor, absorbția acestora în sânge și eliminarea resturilor nedigerate din organism.
Tipuri de digestie : bucală, gastrică și intestinală
A. Digestia bucală
În cavitatea bucală , alimentele suferă trei tipuri de transformări :
- mecanice ( masticația și deglutiția )
- fizice ( impregnarea alimentelor cu salivă și dizolvarea unor substanțe hidrosolubile )
- chimice ( transformarea amidonului preparat într-un dizaharid, numit maltoză )
1.Masticația
- este un proces mecanic, ce constă în tăierea, zdrobirea și triturarea ( fragmentarea ) alimentelor , urmat
de impregnarea alimentelor cu salivă
- se desfășoară cu participarea dinților, limbii și mușchilor masticatori.
- rol în formarea bolului alimentar și declanșarea activității glandelor digestive
2. Secreția salivară este reprezentată de salivă ( produsă de glandele salivare )
Saliva este lichid incolor, secretat în cantitate de cantitate = 1-2 l / 24 h și cu pH = 6- 7
a. Compoziția chimică a salivei: apa ( ~ 99% ) și reziduu uscat ( 1 % ) reprezentat de substanțe:
anorganice ( bicarbonați, fosfați, cloruri ) și organice: enzima AMILAZA SALIVARĂ ( PTIALINA ),
mucina ( favorizează formarea bolului alimentar ) și o substanță bactericidă ( LIZOZIM )
b. Rolurile salivei:
- nedigestive: apărarea dinților contra cariilor dentare; favorizarea vorbirii; stimularea mugurilor gustativi;
eliminarea substanțelor toxice din corp ( uree, Pb, Hg ) și a unor agenți patogeni la persoanele bolnave (
virusul hepatitei A, virusul turbării)
- digestiv, care constă în transformarea amidonul preparat ( fiert sau copt ) într-un dizaharid, numit
maltoză, sub acțiunea enzimei amilolitice, numită AMILAZA SALIVARĂ ( PTIALINA )
3. Deglutiția -reprezintă totalitatea activităților motorii, ce permit transportul bolului alimentar din
cavitatea bucală în stomac, în 3 timpi:
a. timpul bucal, care este voluntar
b. timpul faringian - este voluntar și constă în ridicarea laringelui; epiglota închide glota
( orificiul de comunicare a laringelui cu faringele)
c. timpul esofagian, care este involuntar
B. Digestia gastrică
Digestia gastrică se desfășoară în stomac și presupune două tipuri de activități: secretorie și
motorie.
1. Activitatea secretorie a stomacului constă în secreția sucului gastric de către glandele gastrice
din pereții stomacului.
Sucul gastric este un lichid incolor, cu un pH acid ( pH = 1-1,5 )
Compoziția chimică a sucului gastric:
a. apa ( 99 % ); b. reziduu uscat ( 1% ), reprezentat de substanțe:
- anorganice: fosfați, HCl ( acțiune bactericidă, activează enzimele proteolitice și stimulează evacuarea
gastrică )
- organice: mucus ( care protejează mucoasa gastrică ) și enzime: proteolitice ( PEPSINA ,
LABFERMENTUL, GELATINAZA ) și lipolitice ( LIPAZA GASTRICĂ )
- PEPSINA este o enzimă proteolitică și este secretată sub formă de PEPSINOGEN inactiv; acesta este
activat sub acțiunea HCl
Transformările chimice ale substanțelor alimentare, cu ajutorul sucului gastric
Substanța alimentară Enzima Produsul de digestie
proteine PEPSINA albumoze + peptone
35
cazeinogen = proteină LABFERMENT paracazeinat de calciu ( cheag)
solubilă din lapte
gelatina GELATINAZA gelatină lichefiată
lipide emulsionate din lapte, LIPAZA acizi grasi ( AG ) + glicerină
frișcă, ou GASTRICĂ
2. Activitatea motorie a stomacului este asigurată de două tipuri de contracții: tonice și

peristaltice
a. contracțiile tonice determină:
- umplerea stomacului și depozitarea temporară a alimentelor ( 2-4 h )
- amestecul alimentelor cu sucul gastric
b. contracțiile peristaltice determină:
- amestecarea alimentelor cu sucul gastric; evacuarea chimului gastric , lent și fracționat, în duoden
Rezultatul digestiei gastrice = chimul gastric
La nivelul mucoasei gastrice se pot absorbi: apa, alcoolul și sărurile minerale.
C. Digestia intestinală este etapa finală a digestiei alimentelor ( care vor fi transformate în
nutrimente ) , se desfășoară în intestinul subțire și presupune două tipuri de activități: secretorie și
motorie.
1. Activitatea secretorie a intestinului subțire constă în secreția a trei sucuri digestive: sucul
pancreatic, sucul intestinal și bila.
a. Sucul pancreatic este secretat de pancreas, în cantitate de 500 - 1500 ml / zi și are un pH alcalin
Compoziția chimică a sucului pancreatic:
a. apă ( 99% ); b. reziduu uscat ( 1% ), reprezentat de substanțe:
- anorganice ( bicarbonați )
- organice: mucus și enzime: proteolitice (TRIPSINA, CHIMOTRIPSINA,CARBOXIPEPTIDAZA,
ELASTAZA ), lipolitice ( LIPAZA PANCREATICĂ ) și amilolitice ( AMILAZA PANCREATICĂ )
proteine albumoze + peptone TRIPSINA oligopeptide ( tetra,
CHIMOTRIPSINA tripeptide)
oligopeptide CARBOXIPEPTIDAZA tri , dipeptide
( tetra, tripeptide)
proteine fibroase ( colagen ) ELASTAZA Proteine fibroase
- TRIPSINA este o enzimă proteolitică activă, secretată sub formă de tripsinogen inactiv. Activarea are
loc sub acțiunea unei enzime produsă de duoden ( ENTEROKINAZA ).
- CHIMOTRIPSINA este o enzimă proteolitică activă, secretată sub formă de chimotripsinogen inactiv.
- CARBOXIPEPTIDAZA este o enzimă proteolitică activă, secretată sub formă de procarboxipeptidază
inactivă.
- ELASTAZA este o enzimă proteolitică activă, secretată sub formă de proelastază inactivă.
- Chimotripsinogenul, procarboxipeptidaza și proelastaza sunt activate de TRIPSINĂ
Transformările chimice ale substanțelor alimentare, cu ajutorul enzimelor din sucul pancreatic
36
hidrolizate
lipide emulsionate ( cu ajutorul bilei) LIPAZA acizi grasi + glicerina
PANCREATICA
amidon ( crud și preparat ) AMILAZA maltoza ( dizaharid )
PANCREATICA
b. Sucul intestinal este secretat de glandele intestinale și are un pH alcalin (7- 8)
Compoziția chimică a sucului intestinal:
a. apa ( 99%); b. reziduu uscat ( 1% ), reprezentat de substanțe:
- anorganice: ( bicarbonați )
- organice - mucus și enzime: proteolitice ( PEPTIDAZA INTESTINALĂ ), lipolitice ( LIPAZA
INTESTINALĂ ) și glicolitice ( DIZAHARIDAZE: MALTAZA, ZAHARAZA și LACTAZA )
Transformările chimice ale substanțelor alimentare, cu ajutorul enzimelor din sucul intestinal
tri, dipeptide PEPTIDAZA aminoacizi
INTESTINALĂ
lipide ( emulsionate de bila ) LIPAZA INTESTINALĂ acizi grași + glicerină
dizaharide maltoza MALTAZA 2 glucoză
zaharoza ZAHARAZA glucoză + fructoză
lactoza LACTAZA glucoză + galactoză
c. Bila este secretată de ficat, în cantitate de 500 – 700 ml / zi
Proprietăți: - are culoare galbenă ( bila hepatică ) sau verde ( bila colecistică );
- pH alcalin ( pH = 7-8 ) și gust amar
Compoziția chimică a bilei :
a. apă - în proporție de 97% ( bila hepatică );- în proporție de 85 % ( bila colecistică )
b. reziduu uscat ( 3 – 15 % ), reprezentat de substanțe:
- anorganice ( bicarbonați) și organice ( mucus, săruri biliare, pigmenți biliari și colesterol )
Rolurile bilei:
- emulsionează ( fragmentează în particule mai mici ) grăsimile, făcându-le mai ușor digerabile
- solubilizează colesterolul, împiedicând formarea calculilor biliari și activează lipazele
2. Activitatea motorie a intestinului subțire este asigurată de două tipuri de contracții:
a. de segmentare - care constau în contracții inelare, ce fragmentează conținutul intestinal
- asigură amestecul alimentelor cu sucurile digestive
b. peristaltice - care constau în unde de contracție, ce se propagă de-a lungul intestinului
- asigură amestecul alimentelor cu sucurile digestive
- transportă masa alimentară spre colon
Rezultatul digestiei intestinale = CHILUL INTESTINAL, în cantitate de 1000 ml / zi
III. Absorbția intestinală este procesul prin care nutrimentele rezultate în urma digestiei trec,
împreună cu apa, sărurile minerale și vitaminele, prin pereții tubului digestiv și ajung în mediul intern al
organismului, reprezentat de sânge și limfă.
Locul absorbției :
- în intestinul subțire ( pentru nutrimente, apă, săruri minerale și vitamine )
- în colon ( pentru apă și săruri minerale )
Adaptările intestinului subțire pentru absorbție sunt:
- mărirea suprafeței de absorbție ( prin prezența vilozităților intestinale )
- vilozitățile intestinale prezintă epiteliu unistratificat (alcătuit din enterocite, cu microvili la polul apical);
sub epiteliul unistratificat al vilozităților se găsesc capilare sangvine și limfatice
- contracția vilozităților intestinale crește viteza de absorbție a nutrimentelor
Mecanisme ale absorbției
1. pasiv , fără consum de energie,în sensul gradientelor de concentrație ( de la o concentrație mai mare la
o concentrație mai mică ); se realizează prin difuziune și osmoză
2. activ , cu consum energetic, împotriva gradientelor de concentrație ( de la o concentrație mai mică la o
concentrație mai mare ).
3. prin vezicule de pinocitoză, în cazul proteinelor întregi ( anticorpii din laptele matern )
37
a . Absorbția proteinelor
Forma de absorbție Mecanismul de absorbtie
Proteine întregi prin vezicule de pinocitoză
Aminoacizi activ , în sânge
b. Absorbția lipidelor
*chilomicroni = trigliceride( acizi grasi-lant lung + glicerina) + fosfolipide + colesterol + parte proteica
Forma de absorbtie Mecanismul de absorbtie
Glicerina pasiv , în sânge
Acizi grasi cu lant scurt pasiv , în sânge
Acizi grasi cu lant lung pasiv, sub forma de chilomicroni, în limfă
c. Absorbția glucidelor
Forma de absorbtie Mecanismul de absorbtie
Pentoze pasiv , în sânge
Hexoze activ , în sânge
d. Absorbția electroliților
Electrolitii Mecanismul de absorbtie
Na+ ; Cl - activ
Ca2+ activ, în duoden, împreună cu vitamina D
pasiv
Fe 2+ activ , împreuna cu vitamina C
IV. Fiziologia intestinului gros constă în cinci tipuri de activități: secretorie, de

absorbție, de fermentație, de putrefacție și motorie.
a. Activitatea secretorie constă în:
- secreția de mucus, cu rol în formarea și înaintarea materiilor fecale de-a lungul colonului
- secreția de potasiu ( K )
b. Absorbția se realizează pentru următoarele substanțe: apă ( 2-3 l / zi), săruri minerale, glucoză,
vitaminele B și K
c. Procesul de fermentație are loc sub acțiunea florei bacteriene aerobe ( bacilul Coli, bacili lactici
) în prima parte a colonului și constă în transformarea glucidelor nedigerate
( celuloza) în acizi organici( lactic; butiric) și gaze ( CO2 ; CH4 ; H2 )
- această floră bacteriană sintetizeaza și vitamine ( K ; B12 ; acid folic)
d. Procesul de putrefacție are loc sub actiunea florei bacteriene anaerobe și constă în
degradarea proteinelor nedigerate:
- prin dezaminare, cu obținerea de NH3 toxic, care va fi transportat la ficat și transformat in uree
- prin decarboxilare, cu obținerea de amine ( putresceina; cadaverina) și alcooli ( indol; scatol )
- aceste substanțe sunt urât mirositoare și toxice, de aceea ele sunt transportate la ficat unde sunt
neutralizate ; în bolile de ficat, aceste substanțe toxice ajung în sânge și produc suferința centrilor nervoși.
În urma acestor procese, din 1l de chil intestinal/ zi, se formează 150 g/zi de materii fecale.
e. Activitatea motorie constă în trei tipuri de mișcări :
- de segmentare ( cu rol în absorbția apei )
- peristaltice ( cu rol în deplasarea conținutului intestinal spre rect )
- contracții peristaltice intense ( contracții „ în masă ” )- au loc odată la 6-8 ore și inițiază actul
defecației
Defecația reprezintă actul reflex prin care materiile fecale sunt eliminate din rect la exterior; este un
act reflex neconditionat până la vârsta de 1 an – 1 an ½
- devine condiționat , voluntar, după acestă vârstă
- este coordonat de centrii nervoși parasimpatici din măduva sacrată ( S2 – S4 )și de centri nervoși din
scoarța cerebrală, unde se formează senzația necesitații de defecație
38
- dacă sunt întrunite condițiile ce permit defecația, centrii nervoși parasimpatici , sub acțiunea
informațiilor primite de la receptorii din pereții rectului, trimit comenzi motorii la mușchii colonului (
determinând contracția acestora) și la sfincterul anal neted ( producând relaxarea acestuia) .Centrii nervoși
parasimpatici medulari sunt stimulați și de impulsurile sosite de la scoarța cerebrală.
V. Noțiuni de igienă și patologie a sistemului digestiv

DENUMIREA DEFINIȚIA CAUZE SIMPTOME PREVENIRE
BOLII BOLII
CARIA Procesul de -formarea plăcii - descompune-rea - spălarea pe dinți
DENTARĂ distrugere a bacteriene, o țesuturilor dentare după fiecare masă
țesuturilor peliculă formată la - cangrenă - evitarea
dentare suprafața dintelui - granulom consumului de
și colonizată de ( pungă de puroi la alimente sau băuturi
bacterii vârful rădăcinii unui prea reci sau prea
- bacteriile dinte ) fierbinți
descompun - evitarea unui
glucidele și produc consum mare de
acizi, care vor glucide
dizolva smalțul
dentar
STOMATITA Inflamația - virusuri - înroșirea mucoasei - spălarea pe mâini
superficială a - bacterii - leziuni cu apă și săpun,
mucoasei - hipovitamino-ze - greutate în înaintea meselor și
bucale - consum de tutun masticație și deglutiție după folosirea
și alcool toaletei
ENTEROCOLITA Inflamația - virusuri - greață, vărsături - conservarea și
mucoasei - bacterii - dureri abdominale prepararea corectă a
intestinale - paraziți - febră alimentelor
- tratament cu - diaree - respectarea
antibiotice orarului meselor
CIROZA Boală cronică - hepatita cronică - lipsa poftei de - evitarea
HEPATICĂ a ficatului, - infecții repetate mâncare consumului exagerat
caracterizată - alcoolism - greață, balonare de alcool, cafea,
prin - răspuns imun - oboseală tutun, condimente
distrugerea alterat - mărirea ficatului
țesutului - creșterea în volum a
hepatic abdomenului
LITIAZA Prezența unor - cantitate prea - durere în zona - respectarea
BILIARĂ calculi în mare de colesterol epigastrului orarului meselor
canalul biliar în bilă ( zona stomacului ) și - reducerea
sau în vezica - vezica biliară nu în partea superioară consumului de
biliară se golește normal dreaptă a grăsimi
abdomenului, aria
subcostală dreaptă
- colică biliară
- greață, vărsături
- febră, frisoane
PANCREATICĂ Inflamația - intoxicații - dureri abdominale - evitarea
acută sau - infecții virale - greață , vărsături consumului exagerat
cronică a - alcoolism - pierdere în greutate de alcool, cafea,
pancreasului tutun, condimente
2.2.2. Circulația
39
*I. Componentele sângelui
1. Elementele figurate reprezintă 45 % din volumul sangvin și sunt reprezentate de:
a. globule roșii = eritrocite [ erythros = roșu; kytos = celulă ] = hematii [ aima = sânge ]
b. globule albe = leucocite [ leukos= alb ]
c. trombocite [ thrombus = cheag ]
2. Plasma reprezintă 55% din volumul sangvin și conține:
a. apă ( 90% ); b. reziduu uscat ( 10 % ), reprezentat de substanțe:
- anorganice ( 1 % ): cloruri, fosfați, sulfați, bicarbonați
- organice( 9% ) : albumine ( transportă Ca și Fe ); fibrinogen (rol în coagularea sângelui ); uree, acid
uric, creatinina, glucide și lipide
a. Eritrocitele ( 4,5 – 5 milioane / mm3 sânge )
- se formează în măduva roșie a oaselor ( hematogenă), proces numit eritropoieză [ poiesis = producere ]
și sunt celule anucleate ( în stadiul adult )
- trăiesc 120 zile, apoi sunt distruse ( prin hemoliză ) în splină, ficat și ganglionii limfatici
- conțin un pigment respirator ( numit hemoglobină ) cu rol în transportul gazelor respiratorii
- hemoglobina formează cu gazele respiratorii combinații reversibile: oxihemoglobina ( HbO2 ) și
carbohemoglobina ( HbCO2) și se găsește în cantitate de 14-15 g / 1oo ml sânge
b. Leucocitele
- număr = 4 000-8 000 / mm3 sânge; crește până la 1 milion( în leucemii )dar sunt imature
- celule nucleate, ce pot emite pseudopode
- trăiesc 1-2 zile ; limfocitele “ T “ pot trăi și câțiva ani
- clasificare:
o polinucleare( 68% )
- neutrofile - fagocitează microbii; numărul lor crește în infecții acute
- acidofile ( eozinofile ) - conțin o substanță vasodilatatoare( histamina)
- numărul lor crește în boli alergice și parazitare
- bazofile - conțin substanțe vasodilatatoare ( heparina ; histamina )
- numărul lor crește în stadiile tardive ale inflamațiilor
o mononucleare (32%)
- limfocite - produc anticorpi și au rol în imunitatea organismului
- tipuri - limfocitele „ T “ : se diferențiază în timus, luptă direct cu microbii, asigurând
imunitatea celulară
- limfocitele „ B “ : se diferențiază în măduva osoasă, produc anticorpi, asigurând
imunitatea umorală
- monocite- migrează în țesuturi, se transformă în macrofage și fagocitează microbi
c. Trombocitele ( 150 000 – 300 000 / mm3 sânge )
- se mai numesc și plachete sangvine pentru că sunt reprezentate de fragmente celulare
- rol în hemostaza ( oprirea sângerării ) și coagularea sângelui
Volumul de sânge ( volemia ) = 8% din greutatea corpului)
II. Grupele sangvine
1. Determinarea grupelor sangvine
- pe suprafața hematiilor se află proteinele numite antigene ( aglutinogene ): A ; B ; D ( Rh)
- în plasmă se află proteinele numite anticorpi ( aglutinine ) : α ; β
- în cadrul populației umane există 4 grupe de sânge: O ( I ) ; A ( II ) ; B ( III ) ; AB ( IV )
Grupa sangvină Antigenul Anticorp
O(I) nu prezintă α și β
A ( II ) A β
B ( III ) B α
AB ( IV ) A și B nu prezintă
2. Regula transfuziei
40
- antigenele din sângele donatorului nu trebuie să vină în contact, cu anticorpii de același fel din sângele
primitorului, deoarece are loc aglutinarea ( gruparea hematiilor la un loc ) și hemoliza ( distrugerea
hematiilor ) donatorului
- această regulă este valabilă doar în cazul unor transfuzii mici de sânge ( 500 ml )
A ( II )
↕
A ( II )
O(I)↔O(I) AB ( IV ) ↔AB ( IV )
B( III )
↕
B ( III )
- în cazul transfuziilor repetate și în cantități mari , se recomandă transfuzia izogrup
3. Sistemul Rh
- 85% dintre oameni au Rh pozitiv, datorită prezenței pe suprafața hematiilor a antigenului D ( Rh )
- 15% dintre oameni au Rh negativ, datorită absenței pe suprafața hematiilor a antigenului D( Rh )
- în mod natural, nu există anticorpi anti- Rh, dar se pot genera prin transfuzii de sânge Rh pozitiv la
indivizi cu Rh negativ și prin transfer de la fătul care are Rh pozitiv la mama care
are Rh negativ.
- la prima sarcina a unei femei cu Rh negativ ( cu făt cu Rh pozitiv ) , nu se formează anticorpi deoarece
hematiile fătului nu pot ajunge în circulația maternă ( nu pot traversa placenta); la naștere, prin rupturi
ale vaselor de sânge, o parte din hematiile fătului trec în sângele mamei și determină producerea de
anticorpi anti- Rh.
- la o nouă sarcină, anticorpii materni anti- Rh pot trece în circulația fătului ( traversează placenta) și
distrug hematiile acestuia, determinând icter hemolitic și chiar moartea fătului, dacă ajung la o
concentrație prea mare
III. Imunitatea
Imunitatea reprezintă capacitatea organismului de a recunoaște și neutraliza substanțe sau celule
străine organismului.
Apărarea față de agenții infecțioși se face prin imunitate nespecifică ( înnăscută ) și imunitate
specifică ( dobândită ).
A. Imunitatea nespecifică ( înnăscută ) :
a. este prezentă la toți oamenii, se transmite ereditar și durează toată viața
b. se realizează prin:
- mecanisme celulare, care constau în fagocitarea microbilor de către globulele albe
- mecanisme umorale, care constau în secreții cu rol bactericid ,produse de celule :
lizozimul ( din salivă și lacrimi ), HCl ( din sucul gastric ) și acizii organici (din sebumul glandelor
sebacee )
B. Imunitatea specifică ( dobândită )
a. este caracteristică fiecărui individ
b. este realizată cu ajutorul globulelor albe ( limfocitele „ B “ și „ T “ )
- limfocitele „ T “ asigură imunitatea celulară prin fixarea de antigene și distrugerea acestora
- limfocitele „ B “ asigură imunitatea umorală prin producerea de anticorpi specifici
C. Tipurile de imunitate specifică după modalitatea de dobândire a lor de către organism:
1. dobândită natural
- pasiv ( prin transferul de anticorpi prin placentă sau prin laptele matern )
- activ ( prin fabricarea de anticorpi în urma contactului cu un microb )
2. dobândită artificial
- pasiv ( prin administrarea de seruri ce conțin anticorpi și durează 2 – 3 săptămâni)
- activ ( prin vaccinare ); introducerea de microbi morți sau cu virulență atenuată determină producerea
de anticorpi specifici și durează 1-7 ani.
IV. Aparatul cardiovascular este alcătuit din inimă și vase sangvine
A. Inima ( cordul )
41
- este un organ musculos, cavitar
- este localizată în cavitatea toracică, între cei 2 plămâni, deasupra diafragmei
1. Peretele inimii este alcătuit din trei straturi:
a. pericardul are două foițe: parietală și viscerală ( epicard )
- între cele două foițe există o peliculă de lichid cu rol în favorizarea mișcărilor inimii
b. miocardul ( mușchiul inimii ) este format din două tipuri de țesuturi cardiace:
- țesutul cardiac adult, alcătuit din celule miocardice contractile
- țesutul cardiac embrionar, este alcătuit din celule miocardice modificate și formează sistemul
excitoconductor nodal
c. endocardul – căptușește cavitățile inimii
2. Sistemul excitoconductor nodal este format din:
a. nodulul sinoatrial
- se află în peretele atriului drept, în vecinătatea orificiului de deschidere al venei cave superioare și
conduce activitatea cardiacă, prin generarea a 70 – 80 de impulsuri / minut
b. nodulul atrioventricular – este localizat în partea inferioară a septului interatrial și generează 40 de
impulsuri / minut
c. fasciculul Hiss – pleacă din nodulul atrioventricular, intră în septul interventricular și, după un scurt
traiect, se împarte în două ramuri ce formează rețeaua Purkinje
d. rețeaua Purkinje – se distribuie miocardului ventricular
3. Cavitățile inimii sunt reprezentate de:
a. două atrii, atriul drept și atriul stâng, separate prin septul interatrial
b. două ventricule, ventriculul drept și ventriculul stâng, separate prin septul interventricular
4. Sistemul valvular
- atriile și ventriculele de aceeași parte comunică prin orificii atrioventriculare, străjuite de valve
atrioventriculare care permit circulația sângelui într-un singur sens, dinspre atrii spre ventricule
- orificiul atrioventricular stâng este străjuit de valva atrioventriculară stângă (numită valva bicuspidă sau
mitrală), iar orificiul atrioventricular drept este străjuit de valva atrioventriculară dreaptă ( numită valva
tricuspidă )
- orificiile arterelor care pleacă din ventricule ( artera aortă din ventriculul stâng și artera pulmonară din
ventriculul drept ) sunt prevăzute cu valve semilunare( sigmoide ) care permit trecerea sângelui într-un
singur sens, dinspre ventricule spre artere
5. Vasele de sânge sunt de trei tipuri :
- artere = vase prin care sângele pleacă de la inimă( din ventricule )
- vene = vasele prin care sângele vine la inimă ( în artrii )
- capilare = vase care fac legătura dintre artere și vene și la nivelul cărora se realizează schimburile de
gaze și substante dintre sânge și celule
V. Proprietățile mușchiului cardiac ( miocardului )
1. Automatismul ( ritmicitatea )
- reprezintă capacitatea miocardului de a se contracta ritmic și spontan, sub acțiunea impulsurilor generate
de tesutul excitoconductor nodal
- activitatea cardiacă este condusă de nodulul sinoatrial
- dacă acest nodul este distrus, centrul de comandă este preluat de nodulul atrioventricular iar dacă și
acesta este distrus, centrul de comandă este preluat de fasciculul Hiss
2. Conductibilitatea
a. este capacitateațtesutului nodal de a conduce unda de contracție de la nodulul sinoatrial în tot
miocardul
b. traseul parcurs de unda de contracție este următorul:
- de la nodulul sinoatrial → miocardul atrial , declanșând contracția ( sistola ) atrială
- de la nodulul sinoatrial → nodulul atrioventricular →fasciculul Hiss→ rețeaua Purkinje → miocardul
ventricular, declanșând contracția ( sistola ) ventriculară
3. Excitabilitatea
- este proprietatea miocardului în repaus de a răspunde prin contracție, atunci când este stimulat de un
stimul extern adecvat ( cu o anumită intensitate, numită prag )
- în timpul contracției inima se află în stare refractară absolută, adică nu mai răspunde la nici un stimul
42
- dacă în timpul relaxării se aplică un stimul, are loc o sistolă prematură, numită extrasistolă
4.Contractilitatea
- este proprietatea miocardului de a se contracta atunci când este stimulat de umplerea cu sânge a
camerelor inimii, în timpul diastolei
- contracțiile inimii se numesc SISTOLE, iar relaxările se numesc DIASTOLE
VI. Parametrii functionali ai activității cardiace
1. Frecvența cardiacă ( Fc ) = numărul de contracții ale inimii / minut
- normală este de 70 contracții / minut
- în bradicardie, frecvența cardiacă este mai mică de 70 de contracții / minut
- în tahicardie, frecvența cardiacă este mai mare de 70 de contracții / minut
2. Debitul sistolic ( Ds )
= cantitatea de sânge expulzată de ventricule la fiecare sistolă ( 70-90 ml )
3. Debitul cardiac ( Dc ) = cantitatea de sânge expulzată de inimă / minut ( Dc = Ds x Fc )
4. Presiunea ( tensiunea ) arterială ( T. A )
- este presiunea pe care o exercită sângele asupra pereților vaselor sangvine prin care circulă
- măsurarea se face cu ajutorul tensiometrului, la nivelul arterei brahiale, în condiții de repaus; T.A
minimă = T.A maximă / 2 + 10
- are o valoare normală - maximă ( sistolică ) = 120-140 mm Hg; - minimă ( diastolică ) = 70 -80 mm Hg
- valorile normale ale presiunii arteriale cresc cu vârsta
- valori anormale ale presiunii arteriale:
o creșterea presiunii arteriale = hipertensiune
o scăderea presiunii arteriale = hipotensiune
5. Pulsul arterial
- apare în momentul ciocnirii dintre sângele expulzat în artera aortă în timpul sistolei ventriculare și
coloana de sânge existentă în artera aortă
- reprezintă unda de distensie a peretelui arterial, provocată de evacuarea bruscă a sângelui
din ventriculul stâng
- această undă se propagă prin peretele arterial cu o viteză de 5 m/s și provoacă dilatarea peretelui arterial,
care se manifestă ca niște pulsații = PULS
- numărul de pulsații = numărul revoluțiilor cardiace ; valoare normala = 70 pulsații / minut
VII. Activitatea mecanică a inimii ( ciclul cardiac = revolutia cardiacă )
1. Ciclul cardiac cuprinde o sistolă și o diastolă
2. Durata ciclului cardiac variază în funcție de frecvența cardiacă
70 contracții ………………………60 secunde
1 contracție………………………..x secunde; x = durata ciclului cardiac = 0,8 secunde
- creșterea frecvenței cardiace determină scăderea duratei ciclului cardiac și a timpului necesar relaxării,
astfel încât inima obosește
3. Etapele ciclului cardiac
a. Sistola atrială ( SA ) durează 0,1 s
- constă în contracția miocardului atrial care determină trecerea sângelui din atrii în ventricule
b. Diastola atrială ( DA ) durează 0,7 s
- timp de 0,3 s, care coincid cu sistola ventriculară, are loc umplerea atriilor cu sânge adus de vene; timp
de 0,4 s, care coincid cu diastola ventriculară, are loc umplerea pasivă cu sânge a ventriculelor în
proporție de 70 %
c. Sistola ventriculară ( SV ) durează 0,3 s
- constă în contracția miocardului ventricular care determină creșterea presiunii intraventriculare față de
cea intraatrială și are loc închiderea valvelor atrioventriculare
- când presiunea intraventriculară o depășește pe cea din artere, se deschid valvele semilunare de la baza
arterelor și sângele este împins în artere
d. Diastola ventriculară ( DV ) durează 0,5 s
- are loc scăderea presiunii intraventriculare și, când ajunge sub nivelul celei din artere, se închid valvele
semilunare
43
- când presiunea intraventriculară scade sub nivelul celei intraatriale, se deschid valvele atrioventriculare
și 70 % din sângele din atrii se scurge pasiv în ventricule; - curgerea pasivă a sângelui din atrii în
ventricule, durează 0,4 s;- restul de 0,1 s din diastola ventriculară coincid cu sistola atrială
e. Diastola generală
- durează 0,4 s, timp în care atriile și ventriculele se află concomitent în diatolă
- se desfășoară de la sfârșitul sistolei ventriculare și până la începutul unei noi sistole atriale
La sfârșitul unui ciclu cardiac inima conține sânge în proporție de 30% ( în atrii ) și 70% ( în
ventricule)
Inima nu obosește deoarece:
- într-un ciclu cardiac, durata diastolei este mai mare decât durata sistolei,
- există diastolă generală, care este egală ca durată cu sistola ( S.A + S.V )
- inima nu funcționează cu „ datorie de oxigen”, ca un mușchi striat, deoarece aportul de oxigen este
crescut în timpul diastolei
Schema ciclului cardiac
ATRII VENTRICULE DURATA
SISTOLA ATRIALĂ DIASTOLA 0,1 s
VENTRICULARĂ
DIASTOLA ATRIALĂ SISTOLA 0,3 s
VENTRICULARĂ
DIASTOLA ATRIALĂ DIASTOLA 0,4s
VENTRICULARĂ
VIII. Circulatia sângelui se desfășoară în două circuite vasculare:
- marea circulație = circulația sistemică
- mica circulație = circulația pulmonară
1. Circulația sistemică
- începe din ventriculul stâng prin artera aortă (care transportă sângele cu O2 și substanțe nutritive în
corp ); la nivelul celulelor, sângele din capilare cedează O2 și nutrimente și se încarcă cu CO2 și produși
rezultați în urma arderilor celulare
- prin cele 2 vene cave ( sângele cu CO2 și substanțe rezultate din arderile celulare ) este adus la inimă în
atriul drept
ventricul stâng → artera aortă → celule → 2 vene cave → atriul drept
2. Circulația pulmonară
- începe din ventriculul drept, prin trunchiul celor 2 artere pulmonare (care transportă sângele cu CO2
spre plămâni)
- la nivelul plămânilor, sângele cedează alveolelor pulmonare CO2 și se încarcă cu O2
- prin cele 4 vene pulmonare ( sângele cu O2 ) este adus la inimă , în atriul stâng
ventricul drept → artera pulmonară → plămâni → 4 vene pulmonare → atriul stâng
IX. Noțiuni de igienă și patologie a sistemului circulator

BOLII BOLII
CARDIOPATIA Afecțiune - aterosclero-za - se poate manifesta - renunțarea la fumat
ISCHEMICĂ cardiacă (depozi-tarea de ca angină pectorală: - alimentație săracă
caracterizată colesterol pe dureri „ ca o gheară” în grăsimi saturate
prin scăderea pereții vaselor în regiunea inimii, cu - exerciții fizice
vascularizației sangvine ) durata de 3-5 minute, moderate
inimii - anomalii la effort, stres sau - reducerea tensiunii
congenitale frig, dar nu în repaus arteriale
- alimentație - angina pectorală se - evitarea
bogată în poate transforma în consumului exagerat
grăsimi saturate infarct miocardic, de alcool
- fumatul manifestat prin: - respectarea unui
44
durere toracică regim echilibrat de
intensă, „ ca o activitate și odihnă
gheară” cu durată
peste 20 de minute,
transpirații, greață,
vărsături
HEMORAGII - scurgeri de - traumatisme - paloare - evitarea
- interne sânge din - leziuni - hipotensiune sedentarismului
sistemul - boli infecțioase - accelerarea pulsului - respectarea
vascular în sau alergice ale și a respirației regulilor de
țesuturi sau vaselor sangvine - transpirație circulație și a
cavități ale - senzație de sete normelor de
corpului protecție a muncii
- externe - ieșirea
sângelui din
sistemul
vascular la
exteriorul
corpului
LEUCEMII Boli ale - activitatea - febră - respectarea unui
sângelui, anormală și - hemoragii regim echilibrat de
caracterizate excesivă - cefalee activitate și odihnă
prin creșterea celulelor - stare de oboseală - evitarea fumatului
numărului de precursoare ale inexplicabilă - evitarea
leucocite leucocitelor din - sângerări gingivale sedentarismului și
măduva osoasă și nazale supraalimentației
- mărirea splinei și
ficatului
ANEMII Afecțiune - infecțioase - paloarea feței - respectarea unui
caracterizată - parazitare - slăbiciune regim echilibrat de
prin scăderea - toxice - amețeală activitate și odihnă
numărului de - răni - practicarea
hematii și a - sarcină exercițiilor fizice
cantității de extrauterină - evitarea fumatului
hemoglobină - avorturi și consumului de
din sânge droguri
2.2.3. Respirația
Respirația reprezintă procesul prin care are loc introducerea oxigenului din mediul extern în
organism și oxidarea substanțelor organice la nivel celular, cu eliberarea de energie și dioxid de carbon ,
care va fi eliminat din organism în mediul extern
*I. Componentele sistemului respirator
Schimburile de gaze dintre organism și mediul extern se realizează la nivelul sistemului respirator
alcătuit din: căi respiratorii extrapulmonare și 2 plămâni formați din:
- parenchim pulmonar; - căi respiratorii intrapulmonare ( arborele bronșic )
A. Căile respiratorii extrapulmonare
1. cavitatea nazală:
- este separată prin septul nazal în 2 fose nazale
- pe pereții laterali există 3 lame osoase ( cornete nazale )
- este căptușită cu o mucoasă nazală bogat vascularizată (încălzește aerul )
- perii de pe suprafața mucoasei și mucusul rețin microbii și praful
- comunică cu: - sinusurile ( cavități aflate în osul frontal, maxilare);
- faringele, prin 2 orificii numite coane
45
2. faringele – are două roluri, respirator și digestiv
3. laringele – mucoasa formează două perechi de cute ( corzi vocale )
- are două roluri: respirație și fonație ( producerea de sunete în timpul expirației, prin vibrația corzilor
vocale )
4. traheea - are inele cartilaginoase incomplete pe partea posterioară, dinspre esofag ,
favorizând astfel trecerea bolului alimentar
5. două bronhii principale - au inele cartilaginoase complete, care mențin căile respiratorii permanent
deschise
*B. Căile respiratorii intrapulmonare (arborele bronșic ) sunt reprezentate de:
- 2 - 3 bronhii lobare; bronhii segmentare; bronhiole intralobulare; bronhiole terminale; bronhiole
respiratorii; canale alveolare; saci alveolari; alveole pulmonare
* mucoasa căilor aeriene este acoperită cu cili
Suprafața de schimb de gaze este membrana alveolo - capilară formată din:
- epiteliu alveolar și endoteliu capilar
C. Plămânii
- sunt localizați în cavitatea toracică și sunt înveliți de două foițe pleurale:
- foița parietală, care căptușește fața internă a cutiei toracice
- foița viscerală , care aderă la suprafața plămânului
- între cele două foițe pleurale, există o peliculă de lichid pleural, care asigură coeziunea foițelor și
favorizează mișcările plămânilor în timpul respirației
II. Ventilaţia pulmonară. volume şi capacităţi respiratorii
A . Etapele respiraţiei
1. pulmonară cuprinde două procese:
a. ventilaţia pulmonară, care reprezintă circulaţia aerului între mediul extern și plămâni
b. schimburile gazoase respiratorii la nivel pulmonar9 dintre aerul alveolar și capilarele sangvine )
2. sangvină, reprezintă transportul gazelor respiratorii, prin sânge, de la plămâni la celule și de la celule
la plămâni
3. tisulară - este numită și respirația celulară și reprezintă schimbul de gaze dintre sânge și celule, urmat
de oxidarea substanțelor organice, cu eliberare de energie și dioxid de carbon
- ecuația respirației celulare: C6 H12 O6 + 6 O2 →6 CO2 +6 H2 O +E ( energie )
B. Ventilația pulmonară
- este procesul prin care se realizează schimburile gazoase respiratorii dintre organism și mediul extern
- se realizează cu ajutorul a două mișcări respiratorii:inspirația și expirația
- organele care realizează mișcările respiratorii sunt mușchii respiratori
a. intercostali, care prin contracție, ridică coastele și măresc diametrul antero-posterior și transversal al
cutiei toracice
b. muşchiul diafragmă , care prin contracție mărește diametrul longitudinal al cutiei toracice
1. inspirația
- este un proces activ, care presupune introducerea aerului în plămâni
- se realizează prin contracția mușchilor intercostali și a mușchiului diafragmă, care determină mărirea
volumului cutiei toracice
- datorită coeziunii dintre foițele pleurale, mărirea volumului cutiei toracice determină mărirea volumului
plămânilor
- presiunea intrapulmonară scade cu 2-3 mmHg față de presiunea atmosferică și aerul intră în plămâni
- în condiții de efort fizic, inspirația devine forțată și se realizează și cu participarea mușchilor respiratori
auxiliari: pectorali, sternocleidomastoidieni,dințați
2. expirația
- este un proces pasiv, care presupune eliminarea aerului din plămâni
- se realizează prin relaxarea mușchilor intercostali externi și a mușchiului diafragmă, care determină
micșorarea volumului cutiei toracice
- datorită coeziunii dintre foițele pleurale, micșorarea volumului cutiei toracice determină micșorarea
volumului plămânilor
- presiunea intrapulmonară crește cu 2-3 mmHg față de presiunea atmosferică și aerul iese din plămâni
46
- în condiții de efort fizic, expirația devine activă și se realizează cu participarea mușchilor respiratori
auxiliari: abdominali și intercostali interni
C. Volume şi capacităţi respiratorii
1. volumul curent ( V.C )
- reprezintă volumul de aer care pătrunde în plămâni în timpul unei inspirații de repaus și este eliminat din
plămâni printr-o expirație de repaus; are valoare de ≈ 500 ml de aer
2. volumul inspirator de rezervă ( V.I.R )
- reprezintă volumul suplimentar de aer care este introdus în plămâni printr-o inspirație forțată, care
urmează după o inspirație de repaus; are valoare de ≈ 1500 ml de aer
3. volumul expirator de rezervă ( V.E.R )
- reprezintă volumul suplimentar de aer care este eliminat din plămâni printr-o expirație forțată, care
urmează după o expirație de repaus; are valoare de ≈ 1500 ml de aer
4. volumul rezidual ( V.R )
- reprezintă volumul de aer care rămâne permanent în plămâni și care nu poate fi eliminat decât prin
deschiderea cutiei toracice; are valoare de ≈ 1500 ml de aer
5. capacitatea vitală ( C.V )
- se calculează după formula: C.V = V.C + V.I.R + V.E.R; are valoare de ≈ 3500 ml de aer
6. capacitatea pulmonară totală ( C.P.T )
- se calculează după formula: C.P.T = C.V + V.R; are valoare de ≈ 5000 ml de aer
7. frecvența respiratorie ( F.R )
- reprezintă numărul de respirații pe minut, în condiții de repaus
- are valoare de 16 respirații / minut la bărbați și 18 respirații / minut la femei
8. debitul respirator ( D.R )
- reprezintă cantitatea de aer care pătrunde în plămâni într-un minut, în condiții de repaus
- se calculează după formula: D.R = V.C x F.R
III. Schimburile gazoase respiratorii și transportul acestora cuprind trei etape:
1. Etapa pulmonară
- presupune schimburile gazoase dintre aerul alveolar și sângele capilar
- se desfășoară la nivelul membranei alveolo – capilare
- se realizează datorită diferenței de presiune parțială a gazelor în cele două medii separate de membrana
alveolo – capilară: aerul alveolar și sângele capilar
- p O2 în aerul alveolar este de 100 mm Hg, iar p O2 în sângele capilar este de 40 mm Hg, astfel încât O2
trece din aerul alveolar în sângele capilar
- procesul de oxigenare permanentă a sângelui venos din capilarele pulmonare se numeşte hematoză
pulmonară
- saturaţia Hb cu O2 în sângele din capilarele pulmonare este de 97% , deoarece în sângele drenat prin
venele pulmonare, ajunge o cantitate mică de sânge venos, provenit din circulaţia pulmonară nutritivă
- p CO2 în aerul alveolar este de 40 mm Hg, iar p CO2 în sângele capilar este de 47 mm Hg, astfel încât
CO2 trece din capilare sangvine în aerul alveolar
aerul alveolar sângele capilar
p O2 = 100 mm Hg p O2 = 4o mm Hg
p CO2 = 40 mm Hg P CO2 = 47 mm Hg
2. Etapa sangvină = transportul gazelor respiratorii prin sânge
a. O2 se transportă sub două forme:
- dizolvat în plasmă ( 1% )
- sub formă de oxihemoglobină = HbO2 , în eritrocite ( 99% )
b. CO2 se transportă sub trei forme:
- dizolvat în plasmă ( 8 % )
- sub formă de bicarbonaţi de Na și K, în plasmă ( 80% )
- sub formă de carbohemoglobină = HbCO2 , în eritrocite( 12% )
3. Etapa tisulară ( celulară )
- presupune schimburile gazoase dintre sângele capilar și celule, prin intermediul lichidului interstițial
47
- p O2 în capilarele sangvine este de 97 mm Hg, iar p O2 în lichidul interstițial și în celule este de 40 mm
Hg, astfel încât O2 trece din sângele capilar în lichidul interstițial și de aici în celule
- în celule, la nivelul mitocondriilor, au loc procese de oxidare ale substanțelor organice, cu formare de
CO2 , H2 O și eliberare de energie
- p CO2 în capilare sangvine este de 40 mm Hg, iar p CO2 în lichidul interstițial și în celule este de 47
mm Hg, astfel încât CO2 trece din celule în lichidul interstițial și de aici în capilarele sangvine
sângele capilar lichidul interstițial
p O2 = 97 mm Hg p O2 = 4o mm Hg
p CO2 = 40 mm Hg P CO2 = 47 mm Hg
IV. Noțiuni de igienă și patologie a sistemului respirator

DENUMIRE DEFINIȚIA CAUZE SIMPTOME PREVENIRE
A BOLII BOLII
GRIPA Este o boală Virusul gripal - febră - călirea organismului
infecțioasă acută - inflamația căilor pentru mărirea
a căilor respiratorii superioare rezistenței la
respiratorii - dureri musculare îmbolnăviri
- dureri de cap - evitarea
- insomnii aglomerațiilor
- tulburări digestive - imunizare cu vaccin
antigripal
FIBROZA Se caracteri- - iradierea - dispnee - evitarea fumatului
PULMONA zează prin terapeutică ( dificultate în activ sau pasiv
RĂ cicatrizarea pentru tumori respirație ) - respectarea
țesutului - după bronșită - insuficiență normelor de protecție
pulmonar, cronică, TBC respiratorie și a muncii
datorită - expunerea la cardiacă - purtarea
producerii în toxine și - tuse uscată echipamentului de
exces de țesut poluanți: praf de - oboseală protecție la locul de
conjunctiv siliciu - scăderea muncă
( silicoza ) inexplicabilă în - stimularea
- chimiote-rapia greutate sistemului imunitar
- fumatul - dureri musculare
EMFIZEM Afecțiune - după boli - scăderea elasticității - evitarea fumatului

PULMONA caracterizată cronice: pulmonare activ și pasiv
R prin acumularea bronșite, TBC - creșterea volumului - practicarea
de aer în țesutul - în cazul unor de aer rezidual exercițiilor fizice
pulmonar profesii: sticlari, - tuse moderate
interstițial, instrumentiști - cianoză - alimentație bogată
urmată de - torace cu aspect în vitamine
dilatarea globulos - purtarea
alveolelor - insuficiență cardiacă echipamentului de
pulmonare protecție la locul de
muncă
2.2.4. Excreția
Excreția este procesul prin care apa, substanțele nefolositoare sau cele aflate în exces se elimină din
organism, sub formă de urină.
I. Componentele aparatului excretor
- rinichi, organele care formează urina
- căi urinare extrarenale, care transportă urina de la rinichi la exteriorul corpului
48
A. Rinichii
- sunt localizați fiecare în câte o lojă renală, în cavitatea abdominală, de o parte şi alta a coloanei
vertebrale lombare
- sunt înveliți fiecare în câte o capsulă renală, sub care se găsește parenchimul renal
Parenchimul ( țesutul )renal este organizat în două zone:
1. zonă corticală ( situată la periferie ) alcătuită din piramide Ferrein, între care există corpusculi renali și
tubi uriniferi ai nefronilor
2. zonă medulară ( situată central ) alcătuită din 7 – 14 piramide Malpighi, alcătuită fiecare din 15 – 20
de tubi colectori ai nefronilor
Nefronul este unitatea structurală și funcțională a rinichiului și este alcătuit din:
1. corpuscul renal Malpighi, format din capsula Bowman și tubul urinifer
a. capsula Bowmann
- are o foiță externă, care se continuă cu tubul contort proximal
- are o foiță internă, cu pori, care se mulează pe capilarele glomerulului renal și formează împreună
membrana ultrafiltrantă
b. glomerul vascular – este alcătuit din capilare rezultate prin ramificarea arteriolei aferente, care se
reunesc la ieşirea din capsula Bowmann, formând arteriola eferentă
2. tubul urinifer, format din:
a. tub contort proximal; b. ansa lui Henle, cu un ram descendent și unul ascendent
c. tub contort distal; mai mulți tubi distali, de la mai mulți nefroni, se deschid într-un tub colector
B. Căile excretoare
1. intrarenale - calice mici, situate în vârful piramidelor Malpighi
- calice mari; - bazinet ( pelvis renal )
2. extrarenale - ureter, tub care se întinde oblic în jos, până la vezica urinară
- vezica urinară = organ musculo-cavitar ce acumulează urina
- uretra - la femeie, se deschide prin orificiul urinar la exterior
- la bărbat, transportă alternativ urină şi spermă
II. Fiziologia aparatului excretor
A. Funcţiile rinichiului, constau în:
- formarea urinei; inactivarea unor substanţe toxi
- realizarea homeostaziei mediului intern ( homeostazia = menţinerea constantă a caracteristicilor fizico-
chimice ale mediului intern )
- secreţia reninei, enzimă cu rol indirect în reglarea filtrării glomerulare şi a tensiunii arteriale
- secreţia eritropoietinei, hormon cu rol în procesul de eritropoieză ( formarea globulelor roşii)
B. Formarea urinei se realizează la nivelul nefronului, în trei etape:
1. ultrafiltrarea glomerulară
- se realizează la nivelul membranei ultrafiltrante, cu pori foarte mici, care nu permit trecerea proteinelor
și a elementelor figurate ale sângelui
- este favorizată de presiunea sângelui din glomerulul renal
- debitul de filtrare = 125 ml / min, adică 180 l / 24 h
- lichidul rezultat în urma filtrării se numește urină primară ( plasmă deproteinizată )
- străbătând apoi tubii uriniferi ai nefronului, urina primară suferă modificări de volum şi compoziţie
2. reabsorbţia tubulară
- este procesul prin care substanţe utile din urina primară, trec din tubul urinifer în capilarele peritubulare,
prin două tipuri de mecanisme:
a. mecanism pasiv, realizat prin difuziune, în sensul diferenţelor de concentraţie, adică de la o
concentrație mai mare la una mai mică; ( H2O, uree, Cl – )
b. mecanism activ, realizat împotriva diferențelor de concentrație, adică de la o concentrație mai mică la o
concentrație mai mare ( glucoză, aminoacizi, acid uric, Na+ , K+ , vitamine: B12 , C)
3. secreţia tubulară
- este procesul prin care substanţe toxice sau în exces, trec din capilarele peritubulare în tubul urinifer,
prin două tipuri de mecanisme:
a. mecanism pasiv ( K+ , uree, NH3 )
b. mecanism activ ( K+ , H+, creatinină, acid uric, coloranţi, medicamente )
49
În urma trecerii urinei primare prin tubii uriniferi, din 180 l / zi de urină primară se formează 1,8 l / zi
de urină finală ce conține: 95 % apă și 5 % substanțe dizolvate, dintre care:
- 2 % săruri minerale ( cloruri, sulfați, fosfați, carbonați )
- 3 % substanțe organice ( uree, acid uric, creatinină, NH3 - sub formă de clorură de amoniu )
Urina finală, la un om sănătos, nu conține glucoză. Diureza reprezintă cantitatea de urină eliminată în
24 de ore și este influențată de cantitatea de lichide ingerate.
C. Eliminarea urinei = micţiunea
- este procesul prin care urina, depozitată temporar în vezica urinară, este eliminată la exterior
- urina finală se acumulează în vezica urinară ( până la un volum de 200ml ) fără ca presiunea din vezică
să crească ; prima senzație de plenitudine vezicală este percepută la un volum de 100 – 150 de ml, iar la
150 – 200 ml este resimțită prima dorință de micționare
- dacă volumul urinar depășește valoarea de 200 ml, presiunea intravezicală creşte brusc şi rapid și
declanşează reflexul micţiunii
- neuronii care emit comanda de micţiune, se găsesc în centrii vegetativi parasimpatici din măduva
sacrată ( S2 – S4 ) şi determină contracţia muşchiului vezical şi relaxarea sfincterului vezical intern
- în acelaşi timp, pe căi descendente, centrii medulari sacraţi somatici comandă voluntar relaxarea
sfincterului vezical extern
- dacă nu sunt întrunite condițiile de ambianță care să permită micțiunea, aceasta este inhibată, prin
relaxarea muşchiului vezical , de către centrii medulari lombari simpatici şi contracţia sfincterului vezical
extern , de către centrii medulari sacraţi somatici .
IV. Noțiuni de igienă și patologie a sistemului excretor
DENUMIR DEFINIȚIA CAUZE SIMPTOME PREVENIRE

EA BOLII BOLII
CISTITA Inflamarea Infecții - dureri la nivelul vezicii - respectarea regulilor
mucoasei vezicii microbiene, urinare de igienă intimă
urinare provenite de - urinări dese și dureroase - evitarea expunerii
la rinichi - hematurie îndelungate la frig, în
( sânge în urină ) special a zonei renale
- urină tulbure
- febră
NEFRITA Inflamarea acută Infecții - dureri lombare intense - respectarea regulilor
sau cronică a microbiene și - febră, frisoane de igienă intimă
țesutului renal virale - hipertensiune arterială - regim igienic de
interstițial - edeme activitate și odihnă
( de susținere a - evitarea abuzului de
nefronilor ) medicamente
GLOMER Inflamarea Infecții - dureri lombare - respectarea regulilor
U- bilaterală a microbiene, - astenie de igienă intimă
LONEFRIT glomerulilor renali apărute în - cefalee - regim igienic de
A - este una din urma unei - hipertensiune arterială activitate și odihnă
cauzele angine - prezența edemelor - evitarea abuzului de
insuficienței netratate periorbitare medicamente
renale
2. 3. Funcția de reproducere
Reproducerea este funcția organismului prin care se asigură perpetuarea speciei și se realizează prin
participarea a doi indivizi de sex diferit, cu ajutorul sistemului reproducător feminin și masculin.
2.3.1. Sistemul reproducător masculin
I. Componentele sistemul reproducător masculin sunt:
50
1. Organe genitale interne, reprezentate de:
- gonade = organe reproducătoare, reprezentate de testicule; - gonoducte = căi spermatice
- glande anexe, reprezentate de: prostată și vezicule seminale
2. Organ genital extern ( penis = organ copulator )
A. Testiculele
- sunt localizate în scrot; sunt acoperite de o membrană albă, inextensibilă, numită albugineea
- de testicul se atașează un organ alungit , numit epididim
- fiecare testicul este împărțit în 200 – 300 de lobuli testiculari
Lobulul testicular este unitatea structurală şi funcţională a testiculului și conține:
- 2- 4 tubi seminiferi contorţi ( care formează spermatozoizi )
- celule interstiţiale Leydig , care secretă un hormon androgen ( testosteron );- vase de sânge, nervi
B. Căile spermatice sunt de două tipuri:
1. intratesticulare, reprezentate de:
a. tubi seminiferi drepţi, care rezultă din unirea tubilor seminiferi contorţi; b. reţea testiculară
2. extratesticulare, reprezentate de:
a. 10 - 12 canale eferente, aflate în epididim; b. canal epididimar, cu aspect sinuos (lungime = 4- 6 m )
c. canal deferent , de 40 – 60 cm, care urcă în abdomen, apoi coboară în bazin; în apropierea vezicii
urinare, în canalul deferent se deschide canalul excretor al veziculei seminale ( care secretă lichid
seminal ) și se formează canalul ejaculator; d. canalul ejaculator se continuă cu uretra prostatică
e. uretra prostatică, care străbate prostata ( localizată sub vezica urinară )
f. uretra peniană, care se deschide, printr-un orificiu urogenital, la exterior
C. Organul genital extern este reprezentat de penis, care este organ de acuplare
II. Funcţiile testiculului
1. Spermatogeneza
- este funcţia exocrină a testiculului, ce constă în producerea de spermatozoizi
- începe la pubertate şi se continuă pe tot parcursul vieţii, diminuând la bătrâneţe
- spermatozoizi maturi sunt vehiculaţi prin lichidul seminal ( 2 milioane spermatozoizi / ml )
- în momentul acuplării, prin ejaculare, spermatozoizii ajung în vagin, iar de aici urcă în uter și ajung în
⅓ superioară a trompei uterine, unde, dacă întâlneşte ovulul, îl fecundează
- spermatozoizii pot supraviețui între 3 – 5 zile în căile genitale feminine
2. Secreţia hormonului masculin ( androgen ), reprezentat de testosteron, începe la pubertate
2.3.2. Sistemul reproducător feminin
I. Componentele sistemului reproducător feminin sunt:

1. Organe genitale interne, reprezentate de:
- gonade = organe reproducătoare, reprezentate de ovare
- gonoducte, reprezentate de: trompe uterine, uter și vagin
2. Organ genital extern, reprezentat de vulvă
A. Ovarele
- sunt localizate în bazin ( pelvis ) , de o aparte şi de alta a uterului
- sunt legate, prin ligamente, de uter şi trompele uterine; - sunt învelite într-o membrană = albugineea
Parenchimul ovarian este organizat în două zone:
a. zona corticală, situată la periferie, este formată din foliculi ovarieni în diferite stadii de dezvoltare; la
naştere există ≈ 300. 000 foliculi ovarieni; pe parcursul vieţii, începând de la pubertate și terminând la
menopauză, se maturizează ≈ 300 de foliculi ovarieni
b. zona medulară, situată la interior, este formată din stromă conjunctivă, vase de sânge și nervi
B. Trompele uterine
- au o lungime de ≈ 10 – 12 cm și sunt localizate între ovar și uter
- captează şi conduc spre uter, ovulul expulzat
- fecundarea ovulului de către un spermatozoid are loc în ⅓ superioară a trompei uterine
C. Uterul
- este un organ cavitar nepereche, localizat în bazin ( pelvis ) , între vezica urinară ( situată anterior ) şi
rect ( situat posterior )
51
- este alcătuit din: corp, istm, col ( care se continuă, în partea inferioară, cu vaginul )
- în pereţii uterului se găseşte o musculatură puternică, căptuşită de mucoasa uterină ( numită endometru
) bogat vascularizată
Ciclul uterin - mucoasa uterină trece, în cursul a 28 zile, prin următoarele faze:
a. faza menstruală ( durează 2- 3 zile ) - constă în eliminarea stratului superficial al mucoasei uterine
distruse, însoţită de o hemoragie
b. faza proliferativă ( se desfășoară între a 4-a și a 14-a zi ) - constă în dezvoltarea şi îngroşarea mucoasei
uterine, care ajunge la grosimea de 4 – 5 mm
c. faza secretorie ( se desfășoară între a 15-a zi și următoarea menstruaţie ) - constă în secreția de hormoni
care pregătesc mucoasa uterină pentru nidaţia oului
D. Vaginul
- este un organ cavitar tubular
- în partea superioară se continuă cu uterul, iar în partea inferioară se continuă cu vulva
- în partea inferioară , la virgine, există himenul ( membrană care se rupe la primul contact sexual )
E. Vulva
- este alcătuită din labii mari şi labii mici
- în locul de unire al labiilor mici, în partea anterioară, se află organul erectil = clitorisul
II. Funcţiile ovarului
1. Ovogeneza este procesul de formare a ovulului matur
Ciclul ovarian ( menstrual )- ovarul trece, în cursul a 28 zile, prin următoarele faze:
a. faza preovulatorie ( se desfășoară între prima și a 14-a zi )- constă în maturarea unui folicul ovarian
b. faza ovulatorie (are loc în ziua a 14-a ) - constă în eliberarea ovulului din ovar
- în fiecare lună se maturizează un ovul, care ajunge în trompa uterină
- dacă nu este fecundat, ovulul se elimină la exterior
c. faza postovulatorie ( are loc între a 15- a și a 28-a zi )
- după ovulaţie, foliculul ovarian matur se transformă în corpul galben
- dacă fecundaţia are loc, corpul galben secretă progesteron în primul trimestru de sarcină , după care
involuează, rolul său fiind preluat de placentă
- în lipsa fecundaţiei, corpul galben involuează ( între a 26-a şi a 28-a zi a ciclului menstrual ) și devine
corpul albicans
2. Secreţia de hormoni feminini, este reprezentată de: estrogeni și progesteron
III. Fecundaţia şi dezvoltarea intrauterină a embrionului
- spermatozoizii înaintează din vagin în uter și apoi în trompa uterină
- în ⅓ superioară are loc fecundaţia ovulului ;
- zigotul ajunge în uter după 6 zile şi nidează până în a 10-a zi.
- din a 3-a lună, embrionul se numeşte făt şi se dezvoltă în uter până la naştere ( în total 280 zile )
IV. Sănătatea reproducerii
A. Planificarea familială ( Planning – ul familial ) , oferă posibilitatea unui cuplu să aibă numărul
dorit de copii, la momentul ales și poate fi îndeplinită prin folosirea metodelor contraceptive și prin
tratamentul infertilității involuntare. Obiectivele serviciilor de planificare familială sunt:
- prevenirea sarcinilor nedorite, avortului și abandonului de copii
- asigurarea utilizării corecte a contraceptivului ales;- prevenirea bolilor cu transmitere sexuală
- prevenirea și depistarea precoce a cancerului de col uterin și de sân
B. Concepția
- înseamnă unirea spermatozoidului cu ovulul
- un ovul matur este eliberat din ovar în ziua a 14 – a a ciclului ovarian şi pătrunde în trompa uterină,
unde are loc concepţia
- fecundarea este produsă numai de un singur spermatozoid, care poate fecunda un ovul până la şapte zile
după ce părăseşte corpul bărbatului; un ovul poate rămâne bun pentru fecundat trei sau patru zile;
spermatoizii care nu fecundează ovulul, mor.
C. Sexul copilului
- se stabilește în momentul concepţiei
- ovulele şi spermatoizii au fiecare câte 22 de cromozomi identici, numiți autozomi și câte un cromozom
sexual, numit heterozom
52
- ovulele au doar cromozomi X , în timp ce spermatozoizii poartă fie un cromozom X, fie un cromozom
Y
- sexul copilului este determinat de tipul de spermatozoid care fecundează ovulul
- dacă spermatozoidul are heterozomul X, copilul va fi fată, iar dacă spermatozoidul are heterozomul Y,
copilul va fi băiat.
D. Sarcina
- este starea în care se află femeia, din momentul fecundației până la expulzarea produsului de concepție
- ovulul fecundat se numește zigot și începe să se segmenteze, în timp ce parcurge trompa uterină
- după 72 de ore, zigotul segmentat, numit preembrion, va ajunge în uter și se poate implanta în mucoasa
uterului
- în uter, zigotul segmentat ( preembrionul ) își continuă segmentarea încă 72 de ore, după care se fixează
în mucoasa uterină, proces numit nidație
- odată implantat, zigotul se numeşte embrion
- în această perioadă, se formează și anexele embrionare, reprezentate de cavitatea amniotică, cordonul
ombilical și placenta, organe provizorii care asigură hrănirea, respirația și excreția embrionului în viața
intrauterină
- în a doua săptămână de viață intrauterină, în jurul embrionului se formează o membrană numită amnios,
între amnios și embrion formându-se o cavitate amniotică, plină cu lichid amniotic
- din săptămâna a patra de viață intrauterină, apare placenta și cordonul ombilical, care face legătura
dintre placentă și embrion
- din luna a treia, embrionul devine făt și se dezvoltă în uter pâna la sfârșitul lunii a noua de sarcină ( 38
de săptămâni )
E. Nașterea constă în expulzia fătului la sfârșitul celor nouă luni de viață intrauterină.
F. Contracepția
- constă în aplicarea unor metode de împiedicare a concepției, numite metode contraceptive
- aceste metode sunt de două tipuri: temporare și definitive
Metodele contraceptive temporare sunt reprezentate de:
1. contraceptivele orale ( pilule )
- conțin mici cantități de hormoni sexuali feminini
- se administrează câte o pilulă / zi; - au rolul de a împiedica ovulația
* 2. contracepția de urgență
- trebuie utilizată ocazional, în situații deosebite ( ex: ruperea prezervativului, sex neprotejat , întâmplător
) și constă în două tipuri de metode: mecanice și chimice
- metoda mecanică este reprezentată de implantarea unui sterilet în primele 5 zile după un contact sexual
neprotejat
- metoda chimică este reprezentată de utilizarea unor pilule contraceptive cu doze mari de hormoni, în
primele 48 de ore după contactul sexual neprotejat, doza repetându-se la 12 ore
3. contraceptive injectabile, cu progesteron, se administrează o dată la trei săptămâni
4. contraceptivele de barieră: prezervativele, diagragma, spermicidele
5. steriletul - este un dispozitiv intrauterin care împiedică nidația zigotului segmentat
( preembrion )
6. metoda calendarului
- este o metodă contraceptivă naturală prin care se poate calcula perioada fertilă a unei femei
- pentru un ciclu menstrual de 28 de zile, ovulația are loc aproximativ în ziua a 14 -a, astfel încât perioada
fertilă este cuprinsă între ziua a 9-a și ziua a 16 –a
- pentru evitarea unei sarcini, cuplul trebuie să se abțină de la relații sexuale în perioada fertilă a femeii; în
perioada fertilă a femeii se pot folosi alte metode contraceptive
7. metoda temperaturii bazale
- este o metodă contraceptivă naturală prin care se poate determina perioada fertilă a unei femei prin
măsurarea temperaturii corpului, axilar sau vaginal, la aceeași oră a zilei, după o perioadă de odihnă de
cel puțin 6 ore
- temperatura din perioada preovulatorie este egală sau mai mică de 36,5 0 C și crește peste 37 0 C în
momentul ovulației.
Metodele contraceptive definitive ( sterilizarea ) sunt reprezentate de:
53
1. legarea trompelor uterine
2. histerectomia ( îndepărtarea pe cale chirurgicală a uterului )
3. vasectomia ( întreruperea chirurgicală canalelor deferente )
V. Noțiuni de igienă și patologie a sistemului reproducător

BOLII BOLII
ANEXITA Inflamația - infecții cu bacterii, - dureri în - evitarea
trompei uterine ciuperci abdomen relațiilor sexuale
și a ovarului - avorturi - febră întâmplătoare și
- lipsa de igienă - frisoane neprotejate
- secreție - evitarea
vaginală expunerii la frig
- pierderi de - respectarea
sânge prin vagin regulilor de
igienă intimă
ADENOMUL - este o tumoră - scăderea secreției de - tulburări de - evitarea unei
DE benignă, testosteron ce apare micțiune vieți sexuale
PROSTATĂ dezvoltată pe spre vârsta de 60 de - dureri în dezordonate
seama prostatei ani perineu - extirparea
- sedentarismul - dereglări ale chirurgicală
- expunerea prelungită activității sexuale
la temperaturi scăzute
A. Sinteze clasa a XII-a – Genetică și ecologieumană

1. Genetică
1.1. Genetica moleculară
I. Structura chimică a acizilor nucleici
Structura chimică a acizilor nucleici a fost descoperită de J. Watson și F. Crick (1953) și a fost
confirmată de M. Wilkins; au premiul Nobel pentru medicină și biologie ( 1962 )
Acizii nucleici sunt de două tipuri:
 Acid dezoxiribonucleic ( A.D.N ); Acid ribonucleic ( A.R.N )
Acizii nucleici sunt substanțe macromoleculare, alcătuite din unități care se repetă, numite nucleotide.
a. O nucleotidă este alcătuită din trei componente: o bază azotată, o pentoză și un radical fosforic
Componenta nucleotidei A.D.N A.R.N
Bază azotată Purinică, ce prezintă două cicluri Adenina ( A ) Adenina ( A )
condensate însumând 5 atomi de Guanina ( G ) Guanina ( G )
carbon ( C ) și 4 atomi de azot ( N )
Pirimidinică, ce prezintă un singur Citozina ( C ) Citozina ( C )
ciclu cu 4 atomi de carbon ( C ) și 2 Timina ( T ) Uracilul ( U )
atomi de azot ( N )
Pentoză Dezoxiriboza ( D ) Riboza ( R )
( zahăr, cu 5 atomi de carbon)
Radical fosforic ( P ) Radical fosforic ( P ) Radical fosforic ( P
)
54
Reprezentarea schematică a unei nucleotide
A.D.N
A.R.N
b. Nucleosida este o nucleotidă fără radicalul fosforic .

c. Tipuri de legături între nucleotidele:
 intracatenare  intercatenare
- se realizează între nucleotidele aceleași - se realizează între nucleotide aparţinând celor două
catene catene de A.D.N
- sunt legături fosfodiesterice, realizate de - sunt legături de hidrogen, realizate între o bază
radicalul fosforic ( P ) între C 3' al pentozei azotată purinică a unei nucleotide de pe o catenă și o
unei nucleotide și C 5' al pentozei nucleotidei bază azotată pirimidinică a unei nucleotide de pe
următoare cealaltă catenă
- legăturile de hidrogen sunt de două tipuri:
- duble, între: A = T și T = A
- triple, între: C ≡ G și G ≡ C
- legăturile triple conferă o stabilitate mai mare
regiunilor de A.D.N care le conțin, decât legăturile
duble
Prin legarea nucleotidelor se obțin lanțuri ( catene ) polinucleotidice

 A.D.N –ul este alcătuit din două catene polinucleotidice
 A.R.N –ul este alcătuit dintr-o singură catenă polinucleotidică
A.D.N bicatenar( 2 lanţuri polinucleotidice ) A.R.N monocatenar( 1 lanţ polinucleotidic )

catena 5' → 3' catena 3' → 5'
P P P
5' 3' 5'
D- T=A-D R- U
3' 5' 3'
P P P
5' 3' 5'
D–C≡G- D R–C
3' 5' 3'
P P P
5' 3' 5'
D–G≡C- D R–G
3' 5' 3'
P P P
5' 3' 5'
D–A=T- D R–A
3' 5' 3'
P P P
II. Structura primară și secundară a A.D.N –ului

1. Structura primară - este monocatenară
- este reprezentată de ordinea nucleotidelor dintr- o catenă, care exprimă înscrierea, sub formă codificată
biochimic, a informației genetice
55
2. Structura secundară este bicatenară și este reprezentată de un dublu helix
a. Dublul helix
- este alcătuit din două catene răsucite în jurul unui ax comun, cu bazele azotate dispuse spre interior
- diametrul dublului helix ( 2 nm = 20 Å ; Å = angstrom )
- 1 pas de spiră este o rotație completă a catenelor în jurul axului comun ( 3,4 nm = 34 Å ) ; deoarece pe o
spiră sunt 10 nucleotide, înseamnă că distanţa dintre 2 nucleotide succesive este ( 0,34 nm = 3,4 Å )
- răsucirea spiralei este spre dreapta, în sensul acelor de ceasornic ( spirală dextrogiră )
b. Caracteristicile catenelor:
- antiparalele: într-o catenă legăturile dintre nucleotide se realizează în direcția C 5' → C 3' , iar în
cealaltă catenă în direcția C 3' → C 5'; citirea informației genetice se face doar în direcția C 5' → C 3'
- complementare: o nucleotidă cu o bază azotată purinică dintr-o catenă se leagă, prin legături de
hidrogen, cu o nucleotidă cu bază azotată pirimidinică din cealaltă catenă și invers; există 4 tipuri de
legături: A = T ; T = A ; G ≡ C ; C ≡ G
c. Proprietățile macromoleculei de A.D.N:
- stabilitate fizică şi chimică, datorată structurii bicatenare de dublă spirală
- stabilitatea este asigurată, de punţile fosfodiesterice intracatenare ( pe verticală )și de legăturile de
hidrogen intercatenare ( pe orizontală )
III. Denaturarea și renaturarea A.D.N -ului
1. Denaturarea
- reprezintă capacitatea catenelor complementare ale A.D.N –ului de a se separa, prin ruperea legăturilor
de H2, atunci când o soluție de A.D.N este încălzită până la 100 0 C
- în urma acestui proces, A.D.N –ul devine monocatenar
- valoarea temperaturii de denaturare este direct proporțională cu procentul de legături triple din molecula
de A.D.N; A.D.N rămâne monocatenar și se numește A.D.N denaturat, atunci când soluția de A.D.N
monocatenar este răcită brusc
2. Renaturarea
- reprezintă capacitatea catenelor complementare ale A.D.N –ului de a reface A.D.N-ul bicatenar, prin
refacerea legăturilor de hidrogen, atunci când soluția de A.D.N monocatenar este răcită treptat
- în urma acestui proces, A.D.N –ul redevine bicatenar și se numește A.D.N renaturat
Importanța proceselor de denaturare – renaturare
- în celulă au loc procese de denaturare şi renaturare fiziologică necesare realizării unor reacţii metabolice
normale
- atunci când este necesară păstrarea A.D.N în stare denaturată, pentru un anumit timp şi pe un anumit
sector al său, intervin proteine speciale care păstrează cele două catene separate.
- prin amestecarea unor catene de A.D.N de la specii diferite se pot obține hibrizi mo-leculari
interspecifici și se poate stabili gradul de înrudire filogenetică dintre specii; astfel, cu cât speciile sunt mai
înrudite, cu atât temperaturile de denaturare sunt mai apropiate, iar renaturarea se face mai repede și într-o
proporție mai mare; de ex: între A.D.N –ul de la om și cel de la maimuță procentul renaturării este de 75
%, pe când între A.D.N –ul de om și cel de la șoarece procentul renaturării este de 25 %; prin hibridarea
moleculară între A.D.N și A.R.N se pot localiza în A.D.N, genele care determină sinteza diferitelor tipuri
de A.R.N
IV. Funcțiile A.D.N –ului : autocatalitică și heterocatalitică
1. Funcția autocatalitică
- constă în replicarea A.D.N –ului după modelul semiconservativ, în faza S ( de sinteză ) a ciclului
celular, când o celulă se pregătește pentru diviziune prin dublarea cantității de A.D.N
- conform acestui model, inițial are loc ruperea legăturilor de hidrogen, treptat, sub acțiunea enzimei
numită helicaza
- cele două catene ale A.D.N –ului se separă treptat pornind dintr-un punct , numit punct de inițiere al
replicării ( bifurcație de replicare ) și se continuă până la punctul terminal de replicare
- pe măsură ce spirala se desface, începe refacerea ei sub acțiunea enzimei A.D.N –polimeraza
- nucleotidele libere din citoplasmă se leagă succesiv, pe bază de complementaritate, prin legături de
hidrogen, cu nucleotidele celor două catene ale A.D.N –ului, numite catene matriță
- legarea nucleotidelor de pe o catenă este catalizată de enzima A.D.N – ligaza
56
- catena matriță 3' → 5' servește pentru sinteza unei catenă replică antiparalelă, orientată în direcția 5' →
3' ; această catenă este sintetizată continuu și se numește catenă principală
- catena matriță 5' → 3' servește pentru sinteza unei catene replică antiparalelă, orientată în direcția 3' →
5'; această catenă se sintetizează discontinuu și se numește catenă întârziată
- prin atașarea catenelor replică de catenele matriță cu ajutorul legăturilor de hidrogen, se obțin două
molecule de A.D.N bicatenar, identice cu cea inițială, fiecare având o catenă veche, cu rol de matriță și o
catenă nou sintetizată, numită catenă replică
2. Funcția heterocatalitică constă în sinteza de proteine
- proteinele sunt macromolecule formate prin înlănțuirea într-o anumită succesiune a celor 20 de tipuri de
aminoacizi, prin legături peptidice
- unele proteine îndeplinesc rol structural, contribuind la construcția de noi celule și repararea leziunilor;
cele mai multe proteine funcționează ca enzime, catalizând reacțiile biochimice
- macromolecula de A.D.N conțin informația genetică ce determină ordinea de succesiune a aminoacizilor
în macromolecula proteică
- legătura dintre secvența de nucleotide în macromolecula de A.D.N și succesiunea aminoacizilor în
macromolecula proteică se realizează cu ajutorul codului genetic
Dogma centrală a geneticii : A.D.N → A.R.N m→ proteine
- conform acestei dogme, informația genetică se reproduce prin replicație și este decodificată
( transformată într-o proteină specifică ) prin transcripție și translație
V.Tipurile de A.R.N
A.R.N-ul este o macromoleculă alcătuită dintr-o singură catenă polinucleotidică; uneori A.R.N –ul
poate prezenta, în anumite regiuni, o structură bicatenară, datorită răsucirii catenei în jurul propriei axe și
formării de punți de hidrogen de tipul A = U , U = A, G ≡ C și C ≡ G.
Sinteza A.R.N –ului se numește transcripție și constă în copierea informației genetice a catenei de A.D.N
orientată în direcția 3' → 5', cu ajutorul enzimei A.R.N - polimeraza
1. A.R.N v ( viral )
- este materialul genetic al ribovirusurilor: unii bacteriofagi ( virusuri ale bacteriilor ), virusuri vegetale
( VMT = virusul mozaicul tutunului ), virusuri animale: virusul turbării, gripal, poliomielitei, stomatitei
veziculare, H.I.V; poate avea structură monocatenară sau mai rar bicatenară
- replicația are loc în celula – gazdă, cu ajutorul enzimei acesteia, numită A.R.N – polimeraza, pornind de
la A.R.N v inițial
- la retrovirusuri ( H.I.V ) A.R.N v servește ca matriță pentru sinteza unei catene de A.D.N, cu ajutorul
enzimei A.D.N –polimeraza, numită reverstranscriptaza; în prima fază rezultă un hibrid A.R.N v – A.D.N
monocatenar, după care este hidrolizat A.R.N –ul viral și A.D.N –ul monocatenar este trecut în formă
bicatenară; A.D.N –ul bicatenar este utilizat ulterior ca matriță pentru sinteza A.R.N –ului viral inițial
- este materialul genetic și la viroizi, care au o moleculă mică de A.R.N, fără înveliș proteic
2. A.R.N m ( mesager )
- are structură monocatenară și reprezintă 5 % din A.R.N –ul celular
- are o lungime variabilă, în funcție de lungimea genei pe care a copiat-o
- copiază informația genetică a unei catene de A.D.N, proces numit transcripție
- transcripția are loc în nucleu, după care A.R.N –ul mesager migrează în citoplasmă și se asociază cu
ribozomii, formând poliribozomi ; - este distrus enzimatic la sfârșitul sintezei proteice
3. A.R.N t ( de transport = de transfer )
- este format din 70 – 90 de nucleotide și are o structură monocatenară, cu porțiuni bicatenare
- are aspectul unei frunze de trifoi, fiind alcătuit din patru brațe ( regiuni bicatenare ), trei bucle ( regiuni
monocatenare ) și o tijă de mărime variabilă
- are doi poli funcționali:un pol la care se atașează un anumit aminoacid și un pol care conține anticodonul
( o secvență de trei nucleotide care recunoaște, la nivelul ribozomilor, o secvență de trei nucleotide
complementare ale codonului din A.R.N –ul mesager )
- transportă aminoacizii la locul sintezei proteice, la nivelul ribozomilor, în cadrul procesului de translație;
fiecare tip de aminoacid este transportat de un anumit tip de A.R.N de transport
4. A.R.N r ( ribozomal )
- este monocatenar, cu porțiuni bicatenare și reprezintă 85 % din A.R.N –ul celular
- intră în structura ribozomilor, alături de proteinele ribozomale și are rol în sinteza proteinelor
57
- un ribozom este format din două subunități, una mare și una mică, care vor atașa între ele nucleotidele
de recunoaștere de la începutul moleculei de A.R.N m;
- pe suprafața ribozomului există trei locusuri ( regiuni ):
o aminoacil ( A ), unde se atașează molecula de aminoacid adusă de A.R.N t
o peptidil ( P ), unde se formează legătura peptidică între doi aminoacizi alăturați
o exit ( E ), unde catena polipeptidică sintetizată se desprinde de pe suprafața ribozomului
- ribozomii au fost descoperiți de savantul român George Emil Palade, care a primit premiul Nobel pentru
această descoperire
5. A.R.N sn ( small nuclear = nuclear mic )
- a fost evidențiat în nucleul celulei animale, având rol important în funcționarea nucleului
- intervine în inițierea sintezei proteice și în maturarea A.R.N –ului mesager
VI. Codul genetic( “ dicţionarul virtual” )
- este reprezentat de secvența de nucleotide din A.R.N m, organizată în codoni, care determină, la nivelul
ribozomilor, ordinea aminoacizilor în macromolecula proteică
- este alcătuit din unități de codificare a informației genetice, numite codoni
- codonul este alcătuit dintr-o succesiune de trei nucleotide din molecula de A.R.Nm care determină
poziția unui aminoacid în macromolecula proteică; numărul de codoni este de 64
- 61 de codoni se numesc codoni sens și codifică diferiți aminoacizi; doi codoni, AUG (codifică
metionina ) și GUG ( codifică valina ), se numesc codoni de start (de inițiere ) deoarece marchează
începutul mesajului genetic; codonii care codifică același aminoacid se numesc codoni sinonimi
- 3 codoni, UAA, UAG și UGA, se numesc codoni non – sens ( de stop ) deoarece marchează sfârșitul
mesajului genetic; mesajul genetic este reprezentat de secvența de nucleotide din A.R.N m cuprinsă între
un codon de inițiere și un codon de stop
Caracteristicile codului genetic
1. Este nesuprapus, ceea ce înseamnă că doi codoni vecini nu au nucleotide în comun
2. Este fără virgule, ceea ce înseamnă că între doi codoni vecini nu există semne de
punctuație biochimică, astfel încât informația genetică se citește în mod continuu
3. Este degenerat, ceea ce înseamnă că mai mulți codoni codifică același aminoacid
4. Este universal, ceea ce înseamnă că aceiași codoni codifică aceiași aminoacizi în
toată lumea vie; excepție: codonul UGA (codon de stop în genomul nuclear ) codifică aminoacidul
triptofan ( genomul mitocondrial) ; codonii AGA, AGG ( codoni sens în genomul nuclear ) sunt codoni de
stop ( în genomul mitocondrial).
VII. Etapele sintezei proteice sunt transcripția și translația
A. Transcripția
- constă în copierea informației genetice dintr-o catenă de A.D.N în A.R.N –ul celular: A.R.N m, A.R.N t
și A.R.N r, cu ajutorul enzimei A.R.N – polimeraza
- la procariote, se copiază informația genetică din mai multe gene succesive; genele au o structură
continuă, conținând numai secvențe informaționale ( exoni ); se sintetizează direct A.R.N –ul mesager
care participă la procesul de translație
- la eucariote, se copiază informația genetică a unei singure gene; genele au structură discontinuă,
conținând secvențe informaționale, numite exoni și secvențe non – informaționale, numite introni, care
vor fi eliminați prin transcripție
Transcripția la eucariote are loc în nucleu și se face în două etape:
1. formarea A.R.N m precursor prin copierea unei catene de A.D.N, cu ajutorul enzimei A.R.N
polimeraza
2. formarea A.R.N m matur prin eliminarea intronilor și asamblarea exonilor, cu ajutorul enzimei ligaza;
A.R.N m matur trece din nucleu în citoplasmă, unde participă la procesul de translație
EXON INTRON EXON 2 INTRON EXON INTRON EXON A.D.N

1 1 2 3 3 4
↑începutul genei
↑sfârşitul genei
EXON 1 INTRON EXON INTRON EXON INTRON EXON A.R.Nm precursor
1 2 2 3 3 4
58
ELIMINAREA INTRONILOR
ASAMBLAREA EXONILOR
EXON 1 EXON EXON EXON A.R.N m matur

B. Translația 2 3 4
- este procesul de traducere a informației genetice, în urma căreia o secvență de nucleotide din A.R.Nm
este transformată într-o secvență de aminoacizi în molecula proteică
- A.R.Nm se cuplează cu ribozomii din citoplasmă și formează poliribozomii, locul unde se realizează
translația
Etapele translației:
1. Inițierea sintezei proteice presupune:
Formarea secvenței de inițiere:
- prin cuplarea A.R.N m matur la subunitatea mică a ribozomului se formează un complex de inițiere, la
care se atașează și subunitatea mare a ribozomului, având loc asamblarea unui ribozom complet
- pe aceeaşi moleculă de A.R.N m matur se pot ataşa mai mulţi ribozomi, formându-se poliribozomi
- codonul de start al A.R.N m ( AUG ) codifică o secvenţă de iniţiere ce corespunde aminoacidului
metionină ( eucariote ) sau formilmetionină ( bacterii ), aminoacid care va fi ulterior eliminat
Pregătirea aminoacizilor pentru sinteză:
a. activarea aminoacizilor prin reacţia cu A.T.P care le va dona energie, cu ajutorul enzimei
aminoacilsintetaza
AMINOACILSINTETAZA
AA + ATP AA ~ AMP + P ~ P
b. atașarea aminoacidului activat de un A.R.N t specific, cu ajutorul enzimei aminoacilsintetaza
AA ~ AMP + A.R.N t AMINOACILSINTETAZA AA ~ A.R.N t + AMP
2. Formarea și elongarea catenei proteice

- presupune trecerea ARN m printre subunităţile ribozomului ( într-un ribozom este loc doar pentru doi
codoni ai ARN m )
- ribozomul se deplasează în direcţia 5'→ 3' ( sensul de citire a informaţiei genetice)
- are loc formarea legăturilor peptidice între aminoacizi, cu ajutorul enzimei peptidpolimeraza
PEPTIDPOLIMERAZA
AA 1 ~ A.R.N t 1 + AA 2 ~ A.R.N t 2 AA 1 ~ AA 2 + A.R.N t1 + A.R.N
t2
- pe măsură ce ARN m se deplasează, informaţia este tradusă din „ limbajul polinucleotidic” în „limbajul
polipeptidic” şi lanţul de aminoacizi se lungeşte prin formarea de legături peptidice între aminoacizi
3. Terminarea sintezei proteice
- când citirea informaţiei genetice ajunge în dreptul unui codon de stop , încetează sinteza proteică, catena
polipeptidică este eliberată din ribozom, iar ribozomul este disociat în subunităţile sale; acestea vor fi
reciclate în următoarea rundă de traducere a mesajului genetic
- aceeaşi moleculă de ARN m trece succesiv prin mai mulţi ribozomi( formând poliribozomii ) şi pe baza
ei se formează mai multe exemplare din molecula proteică respectivă, în funcţie de nevoile celulei,după
care ARNm utilizat este distrus; aceasta este o măsură luată de celulă spre a fi evitată modificarea
secvenţei de nucleotide a ARN m ( modificarea mesajului genetic), ceea ce ar avea efectul unei mutaţii
- celelalte molecule de ARN celular ( ARNr, ARN t ) sunt stabile, sunt reciclate şi participă la numeroase
runde de traducere a mesajului genetic
1.1.2. Organizarea materialului genetic
I. ORGANIZAREA MATERIALULUI GENETIC LA VIRUSURI

Virusurile sunt entități infecțioase, strict parazite intracelular, lipsite de organizare celulară, enzime
și metabolism.
Viroizii sunt agenți infecțioși alcătuiți dintr-o moleculă de A.R.N monocatenar circular ; produc boli
la plante ( ex: boala tuberculilor fuziformi la cartof, marmorarea clorotică a crizantemelor )
A. Stările de existență ale virusurilor:
1. Virionul ( virusul infecțios matur ) este alcătuit din:
59
- înveliș proteic ( capsidă virală ) format din proteine, numite capsomere
- genom viral, reprezentat de un cromozom viral alcătuit dintr-un singur tip de acid nucleic
( A.D.N sau A.R.N ); cromozomul viral conține între 4 – 135 de gene
2. Virusul vegetativ
- este alcătuit doar din genom viral; este forma sub care virusul se găsește liber în citoplasma celulei
gazdă, în timpul multiplicării virale
3. Provirusul
- este alcătuit doar din genom viral
- este forma sub care virusul este integrat în cromozomul celulei gazdă
B. Clasificarea virusurilor - după tipul de acid nucleic conținut în genomul viral
Tipul de virus Tipul de acid nucleic Exemple de virusuri
Dezoxiribo- A.D.N monocatenar bacteriofagul φ X 174
virusuri A.D.N bicatenar Virusul herpesului; Virusul variolei; Virusul varicelei;
Virusul hepatitei B; Majoritatea bacteriofagilor
Ribovirusuri A.R.N monocatenar Virusul gripal; VMT ( virusul mozaicul tutunului )
HIV ( virusul imunodeficienței umane dobândite ); Virusul
turbării; Virusul poliomielitei ( al paraliziei infantile )
A.R.N bicatenar Reovirusuri
C. Multiplicarea virusurilor
- virusurile nu au enzime proprii și din această cauză sunt multiplicate de celula – gazdă pe care o
parazitează
Etape:
- pătrunderea genomului viral în celula gazdă
- sinteza componentelor virale ( acizi nucleici și proteine virale ) de către celula gazdă, după modelul
furnizat de virus
- asamblarea componentelor virale într-un număr mare de virioni
- eliberarea noilor virioni prin lizarea celulei gazdă
D. Replicarea materialului genetic viral
- la dezoxiribovirusuri, molecula de A.D.N servește ca matriță pentru sinteza altei molecule, prin procesul
de replicație, după modelul semiconservativ
- la ribovirusuri, catena de A.R.N servește ca matriță pentru sinteza unei catene complementare, care
devine matriță pentru sinteza catenei de A.R.N viral inițial
- la retrovirusuri ( H.I.V ) , catena de A.R.N servește ca matriță pentru sinteza unui A.D.N monocatenar,
prin procesul de reverstranscripție, sub acțiunea enzimei reverstranscriptaza; se formează un hibrid
molecular A.R.N – A.D.N monocatenar, după care A.R.N –ul este hidrolizat ; A.D.N-ul monocatenar este
trecut în formă bicatenară și servește ca matriță pentru sinteza A.R.N-ului viral inițial.
II. Organizarea materialului genetic la procariote
Procariotele sunt organisme unicelulare formate din perete celular, membrană celulară, citoplasmă și
nucleoid ( nucleu neindividualizat, fără membrană nucleară )
- sunt reprezentate de bacterii și cianobacterii ( alge albastre – verzi )
1. Materialul genetic
- este reprezentat de un cromozom circular, fixat de membrana celulară prin mezozom ( pliu al
membranei celulare cu rol în respirație )
- cromozomul bacterian este alcătuit dintr-o moleculă de A.D.N bicatenar și conține între 2000 și 3000 de
gene, care se transmit înlănțuit, la bacteriile fiice, în timpul diviziunii celulare
- deoarece dimensiunea cromozomului ( diametrul de 350 µ ) este de 100 de ori mai mare decât a celulei (
diametrul de 2,5 µ ), cromozomul se pliază formând 40 – 50 de bucle, unite la bază printr-o moleculă de
A.R.N ( cromozomul cu bucle are diametrul de 30 µ ); fiecare buclă prezintă numeroase superrăsuciri,
astfel încât diametrul cromozomului ajunge la 2 µ.
2. Materialul genetic accesor ( adițional )
- este prezent doar la unele bacterii și este reprezentat de plasmide
- plasmidele sunt alcătuite din A.D.N extracromozomial bicatenar circular, care reprezintă 1 % din
cromozomul bacterian și se replică independent de acesta
a. Plasmidele conțin între 6 și 8 gene și sunt de două tipuri:
60
- plasmidul R ( de rezistență )- conține genele pentru rezistența la antibiotice, toxine, metale grele ( Hg,
Cd ); numărul genelor pentru rezistență la antibiotice este în continuă creștere datorită utilizării intensive
a antibioticelor
- plasmidul F ( factorul de fertilitate sau factorul de sex )- bacteriile care au acest plasmid se numesc
masculine și se notează cu F + ; plasmidul F conține gene care pot fi transferate unei alte bacterii
( feminine, notată cu F - ) prin procesul de conjugare; contribuie la creșterea variabilității genetice prin
fenomenul de recombinare genetică dintre plasmidul transferat și cromozomul bacteriei feminine care
primește plasmidul
b. Importanța plasmidelor:
- creșterea variabilității genetice în cadrul speciei prin procesul de recombinare genetică
- sporirea gradului de adaptare la mediu a bacteriilor
- asigură rezistența la antibiotice, toxine și metale grele a bacteriilor care le conțin
- sunt utilizate în ingineria genetică ca vectori cu ajutorul cărora pot fi transferate gene de la eucariote în
celulele bacteriene, care vor produce diferite substanțe utile ( ex: transferul genei pentru sinteza insulinei,
a genei pentru sinteza interferonului sau a genei pentru sinteza hormonului de creștere )
III. Organizarea materialului genetic la eucariote
- Eucariotele sunt organisme uni sau pluricelulare care au perete celular ( celula vegetală ), membrană
celulară, organite celulare și nucleu individualizat, prevăzut cu membrană nucleară
- sunt reprezentate de protiste, fungi, plante și animale
Materialul genetic este de două tipuri: extranuclear și nuclear
1. Materialul genetic extranuclear
- este localizat în cloroplaste, unde este reprezentat de A.D.Ncp ( cloroplastic ) și în mitocondrii , unde
este reprezentat de A.D.Nmt ( mitocondrial ); ambele tipuri de A.D.N extranuclear au formă circulară
Particularitățile A.D.N –ului extranuclear
- se replică după modelul conservativ, independent de A.D.N-ul nuclear, dar nu în perioada S de sinteză a
ciclului celular; - greutatea moleculară și raportul de baze azotate: A + T / G +C sunt diferite
- viteza cu care se realizează procesele de denaturare – renaturare este diferită
- nu se pot obține hibrizi moleculari între A.D.N –ul nuclear și A.D.N –ul extranuclear
2. Materialul genetic nuclear este situat în nucleu și este reprezentat de mai mulți cromozomi;
cromozomii pot fi cel mai bine studiați în metafază, atunci când sunt puternic spiralați și condensați
a. structura cromozomului metafazic: două cromatide unite într-un punct numit centromer
( constricție primară ); unii cromozomi prezintă o constricție secundară ce delimitează sateliți
( formațiuni globuloase, heterocromatinizate, ce conțin gene care codifică A.R.Nr și proteine ribozomale)
fiecare cromatidă este alcătuită dintr-o moleculă de A.D.N bicatenar capetele cromozomului se numesc
telomere
b. tipuri de cromozomi, după poziția centromerului:
- metacentrici, cu centromerul plasat median și două brațe egale
- submetacentrici, cu centromerul plasat submedian și două brațe inegale
- subtelocentrici ( acrocentrici ), cu centromerul plasat aproape de unul dintre capete; prezintă constricție
secundară care delimitează satelitul
- telocentrici, cu centromerul plasat la capătul cromozomului; au un singur braț; lipsesc la om
c. compoziția chimică a cromozomului: 12 – 13 % A.R.N cromozomial; 13 – 15 % A.D.N
cromozomial; proteine histonice și nonhistonice, lipide, Ca 2+, Mg2
Cromozomii se formează la începutul diviziunii celulare prin spiralizarea, condensarea și fragmentarea
fibrei de cromatină alcătuită din unități structurale numite nucleosomi
Cromatina se prezintă ca un lanț flexibil de corpusculi numiți nucleosomi
- un nucleosom este format dintr-un octamer histonic, de forma unui cilindru turtit, care este înconjurat la
exterior de un segment de A.D.N bicatenar ( A.D.N nucleosomal ) ce conține 140 de perechi de baze
azotate, dispuse sub forma a două inele, la vârful și la baza octamerului
- legătura dintre doi nucleosomi se realizează cu ajutorul unei molecule de ADN linker
( internucleosomal ) , ce conține 60 perechi de nucleotide și cu ajutorul histonei H1 care împachetează
fibra de cromatină, astfel încât diametrul crește de la 11 nm la 30 nm.
- proteinele histonice intră în structura nucleosomilor, asigurând stabilitatea fibrei de cromatină, împiedică
accesul enzimelor și inhibă activitatea genelor
61
- proteinele non – histonice sunt mai puține și sunt activatori specifici ai genelor, crescând rata transcrierii
materialului genetic
Cromatina este de două tipuri: eucromatină și heterocromatină
a. Eucromatina
- este partea activă a cromatinei care se condensează în timpul diviziunii celulare, fiind mai puțin
condensată;se colorează normal cu coloranți bazici și se replică de- lungul fazei S a ciclului celular
- conține cea mai mare parte a proteinelor non - histonice care activează materialul genetic
- conține secvențe unice de nucleotide, numite exoni, cu rol informațional
b. Heterocromatina
- este partea inactivă a cromatinei care este mai condensată
- se colorează intens și se replică la sfârșitul fazei S a cilului celular
- conține secvențe repetitive, numite introni, cu rol non- informațional dar cu rol în reglajul genetic și în
diferențierea celulară
1.2.1. Genomul uman
I. Genomul
- reprezintă totalitatea genelor dintr-un set haploid de cromozomi ai unei celule și se notează cu X
- la om genomul are 23 cromozomi ce conțin ~ 25 000 de gene; doar 1,5 % dintre aceste gene codifică
proteine
- după numărul de genomuri( seturi de cromozomi ), celulele corpului sunt de două tipuri:
a. celule somatice - sunt celule diploide, cu două genomuri ( seturi de cromozomi )și se notează cu
2n = 46
b. celule sexuale – sunt celule haploide, cu un singur genom ( set de cromozomi ) și se notează cu n = 23
II. Complementul cromozomial uman normal
- reprezintă numărul de cromozomi dintr-o celulă somatică
- cuprinde 46 de cromozomi care sunt de două tipuri: autozomi și heterozomi
- 44 de autozomi, cromozomi identici la femeie și bărbat
- 2 heterozomi, numiți și cromozomi ai sexului, care sunt diferiți:
a. la femeie, doi cromozomi X ( XX )
b. la bărbat, un cromozom X și un cromozom Y ( XY )
Complementul cromozomial uman normal dintr-o celulă somatică se notează astfel:
2n = 44 + XX ( la femeie ) și 2n = 44 + XY ( la bărbat )
III. Cariotipul uman
- reprezintă dispunerea în perechi a cromozomilor în funcţie de dimensiuni, formă, poziţia centromerului
- deoarece în metafaza mitozei cromozomii se pot evidenția cel mai bine, ei pot fi colorați specific,
observându-se bandarea fiecărei perechi de cromozomi
- fiecare cromozom are o succesiune specifică de benzi: mai deschise la culoare, date pe prezența
eucromatinei și mai închise la culoare, date de prezența heterocromatinei
- benzile sunt la fel în orice tip de celulă astfel încât, prin similitudinea benzilor, se pot identifica precis
cromozomii din aceeași pereche și pot fi recunoscute anomaliile cromozomiale
- cuprinde șapte grupe ( A …G )în care cromozomii sunt așezați în ordine descrescătoare
Grupa Numărul Tipurile de cromozomi
Perechii de dimensiunile poziţia centromerului sateliţii
cromozomi cromozomilor
A 1-3 Foarte mari Metacentrici Absenți
B 4-5 Mari Submetacentrici Absenți
C 6 - 12 și X Mijlocii Submetacentrici Absenți
D 13 – 15 Mijlocii Acrocentrici Prezenți
( subtelocentrici )
E 16 – 18 Scurţi Metacentrici( 16 ) Absenți
Submetacentrici (17- 18 )
F 19 – 20 Scurţi Metacentrici Absenți
G 21 – 22 și Y Foarte scurţi Acrocentrici ( subtelocentrici ) Absenți
62
- cromozomul X conține gene de importanță majoră pentru organism, de aceea lipsa lui duce la moarte; la
sexul feminin doar un cromozom X este funcțional, celălalt se inactivează , prin
heterocromatinizare, în timpul dezvoltării embrionare și se transformă în cromatină sexuală; aceasta are
ca efect reducerea diferențelor morfologice, fiziologice și de comportament dintre cele două sexe
- cromozomul Y are cea mai mare parte a genelor inactive; rămân active genele care determină caracterele
sexuale masculine
1.2.2. Mutageneza și teratogeneza
I. Mutageneza și factorii mutageni

Mutația este sursa principală a diversității și variabilității organismelor și reprezintă orice modificare
în structura și funcțiile materialului genetic, care nu este consecința recombinării genetice.
Mutageneza reprezintă procesul de apariție a mutațiilor.
A. Tipuri de mutații
Criteriu de clasificare Tipuri de mutaţii
După modul de apariţie naturale ( spontane ) artificiale

După efect dăunătoare neutre folositoare
După tipul de celule afectate gametice ( ereditare ) somatice
După cantitatea de material genetic afectat genomice cromozomiale genice
După tipul de cromozomi afectați autozomale heterozomale
După tipul de gene afectate dominante semidominante recesive
B. Tipuri de factori mutageni
Tipul de factori mutageni Exemple de factori mutageni

Fizici - radiații ionizante: raze alfa, beta, gama, X
- radiații neionizante: raze UV
Chimici - agenți alkilanți; - acid nitros ( azotos ); - coloranți,
- aditivi alimentari; - pesticide, unele antibiotice(ex: streptomicina)
Biologici - unele virusuri; - transpozoni ( elemente genetice mobile )
C. Mecanismele de acțiune ale factorilor mutageni asupra materialului genetic sunt:

- ruperea legăturilor de hidrogen din molecula de A.D.N și apariţia unor legături anormale între bazele
azotate ( timină – timină; citozină – citozină ) ce determină contorsionarea A.D.N-ului și împiedică
replicaţia şi translaţia
- transformarea bazelor azotate în substanţe analoage determină apariția unor greșeli de replicare
( adenina este transformată în hipoxantină, care nu mai formează legături de hidrogen cu timina, ci cu
citozina)
- apariția unor restructurări cromozomiale determinate de transpozoni, elemente genetice mobile care se
pot deplasa de la un locus la altul și se pot insera în locuri diferite de-a lungul cromozomilor
D. Mecanisme celulare antimutagene
1.procesul reparator
- are loc la nivelul moleculei de A.D.N și se realizează cu ajutorul enzimelor
- unele enzime decupează porțiunea defectă, altele determină resinteza porțiunii normale pe baza
complementarității cu catena opusă
2. moartea celulară programată genetic ( apoptoza )
- apare la celulele cu mutaţii care sunt recunoscute de către limfocite
- constă în declanșarea procesului de autodistrugere celulară prin care celula se fragmentează și resturile
sunt fagocitate de limfocite
II. Teratogeneza și factorii teratogeni
Teratogeneza reprezintă totalitatea mecanismelor care determină producerea de malformații la
embrionul sau fătul uman.
63
Factorii teratogeni sunt factori de mediu care acționează asupra embrionului sau fătului uman și
determină malformații ale acestuia.
Efecte induse de factorii teratogeni
Exemple de factori teratogeni Efecte induse asupra embrionului sau fătului uman
Radiațiile X din timpul sarcinii microcefalie
Fumul de țigară Întârzierea creșterii
Infecțiile cu virusul herpesului, al microcefalie
varicelei
Infecțiile cu virusul rubeolei Surditate, cataractă, boli ale inimii
Alcoolul Creștere întârziată, microcefalie, retard mintal
Streptomicina Surditate
Vitamina A Microcefalie, microoftalmie, boli ale inimii
Acidul vaproic Malformații ale sistemului nervos
Progesteronul Masculinizarea fătului
Thalidomida Focomelie ( absența segmentelor terminale ale membrelor )
III. Fenotipul cancerului

A. Cancerul
- este o boală genetică produsă de perturbarea diviziunii celulare și se caracterizează printr-o multiplicare
celulară necontrolată, invazia şi distrugerea ţesutului sănătos de către celulele anormale și formarea de
tumori
- este transmis clonal, adică pornește de la o singură celulă anormală care se multiplică, iar toate celulele
descendente ale acesteia sunt anormale
- în urma multiplicării celulelor anormale se formează tumori care sunt de două tipuri:
a. tumori benigne - sunt necanceroase și rămân localizate în zona în care se formează
b. tumori maligne – sunt canceroase și invadează țesuturile înconjurătoare
Caracteristicile celulelor canceroase
- prezintă modificări ireversibile; - se multiplică mai rapid şi necontrolat
- își pierd afinitatea celulară şi, prin circulaţia sangvină sau limfatică, invadează alte
regiuni ale corpului unde vor produce leziuni ale ţesutului sănătos şi vor forma metastaze
B. Carcinogeneza, procesul prin care este indus cancerul, se desfășoară în două etape:
- de inițiere, când un agent carcinogen determină apariția de celule mutante
- de dezvoltare și progresie, când are loc proliferarea celulelor mutante și formarea de microtumori
Cauzele carcinogenezei sunt reprezentate de mutații ale mai multor tipuri de gene:
- proto – oncogenele, gene normale cu rol în diviziunea şi diferenţierea celulară , se transformă prin
mutații în oncogene, gene mutante dominante care transformă o celulă normală într-o celulă canceroasă
- antioncogenele, gene care blochează proliferarea celulară și declanşează apoptoza celulară, devin
inactive prin mutații și are loc astfel proliferarea anormală a celulelor și apariția celulelor canceroase
- genele reparării leziunilor din A.D.N devin inactive prin mutații și astfel, leziunile din A.D.N nu mai
pot fi
reparate și apar celulele canceroase
C. Stadii în evoluția unei tumori
- stadiul 0 în care celulele canceroase sunt localizate în ţesutul în care s-au format
- stadiul I în care celulele canceroase invadează 1- 2 straturi de ţesuturi locale învecinate
- stadiul II în care celulele canceroase invadează regiunea învecinată, fără a pătrunde în vasele limfatice
- stadiul III este caracterizat de desprinderea celulelor canceroase din tumora iniţială şi pătrunderea în
sistemul limfatic ( ganglioni limfatici )
- stadiul IV este caracterizat de apariţia metastazelor ( tumori secundare ) dezvoltate în ţesuturi şi organe
diferite de cele în care îşi are originea
D. Tipuri de cancer în funcție de locul unde se formează:carcinom (cancerul ţesutului epitelial);
sarcom ( cancerul ţesutului muscular) ; mielom (cancerul măduvei osoase); limfom
( cancerul ţesutului limfoid); leucemie (cancerul globulelor albe)
64
IV. Efectele agenților carcinogeni
Agentul carcinogen Efecte
Radiaţii neionizante ( UV ) Cancer de piele
Radiații ionizante ( raze X ) Cancer osos, al măduvei osoase; Cancer pulmonar
Pesticide bogate în arsenic Cancer pulmonar , de piele
Azbest, crom, nichel, petrol Cancer pulmonar
Uleiuri minerale Cancer de piele
Benzen Leucemie
Fum de ţigară Cancer al organelor respiratorii, digestive
Virusul hepatitei B, C Cancer hepatic
Virusul papilomului uman Cancer de col uterin
Alţi factori care contribuie la apariţia cancerului sunt: anumite tulburări metabolice, dezechilibre
hormonale, factori geografici, vârsta
V. Anomalii cromozomiale asociate cancerului uman
Tipuri de anomalii cromozomiale din celulele canceroase
1.Translocaţiile
- constau în transferul unor segmente cromozomiale între cromozomii neomologi și au diverse efecte:
a. repoziţionarea genelor prin plasarea proto-oncogenelor lângă un promotor activ,
urmată de activarea lor
b. fuziunea dintre două proto-oncogene plasate pe cromozomi diferiţi urmată de
apariția unor gene himere care determină o creştere celulară necontrolată
2. Deleţiile, ce constau în eliminarea unor segmente cromozomiale
3. Duplicaţiile, ce constau în dublarea unor segmente cromozomiale
Tip de cancer Anomalie cromozomială

Leucemia ( cancerul sangvin ) Translocaţia între cromozomul 22 şi cromozomul 9
Cancerul de sân Translocaţia între cromozomul 1 şi oricare alt cromozom
Limfomul Burkitt Translocaţia între cromozomul 8 şi cromozomul 14
1.2.3. Domenii de aplicabilitate și considerații bioetice în genetica umană
I. Modalități de prevenire a apariției bolilor genetice la descendenți

A. Sfaturile genetice
- informează un cuplu asupra riscului de a avea copii cu malformaţii genetice
- se acordă în următoarele situații:
1. unul sau ambii părinţi au o maladie genetică 2. au rude cu boli genetice
3. au un copil cu o maladie genetică 4. părinţii sunt înrudiţi
5. femeia a avut avorturi spontane repetate
B. Diagnosticul prenatal
- detectează maladiile genetice în primele luni de sarcină
- se realizează prin mai multe modalități:
1. alcătuirea arborelui genealogic ( pedigreul )
- presupune reprezentarea într-o diagramă a istoricului unei boli genetice într-o familie
- urmărește relațiile care se stabilesc între membrii familiei și modul de transmitere a bolii
- permite aprecierea riscului de apariție a unei boli genetice la descendenți
2. amniocenteza
- constă în analiza lichidului amniotic, ce conține celule fetale
- se efectuează în săptămânile 15 – 17 de viață intrauterină
- se utilizează pentru stabilirea cariotipului, a sexului fătului, pentru identificarea unor maladii genetice
3. ecografia se poate efectua pe tot parcursul sarcinii și permite identificarea unor malformații ale fătului
4. analiza Doppler este utilizată pentru evaluarea vitezei sângelui în circulația fetală ombilicală și
placentară
65
5. analiza sângelui matern se efectuează cu ajutorul unor markeri fetali, care evidențiază unele maladii
ale fătului, cum ar fi sindromul Down
II. Fertilizarea in vitro ( FIV )
- constă în unirea gameților ( fecundația ) în afara corpului uman și se realizează în mai multe etape:
1. tratamentul femeii cu substanțe care stimulează ovulația; 2. extragerea laparoscopică a ovulelor
3. fecundația ovulelor cu spermatozoizii, urmată de formarea celulelor - ou ( zigoții )
4. după o incubație de 24 de ore, celulele – ou sunt introduse într-un mediu de cultură, unde sunt lăsate să
se dividă timp de 72 de ore
5. doi- trei dintre embrionii formați în urma diviziunii celulelor-ou sunt transferați( implantați ) în uterul
mamei; restul embrionilor se păstrează prin congelare; - poate fi utilizată în următoarele situații:
1. la cuplurile nefertile, după un an de activitate sexuală, fără metode contraceptive
2. în cazul în care femeia produce o cantitate mică de ovule
3. la femeia cu trompele înfundate sau legate
4. în cazul unei infertilități masculine severe, determinată de producerea unei cantități mici de spermă și
de mobilitatea redusă a spermatozoizilor)
5. în cazul în care bărbatul a suferit o operație de vasectomie prin care au fost întrerupte căile spermatice;
- *primul FIV din lume a fost realizat în 1978; în România în 1996
III. Clonarea terapeutică
- constă în clonarea unui embrion până la stadiul în care se pot obţine celule „stem”, celule nediferențiate ,
capabile să formeze orice tip de țesut
- este utilizată pentru obţinerea de grefe, pornind de la celulele pacientului
- dă posibilitatea vindecării unor boli grave ( Alzheimer, Parkinson, S. Down, diabet )
IV. Terapia genică
- este o metodă de tratare a bolilor genetice ce constă în transferul de gene normale, în scopul înlocuirii în
câteva celule umane a genelor mutante cu genele normale; bolnavul produce astfel substanțele lipsă
- etapele realizării terapiei genice:
1. se extrag leucocite din măduva osoasă a bolnavului
2. se infectează leucocitele cu un virus ce conţine genele normale
3. leucocitele transformate genetic se introduc în corpul bolnavului
- se poate aplicaatunci când: este vorba de o tulburare gravă, pentru care nu există tratament eficient;
rezultatele cercetărilor experimentale demonstrează că gena funcționează
2. Ecologie umană
2.1. Caracteristicile ecosistemelor antropizate
Ecologia umană studiază interacțiunile dintre populațiile umane și mediul înconjurător

Ecosistemul este unitatea structurală şi funcţională a ecosferei și este alcătuit din două
componente:
- BIOCENOZA, componenta vie, reprezentată de totalitatea populațiilor care ocupă un anumit teritoriu
( habitat )
- BIOTOPUL, componenta nevie, reprezentată de habitat și totalitatea factorilor de mediu ce-l
caracterizează
Relațiile trofice în cadrul biocenozei
- I nivel trofic este reprezentat de producătorii de substanţe organice ( plante verzi, bacterii chemo şi
fotosintetizante)
- al II-lea nivel trofic este reprezentat de consumatorii primari (animale ierbivore, bacterii parazite ,
plante semiparazite și parazite)
- al III –lea nivel trofic este reprezentat de consumatorii secundari ( animale carnivore )
- al IV-lea nivel trofic este reprezentat de consumatorii terţiari ( animale de pradă ce consumă
carnivore) ; este întâlnit doar în unele biocenoze
- al V –lea nivel trofic este reprezentat de descompunători ( bacterii şi ciuperci saprofite, viermii, larvele
unor insecte); transformă substanţele organice în substanţe minerale
Clasificarea ecosistemelor după originea lor:
- naturale, care au apărut spontan
66
- antropizate, care au apărut pe cale artificială, sub influența omului
I. Clasificarea ecosistemelor antropizate
- ecosisteme acvatice, reprezentate de lacuri de baraj și de acumulare, iazuri și heleștee piscicole
- ecosisteme terestre, reprezentate de: agroecosisteme și ecosistemele așezărilor umane
II. Particularitățile ecosistemelor antropizate
Ecosistemele antropizate sunt ecosisteme amenajate de om pentru satisfacerea necesităţilor sale de
viaţă
a. elementele componente ale ecosistemului antropizat:
- plantele spontane și de cultură - animalele sălbatice și animalele domestice
- totalitatea oamenilor - depozite de deşeuri
- ansamblul produselor naturale create prin activităţii umane(ex: construcţii, maşini, obiecte)
b. caracteristici ale ecosistemului antropizat:
- gradul de antropizare ( intensitatea influenţelor omului asupra mediului natural )este:
mare, în zonele urbane și mic, în zone cu densitate mică a populaţiei (regiuni cu climă aspră )
- stabilitatea redusă a ecosistemelor - modificarea factorilor de mediu
- simplificarea biocenozelor, prin dispariţia plantelor spontane și animalelor sălbatice
- slabă activitate biologică la nivelul solului - fragilitatea echilibrului ecologic
- lipsa posibilităţilor de autoreglare
III. Tipuri de ecosisteme antropizate
A. Agroecosistemul
1. componentele biocenozelor: plante de cultură și animale domestice
2. categorii trofice:
a. producători primari reprezentați de:
- plante de cultură ( capacitate de apărare naturală scăzută )
- plante spontane ( buruieni) care au prolificitate mare și rezistență la ierbicide
b. consumatori de ordinul I ( fitofagi ) reprezentați de animalele din fermele zootehnice
c. dăunători reprezentați de paraziţi
- biotopul devine un corp artificial în care fenomenele de infiltrare a apei, evaporarea și acumularea de
substanţe minerale se desfăşoară cu dificultate
Caracteristici : productivitate mare și vulnerabilitate mare la influenţele mediului natural
B. Ecosistemele așezărilor umane
Caracteristici
- au o organizare simplificată - produc o gamă variată de poluanţi
- au o distribuţie neuniformă la nivel planetar - sunt dominate de specia umană
Tipuri de ecosisteme:
1. ecosistemele rurale ( sate ) caracterizate prin:
- contact strâns cu mediul natural
- mici consumatoare de energie (neconveţională, hidroenergia)
- aprovizionarea cu apă se face din surse locale(fântăni);
- sursa de hrană – ecosisteme naturale , agroecosisteme
2. ecosisteme urban – industriale, caracterizate prin:
- contact redus cu mediul natural
- mari consumatoare de energie( produsă de centrale electrice, nucleare )
- aprovizionarea cu apă ( prin sisteme hidrografice special amenajate )
- sursa de hrană( agroecosisteme, industria alimentară )
- au producţie industrială;
- au staţii de depozitare a deşeurilor, de epurare a apei uzate
* Particularităţile fluxului de materie şi energie
1.în ecosistemele naturale
- sursa de energie este reprezentată de energia solară
- prin fotosinteză, energia solară este înmagazinată în substanţe organice
- substanțele organice, împreună cu energia înmagazinată, circulă de la producători → consumatori →
descompunători , în cadrul circuitelor biogeochimice ale materiei
2. în ecosistemele antropizate
67
- nu se respectă circuitele biogeochimice
- se consumă rezervele naturale de energie ( petrol, cărbune )
- se produc deşeuri nereciclabile
- eficacitatea energetică( transformarea energiei solare în producţie reală, reprezentată de boabe,paie )
este foarte mică
- echilibrul ecologic este foarte fragil ca urmare a monoculturii unei specii, a folosirii pesticidelor
2. 2. Impactul antropic asupra ecosistemelor naturale
I. Deteriorarea ecosistemelor naturale

A. Deteriorarea ecosistemelor prin eroziunea solului
1. cauze ale eroziunii
– acţiunea ploii acide , vântului
- lucrări agricole şi silvice ( poluare cu pesticide, tăieri masive de păduri )
2. efecte ale eroziunii
- micşorarea capacităţii de reţinere a apei în sol care determină apariția de inundaţii
- sărăcirea asociaţiilor vegetale naturale; - distrugerea texturii solului
3. măsuri de prevenire şi combatere a eroziunii
- cultivarea în terase limitate de şanţuri care să reţină apa
- acoperirea solului cu un strat de resturi vegetale; aratul în brazde
B. Deteriorarea ecosistemelor prin construcţii de canale şi baraje - efecte:
- inundarea unor terenuri; - schimbarea( cantitativă şi calitativă ) a florei şi faunei locale
- creşterea cantităţii de apă pierdută prin evaporare; - scăderea producţiei piscicole
- reţinerea sedimentelor în amonte de baraj;
C. Deteriorarea ecosistemelor prin introducerea de specii noi are următoarele efecte:
- speciile nou introduse nu au duşmani naturali şi se înmulţesc excesiv
- introducerea buruienei Lantana camara , originară din America tropicală, în Noua Caledonie pentru
formarea de bariere în calea vitelor cornute a determinat invadarea păşunilor de către această buruiană şi
dimunuarea producţiei furajere
- introducerea castorilor din Canada în pădurile din America de Sud a dus la producerea de inundaţii
- pătrunderea accidentală a afidului Phyloxera vitifolii din America în Europa a determinat distrugerea
culturilor de viţă-de-vie
- pătrunderea gândacului de Colorado din America în Europa a determinat distrugerea culturilor de cartof
- introducerea accidentală ( nave militare ) a ţânţarului Anopheles din Africa în Brazilia a determinat
apariţia epidemiei de malarie
II. Deteriorarea ecosistemelor prin supraexploatarea resurselor biologice
A. Defrişarea pădurilor are următoarele efecte:
- degradarea solurilor - creşterea aridităţii climatului
- intensificarea vitezei vântului - apariţia inundaţiilor
B. Suprapăşunatul are următoarele efecte:
- distrugerea covorului vegetal şi pierderea posibilităţilor de regenerare
- se intensifică activitatea prădătorilor; - creşte frecvenţa bolilor şi paraziţilor
C. Supraexploatarea faunei terestre se realizează prin vânătoare și combaterea unor dăunători și
are ca efect reducerea potenţialului genetic al biosferei , urmată de dispariţia unor specii de plante şi
animale
Specii afectate
- în America de Nord – bizonul, antilopa americană, ursul grizzly
- în Asia – asin persan, rinocer asiatic, ursul de bambus
- în Africa – antilopa africană, rinocerul alb, cerbul de Barbaria,
- în Europa – au dispărut : bourul, bizonul european, capra alpină
- în România – au dispărut : bourul, zimbrul, tarpanul, antilopa de stepă, capra alpină, marmota alpină
- s-au redus numeric: râsul, capra neagră, zăganul, vulturul pleşuv, dropia, cocoşul de mesteacăn
D. Supraexploatarea resurselor oceanice se realizează prin pescuit excesiv și are următoarele
efecte:
68
- diminuarea cantitativă a peştelui; - regresia taliei peştilor capturaţi
- dispariţia unor colonii de otarii în insula Fernandez
- ameninţate cu dispariţia : balena albastră, scrumbia albastră, broasca ţestoasă fără carapace ( luthul )
E. Urbanizarea şi industrializarea are următoarele efecte:
- migrarea populaţiei de la sate
- formarea unor noxe poluante care determină slăbirea rezistenţei populaţiei, boli ale sistemului nervos,
sistemului endocrin și sistemuluirespirator
III. Deteriorarea mediului prin poluare
A. Poluarea fizică
1. poluarea termică
- prin acumularea CO2 şi a altor gaze cu efect de seră ( oxizi de azot, clorofluorocarburi) în atmosferă
- creşterea concentraţiei acestor gaze se realizează prin: - activităţi industriale, agricole
- extinderea aşezărilor umane;reţele de comunicaţie
- are loc astfel încălzirea globală cu următoarele efecte – topirea calotelor polare
- creşterea nivelului mărilor şi oceanelor schimbarea climei( taifunuri puternice)
2. poluarea radioactivă
- surse de contaminare – depuneri radioactive care au ajuns în apă odată cu ploaia
- apele folosite în uzinele atomice şi deversate în ape curgătoare
- deşeurile atomice introduse în recipiente sigilate şi depuse în ocean
- deficienţe la centralele nucleare ( ex: accidentul de la Cernobîl, 26 aprilie 1986)
3. poluarea sonoră
- produsă de zgomote puternice ( sunetele devin nocive de la 80 dB )
- surse de poluare sonoră – transporturi terestre sau aeriene; şantiere de construcţii; complexe industriale
- efecte asupra sănătăţii umane: dereglarea auzului, acelerarea pulsului, a respiraţiei
dereglarea sistemului nervos şi a glandelor endocrine
B. Poluarea chimică se realizează cu ajutorul următorilor poluanți:
1. substanţe toxice
- eliminate în mediu prin activităţi umane( pesticide , metale grele )
- se acumulează şi se concentrează de-a lungul lanţurilor trofice; nu sunt biodegradabile
2. gaze poluante:
- CO – inhibă procesele respiratorii; - SO2 – produce arsuri ale frunzelor
- în combinaţie cu apa din precipitaţii SO2 formează H2 SO4 , producând ploile acide
- derivaţii halogenilor (Cl, Br) produc arsuri ale frunzelor iar la animale produc boala numită fluoroză
( deformarea oaselor, căderea dinţilor)
- clorofluorocarburi ( CFC ) sunt gaze utilizate ca agent răcitor în industria frigiderelor, agent spumant în
industria spray-urilor ; ele determină distrugerea stratului de ozon( cu rol protector faţă de razele UV )
C. Poluarea biologică
- se produce prin contaminarea bacteriologică a apei și alimentelor
- eutrofizarea apelor( acumularea unor cantităţi mari de substanţe organice pe fundul apei determină
creşterea durităţii apei, astfel încât apa devine inutilizabilă pentru unele specii și are loc distrugerea
echilibrului biologic al ecosistemului
- surse de contaminare : ape menajere şi industriale uzate ( industria alimentară ) deversate în ape
curgătoare sau lacuri fără o decontaminare prealabilă
*2.3. Efectele deteriorării ecosistemelor asupra sănătăţii umane
Factori care influenţează sănătatea oamenilor
I. Factorii fizici sunt reprezentați de:

- zgomote şi vibraţii (efecte:tromboze, hipertensiune, hemoragii capilare, tulburări nevrotice, endocrine)
- ultrasunete ( efecte: hemoragii, edeme, scleroză)
- radiaţiile UV ( efecte: arsuri ale pielii, risc de cancerizare, insomnii, agitaţii )
- laser, microunde( efecte: afecţiuni ale sistemului nervos, glandelor endocrine)
69
- substanţe radioactive( efecte: cataractă, căderea părului, tulburări nervoase, cancer, distrugerea
sistemului imunitar, malformaţii congenitale)
II. Factori chimici
- oxidul de azot produce afecţiuni respiratorii și cardiace
- sulfura de carbon produce afecţiuni neurologice
- DDT, pesticide, îngrăşăminte în concentraţii mari produc afecţiuni digestive, neuroendocrine
- intoxicaţia cu plumb ( saturnism ) determină convulsii, perturbări în activitatea cerebrală, diaree, moarte
- molibdenul determină degenerarea ficatului și malformaţii osoase
- cadmiul iniţiază cancerul pulmonar
- azotaţii din apa potabilă determină cefalee, greaţă, diaree
III. Factori biologici
- sunt reprezentați demicroorganisme din apă şi alimente
- produc boli ca : salmoneloza, tuberculoza, dizenteria, febra aftoasă, antraxul, botulismul
IV. Factori psihosociali
- aglomerarea urbană determină o rată mare a sinuciderilor
- instabilitate familială determină nevroze, depresii, vagabontaj, alcoolism, tulburări
de comportament
- abuzul informaţional, stimuli vizuali excesivi ( TV, jocuri PC ) determină oboseală, insomnie, anxietate
Partea 2
Teste de evaluare
70
A. Teste de evaluare pe capitole clasa a XI –a
Anatomia și fiziologia omului
B. Teste de evaluare pe capitole clasa a XII –a

Genetică și ecologie umană
C. Teste generale de evaluare

Variante de subiecte pentru
examenul de bacalaureat
A. TESTE DE EVALUARE PE CAPITOLE CLASA a XI-a

- ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE UMANĂ
ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN, SISTEMUL NERVOS
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE
1. Care sunt cele 3 planuri ale corpului uman?
2. Ce axe cuprinde fiecare dintre cele 3 planuri?
3. Care sunt componentele sistemului nervos după localizare?
4. Cum se clasifică sistemul nervos după funcţie?
5. Cum se numeşte procesul prin care organismul răspunde la acţiunea unui stimul şi care este substratul
material al acestuia?
6. Care sunt componentele structurii de la pct 5?
7. Ce substanță nervoasă permite realizarea funcţiei de conducere a impulsurilor nervoase?
8. Cum se clasifică fibrele de proiecţie?
9. Ce tipuri de sensibilităţi conduc fasciculele ascendente?
10. Cum se numesc căile motorii ce deservesc motilitatea voluntară şi unde îşi au originea?
11. Prin ce tip de căi este condusă motilitatea involuntară, semiautomată şi unde îşi au originea?
12. Ce efecte are SNV simpatic asupra muşchilor netezi ai globului ocular (muşchii ciliari, muşchii
irisului)
13. Ce efecte are SNV simpatic asupra vaselor de sânge ?
14. Ce efecte are SNV simpatic asupra musculaturii tubului digestiv şi musculaturii sfincterelor?
15. Care sunt cauzele meningitei şi ce simptome prezintă?
16. Care sunt cauzele ruperii vaselor de sânge la nivelul creierului, cum se numeşte această afecţiune a
sistemului nervos şi ce simptome prezintă ?
17. Care sunt simptomele ce caracterizează coma?
18. Care sunt elementele componente ale unui neuron?
19. Ce tip de substanţă nervoasă formează fiecare dintre componentele neuronului?
20. Ce dispoziţie are substanţa cenuşie şi albă la nivelul organelor SNcentral?
MODELE DE ITEMI
Subiectul I
A. Itemi de completare ( completaţi spaţiile punctate cu noţiunile corespunzătoare )
1. Planul frontal împarte corpul într-o parte ................................................ şi una ......................................
2. Planul transversal împarte corpul într-o parte .............................................. şi una .................................
3. Măduva spinării îndeplineşte două funcţii: ...................................................şi .........................................
4. Planul care împarte corpul în 2 jumătăţi simetrice se numeşte .................................................... şi este
perpendicular pe planul .......................................................................................................…......................
71
5. Actul reflex este reacţia de răspuns a ........................... la acţiunea unui .................. din mediul extern.
6. Arcul reflex este substratul ........................................................al ................................................ reflex.
7. Inima este localizată în cavitatea ......................................, iar stomacul în cavitatea ..............................
8. Diafragmul împarte corpul în două cavități: cavitatea ...................................și cavitatea .........................
9. Efectul simpaticului asupra irisului este ........................... , iar efectul parasimpaticului este ..................
10. Sistemul nervos periferic este alcătuit din ................................................... și ......................................
B. Itemi cu răspuns scurt
1. Numiţi 2 organe interne; precizaţi, pentru fiecare organ, câte un efect al stimulării
parasimpaticului.
2. Numiţi reflexul de eliminare a urinei; precizaţi câte două efecte ale stimulării simpaticului şi
parasimpaticului asupra vezicii urinare.
3. Numiți două efecte ale stimulării parasimpaticului asupra asupra globului ocular.
4. Numiți două tipuri de receptori după localizare și precizați localizarea acestora.
5. Numiți două componente ale arcului reflex și precizați rolul acestora.
C. Itemi cu alegere simplă ( încercuiţi raspunsul corect )
1. Căile ascendente medulare:
a. conduc motilitatea voluntară b. conduc motilitatea involuntară
c. căi ale sensibilităţii d. transmit comenzi către efectori
2. Căile descendente medulare:
a. conduc sensibilitatea b. conectează diferitele segmente medulare
c. deservesc motilitatea corpului d. transmit comenzi către receptori
3. Axul transversal al corpului uman are 2 poli:
a. anterior şi posterior b.cranial şi caudal
c. drept şi stâng d. medial şi lateral
4. Sistemul nervos periferic este:
a. localizat în cutia craniană b. format din ganglioni nervoşi şi nervi
c. responsabil de analiza informaţiilor d. format din encefal şi măduva spinării
5. Din punct de vedere topografic, termenul „ ventral” indică o regiune:
a. anterioară b. inferioară c. posterioară d. superioară
6. Axul longitudinal al corpului uman are 2 poli:
a. anterior şi posterior b. cranial şi caudal c. drept şi stâng d. medial şi lateral
7. Măduva spinării este componentă a sistemului nervos:
a.central b. spinal c. periferic d. cranial
8. Pierderea cunoştinţei caracterizează:
a. anemia b. coma c. leucemia d. meningita
9.Conduc influxul nervos motor, căile:
a. ascendente b. descendente c. senzitive d. senzoriale
10. Fac parte din sistemul nervos central:
a. cerebelul şi diencefalul b. ganglionii cranieni
c. ganglionii spinali d. nervii spinali
11. Este organ situat în cavitatea abdominală:
a. inima b. ficatul c. plămânul d. tiroida
12. Este efect al stimulării sistemului simpatic:
a. contracţia bronhiilor b. contracţia muşchiului vezicii urinare
c.relaxarea musculaturii digestive d. vasoconstricţie coronariană
13. Receptorii:
a. aparţin căii eferente b. elaborează comenzi
c. percep informaţii d. răspund prin comenzi
14. Este organ localizat în cavitatea pelvină:
a. inima b. splina c. stomacul d. uterul
15. Stimularea sistemului nervos simpatic produce:
a. contracţia muşchiului vezical b. dilatarea vaselor coronare
c. diminuarea frecvenţei cardiace d. micşorarea pupilei ( mioză )
16. Căile nervoase descendente conduc impulsuri nervoase:
72
a. de la organele de simţ b. la efectori
c. la receptori d. la centrii nervoşi
17. Căile ascendente nervoase conduc:
a. informaţii de la receptori b.comenzi la efectori
c. comenzi la receptori d. comenzi ale musculaturii netede
18. Meningita este cauzată de:
a. traumatisme craniene b. accidente vasculare
c. infecţii virale d. malformaţii vasculare
19. Este o afecţiune a sistemului nervos:
a. meningita b. stomatita c. hepatita d. enterocolita
20. Axul longitudinal al corpului delimitează un pol:
a. anterior şi posterior b. cranial şi caudal c. stâng şi drept d. ventral şi dorsal
21. Stimularea sistemului parasimpatic are ca efect contracţia:
a. muşchilor circulari ai irisului b. muşchilor radiari ai irisului
c. sfincterelor digestive interne d. bronhiilor
22. Stimularea simpaticului la nivelul tubului digestiv produce:
a. stimularea secreţiei gastrointestinale b. scăderea tonusului şi motilităţii
c. relaxarea sfincterului anal intern d. secreţie salivară apoasă
23. La realizarea funcţiilor de relaţie participă sistemul:
a. circulator b. nervos c. digestiv d. respirator
24. Analiza informaţiilor se realizează la nivelul:
a. căilor aferente b. efectorului c. centrului nervos d. receptorului
D. Itemi cu alegere duală ( citiţi următoarele fraze şi încercuiţi răspunsul corect; în cazul în
care afirmaţia este falsă, modificaţi parţial afirmaţia astfel încât aceasta să devină adevărată) .
1. Calea eferentă a arcului reflex este formată din axonii neuronilor senzitivi. ( A / F )
2. Meningita este o boală infecţioasă. ( A / F )
3. Sistemul nervos central este alcătuit din encefal, ganglioni nervoşi şi nervi .( A / F )
4. Planul frontal trece prin axul longitudinal şi axul transversal al corpului. ( A / F )
5. Sistemul nervos vegetativ primeşte informaţii din mediul extern. ( A / F )
6. Sistemul nervos periferic este format din măduva spinării şi encefal. ( A / F )
7. Măduva spinării aparţine sistemului nervos central.( A / F )
8. Căile sensibilităţii specifice conduc motilitatea. ( A / F )
9. Din punct de vedere funcţional sistemul nervos se clasifică în somatic şi vegetativ. ( A / F )
10. Căile descendente conduc impulsuri nervoase comandate de scoarţă. ( A / F )
11. Funcţia reflexă se realizează prin substanţa albă. ( A / F )
12. Arcul reflex reprezintă reacţia de răspuns a organismului la un stimul. ( A / F )
13. Muşchii striaţi reprezintă singurii efectori ai organismului. ( A / F )
14. Stimularea simpaticului are ca efect mărirea pupilei, numită şi midriază. ( A / F )
15. Reflexul cardioaccelerator este declanşat de stimularea simpaticului. ( A / F )
16. Planul transversal este planul simetriei bilaterale. ( A / F )
17. Sistemul nervos vegetativ coordonează activitatea organelor interne. ( A / F )
18. Planul frontal al corpului delimitează o parte anterioară şi una posterioară. ( A / F )
19. Hemoragiile cerebrale sunt produse prin ruperea unor vase de sânge din creier. ( A / F )
20. Stimularea parasimpatică asupra irisului determină pupiloconstricţie. ( A / F )
21. Impulsul nervos se transformă în senzaţie specifică la nivelul cortexului. ( A / F )
22. Receptorii au rol în transformarea senzaţiei în impuls nervos. ( A / F )
23. Planul transversal împarte corpul într-o parte anterioară şi una posterioară. ( A / F )
24. Căile descendente sunt scurte şi deservesc sensibilitatea corpului. ( A / F )
Subiectul II Întrebări structurate şi probleme
A 1. Sistemul nervos somatic participă la integrarea organismului în mediul de viaţă.
a. clasificaţi sistemul nervos din punct de vedere topografic
b. numiţi 2 căi de conducere ascendente şi precizaţi un rol pentru fiecare
73
c. ştiind că într-o fibră nervoasă amielinică, viteza de deplasare a impulsului nervos este de 25 m / s, iar
întârzierea sinaptică este de 0,5 ms, calculaţi timpul necesar impulsului nervos pentru a se deplasa pe o
fibră nervoasă de 2m lungime pe traseul căreia există 3 neuroni.
2. Corpul uman este tridimensional, străbătut de trei axe și trei planuri.
a. denumiți axul lungimii corpului și axul grosimii corpului
b. scrieți cum se numește planul corpului care trece prin axul longitudinal și axul transversal și este
paralel cu fruntea
c. explicați de ce planul sagital se mai numește și planul simetriei bilaterale a corpului
d. numiți cavitățile corpului separate de mușchiul diafragmă.
B 1. La un neurolog se prezintă un pacient cu o afecțiune a cerebelului manifestată prin tulburări de
mers şi incapacitatea realizării mişcărilor fine.Ştiind că timpul necesar pentru realizarea unei sinapse
în cazul acestui pacient este de 0,7 ms, stabiliţi:
a. cum este dispusă substanţa albă şi cenuşie la nivelul organului nervos afectat
b. două fascicule prin care acest organ primeşte informaţii de la nivelul proprioceptorilor
c. timpul necesar pentru transmiterea impulsului nervos la nivelul tuturor sinapselor de pe calea
vestibulospinală prin care este realizată contracţia necesară menţinerii tonusului muscular.
d. completaţi exerciţiul cu o cerinţă pe care o formulaţi voi; rezolvaţi cerinţa pe care aţi propus-o.
2. Un individ este simultan atins uşor într-un punct şi înţepat pe antebraţ. Stabiliţi următoarele:
a. ce tip de reflex este declanşat, unde este localizat centrul nervos şi ce număr de neuroni implică acest
arc reflex
b. care este, în acest caz, calea senzitivă prin care informaţia tactilă fină ( discriminativă )ajunge la scoarţa
cerebrală
c. numirea unei alte căi senzitive prin care poate fi condusă informaţia tactilă
Subiectul III Întrebări structurate și minieseuri
A. 1. Măduva spinării are două funcţii : reflexă şi de conducere
a. numiţi tipurile de reflexe care se închid la nivelul măduvei spinării
b. precizaţi efectele stimulării simpaticului asupra irisului şi inimii
c. numiţi 2 căi de conducere descendente şi precizaşi un rol pentru fiecare
d. construiţi 2 enunţuri afirmative dintre care un enunţ adevărat şi unul fals. Folosiţi, în acest scop,
informaţii referitoare la următoarele conţinuturi:
1.Măduva spinării – funcţia reflexă; 2. Măduva spinării – funcţia de conducere
Se va construi câte un enunţ din fiecare conţinut.
2. Axele și planurile corpului uman sunt elemente de orientare pentru precizarea poziției segmentelor
corpului.
a. enumerați cele trei axe ale corpului uman și precizați căror dimensiuni ale corpului le corespund
b. precizați de ce planul transversal se mai numește și planul metameriei corpului
c. explicați folosirea următorilor termeni: proximal, distal
1. Planurile corpului uman; 2. Membrele inferioare ale corpului uman
B. 1. Sistemul nervos contribuie, alături de sistemul endocrin la reglarea funcţiilor vegetative.
a. precizaţi clasificarea sistemului nervos din punct de vedere funcţional
b. identificaţi 2 efecte ale stimulării simpaticului la nivelul sistemului excretor
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Funcţiile sistemului nervos”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni
specifice acestei teme şi construiţi, cu ajutorul acestora, un text coerent, format din 3-4 fraze, folosind
corect şi în corelaţie noţiunile enumerate.
2. Corpul uman este un tot unitar, fiind alcătuit din cap, gât, trunchi și membre.
a. numiți cele două părți ale craniului
b. dați două exemple de viscere localizate la nivelul gâtului
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Segmentele corpului uman ”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni
74
TEST ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN, SISTEMUL NERVOS - acumulează cât mai multe puncte!
Subiectul I ( 30 p )
A. Itemi de completare ( completaţi spaţiile punctate cu noţiunile corespunzătoare )( 12 p )
1. Sistemul nervos central este alcătuit din ................................................... şi ............................................
2. După localizare, sistemul nervos se clasifică în ...................................................... şi ...............................
3. După funcţie, sistemul nervos se clasifică în .......................................................... şi ...............................
4. Sistemul nervos vegetativ are două componente funcţionale: ................................... şi .........................
5. Planul transversal sau orizontal trece prin axul ............................................. şi prin axul ........................
6. Căile lungi de proiecţie sunt ........................................................................... şi .......................................
B. Itemi cu răspuns scurt ( 4p )
1.Numiţi 2 organe interne; precizaţi, pentru fiecare organ, câte un efect al stimulării simpaticului. ( 2p )
2. Numiți două organe interne localizate în cavitatea toracică; precizați, pentru fiecare organ, câte un rol
în organism. ( 2p )
C. Itemi cu alegere simplă ( încercuiţi raspunsul corect )( 4p )
1.Stimularea simpatică produce:
a.creşterea secreţiei lacrimale b.dilatarea bronhiilor
c.micşorarea pupilei d.scăderea frecvenţei cardiace
2.Stimularea sistemului simpatic determină:
a.relaxarea muşchiului vezical b.constricţia bronhiolelor
c.micşorarea pupilei d.relaxarea sfincterelor digestive
3.Planul simetriei bilaterale a corpului este:
a.frontal b.orizontal c.sagital d.transversal
4.Planul frontal:
a.este paralel cu fruntea b.este planul simetriei bilaterale
c.străbate corpul dinainte înapoi d.trece prin axul sagital şi transversal
D.Itemi cu alegere duală(citiţi următoarele fraze şi încercuiţi răspunsul corect; în cazul în care
afirmaţia este falsă, modificaţi parţial afirmaţia astfel încât aceasta să devină adevărată).(10 p
1. Diafragma separă cutia toracică de cavitatea abdominală. ( A / F )
2. Centrii reflecşi primesc impulsuri nervoase motorii şi descarcă impulsuri nervoase senzitive. ( A / F )
3. Coma reprezintă starea de pierdere a conştienţei pe termen mediu şi lung. ( A / F )
4. Stimularea parasimpaticului determină micşorarea pupilei. ( A / F )
5. Căile ascendente medulare conduc sensibilitatea. ( A / F )
Subiectul II ( 30 p ) Întrebări structurate şi probleme
A. Măduva spinării este o componentă a sistemului nervos central ( 12 p )
a. precizaţi localizarea măduvei spinării ( 2p )
b. enumeraţi componentele unui nerv spinal ( 6p )
c. numiţi tipurile de substanţă din structura măduvei spinării şi menţionaţi rolul fiecărui tip(2p
d. calculaţi timpul minim necesar parcurgerii unui arc reflex polisinaptic de un influx nervos, ştiind
următoarele:
- arcul reflex cuprinde 3 neuroni de asociaţie
- perioada de întârziere a influxului nervos la nivelul unei sinapse este de 0,5 ms
Scrieţi toate etapele rezolvării problemei. ( 2p )
B. Glandele lacrimale sunt anexe ale globului ocular ( 18 p )
Un impuls nervos ajunge de la centrul lacrimal la fanta sinaptică cu glandele lacrimale prin
fibre nervoase de 0,048 m lungime , cu o viteză de 120 m / s şi prin fibre nervoase de 24 mm lungime, cu
o viteză de 12 m / s .Ştiind că întârzierea sinaptică din ganglionul de pe traseu este de 0,5 ms, stabiliţi
următoarele:
a. ce substanţă nervoasă participă la realizarea funcţiei reflexe ( 1p )
b. care sunt componentele arcului reflex ( 5p )
c. în cât timp ajunge comanda la efector prin cele 2 tipuri de fibre ( 12p )
d. completaţi problema cu o cerinţă pe care o formulaţi voi; rezolvaţi cerinţa pe care aţi propus-o. ( 6p )
Subiectul III ( 30 p ) Întrebări structurate și minieseu
A. Sistemul nervos central este format din encefal şi măduva spinării ( 12 p )
75
a. definiţi actul reflex ( 2p )
b. precizaţi denumirea a 2 tipuri de căi de conducere şi câte un rol pentru fiecare tip ( 4p )
c. caracterizaţi o boală a sistemului nervos precizând: denumirea bolii, o cauză, o manifestare, un mod de
prevenire ( 4p )
1. Sistemul nervos – efecte ale stimulării simpaticului; 2. Sistemul nervos – efecte ale stimulării
parasimpaticului.
Se va construi câte un enunţ din fiecare conţinut. ( 2p )
B. Sensibilitatea este o funcţie de relaţie prin care organismul se integrează în mediul de viaţă ( 18 p )
a. precizaţi sistemele şi organele care participă la realizarea acestei funcţii ( 2p )
b. enumeraţi organele nervoase din sistemul nervos central ( 5p )
c. alcătuiţi un minieseu cu titlul „ Arcul reflex – baza anatomică a actului reflex”. În acest scop,
enumeraţi 8 noţiuni specifice acestei teme şi construiţi, cu ajutorul acestora, un text coerent, format din 3-
4 fraze, folosind corect şi în corelaţie noţiunile enumerate. ( 11p )
ANALIZATORII
1. Cum se numesc cele 3 segmente ale unui analizator?
2. Cum se numesc receptorii vederii nocturne; dar ai vederii diurne?
3. Cum se numesc oscioarele din urechea medie care permit transmiterea undelor sonore spre membrana
feresteri ovale?
4. Cum se numeşte procesul de mărire a pupilei, ce structuri participă la realizarea acestui proces?
5. Cum se numeşte defectul de vedere în care axul antero-posterior este mai scurt şi cum se corectează?
6. Unde este localizat al doilea neuron al căii vestibulare?
7. Unde este localizată aria auditivă?
8. În ce boală se întâlneşte ca simptom creşterea tensiunii intraoculare?
9. Ce defect de vedere este cauzat de curbarea excesivă a cristalinului şi cum se corectează el?
10. Unde sunt localizate maculele şi ce rol au?
11. Ce boală se caracterizează prin pierderea transparenţei cristalinului?
12. Care sunt mediile transparente pe care le străbate lumina în drumul ei spre lumină?
13. Care sunt învelişurile globului ocular şi ce rol are fiecare?
14. Cum se numeşte tulburarea de vedere apărută în cazul lipsei vitaminei A din alimentaţie?
15. Enumeraţi trei tipuri de sensibilităţi deservite de piele.
16. Ce zonă a retinei conţine doar celule cu conuri?
17. Cum se numesc pigmenţii fotosensibili şi în ce substanţe se descompun sub influenţa luminii?
18. Cum se numeşte organul receptor auditiv şi unde este localizat?
19. Ce este punctum proximum şi punctum remotum?
20. Ce este trompa lui Eustachio şi ce rol are?
MODELE DE ITEMI
Subiectul I
1. Celulele cu .........................au rol în vederea diurnă şi perceperea .....................şi ................ obiectelor.
2. Segmentul .......... al analizatorilor este reprezentat de ariile ....... unde se formează senzaţiile specifice.
3. Miopia se corectează cu lentile ........, iar hipermetropia se corectează cu lentile ....................................
4. În cazul ochiului miop imaginea se formează .............., iar în cazul ochiului hipermetrop imaginea se
formează ........................................................................................................................................................
5. Labirintul membranos al urechii interne este alcătuit din: trei canale semicirculare membranoase,
................................... și ...............................................................................................................................
1. Numiţi două tipuri de defecte de vedere; precizaţi o modalitate de corectare pentru fiecare defect.
2. Numiţi tipurile celule fotoreceptoare; precizaţi pentru fiecare pigmentul fotosensibil conţinut.
3. Numiţi doi receptori ai organelor de simţ; precizaţi pentru fiecare receptor, stimulul specific.
C. Itemi cu alegere simplă ( încercuiţi răspunsul corect )
76
1. Aria auditivă este localizată în lobul:
a. frontal b. occipital c. parietal d. temporal
2. Hipermetropia se caracterizează prin:
a. apropierea obiectelor de ochi b. depărtarea obiectelor de ochi
c. purtarea unor lentile biconcave d.purtarea unor lentile cilindrice.
3. Este receptor vestibular:
a. aparatul otolitic b. ganglionul Corti c. ganglionul Scarpa d. organul Corti
4. Membrana ferestrei ovale transmite vibraţia:
a. endolimfei b.perilimfei c. timpanului d. utriculei
5. Celulele cu bastonaşe:
a.se găsesc în pata oarbă b. conţin pigmentul iodopsina
c. sunt receptorii vederii nocturne d. furnizează detalii despre culoarea obiectelor
6. Apariţia impulsurilor nervoase, la nivelul celulelor receptoare auditive, se datorează:
a. îndoirii cililor celulelor auditive b. rotirii capului
c. mişcării otolitelor d. deplasării cristalelor de carbonat de calciu
7. Senzaţia auditivă se formează la nivelul:
a. melcului membranos b. nervului auditiv
c. scoarţei cerebrale d. urechii interne
8. Creşterea tensiunii intraoculare este simptom al:
a. nefritei b. conjunctivei c. glaucomului d. otitei
9. Mecanismul fotochimic al vederiii presupune:
a. contracţia muşchilor ciliari b. corectarea axelor oculare
c. descompunerea pigmenţilor fotosensibili d. diminuarea elasticităţii cristalinului
10. Segmentul central al analizatorului auditiv se află în lobul:
a.frontal b. occipital c. parietal d. temporal
11. Miopia
a. caracterizează ochiul emetrop b. determină depărtarea obiectului de corp
c. este produsă de deformarea corneei d. se corectează cu lentile biconcave
12. Are sensibilitate tactilă crescută:
a. urechea b. mâna c. scalpul d. talpa
13. Defectul de vedere cauzat de curbarea excesivă a cristalinului este:
a. astigmatismul b. daltonismul c. hipermetropia d. miopia
care afirmaţia este falsă, modificaţi parţial afirmaţia astfel încât aceasta să devină adevărată).
1. Aria vizuală este localizată la nivelul cortexului occipital. ( A / F )
2. Segmentul intermediar al analizatorilor cuprinde mai mulţi neuroni. ( A / F )
3. Prin pierderea transparenţei cristalinului se produce afecţiunea numită glaucom. ( A / F )
4. Analizatorul vestibular are rolul de a informa creierul despre poziţia corpului în spaţiu.(A/F )
5. Organul Corti conţine protoneuronul căii auditive. ( A / F )
6. Cristalinul îşi poate modifica puterea de refracţie. ( A / F )
7. Conjunctivita se caracterizează prin inflamarea conjunctivei globului ocular. ( A / F )
8. Razele luminoase suferă la nivelul ochilui o triplă reflexie. ( A / F )
9. Iodopsina este pigmentul vizual cu rol în vederea fotopică. ( A / F )
10. Organul Corti este situat pe membrana bazilară din canalul cohlear. ( A / F )
11. Acomodarea ochiului se realizează prin deplasarea cristalinului faţă de retină. ( A / F )
12. Analizatorul cutanat transmite informaţii termice de la nivelul pielii. ( A / F )
13. Ochiul emetrop percepe fără acomodare obiectele situate la o distanţă de 3m de ochi.(A/F
14. Receptorii maculari informează asupra mişcărilor de rotaţie ale capului. ( A / F )
15. Herpesul este o boală bacteriană manifestată prin erupţii veziculare. ( A / F )
16. Timpanul transmite vibraţiile acustice direct endolimfei . ( A / F )
17. Pavilionul urechii captează undele sonore şi le dirijează spre fereastra ovală. ( A / F )
A 1. Ochii sunt organe de simţ cu o structură complexă şi unitară.
a. enumeraţi învelişurile globului ocular şi menţionaţi câte un rol pentru fiecare
77
b. caracterizaţi celulele fotoreceptoare, precizând: nume, număr, pigmenţi fotosensibili conţinuţi, rol
c. explicaţi necesitatea purtării lentilelor biconvexe şi denumiţi defectul optic corectat
d.calculaţi numărul de celule cu bastonaşe dintr-o zonă a retinei, ştiind următoarele:
- numărul de celule cu bastonaşe este de 15 ori mai mare decât cel cu conuri
- 5 celule cu conuri fac sinapsă cu un neuron bipolar
- numărul neuronilor bipolari din zona respectivă este 20.
2. Un nerv optic conţine 1,6 milioane de fibre nervoase. Ştiind că, în foveea centralis, se găsesc 1
milion de celule cu conuri şi că în restul retinei se găsesc 5 milioane celule cu conuri şi 125 milioane
de celule cu bastonaşe, stabiliţi următoarele:
a. localizarea neuronilor de pe traseul căii vizuale
b. explicaţi efectul lezării nervului optic
c. calculaţi:
- numărul de fibre nervoase din acest nerv optic care transmit informaţii de la celulele fotoreceptoare din
foveea centralis
- numărul de fibre nervoase din acest nerv optic care transmit informaţii de la celulele
fotoreceptoare din restul retinei
3. Lungimea axului antero-posterior ocular al unei persoane este de 24 mm, iar distanţa focală de 17
mm.
a. numiţi deficienţa vizuală şi precizaţi tipul lentilelor corectoare în cazul formării imaginii la o distanţă
de 14 mm faţă de cristalin
b. stabiliţi denumirea defectului de vedere şi o cauză a acestuia, care determină o persoană peste 40 ani să
îndepărteze de ochi, pentru a vedea clar, ziarul pe care îl citeşte
c. calculaţi distanţa de la corneea transparentă la cristalin
B 1. Un individ hipermetrop intră într-o încăpere întunecoasă şi priveşte un obiect situat la distanţa de
2 m faţă de ochii săi. Stabiliţi:
a. tipul de lentile pe care trebuie să le poarte acest individ
b. cum se modifică curbura cristalinului în acest proces de acomodare
c. în ce sens se modifică diametrul pupilar şi ce rol are sistemul vegetativ în realizarea acestui reflex
pupilar
d.completaţi exerciţiul cu o cerinţă pe care o formulaţi voi; rezolvaţi cerinţa pe care aţi propus-o.
2. Urechea internă conţine segmentul periferic al analizatorului auditiv.
a. precizaţi localizarea organului Corti şi structura acestuia
b. explicaţi rolul lichidelor urechii în formarea senzaţiei auditive
c. explicaţi în ce condiţii sensibilitatea auditivă a unei persoane poate scădea
3. Un individ miop iese dintr-o cameră întunecoasă şi priveşte un obiect situat în lumină puternică, la
distanţa de 3 m faţă de ochii săi. Stabiliţi următoarele:
a. ce tip de lentile trebuie să poarte acest individ
b. două mecanisme ale acomodării ochiului pentru a vedea clar obiectul privit
c. în ce sens se modifică diametrul pupilar şi ce rol are sistemul nervos vegetativ în realizarea acestui
reflex.
4. Un individ care ascultă în surdină muzică, aude un zgomot necunoscut şi întoarce reflex capul spre
sursa respectivă de zgomot. Ştiind că undele sonore caracteristice acestui zgomot au frecvenţa cuprinsă
între 10 000 – 12 000 Hz şi intensitatea de 60 – 70 dB, stabiliţi următoarele:
a. tipul de reflex declanşat şi localizarea centrului nervos în care se închide acest reflex
b. în ce porţiune a melcului membranos vibrează membrana bazilară pentru zgomotul recepţionat
c. precizaţi unde se formează senzaţia de auz
A 1. Vederea permite diferenţierea luminozităţii, formei şi culorii obiectelor.
a. numiţi un fenomen fizic la care participă aparatul optic al ochiului
78
b. explicaţi mecanismele de adaptare a receptorilor vizuali ( factori de care depinde adaptarea, motivul
pentru care este nevoie de o perioadă mai lungă de timp pentru a distinge obiectele în condiţii de
obscuritate )
c. explicaţi apariţia unei tulburări de vedere în cazul lipsei vitaminei A din alimentaţie
1. Analizatorul vizual – acomodarea; 2. Analizatorul vizual – defecte de vedere
2. Analizatorul auditiv are roluri legate de orientarea în spaţiu, depistarea pericolelor şi perceperea
vorbirii.
a. precizaţi localizarea receptorilor acustici
b. explicaţi ce efect poate avea lezarea ariei senzoriale auditive
c. caracterizaţi otita, precizând o cauză , un simptom şi un mod de prevenire
1. Analizatorului acustic – fiziologie; 2. Analizatoul acustic - segmentul de conducere
3. Pielea este sediul receptorilor pentru mai multe sensibilităţi.
a. enumeraţi trei tipuri de sensibilităţi deservite de piele
b. precizaţi denumirea şi localizarea unui receptor specific pentru fiecare dintre cele trei sensibilităţi
cutanate
c. caracterizaţi herpesul precizând o cauză şi un simptom
1. Analizatorul cutanat - segmentul periferic; 2. Analizatorul cutanat - segmentul central
B 1. Analizatorii sunt sisteme morfofuncţionale complexe.
a. descrieţi mecanismul de percepere a culorilor la nivelul analizatorului vizual
b. enumeraţi două tipuri de receptori ai analizatorului cutanat
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Segmentul intermediar al analizatorului vizual şi auditiv”. În acest
scop, enumeraţi 8 noţiuni specifice acestei teme şi construiţi, cu ajutorul acestora, un text coerent, format
din 3-4 fraze, folosind corect şi în corelaţie noţiunile enumerate.
2. Aparatul optic reprezintă mediile transparente pe care le străbate lumina până la retină
a. precizaţi locurile unde se realizează tripla refracţie la nivelul ochiului
b. descrieţi 3 mecanisme care asigură vederea de aproape a obiectelor
c. alcătuiţi un minieseu cu titlul „Fiziologia vederii”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni specifice acestei
teme şi construiţi, cu ajutorul acestora, un text coerent, format din 3-4 fraze, folosind corect şi în corelaţie
noţiunile enumerate.
3. Analizatorul vestibular are rolul de a furniza informaţii despre poziţia şi mişcările corpului în spaţiu
a. denumiţi receptorii vestibulari şi precizaţi unde sunt localizaţi
b. precizaţi stimulii recepţionaţi de fiecare categorie de receptori vestibulari
c. alcătuiţi un minieseu cu titlul „Segmentul intermediar al analizatorului vestibular”. În acest scop,
4 fraze, folosind corect şi în corelaţie noţiunile enumerate.
TEST ANALIZATORI – acumulează cât mai multe puncte!
A. Itemi de completare ( completaţi spaţiile punctate cu noţiunile corespunzătoare ) (12 p )
1. Fiecare analizator este alcătuit din trei segmente: ................................, de conducere şi .......................
2. Celulele cu conuri sunt receptorii vederii .............., iar cele cu .............................. ale vederii nocturne.
3. Cataracta reprezintă opacifierea .................................... şi duce la pierderea treptată a .........................
4. Celulele cu .................................. au rol în vederea nocturnă şi conţin pigmentul numit .........................
5. Vibraţiile timpanului sunt transmise prin ciocan, .................. şi ............... la membrana ferestrei ovale.
6. Mărirea pupilei se numeşte ................................ , iar micşorarea pupilei se numeşte .............................
B. Itemi cu răspuns scurt ( 4 p )
79
1.Numiţi doi analizatori ; precizaţi pentru fiecare unde sunt localizaţi receptorii
2. Numiţi două tipuri de sensibilităţi;precizaţi pentru fiecare unde sunt localizările corticale ale acestora
C. Itemi cu alegere simplă ( încercuiţi raspunsul corect )( 4 p )
1. Cataracta se manifestă prin:
a. creşterea tensiunii intraoculare b. inflamarea conjunctivei
c.modificarea culorii pupilei d. dezlipirea retinei
2. Segmentul intermediar al unui analizator
a. analizează informaţiile recepţionate b. conduce impulsul nervos
c.elaborează senzaţii conştiente d. recepţionează o varietate energetică
3. Glaucomul
a. atrofierea nervului optic b. inflamarea conjunctivei
c. opacifierea cristalinului d. modificarea culorii pupilei
D. Itemi cu alegere duală .Citiţi următoarele fraze şi încercuiţi răspunsul corect. În cazul în care
afirmaţia este falsă, modificaţi parţial afirmaţia astfel încât aceasta să devină adevărată. (10 p)
1. Celulele cu bastonaşe sunt responsabile de vederea diurnă. ( A / F )
2.Analizatorul vestibular are rolul de a informa creierul despre poziţia corpului în spaţiu.( A/F )
3.Maculele reprezintă receptorii analizatorului auditiv. ( A / F )
4. Organul receptor al auzului este localizat în urechea medie. ( A / F )
5. Expunerea ochiului la lumină puternică determină midriază. ( A / F )
Subiectul II ( 30 p ) Întrebări structurate şi probleme
A. ( 12 p ) Analizatorul vizual are segmentul receptor reprezentat de retină.
a. enumeraţi mediile transparente pe care le străbate lumina în drumul ei spre retină ( 4p )
b.definiţi noţiunile de punct proxim şi punct remotum ( 4p )
c. precizaţi două modificări pe care le suferă componentele globului ocular când sunt privite obiecte
plasate între punctul proxim şi punctul remotum ( 2p )
d. enumeraţi 2 caracteristici ale imaginilor formate pe retină ( 2p )
B. ( 18 p ) Ioana şi Victor merg să vizioneze un spectacol de teatru. Înainte de începerea spectacolului,
cei doi prieteni vor să citească pliantul pe care l-au primit la intrarea în sală. Victor, pentru a citi,
îndepărtează pliantul, iar Ioana îl apropie. Stabiliţi:
a. defectele de vedere de care suferă fiecare dintre cei doi prieteni ( 4p )
b. două cauze care au determinat fiecare dintre aceste defecte de vedere ( 4p )
c. câte o modalitate de corectare pentru fiecare defect ( 4p )
d.completaţi exerciţiul cu o cerinţă pe care o formulaţi voi. Rezolvaţi cerinţa pe care aţi propus-o.( 6p )
Subiectul III ( 30 p )Întrebări structurate și minieseu
A. ( 12p ) Analizatorul vizual furnizează peste 90 % din informaţiile asupra mediului înconjurător .
a. precizaţi efectele stimulării sistemului vegetativ asupra musculaturii irisului ( 4p )
b. descrieţi mecanismele fotoreceptoare: tipuri de pigmenţi vizuali şi mecanisme fotochimice ale vederii (
2p )
c. caracterizaţi conjunctivita şi glaucomul şi precizaţi pentru fiecare câte o cauză şi un simptom ( 4p )
d.construiţi 2 enunţuri afirmative dintre care un enunţ adevărat şi unul fals. Folosiţi, în acest
scop,informaţii referitoare la următoarele conţinuturi:
1. Analizatorul vizual – segmentul receptor; 2. Analizatorul vizual – fiziologie
B. ( 18p ) Urechea umană poate percepe unde sonore cu o frecvenţă cuprinsă între 20 şi 20 000 Hz.
a. precizaţi unde sunt percepute sunetele cu frecvenţă joasă ( 3p )
b. precizaţi localizarea ariei vestibulare ( 3p )
c. alcătuiţi un minieseu cu titlul „ Drumul parcurs de undele sonore până la nivelul receptorilor auditivi”.
În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni specifice acestei teme şi construiţi, cu ajutorul acestora, un text
coerent, format din 3-4 fraze, folosind corect şi în corelaţie noţiunile enumerate ( 12p )
GLANDELE ENDOCRINE
80
1. Ce glandă secretă hormonii glandulari tropi şi ce rol au ei?
2. Ce simptome sunt caracteristice diabetului zaharat?
3. Ce boli pot apărea în hiposecreţie tiroidiană?
4. Ce efecte are insulina asupra metabolismului lipidic?
5. Ce este sistemul port – hipofizar și ce rol are acesta?
6. Care sunt efectele unei hipersecreții de tirotropină ( TSH ) ?
7. Ce este tractul hipotalamo- hipofizar și ce rol are acesta?
8. Care este cauza apariției acromegaliei și cum se manifestă această boală?
9. Unde este localizată hipofiza; dar tiroida?
10. Enumerați hormonii non-glandulotropi și precizați câte un rol pentru fiecare.
11. Ce hormon secretă lobul mijlociu al hipofizei și ce rol are acesta?
12. Ce glandă secretă adrenalina și ce efecte are acest hormon asupra aparatului cardiovascular și
respirator?
13. Ce efect are lipsa iodului din apă și alimente?
14. Ce înseamnă polidipsia și poliuria și ce boli sunt caracterizate prin aceste simptome?
15. Ce simptome diferențiază bolile de la pct. 14?
16. Ce glandă secretă glucagonul și care este rolul acestui hormon?
17. Ce hormoni secretă corticosuprarenala; scrieți cîte un rol pentru fiecare categorie de hormoni.
18. Ce hormoni secretă ovarul; precizați câte un efect pentru fiecare hormon.
19. Scrieți glandele mixte și precizați cele 2 tipuri de secreții ale fiecărei glande
20. Ce glandă secretă hormonul foliculostimulant ( FSH ) și luteinizant( LH ) și ce rol au acești hormoni.
B. MODELE DE ITEMI
Subiectul I
1. Boala Basedow – Graves se caracterizează prin ..................................... în greutate și piele ....................
2. Hormonul antidiuretic ( ADH ) este secretat de .................................. și depozitat în ..............................
3. Hipofiza este localizată la baza ........................................, în șaua turcească a osului ...............................
4. Ocitocina ajunge din hipotalamus în ...................................................... prin ...........................................
5. Glucozuria reprezintă prezența glucozei în ............................. și caracterizează boala numită ................
1. Numiți două glande endocrine; precizați pentru fiecare localizarea.
2. Caracterizați o disfuncție a pancreasului endocrin, precizând denumirea bolii, o cauză și un simptom.
3. Scrieți doi hormoni glandulotropi secretați de hipofiză; precizați pentru fiecare câte un rol în organism.
4. Numiți doi hormoni nonglandulotropi secretați de hipofiză; precizați pentru fiecare câte un rol în
organism.
5. Numiți tipurile de hormoni secretați de hipofiză; precizați pentru fiecare tip câte un hormon.
6. Numiți hormonii glandulotropi care acționează asupra organelor sexuale; precizați pentru fiecare
hormon câte un rol la femeie și la bărbat.
1. Aldosteronul favorizează
a. eliminarea Na+ b. excreția de azot
c. reabsorbția de K +
d. retenția de apă
2. Mixedemul este cauzat de:
a. hipersecreție de ACTH b. hipotiroidism la adult
c. hipersecreție de tiroxină d. hipersecreție de STH
3. Tiroida este localizată:
a. în fața sternului b. în spatele traheei
c. lateral de timus d. în partea anterioară a gâtului
4. Ovulația este stimulată de:
a. ADH b. LH c. FSH d. TSH
5. Are efect hipoglicemic în organismul uman:
a. adrenalina b. insulina c. ocitocina d. prolactina
6. Hiposecreția de tiroxină la adult se manifestă prin:
a. căderea părului b. intoleranță la căldură
81
c. nervozitate d. scădere în greutate
7. Hormonul luteinizant este secretat de:
a. gonadă b. hipofiză c. pancreas d. tiroidă
8. Glandele suprarenale sunt localizate:
a. în cavitatea pelviană b. în partea inferioară a abdomenului
c. la polii superiori ai rinichilor d. retrosternal
9. Nanismul tiroidian este consecința:
a. hipersecreției pancreatice b. hipersecreției de tiroxină
c. hipofuncției tiroidiene d. hipersecreției hipofizare
10. Corticotropina este secretată de:
a. adenohipofiză b. pancreas c. neurohipofiză d. tiroidă
11.Glucozuria caracterizează
a. diabetul insipid b. hipertiroidismul c. diabetul zaharat d. hipotiroidismul
12. Testiculul secretă:
a. aldosteronul b. progesteronul c. testosteronul d. cortizolul
13. Creșterea diurezei caracterizează:
a. hipersecreția insulinei b. hipersecreția STH –ului
c. hiposecreția tiroxinei d. hiposecreția ADH – ului
afirmaţia este falsă, modificaţi parţial afirmaţia astfel încât aceasta să devină adevărată.
1. Hormonii medulosuprarenalei produc efecte similare stimulării parasimpaticului. ( A / F )
2. Mixedemul este însoțit de scădere în greutate. ( A / F )
3. În diabetul insipid se produc eliminări masive de urină.( A / F )
4. Glucagonul este un hormon secretat de hipofiză.( A / F )
5. Cortizolul este un hormon hipoglicemiant.( A / F )
6. Lobul posterior al hipofizei secretă hormonul antidiuretic ( ADH ).( A / F )
7. Gușa endemică este determinată de lipsa fierului din alimentație.( A / F )
8. În diabetul zaharat apare scăderea tensiunii arteriale.( A / F )
A 1. STH-ul este un hormon adenohipofizar.
a. indicați trei roluri ale STH-ului în organismul uman
b. precizați trei efecte ale hipersecreției de STH înainte și după pubertate și numele bolilor
corespunzătoare
c.explicați de ce glanda hipofiză este cunoscută și sub numele de ” creier endocrin”
d. precizați o asemănare și o deosebire între nanismul hipofizar și nanismul tiroidian.
2. ADH-ul și ocitocina sunt neurosecreții hipotalamice, depozitate și eliberate în sânge de către
neurohipofiză.
a. precizați două roluri ale ocitocinei în organism
b. denumiți boala care survine în hiposecreția de ADH și indicați două simptome ale acesteia
c. explicați de ce ADH-ul este denumit și vasopresină.
3. Pancreasul endocrin secretă hormonii insulină și glucagon care au efecte antagonice.
a. precizați un efect al glucagonului în cadrul metabolismului lipidic
b. indicați două roluri ale insulinei care să demonstreze că acesta este principalul hormon hipoglicemiant
al organismului
c. stabiliți o asemănare și o deosebire dintre diabetul zaharat și diabetul insipid.
4. Glanda suprarenală are două componente: corticosuprarenala și medulosuprarenala.
a. enumerați cele trei grupe de hormoni secretați de corticosuprarenală
b. precizați două efecte ale acțiunii adrenalinei asupra tubului digestiv
c. stabiliți o asemănare și o deosebire între efectele cortizolului și aldosteronului în organism.
5. Un pacient se prezintă la medicul de familie, acuzând iritabilitate crescută și slăbire accentuată.
a. numiți boala de care suferă pacientul și stabiliți cauza acesteia
b. enumerați alte trei simptome ale bolii de care suferă pacientul
c. explicați necesitatea utilizării sării iodate în alimentație.
82
6. Lui Vlad i se efectuează în mod repetat analize ale sângelui, iar medicul constată că valoarea
glicemiei depășește 1,4 g/ litru de sânge. Cunoscând valoarea normală a glicemiei ca fiind de 1 g/ litru
de sânge:
a. denumiți boala diagnosticată de medic pe baza valorilor glicemiei
b. precizați hormonul implicat în boala diagnosticată de medic și două roluri îndeplinite de acesta în
organismul uman
c. indicați alte două manifestări ale bolii de care suferă Vlad.
7. Glandele suprarenale sunt situate la polii superiori ai rinichilor.
a. numiți regiunile funcționale ale glandelor suprarenale
b. precizați două efecte ale acțiunii adrenalinei în organismul uman
c. argumentați influența unui hormon suprarenalian asupra diurezei.
8. Insulina a fost descoperită de savantul român Nicolae Paulescu în anul 1921.
a. denumiți glanda care eliberează în sânge insulină și un alt hormon secretat de aceasta
b. precizați patru roluri ale insulinei în organism
c. explicați apariția comei diabetice.
B 1. Doi bărbați se internează în spital pentru analize. Unul dintre ei are următoarele manifestări:
hiperglicemie, glucozurie, poliurie, polifagie, polidipsie și scădere în greutate. Celălalt are poliurie,
polidipsie, un puternic dezechilibru mineral și glicemie în limite normale. Stabiliți următoarele:
a. ce boală au primul și respectiv al doilea bărbat
b. ce structuri secretorii, ce hormoni și ce tip de deficiență secretorie intervine în apariția fiecăreia dintre
cele două boli.
c. explicați termenii de hiperglicemie și poliurie
d.completaţi problema cu o cerinţă pe care o formulaţi voi. Rezolvaţi cerinţa pe care aţi propus-o.
2. Un adult prezintă următoarele simptome: hipotensiune arterială, dezechilibre minerale, polidipsie și
poliurie. Știind că medicul, pentru diagnosticarea corectă a afecțiunii, recomandă dozarea unui
hormon, stabiliți:
a. denumirea hormonului care va fi dozat
b. denumirea bolii de care este afectat acest adult și cum va fi valoarea plasmatică a acestui hormon,
raportată la concentrația normală
c. organul țintă asupra căruia acționează acest hormon și denumirea formațiunii care secretă acest hormon
d. completaţi problema cu o cerinţă pe care o formulaţi voi. Rezolvaţi cerinţa pe care aţi propus-o.
3. O persoană se prezintă la medic, acuzând o stare apatică, scădere în greutate, micțiuni frecvente și
senzație permanentă de foame. Stabiliți:
a. disfuncția endocrină caracterizată de aceste simptome
b. în cazul unor analize ale sângelui și urinei, prezentați doi parametri care sunt peste valorile normale
c. în lipsa unui tratament corespunzător, precizați 2 efecte din evoluția acestei boli
A 1. Tiroida și pancreasul endocrin secretă hormoni, eliminați direct în sânge
a. numiți doi hormoni secretați de tiroidă
b. precizați două acțiuni prin care glucagonul determină hiperglicemie
c. caracterizați o disfuncție a pancresului endocrin, precizând: denumirea bolii, o cauză, o manifestare, un
mod de prevenire sau combatere
d. construiți două enunțuri afirmative, dintre care un enunț adevărat și un enunț fals. Folosiți, în acest
scop, informații referitoare la următoarele conținuturi:
1. Glandele endocrine – localizare; 2. Glandele endocrine – disfuncții tiroidiene
Se va construi câte un enunț din fiecare conținut.
2. Sistemul endocrin cuprinde glande cu secreție internă.
a. numiți un hormon care controlează secreția tiroidiană; specificați glanda care îl produce și localizarea
acesteia
b. stabiliți o cauză a hiperglicemiei și numiți un hormon cu rol hipoglicemiant
c. numiți un hormon eliberat de neurohipofiză și precizați rolul acestuia în organism
scop, informații referitoare la următoarele conținuturi: 1. Disfuncții hipofizare; 2. Adenohipofiza
83
B 1. Sistemul endocrin este alcătuit din glande endocrine care produc hormoni, eliberați direct în
mediul intern.
a. enumerați cele două zone ale glandei suprarenale; dați câte un exemplu de hormon
secretat de fiecare dintre aceste zone.
b. precizați cei doi hormoni hipofizari care acționează asupra gonadelor
c. alcătuiți un minieseu intitulat ” Pancreasul – glandă mixtă ”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni
2 . Hipofiza este cunoscută și sub numele de glandă pituitară.
a. numiți un hormon glandulotrop secretat de hipofiză; precizați rolul îndeplinit de acesta.
b. explicați acțiunea ocitocinei la nivelul uterului
c. alcătuiți un minieseu intitulat ” Hipofiza – creier endocrin ”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni
C. TEST GLANDE ENDOCRINE – acumulează cât mai multe puncte!
A. Itemi de completare ( completaţi spaţiile punctate cu noţiunile corespunzătoare ) ( 12p)
1. Pancreasul este o glandă mixtă, având atât funcție .................................... cât și .................................
2. Gușa endemică reprezintă o creștere în volum a glandei ...................................................,cauzată de
.................................................................................... de ….................................……………... din
organism.
3. Glandele suprarenale sunt formate din două zone: ........................................ și ...................................
4. Hipersecreția de somatotrop determină în copilărie ................................... iar la adult ......................
5. Hormonul melanocitostimulator ( MSH ) este secretat de lobul ........................ al ...............................
6. TSH ( tirostimulina ) este un hormon ..................................... secretat de.............................................
B. Itemi cu răspuns scurt( 4 p )
1. Scrieți două boli determinate de hipofuncția glandelor endocrine; menționați pentru fiecare boală cauza
și câte un simptom ( 2p )
2. Numiți doi hormoni secretați de hipofiză; precizați pentru fiecare hormon câte un rol în organism.(2p)
C. Itemi cu alegere simplă ( încercuiţi raspunsul corect) ( 4p )
1. Este efect al hipersecreției de tiroxină:
a. cretinismul b. exoftalmia c. mixedemul d. statura redusă
2. Tiroida secretă în sânge:
a. adrenalină b. tiroxină c. prolactină d. ocitocină
3. Diabetul insipid se caracterizează prin:
a. glucozurie b. hipoglicemie c. polifagie d. poliurie
4. Este hormon hipoglicemiant al organismului:
a. aldosteronul b. calcitonina c. insulina d. somatotropul
afirmaţia este falsă, modificaţi parţial afirmaţia astfel încât aceasta să devină adevărată.(10 p)
1. Hipersecreția de hormon antidiuretic produce diabetul insipid. ( A / F )
2. Hormonul de creștere este secretat de glanda tiroidă.( A / F )
3. Nanismul hipofizar se caracterizează prin deficiență mintală severă.( A / F )
4. Cauza diabetului zaharat este hiposecreția insulinică.( A / F )
5. Hipersecreția de hormon somatotrop la adult determină acromegalei.( A / F )
Subiectul II( 30p ) Întrebări structurate şi probleme
A. ( 12p ) Tiroida este cea mai mare glandă cu secreție endocrină din organismul uman.
a. denumiți doi hormoni secretați de glanda tiroidă.( 2p )
b. indicați două tulburări induse în organism de hiperfuncția tiroidiană.( 2p )
c. precizați o asemănare și o deosebire între efectele hormonilor tiroidieni și efectele hormonului de
creștere.( 4p )
d. un adult prezintă următoarele simptome: obezitate, anemie, tegument uscat,diminuarea memoriei,
senzație de frig; stabiliți denumirea bolii de care este afectat acest adult și precizați cauza ei.( 4p )
84
B. ( 18p ) O persoană adultă prezintă următoarele caracteristici: creșterea exagerată a oaselor feței,
creșterea viscerelor și alungirea exagerată a mâinilor.
a. denumiți boala( 4p )
b. menționați cauza apariției bolii ( 4p )
c. precizați numele bolii care ar putea apărea în cazul aceleeași disfuncții ale glandei în perioada copilăriei
și numiți două manifestări ale acesteia ( 4p )
d. completaţi problema cu o cerinţă pe care o formulaţi voi. Rezolvaţi cerinţa pe care aţi propus-o.(6p )
Subiectul III( 30 p ) Întrebări structurate şi minieseu
A. ( 12p ) Hipofiza și tiroida secretă hormoni care sunt eliminați direct în sânge.
a. precizați localizarea celor două glande ( 4p )
b. numiți două caracteristici ale nanismului tiroidian ( 2p )
c. explicați acțiunea ocitocinei la nivelul uterului ( 2p )
1. Glanda hipofiză – hormoni glandulotropi; 2. Glande endocrine – disfuncții hipofizare
Se va construi câte un enunț din fiecare conținut.( 4p )
B. ( 18 p ) Glandele endocrine secretă hormoni care sunt eliberați direct în sânge sau în limfă.
a. enumerați doi hormoni secretați de pancreasul endocrin; precizați câte o acțiune pentru fiecare dintre
acești hormoni ( 4p )
b. precizați două manifestări ale nanismului tiroidian ( 2p )
c. alcătuiți un minieseu intitulat ” Disfuncții endocrine ”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni
specifice acestei teme şi construiţi, cu ajutorul acestora, un text coerent, format din 3-4 fraze,
folosind corect şi în corelaţie noţiunile enumerate.( 12p )
SISTEMUL OSOS ȘI SISTEMUL MUSCULAR

1. Care sunt oasele nepereche ale craniului?
2. Câte regiuni cuprinde coloana vertebrală şi câte vertebre are fiecare?
3. Cum se numesc curburile fiziologice ale coloanei vertebrale?
4. De câte tipuri sunt coastele?
5. Din ce oase este alcătuit scheletul membrului superior?
6. Ce oase formează bazinul?
7. Enumeră 4 roluri ale sistemului osos!
8. Ce oase cresc cu ajutorul cartilajelor de creştere?
9. Cum se realizează creşterea în grosime a oaselor?
10. Numeşte 2 cauze ale deformărilor osoase!
11. Caracterizează fracturile, precizând: tipuri de fracturi, cauze, simptome
12. Numeşte categoriile de muşchi ai capului!
13. Scrie muşchii abdomenului!
14. De câte tipuri sunt contracţiile tetanice şi prin ce se deosebesc?
15. Ce este tonusul muscular şi ce rol are?
16. Care sunt cauzele oboselii musculare şi cum poate fi prevenită?
17. Precizează 2 caracteristici ale contracţiei izotonice!
18. Numeşte o cauză care ar putea duce la paralizia musculară!
19. Numeşte câte un muşchi striat implicat în realizarea ventilaţiei pulmonare şi expresiei faciale!
20. Precizează ce tip de contracţie musculară apare în timpul frisonului termic!
MODELE DE ITEMI
Subiectul I
1. Coastele care se articulează direct cu sternul se numesc coaste ......................................., iar cele
nearticulate cu sternul se numesc coaste ............................................................................................
2. Centura pelviană este formată din ..........................,iar centura ...............din omoplat și claviculă.
3. Ulna aparține scheletului .................................., iar fibula aparține scheletului ..............................
4. Mușchii dințați aparțin musculaturii ..............., iar mușchii oblici aparțin musculaturii ..................
85
5. Mușchii pronatori și supinatori ai piciorului aparțin mușchilor ..................................., iar mușchiul
biceps brahial aparține mușchilor .........................................................................................................
6. Contracțiile fuzionate se înregistrează grafic ca un ............................................ în cazul tetanosului
incomplet și ca un ................................................................................... în cazul tetanosului complet.
7. În contracțiile .................................................mușchiul se scurtează și realizează lucru mecanic, iar în
contracțiile ................mușchiul nu își modifică dimensiunile și energia este transformată în căldură.
1. Numiți două grupe musculare; precizați denumirea a câte doi mușchi pentru fiecare grupă.
2. Numiți cele două componente ale scheletului capului, iar pentru fiecare regiune indicată, precizați câte
un os component.
3. Numiți tipurile de contracții fuzionate; precizați pentru fiecare tip ce caracteristici prezintă
4. Numiți cele două modalități de creștere a oaselor; precizați pentru fiecare modalitate denumirea
structurilor pe seama cărora se realizează
5. Numiți două regiuni ale membrelor superioare; precizați denumirea unui mușchi pentru fiecare regiune
6. Numiți două regiuni ale trunchiului; precizați denumirea unui mușchi pentru fiecare regiune
1. Este mușchi al abdomenului:
a. mușchiul dințat b. mușchiul oblic c. mușchiul pectoral d. mușchiul trapez
2. Creșterea în lungime a oaselor se realizează în cazul:
a. vertebrei b. femurului c. falangei d. omoplatului
3. Sunt mușchii anterolaterali ai toracelui:
a. hioidieni b. oblici c. pectorali d. trapezi
4. Este un os pereche al viscerocraniului:
a. parietalul b. etmoidul c. zigomaticul d. mandibula
5. Este mușchi al brațului:
a. croitor b. deltoid c. trapez d. triceps
6. Este mușchi al mimicii:
a. orbicular b. oblic c. transvers d. trapez
7. Este os lat:
a. femurul b. coxalul c. tibia d. fibula
8. Sunt mușchi ai spatelui:
a. trapezi b. oblici externi c. pectorali d.hioidieni
9. Secusa se produce:
a. în urma aplicării unor stimuli cu frecvență redusă b. ca urmare a aplicării unui stimul unic
c. la aplicarea unor stimuli cu frecvență mare d. spontan, în toți mușchii scheletici
10. Intră în alcătuirea cutiei toracice:
a. femurul b. fibula c. sternul d. tibia
11. Devierea laterală a coloanei vertebrale provoacă:
a. cifoză b. scolioză c. entorsă d. lordoză
12. Aparțin gâtului, mușchii:
a. trapezi b. pectorali c. sternocleidomastoidieni d.dințați
13. Se articulează direct cu sternul:
a. coaste adevărate b. coaste flotante c. centura pelviană d. vertebre toracale
14. Contracția fuzionată a mușchiului striat reprezintă:
a. oboseala musculară b. tetanosul muscular
c.secusa musculară d.tonusul muscular
1. Frontalul este un os nepereche al viscerocraniului. ( A / F )
2. Humerusul este un os ce aparține scheletul mâinii. ( A / F )
3. Scolioza este determinată de devierea laterală a coloanei vertebrale.( A / F )
4. Mușchiul croitor aparține membrului superior. ( A / F )
5. Creșterea în grosime a oaselor se face prin cartilajele de creștere. ( A / F )
6. Etmoidul este un os nepereche al viscerocraniului. ( A / F )
86
A.1. Sistemul osos reprezintă locuri de inserție pentru mușchi.
a. numiți două cavități de protecție formate de oase și precizați organele pe care le adăpostesc acestea
b. enumerați tipurile de coaste și precizați perechile de coaste care aparțin fiecărui tip
c. denumiți cele două tipuri de curburi fiziologice ale coloanei vertebrale și scrieți o deosebire între
acestea
2. Mușchii sunt organe active ale mișcării.
a. caracterizați contracțiile izometrice și izotonice, precizând diferențele dintre ele
b. definiți tonusul muscular și precizați două roluri ale acestuia în organism
c. precizați ce simptome apar în cazul unei rupturi musculare
d. enumerați mușchii extrinseci ai globului ocular și precizați rolul lor.
B. 1. Corpul unui adult conține 206 de oase. Știind că, masa osoasă reprezintă 15 % din greutatea
corpului, și că osul compact conține 30 % substanță organică din care 90 % fibre de colagen și restul
oseină,determinați:
a. numărul de oase din membrele inferioare libere ( fără centură pelviană )
b.cantitatea de oseină din oasele unei persoane de 70 Kg
c. cantitatea de fibre de colagen din oasele unei persoane de 80 kg
2. Un sportiv de performanță are o greutate de 90 de kg și un conținut de apă corporală de 60%. Știind
că, mușchii scheletici reprezintă 40 % din greutatea corpului, iar conținutul de apă din mușchi este de
80 %, stabiliți:
a. procentul din apa corporală, reprezentat de apa din mușchi
b. greutatea oaselor corpului acestui sportiv, știind că acestea reprezintă 15 % din greutatea corpului
c. procentul de săruri minerale din masa osoasă a corpului, știind că sărurile minerale reprezintă 60 % din
substanța uscată a oaselor, iar substanța uscată reprezintă 75 % din masa osoasă.
Subiectul III Întrebări structurate şi minieseuri
A 1. Sistemul muscular reprezintă partea activă a aparatului locomotor.
a. denumiți doi mușchi ai abdomenului
b. precizați două caracteristici ale contracțiilor izotonice
c. caracterizați întinderile musculare, precizând: o cauză, o manifestare și un mod de prevenire sau
combatere
d .construiţi 2 enunţuri afirmative dintre care un enunţ adevărat şi unul fals. Folosiţi, în acest scop,
1. Sistemul muscular – tipuri de contracție; 2. Sistemul muscular – mușchii membrelor
2. Oasele sunt componente statice ale sistemului locomotor.
a. argumentați afirmația din titlu
b. precizați denumirea a trei oase ale viscerocraniului
c. caracterizați entorsele, precizând: o cauză, un simptom și un mod de prevenire sau combatere
informaţii referitoare la următoarele conţinuturi: 1.Tipuri de creștere a oaselor; 2. Deformările osoase
B 1. Mișcarea este realizată de sistemul locomotor.
a. numiți centura care articulează membrele inferioare la trunchi
b. numiți tipul de contracții musculare implicate în realizarea mișcărilor; indicați două caracteristici ale
acestora
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Scheletul membrelor inferioare ”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni
2. Sistemul muscular este principalul sistem efector al corpului.
a. identificați două deosebiri între contracția izotonică ți contracția izometrică
b. dați două exemple de regiuni ale membrelor inferioare și precizați câte un mușchi pentru fiecare
regiune
87
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Mușchii membrelor superioare și inferioare ”. În acest scop, enumeraţi
8 noţiuni specifice acestei teme şi construiţi, cu ajutorul acestora, un text coerent, format din 3-4 fraze,
folosind corect şi în corelaţie noţiunile enumerate.
TEST SISTEM OSOS ȘI MUSCULAR – acumulează cât mai multe puncte!
Subiectul I( 30 p )
1. Oasele care formează scheletul gambei sunt ........................................... și .........................................
2. Femurul aparține scheletului ............................................., iar humerusul scheletului .............................
3. Creșterea în grosime a oaselor se realizează prin activitatea ....., iar creșterea în lungime pe seama ......
4. Cifoza se caracterizează prin accentuarea curburii ............ iar lordoza prin accentuarea curburii ........
5. Mușchiul frontal este un mușchi ......................................, iar mușchii hioidieni sunt mușchi ................
6. Entorsele se caracterizează prin ................................. sau .....................ligamentelor într-o articulație.
1. Numiți două regiuni ale membrelor inferioare; precizați denumirea unui os pentru fiecare regiune.
2. Numiți două regiuni ale membrelor superioare; precizați denumirea unui os pentru fiecare regiune.
C. Itemi cu alegere simplă ( încercuiţi răspunsul corect) ( 4p )
1. Aparțin scheletului gambei, oasele:
a. cubitus și radius b. tibia și fibula c. fibula și radius d. tibia și ulna
2. Aparțin neurocraniului, oasele:
a. zigomatice b. nazale c. palatine d. temporale
3. Aparțin scheletului antebrațului:
a. cubitus și fibula b. radius și ulna c. tibia și fibula d. tibia și ulna
4. Intră în alcătuirea centurii pelviene:
a. coxalul b. femurul c. humerusul d. omoplatul
1. Mușchiul triceps brahial se inseră pe oasele membrului superior. ( A / F )
2. Oasele cresc în lungime prin periost. ( A / F )
3. Contracțiile musculare izometrice produc mișcările. ( A / F )
4. Deltoidul este un mușchi al membrului inferior.( A / F )
5. Oboseala musculară se caracterizează prin creșteri ale randamentului energetic. ( A / F )
Subiectul II ( 30p ) Întrebări structurate şi probleme
A. ( 12p )Mișcarea este o componentă a funcțiilor de relație.
a. denumiți câte un mușchi al capului și un mușchi al gîtului ( 2p )
b. scrieți numărul de vertebre din regiunea cervicală și toracală ( 4p )
c. identificați două deformări ale coloanei vertebrale și precizați caracteristicile lor ( 4p )
d. scrieți o deosebire dintre secusa musculară și tetanosul incomplet. ( 2p )
B. ( 18p )Un sportiv de performanță are o înălțime de 1,80 m și o greutate de 70 de kg. Știind
că mușchii striați conțin 80 % apă și reprezintă 40 % din greutatea corpului, stabiliți următoarele:
a. ce cantitate de apă conține musculatura striată a acestui sportiv ( 6p )
b. numărul de oase ce alcătuiesc membrele superioare libere propriu–zise ( fără centura scapulară )( 4p )
c. numărul de fibre musculare din cei doi mușchi cvadriceps femural, știind că fiecare mușchi conține 48
de fascicule muculare, iar fiecare fascicul are 24 de fibre musculare( 4p )
d.completaţi problema cu o cerinţă pe care o formulaţi voi. Rezolvaţi cerinţa pe care aţi propus-o.( 4p )
Subiectul III ( 30 p ) Întrebări structurate şi minieseu
A. ( 12p )Mișcarea se realizează cu ajutorul mușchilor și oaselor.
a. denumiți doi mușchi ai toracelui ( 2p )
b. enumerați trei regiuni ale coloanei vertebrale ( 3p )
c. caracterizați oboseala musculară precizând: o cauză, o manifestare și un mod de prevenire sau
combatere. ( 3p )
informaţii referitoare la următoarele conţinuturi: 1. Scheletul trunchiului; 2. Sistemul osos – rol
B. ( 18 p ) Mușchii sut organe active ale mișcărilor, care mențin corpul într-o anumită poziție.
88
a. enumerați doi mușchi ai membrului superior și doi mușchi ai membrului inferior, care intervin în
realizarea mișcărilor corpului ( 4p )
b. precizați cîte o caracteristică pentru fiecare tip de contracție: secusă, tetanos complet și tetanos
incomplet ( 3p )
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Manifestări mecanice ale contracției musculare ”. În acest scop,
4 fraze, folosind corect şi în corelaţie noţiunile enumerate.( 11p )
DIGESTIA ȘI ABSORBȚIA
1. Care sunt segmentele tubului digestiv ?
2. Care sunt glandele anexe ale tubului digestiv ?
3. Care sunt categoriile de enzime digestive ?
4. Cum se numește enzima glicolitică din salivă și ce rol are ?
5. Ce transformări mecanice suferă alimentele în tubul digestiv ?
6. Ce transformări fizice suferă alimentele în tubul digestiv ?
7. Ce este lizozimul și ce rol are acesta ?
8. Care sunt enzimele proteolitice din sucul gastric și ce rol au ele ?
9. Care sunt enzimele lipolitice din sucurile digestive și ce rol au ?
10. Care sunt transformările proteinelor în intestinul subțire, sub acțiunea sucului pancreatic și intestinal
11. Care sunt transformările glucidelor în tubul digestiv ?
12. În ce constă activitatea motorie a stomacului ?
13. Ce rol are bila în digestie?
14. Care sunt tipurile de contracții din intestin și care este rolul lor în digestie ?
15. Care sunt nutrimentele rezultate prin digestia fiecărei categorii de substanțe organice din
alimente?
16. Ce adaptări prezintă mucoasa intestinală pentru realizarea funcției de absorbție a
nutrimentelor ?
17. Care sunt tipurile de mecanisme care asigură absorbția nutrimentelor ?
18. Precizați ce substanțe se absorb prin fiecare din cele trei tipuri de mecanisme de la pct 17
19. În ce constă activitatea secretorie și de absorbție a intestinului gros?
20. Ce rol are flora bacteriană aerobă și flora bacteriană anaerobă din intestinul gros ?
MODELE DE ITEMI
Subiectul I
1. Stomatita este o inflamație a ................ manifestată prin greutate în masticație și ................................
2. Vitaminele hidrosolubile se absorb .......... în sânge iar vitaminele liposolubile se absorb ....... în limfă.
3. Transformările fizice ale alimentelor constau în: ............................................. alimentelor, dizolvarea
substanțelor hidrosolubile și ..................................................................................................... grăsimilor.
4. Enzimele digestive sunt de trei tipuri: ..............................................., lipolitice și ..................................
5. Saliva este produsul .............................................................. și acționează în .........................................
6. Acidul clorhidric din sucul gastric, activează ......................................... și are acțiune
.............................
7. Amilaza pancreatică degradează ................................. și îl transformă în ...............................................
8. Activitatea motorie a intestinului constă în trei tipuri de mișcări: .............., peristaltice și .....................
9. Flora de fermentație degradează ......................, iar flora de putrefacție degradează ............................
10. Rezultatul digestiei gastrice este ....................., iar rezultatul digestiei intestinale este ......................
1. Numiți tipurile de floră bacteriană din intestinul gros și precizați rolul fiecărui tip de floră bacteriană.
2. Numiți două boli ale sistemului digestiv ; precizați pentru fiecare o cauză și un simptom.
1. Are rol în emulsionarea lipidelor:
a. bila b. sucul gastric c. saliva d. sucul intestinal
2. În colon sunt degradate prin fermentație:
89
a. glucidele nedigerabile b. lipidele
c. polizaharidele vegetale d. proteinele
3. Este afecțiune a sistemului digestiv:
a. anexita b. ciroza c. cistita d. nefrita
4. Se absorb prin mecanisme pasive:
a. aminoacizii b. glucoza c. glicerolul d. proteinelor
5. În urma absorbției intestinale, trec în limfă:
a. acizii grași b. aminoacizii c. apa și ionii d. monozaharidele
6. Absorbția vitaminelor A și D se realizează:
a. în prezența amilazelor b. similar glucidelor
c. în prezența sărurilor biliare d. similar proteinelor
1. Glucidele se absorb sub formă de monozaharide. ( A / F )
2. Lipidele pot fi absorbi prin vezicule de pinocitoză ( A / F )
3. Glucoza este absorbită în sânge prin mecanism pasiv. ( A / F )
4. Litiaza biliară se manifestă prin colică biliară, icter, vărsături. ( A / F )
5. Absorbția apei, la nivelul intestinului subțire, se realizează prin mecanism pasiv.( A / F )
6. Absorbția glucidelor se realizează la nivelul stomacului. ( A / F )
7. Saliva are rol în digestia chimică a glucidelor. ( A / F )
8. Stomatita reprezintă o inflamație a mucoasei cavității bucale.( A / F )
A. 1. Glucidele sunt transformate de-a lungul tubului digestiv în monozaharide.
a. enumerați segmentele tubului digestiv la nivelul cărora au loc transformările chimice ale glucidelor
b. denumirea glandelor și a secrețiilor lor implicate în digestia chimică a glucidelor
c. explicați relația glucide – carii dentare
2. Proteinele se descompun, în tubul digestiv, sub acțiunea enzimelor proteolitice.
a. enumerați segmentele tubului digestiv în care sunt descompuse proteinele
b. numiți două enzime proteolitice din sucul pancreatic și precizați rolul fiecărei enzime
c. numiți formele de absorbție a proteinelor și precizați tipurile de mecanism de aborbție
d. precizați ce se întâmplă cu proteinele nedigerate, ajunse în intestinul gros.
B. 1. Nutrimentele se absorb la nivelul intestinului subțire prin două tipuri de mecanisme.
a. precizați produșii finali rezultați din digestia alimentelor
b. prezentați modul în care se realizează absorbția glucidelor
c. enumerați substanțele chimice din alimente care nu sunt supuse transformărilor digestive
2. Pancreasul este o glandă anexă a tubului digestiv.
a. precizați localizarea pancreasului
b. enumerați patru enzime din compoziția sucului pancreatic
c. prezentați particularitățile de glandă mixtă ale pancreasului
A1. Digestia gastrică este o componentă a procesului de digestie.
a. localizați stomacul și indicați rolul acestuia
b. enumerați tipurile de funcții realizate la nivelul acestuia
c. precizați categoriile de enzime din sucul gastric, în funcție de substratul degradat
1. Sucul gastric – compoziție; 2. Funcția motorie a stomacului
2. Absorbția intestinală asigură necesarul de nutrimente pentru organism.
a. enumerați două mecanisme ale absorbției intestinale
b. stabiliți o asemănare și o deosebire între absorbția glucozei și cea a ribozei
c. prezentați mecanismul de absorbție a proteinelor: forma de absorbție și mecanismele de
90
absorbție
1. Tipurile de nutrimente; 2. Absorbția apei și sărurilor minerale
B 1. Intestinul subțire este un segment al tubului digestiv.
a. enumerați trei enzime din compoziția sucului intestinal
b. definiți absorbția intestinală și numiți două tipuri de mecanisme prin care se poate realiza acest proces
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „Digestia și absorbția proteinelor”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni
2. Sistemul digestiv este alcătuit din tubul digestiv și glandele anexe.
a. numiți secrețiile digestive produse de glandele anexe care se deschid în intestinul subțire
b. precizați mecanismele de absorbție ale vitaminelor și sărurilor minerale
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „Digestia și absorbția glucidelor”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni
3. Lipidele sunt transformate la nivelul tubului digestiv cu ajutorul enzimelor caracteristice.
a.enumerați două segmente ale tubului digestiv în care se realizează digestia chimică a lipidelor
b. precizați rolul sărurilor biliare
c. alcătuiți un minieseu intitulat „Digestia și absorbția lipidelor”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni
TEST DIGESTIA ȘI ABSORBȚIA – acumulează cât mai multe puncte!
1. Flora de putrefacție din ................................................. degradează .................................. nedigerate.
2. Bila este produsul de secreție a ............................................... și este depozitată în .............................
3. Litiaza biliară este dată de prezența ............................................... în .....................................................
4. Digestia lipidelor începe în .................................................. sub acțiunea enzimelor ................................
5. Absorbția glucozei se realizează prin mecanism .................. , iar a glicerolului prin mecanism
..............
6. Pancreatita este o inflamație a .................... determinată de infecții, intoxicații sau ...............................
1. Numiți două enzime implicate în digestia gastrică; precizați, pentru fiecare enzimă, rolul ei în acest
proces.
2. Numiți două enzime implicate în digestia intestinală; precizați, pentru fiecare enzimă, rolul ei în acest
proces.
1. Enzimele lipsesc din sucul:
a. biliar b. gastric c. intestinal d. pancreatic
2. În tubul digestiv, amidonul este supus acțiunii enzimelor:
a. glicolitice b. lipolitice c. proteolitice d. biliare
3. Sunt simptome ale cariei dentare:
a. febră și vomă b. inflamația și durerea c. salivația puternică d. senzația de arsură bucală
4. Enzimele lipolitice degradează:
a. glucidele b. grăsimile c. proteinele d. polizaharidele
1. Amidonul preparat și crud este degradat în prezența enzimelor din sucul gastric. ( A / F )
2. În intestinul gros are loc producerea vitaminelor din complexul B și a vitaminei C.( A / F )
3. Acizii grași cu lanț lung de atomi de carbon ajung în circulația limfatică.( A / F )
4. Bila este necesară pentru digestia și absorbția lipidelor. ( A / F )
5. Bila este secretată de pancreas și depozitată în vezica biliară. ( A / F )
91
A. ( 12p ) Bila este produsul de secreție al celulelor hepatice.
a. numiți două organe care conțin bilă ( 4p )
b. enumerați două componente ale bilei ( 2p )
c. precizați trei roluri ale bilei ( 3p )
d. O femeie se prezintă la medic iar acesta îi stabilește diagnosticul de litiază biliară. Stabiliți următoarele:
( 3p )
- o cauză posibilă și un simptom al acestei afecțiuni
- o modalitate de prevenire pentru această afecțiune.
B. ( 18p )Digestia gastrică cuprinde transformările mecanice, fizice și chimice ale bolului alimentar.
a. enumerați două componente ale sucului gastric ( 4p )
b. prezentați schematic transformările chimice ale proteinelor sub acțiunea sucului gastric ( 6p )
c. numiți enzimele care intervin, de-a lungul tubului digestiv, în degradarea amidonului, preparat sau crud
( 4p )
A. ( 12p )Absorbția nutrimentelor se realizează în principal la nivelul intestinului subțire.
a. identificați o adaptare funcțională a mucoasei intestinului subțire care favorizează absorbția ( 2p )
b. enumerați două substanțe care se pot absorbi la nivelul colonului ( 2p )
c. prezentați mecanismul de absorbție a proteinelor, precizând: forma de absorbție, tipul de mecanism(4p)
informaţii referitoare la următoarele conţinuturi: 1. Absorbția glucidelor; 2. Absorbția lipidelor
Se va construi câte un enunț din fiecare conținut. (4p )
B. ( 18 p )Sistemul digestiv este alcătuit din totalitatea organelor care au ca scop realizarea digestiei și
absorbției.
a. enumerați două segmente ale tubului digestiv în care are loc digestia alimentelor( 4p )
b. denumiți două glande anexe ale tubului digestiv și secrețiile digestive ale acestora ( 4p )
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „Fiziologia intestinului gros”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni specifice
acestei teme şi construiţi, cu ajutorul acestora, un text coerent, format din 3-4 fraze, folosind corect şi în
corelaţie noţiunile enumerate.( 10p )
CIRCULAȚIA
1. Enumerați grupele sangvine.
2. Precizați ce substanțe determină grupele sangvine
3. Scrieți aglutinogenele și aglutininele din sângele diferitelor grupe sangvine.
4. Ce se întâmplă în cazul unei transfuzii de sânge din grupa A la o persoană cu grupa B.
5. Ce substanțe determină Rh-ul și de câte tipuri este sângele uman din acest punct de vedere
6. Ce se întâmplă în cazul unei transfuzii repetate de sânge Rh pozitiv la persoane cu Rh negativ
7. Explicați termenii de aglutinare și hemoliză.
8. Definiți imunitatea și precizați tipurile de imunitate.
9. Precizați mecanismele prin care se realizează imunitatea nespecifică ( înnăscută ).
10. Cum se numesc celulele care participă la realizarea imunității specifice ( dobândite ) și ce
tip de imunitate asigură ele.
11. Clasificați tipurile de imunitate specifică după modalitatea de dobândire a lor de către organism.
12. Care sunt camerele inimii și cum se realizează comunicarea dintre ele
13. Care sunt valvele din interiorul inimii și care este rolul lor
14. Unde este localizat miocardul și din ce este alcătuit acesta.
15. Din ce este alcătuit sistemul excitoconductor nodal și ce rol are
16. Enumerați proprietățile miocardului și caracterizați – le.
17. Cum se numesc contracțiile și relaxările miocardului
92
18.Definiți noțiunile de tahicardie și bradicardie și exemple de factori ce le pot determina
19. De ce nu obosește inima
20. Precizați vasele de sânge care aparțin marii și micii circulații și camerele inimii corespunzătoare
MODELE DE ITEMI
Subiectul I
1. Imunitatea nespecifică se poate realiza prin două mecanisme: ...................................... și ..................
2. Persoanele cu grupa sangvină A ( II ) au pe hematii ..... iar cele cu grupa AB ( IV ) au pe hematii .......
3. Reacția dintre antigenul A și aglutinina α determină ................................... hematiilor și ......................
4. Miocardul este alcătuit din două tipuri de celule miocardice: ........................................ și ...................
5. Valvele atrioventriculare sunt de două tipuri: ............................... ( stângă ) și .................. ( dreaptă ).
6. În sistola atrială are loc trecerea sângelui din ................................................... în ................................
7. În sistola ventriculară se închid valvele ........................................ și se deschid valvele .........................
1. Numiți două tipuri de imunitate specifică ; precizați pentru fiecare tip câte o caracteristică.
2. Numiți două proprietăți ale miocardului; precizați pentru fiecare proprietate câte o caracteristică.
3. Numiți două etape ale ciclului cardiac; precizați pentru fiecare etapă câte o caracteristică.
C. Itemi cu alegere simplă ( încercuiţi răspunsul corect)
1. Tahicardia reprezintă:
a. accelerarea bătăilor inimii b.creșterea excitabilității nervoase
c. o manifestare a hipofuncției tiroidiene d. reducerea bătăilor inimii
2. O persoană cu grupa de sânge B ( III ), poate dona sânge la:
a. A ( II ) și B ( III ) b. A ( II ) și O ( I ) c. AB ( IV ) și A ( II ) d. AB ( IV ) și B (III )
3. Antigenul A de pe hematii și aglutinina β din plasmă, caracterizează grupa de sânge:
a. A( II ) b. B ( III ) c. O ( I ) d. AB ( IV )
4. Scăderea numărului de eritrocite produce:
a. leucemie b. aritmie c. hemoragie d. anemie
5. Imunitatea prin vaccinare cu germeni atenuați este:
a. artificială activă b. artificială pasivă c. naturală dobândită d. naturală înnăscută
6. Aglutininele α și β sunt prezente în sângele persoanelor cu grupa sangvină:
a. A ( II ) b. AB ( IV ) c. B ( III ) d. O ( I )
7. Vaccinarea este:
a. o apărare specifică dobândită artificial activ b. o apărare specifică dobândită artificial pasiv
c. o apărare nespecifică dobândită artificial activ d. o apărare înnăscută
8. Circulația mică:
a. cuprinde artera aortă b. se termină în ventriculul drept
c. începe în ventriculul stâng d. se numește și circulația pulmonară
9. Sistola atrială durează:
a. 0,1 s b. 0,3 s c. 0,4 s d. 0,5 s
10. O persoană cu grupa de sânge AB ( IV ) poate dona sânge unei persoane cu grupa:
a. O ( I ) b. A ( II ) c. B ( III ) d. AB ( IV )
1. Imunitatea este capacitatea organismelor de a recunoaște și neutraliza substanțe străine.(A/F)
2. Sângele neoxigenat intră în inimă în atriul drept. ( A / F )
3. Inima este situată posterior față de stern. ( A / F )
4. Arterele pulmonare transportă sânge oxigenat de la inimă la toate organele. ( A / F )
5. Volumul de sânge trimis în organism într-un minut reprezintă debitul sistolic. ( A / F )
A. 1. Organismul uman vine permanent în contact cu agenții patogeni.
a. enumerați tipurile de imunitate artificială și două modalități de formare ale acestora
b. stabiliți o deosebire între mecanismul de acțiune al limfocitelor B și T
c. argumentați imposibilitatea aplicării unei transfuzii de sânge cu grupa sangvină AB ( IV ) la o persoană
cu grupa sangvină O ( I ).
93
2. Circulația este funcția de nutriție care asigură transportul substanțelor în corp.
a. enumerați doi factori care influențează tensiunea arterială
b. precizați două asemănări și două deosebiri între venele cave și venele pulmonare
c. realizați schema micii circulații a sângelui.
3. La om circulația sângelui este dublă: sistemică și pulmonară.
a. denumiți doi parametri funcționali ai activității cardiace și caracterizați- i
b. stabiliți două asemănări și două deosebiri între artera aortă și artera pulmonară
c. realizați schema marii circualții.
4. Inima este organul central al sistemului circulator.
a. numiți proprietățile mușchiului cardiac
b. definiți noțiunile: tensiune arterială și puls arterial
c. explicați creșterea frecvenței cardiace în timpul efortului muscular
d. în condiții de repaus, o persoană prezintă un ciclu cardiac cu durata de 0,8 s pentru o frecvență cardiacă
de 75 contracții / min și un debit sistolic de 75 ml. Stabiliți următoarele:
- debitul cardiac; - conținutul în O2 ( ml O2 / 100 ml sânge ) al sângelui din venele cave, știind că fiecare
100 ml sânge oxigenat transportă 20 ml O2 , iar consumul de O2 / min este de 250 ml.
5. Inima este organul central al sistemului circulator.
a. enumerați două etape ale ciclului cardiac
b. denumiți și definiți proprietatea caracteristică mușchiului cardiac
c. explicați rolul nodulului sinoatrial
d. se dă următoarea schemă: ventriculul drept → 1 → plămâni → 2 → atriul stâng
stabiliți următoarele: -procesul reprezentat prin schemă; - denumirea structurilor reprezentate cu cifre
- tipul de sânge transportat.
6. Sângele este un lichid care circulă prin sistemul cardiovascular.
a. enumerați tipurile de imunitate naturală
b. precizați două forme de transport ale gazelor respiratorii la nivelul hematiilor
c. un bărbat necesită o transfuzie cu 200 ml de sânge din grupa AB ( IV ) și Rh pozitiv. Știind că volumul
sistolic este de 80 ml, iar frecvența cardiacă este de 80 contracții / min, stabiliți:
- valoarea debitului cardiac la acest bărbat; - grupele sangvine ale posibilor donatori
- tipul de Rh pe care îl poate avea sângele transfuzat.
7. Sistemul circulator este alcătuit din inimă și vase de sânge.
a. numiți două faze ale ciclului cardiac
b. precizați o asemănare și o deosebire între artera aortă și artera pulmonară
c. realizați schema circulației sistemice
d. În inima sănătoasă ritmul normal de contracții are o frecvență de 80 de contracții / min iar volumul de
sânge expulzat în artere în timul unei sistole ventriculare este de 75 de ml. Stabiliți următoarele:
- centrul de comandă care generează impulsurile; - debitul cardiac
- timpul necesar pentru ca 8 l de sânge să treacă prin inimă.
B. 1. O femeie cu grupa sangvină O ( I ) se află la a doua naștere și naște un copil cu anemie
hemolitică.
a. stabiliți care sunt aglutinogenele și aglutininele caracteristice grupei sangvine O ( I )
b. identificați un posibil donator pentru femeia în cauză
c. explicați factorul care a cauzat boala hemolitică a nou – născutului și ce Rh au părinții.
2. Într-un spital ajung simultan mai multe persoane: trei bărbați donatori și două femei care au nevoie
de transfuzii, toși având sânge Rh negativ. Unul dintre bărbați are grupa sangvină A ( II ) și poate
dona sânge ambelor femei. Ceilalți doi bărbați pot dona sânge doar unor indivizi având aceeași grupă
sangvină, în schimb ar putea primi sânge de la orice prezumtiv donator din grup sau din afara
grupului. Stabiliți următoarele:
a. ce grupe sangvine pot avea cele două femei, știind că nici una nu are ambele tipuri de aglutinogene pe
suprafața hematiilor
b. ce grup sangvin și ce aglutinogene au cei doi bărbați care pot să-și doneze sânge numai
între ei
c. ce grupe de sânge ar putea fi folosite pentru o transfuzie, pentru oricare dintre cele cinci persoane
94
3. Un adult cu grupa de sânge A ( II ) și Rh negativ a primit prin transfuzie 400 ml de sânge. Știind că
volumul sistolic este de 75 ml iar frecvența cardiacă este de 75 bătăi / min, stabiliți:
a. grupele sangvine pe care le poate avea sângele primit de acest adult prin transfuzie
b. tipul de Rh pe care îl poate avea sângele primit prin transfuzie de acest adult, dacă în sângele său,
înainte de transfuzie sunt depistați anticorpi anti – D ( Rh )
c. valoarea debitului cardiac la acest adult
4. Un accidentat, care nu-și cunoaște grupa sangvină, a pierdut sânge și are nevoie de transfuzie.
Analiza sângelui său evidențiază prezența pe hematii a antigenului B. Stabiliți:
a. grupa de sânge a persoanei accidentate
b. tipul de aglutinină din plasm sangvină a persoanei accidentate
c. dați două exemple de grupe sangvine ale unor potențiali donatori
5. Activitatea cardiacă constă în pomparea ritmică a sângelui.
a. enumerați componentele sistemului excitoconductor
b. definiți tensiunea arterială
c. frecvența cardiacă a unui adolescent care joacă fotbal este de 100 bătăi / min. Stabiliți următoarele:
- calculați debitul cardiac al adolescentului, știind că valoarea debitului sistolic este de aproximativ 80 ml
de sânge; - definiți pulsul arterial și indicați o modalitate de măsurare a acestuia
- numiți un hormon care influențează tensiunea arterială
A. 1. O persoană cu grupa de sânge A ( II ) și Rh negativ are nevoie de o transfuzie de sânge. La spital
se prezintă patru voluntari care au următoarele grupe de sânge: O ( I ) și Rh negativ, O ( I ) și Rh
pozitiv, AB ( IV ) și Rh negativ și AB ( IV ) și Rh pozitiv. Stabiliți:
a.grupa de sânge a donatorului posibil
b. aglutininele și aglutinogenele caracteristice grupelor de sânge A și B
c. consecința realizării unei transfuzii, în acest caz, cu grupa A ( II ) și Rh pozitiv
1. Circulația – mica și marea circulație; 2. Circulația – grupele sangvine
2. Cunoașterea grupelor de sânge este esențială în realizarea transfuziilor de sânge.
a. precizați antigenele și aglutininele specifice grupei de sânge A ( II )
b. stabiliți trei donatori posibili pentru grupa de sânge AB ( IV )
c. numiți vasele de sânge care se deschid în atriul drept și cele care se deschid în atriul stâng
informaţii referitoare la următoarele conţinuturi: 1.Proprietățile miocardului; 2. Frecvența cardiacă
3. Sângele se deplasează în organism printr-un circuit închis.
a. precizați o asemănare și o deosebire între venele cave și venele pulmonare
b. descrieți traseul unui eritrocit care pleacă din inimă, din ventriculul drept și ajunge în ventriculul stâng,
precizând: vasele de sânge prin care părăsește ventriculul drept, un organ al corpului unde va ajunge acest
eritrocit, vasele de sânge prin care se întoarce la inimă și camera inimii cu care vor comunica aceste vase
c. precizați aglutinogenele și aglutininele specifice grupei O ( I )
informaţii referitoare la următoarele conţinuturi: 1. Ciclul cardiac; 2. Aparatul valvular
B. 1. Circulația contribuie la realizarea funcției de nutriție.
a. precizați o deosebire funcțională dintre eritrocit și leucocit
b. definiți termenii de debit cardiac și debit sistolic
95
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Ciclul cardiac ”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni specifice acestei
2. Activitatea cardiacă constă în pomparea ritmică a sângelui în sistemului vascular.
a. explicați termenul de tensiune arterială și precizați valorile normale ale acesteia
b. argumentați de ce, în condiții de stres, poate apărea hipertensiunea
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Imunitatea ”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni specifice acestei teme
şi construiţi, cu ajutorul acestora, un text coerent, format din 3-4 fraze, folosind corect şi în corelaţie
TEST CIRCULAȚIA – acumulează cât mai multe puncte!

1. Creșterea tensiunii arteriale normalese numește ............................ iar scăderea ei se numește ............
2. Marea circulație începe din ............................................. și se termină în ...............................................
3. Artera pulmonară pleacă din ........................................... iar artera aortă pleacă din ..............................
4. Creșterea ritmului cardiac normal se numește .................... iar scăderea acestuia se numește .............
5. Imunitatea poate fi dobândită artificial în două moduri: pasiv, prin administrare de ...............................
sau activ, prin administrare de .....................................................................................................................
6. Imunitatea specifică se realizează cu participarea a două tipuri de leucocite: ................... și ................
1. Numiți două boli ale sângelui; precizați, pentru fiecare boală, câte o caracteristică a acesteia.( 2p )
2. Numiți două grupe de sânge, indicând pentru fiecare aglutinogenele și aglutininele componente.( 2p )
1. Persoanele cu grupa sangvină O ( I ) pot primi sânge cu grupa:
a.O ( I ) b. A ( II ) c. B ( III ) d. AB ( IV )
3. Artera aortă își are originea în:
a. atriul drept b. atriul stâng c. ventriculul drept d. ventriculul stâng
4. În ventriculul drept al inimii își are originea:
a. artera aortă b. vena cavă c. artera pulmonară d. vena pulmonară
1. Prin arterele pulmonare circulă sânge încărcat cu oxigen .( A / F )
2. Indivizii cu grupa sangvină B ( III ) prezintă aglutinine alfa pe hematii. ( A / F )
3. Aorta transportă spre organele corpului sânge încărcat cu oxigen. ( A / F )
4. Măsurarea pulsului arterial este posibilă prin comprimarea unei artere pe un plan osos.(A/F)
5. Leucemia reprezintă cancerul globulelor albe ale sângelui. ( A / F )
A. ( 12p ) Frecvența cardiacă a unui adolescent care joacă fotbal este de 100 bătăi / minut.
a. calculați debitul cardiac al adolescentului, știind că valoarea debitului sistolic este de 80 ml de
sânge( 4p )
b. definiți pulsul arterial și indicați o modalitate de măsurare a acestuia ( 4p )
c. numiți un hormon care influențează tensiunea arterială și glanda care îl varsă în sânge.( 4p )
B. ( 18p ) O persoană cu grupa sangvină AB ( IV ) și Rh negativ are nevoie de o transfuzie de sânge.
a. stabiliți care sunt aglutinogenele și aglutininele caracteristice grupei sangvine AB ( IV )( 4p )
b. dați 3 exemple de grupe sangvine din sistemul ABO ce pot fi folosite pentru transfuzia de sânge ( 6p )
c. explicați necesitatea unei transfuzii cu sânge Rh negativ la această persoană ( 4p )
A. ( 12p ) Tensiunea arterială este presiunea sub care circulă sângele în artere. ( 12p )
a. enumerați doi factori ce influențează presiunea arterială ( 2p )
96
b. precizați care sunt valorile normale ale presiunii arteriale ( 2p )
c. caracterizați o boală a sistemului circulator, precizând: denumirea bolii, o cauză, o manifestare și un
mod de prevenire sau de combatere ( 4p )
informaţii referitoare la următoarele conţinuturi: 1. Tipuri de imunitate; 2. Miocardul – tipuri de celule
Se va construi câte un enunț din fiecare conținut. ( 4p )
B. ( 18 p ) Inima este un organ al sistemului cardiovascular.
a. precizați ce reprezintă sistola și ce reprezintă diastola ( 4p )
b. explicați de ce inima este considerată un organ cu rol de dublă pompă ( 4p )
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Marea și mica circulație ”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni specifice
corelaţie noţiunile enumerate.( 10 p )
RESPIRAȚIA
1. Definiți procesul de respirație
2. Enumerați căile respiratorii extrapulmonare
3. Enumerați căile respiratorii intrapulmonare
4. Ce este ventilația pulmonară și care sunt cele două etape ale ei.
5. Caracterizați inspirația
6. Caracterizați expirația
7. Cum se numesc foițele ce acoperă plămânii și ce rol au ele în procesul de respirație
8. Definiți termenii: volum curent, volum inspirator de rezervă, volum rezidual
9. Definiți termenii de volum expirator de rezervă
10. Precizați cauza schimbului de gaze de la nivel pulmonar
11. Precizați cum se realizează schimbul de gaze de la nivel celular
12. Cum se realizează transportul gazelor respiratorii prin sânge
13. Precizați o cauză și un simptom al gripei
14. Care sunt organitele celulare în care se desfășoară procesul de respirație
15. Ce mușchi accesori se contractă în condiții de efort fizic pentru a realiza expirația
16. Ce mușchi accesori se contractă în condiții de efort fizic pentru a realiza inspirația
17. Ce este și cum se manifestă emfizemul pulmonar
18. Ce este și cum se manifestă fibroza pulmonară
19. Ce este debitul ventilator de repaus
20. Ce este capacitatea pulmonară totală și cum se notează ea
MODELE DE ITEMI
Subiectul I
1. La nivel pulmonar, datorită diferențelor de presiune parțială, oxigenul trece din............ în ................
2. Transportul oxigenului se poate face ..... în plasmă sau sub forma unei combinații labile numită .........
3. La nivel celular, datorită diferențelor de presiune parțială, oxigenul trece din ......................................
în ........................................................................................................................................ și apoi în celulă.
4. Transportul dioxidului de carbon se face ................................. în plasmă, sub formă de bicarbonați și
sub forma unei combinații labile numită ......................................................................................................
5. Volumul .................... este volumul de aer care pătrunde în .................... printr-o inspirație de repaus.
6. La nivel celular, datorită diferențelor de presiune parțială, dioxidul de carbon trece din ...... în ............
7. În mitocondriile celulelor, substanțele organice sunt oxidate, rezultând: ................... și ......................
8. În expirație, ....................................................... și ........................................... revin la volumul inițial.
9. La nivel pulmonar, datorită diferențelor de presiune parțială, dioxidul de carbon trece din ..... în ........
10. Plămânii sunt acoperiți de două pleure: ........................................ și ....................................................
11. În inspirație, prin contracția .............................. și a diafragmului, ..................... își mărește volumul.
97
1. Numiți etapele ventilației pulmonare și precizați câte o caracteristică pentru fiecare.
2. Numiți două etape ale schimbului de gaze respiratorii și precizați câte o caracteristică
pentru fiecare.
3. Numiți pleurele care învelesc plămânii și precizați rolul lor în respirație.
4. Numiți doi mușchi respiratori accesori și precizați etapa ventilației pulmonare în care intervin.
1. În expirația normală:
a. musculatura respiratorie se relaxează b. presiunea aerului pulmonar scade
c. plămânii își măresc volumul d. volumul cavității toracice crește
2. Capacitatea vitală este suma volumelor:
a. curent, inspirator de rezervă și expirator de rezervă b. curent și rezidual
c. curent, inspirator de rezervă și rezidual d. curent, expirator de rezervă și rezidual
3. În timpul inspirației:
a. aerul este expulzat din plămâni b. scade presiunea intrapulmonară
c. plămânii revin la dimensiunile inițiale d. se micșorează volumul toracic
4. Printr-o inspirație normală se introduce în plămâni un volum de 500 cm3 care reprezintă;
a. capacitatea vitală b. volumul curent
c. volumul expirator de rezervă d. volumul inspirator de rezervă
5. În inspirație, plămânii urmează expansiunea toracică, datorită:
a. diminuării diametrului longitudinal b. creșterii presiunii intrapulmonare
c. ieșirii aerului atmosferic d. solidarizării cu foițele pleurale
6. După o expirație forțată, în plămâni rămâne volumul:
a. curent b. inspirator de rezervă c. expirator de rezervă d. rezidual
7. În inspirație:
a. crește presiunea aerului în plămâni b. scade volumul pulmonar
c. se contractă mușchii intercostali d. se relaxează diafragmul
8. Inhalarea unor particule de praf de siliciu și azbest poate provoca;
a. emfizem pulmonar b. fibroză pulmonară
c. viroză respiratorie d. cardiopatie ischemică
9. În etapa sangvină a respirației, transportul oxigenului se realizează:
a. combinat cu bicarbonatul de sodiu b. combinat cu ionii de potasiu
c. dizolvat în plasma sangvină d. sub formă de carbohemoglobină
10. Volumul rezidual pulmonar:
a. are o valoare mai mare decât cea a capacității vitale pulmonare
b. reprezintă suma dintre volumul curent și volumul respirator de rezervă
c. rămâne în plămâni și după o expirație forțată
d. se calculează aplicând formula V.R = C.V – V.E.R
11. Alveolele pulmonare:
a. sunt căi respiratorii extrapulmonare
b. conțin inele cartilaginoase
c. se continuă cu sacii alveolari
d. reprezintă suprafața de schimb gazos de la nivelul plămânilor
12. Plămânii sunt înveliți de:
a. pericard b. peritoneu c. adventice d. pleure
13. În procesul de respirație celulară:
a. se produce dioxid de carbon b. se elimină oxigen
c. se sintetizează substanțe organice d. se consumă energie
14. Capacitatea pulmonară totală reprezintă:
a. volumul curent + capacitatea vitală b. volumul curent + volumul rezidual
c. volumul curent + volumul inspirator de rezervă d. volumul rezidual + capacitatea vitală
15. Aerul introdus în plămâni într-o inspirație normală, reprezintă:
a. volumul inspirator de rezervă b. volumul rezidual
c. capacitatea vitală d. volumul curent
16. Acinii pulmonari se diferențiază direct din:
98
a. bronhii lobare b. bronhiole respiratorii
c. bronhiole terminale d. bronhiole lobulare
1. La un pacient cu fibroză pulmonară, elasticitatea pulmonară este redusă. ( A / F )
2. Oxigenul este transportat de sânge sub formă de oxihemoglobină. ( A / F )
3. În condiții de repaus, expirația este un proces activ. ( A / F )
4. Fibroza pulmonară afectează capacitatea respiratorie. ( A / F )
5. Inspirația este un proces activ al etapei respiratorii pulmonare. ( A / F )
6. În timpul inspirației volumul pulmonar crește, iar volumul cutiei toracice se mărește.( A / F )
7. În inspirație volumul cutiei toracice crește datorită contracției musculaturii inspiratorii.(A/F)
8. Emfizemul pulmonar reprezintă degenerarea țesutului elastic pulmonar. ( A / F )
9. Etapa pulmonară a schimburilor gazoase respiratorii se realizează prin difuziune. ( A / F )
10. Expirația este procesul prin care, datorită relaxării mușchilor respiratori, scade presiunea
intrapulmonară și aerul este eliminat.( A / F )
11. În inspirație, mușchii intercostali se relaxează. ( A / F )
12. Dilatarea alveolelor pulmonare poate fi asociată emfizemului pulmonar. ( A / F )
13. În condiții fiziologice normale expirația se realizează prin contracția mușchilor abdominali. ( A / F )
A. 1. Ventilația pulmonară este una dintre etapele respirației.
a. enumerați trei factori determinanți ai mecanismului ventilației pulmonare
b. enumerați două gaze implicate în respirația pulmonară
c. prezentați două combinații ale hemoglobinei cu rol în transportul gazelor respiratorii.
2. Respirația asigură schimbul de gaze dintre organism și mediu.
a. enumerați cele trei etape ale respirației
b. numiți elementul figurat cu rol în transportul gazelor respiratorii și două forme de transport ale acestora
c. precizați procesul prin care oxigenul ajunge la nivel pulmonar și trei caracteristici ale acestui proces.
3. Respirația este un proces complex, ce include mai multe etape
a. prezentați modul în care se realizează transportul dioxidul de carbon prin sânge
b. comparați variațiile de volum pulmonar și de presiune intrapulmonară din timpul respirației
c. explicați de ce plămânul se găsește într-o ușoară distensie.
B.1. La un bolnav se determină o capacitate vitală de 2 700ml de aer. Cunoscând că volumul curent
este de 400 ml, iar volumul rezidual de 1 300 ml, calculați:
a. volumul expirator de rezervă, ținând cont că bolnavul poate introduce în plămâni, printr-o inspirație
forțată ce urmează unei inspirații normale, un volum de aer de 1 300 ml.
b. debitul respirator al bolnavului, ținând cont că frecvența respiratorie a acestuia este de 12 respirații /
min
c. capacitatea pulmonară totală a bolnavului
d. completaţi problema cu o cerinţă pe care o formulaţi voi; rezolvaţi cerinţa pe care aţi propus-o.
2. Un bărbat introduce în plămâni, printr-o inspirație forțată un volum de trei ori mai mare decât
volumul curent care este de 500 ml de aer. Știind că, prin expirație forțată se elimină din plămâni un
volum de 1 500 ml iar volumul rezidual este de 1 500 ml, stabiliți următoarele:
a. valoarea capacității vitale
b. valoarea capacității pulmonare totale
c. denumirea câte unui mușchi accesor care intervine în inspirația forțată, respectiv expirația forțată
3. O persoană are capacitatea pulmonară totală de 4000 ml și volumul rezidual de 25 % din valoarea
capacității pulmonare totale.
a. stabiliți capacitatea vitală
b. calculați volumul curent, știind că volumul expirator de rezervă este de două ori mai mare decât acesta
și egal cu volumul inspirator de rezervă
c. precizați debitul ventilator, dacă frecvența respiratorie este de 16 respirații / min
99
4. Capacitatea vitală a unui adult este de 5 000ml. Valoarea volumului curent este de 500 ml de aer.
Volumul de aer eliminat din plămâni printr-o expirație forțată este de 2 000 ml, iar volumul rezidual
reprezintă 50 % din volumul expirator de rezervă. Stabiliți:
a. cantitatea suplimentară de aer inspirat peste volumul curent
b. valoarea volumului rezidual
c. valoarea debitului respirator, știind că frecvența respiratorie este de 16 respirații / min
d. completaţi problema cu o cerinţă pe care o formulaţi voi.; rezolvaţi cerinţa pe care aţi propus-o.
A. 1. Sistemul respirator este alcătuit din plămâni și căi respiratorii.
a. enumerați căile respiratorii extrapulmonare
b. explicați rolul diafragmei în respirație
c. explicați de ce, în procesul respirator, modificarea volumului cutiei toracice determină modificarea
volumului plămânilor
1. Respirația – schimburile gazoase respiratorii; 2.Respirația – etapa celulară a respirației
2. Sistemul respirator are rol în realizarea schimbului de gaze dintre organism și mediul înconjurător.
a. dați trei exemple de afecțiuni ale sistemului respirator
b. caracterizați expirația, precizând: gazul respirator eliminat din plămâni, starea diafragmei, ce se
întâmplă cu volumul cutiei toracice și cu presiunea aerului din plămâni
c. precizați doi mușchi implicați în inspirația realizată în condiții de efort fizic
1. Respirația – volume respiratorii; 2. Respirația – ventilația pulmonară
3. Inspirația este un proces activ al ventilației pulmonare.
a. caracterizați inspirația, precizând: gazul respirator introdus în plămâni, starea diafragmei, ce se
întâmplă cu volumul cutiei toracice și cu presiunea aerului din plămâni
b. precizați doi mușchi implicați în inspirația realizată în condiții normale
c. scrieți formula de calcul pentru capacitatea vitală
1.Respirația – boli respiratorii; 2. Respirația – etapa pulmonară
B. 1. Capacitatea vitală a unui adult este de 5 000 ml. Cunoscând că, valoarea volumului curent este de
500 ml de aer, cantitatea suplimentară de aer inspirat forțat, peste volumul curent este de 2 500 ml iar
volumul rezidual reprezintă 50 % din volumul expirator de rezervă, stabiliți următoarele:
a. calculați volumul expirator de rezervă b. calculați volumul rezidual
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Transportul gazelor respiratorii ”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni
2. O persoană este examinată spirometric și se determină o capacitate vitală de 3 500 ml aer.
Cunoscând volumul curent de 500 ml și volumul rezidual de rezervă de 1 500 ml, calculați:
a. valoarea VER, știind că această persoană introduce în plămâni, printr-o inspirație forțată ce urmează
unei inspirații normale, 1 400 ml de aer
b. debitul ventilator, știind că frecvența respiratorie este de 20 respirații / min
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Boli ale sistemului respirator ”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni
3. La realizarea funcțiilor de nutriție participă și sistemul respirator.
a. enumerați componentele sistemului respirator
b. explicați în ce constă etapa tisulară a schimburilor gazoase respiratorii
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Volumele respiratorii ”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni
100
TEST RESPIRAȚIE – acumulează cât mai multe puncte!
1. Sistemul respirator este alcătuit din ................................................ și ..................................................
2. Ventilația pulmonară cuprinde două procese: ......................................... și .........................................
3. Inspirația este un proces ..........., care se realizează prin .................................. mușchilor intercostali.
4. În condiții de efort fizic, expirația este un proces ............., realizat prin ................ mușchilor accesori.
5. În condiții de repaus, expirația este un proces ............., realizat prin ............... mușchilor intercostali.
6. În condiții de efort fizic, inspirația este ............, realizată prin ............... mușchilor inspiratori accesori.
1. Numiți două volume respiratorii și caracterizați-le.( 2p )
2. Numiți gazele respiratorii și precizați pentru fiecare câte o modalitate de transport prin
sânge.( 2p )
a. aerul pătrunde în plămâni b. diafragma se relaxează
c. presiunea aerului pulmonar scade d. volumul cutiei toracice crește
2. În inspirația normală:
a. aerul iese din plămâni b. diafragmul se contractă
c. presiunea aerului pulmonar crește d. volumul cutiei toracice crește
3. Oxigenul este transportat în sânge:
a. atașat de gruparea hem a hemoglobinei b. dizolvat în hematii și leucocite
c. sub formă de carboxiheglobină d. sub formă de bicarbonați
a. are o valoare mai mare decât cea a capacității pulmonare totale
b. reprezintă suma dintre volumul curent și volumul inspirator de rezervă
d. reprezintă volumul de aer care poate fi expirat forțat după o expirație normală.
afirmaţia este falsă, modificaţi parţial afirmaţia astfel încât aceasta să devină adevărată.(10 p )
1. Inspirația se realizează prin relaxarea mușchilor intercostali. ( A / F )
2. Schimbul de gaze are loc la nivelul alveolelor pulmonare. ( A / F )
3. Gripa este o boală bacteriană a sistemului respirator. ( A / F )
4. Ventilația pulmonară presupune inspirația și expirația. ( A / F )
5. Diafragmul intervine în procesul respirației. ( A / F )
A. ( 12p )Respirația este una din funcțiile de nutriție a organismului.
a. explicați rolul diafragmei și a mușchilor intercostali în respirație ( 4p )
b. descrieți circulația pulmonară ( 4p )
c. precizați o asemănare și o deosebire între inspirație și expirație .( 4p )
B. ( 18p )În timpul unui efort fizic, frecvența respiratorie a unui sportiv ajunge la 20 respirații / min.
Stabiliți următoarele:
a. debitul ventilator din timpul efortului fizic, cunoscând valoarea volumului curent de 500 ml aer( 4p )
b. volumul expirator de rezervă, știind că valoarea capacității vitale reprezintă 50 % din valoarea debitului
ventilator și volumul inspirator de rezervă este de 2 500 ml de aer( 4p )
c. capacitatea pulmonară totală a sportivului, în condițiile ăn care volumul rezidual esste de 1 500 ml de
aer.( 4p )
d.completaţi problema cu o cerinţă pe care o formulaţi voi; rezolvaţi cerinţa pe care aţi propus-o.( 6p )
A. ( 12p ) Plămânii sunt organe care aderă la cutia toracică prin pleură.
a. numiți structura pulmonară la nivelul căreia se realizează schimburile gazoase( 2p )
b. definiți noțiunile: volum rezidual, volum expirator de rezervă( 4p )
101
c. caracterizați o boală a sistemului respirator, precizând: denumirea bolii, o cauză, o manifestare și un
mod de prevenire sau combatere( 4p )
informaţii referitoare la următoarele conţinuturi: 1. Respirația – inspirația; 2. Respirația – expirația
B. ( 18 p )Respirația presupune schimbul de gaze dintre organism și mediu.
a. denumiți cele trei etape ale schimbului de gaze respiratorii( 3p )
b. caracterizați emfizemul pulmonar, precizând o cauză, un simptom și o modalitate de prevenire.( 3p )
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Ventilația pulmonară ”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni specifice
EXCREȚIA
1. Definiți procesul de excreție
2. Care este unitatea structurală și funcțională a rinichiului?
3. Care sunt căile urinare prin care se elimină urina la exterior?
4. Enumerați componentele nefronului
5. Cum se formează urina primară și care este compoziția ei?
6. Precizați care este rata ultrafiltrării glomerulare într-un minut și într-o zi.
7. Precizați cum se formează urina finală
8. Definiți reabsorbția tubulară și precizați mecanismele prin care se realizează
9. Definiți secreția tubulară și precizați mecanismele prin care se realizează
10. Ce nu trebuie să conțină urina finală la un om sănătos
11. Ce este diureza și ce factori o influențează?
12. Ce este micțiunea și ce factor o declanșează?
13. Ce efect are sistemul nervos vegetativ simpatic asupra micțiunii
14. Care sunt cele două tipuri de sfinctere ale uretrei și ce tip de sistem nervos le controlează?
15. Ce efect are sistemul nervos vegetativ parasimpatic asupra micțiunii?
16. De ce poate fi amânată micțiunea până când sunt îndeplinite condițiile pentru realizarea acestui
proces?
17. Ce este cistita și ce simptome are ea?
18. Ce este nefrita și cum se manifestă ea?
19. Ce este glomerulonefrita și cum se manifestă ea?
20. Cum pot fi prevenite bolile sistemului excretor?
MODELE DE ITEMI
Subiectul I
1. În urma procesului de ultrafiltrare glomerulară se formează .............. care este o plasmă ...............
2. Prin resorbție tubulară, substanțele .................. din urina primară trec din tubul urinifer în ...........
3. Prin secreția tubulară, substanțele toxice trec din .............................. în interiorul ............................
4. Prin procesele de resorbție și ........................... tubulară, din urina primară se formează ...............
5. Micțiunea este procesul de ............................. a urinei depozitate în ................................................
6. Urina finală este formată de nivelul ..................... și se elimină prin ..................... în vezica urinară.
7. Stimularea sistemului nervos parasimpatic are ca efect .................................. mușchiului vezical și
....................................................................................................................... sfincterului vezical intern.
8. Scoarța cerebrală controlează sfincterul ............................................, de aceea micțiunea poate fi
.......................................................................... până când condițiile permit realizarea acestui proces.
9. Căile urinare extrarenale sunt: ................................................, vezică urinară și .............................
1. Precizați care este unitatea structurală și funcțională a rinichiului.
2. Numiți cele două componente ale corpusculului renal.
3. Scrieți componentele tubului urinifer.
4. Numiți două boli ale sistemului excretor; precizați pentru fiecare boală câte două simptome.
102
1. Filtrarea sângelui se realizează la nivelul:
a. corpusculului renal b. pelvisului renal c. tubului urinifer d. vezicii
urinare
2. La omul sănătos, urina finală:
a. conține glucoză și o cantitate mică de apă b. are compoziție diferită de urina primară
c. reprezintă ultrafiltratul glomerular d. se află în capsula Bowman
3. Rinichii:
a. au ca unitate funcțională nefronul b. participă la procesul de micțiune
c. sunt situați în regiunea sacrală d. sunt situați în regiunea lombară
4. Procesul de ultrafiltrare are loc la nivelul:
a. capilarelor glomerulare b. capilarelor peritubulare
c. tubului contort distal d. tubului contort proximal
5. La o persoană sănătoasă se reabsoarbe complet din tubii uriniferi:
a. acidul uric b. ionii de clor c. glucoza d. ionii de
sodiu
6. Prin ultrafiltrarea glomerulară se formează:
a. 1 – 2 l de urină primară b. 170 – 180 l urină finală
c. un lichid asemănător plasmei deproteinizate
d. un filtrat extracelular cu aceeași compoziție cu a sângelui
7. Reabsorbția tubulară pasivă la nivelul nefronului se realizează pentru:
a. glucoza și acid uric b. uree și clor
c. ionii de potasiu și aminoacizi d. creatinină și H+
8. Vezica urinară:
a. are o capacitate de 1 – 2 l b. este un organ pereche
c. comunică cu rinichii prin uretră d. se află în pelvis
9. La nivelul corpusculului Malpighi are loc:
a. reabsorbția tubulară b. ultrafiltrarea glomerulară
c. formarea urinei finale d. secreția tubulară
10. Capsula renală Bowman:
a. este componentă a corpusculului renal Malpighi b. este situată în zona medulară a rinichiului
c. reprezintă unitatea morfofuncțională a rinichiului d. se continuă cu tubul contort distal
11. Corpusculul renal Malpighi:
a. este alcătuit din glomerul și capsula renală Bowman b. este situat în zona medulară a rinichiului
c. reprezintă unitatea morfofuncțională a rinichiului d. se continuă cu pelvisul renal
12. În procesul formării urinei, secreția:
a. are loc la nivelul glomerulului renal b. are rol în formarea urinei primare
c. se realizează în același sens cu reabsorbția d. se realizează prin transport pasiv pentru uree
13. La ieșirea din nefron, urina se varsă direct în:
a. calice mari b. tubul colector c. vezica urinară d. pelvisul
renal
1. Urina finală este lipsită de glucide la o persoană sănătoasă. ( A / F )
2. Urina primară este rezultatul ultrafiltrării glomerulare. ( A / F )
3. Reabsorbția tubulară se realizează prin mecanisme active și pasive. ( A / F )
4. Procesele prin care se formează urina finală sunt: reabsorbția tubulară și ultrafiltrarea glomerulară.
(A/ F)
5. Urina primară este o plasmă fără glucide. ( A / F )
6. Secreția tubulară este un proces care contribuie la formarea urinei primare. ( A / F )
A 1. Excreția este o funcție de nutriție a organismului.
a. numiți procesul prin care se formează urina primară și precizați locul în care se realizează
b. precizați substanța chimică care apare în urina finală a bolnavilor de diabet zaharat
103
c. precizați două caracterisitci ale secreției tubulare
d. precizați două substanțe care se resorb activ și două care se resorb pasiv la nivelul tubului urinifer.
2. Rinichii sunt componente ale sistemului excretor.
a. numiți celelalte componente ale sistemului excretor
b. precizați unde sunt localizați rinichii
c. numiți unitatea structurală și funcțională a rinichiului
d. numiți un hormon suprarenalian care influențează diureza și precizați două acțiuni ale acestuia la nivel
renal.
3. Reabsorbția tubulară este un proces ce contribuie la formarea urinei.
a. numiți celelalt proces prin care se formează urina finală
b. scrieți o deosebire între compoziția chimică a urinei primare și a urinei finale
c. enumerați două substanțe utile care se recuperează din urina primară prin reabsorbție activă
d.explicați modificarea compoziției urinei finale în cazul diabetului zaharat.
B. 1. Cunoscând că rata filtrării glomerulare, la nivelul sistemului excretor, este de 125 ml de urină
primară / minut, stabiliți:
a. cantitatea de urină primară, în litri, produsă în 24 de ore de sistemul excretor
b. cantitatea de urină finală, în ml, produsă în 24 de ore de sistemul excretor, știind că urina finală este de
120 ori mai mică decât cantitatea de urină primară produsă în 24 de ore
c. cantitatea de urină primară, în litri, produsă de un rinichi în 12 ore
2. La un adult, în structura unui rinichi cu 10 piramide Malpighi, se găsesc 1 milion de nefroni.
Cantitatea de plasmă filtrată în 12 ore printr-un nefron este de 0,18 ml. Știind că, fiecare piramidă
Malpighi colectează urină de la un număr egal de nefroni și plasma reprezintă 60% din volumul
sangvin, stabiliți:
a. calculați cantitatea de plasmă filtrată de o piramidă Malpighi în 12 ore
b. cantitatea de plasmă filtrată în 24 de ore de cei doi rinichi
c. cantitatea de sânge care trece zilnic prin cei doi rinichi
3. O persoană bolnavă, cu un volum sangvin de 5 litri, are un singur rinichi funcțional. Știind că, în
structura rinichiului format din 10 piramide Malpighi, se găsesc 750 000 de nefroni și rata filtrării
glomerulare pentru un rinichi funcțional este de 50 ml/minut, calculați:
a. câți litri de urină primară se filtrează în 24 de ore
b. în cât timp este filtrată întreaga cantitate de plasmă a corpului, în litri, știind că plasma reprezintă 60 %
din volumul sangvin
c. ce cantitate de plasmă, în ml, este filtrată în 12 ore într-o piramidă Malpighi
4. Un adult prezintă debitul cardiac în repaus de 5, 5 l / minut și un debit plasmatic prin ambii rinichi
de 650 ml / minut. Știind că, valoarea glicemiei acestei persoane este de 100 mg / 100 ml sânge și că
rinichii primesc 20 % de sânge din debitul cardiac de repaus, stabiliți:
a. cantitatea de glucoză, în g, resorbită la nivelul nefronilor acestei persoane, în 24 de ore
b. fluxul sangvin, în litri, prin ambii rinichi în decurs de 24 de ore
c. cantitatea de plasmă filtrată de un rinichi în 24 de ore, știind că volumul de plasmă reprezintă 60 % din
volumul sangvin
d. cantitatea de plasmă filtrată de un nefron în 12 ore, știind că ambii rinichi conțin 1 500 000 de nefroni.
A. 1. Eliminarea din organism a substanțelor toxice sau în exces se realizează prin funcția de
excreție.
a. numiți procesele prin care se formează urina finală
b. enumerați componentele corpusculului renal
c. explicați ce influență are diabetul zaharat asupra volumului urinei finale
1. E xcreția – componentele nefronului; 2. Excreția – ultrafiltrarea glomerulară
Se va construi câte un enunț pentru fiecare conținut.
104
2. Rinichii sunt componente ale sistemului excretor.
a. enumerați căile excretorii intrarenale
b. numiți cele două zone ale parenchimului renal
c. scrieți din ce sunt alcătuite piramidele Malpighi
1. Prevenirea bolilor sistemului excretor; 2. Rolul sistemului nervos vegetativ asupra micțiunii
Se va construi câte un enunț pentru fiecare conținut.
B. 1. Excreția contribuie la realizarea funcției de nutriție.
a. precizați două efecte induse de hiposecreția de insulină asupra urinei finale
b. precizați cinci componente din alcătuirea nefronului
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „Patologia sistemului excretor”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni
2. Procesul de formare a urinei se desfășoară la nivelul nefronilor.
a. explicați de ce urina primară este numită plasmă deproteinizată
b. precizați două substanțe care se secretă pasiv și două care se secretă activ la nivelul tubului urinifer
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Formarea urinei”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni specifice acestei
TEST EXCREȚIE – acumulează cât mai multe puncte!
1. Urina finală este depozitată în ..................................... și eliminată prin procesul de .............................
2. Sistemul excretor este format din .................................................................. și ....................................
3. Formarea urinei are loc la nivelul ........................... , unitatea structurală și funcțională a ....................
4. Nefronul este alcătuit din .................................................. și .................................................................
5. Corpusculul renal este alcătuit din ................................................ și ......................................................
6. Formarea urinei se realizează prin ........................... glomerulară, reabsorbția și .................... tubulară.
1.Numiți două procese care contribuie la formarea urinei; precizați pentru fiecare proces, câte un rol în
procesul de excreție.( 2p )
2. Numiți reflexul de eliminare a urinei; precizați câte două efecte ale stimulării simpaticului și
parasimpaticului asupra vezicii urinare.( 2p )
1. Secreția tubulară se realizează la nivelul:
a. corpusculului renal b. pelvisului renal c. tubului urinifer d. vezicii urinare
2. Reabsorbția tubulară reprezintă trecerea substanțelor din:
a. capilarele glomerulare în capsula Bowman b. capilarele peritubulare în tubii uriniferi
c. capsula Bowman în capilarele glomerulare d. tubii uriniferi în capilarele peritubulare
3.Prezența bacteriilor la nivelul vezicii urinare determină:
a. anexita b. cistita c. otita d. nefrita
4. Se resorb pasiv la nivel renal:
a. aminoacizii b. ionii de clor c. ionii de sodiu d. vitaminele
afirmaţia este falsă, modificaţi parţial afirmaţia astfel încât aceasta să devină adevărată. 10 p
1. Cistita se manifestă prin urinări dese și dureroase. ( A / F )
2. Capilarele glomerulare asigură procesul de ultrafiltrare al sângelui. ( A / F )
3. Ultrafiltrarea glomerulară are loc la nivelul tubului urinifer. ( A / F )
4. Urina primară este o soluție concentrată, rezultată în prin procesul de ultrafiltrare glomerulară.(A / F )
5. În urma procesului de ultrafiltrarre glomerulară se obține urina primară. ( A / F )
A. ( 12p ) Excreția este realizată de sistemul excretor.
a. enumerați cele trei etape ale formării urinei ( 3p )
105
b. precizați o asemănare și o deosebire între urina primară și urina finală( 3p )
c. explicați rolul ADH –ului în formarea urinei ( 4p )
d. precizați în ce zonă a rinichiului se găsesc piramidele Malpighi și din ce sunt ele formate.(2p
B. ( 18p )La un adult, în structura unui rinichi cu 10 piramide Malpighi, se găsesc 1 milion de nefroni,
prin care trec zilnic 90 l de sânge. Dacă fiecare piramidă Malpighi colectează urină de la un număr
egal de nefroni și plasma reprezintă 60 % din volumul sangvin, stabiliți:
a. cantitatea de plasmă, în ml, filtrată într-o piramidă în 12 ore ( 6p )
b. cantitatea de plasmă, în ml, filtrată într-un nefron în 12 ore( 4p )
c. cantitatea de plasmă, în litri, filtrată în 24 de ore de cei doi rinichi ( 4p )
d.completaţi problema cu o cerinţă pe care o formulaţi voi. Rezolvaţi cerinţa pe care aţi propus-o.(4p)
A. ( 12p ) Micțiunea este procesul prin care urina este eliminată din vezica urinară.
a. numiți procesul prin care se formează urina primară ( 2p )
b. precizați diferența dintre compoziția plasmei și cea a urinei primare ( 3p )
c. enumerați componentele tubului urinifer ( 3p )
1. Excreția – formarea urinei; 2. Excreția – boli ale sistemului excretor
B. ( 18 p )Formarea urinei se realizează în trei etape.
a. definiți procesul de reabsorbție tubulară ( 2p )
b. scrieți două afecțiuni endocrine manifestate prin poliurie ( 4p )
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „Micțiunea”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni specifice acestei teme şi
construiţi, cu ajutorul acestora, un text coerent, format din 3-4 fraze, folosind corect şi în corelaţie
noţiunile enumerate.( 12 p)
REPRODUCEREA
1. Cum se numesc organele reproducătoare ( gonadele ) feminine și cele masculine?
2. În ce constă funcția exocrină și endocrină a gonadei feminine?
3. În ce constă funcția exocrină și endocrină a gonadei masculine?
4. Enumerați componentele sistemului reproducător feminin.
5. Enumerați componentele sistemului reproducător masculin.
6. Precizați unde sunt localizate gonadele feminine și din ce sunt alcătuite.
7. Care sunt fazele ciclului ovarian și ce procese au loc în fiecare fază?
8. Unde sunt localizate trompele uterine și ce rol au ele?
9. Care sunt fazele ciclului uterin și ce procese au loc în fiecare fază?
10. Ce reprezintă fecundația și unde se realizează ea?
11. Unde sunt localizate gonadele masculine și din ce sunt ele formate?
12. Clasificați și enumerați căile spermatice.
13. Ce este prostata, unde este localizată și ce rol are?
14. Ce este nidația?
15. Cum se realizează schimburile nutritive dintre mamă și făt?
16. Care sunt metodele temporare și definitive de contracepție?
17. Ce este anexita și cum se manifestă ea?
18. Ce este adenomul de prostată și cum se manifestă el?
19. Enumerați câteva modalități de prevenire a bolilor sistemului reproducător.
20. Ce rol au serviciile de planificare familială?
MODELE DE ITEMI
Subiectul I
1. Gonadele au funcție mixtă, ele produc atât ............................................ cât și ....................................
2. Ciclul ovarian are trei faze: faza ............................................., ovulația și faza ....................................
3. Trompele uterine sunt situate între ..................................................... și .............................................
106
4. Uterul este situat în pelvis, între .......................................................... și .............................................
5. Ciclul uterin are trei faze: faza ..........................................., faza proliferativă și faza ...........................
6. În faza .................................................. a ciclului uterin are loc ................................mucoasei uterine.
7. Fecundația constă în unirea ....................................................... cu .....................................................
8. Lobulii testiculari sunt formați din tubi .................................................. și celule ................................
9. Glandele anexe ale sistemului reproducător masculin sunt: ......................................... și ....................
10. Ovulația constă în ruperea ........................ și expulzarea ovulului, care este captat de ......................
11. Dacă ovulul nu a fost fecundat, corpul ................................. se transformă în corp ...........................
1. Dați un exemplu de glandă anexă ale sistemului reproducător masculin și precizați rolul ei.
2. Numiți două căi spermatice extratesticulare.
3. Numiți două structuri prin care se realizează schimburile nutritive dintre mamă și făt.
4. Numiți o afecțiune a sistemului reproducător feminin și precizați două simptome ale acestei afecțiuni.
5. Numiți o afecțiune a sistemului reproducător masculin și precizați două simptome ale acestei afecțiuni.
6. Numiți gonada masculină și precizați care este funcția ei exocrină și endocrină.
7. Numiți două metode contraceptive temporare și două definitive.
1. Gonadele masculine sunt:
a. ovarele b. ovulele c. spermatozoizii d. testiculele
2. Ovarul:
a. este situat în cavitatea pelviană ( pelvis ) b. este organ nepereche
c. produce gameți masculini d. secretă hormonul foliculostimulant ( FSH )
3. Spermatozoizii se formează în:
a. ovar b. prostată c. vezicula seminală d. testicul
4. Funcția endocrină a ovarului presupune:
a. maturarea foliculului ovarian b. formarea corpului galben
c. secreția de progesteron d. secreția de hormon foliculostimulant( FSH )
5. Prostata este:
a. locul de formare a spermatozoizilor b. o glandă cu secreție endocrină
c. organul copulator masculin d. glandă anexă situată sub vezica urinară
6. Ovulația este stimultă de:
a. hormonul antidiuretic ( ADH ) b. hormonul luteinizant ( LH )
c. hormonul foliculostimulant ( FSH ) d. hormonul tirostimulină ( TSH )
7. Hormonul sexual secretat de testicul este:
a. estrogenul b. hormonul luteinizant ( LH ) c. progesteronul d. testosteronul
8. Anexă a sistemului reproducător feminin este:
a. vezicula seminală b. glanda mamară c. vaginul d. vulva
9. Anexita afectează:
a. trompa uterină b. uterul c. vaginul d. vezica urinară
10. Este glandă anexă a sistemului reproducător masculin:
a. ovarul b. prostata c. testiculul d. uterul
11. Procesul de ovulație reprezintă:
a. expulzarea ovulului din ovar b. fecundația ovulului
c. formarea celulei – ou d. formarea ovulului
12.Nidația este procesul prin care:
a. ovulul se fixează de trompa uterină b. spermatozoidul se unește cu ovulul
c. ovulul se fixează în mucoasa uterină
d. celula –ou segmentată ( preembrion ) se fixează în mucoasa uterină
13. Ovarele:
a. sunt celule reproducătoare b. se continuă cu uterul
c. sunt situate în pelvis d. au în zona medulară foliculi ovarieni
14. Uterul:
a. este organ pereche b. se află între vezica urinară și rect
c. are musculatură striată d. aparține organelor genitale externe
107
15. Faza menstruală:
a. este prima fază a ciclului uterin b. constă în eliminarea ovulului din ovar
c. durează până în momentul ovulației d. este prima fază a ciclului ovarian
16. Spermatozoizii se formează în:
a. vezicula seminală b. epididim c. lobulul testicular d. prostată
1. Anexitele sunt cauzate de infecții microbiene ale uterului. ( A / F )
2. Ovarele sunt glande mixte, localizate în cavitatea pelviană. ( A / F )
3. Prin funcția endocrină, ovarul produce ovulele. ( A / F )
4. Nidația presupune implantarea preembrionului în peretele uterin. ( A / F )
5. Prin fucția exocrină, testiculul produce testosteron. ( A / F )
6. Planificarea familială constă în utilizarea mijloacelor contraceptive. ( A / F )
7. Nașterea este procesul fiziologic prin care se realizează expulzia fătului. ( A / F )
8. Căile genitale feminine sunt: trompele uterine, uterul și ovarul. ( A / F )
9. Spermatozoizii reprezintă secreția endocrină a testiculului. ( A / F )
A. 1. Ovarele și testiculele sunt gonadele celor două sexe.
a. enumerați căile genitale feminine
b. precizați două caracteristici sexuale secundare feminine
c. numiți două metode contraceptive definitive
d. enumerați căile genitale masculine intratesticulare.
2. Ovarele sunt glande cu secreție mixtă.
a. numiți organul genital extern feminin
b. precizați în ce constă funcția exocrină a ovarului
c. precizați în ce constă funcția endocrină a ovarului
d. enumerați două metode contraceptive temporare.
3. Testiculele sunt organele reproducătoare masculine.
a. precizați localizarea testiculelor
b. precizați două caracteristici sexuale secundare masculine
c. stabiliți corelația dintre heterozomul conținut de gametul masculin ce participă la fecundație și sexul
viitorului copil
c. precizați o asemănare și o deosebire dintre gameții feminini și gameții masculini.
B. 1. Știind că o femeie are 30 de ani, un ciclu menstrual periodic la 29 de zile, prima ovulație a avut
loc la vârsta de 13 ani și la fiecare ciclu s-a maturizat un singur ovul, stabiliți:
a. numărul minim de ovule care s-ar putea maturiza până la această vârstă
b. vârsta la care se termină perioada fertilă știind că femeia mai are 260 de foliculi ovarieni la 30 de ani.
c. denumirea etapelor ciclului ovarian
2. O femeie de 46 de ani are un ciclu menstrual regulat de 30 de zile. Prima ovulație a avut loc la
vârsta de 12 ani și la fiecare ciclu s-a maturizat un singur ovul. Stabiliți:
a. perioada în care femeia a fost fertilă
b. numărul minim de ovule care s-ar putea maturiza până la această vârstă
c. denumirea etapelor ciclului uterin
3. Din cei 450 000 de foliculi ovarieni primordiali conținuți de ambele ovare ale unei femei, se
maturizează 426 de ovule. Stabiliți:
a. numărul ovulațiilor unei femei de 25 de ani, dacă prima ovulație a survenit la vârsta de 14 ani și ciclul
menstrual al femeiii este regulat și are 30 de zile.
b. vârsta la care se instalează menopauza.
c. precizați ce reprezintă fecundația și unde are ea loc
A. 1. Sistemul reproducător are rol în perpetuarea speciei.
108
a. precizați localizarea gonadei masculine și a gonadei feminine
b. denumiți gameții masculini și gameții feminini
c. caracterizați o boală a sistemului reproducător feminin, precizând: denumirea bolii, o cauză, o
manifestare și un mod de prevenire.
informaţii referitoare la următoarele conţinuturi: 1. Contracepția; 2. Concepția
2. Reproducerea este asigurată de sistemul reproducător.
a. precizați unde sunt localizate trompele uterine și ce rol au ele
b. stabiliți în ce constă funcția endocrină a ovarului și funcția endocrină a testiculului
c. notați rolul hormonului foliculostimulant asupra sistemului reproducător feminin
1. Compoentele sistemului reproducător feminin; 2. Funcția exocrină a ovarului
B. 1. Sistemul reproducător este format din gonade și căi genitale.
a. enumerați căile genitale intratesticulare
b. precizați în ce constă funcția exocrină a gonadei masculine
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Metodele contraceptive ”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni specifice
corelaţie noţiunile enumerate.
2. Reproducerea este o funcție a organismului ce are ca finalitate perpetuarea speciei.
a. enumerați căile genitale extratesticulare
b. explicați importanța planificării familiale
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Sistemul reproducător masculin ”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni
3. Sistemul reproducător are loc în perpetuarea speciei.
a. precizați din ce sunt formate testiculele
b. explicați motivul pentru care dereglarea activității hipofizei poate afecta activitatea gonadelor
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Sănătatea reproducerii ”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni specifice
TEST REPRODUCERE – acumulează cât mai multe puncte!
1. Ovarul este localizat în .............................................................. și este o glandă ...................................
2. Testiculul reprezintă .......................................................... și produce gameți numiți ...............................
3. Testiculul este localizat în ............................................ și este o glandă cu secreție ................................
4. Gonada feminină este reprezentată de ......................................... iar cea masculină de ........................
5.Testiculul este considerat o glandă mixtă deoarece produce ........................................ și ......................
6. Secreția exocrină a ovarului este .... iar secreția endocrină este reprezentată de ........... și ................
1. Numiți gonada feminină și precizați care este funcția ei exocrină și endocrină.
2. Numiți calea urogenitală la bărbați și precizați ce rol are.
1. Secreția testosteronului este stimulată de hormonul:
a. foliculostimulant ( FSH ) b. luteinizant ( LH ) c. somatotrop ( STH ) d. tirostimulina (TSH)
2. Nidația are loc în:
a. ovar b. uter c. trompa uterină d. vagin
3. Este o glandă anexă a sistemului reproducător masculin:
a. glanda mamară b. ovarul c. prostata d. uretra
4. Fecundația are loc la nivelul:
a. colului uterin b. ovarului c. trompei uterine d. vaginului
109
1. Ovulația reprezintă producerea de hormoni estrogeni. ( A / F )
2. Spermatozoidul fecundează ovulul în uter. ( A / F )
3. Anexita este o inflamație a glandelor anexe ale sistemului reproducător masculin. ( A / F )
4. Ovulul este gametul ce determină sexul produsului de concepție. ( A / F )
5. Ovulul se unește cu spermatozoidul prin fecundație, în trompa uterină. ( A / F )
A. ( 12p )Reproducerea este o funcție a organismului uman
a. enumerați două glande anexe ale sistemului reproducător masculin( 4p )
b. identificați o asemănare și o deosebire funcțională între conductele genitale masculine și feminine(4p)
c. precizați unde sunt localizate ovarele( 2p )
d. precizați care sunt gonadele sistemului reproducător masculin.( 2p )
B. ( 18p )Știind că perioada de fertilitate a unei femei este cuprinsă între 14 și 50 de ani, stabiliți:
a. numărul minim de ovule care s-ar putea maturiza în acest interval, considerând că ciclurile menstruale
au fost regulate și la fiecare ciclu s-a maturizat un singur ovul.( 6p )
b. două modificări care intervin în timpul sarcinii la o femeie.( 4p )
c. două modificări ce caracterizează menopauza.( 4p )
A. ( 12p )Reproducerea sexuată asigură perpetuarea speciei.
a. numiți gonada feminină și gonada masculină.( 2p )
b. indicați doi hormoni care influențează dezvoltarea gonadelor ( glande sexuale )( 2p )
c. caracterizați o boală a sistemului reproducător masculin, precizând: denumirea bolii, o cauză, o
manifestare și un mod de prevenire.( 4p )
1. Sănătatea reproducerii – planificarea familială; 2. Sistemul reproducător – componente
B. ( 18 p )Reproducerea este proprietatea fundamentală a organismului care se realizează prin
participarea a doi indivizi de sex diferit.
a. enumerați glandele anexe ale sistemului reproducător masculin și precizați rolul lor ( 4p )
b. numiți două metode cotraceptive temporare ( 2p )
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Sistemul reproducător feminin”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni
corect şi în corelaţie noţiunile enumerate.( 12p )
B. TESTE DE EVALUARE PE CAPITOLE CLASA a XII-a

- GENETICĂ ȘI ECOLOGIE UMANĂ
GENETICĂ MOLECULARĂ
STRUCTURA ȘI FUNCȚIILE ACIZILOR NUCLEICI
1. Numiți tipurile de acizi nucleici cunoscute.
2. Denumiți unitățile structurale din care sunt alcătuiți acizii nucleici.
3. Enumerați elementele componente ale unității structurale a acizilor nucleici de la întrebarea 2.
4. Ce substanță se formează prin combinarea unei baze azotate cu o pentoză?
5. De câte tipuri sunt bazele azotate?
6. Ce diferențe există între acizii nucleici, în ceea ce privește bazele azotate?
7. Ce diferențe există între acizii nucleici în ceea ce privește pentoza conținută?
8. Cum se realizează legătura dintre două nucleotide în cadrul aceluiași lanț polinucleotidic.
9. Explicați termenii de „ antiparalele ” și „ complementare” atribuiți celor două catene ale moleculei de
A.D.N.
10. Precizați cele 4 tipuri de legături de hidrogen care există în macromolecula de A.D.N.
11. Precizați în ce condiții se realizează denaturarea și renaturarea moleculei de A.D.N
110
12. Ce importanță prezintă obținerea de hibrizi moleculari într-un amestec de catene de A.D.N de la specii
diferite.
13. Cum se numește sinteza A.D.N –ului și în ce condiții se realizează.
14. Explicați dogma centrală a geneticii, figurată în următoarea schemă: A.D.N →A.R.N→proteine.
15. Din ce este alcătuit codul genetic și care este rolul său?
16. Din ce este alcătuit un codon și care este rolul acestuia?
17. Enumerați și explicați caracteristicile codului genetic.
18. Stabiliți diferențele dintre transcripția la procariote și transcripția la eucariote.
19.Enumerați și caracterizați etapele translației.
20. Enumerați tipurile de A.R.N și precizați rolul fiecărui tip.
MODELE DE ITEMI
Subiectul I
1. Transcripția este o etapă în sinteza ....................... care se desfășoară în .............................. celulei.
2. Translația are ca rezultat un lanț de ...................................... și se desfășoară în ..................... celulei.
3. Bazele azotate pirimidinice din structura A.D.N –ului sunt : .................................... și .........................
4. Pentozele din structura chimică a nucleotidelor sunt: ...................................... și ...............................
5. Bazele azotate pirimidinice din structura A.R.N –ului sunt: ...................................... și ........................
6. Adenina este o bază azotată .................................., iar citozina este o bază azotată .........................
7. Funcția heterocatalitică a materialului genetic constă în decodificarea informației prin două procese:
................................................................................................. și .............................................................
8. Maturarea A.R.N –ului premesager presupune eliminarea ...........................și asamblarea ..................
9. A.R.N –ul de transfer are aspect morfologic de ....................................... și, spre deosebire de A.D.N,
are, în compoziția chimică, baza azotată pirimidinică numită ......................................................................
10. Bazele azotate purinice sunt: ................................................................. și ...........................................
11. Structura primară a A.D.N –ului este ........................................................ iar structura secundară este
........................................................................................................................, sub forma unui dublu helix.
12. Cele două catene ale macromoleculei de A.D.N sunt ..................................... și ..................................
13. Sinteza A.D.N –ului se numește ........... și se realizează după modelul .................................................
14. Enzima A.D.N polimeraza participă la procesul de ..................................................., iar enzima A.R.N
polimeraza participă la procesul de ..............................................................................................................
15. Codonul este alcătuit din trei ................................................... alăturate care determină poziția unui
................................................................................................................................... în molecula proteică.
16. Codul genetic este .................................., ceea ce înseamnă că doi .......... nu au nucleotide în comun.
17. La procariote, prin transcripție se copiază informația genetică a ................................. gene, iar la
eucariote se copiază informația genetică a .................................................................................... gene.
18. Activarea unui aminoacid se realizează prin reacția acestuia cu molecula de .............., sub acțiunea
enzimei ......................................................................................................................................................
19. Elongarea catenei polipeptidice constă în formarea legăturilor ................... între doi .....................
1. Numiți două caracteristici ale codului genetic și explicați-le.
2. Numiți două caracteristici ale celor două catene ale macromoleculei de A.D.N și explicați-le.
3. Numiți două tipuri de A.R.N și precizați pentru fiecare tip rolul lor.
4. Numiți două tipuri de legături dintre bazele azotate și dați câte un exemplu pentru fiecare tip .
1. Bază azotată prezentă doar în A.D.N este:
a. adenina b. citozina c. timina d. guanina
2. Bază azotată pirimidinică specifică A.R.N –ului este:
a. adenina b. citozina c. timina d. uracilul
3. A.R.N –ul nuclear mic:
a. are rol în transportul aminoacizilor b. are rol în maturarea A.R.N –ului mesager
c. intervine în funcționarea nucleului la procariote d. se găsește în ribozomi
4. În A.R.N –ul de tranfer se pot forma punți duble de hidrogen între:
a. adenină și guanină b. adenină și timină c. citozină și guanină d. uracil și adenină
111
5. La eucariote, în procesul de transcripție, intervine enzima:
a. A.D.N – polimeraza b. aminoacil – sintetaza c. A.R.N – polimeraza d. peptid – polimeraza
6. Aminoacizii sunt activați în translație sub acțiunea enzimei:
a. A.D.N – polimeraza b. aminoacil – sintetaza
c. A.R.N – polimeraza d. peptid – polimeraza
7. Dublarea cantității de A.D.N corespunde:
a. replicației b. transcripției c. translației d. renaturării
8. Procesul de maturare a A.R.N –ului mesager are loc:
a. în citoplasmă b. în nucleu
c. prin asamblarea intronilor d. prin eliminarea exonilor
9. Anticodonul reprezintă:
a. un fragment din catena A.D.N-ului b. porțiunea centrală a A.R.N –ului mesager
c. o regiune complementară unui codon d. locul de legare a aminoacidului
10. Denaturează mai ușor legăturile dintre:
a. adenină și citozină b. citozină și uracil c. guanină și citozină d. timină și adenină
11. Sinteza proteinelor:
a. are ca primă etapă transcripția b. presupune renaturarea A.R.N –ului mesager precursor
c. se finalizează în nucleoplasmă d. se realizează după modelul semiconservativ
12. A.D.N –ul denaturat dintr-o soluție răcită treptat:
a. are aspect de frunză de trifoi b. are structură bicatenară
c. își poate reface punțile de hidrogen d. prezintă nucleotide cu uracil
13. Molecula de A.D.N este stabilă deoarece:
a. catenele sunt antiparalele b. conține patru baze azotate
c. informația genetică este copiată în sensul 5 ' → 3 '
d. cele două catene sunt legate prin punți de hidrogen
14. Replicația A.D.N-ului:
a. necesită variații de temperatură b. se face după modelul conservativ
c. implică prezența A.R.N – polimerazei d. duce la dublarea cantității de A.D.N
15. Alegeți afirmația corectă:
a. A.R.N –ul de transfer este dublu catenar
b. A.D.N –ul rămâne permanent în stare de dublu helix
c. A.R.N –ul mesager se sintetizează în citoplasmă prin translație
d. A.R.N –ul viral este materialul genetic la virusul gripal
1. A.R.N – polimeraza are rol în denaturarea A.D.N –ului. ( A / F )
2. Copierea informației genetice de pe o catenă de A.D.N se realizează sub acțiunea A.D.N – polimerazei.
(A/F)
3. A.D.N – polimeraza intervine în procesul de translație. ( A / F )
4. Replicația A.D.N –ului are loc prin încălzire, la temperaturi de 95 0 C. ( A / F )
5. A.R.N –ul mesager are o greutate moleculară variabilă. ( A / F )
6. Uracilul este o bază azotată purinică specifică A.R.N –ului. ( A / F )
7. A.R.N –ul ribozomal copiază informația genetică de pe o catenă de A.D.N. ( A / F )
8. Codul genetic prezintă patru codoni de stop. ( A / F )
9. Bazele azotate ce realizează legături duble de hidrogen sunt adenina și guanina. ( A / F )
10. În structura A.D.N –ului, citozina și guanina formează punți duble de hidrogen. ( A / F )
11. Transcripția A.D.N –ului la eucariote se desfășoară în nucleu. ( A / F )
12. Denaturarea determină formarea punților de hidrogen între nucleotide complementare. ( A / F )
13. Transportul aminoacizilor la nivelul ribozomilor este realizat de A.R.N –ul ribozomal. ( A /F )
14. Timina este baza azotată pirimidinică specifică pentru molecula de A.R.N. ( A / F )
15. O moleculă de A.D.N, în care procentul legăturilor triple este ridicat, necesită o temperatură mai mare
de denaturare. ( A / F )
16. A.R.N –ul mesager copiază informația genetică a unei macromolecule de A.D.N. ( A / F )
17. A.R.N –ul de transfer copiază informația genetică a unei macromolecule de A.D.N. ( A / F )
112
18. Nucleotida este formată dintr-un radical fosforic și o nucleosidă. ( A / F )
19. Nucleotidele A.D.N – ului se deosebesc de nucleotidele A.R.N-ului prin tipurile de baze purinice.
(A / F)
20. A.D.N – polimeraza intervine în procesul de translație. ( A / F )
A. 1. Ribozomii sunt organite celulare implicate în sinteza proteinelor.
a. numiți tipul de acid nuclei care intră în alcătuirea ribozomilor
b. precizați tipul de acid nucleic care transportă aminoacizii activați la ribozomi
c. denumiți enzima care participă la activarea aminoacizilor
d. precizați denumirea legăturii care se formează între doi aminoacizi în molecula proteică.
2. Se dă următoarea secvență de nucleotide din catena de A.D.N 3’ - TAC.TCC. CCG. GAT. ATG.
ATT – 5’.
a. scrieți succesiunea nucleotidelor din ARN –ul mesager obținut prin transcripţia catenei de A.D.N 3’ -
5’
b. identificați și numerotați codonii ARN-ului mesager și anticodonii de ARN-de transport
corespunzători
c. precizați numărul de aminoacizi ce intră în structura proteinei, formată în urma translației catenei de
A.R.N mesager
d. precizați cum se numește primul aminoacid codificat și ce se poate întâmpla cu el ulterior.
3. Se dă urmatoarea secvență de nucleotide din catena de A.D.N 5’ – CTC.TGG.GCC. AAG. TGA –
3’.
a. scrieți succesiunea nucleotidelor din catena complementară de A.D.N 3' - 5'
b. scrieți succesiunea nucleotidelor din ARN-m obținut prin transcriptia catenei de A.D.N 3’- 5’
c. identificați și numerotați codonii ARN-m si anticodonii ARN-t corespunzatori
d.explicati necesitatea maturarii ARN-m, in procesul sintezei proteice la eucariote.
4. A.D.N –ul este un acid nucleic cu rol în ereditate.
a. enumerați componentele unei nucleotide
b. precizați tipurile de legături de hidrogen care se stabilesc între bazele azotate complementare
c. precizați o asemănare și o deosebire între A.D.N și A.R.N
d. reprezentați schematic dogma centrală a geneticii.
5. O catenă polipeptidică are o succesiune de aminoacizi, codificaţi de codonii din următoarea
moleculă de ARNm: ACG UAU GGU AAC. Stabiliţi următoarele:
a. succesiunea nucleotidelor din catena de ADN care a fost copiată de acest ARNm
b. succesiunea nucleotidelor din catena de ADN complementară catenei de ADN copiate
c. numărul moleculelor de aminoacizi prezenţi în catena polipeptidică
d. stabiliţi anticodonii moleculelor de A.R.N de tranport, corespunzători codonilor din molecula de A.R.N
mesager.
B.1. O moleculă de A.D.Nbicatenar ce conține 1 600 nucleotide este transcrisă într-o moleculă de
A.R.N mesager. Știind că numărul nucleotidelor cu adenină reprezintă 25 % din numărul de
nucleotide al catenei de A.D.N ce va fi transcrisă, iar cele cu timină sunt de două ori mai multe decât
cele cu adenină. Stabiliți:
a. numărul de nucleotide cu uracil conținute de fragmentul de A.R.N mesager transcris
b. în cazul transcripției, câte legături duble și triple se stabilesc între A.D.N și A.R.N –ul mesager
c. câte nucleotide cu riboză va conține A.R.N –ul mesager sintetizat
2. În structura unei macromolecule de A.D.N bicatenar de 2100 nucleotide, 30% dintre acestea conţin
adenină.
a. stabilește numărul de nucleotide care conţin citozină, din macromolecula de A.D.N
b. precizează numărul de nucleotide ce conţin uracil din molecula de A.R.N-m care a copiat informaţia,
ştiind că adenina din catena de A.D.N copiată reprezintă 20%.
c. stabilește numărul codonilor din A.R.Nm care au copiat informaţia
113
3. O secvenţă de nucleotide a unei catene de A.D.N conţine 1350 nucleotide
a. calculaţi numărul de nucleotide cu guanină, ştiind că macromolecula de A.D.N conţine 20 % nucleotide
cu timină
b. numărul de codoni din molecula de A.R.N m complementară
c. cum influenţează cantitatea de guanină conţinută într-o moleculă de A.D.N gradul de stabilitate al
acesteia la acţiunea agenţilor denaturaţi
4. O moleculă de A.D.N bicatenar este alcătuită din 3 000 de nucleotide, dintre care 600 conțin
guanină. Stabiliți următoarele:
a. numărul de nucleotide care conțin adenină
b. numărul de legături duble și de legături triple din molecula de A.D.N
c. un argument în favoarea stabilității fizice mai mari a moleculei de A.D.N față de molecula de A.R.N
d. completaţi problema cu o cerinţă pe care o formulaţi voi; rezolvaţi cerinţa pe care aţi propus-o
A. 1. Acizii nucleici sunt macromolecule formate din unități chimice numite nucleotide.
a. denumiți bazele azotate purinice și pirimidinice din structura A.D.N -ului
b. precizați o asemănare și o deosebire între compoziția chimică a moleculei de A.D.N și cea de A.R.N
c. precizați cum se obține A.D.N ul denaturat
1. Renaturarea A.D.N –ului; 2. Transcripția la eucariote
2. Codul genetic cuprinde totalitatea codonilor.
a. definiți noțiunea de codon și precizați numărul de codoni ai codului genetic
b. enumerați codonii de stop ai codului genetic
c. argumentați afirmația: „ Codul genetic realizează legătura dintre A.D.N și proteine”
1. Caracteristicile codului genetic; 2. Translația
3. Funcția heterocatalitică a acizilor nucleici este reprezentată de sinteza proteinelor.
a. numiți cele două etape ale sintezei proteice
b. explicați procesul maturării A.R.Nm, în timpul sintezei proteice la eucariote
c. denumiți enzimele care participă la etapa a doua a sintezei de proteine și precizați rolul lor
1. Structura A.D.N – tipuri de legături; 2. Transportul aminoacizilor la locul sintezei de proteine
4. Acizii nucleici stau la baza transmiterii caracterelor ereditare.
a. precizați deosebirea structurală dintre A.R.N m precursor și A.R.N m matur
b. definiți translația
c. precizați în ce constă funcția autocatalitică a A.D.N –ului
1. Funcția heterocatalitică a A.D.N –ului; 2. Rolul A.R.N m
B. 1. Replicația A.D.N –ului corespunde funcției autocatalitice a materialului genetic.
a. numiți modelul propus pentru explicarea replicației A.D.N –ului
b. explicați importanța obținerii hibrizilor moleculari A.D.N – A.D.N
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „Replicația A.D.N -ului . În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni specifice
2. Funcția heterocatalitică a A.D.N –ului constă în sinteza de proteine.
a. definiți noțiunile de codon și anticodon
114
b. numiți tipul de acid nucleic care transportă aminoacizii activați la ribozomi
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „Sinteza proteinelor . În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni specifice acestei
3. Sinteza proteinelor are loc la nivelul ribozomilor.
a. stabiliți o asemănare și o deosebire între A.R.N m precursor și catena de A.D.N pe baza căreia s-a
format.
b. stabiliți o cauză posibilă a copierii eronate a informației genetice din molecula de A.D.N și explicați
modul în care aceasta poate influența sinteza unei proteine
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „Sinteza A.R.N-ului . În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni specifice acestei
TEST STRUCTURA ȘI FUNCȚIILE ACIZILOR NUCLEICI – acumulează cât mai multe puncte!
1. Translația are ca rezultat un lanț ........................................... și se desfășoară în .......................celulei.
2. Transcripția este o etapă în sinteza ..................................... care se desfășoară în .................... celulei.
3. Maturarea A.R.N-ului premesager presupune eliminarea ..............................
4. În molecula unui acid nucleic, prin atașarea unui radical fosfat la o ................. rezultă o .......................
5. Pentoza caracteristică macromoleculei de A.R.N este ................................................................., iar cea
caracteristică macromoleculei de A.D.N este ...............................................................................................
6. După tipul acidului nucleic din genom, virusurile se clasifică în .................................... și
......................
1. Numiți tipurile de baze azotate din structura acizilor nucleici; precizați câte un exemplu pentru fiecare
tip de bază. ( 2p )
2. Numiți cele două tipuri de acizi nucleici; precizați două deosebiri structurale între ei.( 2p )
1. Timina este:
a. bază azotată pirimidinică b. bază azotată purinică
c. complementară cu uracilul d. pentoză prezentă în A.D.N
2. A.R.N –ul de transport:
a. are nucleotide cu timină b. are două catene complementare
c. este materialul genetic pentru ribovirusuri d. transportă aminoacizii la ribozomi.
3. A.R.N –ul mesager:
a. este format din două catene polinucleotidice b. are aspectul unei frunze de trifoi
c. copiază informația genetică a unei catene de A.D.N d. se replică după modelul semiconservativ
4. A.R.N –ul mesager precursor:
a. conține atât exoni cât și introni b. este caracteristic procariotelor
c. intervine în procesul de translație d. se sintetizează prin replicare
afirmaţia este falsă, modificaţi parţial afirmaţia astfel încât aceasta să devină adevărată. (10p )
1. A.R.N –ul viral este materialul genetic al dezoxiribovirusurilor. ( A / F )
2. Replicația A.R.N –ului se realizează după modelul semiconservativ. ( A / F )
3. A.R.N –ul mesager intră în structura ribozomilor, alături de proteine. ( A / F )
4. Procesul de maturare a A.R.N –ului mesager are loc prin eliminarea exonilor și asamblarea
intronilor.( A / F )
5. Replicația A.D.N –ului reprezintă funcția autocatalitică a materialului genetic. ( A / F )
A. ( 12p )Sinteza proteinelor este un proces controlat genetic
a. numiți cele două etape ale sintezei proteinelor ( 4p )
b. precizați două roluri ale proteinelor ( 2p )
c. explicați procesul maturării A.R.N –ului mesager, în timpul sintezei proteice la eucariote(4p
d. explicați importanța A.R.N –ului mesager în procesul de sinteză proteică. ( 2p )
115
B. ( 18p )O secvență informațională de A.D.N bicatenar conține 3 000 de nucleotide, iar 600 dintre
acestea conțin adenină.Stabiliți:
a. numărul de nucleotide cu citozină din macromolecula de A.D.N ( 4p )
b. posibilitățile de unire ale bazelor azotate din molecula de A.D.N și tipurile de legături care se stabilesc
între acestea ( 4p )
c. necesitatea unei temperaturi mai ridicate, la denaturarea unei molecule de A.D.N, care conține mai
multe nucleotide, care au ca bază azotată pirimidinică citozina. ( 4p )
d.completaţi problema cu o cerinţă pe care o formulaţi voi. Rezolvaţi cerinţa pe care aţi propus-o. ( 6p )
A. ( 12p )Secvența unei catene de A.R.N m este 5' – UCC. GUA. CCA - 3' și codifică aminoacizii:
prolină, valină și serină. Acestor aminoacizi le corespund următorii codoni:
- prolina: CCU și CCA - valina: GUU și GUA - serina: UCC și UCU
a. scrieți anticodonii corespunzători moleculelor de A.R.N t ale aminoacizilor dați ( 3p )
b. așezați aminoacizii corespunzători secvenței de A.R.N m dată, în ordinea sosirii lor la nivelul
ribozomilor ( 3p )
c. restabiliți catena de A.D.N care a fost copiată în catena de A.R.N m dată( 2p )
informaţii referitoare la următoarele conţinuturi: 1. Replicația A.D.N –ului; 2. Tipuri de A.R.N
B. ( 18 p )Acizii nucleici sunt responsabili de transmiterea ereditară a caracterelor de la părinţi la
descendenţi:
a. enumeraţi două funcţii ale materialului genetic ( 2p )
b. definiţi noţiunile: catene complementare, catene antiparalele ( 4p )
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Tipurile de ARN”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni specifice acestei
noţiunile enumerate.( 12p )
ORGANIZAREA MATERIALULUI GENETIC

1. Enumerați cele trei stări de existență a virusurilor și caracterizați-le.
2. Enumerați etapele multiplicării virale.
3. Precizați cum se face multiplicarea materialului genetic viral la dezoxiribovirusuri și la ribovirusuri.
4. Precizați ce este nucleoidul și ce caracteristici prezintă.
5. Ce sunt plasmidele și ce caracteristici prezintă?
6.Dați exemple de plasmide și precizați importanța lor.
7. Care sunt tipurile de material genetic la eucariote?
8. Din ce este alcătuită cromatina și de câte tipuri este ea?
9. Caracterizați cele două tipuri de cromatină.
10. Descrieți structura unui nucleosom.
11. Ce este o cromatidă și de câte tipuri sunt cromozomii în funcție de numărul de cromatide?
12. Enumerați tipurile de cromozomi după poziția centromerului și caracterizați-le.
13. Explicați de ce nu se pot obține hibrizi moleculari între A.D.N –ul nuclear și cel extranuclear.
MODELE DE ITEMI
Subiectul I
1. Un nucleosom este format din proteine ......................... pe care se înfășoară un segment de ............
2.Bacteriile conțin două tipuri de plasmide: .............................................. și ............................................
3. Cromozomul bacterian are formă ................................... și prezintă ............................ și superrăsuciri.
4. Nucleoidul reprezintă materialul genetic la...... și este format dintr-o singură moleculă circulară de ....
5. A.D.N –ul extracromozomial este reprezentat de .......... și se replică ........... de A.D.N-ul cromozomial.
6. Plasmidul F se mai numește și ............................... , iar plasmidul R se mai numește și....................... .
7. Materialul genetic extranuclear este localizat în ...................................... și .........................................
8. A.D.N –ul extranuclear se replică după modelul ........................, independent de ...............................
9. Cromozomul la eucariote conține două tipuri de proteine: ........................................ și .......................
116
10. A.D.N –ul cromozomului la eucariote conține două tipuri de secvențe de nucleotide: ...................., cu
rol informațional și ............................................................................................., cu rol în reglajul genetic.
11. Eucromatina este forma ............. genetic , iar heterocromatina este forma .......................... genetic.
12. Unitatea de structură a fibrei de cromatină este ............................, format dintr-un ........... histonic.
13. A.D.N –ul din structura cromatinei este de două tipuri: ............................................ ., care înconjoară
nucleosomul și .............................................................................................., care unește doi nucleosomi .
14. Cromozomul metafazic este alcătuit din două .............................., unite într-un punct numit .............
15. Constricția primară delimitează câte două ....................................... egale sau inegale, iar constricția
secundară delimitează.. ...............................................................................................................................
16. Cromozomii ........................... au centromerul plasat aproape de unul dintre capete, iar cromozomii
............................................................................................... au centromerul plasat la unul dintre capete.
1. Numiți două stări funcționale ale cromatinei și caracterizați-le.
2. Numiți două tipuri de cromozomi în funcție de poziția centromerului și precizați caracteristicile
acestora.
3. Numiți două tipuri de secvențe de nucleotide ale A.D.N –ului eucariot și precizați rolul lor.
4. Numiți două tipuri de proteine din structura cromozomului eucariot și precizați rolul lor.
1. Genomul viral este protejat de:
a. capsidă b. capsulă gelatinoasă c. membrană nucleară d. plasmalemă
2. Plasmidele bacteriene sunt:
a. agenți patogeni ce infectează bacteriile b. molecule de A.D.N monocatenar
c. entități infecțioase cu genom A.R.N d. utilizate pentru producerea de A.D.N
recombinat
3. Eucromatina:
a. conține gene metabolic active b. este condensată în interfază
c. în transcriere este inactivă d. prezintă secvențe repetitive
4. Plasmida bacteriană:
a. este atașată de mezozom b. prezintă bucle și superrăsuciri
c. este alcătuită din A.D.N bicatenar circular d. se replică dependent de cromozom
5. Capsida reprezintă:
a. învelișul proteic al virusurilor b. structură a nucleului la eucariote
c. genomul bacterian d. membrana bacteriană
6. Cromozomul bacterian:
a. conține proteine histonice b. are formă circulară
c. este atașat de peretele celular d. este alcătuit din A.R.N bicatenar
7. Materialul genetic al ribovirusurilor este reprezentat de:
a. A.R.N –ul mesager b. A.R.N –ul ribozomal
c. A.R.N –ul de transfer d. A.R.N –ul viral
8. Materialul genetic bacterian:
a. este situat în nucleu b. conține cromatină
c. poate forma un plasmid d. conține nucleosomi
9. Genele la eucariote:
a. au în structura lor numai introni b. conțin nucleotide cu uracil
c. codifică direct A.R.N –ul mesager d. prezintă în structura lor exoni
10. Genomul viral este reprezentat de:
a. A.R.N monocatenar la reovirusuri b. A.D.N bicatenar la virusul herpesului
c. A.R.N bicatenar la virusul gripal d. A.D.N monocatenar la virusul mozaicul tutunului
11. Virionul :
a. reprezintă virusul infecțios matur
b. este alcătuit din acidul nucleic aflat liber în citoplasmă
c. este alcătuit din acidul nucleic integrat în cromozomul celulei gazdă
d. se mai numește și virus vegetativ
117
1. Partea activă și funcțională a genomului la eucariote este heterocromatina. ( A / F )
2. Materialul genetic al bacteriilor este o moleculă de A.R.N. ( A / F )
3. Virusul gripal este un ribovirus deoarece are materialul genetic reprezentat de A.R.N.(A/F )
4. Nucleosomul conțin un miez format din proteine nonhistonice. ( A / F )
5. Centromerul este o structură ce unește cromatidele surori. ( A / F )
6. Cromozomii metacentrici au centromerul plasat aproape de unul dintre capete. ( A / F )
7. Bacteriile au genomul format dintr-o singură moleculă de A.R.N circular. ( A / F )
8. Materialul genetic al virusurilor este reprezentat de capsida virală. ( A / F )
A. 1. A.R.N –ul mesager este întâlnit atât la procariote, cât și la eucariote.
a. stabiliți două deosebiri între A.R.N –ul mesager de la procariote și cel de la eucariote
b. caracterizați cromozomul eucariot, precizând elementul structural al fibrei de cromatină
c. denumiți două tipuri de material genetic extranuclear din celula eucariotă
d. prezentați două argumente în favoarea organizării superioare a materialului genetic la eucariote față de
procariote.
2. Cromozomii sunt componente nucleare cu rol în transmiterea informației genetice.
a. enumerați substanțele chimice din cromozomul eucariot
b. precizați tipurile morfologice de cromozomi, după poziția centromerului
c. descrieți modelul nucleosomal al fibrei de cromatină
d. denumiți cele două stări funcționale ale cromatinei și precizați rolul fiecărui tip
3. Materialul genetic al organismelor vii este reprezentat de acizii nucleici.
a. clasificați virusurile după tipul de acid nucleic conținut în genom și dați câte un exemplu pentru fiecare
categorie
b. identificați cinci particularități ale cromozomului bacterian
c. denumiți materialul genetic extracromozomial bacterian și precizați două roluri ale acestuia
d. comparați cromozomii subtelocentrici ( acrocentrici ) cu cei telocentrici, precizând o asemănare și o
deosebire.
B.1. Considerăm că o genă la eucariote este formată din 8 exoni, fiecare cu câte 15 perechi de
nucleotide şi 7 introni, fiecare cu câte 30 de perechi de nucleotide. Precizați:.
a. care este % exonilor din cadrul genei date
b. numărul total de perechi de nucleotide al genei
c. numărul de codoni al ARN-m precursor și al ARN-m matur
2. Un fragment de A.D.N este format din 12 nucleosomi. Stabiliți următoarele.
a. numărul de proteine histonice ale fragmentului de A.D.N
b. tipul de acid nucleic care asigură legătura dintre nucleosomi
c. stările funcționale ale cromatinei la eucariote
3. O fibră de cromatină dintr-o celulă eucariotă este formată din 400 histone nucleosomice și o
macromoleculă de A.D.N cu 20 000 nucleotide. Ştiind că un nucleosom este înconjurat de
140 perechi de nucleotide, stabiliţi următoarele:
a. nr. total de nucleosomi din fibra de cromatină
b. nr.total de nucleotide din inelele de A.D.N nucleosomic
c. nr total de nucleotide cu citozină din molecula de A.D.N nucleosomic, știind că adenina reprezintă 20
% din aceasta.
4. Considerăm că, o genă la eucariote este formată din 10 exoni, fiecare cu câte 15 perechi de
nucleotide şi 9 introni, fiecare cu câte 30 de perechi de nucleotide.Precizați:.
a. nr. total de nucleotide ale genei
b. nr. codoni ai ARN-m precursor
c. nr total de nucleotide cu guanină din molecula de A.R.Nm precursor , știind că timina reprezintă 30 %
din aceasta.
118
5. O fibră de cromatină are 64 de proteine histonice nucleosomice, iar A.D.N internucleosomic ( linker
) dintre doi nucleosomi vecini conține 40 de perechi de nucleotide, dintre care 12 cu guanină. Știind că
A.D.N total al fibrei de cromatină are 2 992 de nucleotide, calculați:
a. numărul de nucleosomi din fibra de cromatină
b. numărul de perechi de nucleotide cu adenină din A.D.N internucleosomic al întregii fibre de cromatină
c. numărul de perechi de nucleotide din A.D.N nucleosomic al întregii fibre de cromatină
A. 1.Cromozomul este forma de organizare a materialului genetic la procariote și eucariote.
a. precizați o asemănare și o deosebire între cromozomul procariotelor și cel al eucariotelor
b. stabiliți localizarea materialului genetic în celula procariotă și în celula eucariotă
c. precizați trei deosebiri ale A.D.N –ului extranuclear față de cel nuclear
informaţii referitoare la următoarele conţinuturi: 1. Tipuri de cromatină; 2. Tipuri de cromozomi
2.Componenta de bază a cromozomului eucariot este A.D.N –ul.
a. enumerați alte trei componente ale cromozomului eucariot
b. numiți tipurile de cromatină și precizați gradul de condensare pentru fiecare tip
c. explicați de ce nu se pot obține hibrizi moleculari între A.D.N nuclear și A.D.N –ul extranuclear
informaţii referitoare la următoarele conţinuturi: 1.Structura cromatinei; 2. A.D.N –ul extranuclear
3. Acizii nucleici reprezintă materialul genetic al virusurilor.
a. definiți virionul și precizați din ce este el alcătuit
b. precizați o asemănare și o deosebire între provirus și virusul vegetativ
c. precizați cum se realizează replicarea materialului genetic la HIV
1. Multiplicarea virusurilor; 2. A.R.N –ul viral
B. 1. Materialul genetic prezintă o anumită organizare în funcție de gradul de complexitate al
organismelor.
a. definiți termenii de procariot și eucariot
b. stabiliți o asemănare și o deosebire între cromozomul bacterian și plasmid
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Organizarea materialului genetic la procariote”. În acest scop,
4 fraze, folosind corect şi în corelaţie noţiunile enumerate.
2. Virusurile sunt entități infecțioase, lipsite de organizare celulară.
a. enumerați elementele componente ale virusului infecțios matur și precizați cum se mai numește această
formă de existență virală
b. dați un exemplu de ribovirus la care acidul nucleic are structură bicatenară și un exemplu de
dezoxiribovirus la care acidul nucleic are structură monocatenară.
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Organizarea materialului genetic la virusuri”. În acest scop, enumeraţi
8 noţiuni specifice acestei teme şi construiţi, cu ajutorul acestora, un text coerent, format din 3-4 fraze,
3.Toate organismele vii conțin material genetic.
a. localizați materialul genetic în celula procariotă și în cea eucariotă
b. enumerați două caracteristici ale cromozomului la procariote
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Cromatina la eucariote”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni specifice
TEST ORGANIZAREA MATERIALULUI GENETIC – acumulează cât mai multe puncte!
119
1. Virusurile care conțin A.D.N se numesc ...................................., iar cele care conțin A.R.N
....................
2. Un nucleosom este format din proteine ............................ pe care se înfășoară un segment de ...........
3. După tipul acidului nucleic din genom, virusurile se clasifică în ........................................ și
..................
4. Cromatina prezintă două stări structurale și funcționale: ........................................ și ..........................
5. Genomul bacterian e reprezentat de un singur ............................................... de formă ........................
6. Cromozomii metafazici ai eucariotelor sunt formați din două ...................... unite printr-un ................
1. Numiți două tipuri de plasmide și indicați rolul fiecăreia dintre ele.( 2p )
2. Numiți două stări de existență ale virusurilor și caracterizați –le. ( 2p )
1. Plasmidele:
a. constituie materialul genetic al eucariotelor b. pot fi transferate de la o bacterie la alta
c. cuprind porțiuni bicatenare de A.R.N d. sunt alcătuite din A.D.N monocatenar
a. are formă liniară b. conține A.D.N monocatenar
c. este dispus în nucleu d. prezintă bucle și superrăsuciri
3. Eucromatina:
a. conține gene inactive b. conține secvențe unice de A.D.N
c. este forma condensată a cromatinei d. reprezintă o stare ireversibilă a cromatinei
4. Nucleosomul:
a. constituie unitatea structurală a cromatinei b. este caracteristic celulei procariote
c. este format dintr-un miez glucidic d. unește cele două cromatide ale unui cromozom
1. Cromozomul bacterian conține o macromoleculă de A.D.N dublu catenar, cu formă
circulară. ( A / F )
3. Nucleosomul constituie unitatea structurală a fibrei de cromatină. ( A / F )
4. Heterocromatina este inactivă în transcrierea informației genetice. ( A / F )
5. Secvențele informaționale ale genelor sunt exonii. ( A / F )
A. ( 12p ) Acizii nucleici au rol în stocarea informației genetice la procariote și eucariote.
a. localizați A.D.N –ul în celula procariotă și eucariotă ( 4p )
b. precizați o caracteristică structurală a cromozomilor metafazici la eucariote ( 2p )
c. denumiți tipurile de cromatină și precizați rolul fiecărui tip ( 4p )
d. precizați ce este nucleosomul și din ce este el alcătuit. ( 2p )
B. ( 18p ) O fibră de cromatină dintr-o celulă eucariotă, este formată din 800 de proteine histonice
nucleosomice și o moleculă de A.D.N cu 37 900 de nucleotide. Ştiind că un nucleosom este înconjurat
de 140 perechi de nucleotide, stabiliţi următoarele:
a. numărul total de nucleosomi din fibra de cromatină ( 4p )
b. numărul total de nucleotide din inelele de A.D.N nucleosomic ( 6p )
c. numărul total de perechi de nucleotide din A.D.N internucleosomic ( 6p )
A. ( 12p )Cromozomii sunt structuri permanente în nucleul eucariotelor.
a. descrieți modelul nucleosomal de organizare a cromatinei, precizând un tip de proteine implicat, tipul
de acid nucleic și corelația dintre aceste componente ( 4p )
b. denumiți tipurile de secvențe nucleotidice din A.D.N –ul eucariotelor, transcrise în A.R.N –ul mesager
precursor și precizați rolul fiecărui tip ( 2p )
c. stabiliți o deosebire între cromozomul metacentric și cromozomul telocentric ( 2p )
120
1. Renaturarea A.D.N –ului; 2. Formarea A.R.N –ului mesager matur
B. ( 18 p )Materialul genetic la procariote are o organizare superioară față de materialul genetic viral.
a. prezetați două argumente în favoarea afirmației din titlu ( 2p )
b. stabiliți cum se numesc virusurile care parazitează bacteriile și precizați tipul de acid nucleic conținut
în genomul acestora ( 3p )
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Multiplicarea virusurilor ”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni specifice
corelaţie noţiunile enumerate. ( 13 p )
GENETICĂ UMANĂ ȘI ECOLOGIE UMANĂ

1. Denumiți tipurile de cromozomi ce alcătuiesc complementul cromozomial uman și precizați diferențele
dintre complementul cromozomial uman la bărbat și femeie.
2. Clasificați tipurile de celule după numărul de seturi de cromozomi.
3. Clasificați cromozomii în funcție de poziția centromerului.
4. Clasificați cromozomii după numărul și tipul de brațe.
5. Ce tip de cromozomi lipsește la om?
6. Precizați ce reprezintă cariotipul.
7. Numiți grupele de cromozomi din cariotipul uman și caracterizați cromozomii din fiecare grupă.
8. Încadrați cromozomul X și cromozomul Y în grupele corespunzătoare ale cariotipului.
9. Definiți cancerul și precizați cauza acestuia.
10. Definiți carcinogeneza și precizați care sunt etapele ei.
11. Clasificați cancerele după țesuturile care sunt afectate.
12. Precizați ce organe ale corpului sunt afectate de următorii factori cancerigeni: pesticide, benzen,
radiații ultraviolete, fum de țigară.
13. Precizați ce reprezintă sfatul genetic și enumerați situațiile în care se acordă acesta.
14. Precizați ce urmărește diagnosticul prenatal și enumerați tehnicile prin care se realizează acesta.
15. Precizați în ce constă amniocenteza și în ce perioadă de viață intrauterină se poate efectua.
16. Precizați în ce constă analiza Doppler.
17. Descrieți etapele procesului de fertilizare „ in vitro ” și enumerați situațiile în care poate fi utilizat.
18. Definiți clonarea terapeutică și numiți situațiile în care ar putea fi utilizată.
19. Descrieți etapele terapiei genice și enumerați situațiile în care aceasta poate fi utilizată.
20. Definiți ecosistemul și clasificați ecosistemele, după originea lor.
21. Numiți și caracterizați elementele componente ale ecosistemului .
22. Clasificați ecosistemele antropizate și precizați particularitățile acestora.
23. Caracterizați ecosistemele acvatice antropizate, precizând caracteristicile acestora.
24. Caracterizați agroecosistemele, precizând particularitățile acestora.
25. Caracterizați ecosistemele așezărilor umane, precizând particularitățile acestora.
26. Enumerați modalitățile prin care ecosistemele naturale sunt deteriorate de către om.
27. Enumerați tipurile de factori care influențează sănătatea umană și dați câte un exemplu pentru fiecare
tip.
28. Dați trei exemple de factori chimici și precizați pentru fiecare câte un efect asupra sănătății umane.
B. MODELE DE ITEMI
Subiectul I
1. Cromozomii metacentrici au centromerul plasat ................................ și au două brațe ........................
2. Cromozomii ............................... au centromerul plasat submedian și au două brațe .............................
3. Cromozomii ............................................................. au centromerul plasat aproape de unul dintre capete
și prezintă constricție secundară, ce delimitează ............................................................................
4. Cromozomii ............................... au centromerul plasat ........................................și au un singur braț.
5. Cromozomul X este încadrat în ............, iar cromozomul Y face parte din .............. cariotipului uman.
121
6. Cancerul țesutului epitelial se numește ............iar cancerul țesutului muscular se numește ................
7. Limfomul este cancerul care se formează în ...., iar mielomul este cancerul care se formează în ..........
8. Amniocenteza constă în analiza ............................................................, iar analiza Doppler constă în
evaluarea vitezei sângelui în circulația .........................................................................................................
9. Embrionul rezultat în urma .................................... va fi introdus în ........................... prin implantare.
10. În clonarea terapeutică se clonează.............. până la stadiul în care se pot obține ..............................
11. Terapia genică constă în transferul de gene în celulele umane, în scopul înlocuirii genelor..................
................................................ cu gene .......................................................................................................
12. Ecosistemul este format din ................................................ și .............................................................
13. După originea lor, ecosistemele se clasifică în: ............................................. și ....................................
14. Poluarea fizică poate fi de trei tipuri: .................................................., radioactivă și ............................
1. Numiți două tipuri de cancer; precizați pentru fiecare tip de cancer, ce țesut este afectat.
2. Scrieți două tipuri de tumori; precizați pentru fiecare tip, capacitatea de a genera metastaze.
3. Numiți două tipuri de cromozomi, după poziția centromerului; precizați pentru fiecare tip de
cromozomi, care este poziția centromerului.
4. Scrieți heterozomii din complementul cromozomial la femeie și heterozomii din complementul
cromozomial la bărbat.
5. Scrieți în ce grupă a cariotipului uman este încadrat cromozomul X și precizați caracteristicile
cromozomilor din această grupă.
6. Scrieți în ce grupă a cariotipului uman este încadrat cromozomul Y și precizați caracteristicile
cromozomilor din această grupă.
7. Numiți două tehnici de diagnostic prenatal; precizați în ce constă fiecare tehnică de diagnostic.
8. Scrieți patru situații în care se poate acorda sfatul genetic .
9. Scrieți în ce constă fertilizarea „ in vitro” și precizați două situații în care poate fi utilizată.
10. Clasificați ecosistemele antropizate și precizați pentru fiecare tip câte un exemplu.
11. Enumerați elementele componente ale unui ecosistem și precizați pentru fiecare câte o caracteristică.
12. Numiți ecosistemele antropizate terestre și precizați pentru fiecare câte o caracteristică.
13. Dați două exemple de factori chimici și precizați pentru fiecare câte un efect asupra sănătății umane.
1. Autozomii umani:
a. au centromerul dispus terminal b. sunt 22 de perechi
c. diferă numeric la cele două sexe d. sunt identici ca formă și mărime
2. Cancerul epiteliilor este:
a. carcinomul b. leucemia c. limfomul d. sarcomul
3. Cancerul țesutului limfoid este:
a. carcinomul b. limfomul c. mielomul d. sarcomul
4. Cromozomul Y:
a. are centromer median b. conține gene care determină sexul
c. este încadrat în grupa A d. se găsește în stare dublă la bărbați
5. Cromozomii umani sunt:
a. 23 în celulele somatice diploide b. 44 de heterozomi și 2 autozomi
c. 46 în celulele sexuale haploide d. clasificați în 7 grupe morfologice
6. Heterozomii umani sunt:
a. cromozomi somatici b. cromozomi sexuali
c. diferiți la femei d. identici la bărbați
7. Sunt agenți cancerigeni de natură chimică:
a. aditivii alimentari b. bacteriile și virusurile
c. radiațiile ionizante d. radiațiile ultraviolete
8.Cromozomul uman X:
a. este identic cu cromozomul Y b. este încadrat în grupa C
c. este un cromozom acrocentric d. face parte din categoria autozomilor
9.Cariotipul uman normal:
a. prezintă 6 grupe de cromozomi b. include cromozomul X în grupa G
122
c. include cromozomul Y în grupa C d. prezintă 7 grupe de cromozomi
10. În cazul viitoarelor mame ce au rude cu maladii genetice, se recomandă:
a. terapia genică b. fertilizarea „ in vitro” c. sfatul genetic d. clonarea terapeutică
11. Metastaza reprezintă:
a. formarea de tumori benigne b. răspândirea tumorilor
c. menținerea homeostaziei d. vindecarea cancerului
12. Leucemia reprezintă:
a. cancerul măduvei osoase b.cancerul globulelor albe
c. cancerul țesutului epitelial d. cancerul țesutului muscular
13. Cancerul măduvei osoase se numește:
a. sarcom b. limfom c. mielom d. carcinom
14. Diagnosticul prenatal este recomandat în următorul caz:
a. mama a fost expusă accidental unui agent teratogen
b. mama este purtătoare a unei mutații pe cromozomul Y
c. părinții mai au și alți copii, neafectați de boli genetice
d. părinții nu prezintă un caz de consangvinizare
15. Heterozomii:
a. au centromerul situat terminal b. diferă la cele două sexe
c. sunt cromozomi metacentrici d. sunt cei mai mari cromozomi
16. Poluarea biologică este produsă de:
a. gaze de eșapament b. microorganisme
c. radiații ionizante d. zgomote puternice
17. În agroecosisteme:
a. lanțurile trofice sunt complexe
b. producătorii primari sunt fitofagii
c. vulnerabilitatea la factorii de mediu este redusă
d. producătorii primari sunt plantele de cultură
18. Eroziunea solului poate fi cauzată de:
a. defrișarea pădurilor b. combaterea dăunătorilor
c. introducerea de specii noi d. creșterea poluării sonore
19. Aparțin ecosistemelor acvatice antropizate:
a. agroecosistemele b. culturile agricole
c. complexele zootehnice d. heleșteele piscicole
20. Mediul abiotic natural reprezintă:
a. biocenoza b. biotopul c. fitocenoza d. zoocenoza
21. Este ecosistem natural:
a. heleșteul piscicol b. cultura de grâu c. lacul de acumulare d. pădurea de conifere
22. Ecosistemele naturale pot fi deteriorate prin:
a. fertilizare b. împădurire c. irigație d. suprapășunat
23. Ecosistemele antropizate prezintă:
a. consum crescut de energie b. vulnerabilitate scăzută la factorii de mediu
c. biocenoze complexe d. stabilitate crescută
24. Ecosistemele de tip rural:
a. sunt mari consumatoare de energie b. sunt aprovizionate cu apă din surse locale
c. au contact redus cu mediul natural d. au o distribuție uniformă la nivel planetar
25. Ecosistemele de tip urban prezintă următoarele caracteristici:
a. au contact strâns cu mediul natural b. sunt mici consumatoare de energie
c. au o distribuție neuniformă la nivel planetar d. prezintă biocenoze complexe
26. Descompunătorii sunt reprezentați de organismele:
a. parazite b. saprofage c. fitofage d. zoofage
27. Consumatorii secundari dintr-o biocenoză sunt:
a. plantele verzi b. organismele saprofage
c. animalele fitofage d. animalele carnivore
123
1. Leucemia reprezintă cancerul globulelor roșii ale sângelui. ( A / F )
2. Radiațiile ionizante pot induce cancer de piele. ( A / F )
3. Cromozomul Y este un heterozom caracteristic sexului feminin. ( A / F )
4. Celulele canceroase sunt mutante ale unor celule normale care au suferit modificări reversibile.(A / F )
5. Agenții carcinogeni fizici sunt reprezentați de virusuri și bacterii. ( A / F )
6. Pentru a fi studiați cu ușurință, cromozomii umani sunt ordonați în șapte grupe. ( A / F )
7. Terapia genică este o metodă de prevenire a unor boli genetice umane. ( A / F )
8. Procesul de carcinogeneză se desfășoară în trei etape: inițierea, dezvoltarea și progresia. (A/ F )
9. Complementul cromozomial uman normal este alcătuit din două seturi haploide, fiecare cuprinzând
câte 22 de cromozomi. ( A / F )
10. Complementul cromozomial uman normal are 44 de autozomi. ( A / F )
11. Amniocenteza reprezintă o metodă folosită în terapia genică. ( A / F )
12. Din grupa G a cariotipului uman fac parte cromozomi metacentrici .( A / F )
13. Cancerul epiteliilor poartă numele de carcinom. ( A / F )
14. Tehnica fertilizării „ in vitro” poate fi utilizată în cazul cuplurilor infertile. ( A / F )
15. Cromozomii metacentrici au centromerul plasat aproape de unul dintre capete. ( A / F )
16. Cromozomii telocentrici au centromerul plasat la unul dintre capete. ( A / F )
17. Ecografia prenatală permite identificarea unor malformații ale fătului. ( A / F )
18. Clonarea umană în scop terapeutic este interzisă. ( A / F )
19. Ecosistemele antropizate sunt create și dirijate de către om. ( A / F )
20. Poluarea radioactivă este o formă de poluare chimică. ( A / F )
21. În agroecosisteme, fitofagii sunt consumatorii de ordinul I . ( A / F )
22. Ecosistemele antropizate conțin un număr mare de specii. ( A / F )
23. Agroecosistemele sunt dependente de factorul antropic. ( A / F )
24. Ecosistemele antropizate au o stabilitate mai mare decât cele naturale. ( A / F )
25. Biotopul este reprezentat de factorii abiotici. ( A / F )
A. 1. Cromozomii asemănători din cariotipul uman sunt reuniți în șapte grupe morfologice.
a. denumiți cele două categorii de cromozomi prezenți în celulele somatice și stabiliți o deosebire între
aceștia
b. stabiliți o asemănare și o deosebire între cromozomii metacentrici și cei submetacentrici
c. enumerații criteriile după care se face gruparea cromozomilor în cariotip
d. caracterizați cromozomii din grupa D, precizând perechile de cromozomi, dimensiunea și poziția
centromerului.
2. Cancerul este o proliferare necontrolată a celulelor.
a. definiți carcinogeneza
b. numiți patru tipuri de cancer în funcție de țesutul afectat
c. explicați producerea de metastaze
d. enumerați etapele procesului de carcinogeneză.
3. Ecosistemele antropizate sunt generate de influențe specifice activității umane.
a. enumerați componentele ecosistemului antropizat
b. numiți patru caracteristici ale ecosistemelor antropizate
c. scrieți două diferențe între ecosistemele antropizate rurale și cele urbane
d. enumerați patru activități umane care duc la deteriorarea ecosistemelor.
B.1. Prin clonare se poate obține un organism identic cu un alt organism.
a. enumerați tipurile de clonare
b. precizați în ce constă clonarea terapeutică
c. explicați importanța clonării terapeutice
d.completaţi problema cu o cerinţă pe care o formulaţi voi; rezolvaţi cerinţa pe care aţi propus-o.
2. Terapia genică reprezintă un domeniu nou al geneticii umane.
a. definiți terapia genică și indicați o afecțiune care poate fi tratată prin terapie genică
b. precizați două caracteristici ale celulelor „ stem ”, care au condus la utilizarea lor în clonarea
terapeutică
124
c. explicați importanța sfatului genetic
3. Celulele canceroase provin din celule normale care au suferit modificări ireversibile.
a. enumerați doi agenți carcinogeni și precizați ce organ al corpului poate fi afectat de aceștia
b. stabiliți o asemănare și o deosebire între leucemie și limfom
c. explicați caracterul clonal al cancerului
4. Ecosistemul reprezintă unitatea structurală și funcțională a ecosferei.
a. enumerați elementele componente ale unui ecosistem și precizați caracteristicile acestora
b. numiți două tipuri de ecosisteme acvatice antropizate
c. precizați două caracteristici ale ecosistemelor antropizate
A. 1. Eredopatologia umană consemnează peste 3000 de maladii genetice.
a. indicați două metode prin care pot fi detectate o serie de maladii genetice
b. prezentați două situații în care un cuplu poate apela la sfaturile genetice
c. precizați importanța amniocentezei
informaţii referitoare la următoarele conţinuturi: 1. Sfaturile genetice; 2. Amniocenteza
2. Complementul cromozomial uman prezintă anumite caracteristici.
a. denumiți cele două tipuri de cromozomi pe care îi conține o celulă somatică umană și precizați
diferența dintre aceștia
b. scrieți formula complementului cromozomial uman al unei celule sexuale feminine
c. scrieți formula complementului cromozomial uman al unei celule somatice masculine
1. Tipuri de cromozomi, după poziția centromerului; 2. Cariotipul uman – grupe de cromozomi
3. Ecologia umană este o ramură a ecologiei care studiază relațiile dintre populația umană și mediul
de viață.
a. precizați un efect al introducerii de specii noi asupra ecosistemelor naturale
b. enumerați două modalități de supraexploatare a resurselor naturale din ecosistemele
terestre
c. dați două exemple de efecte ale poluării sonore asupra organismului uman
informaţii referitoare la următoarele conţinuturi: 1. Poluarea fizică; 2. Poluarea chimică
B. 1. Cancerul este rezultatul proliferării anormale a celulelor.
a. numiți două tipuri de tumori
b. enumerați etapele carcinogenezei
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Agenții carcinogeni ”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni specifice
2. Sfaturile genetice pot contribui la scăderea numărului de indivizi cu boli genetice.
a. enumerați două situații în care se acordă sfatul genetic
b. prezentați necesitatea întocmirii arborelui genealogic în elaborarea sfatului genetic
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Metodele de diagnostic prenatal ”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni
3. Complementul cromozomial uman normal conține un număr fix de cromozomi.
a. stabiliți diferențele dintre complementul cromozomial la bărbat și la femeie
b. explicați încadrarea cromozomului Y în grupa G
125
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Complementul cromozomial uman ”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni
4. Poluarea reprezintă o modificare a factorilor de mediu, sub acțiunea poluanților.
a. precizați două tipuri de agenți poluanți chimici și două efecte ale poluării chimice
b. definiți procesul de eutrofizare a apelor și prezentați o cauză a acestuia
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Deteriorarea ecosistemelor prin poluare ”. În acest scop, enumeraţi 8
noţiuni specifice acestei teme şi construiţi, cu ajutorul acestora, un text coerent, format din 3-4 fraze,
TEST GENETICA UMANĂ ȘI ECOLOGIE UMANĂ – acumulează cât mai multe puncte!
1. Complementul cromozomial uman normal este format din 22 perechi de ......... și o pereche de ..........
2. Celulele .......................................... sunt celule diploide, iar celulele gametice sunt celule .....................
3. Cancerul este o boală ............................................................ produsă de perturbarea ...........................
4. Tumorile sunt de două tipuri: ......................... ( necanceroase ) și .................................. ( canceroase ).
5. Ecosistemul este unitatea structurală și ............................................................ a ..................................
6. Ecosistemele antropizate terestre sunt de două tipuri: ............................................. și .........................
1. Numiți doi agenți carcinogeni; precizați, pentru fiecare agent carcinogen, tipul de cancer pe care îl
produce.( 2p )
2. Enumerați două caracteristici ale ecosistemelor antropizate.( 2p )
1. Amniocenteza este o metodă folosită în:
a. terapia genică b. clonarea terapeutică c. diagnoza prenatală d. diagnoza postnatală
2. Sarcomul este cancerul:
a. sângelui b. epiteliilor c. măduvei osoase d. țesutului muscular
3. Poluanții fizici sunt:
a. metalele grele b. paraziții c. pulberile d. ultrasunetele
4. Conduce la apariția efectului de seră:
a. defrișarea pădurilor b. diminuarea concentrației dioxidului de carbon în aer
c. poluarea sonoră d. scăderea temperaturii globale
1. Diagnosticul prenatal urmărește detectarea unoor maladii, din primele luni de sarcină. (A/F)
2. Cancerul reprezintă proliferarea anormală a celulelor. ( A / F )
3. Heterozomii umani sunt notați cu XY la femeie și cu XX la bărbat. ( A / F )
4. Prin introducerea de specii noi are loc deteriorarea ecosistemelor antropizate. ( A / F )
5. Ecosistemele antropizate sunt capabile de autoreglare. ( A / F )
A. ( 12p ) Genetica umană studiază genomul uman.
a. definiți cariotipul uman( 2p )
b. precizați în câte grupe sunt ordonați cromozomii umani ( 2p )
c. notați grupele din care fac parte heterozomii ( 2p )
d. caracterizați cromozomii din grupele A și B, precizând perechile de cromozomi, dimensiunea și poziția
centromerului .( 6p )
B. ( 18p )Prin diagnoză prenatală se pot detecta unele maladii umane, chiar de la începutul sarcinii.
a. precizați în ce constă amniocenteza ( 2p )
b. stabiliți trei situații în care pot fi solicitate sfaturile genetice ( 6p )
c. enumerați trei situații în care poate fi utilizată fertilizarea „ in vitro” ( 6p )
d. completaţi problema cu o cerinţă pe care o formulaţi voi; rezolvaţi cerinţa pe care aţi propus-o.(4p)
A. ( 12p )Cancerul este o maladie frecventă în populația umană.
a. definiți cancerul și precizați cauza acestuia.( 2p )
126
b. numiți trei tipuri de agenți carcinogeni și dați câte un exemplu pentru fiecare tip ( 6p )
c. argumentați fraza: „ Cancerul are caracter clonal” ( 2p )
1. Tipuri de tumori; 2. Grupele de cromozomi ale cariotipului uman
B. ( 18 p )Numeroase activități umane afectează ecosistemele, atât la nivel local, regional, cât și la
nivel planetar.
a. numiți trei activități umane care determină deteriorarea ecosistemelor naturale ( 3p )
b. enumerați trei consecințe ale impactului antropic asupra ecosistemelor naturale ( 3p )
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Efectele deteriorării ecosistemelor asupra sănătății umane ”. În acest
din 3-4 fraze, folosind corect şi în corelaţie noţiunile enumerate.( 12p )
C. TESTE GENERALE DE EVALUARE – VARIANTE DE SUBIECTE PENTRU

EXAMENUL DE BACALAUREAT
TESTUL NR. 1
Acumulează cât mai multe puncte!
1.Sistemul nervos central este alcătuit din .......................................................... şi ......................................
2. Pancreasul este o glandă mixtă, având atât funcție ............................................ cât și ............................
3. Flora de putrefacție din ................................................................. degradează ................. nedigerate.
4. Sistemul respirator este alcătuit din .............................................................. și .....................................
5. Ovarul este localizat în ..................................................................... și este o glandă ...........................
6. Virusurile care conțin A.D.N se numesc ......................................., iar cele care conțin A.R.N,
...............
1.Numiţi un organ intern și precizaţi un efect al stimulării simpaticului asupra acestui organ.(2p )
2. Numiți un volum respirator și caracterizați-l.( 2p )
C. Itemi cu alegere simplă (încercuiţi răspunsul corect) ( 4p )
1.Stimularea simpatică produce:
a.creşterea secreţiei lacrimale b.dilatarea bronhiilor
c.micşorarea pupilei d.scăderea frecvenţei cardiace
2. Aparțin scheletului gambei, oasele:
a. cubitus și radius b. tibia și fibula c. fibula și radius d. tibia și ulna
a. aerul pătrunde în plămâni b. diafragma se relaxează
c. presiunea aerului pulmonar scade d. volumul cutiei toracice crește
4. Timina este:
a. bază azotată pirimidinică b. bază azotată purinică
c. complementară cu uracilul d. pentoză prezentă în A.D.N
D. Itemi cu alegere duală (citiţi următoarele fraze şi încercuiţi răspunsul corect; în cazul în
care afirmaţia este falsă, modificaţi parţial afirmaţia astfel încât aceasta să devină adevărată( 10 p )
1. Diafragma separă cutia toracică de cavitatea abdominală. ( A / F )
2. Nanismul hipofizar se caracterizează prin deficiență mintală severă.( A / F )
3. Bila este secretată de pancreas și depozitată în vezica biliară. ( A / F )
4. Capilarele glomerulare asigură procesul de ultrafiltrare al sângelui. ( A / F )
5. Procesul de maturare a A.R.N –ului mesager are loc prin eliminarea exonilor și asamblarea
intronilor. ( A / F )
127
A. ( 12p ) Măduva spinării este o componentă a sistemului nervos central
a. precizaţi localizarea măduvei spinării ( 1p )
b. enumeraţi componentele unui nerv spinal ( 6p )
c. numiţi tipurile de substanţă nervoasă din structura măduvei spinării şi menţionaţi rolul fiecărui tip de
substanță nervoasă ( 4p )
d. calculaţi timpul minim necesar parcurgerii unui arc reflex polisinaptic de un influx nervos, ştiind
următoarele:
- arcul reflex cuprinde 2 neuroni de asociaţie
- perioada de întârziere a influxului nervos la nivelul unei sinapse este de 0,5 ms
Scrieţi toate etapele rezolvării problemei. ( 1p )
B. ( 18p )1. În timpul unui efort fizic, frecvența respiratorie a unui sportiv ajunge la 20 respirații / min.
a. debitul ventilator din timpul efortului fizic, cunoscând valoarea volumului curent de 500 ml aer.( 4p )
ventilator și volumul inspirator de rezervă este de 2 500 ml de aer. ( 4p )
aer.( 4p )
A. ( 12p )Cromozomii sunt structuri permanente în nucleul eucariotelor.
a. descrieți modelul nucleosomal de organizare a cromatinei, precizând un tip de proteine implicat, tipul
de acid nucleic și corelația dintre aceste componente. ( 4p )
b. denumiți tipurile de secvențe nucleotidice din A.D.N –ul eucariotelor, transcrise în A.R.N –ul mesager
precursor și precizați rolul fiecărui tip. ( 2p )
c. stabiliți o deosebire între cromozomul metacentric și cromozomul telocentric. ( 2p )
1. Renaturarea A.D.N –ului; 2. Formarea A.R.N –ului mesager matur
B. ( 18 p ) Mușchii sunt organe active ale mișcărilor, care mențin corpul într-o anumită poziție.
a. enumerați doi mușchi ai membrului superior și doi mușchi ai membrului inferior, care
intervin în realizarea mișcărilor corpului ( 4p )
b. precizați cîte o caracteristică pentru fiecare tip de contracție: secusă, tetanos complet și tetanos
incomplet ( 3p )
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Manifestări mecanice ale contracției musculare ”. În acest scop,
4 fraze, folosind corect şi în corelaţie noţiunile enumerate.( 11p )
TESTUL NR. 2
1. După localizare, sistemul nervos se clasifică în................................................... şi ..................................
2. Gușa endemică reprezintă o creștere în volum a ..............................,cauzată de ............. din organism.
3. Bila este produsul de secreție a ....................................................... și este depozitată în ......................
4. Ventilația pulmonară cuprinde două procese: ............................................................ și .......................
5. Testiculul reprezintă ................................................................... și produce gameți numiți ....................
6. Un nucleosom este format din proteine ....................................., pe care se înfășoară .........................
1. Numiți un organ intern localizat în cavitatea toracică și precizați un rol al acestuia în organism. ( 2p )
2. Numiți un gaz respirator și precizați o modalitate de transport prin sânge.( 2p )
1.Stimularea sistemului simpatic determină:
a.relaxarea muşchiului vezical b.constricţia bronhiolelor
128
c.micşorarea pupilei d.relaxarea sfincterelor digestive
2. Aparțin neurocraniului, oasele:
a. zigomatice b. nazale c. palatine d. temporale
3. În inspirația normală:
a. aerul iese din plămâni b. diafragmul se contractă
c. presiunea aerului pulmonar crește d. volumul cutiei toracice crește
4. A.R.N –ul de transport:
a. are nucleotide cu timină b. are două catene complementare
c. este materialul genetic pentru ribovirusuri d. transportă aminoacizii la ribozomi.
D. Itemi cu alegere duală(citiţi următoarele fraze şi încercuiţi răspunsul corect; în cazul în care
afirmaţia este falsă, modificaţi parţial afirmaţia astfel încât aceasta să devină adevărată.(10 p )
1. Centrii reflecşi primesc impulsuri nervoase motorii şi descarcă impulsuri nervoase senzitive. ( A / F )
2. Cauza diabetului zaharat este hiposecreția insulinică.( A / F )
3. Prin arterele pulmonare circulă sânge încărcat cu oxigen. ( A / F )
4. Ultrafiltrarea glomerulară are loc la nivelul tubului urinifer. ( A / F )
5. Replicația A.D.N –ului reprezintă funcția autocatalitică a materialului genetic. ( A / F )
A. ( 12p ) Analizatorul vizual are segmentul receptor reprezentat de retină .
a. enumeraţi mediile transparente pe care le străbate lumina în drumul ei spre retină ( 4p )
b.definiţi noţiunile de punct proxim şi punct remotum ( 4p )
c. precizaţi două modificări pe care le suferă componentele globului ocular când sunt privite obiecte
plasate între punctul proxim şi punctul remotum ( 2p )
d. enumeraţi 2 caracteristici ale imaginilor formate pe retină. ( 2p )
B. ( 18p ) La un adult, în structura unui rinichi cu 10 piramide Malpighi, se găsesc 1 milion de
nefroni, prin care trec zilnic 90 l de sânge. Dacă fiecare piramidă Malpighi colectează urină de la un
număr egal de nefroni și plasma reprezintă 60 % din volumul sangvin, stabiliți:
a. cantitatea de plasmă, în ml, filtrată într-o piramidă în 12 ore ( 6p )
b. cantitatea de plasmă, în ml, filtrată într-un nefron în 12 ore ( 4p )
c. cantitatea de plasmă, în litri, filtrată în 24 de ore de cei doi rinichi ( 4p )
A. ( 12p ) Cancerul este o maladie frecventă în populația umană.
a. definiți cancerul și precizați cauza acestuia.( 2p )
b. numiți trei tipuri de agenți carcinogeni și dați câte un exemplu pentru fiecare tip ( 6p )
c. argumentați fraza: „ Cancerul are caracter clonal” ( 2p )
1. Tipuri de tumori; 2. Grupele de cromozomi ale cariotipului uman
B. ( 18 p ) Sistemul digestiv este alcătuit din totalitatea organelor care au ca scop realizarea digestiei și
absorbției
a. enumerați două segmente ale tubului digestiv în care are loc digestia alimentelor.( 4p )
b. denumiți două glande anexe ale tubului digestiv și secrețiile digestive ale acestora. ( 4p )
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „Fiziologia intestinului gros”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni specifice
TESTUL NR. 3
Acumulează cât mai multe puncte !
1. După funcţie, sistemul nervos se clasifică în ...................................................... şi
...................................
2. Glandele suprarenale sunt formate din două zone: .............................................. și ...............................
3. Litiaza biliară este dată de prezența ....................................................................... în ............................
129
4. Inspirația este un proces ......................................., care se realizează prin ........ mușchilor intercostali
5. Testiculul este localizat în ............................................... și este o glandă cu ..........................................
6. După tipul acidului nucleic din genom, virusurile se clasifică în ...................................... și
....................
1.Numiţi un analizator și precizaţi unde sunt localizaţi receptorii. ( 2p )
2.Numiți un proces care contribuie la formarea urinei și precizați un rol în procesul de excreție.( 2p )
1. Planul simetriei bilaterale a corpului este:
a.frontal b.orizontal c.sagital d.transversal
2. Aparțin scheletului antebrațului:
a. cubitus și fibula b. radius și ulna c. tibia și fibula d. tibia și ulna
3. Oxigenul este transportat în sânge:
a. atașat de gruparea hem a hemoglobinei b. dizolvat în hematii și leucocite
c. sub formă de carboxiheglobină d. sub formă de bicarbonați
4. A.R.N –ul mesager:
a. este format din două catene polinucleotidice
b. are aspectul unei frunze de trifoi
c. copiază informația genetică a unei catene de A.D.N
d. se replică după modelul semiconservativ
care afirmaţia este falsă, modificaţi parţial afirmaţia astfel încât aceasta să devină adevărată. ( 10 p )
1. Coma reprezintă starea de pierdere a conştienţei pe termen mediu şi lung. ( A / F )
2. Hipersecreția de hormon somatotrop la adult determină acromegalei.( A / F )
3. Indivizii cu grupa sangvină B ( III ) prezintă aglutinine alfa pe hematii. ( A / F )
4. Urina primară este o soluție concentrată, rezultată în prin procesul de ultrafiltrare glomerulară (A / F )
5. Cromozomul bacterian conține o macromoleculă de A.D.N dublu catenar, cu formă circulară. ( A / F )
A. ( 12p ) Tiroida este cea mai mare glandă cu secreție endocrină din organismul uman.
a. denumiți doi hormoni secretați de glanda tiroidă.( 2p )
b. indicați două tulburări induse în organism de hiperfuncția tiroidiană.( 2p )
c. precizați o asemănare și o deosebire între efectele hormonilor tiroidieni și efectele hormonului de
creștere.( 4p )
d. un adult prezintă următoarele simptome: obezitate, anemie, tegument uscat,diminuarea memoriei,
senzație de frig; stabiliți denumirea bolii de care este afectat acest adult și precizați cauza ei.( 4p )
B. ( 18p ) Știind că perioada de fertilitate a unei femei este cuprinsă între 14 și 50 de ani, stabiliți:
a. numărul minim de ovule care s-ar putea maturiza în acest interval, considerând că ciclurile menstruale
au fost regulate și la fiecare ciclu s-a maturizat un singur ovul. ( 6p )
b. două modificări care intervin în timpul sarcinii la o femeie. ( 4p )
c. două modificări ce caracterizează menopauza. ( 4p )
d.completaţi problema cu o cerinţă pe care o formulaţi voi; rezolvaţi cerinţa pe care aţi propus-o. ( 4p )
A ( 12 p ) Sistemul nervos central este format din encefal şi măduva spinării.
a. definiţi actul reflex ( 2p )
b. precizaţi denumirea a 2 tipuri de căi de conducere şi câte un rol pentru fiecare tip ( 4p )
c. caracterizaţi o boală a sistemului nervos precizând: denumirea bolii, o cauză, o manifestare, un mod de
prevenire ( 4p )
1. Sistemul nervos – efecte ale stimulării simpaticului
2. Sistemul nervos – efecte ale stimulării parasimpaticului
B. ( 18 p ) Inima este un organ al sistemului cardiovascular.
a. precizați două faze ale ciclului cardiac și câte o caracteristică pentru fiecare fază ( 4p )
130
b. explicați de ce inima este considerată un organ cu rol de dublă pompă ( 4p )
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Marea și mica circulație ”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni specifice
corelaţie noţiunile enumerate.( 10 p )
TESTUL NR. 4
1. Sistemul nervos vegetativ are două componente funcţionale: ......................... şi ................................
2. Hipersecreția de somatotrop determină în copilărie .......................... iar la adult, .............................
3. Digestia lipidelor începe în .............................................. sub acțiunea enzimelor ...............................
4. În condiții de efort fizic, expirația este un proces ............., realizat prin ............... mușchilor accesori.
5. Gonada feminină este reprezentată de ...................................... iar cea masculină de ........................
6. Cromatina prezintă două stări structurale și funcționale: ................................. și ................................
1. Numiţi un tip de sensibilitate și precizaţi unde este localizarea corticală a acesteia. ( 2p )
2. Numiți reflexul de eliminare a urinei; precizați un efect al stimulării simpaticului .( 2p )
1. Planul frontal:
a.este paralel cu fruntea b.este planul simetriei bilaterale
c.străbate corpul dinainte înapoi d.trece prin axul sagital şi transversal
2. Intră în alcătuirea centurii pelviene:
a. coxalul b. femurul c. humerusul d. omoplatul
a. are o valoare mai mare decât cea a capacității pulmonare totale
b. reprezintă suma dintre volumul curent și volumul inspirator de rezervă
d. reprezintă volumul de aer care poate fi expirat forțat după o expirație normală.
4. A.R.N –ul mesager precursor:
a. conține atât exoni cât și introni b. este caracteristic procariotelor
c. intervine în procesul de translație d. se sintetizează prin replicare
D. Itemi cu alegere duală (citiţi următoarele fraze şi încercuiţi răspunsul corect; în cazul în care
afirmaţia este falsă, modificaţi parţial afirmaţia astfel încât aceasta să devină adevărată) (10p)
1. Stimularea parasimpaticului determină micşorarea pupilei. ( A / F )
2. Mușchiul triceps brahial se inseră pe oasele membrului superior. ( A / F )
3. Aorta transportă spre organele corpului sânge încărcat cu oxigen. ( A / F )
4. În urma procesului de ultrafiltrarre glomerulară se obține urina primară. ( A / F )
A. ( 12p ) Mișcarea este o componentă a funcțiilor de relație.
a. denumiți câte un mușchi al capului și un mușchi al gîtului ( 2p )
b. scrieți numărul de vertebre din regiunea cervicală și toracală ( 4p )
c. identificați două deformări ale coloanei vertebrale și precizați caracteristicile lor ( 4p )
d. scrieți o deosebire dintre secusa musculară și tetanosul incomplet. ( 2p )
B. ( 18 p ) În timpul unui efort fizic, frecvența respiratorie a unui sportiv ajunge la 20 respirații / min.
a. debitul ventilator din timpul efortului fizic, cunoscând valoarea volumului curent de 500 ml aer( 4p )
ventilator și volumul inspirator de rezervă este de 2 500 ml de aer( 4p )
aer.( 4p )
131
A ( 12 p ) Analizatorul vizual furnizează peste 90 % din informaţiile asupra mediului înconjurător.(12p
)
a. precizaţi efectele stimulării sistemului vegetativ asupra musculaturii irisului. ( 4p )
b. numiți un tip de celulă fotoreceptoare și precizați pigmenult vizual conținut. ( 2p )
c. caracterizaţi conjunctivita şi glaucomul şi precizaţi pentru fiecare câte o cauză şi un simptom. ( 4p )
d. construiţi 2 enunţuri afirmative dintre care un enunţ adevărat şi unul fals. Folosiţi, în acest
scop,informaţii referitoare la următoarele conţinuturi:
1. Analizatorul vizual – segmentul receptor; 2. Analizatorul vizual – fiziologie.
B. ( 18 p ) Formarea urinei se realizează în trei etape.
a. definiți procesul de reabsorbție tubulară ( 2p )
b. scrieți două afecțiuni endocrine manifestate prin poliurie ( 4p )
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „Micțiunea”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni specifice acestei teme şi
construiţi, cu ajutorul acestora, un text coerent, format din 3-4 fraze, folosind corect şi în corelaţie
noţiunile enumerate.( 12 p )
TESTUL NR. 5
1. Planul transversal sau orizontal trece prin axul ............................................ şi prin axul ..........................
2. Hormonul ........................................este secretat de lobul intermediar al ................................................
3. Absorbția glucozei se realizează prin mecanism .................. , iar a glicerolului prin mecanism
...............
4. În condiții de repaus, expirația este un proces ................., realizat prin ........... mușchilor intercostali.
5.Testiculul este considerat o glandă mixtă deoarece produce ................................ și ..............................
6. Genomul bacterian e reprezentat de un singur ................................. de formă .....................................
1. Scrieți o boală determinată de hipofuncția glandelor endocrine și precizați cauza acesteia. ( 2p )
2. Numiți gonada feminină și precizați care este funcția ei exocrină . ( 2p )
1. Cataracta se manifestă prin:
a. creşterea tensiunii intraoculare b. inflamarea conjunctivei
c.modificarea culorii pupilei d. dezlipirea retinei
2. Enzimele lipsesc din sucul:
a. biliar b. gastric c. intestinal d. pancreatic
3. Secreția tubulară se realizează la nivelul:
a. corpusculului renal b. pelvisului renal
c. tubului urinifer d. vezicii urinare
4. Plasmidele:
a. constituie materialul genetic al eucariotelor b. pot fi transferate de la o bacterie la alta
c. cuprind porțiuni bicatenare de A.R.N d. sunt alcătuite din A.D.N monocatenar
care afirmaţia este falsă, modificaţi parţial afirmaţia astfel încât aceasta să devină adevărată.( 10 p )
1.Căile ascendente medulare conduc sensibilitatea. ( A / F )
2. Oasele cresc în lungime prin periost. ( A / F )
3. Măsurarea pulsului arterial este posibilă prin comprimarea unei artere pe un plan osos. ( A / F )
4. Ovulația reprezintă producerea de hormoni estrogeni. ( A / F )
5. Nucleosomul constituie unitatea structurală a fibrei de cromatină. ( A / F )
A. ( 12p ) Bila este produsul de secreție al celulelor hepatice.
a. numiți două organe care conțin bilă. ( 4p )
b. enumerați două componente ale bilei. ( 2p )
c. precizați trei roluri ale bilei. ( 3p )
132
d. o femeie se prezintă la medic iar acesta îi stabilește diagnosticul de litiază biliară. Stabiliți următoarele:
- o cauză posibilă și un simptom al acestei afecțiuni
- o modalitate de prevenire pentru această afecțiune. ( 3p )
B. ( 18p ) O fibră de cromatină dintr-o celulă eucariotă, este formată din 800 de proteine histonice
nucleosomice și o moleculă de A.D.N cu 37 900 de nucleotide. Ştiind că un nucleosom este înconjurat
de 140 perechi de nucleotide, stabiliţi următoarele:
a. numărul total de nucleosomi din fibra de cromatină ( 4p )
b. numărul total de nucleotide din inelele de A.D.N nucleosomic ( 6p )
c. numărul total de perechi de nucleotide din A.D.N internucleosomic ( 6p )
A. ( 12p ) Hipofiza și tiroida secretă hormoni care sunt eliminați direct în sânge.
a. precizați localizarea celor două glande. ( 4p )
b. numiți două caracteristici ale nanismului tiroidian. ( 2p )
c. explicați acțiunea ocitocinei la nivelul uterului. ( 2p )
1. Glanda hipofiză – hormoni glandulotropi; 2. Glande endocrine – disfuncții hipofizare
Se va construi câte un enunț din fiecare conținut.(4p)
B. ( 18 p ) Reproducerea este proprietatea fundamentală a organismului care se realizează prin
participarea a doi indivizi de sex diferit.
a. enumerați glandele anexe ale sistemului reproducător masculin și precizați rolul lor ( 4p )
b. numiți două metode cotraceptive temporare ( 2p )
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Sistemul reproducător feminin”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni
corect şi în corelaţie noţiunile enumerate. ( 12p )
TESTUL NR. 6
Subiectul I ( 30 p
1. Căile lungi de proiecţie sunt ........................................................... şi ......................................................
2. TSH ( tirostimulina ) este un hormon .......................................... secretat de .........................................
3. Pancreatita este o inflamație a ............................... determinată de infecții, intoxicații sau ....................
4. În condiții de efort fizic, inspirația este ............ , realizată prin .............. mușchilor inspiratori accesori.
5. Secreția exocrină a ovarului este ........ iar secreția endocrină este reprezentată de .... și progesteron.
6. Cromozomii metafazici ai eucariotelor sunt formați din două ............... unite printr-un ......................
1. Numiți un hormon secretat de hipofiză și precizați un rol al acestuia în organism.(2p)
2. Numiți calea urogenitală la bărbați și precizați ce rol are. ( 2p )
1.Segmentul intermediar al unui analizator:
a. analizează informaţiile recepţionate b. conduce impulsul nervos
c.elaborează senzaţii conştiente d. recepţionează o varietate energetică
2. În tubul digestiv, amidonul este supus acțiunii enzimelor:
a. glicolitice b. lipolitice c. proteolitice d. biliare
3. Reabsorbția tubulară reprezintă trecerea substanțelor din:
a. capilarele glomerulare în capsula Bowman b. capilarele peritubulare în tubii uriniferi
c. capsula Bowman în capilarele glomerulare d. tubii uriniferi în capilarele peritubulare
a. are formă liniară b. conține A.D.N monocatenar
c. este dispus în nucleu d. prezintă bucle și superrăsuciri
133
1. Celulele cu bastonaşe sunt responsabile de vederea diurnă. ( A / F )
2. Contracțiile musculare izometrice produc mișcările. ( A / F )
3. Leucemia reprezintă cancerul globulelor albe ale sângelui. ( A / F )
4. Spermatozoidul fecundează ovulul în uter. ( A / F )
5. Heterocromatina este inactivă în transcrierea informației genetice. ( A / F )
A. ( 12p ) Frecvența cardiacă a unui adolescent care joacă fotbal este de 100 bătăi / minut.
a. calculați debitul cardiac al adolescentului, știind că valoarea debitului sistolic este de 80 ml
de sânge. ( 4p )
b. definiți pulsul arterial și indicați o modalitate de măsurare a acestuia. ( 4p )
c. numiți un hormon care influențează tensiunea arterială și glanda care îl varsă în sânge.(4p)
B. ( 18p ) Prin diagnoză prenatală se pot detecta unele maladii umane, chiar de la începutul sarcinii.
a. precizați în ce constă amniocenteza .( 2p )
b. stabiliți trei situații în care pot fi solicitate sfaturile genetice. ( 6p )
c. enumerați trei situații în care poate fi utilizată fertilizarea „ in vitro”. ( 6p )
d. completaţi problema cu o cerinţă pe care o formulaţi voi; rezolvaţi cerinţa pe care aţi propus-o.(4p)
A. ( 12p ) Mișcarea se realizează cu ajutorul mușchilor și oaselor.
a. denumiți doi mușchi ai toracelui ( 2p )
b. enumerați trei regiuni ale coloanei vertebrale ( 3p )
c. caracterizați oboseala musculară precizând: o cauză, o manifestare și un mod de prevenire sau
combatere ( 3p )
1. Scheletul trunchiului; 2. Sistemul osos – rol
B. ( 18 p ) Acizii nucleici sunt responsabili de transmiterea ereditară a caracterelor de la părinţi la
descendenţi:
a. enumeraţi două funcţii ale materialului genetic ( 2p )
b. definiţi noţiunile: catene complementare, catene antiparalele ( 4p )
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Tipurile de ARN”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni specifice acestei
noţiunile enumerate.( 12p )
TESTUL NR. 7
1. Fiecare analizator este alcătuit din trei segmente: ........................., de conducere şi .............................
2. Oasele care formează scheletul gambei sunt ...................................... și ...........................................
3. Creșterea tensiunii arteriale normalese numește ................ iar scăderea ei se numește .....................
4. Urina finală este depozitată în ........................................ și eliminată prin procesul de .........................
5. Translația are ca rezultat un lanț ........................................... și se desfășoară în ........................ celulei.
6. Complementul cromozomial uman normal este format din 22 perechi de .....…. și o pereche de .........
1. Numiți o regiune a membrelor inferioare și precizați denumirea unui os pentru această regiune.(2p)
2. Numiți un tip de bază azotată din structura acizilor nucleici și dați un exemplu pentru acest tip. ( 2p )
1. Glaucomul:
a. atrofierea nervului optic b. inflamarea conjunctivei
c. opacifierea cristalinului d. modificarea culorii pupilei
2. Sunt simptome ale cariei dentare:
a. febră și vomă b. inflamația și durerea
c. salivația puternică d. senzația de arsură bucală
134
3.Prezența bacteriilor la nivelul vezicii urinare determină:
a. anexita b. cistita c. otita d. nefrita
4. Eucromatina:
a. conține gene inactive b. conține secvențe unice de A.D.N
c. este forma condensată a cromatinei d. reprezintă o stare ireversibilă a cromatinei
D. Itemi cu alegere duală (citiţi următoarele fraze şi încercuiţi răspunsul corect; în cazul în
care afirmaţia este falsă, modificaţi parţial afirmaţia astfel încât aceasta să devină adevărată).( 10 p )
1. Analizatorul vestibular are rolul de a informa creierul despre poziţia corpului în spaţiu.( A / F)
2. Deltoidul este un mușchi al membrului inferior.( A / F )
3. Inspirația se realizează prin relaxarea mușchilor intercostali. ( A / F )
4. Anexita este o inflamație a glandelor anexe ale sistemului reproducător masculin. ( A / F )
5. Secvențele informaționale ale genelor sunt exonii. ( A / F )
A. ( 12p ) Respirația este una din funcțiile de nutriție a organismului.
a. explicați rolul diafragmei și a mușchilor intercostali în respirație ( 4p )
b. descrieți circulația pulmonară ( 4p )
c. precizați o asemănare și o deosebire între inspirație și expirație. ( 4p )
B. ( 18p ) Glandele lacrimale sunt anexe ale globului ocular .Un impuls nervos ajunge de la centrul
lacrimal la fanta sinaptică cu glandele lacrimale prin fibre nervoase de 0,048 m lungime , cu o viteză
de 120 m / s şi prin fibre nervoase de 24 mm lungime, cu o viteză de 12 m / s . Ştiind că întârzierea
sinaptică din ganglionul de pe traseu este de 0,5 ms, stabiliţi următoarele:
a. ce substanţă nervoasă participă la realizarea funcţiei reflexe. ( 1p )
b. care sunt componentele arcului reflex. ( 5p )
c. în cât timp ajunge comanda la efector prin cele 2 tipuri de fibre. ( 6p )
d. completaţi problema cu o cerinţă pe care o formulaţi voi; rezolvaţi cerinţa pe care aţi propus-o. ( 6p )
A. ( 12p ) Absorbția nutrimentelor se realizează în principal la nivelul intestinului subțire.
a. identificați o adaptare funcțională a mucoasei intestinului subțire care favorizează absorbția. ( 2p )
b. enumerați două substanțe care se pot absorbi la nivelul colonului .( 2p )
c. prezentați mecanismul de absorbție a proteinelor, precizând: forma de absorbție, tipul de mecanism.
(4p)
informaţii referitoare la următoarele conţinuturi: 1. Absorbția glucidelor; 2. Absorbția lipidelor
B. ( 18 p ) Materialul genetic la procariote are o organizare superioară față de materialul genetic
viral.
a. prezetați două argumente în favoarea afirmației din titlu. ( 2p )
b. stabiliți cum se numesc virusurile care parazitează bacteriile și precizați tipul de acid nucleic conținut
în genomul acestora. ( 3p )
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Multiplicarea virusurilor ”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni specifice
corelaţie noţiunile enumerate. ( 13 p )
TESTUL NR. 8
Subiectul I ( 30
1. Celulele cu conuri sunt receptorii vederii .........................., iar cele cu ................. ale vederii scotopice.
2. Femurul aparține scheletului ....................................., iar humerusul scheletului ..................................
3. Marea circulație începe din ............................................. și se termină în ...............................................
4. Sistemul excretor este format din .................................................... și .................................…................
5. Transcripția este o etapă în sinteza ...................................... care se desfășoară în ..................... celulei.
6. Celulele .................................... sunt celule diploide, iar celulele gametice sunt celule ............................
135
1. Numiți o regiune a membrelor superioare și precizați denumirea unui os pentru această regiune. (2p)
2. Numiți un tip de acizi nucleici și precizați o caracteristică structurală a acestuia.( 2p )
2. Enzimele lipolitice degradează:
a. glucidele b. grăsimile c. proteinele d.
polizaharidele
3. Se resorb pasiv la nivel renal:
a. aminoacizii b. ionii de clor c. ionii de sodiu d. vitaminele
4. Nucleosomul:
a. constituie unitatea structurală a cromatinei b. este caracteristic celulei procariote
c. este format dintr-un miez glucidic d. unește cele două cromatide ale unui cromozom
1.Maculele reprezintă receptorii analizatorului auditiv. ( A / F )
2. Oboseala musculară se caracterizează prin creșteri ale randamentului energetic. ( A / F )
3. Schimbul de gaze are loc la nivelul alveolelor pulmonare. ( A / F )
4. Ovulul este gametul ce determină sexul produsului de concepție. ( A / F )
5. Diagnosticul prenatal urmărește detectarea unoor maladii, din primele luni de sarcină.( A / F)
A. ( 12p ) Excreția este realizată de sistemul excretor.
a. enumerați două etape ale formării urinei. ( 2p )
b. precizați o asemănare și o deosebire între urina primară și urina finală. ( 4p )
c. explicați rolul ADH –ului în formarea urinei. ( 4p )
d. precizați în ce zonă a rinichiului se găsesc piramidele Malpighi și din ce sunt ele formate.(2p
B. ( 18p ) Ioana şi Victor merg să vizioneze un spectacol de teatru. Înainte de începerea spectacolului,
cei doi prieteni vor să citească pliantul pe care l-au primit la intrarea în sală. Victor, pentru a citi,
îndepărtează pliantul, iar Ioana îl apropie. Stabiliţi: ( 18 p )
a. defectele de vedere de care suferă fiecare dintre cei doi prieteni ( 4p )
b. două cauze care au determinat fiecare dintre aceste defecte de vedere ( 4p )
c. câte o modalitate de corectare pentru fiecare defect ( 4p )
d.completaţi exerciţiul cu o cerinţă pe care o formulaţi voi; rezolvaţi cerinţa pe care aţi propus-o.( 6p )
A. ( 12p ) Tensiunea arterială este presiunea sub care circulă sângele în artere.
a. enumerați doi factori ce influențează presiunea arterială ( 2p )
b. precizați care sunt valorile normale ale presiunii arteriale ( 2p )
c. caracterizați o boală a sistemului circulator, precizând: denumirea bolii, o cauză, o manifestare și un
mod de prevenire sau de combatere ( 4p )
informaţii referitoare la următoarele conţinuturi:1. Tipuri de imunitate; 2.Miocardul – tipuri de celule.
B. ( 18 p )Numeroase activități umane afectează ecosistemele, atât la nivel local, regional, cât și la
nivel planetar.
a. numiți trei activități umane care determină deteriorarea ecosistemelor naturale. ( 3p )
b. enumerați trei consecințe ale impactului antropic asupra ecosistemelor naturale. ( 3p )
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „ Efectele deteriorării ecosistemelor asupra sănătății umane ”. În acest
din 3-4 fraze, folosind corect şi în corelaţie noţiunile enumerate.( 12p )
TESTUL NR. 9
136
1. Cataracta reprezintă opacifierea ........................................ şi duce la pierderea treptată a .....................
2. Creșterea în grosime a oaselor se realizează prin activitatea ............................................, iar creșterea în
lungime pe seama .....................................................................................................................................
3. Artera pulmonară pleacă din .......................................... iar artera aortă pleacă din ..............................
4. Formarea urinei are loc la nivelul ............................ , unitatea structurală și funcțională a ....................
5. Maturarea A.R.N-ului premesager presupune eliminarea ..................... și asamblarea ..........................
6. Cancerul este o boală ......................................... produsă de perturbarea .............................................
1. Numiți o enzimă implicată în digestia gastrică și precizați rolul ei în acest proces.( 2p )
2. Numiți un tip de plasmid și indicați rolul lui.( 2p )
1. Este efect al hipersecreției de tiroxină:
a. cretinismul b. exoftalmia c. mixedemul d. statura redusă
2. Persoanele cu grupa sangvină O ( I ) pot primi sânge cu grupa:
3. Secreția testosteronului este stimulată de hormonul:
a. foliculostimulant ( FSH ) b. luteinizant ( LH )
c. somatotrop ( STH ) d. tirostimulina ( TSH )
4. Amniocenteza este o metodă folosită în:
a. terapia genică b. clonarea terapeutică
c. diagnoza prenatală d. diagnoza postnatală
D. Itemi cu alegere duală .( citiţi următoarele fraze şi încercuiţi răspunsul corect; în cazul în
care afirmaţia este falsă, modificaţi parţial afirmaţia astfel încât aceasta să devină adevărată ( 10 p )
1. Organul receptor al auzului este localizat în urechea medie. ( A / F )
2. Amidonul preparat și crud este degradat în prezența enzimelor din sucul gastric. ( A / F )
3. Gripa este o boală bacteriană a sistemului respirator. ( A / F )
4. Ovulul se unește cu spermatozoidul prin fecundație, în trompa uterină. ( A / F )
5. Cancerul reprezintă proliferarea anormală a celulelor. ( A / F )
A. ( 12p ) Reproducerea este o funcție a organismului uman.
a. enumerați două glande anexe ale sistemului reproducător masculin ( 4p )
b. identificați o asemănare și o deosebire funcțională între conductele genitale masculine și feminine(4p)
c. precizați unde sunt localizate ovarele ( 2p )
d. precizați care sunt gonadele sistemului reproducător masculin. ( 2p )
B. ( 18p ) O persoană adultă prezintă următoarele caracteristici: creșterea exagerată a oaselor feței,
creșterea viscerelor și alungirea exagerată a mâinilor.
a. denumiți boala. ( 4p )
b. menționați cauza apariției bolii. ( 4p )
c. precizați numele bolii care ar putea apărea în cazul aceleeași disfuncții ale glandei în perioada copilăriei
și numiți două manifestări ale acesteia. ( 4p )
d. completaţi problema cu o cerinţă pe care o formulaţi voi; rezolvaţi cerinţa pe care aţi propus-o.(4p )
A. ( 12p ) Plămânii sunt organe care aderă la cutia toracică prin pleură.
a. numiți structura pulmonară la nivelul căreia se realizează schimburile gazoase. ( 2p )
b. definiți noțiunile: volum rezidual, volum expirator de rezervă. ( 4p )
c. caracterizați o boală a sistemului respirator, precizând: denumirea bolii, o cauză, o manifestare și un
mod de prevenire sau combatere. ( 4p )
informaţii referitoare la următoarele conţinuturi: 1. Respirația - inspirația; 2. Respirația – expirația.
B. ( 18 p ) Funcția heterocatalitică a A.D.N –ului constă în sinteza de proteine.
a. definiți noțiunile de codon și anticodon ( 4p )
b. numiți tipul de acid nucleic care transportă aminoacizii activați la ribozomi ( 2p )
137
c. alcătuiţi un minieseu intitulat „Sinteza proteinelor . În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni specifice acestei
noţiunile enumerate. ( 12p )
TESTUL NR. 10
1. Celulele cu .............................. au rol în vederea nocturnă şi conţin pigmentul numit ............................
2. Mușchiul frontal este un mușchi al ........................., iar mușchii hioidieni sunt mușchi ai ........................
3. Creșterea ritmului cardiac normal se numește .................... iar scăderea acestuia se numește ...............
4. Nefronul este alcătuit din ..................................................... și ..............................................................
5. În molecula unui acid nucleic, prin atașarea unui radical fosfat la o .................. rezultă o .......................
6. Tumorile sunt de două tipuri: ............................. ( necanceroase ) și ............................. ( canceroase ).
1. Numiți o enzimă implicată în digestia intestinală și precizați rolul acesteia în acest proces. ( 2p )
2. Numiți o stare de existență a virusurilor și caracterizați-o. ( 2p )
1. Tiroida secretă în sânge:
a. adrenalină b. tiroxină c. prolactină d. ocitocină
a.O ( I ) b. A ( II ) c. B ( III ) d. AB ( IV )
3. Nidația are loc în:
a. ovar b. uter c. trompa uterină d. vagin
4. Sarcomul este cancerul:
a. sângelui b. epiteliilor c. măduvei osoase d. țesutului muscular
1. Expunerea ochiului la lumină puternică determină midriază. ( A / F )
2. În intestinul gros are loc producerea vitaminelor din complexul B și a vitaminei C.( A / F )
3. Ventilația pulmonară presupune inspirația și expirația. ( A / F )
5. Heterozomii umani sunt notați cu XY la femeie și cu XX la bărbat. ( A / F )
A. ( 12p ) Sinteza proteinelor este un proces controlat genetic.
a. numiți cele două etape ale sintezei proteinelor. ( 4p )
b. precizați două roluri ale proteinelor. ( 2p )
c. explicați procesul maturării A.R.N –ului mesager, în timpul sintezei proteice la eucariote.(4p
d. explicați importanța A.R.N –ului mesager în procesul de sinteză proteică. ( 2p )
B. ( 18p ) Un sportiv de performanță are o înălțime de 1,80 m și o greutate de 70 de kg. Știind că
mușchii striați conțin 80 % apă și reprezintă 40 % din greutatea corpului, stabiliți următoarele:
a. ce cantitate de apă conține musculatura striată a acestui sportiv. ( 6p )
b. numărul de oase ce alcătuiesc membrele superioare libere propriu –zise ( fără centura scapular).( 4p )
c. numărul de fibre musculare din cei doi mușchi cvadriceps femural, știind că fiecare mușchi conține 48
de fascicule muculare, iar fiecare fascicul are 24 de fibre musculare.( 4p )
A. ( 12p ) Micțiunea este procesul prin care urina este eliminată din vezica urinară.
a. numiți procesul prin care se formează urina primară. ( 2p )
b. precizați diferența dintre compoziția plasmei și cea a urinei primare. ( 3p )
c. enumerați componentele tubului urinifer. ( 3p )
1. Excreția – formarea urinei; 2. Excreția – boli ale sistemului excretor
138
B. ( 18 p ) Sensibilitatea este o funcţie de relaţie prin care organismul se integrează în mediul de viaţă.
a. precizaţi sistemele şi organele care participă la realizarea acestei funcţii ( 2p )
b. enumeraţi organele nervoase din sistemul nervos central ( 5p )
c. alcătuiţi un minieseu cu titlul „ Arcul reflex – baza anatomică a actului reflex”. În acest scop,
4 fraze, folosind corect şi în corelaţie noţiunile enumerate. ( 11p )
TESTUL NR. 11
1. Vibraţiile timpanului sunt transmise prin ciocan, .................. şi ................ la membrana ferestrei ovale.
2. Entorsele se caracterizează prin întinderea sau ............................ ligamentelor într-o ...........................
3. Imunitatea poate fi dobândită artificial în două moduri: pasiv, prin administrare de ...................... sau
activ, prin administrare de ............................................................................................................................
4. Corpusculul renal este alcătuit din ........................................................ și ...............................................
5. Pentoza caracteristică macromoleculei de A.R.N este ................................................................., iar cea
caracteristică macromoleculei de A.D.N este ................................................................................................
6. Ecosistemul este unitatea structurală și ............................................ a ..................................................
1. Numiți o boală a sângelui șiprecizați o caracteristică a acesteia. ( 2p )
2. Numiți un agent carcinogen și precizați tipul de cancer pe care îl produce.( 2p )
1. Diabetul insipid se caracterizează prin:
a. glucozurie b. hipoglicemie c. polifagie d. poliurie
2. Artera aortă își are originea în:
a. atriul drept b. atriul stâng c. ventriculul drept d. ventriculul stâng
3. Este o glandă anexă a sistemului reproducător masculin:
a. glanda mamară b. ovarul c. prostata d. uretra
4. Poluanții fizici sunt:
a. metalele grele b. paraziții c. pulberile d. ultrasunetele
1. Hipersecreția de hormon antidiuretic produce diabetul insipid. ( A / F )
2. Acizii grași cu lanț lung de atomi de carbon ajung în circulația limfatică. ( A / F )
3. Diafragmul intervine în procesul respirației. ( A / F )
4. Replicația A.R.N –ului se realizează după modelul semiconservativ. ( A / F )
5. Prin introducerea de specii noi are loc deteriorarea ecosistemelor antropizate. ( A / F )
A. ( 12p ) Acizii nucleici au rol în stocarea informației genetice la procariote și eucariote.
a. localizați A.D.N –ul în celula procariotă și eucariotă. ( 4p )
b. precizați o caracteristică structurală a cromozomilor metafazici la eucariote. ( 2p )
c. denumiți tipurile de cromatină și precizați rolul fiecărui tip. ( 4p )
d. precizați ce este nucleosomul și din ce este el alcătuit. ( 2p )
B. ( 18p ) Digestia gastrică cuprinde transformările mecanice, fizice și chimice ale bolului alimentar.
a. enumerați două componente ale sucului gastric. ( 4p )
b. prezentați schematic transformările chimice ale proteinelor sub acțiunea sucului gastric.(6p
c. numiți enzimele care intervin, de-a lungul tubului digestiv, în degradarea amidonului, preparat sau crud
și precizați rolul lor. ( 4p )
A. ( 12p ) Reproducerea sexuată asigură perpetuarea speciei.
a. numiți gonada feminină și gonada masculină.( 2p )
139
b. indicați doi hormoni care influențează dezvoltarea gonadelor ( glande sexuale )( 2p )
c. caracterizați o boală a sistemului reproducător masculin, precizând: denumirea bolii, o cauză, o
manifestare și un mod de prevenire. ( 4p )
1. Sănătatea reproducerii – planificarea familială; 2. Sistemul reproducător – componente
B. ( 18 p ) Urechea umană poate percepe unde sonore cu o frecvenţă cuprinsă între 20 şi 20 000 Hz.
a. precizaţi unde sunt percepute sunetele cu frecvenţă joasă. ( 3p )
b. precizaţi localizarea ariei vestibulare. ( 3p )
c. alcătuiţi un minieseu cu titlul „ Drumul parcurs de undele sonore până la nivelul receptorilor auditivi”.
În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni specifice acestei teme şi construiţi, cu ajutorul acestora, un text coerent,
format din 3-4 fraze, folosind corect şi în corelaţie noţiunile enumerate. ( 12p )
TESTUL NR. 12
1. Mărirea pupilei se numeşte ........................... , iar micşorarea pupilei se numeşte ......................
2. Coloana vertebrală cuprinde regiunea cervicală formată din ....................................... și regiunea
toracală formată din ...........................................................................................................................
3. Imunitatea specifică se realizează cu participarea a două tipuri de leucocite: ............ și .............
4. Formarea urinei se realizează prin .................... glomerulară, reabsorbția și ................ tubulară.
5. După tipul acidului nucleic din genom, virusurile se clasifică în ..................... și ..........................
6. Ecosistemele antropizate terestre sunt de două tipuri: ........................... și .................................
1. Numiți o grupă de sânge și indicați aglutinogenele și aglutininele grupei respective. ( 2p )
2. Enumerați două caracteristici ale ecosistemelor antropizate.( 2p )
1. Este hormon hipoglicemiant al organismului:
a. aldosteronul b. calcitonina c. insulina d. somatotropul
2. În ventriculul drept al inimii își are originea:
a. artera aortă b. vena cavă c. artera pulmonară d. vena pulmonară
3. Fecundația are loc la nivelul:
a. colului uterin b. ovarului c. trompei uterine d. vaginului
4. Dublarea cantității de A.D.N corespunde:
a. replicației b. transcripției c. translației d. renaturării
1. Hormonul de creștere este secretat de glanda tiroidă.( A / F )
2. Bila este necesară pentru digestia și absorbția lipidelor. ( A / F )
3. Cistita se manifestă prin urinări dese și dureroase. ( A / F )
4. A.R.N –ul mesager intră în structura ribozomilor, alături de proteine. ( A / F )
5. Ecosistemele antropizate sunt capabile de autoreglare. ( A / F )
A. ( 12p ) Genetica umană studiază genomul uman.
a. definiți cariotipul uman.( 2p )
b. precizați în câte grupe sunt ordonați cromozomii umani. ( 2p )
c. notați grupele din care fac parte heterozomii. ( 2p )
d. caracterizați cromozomii din grupele A și B, precizând perechile de cromozomi, dimensiunea și poziția
centromerului. ( 6p )
B. ( 18p ) O persoană cu grupa sangvină AB ( IV ) și Rh negativ are nevoie de o transfuzie de sânge.
a. stabiliți care sunt aglutinogenele și aglutininele caracteristice grupei sangvine AB ( IV ).( 4p )
b. dați 3 exemple de grupe sangvine din sistemul ABO ce pot fi folosite pentru transfuzia de sânge. ( 6p )
140
c. explicați necesitatea unei transfuzii cu sânge Rh negativ la această persoană. ( 4p )
A. ( 12p ) Secvența unei catene de A.R.N m este 5' – UCC. GUA. CCA - 3' și codifică aminoacizii:
prolină, valină și serină. Acestor aminoacizi le corespund următorii codoni:
- prolina: CCU și CCA - valina: GUU și GUA - serina: UCC și UCU
a. scrieți anticodonii corespunzători moleculelor de A.R.N t ale aminoacizilor dați. ( 3p )
b. așezați aminoacizii corespunzători secvenței de A.R.N m dată, în ordinea sosirii lor la nivelul
ribozomilor. ( 3p )
c. restabiliți catena de A.D.N care a fost copiată în catena de A.R.N m dată. ( 2p )
1. Replicația A.D.N –ului; 2. Tipuri de A.R.N.
B. ( 18 p ) Glandele endocrine secretă hormoni care sunt eliberați direct în sânge sau în limfă.
a. enumerați doi hormoni secretați de pancreasul endocrin; precizați câte o acțiune pentru fiecare
dintre acești hormoni . ( 4p )
b. precizați două manifestări ale nanismului tiroidian. ( 2p )
c. alcătuiți un minieseu intitulat ” Disfuncții endocrine ”. În acest scop, enumeraţi 8 noţiuni specifice
Partea 3
Răspunsuri teste de evaluare
A. Răspunsuri teste de evaluare pe capitole clasa a XI –a

Anatomia și fiziologia omului
B. Răspunsuri teste de evaluare pe capitole clasa a XII –a

Genetică și ecologie umană
C. Răspunsuri teste generale de evaluare

Variante de subiecte pentru
examenul de bacalaureat
141
A. RĂSPUNSURI TESTE DE EVALUARE PE CAPITOLE CLASA a XI – a
ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA UMANĂ
ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN, SISTEMUL NERVOS
1 - planul frontal - sagital - transversal

2 - planul frontal trece prin axul longitudinal și transversal
- planul sagital trece prin axul longitudinal și sagital
- planul transversal trece prin axul sagital și transversal
3 - encefal ( trunchi cerebral, cerebel , diencefal și emisfere cerebrale)
- măduva spinării
4 - SN somatic ( integrează organismul în mediul de viaţă)
- SN vegetativ ( coordonează activitatea organelor interne )
- simpatic ( acţionează în condiţii neobişnuite de viaţă )
- parasimpatic ( acţionează în condiţii obişnuite de viaţă )
5 - actul reflex - substratul material = arcul reflex
6 - cale aferentă ( receptor + fibre nervoase senzitive )
- centru reflex - cale eferentă ( fibre nervoase motorii )
7 substanţa albă este alcătuită din:
- fibre nervoase de proiecţie ( ascendente și descendente ),
- de asociaţie ( între diferite etaje nervoase) - comisurale
8 - ascendente ( senzitive ) - descendente ( motorii )
9 1. sensibilitatea exteroceptivă ( tactilă,termică,dureroasă ) este condusă prin:
- fasciculul spinotalamic anterior ( pentru sensibilitatea tactilă grosieră )
- fasciculul spinotalamic lateral ( pentru sensibilitatea termică și dureroasă )
- fasciculul spinobulbar ( pentru sensibilitatea tactilă fină )
2. sensibilitatea proprioceptivă
- conştientă ( condusă prin fasciculul spinobulbar )
- inconştientă ( condusă prin fasciculele spinocerebeloase )
- sensibilitatea interoceptivă condusă prin fascicule spinotalamice
10 căi piramidale:
- corticospinale ( de la scoarţa cerebrală la măduva spinării )
- corticonucleare ( de la scoarţa cerebrală la trunchiul cerebral )
11 - căi extrapiramidale:
- originea: în arii extrapiramidale din scoarța cerebrală sau în centrii subcorticali din trunchiul
cerebral
12 efectele stimulării SNVSimpatic:
- contracţia muşchilor radiari ciliari ( aplatizarea cristalinului )
- contracţia mușchilor radiari ai irisului ( midriaza = mărirea pupilei )
13 efectele stimulării SNVSimpatic: - vasodilataţia ( vasele din muşchii striaţi )
- vasoconstricţie ( vasele din piele )
14 efectele stimulării SNVS: - relaxarea musculaturii tubului digestiv
- contracţia sfincterelor digestive
142
15 - cauze ( virusuri, bacterii ); - simptome ( febră, dureri de cap, vărsături, fotofobie )
16 - cauze ( traumatisme, hipertensiune arterială ) ;
- hemoragia cerebrală - simptome ( paloare, agitaţie, hipotensiune, accelerarea pulsului )
17 simptome : pierderea cunoştinţei, a sensibilităţii şi motricităţii, dar cu păstrarea funcţiilor
respiratorii şi circulatorii
18 - corpul celular - prelungirile neuronale ( dendrite + axon )
19 - substanţă cenuşie ( corpii celulari ai neuronilor ); - substanţa albă ( prelungirile neuronilor )
20 - substanţa cenuşie ( interior ) + substanţa albă ( exterior ) la nivelul măduvei spinării,
trunchiului cerebral și diencefalului
- substanţa cenuşie ( exterior ) + substanţa albă ( interior ) la nivelul cerebelului și emisferelor
cerebrale
MODELE DE ITEMI
SUBIECTUL I
A 1 Planul frontal împarte corpul într-o parte anterioară ( ventrală ) şi una posterioară
( dorsală).
2 Planul transversal împarte corpul într-o parte cranială ( anterioară ) şi una caudală
( posterioară).
3 Măduva spinării îndeplineşte două funcţii: reflexă şi de conducere.
4 Planul care împarte corpul în 2 jumătăţi simetrice se numeşte sagital şi este perpendicular pe
planul transversal.
5 Actul reflex este reacţia de răspuns a sistemului nervos la acţiunea unui stimul din mediul
extern.
6 Arcul reflex este substratul material ( anatomic ) al actului reflex.
7 Inima este localizată în cavitatea toracică, iar stomacul în cavitatea abdominală.
8 Diafragmul împarte corpul în două cavități: cavitatea toracică și cavitatea abdominală.
9 Efectul simpaticului asupra irisului este midriaza, iar efectul parasimpaticului este mioza.
10 Sistemul nervos periferic este alcătuit din ganglioni nervoși și nervi.
B 1 - inimă ( cardioaccelerație ) - stomac ( scăderea motilităţii )
2 - micţiune
- efecte ale stimulării simpaticului: relaxarea muşchiului vezical și contracţia sfincterului
vezical intern
- efecte ale stimulării parasimpaticului: contracţia muşchiului vezical; relaxarea sfincterului
vezical intern
3 - contracția mușchilor circulari ai irisului, ce determină pupiloconstricție ( mioză )
- contracția mușchilor circulari ai corpului ciliar, ce determină bombarea cristalinului pentru
vederea de aproape.
4 - exteroceptori, localizați la periferia organismului
- proprioceptori, localizați în mușchi, tendoane și articulații
5 - receptorul; recepționează stimuli și îi transformă în impulsuri nervoase
- centrul nervos; analizează informațiile primite de la receptori și generează comenzi
C 1. c 2. c 3. c 4. b 5. a 6. b 7. a 8. b
9. b 10. a 11. b 12. c 13. c 14. d 15. b 16. b
17. a 18. c 19. a 20. b 21. a 22. b 23. b 24. c
D 1 F - Calea eferentă a arcului reflex este formată din axonii neuronilor motori
2 A
3 F - Sistemul nervos central este alcătuit din encefal şi măduva spinării
4 A
5 F - Sistemul nervos vegetativ primeşte informaţii din mediul intern
6 F - Sistemul nervos periferic este format din ganglioni şi nervi
7 A
8 F - Căile sensibilităţii specifice conduc sensibilitatea.
143
9. A 10 A
11 F - Funcţia reflexă se realizează prin substanţa cenuşie.
12 F - Actul reflex reprezintă reacţia de răspuns la un stimul
13 F - Muşchii striaţi reprezintă, alături de glande, efectori ai organismului
14. A 15. A
16 F - Planul sagital este planul simetriei bilaterale.
17. A 18. A 19. A 20. A 21. A
22 F - Receptorii au rol în transformarea stimulului în impuls nervos.
23 F - Planul transversal împarte corpul într-o parte superioară şi una inferioară.
24 F - Căile descendente sunt lungi şi deservesc motilitatea corpului.
SUBIECTUL II
A 1 a sistemul nervos central ( encefal + măduva spinării ) și periferic ( ganglioni + nervi )
b 2 căi ascendente :
- fascicul spinotalamic anterior – conduce sensibilitatea tactilă grosieră
1 - fascicul spinobulbar – conduce sensibilitatea tactilă fină
c - viteza = distanţa / timp
- timp = distanţa / viteză = 2 m/ 25 = 0,08 s + 0,001 s ( întîrziere) = 0, 081 s = 81 ms
2 a - axul lungimii corpului = axul longitudinal
- axul grosimii corpului = axul sagital
b planul frontal
c deoarece împarte corpul în două jumătăți simetrice: dreaptă și stângă
d cavitatea toracică și cavitatea abdominală
B 1 a cerebelul ( substanța cenușie la exterior și la interior, sub formă de nuclei )
b - fasciculul spinocerebelos direct = dorsal ( Flechsig)
- fasciculul spinocerebelos încrucişat = ventral ( Gowers)
c calea vestibulospinală:
- este alcătuită din 2 neuroni : - N I în nucleii vestibulari
- N II în cornul anterior medular
- o singură sinapsă
- timpul necesar pentru transmiterea impulsului nervos este de 0,7 ms
d - formulare cerință : Numiţi două organe nervoase în care substanţa albă este localizată la
exterior şi precizaţi funcţia îndeplinită de substanţa albă
- rezolvare cerinţă: - măduva spinării şi trunchiul cerebral
- funcţia îndeplinită de substanţa albă – de conducere
( prin căi ascendente şi descendente )
2 a - reflex de apărare ( nociceptiv ), executat prin flexie
- centrul nervos este localizat în măduva spinării
- reflex polisinaptic, implică cel puţin 3 neuroni: 1 neuron senzitiv , 1 neuron de asociaţie
și 1 neuron motor
b informaţia tactilă fină ( discriminativă ) este condusă prin fasciculul spinobulbar
c altă cale senzitivă, prin care este condusă informaţia tactilă grosieră, este fasciculul
spinotalamic anterior
d - formulare cerință: Precizaţi cum se numeşte reflexul alcătuit din 2 neuroni şi daţi un
exemplu din acest tip de reflex
- rezolvare cerinţă: Reflex monosinaptic ( ex: reflexul rotulian )
SUBIECTUL III
A 1 a tipuri de reflexe:- somatice ( monosinaptice și polisinaptice ) ; - vegetative
b efectele stimulării simpaticului asupra:
- irisului – contracţia fibrelor radiare şi mărirea pupilei ( midriază )
- inimii – dilatarea vaselor coronare + cardioacceleraţie
c două căi de conducere descendente:
- căi piramidale – conduc motilitatea voluntară
144
- căi extrapiramidale – conduc motilitatea involuntară, semiautomată ( scris, mers )
d - enunţ adevărat : Legătura măduvei spinării cu receptorii şi efectorii este realizată de către
nervii spinali
- enunţ fals: Căile de conducere ascendente transmit informaţii de la efectori la centrii
nervoşi din scoarţa cerebrală
2 a cele trei axe ale corpului uman și dimensiunile corpului cărora le corespund
- axul longitudinal – al lungimii corpului; - axul transversal – al lățimii corpului
- axul sagital – al grosimii corpului
b deoarece împarte corpul în segmente asemănătoare care se succedă: cervicale, toracale,
A lombare, sacrale, coccigiene
c explicarea termenilor:
- proximal – termen care indică o poziție mai apropiată de axa mediană a corpului sau de un
punct de origine
- distal – termen care indică o poziție mai îndepărtată de axa mediană a corpului sau de un
punct de origine
d - enunț adevărat: Planul sagital al corpului împarte corpul în două jumătăți simetrice.
- enunț fals: Membrele inferioare se leagă de trunchi prin centura scapulară.
B 1 a sistem nervos somatic și sistem nervos vegetativ
b două efecte: relaxarea muşchilor vezicali și contracţia sfincterului vezical intern
c minieseu:
- 8 noţiuni specifice: funcţia reflexă, funcţia de conducere, substanţa albă,
substanţa cenuşie, receptor, nevrax, efector, influx nervos
- corelarea logică a noțiunilor într-un text:
Sistemul nervos îndeplineşte 2 funcţii: funcţia reflexă şi funcţia de conducere. Funcţia
reflexă se realizează prin actul reflex, reacţia de răspuns a organismului la acţiunea unui
stimul ce acţionează asupra unui receptor. Funcţia de conducere presupune transmiterea
influxului nervos de la receptori la centrii nervoşi din nevrax şi transmiterea comenzilor de
c la centrii nervoşi către efectori. Funcţia reflexă se realizează prin intermediul centrilor
nervoşi localizaţi în substanţa cenuşie . Funcţia de conducere se realizează prin intermediul
fasciculelor ascendente şi descendente localizate în substanţa albă .
2 a cele două părți ale craniului: - neurocraniu; - viscerocraniu
b două exemple de viscere localizate la nivelul gâtului: - laringe; - tiroidă
c minieseu:
- 8 noţiuni specifice: neurocraniu, viscerocraniu, pelvis, cavitatea toracică,
cavitatea abdominală, diafragmă, centura scapulară, centura pelviană.
Corpul uman este alcătuit din următoarele segmente: cap, gât, trunchi și membre. Capul,
împreună cu gâtul, formează extremitatea cefalică a corpului. Capul este alcătuit din două
părți: partea cranială, care corespunde neurocraniului și partea facială, care corespunde
viscerocraniului. Trunchiul este format din torace, abdomen și pelvis. Cavitatea toracică
este separată de cavitatea abdominală, printr-un mușchi numit diafragmă. Membrele
superioare sunt legate de trunchi prin centura scapulară, iar porțiunea lor liberă este
reprezentată de trei segmente: braț, antebraț și mână. Membrele inferioare se leagă de
trunchi prin centura pelviană, iar porțiunea lor liberă este reprezentată de trei segmente:
coapsă, gambă și picior.
TEST ACĂTUIREA CORPULUI, SISTEM NERVOS – acumulează cât mai multe puncte!
SUBIECTUL I 30 puncte
A 1 Sistemul nervos central este alcătuit din măduva spinării şi encefal. 2 12p
2 După localizare, sistemul nervos se clasifică în sistem nervos central şi sistem 2
nervos periferic.
3 După funcţie, sistemul nervos se clasifică în sistem nervos somatic şi sistem 2
nervos vegatativ.
145
4 Sistemul nervos vegetativ are două componente funcţionale: simpatic şi 2
parasimpatic.
5 Planul transversal sau orizontal trece prin axul sagital şi prin axul transversal. 2
6 Căile lungi de proiecţie sunt ascendente ( senzitive ) şi descendente ( motorii ). 2
B 1 - inimă (cardiomoderaţie) - stomac ( creşterea motilităţii ) 2 4p
2 - inima – pompează sângele în vasele sangvine 2
- plămânii – schimburile de gaze respiratorii
C 1.b 2. a 3. c 4. a 4p
D 1 A 2 10 p
2 F - Centrii reflecşi primesc impulsuri nervoase senzitive şi descarcă impulsuri 2
nervoase motorii
3. A 4. A 5. A 6
SUBIECTUL II 30 puncte
A a măduva spinării este localizată în canalul vertebral 2 12 p
b nervul spinal: - rădăcina posterioară 6
- rădăcina anterioară - trunchi
- ramuri : dorsală, ventrală, comunicante
c - substanţa cenuşie = funcţie reflexă 2
- substanţa albă = funcţie de conducere
d d. 4 sinapse x 0,5 ms = 2 ms întârziere 2
B a substanţa cenuşie 1 18 p
b componentele arcului reflex : 5
- receptor - cale aferentă - centru nervos
- cale eferentă - efector
B c - v = d / t ; 1 ms = 0,001 s ( 6p ) 12
- v1 = 12 m / s ; d1 = 0,024 m ; t 1 = 0,024 / 12 = 0,002 s ( 2p )
- v 2 = 120 m / s ; d 2 = 0,048 m; t 2 = 0,048 / 120 = 0,0004 s ( 2p )
- timpul total = t1 + t2 + 0,0005 s ( întârziere sinaptică ) = 0,002 + 0,0004 +
0,0005 = 0,0029 s ( 2p )
d tipurile de receptori după localizare: 6
- exteroceptorii – localizaţi spre periferia organismului ( 2p )
- proprioceptori – localizaţi în muşchi, tendoane şi articulaţii( 2p )
- interoceptori = visceroceptori – localizaţi în pereţii organelor interne( 2p )
SUBIECTUL III 30 puncte

A a actul reflex = procesul de răspuns la acţiunea unui stimul asupra unei zone 2 12 p
receptoare
b - căi ascendente – conduc excitaţiile sub formă de influx nervos de la 4
receptori la centrii nervoşi şi deservesc sensibilitatea
corpului
- căi descendente – deservesc motilitatea corpului şi conduc impulsuri
nervoase de la centrii nervoşi ai encefalului spre măduvă
c - denumirea bolii = coma ; - cauza = accidente traumatice 4
- manifestare = pierderea cunoştinţei
- prevenire = respectarea unui regim echilibrat de activitate şi odihnă
d - enunţ adevărat: La nivelul irisului simpaticul determină pupilodilataţie ( 1p ) 2
- enunţ fals: Parasimpaticul determină cardioacceleraţie la nivelul inimii( 1p )
B a sistemul nervos și organele de simţ 2 18 p
b - măduva spinării ( 1p ) 5
- encefalul : trunchi cerebral, cerebel, diencefal și emisfere cerebral ( 4p )
c minieseu 11
- 8 noţiuni specifice: receptor; cale aferentă; fibre nervoase
senzitive; centru reflex; cale eferentă; fibre nervoase motorii;
146
efector; contracţie musculară ( 8p )
- corelarea logică a noţiunilorîntr-un text ( 3p )
La baza activităţii sistemului nervos stă actul reflex care are ca bază anatomică
arcul reflex. Prima componentă a arcului reflex este receptorul care
recepţionează informaţii din mediu şi le transformă în impulsuri nervoase
senzitive. A doua componentă este calea aferentă, reprezentată de fibre
nervoase senzitive care conduc impulsurile nervoase senzitive spre centrul
reflex. De la centrul reflex pleacă comenzi prin fibre nervoase motorii care
alcătuiesc calea eferentă. Comenzile ajung la efector, reprezentat de muşchi
striat, care răspunde prin contracţie musculară.
ANALIZATORII
1 - segmentul receptor - intermediar ( de conducere) - central

2 - celule cu bastonaşe = receptorii vederii nocturne; - celule cu conuri = receptorii vederii diurne
3 - ciocan, nicovală şi scăriță
4 - midriază; - sistemul nervos vegetativ simpatic determină contracţia muşchii radiari ai irisului
5 - hipermetropie - corecţie cu lentile convergente ( biconvexe )
6 - ganglionul vestibular Scarpa
7 - lobul temporal, girusul temporal superior
8 - glaucom
9 - miopia - purtarea ochelarilor cu lentile divergente( biconcave )
10 - utriculă şi sacula urechii interne - recepţionează acceleraţia liniară
11 - cataractă
12 - cornee, umoare apoasă , cristalin, umoare sticloasă
13 - sclerotica = protecţie - coroida = hrănire
- retina = recepţionarea stimulilor luminoşi şi transformarea lor în impulsuri nervoase vizuale
14 - hemeralopia; - caracterizată printr-o adaptare deficitară la lumina slabă , deoarece refacerea
rodopsinei se face în prezenţa vitaminei A
15 - sensibilitatea tactilă, termică şi dureroasă
16 - foveea centralis ( o depresiune din centrul petei galbene )
17 - rodopsina ( celule cu bastonaşe ) = scotopsină + retinen
- iodopsina ( celule cu conuri ) = fotopsină + retinen
18 - organul Corti; - este localizat în melcul membranos ( canal cohlear ) pe membrana bazilară
19 - punctum remotum = distanţa cea mai apropiată de ochi la care vedem clar, fără efort de
acomodare ( 6m )
- punctum proximum = distanţa cea mai apropiată de ochi la care vedem clar, cu efort
de acomodare maxim ( 25 cm )
20 - trompa lui Eustachio = tub de legătură între urechea medie şi cavitatea nazofaringiană
- rol = egalează presiunea aerului pe cele două feţe ale timpanului
B. MODELE DE ITEMI
SUBIECTUL I
A 1 Celulele cu conuri au rol în vederea diurnă şi perceperea formei şi culorii obiectelor.
2 Segmentul central al analizatorilor este reprezentat de ariile corticale unde se formează
senzaţiile specifice.
3 Miopia se corectează cu lentile divergente, iar hipermetropia se corectează cu lentile
convergente.
4 În cazul ochiului miop imaginea se formează în fața retinei , iar în cazul ochiului
hipermetrop imaginea se formează în spatele retinei.
5 Labirintul membranos al urechii interne este alcătuit din: trei canale semicirculare
147
membranoase, vestibul membranos și melc membranos.
B 1 - miopia – corectare = lentile divergente ( biconcave )
- hipermetropia – corectare = lentile convergente ( biconvexe )
2 - celule cu bastonaşe – pigment = rodopsina; - celule cu conuri – pigment = iodopsina
3 receptori:- vizuali – stimul = lumina cu lungimea de undă cuprinsă între 400 – 700 nm
- auditivi – stimul = sunete cu frecvenţa cuprinsă între 20 – 20 000 Hz
C 1. b 2. b 3. a 4. b 5c 6. a 7c
8. c 9. c 10. d 11. d 12. b 13. d
D 1. A 2. A
3 F - Prin pierderea transparenţei cristalinului se produce afecţiunea numită cataractă.
4 A
D 5 F - Ganglionul Corti conţine protoneuronul căii auditive
6. A 7. A
8 F - Razele luminoase suferă la nivelul ochilui o triplă refracţie.
9. A 10. A
11 F - Acomodarea ochiului se realizează prin creşterea convergenţei cristalinului.
12 A
13 F - Ochiul emetrop percepe fără acomodare obiectele situate la o distanţă de 6m .
14 F - Receptorii maculari informează asupra mişcărilor de acceleraţie liniară.
15 F - Herpesul este o boală virală manifestată prin erupţii veziculare.
16 F - Timpanul transmite vibraţiile acustice direct ciocanului.
17 F - Pavilionul urechii captează undele sonore şi le dirijează spre conductul auditiv extern.
SUBIECTUL II
A 1 a învelişurile globului ocular:
- sclerotica – rol de protecţie - coroida – rol de nutriţie
- retina - rol de recepţie a luminii cu ajutorul celulelor fotoreceptoare
b - celule cu bastonaşe - număr = 125 milioane; pigment fotosensibil = rodopsina
- vedere nocturnă ( scotopică)
- celule cu conuri – număr = 7 milioane; pigment fotosensibil = iodopsina
- vedere diurnă ( fotopică), cromatică
c - defectul corectat cu lentile biconvexe este hipermetropia
- imaginea se formează în spatele retinei unde focalizează razele de lumină
- lentilele biconvexe permit focalizarea razelor de lumină pe retină
1 d - numărul celulelor cu conuri = 20 neuroni bipolari x 5 celule cu conuri = 100 celule cu
conuri
- numărul celulelor cu bastonaşe = 100 celule cu conuri x 15 = 1 500 celule cu
bastonaşe
2 a - N I ( neuron bipolar localizat în retină); - N II ( neuron multipolar din retină )
- N III ( corpii geniculaţi laterali din metatalamus )
b nu se mai transmite informaţia vizuală la scoarţa cerebrală și nu se mai formează
senzaţia de văz
c - în foveea centralis, o celulă cu con face sinapsă cu un neuon bipolar, iar acesta cu un
singur neuron multipolar;
- numărul de fibre nervoase care transmit informaţii de la celulele fotoreceptoare din
foveea centralis = numărul de celule cu conuri = 1 milion
– numărul de fibre nervoase care transmit informaţii din restul retinei = 1,6 – 1 = 0,6
milioane = 600 000
3 a - deficienţa vizuală = miopie ( imaginea se formează înaintea retinei )
- lentile corectoare = divergente
b - deficienţa vizuală = prezbitism; - cauza deficienţei = scăderea elasticităţii cristalinului
c - distanţa focală = distanţa dintre cristalin și retină
- distanţa dintre cornee și cristalin = lungime ax antero-posterior – distanţa focală = 24
148
mm – 17 mm = 7 mm
B 1 a lentile biconvexe ( convergente )
b creşte curbura cristalinului
c - mărirea diametrului pupilar
- sistemul simpatic determină contracţia muşchilor radiari ai irisului
d - formularea cerinţei: Precizaţi cum se mai numeşte vederea nocturnă
şi ce receptori sunt responsabili pentru acest tip de vedere.
- rezolvare cerinţă: Vedere scotopică, realizată de celulele cu bastonaşe.
2 a organul Corti:- este localizat în melcul membranos( canalul cohlear)
- structură - celule receptoare şi celule de susţinere, aşezate pe membrana bazală
- cilii celulelor receptoare se inclavează în membrana tectoria
b - perilimfa primeşte vibraţiile de la membrana ferestrei ovale
- endolimfa primeşte vibraţiile de la perilimfă, determinând deplasarea membranei
B 2 bazilare pe care se află celulele receptoare auditive; cilii celulelor receptoare se îndoaie
în membrana tectoria, ceea ce determină stimularea acestor celule şi formarea
impulsului nervos auditiv
c dacă urechea primeşte timp îndelungat sunete cu aceeaşi frecvenţă şi amplitudine:
- are loc pierderea elasticităţii timpanului
- au loc leziuni şi inflamaţii la nivelul părţilor componente
d - formularea cerinţei : Explicaţi rolul trompei lui Eustachio
- rezolvare cerinţă :Trompa lui Eustachio face legătura dintre ureche
medie şi nazofaringe şi egalează presiunea aerului pe cele două feţe ale
timpanului
3 a lentile divergente ( biconcave )
b acomodarea
- creşte convergenţa ( curbura )cristalinului prin contracţia muşchilor circulari ciliari
- se corectează axele oculare prin contracţia muşchilor extrinseci ai globului ocular,
astfel încât imaginea obiectului privit să cadă pe retină, în pata galbenă
c - diametrul pupilar se micşorează ( mioză ) prin contracţia muşchilor circulari ai irisului
- reflexul pupiloconstrictor ( sistemul nervos vegetativ parasimpatic )
d – formularea cerinţei : Cum se mai numeşte vederea diurnă şi ce tip de celule
fotoreceptoare o asigură.
- rezolvare cerinţă: Vedere fotopică, realizată de celulele cu conuri.
4 a - reflex acusticocefalogir
- centrul nervos este localizat în mezencefal ( coliculii cvadrigemeni superiori )
b zgomotul necunoscut este un sunet înalt, perceput la baza melcului membranos
c senzaţia de auz se formează în aria auditivă primară ( partea anterioară a girusului
temporal superior )
d –formularea cerinţei: Precizaţi în ce porţiune a melcului membranos
vibrează membrana bazilară pentru sunetele emise de un bariton.
B - rezolvare cerinţă: Sunetele emise de bariton ( de joasă frecvenţă ) sunt percepute la
vărful melcului
SUBIECTUL III
A 1 a razele luminoase suferă un fenomen de triplă refracţie la nivelul componentelor
aparatului optic
b - factori de care depinde adaptarea = cantitatea de pigmenţi fotosensibili din celulele
fotosensibile = durata expunerii la lumină sau întuneric
- în condiţii de obscuritate, timpul de acomodare este mai lung, deoarece în acest timp
are loc resinteza pigmenţilor fotosensibili
c - în lipsa vitaminei A se produce hemeralopia ( „orbul găinilor” )
- caracterizată printr-o adaptare deficitară la lumină slabă, deoarece refacerea rodopsinei
are loc la întuneric, în prezenţa vitaminei A
1 d - enunţ adevărat : Reflexul pupilar fotomotor are centrul reflex în mezencefal.
149
- enunţ fals : Miopia se corectează cu lentile convergente.
2 a în urechea internă, în canalul cohlear ( melcul membranos )
b nu se mai formează senzaţia auditivă
c Otita: - cauză = infecţie bacteriană; - simptom = durere, scăderea auzului
d - enunţ adevărat: Scăriţa transmite vibraţiile membranei ferestrei ovale.
- enunţ fals : Primul neuron al căii acustice se află în organul Corti.
3 a sensibilitatea tactilă, termică şi dureroasă
A 3 b - sensibilitatea tactilă ( corpusculi Meissner, localizaţi în derm )
- sensibilitatea termică ( corpusculi Krause, localizaţi în derm )
- sensibilitatea dureroasă ) terminaţii nervoase libere, localizate în epiderm şi derm )
c herpes : - cauză = virală; - simptom = erupţie de mici băşicuţe pline cu lichid
d - enunţ adevărat : Pielea este alcătuită din 3 straturi principale: epiderm, derm şi
hipoderm.
- enunţ fals : Segmentul central al analizatorului cutanat se află în girusul postcentral
din lobul temporal
B 1 a - celulele cu conuri au 3 tipuri de pigmenţi pentru culorile fundamentale ( roşu, verde,
albastru )
- stimularea egală a celor 3 tipuri de conuri determină perceperea culorii albă
- stimularea inegală a celor 3 tipuri de conuri determină perceperea celorlalte culori
b – receptori tactili ( corpusculi Meissner, discuri Merkel, terminaţii nervoase libere )
- receptori termici ( corpusculi Ruffini –pentru cald; corpusculi Krause – pentru rece )
c minieseu:
- 8 noţiuni: căi nervoase, primul neuron, al doilea neuron, al treilea
neuron, nuclei cohleari, mezencefal, metatalamus, arii corticale
Segmentul de conducere al analizatorului vizual şi auditiv este alcătuit din căile
nervoase prin care impulsurile nervoase ajung la segmentul central, reprezentat de arii
corticale.Primul neuron pe traseul căii vizuale este reprezentat de neuronul bipolar din
retină, iar pe traseul căii auditive primul neuron este localizat în ganglionul Corti. Al
doilea neuron pe calea vizuală se află tot în retină, fiind reprezentat de neuroni
multipolari. Pe calea auditivă, al doilea neuron se află în nucleii cohleari din punte. Al
treilea neuron pe calea vizuală este situat în corpii geniculaţi laterali din metatalamus,
iar pe calea auditivă este situat în coliculii inferiori din mezencefal. Al patrulea neuron
pe traseul căii auditive se află în corpii geniculați mediali din metatalamus.
2 a tripla refracţie : 1.aer – cornee; 2. faţa anterioară cristalin; 3. faţa posterioară cristalin
b - contracţia muşchilor ciliari circulari; - relaxarea ligamentului suspensor al
cristalinului
- mărirea curburii cristalinului
c minieseu :
– 8 noţiuni : celule cu conuri, celule cu bastonaşe, lumină puternică,
lumină slabă, rodopsina, iodopsina, retinen, vitamina A
- corelarea logică a unor noțiuni într-un text:
Prin expunerea la lumină puternică, pigmenţii vizuali din celulele cu conuri şi celulele
cu bastonaşe sunt descompuşi în retinen şi opsină ( proteină ). Pigmentul vizual din
celulele cu conuri este iodopsina, iar pigmentul vizual din celulele cu bastonaşe este
rodopsina. Cea mai mare parte a retinenului din cele două tipuri de celule
fotoreceptoare este transformat în vitamina A. Celulele cu conuri sunt responsabile de
vederea diurnă, iar celulele cu bastonaşe sunt responsabile de vederea crepusculară,
fiind sensibile la lumină slabă.
3 a receptorii vestibulari :
– macule = receptori maculari = receptori otolitici( localizaţi în utriculă şi saculă )
- creste vestibulare = creste ampulare ( localizate la baza canalelor semicirculare )
150
b - receptorii maculari – detectează mişcarea liniară ( acceleraţia liniară şi nu viteza de
deplasare )
- crestele vestibulare – detectează mişcarea circulară ( acceleraţia circulară ) a capului şi
corpului
c minieseu:
– 8 noţiuni: ganglion vestibular Scarpa, utriculă, saculă, canale
semicirculare, nuclei vestibulari, cerebel, talamus, aria vestibulară
Primul neuron al căii vestibulare se află localizat în ganglionul vestibular Scarpa.
Dendritele neuronilor din acest ganglion culeg informaţii de la receptorii vestibulari din
utriculă, saculă şi canale semicirculare . Axonii acestor neuroni formează ramura
vestibulară a nervului vestibulo- cohlear care face sinapsă cu al doilea neuron al căii
vestibulare, în nucleii vestibulari bulbari. De la aceşti nuclei pleacă fibre nervoase spre
cerebel (fasciculul vestibulo–cerebelos), care contribuie la controlul echilibrului şi spre
talamus , unde se află localizat cel de-a treilea neuron al căii vestibulare. De aici,
informaţiile se transmit spre scoarţa cerebrală, în aria vestibulară , localizată în lobul
temporal, unde are loc perceperea conştientă a mişcării şi poziţiei corpului în spaţiu.
TEST ANALIZATORI – acumulează cât mai multe puncte!

A 1 Fiecare analizator este alcătuit din trei segmente: receptor, de conducere şi 2 12 p
central.
2 Celulele cu conuri sunt receptorii vederii fotopice, iar cele cu bastonaşe ale 2
vederii scotopice.
3 Cataracta reprezintă opacifierea cristalinului şi duce la pierderea treptată a 2
vederii.
4 Celulele cu bastonaşe au rol în vederea nocturnă şi conţin pigmentul numit 2
rodopsină.
5 Vibraţiile timpanului sunt transmise prin ciocan, nicovală şi scăriţă la 2
membrana ferestrei ovale.
6 Mărirea pupilei se numeşte midriază , iar micşorarea pupilei se numeşte mioză 2
B 1 - analizatorul auditiv: receptorii sunt localizaţi în urechea internă, în canalul 2 4p
cohlear ( 1p ); - analizatorul vizual – receptorii sunt localizaţi în retină ( 1p )
2 – sensibilitatea auditivă: lobul temporal, girusul temporal superior ( 1p ) 2
- sensibilitatea tactilă fină: lobul parietal, girus postcentral, aria somestezică I
C 1. c 2. b 3. a 4. d 4p
D 1 F - Celulele cu bastonaşe sunt responsabile de vederea nocturnă. 2 10 p
2 A 2
3 F - Maculele reprezintă receptorii analizatorului vestibular. 2
4 F - Organul receptor al auzului este localizat în urechea internă. 2
5 F - Expunerea ochiului la lumină puternică determină mioză. 2
A a corneea transparentă, umoarea apoasă, cristalin, umoarea sticloasă 4 12 p
b - punct proximum = distanţa cea mai apropiată de ochi la care vedem clar, cu 4
efort de acomodare maxim(25 cm) (2p )
- punct remotum = distanţa maximă la care vedem clar, fără acomodare ( 6m )
c - modificarea curburii cristalinului prin contracţia muşchilor ciliari ( 1p ) 2
- corectarea axelor oculare prin contracţia muşchilor extrinseci ai globului ocular
d imaginea formată este mai mică şi răsturnată 2
B a Victor = hipermetropie; Ioana = miopie ( 4p ) 18 p
b - hipermetropie = ax antero-posterior mai scurt; convergenţă scăzută a 4
cristalinului
- miopie = ax antero-posterior mai lung; convergenţă crescută a cristalinului (2p)
151
c - hipermetropia = lentile convergente ( biconvexe ) ( 2p ) 4
- miopia = lentile divergente ( biconcave ) ( 2p )
d –formularea cerinţei: Stabiliţi componentele sistemului optic ( 2p ) 6
- rezolvare cerinţă: Sistemul optic este format din mediile transparente ale
globului ocular: cornee transparentă, umoare apoasă, cristalin,
umoare sticloasă ( 4p )
A a - sistemul vegetativ simpatic – contracţia muşchilor radiari ai irisului și dilatarea 4 12 p
pupilei ( midriază ) ( 2p )
- sistemul vegetativ parasimpatic – contracţia muşchilor circulari ai irisului și
micşorarea pupilei ( mioză ) ( 2p )
b - celulele cu conuri – pigment vizual = iodopsina ( 0,5 p ) 2
- celule cu bastonaşe – pigment vizual = rodopsina ( 0,5p )
- mecanisme fotochimice: - sub acţiunea razelor luminoase, pigmenţii
fotosensibili se descompun şi iau naştere potenţiale de receptor care se vor
transforma în influxuri nervoase ( potenţiale de acţiune) ( 1p )
c - conjunctivita - cauza = infecţie cu virusuri, bacterii ( 1p ) 4
- simptom = lăcrimare intensă, inflamarea conjunctivei ( 1p )
- glaucom - cauza = obturarea vaselor de sânge ale ochiului ( 1p )
- simptom = creşterea presiunii intraoculare ( 1p )
d - enunţ adevărat : Celulele cu bastonaşe sunt adaptate la vederea nocturnă, la 2
lumină slabă. ( 1p )
- enunţ fals : Vederea scotopică se realizează cu ajutorul celulelor cu conuri.(1p)
B a vârful melcului 3 18 p
b aria vestibulară – partea posterioară a girusului temporal superior 3
c minieseu: 12
- 8 noţiuni specifice : pavilionul urechii, timpan, ciocan,membrana ferestrei
B c ovale, perilimfa, helicotremă, rampa timpanică, endolimfa
( 8p )
- corelarea logică a noţiunilor şi aranjarea într-un text : ( 4p )
Undele sonore captate de pavilionul urechii sunt conduse prin conductul auditiv
extern până la timpan care vibrează. Vibraţiile timpanului se transmit prin cele 3
oscioare din urechea medie: ciocanul, nicovala şi scăriţa până la membrana
ferestrei ovale care vibrează . Vibraţia acestei membrane determină vibraţia
perilimfei din rampa vestibulară, vibraţie care se transmite prin helicotremă,
perilimfei din rampa timpanică. Vibraţiile perilimfei determină vibraţiile
endolimfei din canalul cohlear, iar acestea determină stimularea celulelor
receptoare auditive localizate în canalul cohlear, pe membrana bazilară.
GLANDELE ENDOCRINE
1 - glanda adenohipofiză - reglează activitatea altor glande endocrine

2 - polidipsie, poliurie, polifagie
3 - la copil – cretinism - la adult – mixedem şi guşa endemică
4 - determină lipogeneza ( formarea de lipide din glucoză )
5 - o legătură vasculară între hipotalamus și adenohipofiză
- are rol în transportul hormonilor reglatori
6 - hipersecreția tiroidiană - boala Basedow – Graves ( gușa exoftalmică )
7 - o legătură nervoasă între hipotalamus și neurohipofiză
- transportă hormonii secretați de hipotalamus ( antidiuretic și ocitocina )
8 - hipersecreție de STH la adult
- manifestări: creșterea oaselor feței, creșterea viscerelor, alungirea membrelor
152
9 - hipofiza – la baza creierului, în șaua turcească a osului sfenoid
- tiroida – la baza gâtului, în fața traheei
10 - somatotropul ( STH ) – creșterea și dezvoltarea organismului
- prolactina – stimulează secreția lactată
11 - hormonul melanocitostimulator ( MSH )
- stimulează sinteza de melanină, substanță cu rol în pigmentarea pielii
12 medulosuprarenala - efecte asupra ap cardiovascular: tahicardie( accelerarea bătăilor inimii ),
vasoconstricție, hipertensiune
- efecte asupra aparatului respirator: dilatarea bronhiilor și creșterea frecvenței respiratorii
13 - are loc hiposecreția tiroidiană și apariția gușei endemice
- caracterizată prin creșterea în volum a tiroidei
14 - polidipsia = consumarea unei cantități mari de apă ( 10 l / zi )
- poliuria = eliminarea unei mari cantități de urină ( 10 l / zi )
- diabetul zaharat și diabetul insipid
15 - diabetul zaharat prezintă în plus și hiperglicemie, polifagie și glucozurie
16 - glucagonul este secretat de pancreasul endocrin și este principalul hormon hiperglicemiant,
intervenind mai ales în stări de inaniție
17 - glucocorticoizi = cortizol – rol: produce hiperglicemie
- mineralocorticoizi = aldosteron – rol: crește reabsorbția de apă și sodiu la nivelul nefronului
- sexosteroizi – rol: contribuie la apariția și menținerea caracterelor sexuale secundare
18 - estrogen – stimulează dezvoltarea uterului și glandelor mamare
- progesteronul – pregătește mucoasa uterului pentru nidație( fixarea embrionului )
19 - pancreasul – secreție exocrină = sucul pancreatic; - secreție endocrină = insulina și glucagonul
- ovarul – secreție exocrină = ovulele; - secreție endocrină = estrogen și progesteron
- testiculul – secreție exocrină = spermatozoizi; - secreție endocrină = testosteron
20 adenohipofiza; hormonul foliculostimulant ( FSH ):
– la femeie – maturarea foliculului ovarian și secreția de estrogen; - la bărbat – spermatogeneza
hormonul luteinizant – la femeie – ovulația; - la bărbat – secreția de testosteron
MODELE DE ITEMI
SUBIECTUL I
A 1 Boala Basedow – Graves se caracterizează prin scădere în greutate și piele uscată.
2 Hormonul antidiuretic ( ADH ) este secretat de hipotalamus și depozitat în neurohipofiză.
3 Hipofiza este localizată la baza creierului, în șaua turcească a osului sfenoid.
4 Ocitocina ajunge din hipotalamus în neurohipofiză prin tractul hipotalamo - hipofizar.
5 Glucozuria reprezintă prezența glucozei în urină și caracterizează boala numită diabetul
zaharat.
B 1 - hipofiza; la baza creierului, în șaua turcească a osului sfenoid
B - glandele suprarenale ; la polul superior al rinichilor.
2 - diabetul zaharat – cauză = hiposecreția de insulină; simptom = hiperglicemie
3 - tirotropina ( TSH ) – controlează secreția de hormoni tiroidieni
- corticotropina ( ACTH ) – controlează secreția glandelor suprarenale
4 - somatotropul ( STH ) – stimulează creșterea oaselor lungi
- prolactina – stimulează secreția lactată
5 - hormoni glandulotropi ( tirotropina)- hormoni non – glandulotropi ( prolactina )
6 foliculostimulant ( FSH ):la femeie (maturarea foliculilor ovarieni); la bărbat (spermatogeneza)
luteinizant ( LH ): la femeie – ovulația; la bărbat – secreția de testosteron.
C 1. d 2. b 3.d 4. c 5. b 6. a 7. b
8. c 9. c 10. a 11. c 12. c 13. d
D 1 F - Hormonii medulosuprarenalei produc efecte similare stimulării simpaticului.
2 F - Mixedemul este însoțit de creștere în greutate.
3 A
153
4 F – glucagonul este secretat de pancreas.
5 F - Cortizolul este un hormon hiperglicemiant.
6 F – Lobul posterior al hipofizei depozitează și eliberează în sânge hormonul antidiuretic
7 F - Gușa endemică este determinată de lipsa iodului din alimentație.
8 F - În diabetul insipid apare scăderea tensiunii arteriale.
SUBIECTUL II
A 1 a stimulează creșterea organismului, sinteza proteinelor și lipoliza
b - înainte de pubertate - gigantismul – simptome: înălțime peste 2m
- după pubertate – acromegalie – simptome: creșterea exagerată a extremităților
c hipofiza are legături structurale și funcționale cu hipotalamusul
d - asemănare – dezvoltare fizică redusă
- deosebire – dezvoltare psihică normală la nanismul hipofizar
- dezvoltare psihică redusă la nanismul tiroidian
2 a ejecția laptelui și expulzia fetală
b - diabetul insipid - simptome: poliuria și polidipsia
c în doze mari, ADH –ul determină creșterea tensiunii arteriale
3 a determină lipoliza
b determină glicogenogeneză hepatică și musculară ( transformă glucoza în glicogen )
c - asemănare – poliuria sau ( polidipsia )
- deosebire – în diabetul zaharat apare și polifagia sau ( glucozuria, hiperglicemia )
4 a glucocorticoizi, mineralocorticoizi și sexosteroizi
b - relaxarea musculaturii netede a pereților tubului digestiv
- inhibarea majorității secrețiilor digestive
c - asemănare – ambii acționează la nivelul nefronilor
- deosebire – cortizolul stimulează eliminarea excesului de apă; aldosteronul stimulează
reabsorbția de apă și Na+
5 a diabet zaharat
b insulina: - intensifică consumul tisular de glucoză; - stimulează lipogeneza din glucoză
c manifestări: glucozurie și poliurie
6 a - boala Basedow – Graves - cauza: hipersecreția tiroidiană
b hiperfagie, intoleranță la căldură, tremurături ale mâinilor
A c hormonii tiroidieni se formează prin iodarea aminoacidului tirozină
7 a corticosuprarenala și medulosuprarenala
b tahicardie și dilatarea bronhiilor
c cortizolul :
- crește filtrarea glomerulară, - stimulează astfel eliminarea de apă
- scade reabsorbția de apă la nivelul tubilor uriniferi ai nefronilor
8 a - pancreasul endocrin - alt hormon secretat = glucagonul
b - intensifică consumul celular de glucoză; - stimulează sinteza de proteine
- stimulează glicogenogeneza hepatică ( transformarea glucozei în glicogen )
- stimulează lipogeneza ( sinteza de lipide ) din glucoză
c în caz de hiposecreție de insulină se acumulează corpi cetonici în organism, ceea ce duce
la coma diabetică.
B 1 a - primul – diabet zaharat - al doilea – diabet insipid
b - primul – pancreasul endocrin; insulină; hiposecreție insulinică
- al doilea – neurohipofiza; hormonul antidiuretic; hiposecreția de ADH
c - hiperglicemie=cantitate mare de glucoză în sânge(peste 1g/l de sânge
- poliurie = cantitate mare de urină eliminată ( 10 – 15 l / zi )
d - cerința: Precizați ce hormoni nonglandulotropi secretă adenohipofiza.
- rezolvarea cerinței: Adenohipofiza secretă doi hormoni nonglandulotropi: somatotropul
și prolactina.
2 a hormonul antidiuretic ( ADH )
154
b- boala = diabet insipid - hiposecreție
c- organul țintă = rinichiul; - structura secretoare = hipotalamusul, hormonul fiind apoi
depozitat și eliberat în sânge de neurohipofiză
d - formularea cerinței: Precizați ce alt hormon este depozitat de neurohipofiză și ce rol are
acesta.
- rezolvarea cerinței: Ocitocina; contracția uterului la gravide în timpul travaliului și
expulzia fătului
3 a hiposecreție de insulină
b - cantitatea de glucoză din sânge este peste normal (hiperglicemie);
- prezența glucozei în urină ( glucozurie )
c comă și moarte
d - formularea cerinței: Precizați glanda endocrină afectată în cazul diabetului zaharat.
- rezolvarea cerinței: Pancreasul endocrin.
SUBIECTUL III
A 1 a tiroxina și triiodotironina
b glicogenoliză hepatică și gluconeogeneză
c - diabetul zaharat - cauză - hiposecreția insulinică
- manifestare ( hiperglicemie) - prevenire – regim alimentar echilibrat
d - enunț adevărat : Nanismul tiroidian apare la copil și se caracterizează
prin dezvoltare fizică și psihică redusă.
- enunț fals: Pancreasul este localizat în cavitatea toracică.
2 a - tirotropina ( TSH )
- hipofiza – localizată la baza creierului, în șaua turcească a osului sfenoid
b - hiperglicemia este determinată de hiposecreția de insulină
- hormonul cu efect hipoglicemiant este insulina
c - hormonul antidiuretic ( ADH ); - crește absorbția de apă la nivelul nefronilor
d - enunț adevărat: Hipersecreția de STH la adult determină acromegalia.
- enunț fals: Adenohipofiza este lobul posterior al hipofizei.
B 1 a - corticosuprarenala – aldosteronul - medulosuprarenala – adrenalina
b - hormonul foliculostimulant ( FSH ) - hormonul luteinizant ( LH )
c minieseu: - 8 noţiuni specifice : cavitatea abdominală, secreție endocrină, secreție
exocrină, glucagon, insulina, suc pancreatic, hiperglicemie, diabet zaharat.
- corelarea logică a noţiunilor şi aranjarea într-un text:
Pancreasul este localizat în cavitatea abdominală, în spatele stomacului. Pancreasul este
o glandă mixtă, cu secreție endocrină, reprezentată de hormonii insulină și glucagon și
secreție exocrină, reprezentată de sucul pancreatic. Hiposecreția de insulină determină
apariția diabetului zaharat caracterizat prin hiperglicemie
2 a - un hormon glandulotrop este tirotropina ( TSH ); - stimulează secreția glandei tiroide
b - stimulează contracția musculaturii netede a uterului gravid ; - expulzia fetală
c minieseu : - 8 noţiuni specifice : adenohipofiza, hipotalamus, tija pituitară,
neurohormoni, hormoni glandulotropi, tirotropina, corticotropina, gonadotropi
- corelarea logică a noţiunilor şi aranjarea într-un text :
Hipofiza este localizată la baza encefalului și este legată de baza hipotalamusului prin
tija pituitară. Hipofiza are trei lobi: anterior, intermediar și posterior. Activitatea lobului
anterior – adenohipofiza – este controlată de neurohormonii hipotalamici, iar secreția
adenohipofizei – hormonii glandulotropi – coordonează activitatea întregului sistem
endocrin. Hormoni glandulotropi sunt: corticotropina – stimulează creșterea și secreția
de hormoni ai corticosuprarenalei; tirotropina - controlează funcțiile tiroidei;
gonadotropi – controlează funcțiile gonadelor feminine și masculine.Hipofuncția
glandei hipofize determină hiposecreții hormonale, iar hiperfuncția glandei hipofize
determină hipersecreții hormonale.
155
TEST GLANDE ENDOCRINE – acumulează cât mai multe puncte!
A 1 Pancreasul este o glandă mixtă, având atât funcție exocrină cât și endocrină. 2 12 p
2 Gușa endemică reprezintă o creștere în volum a glandei tiroide,cauzată de 2
lipsa de iod din organism.
3 Glandele suprarenale sunt formate din două zone: corticală și medulară. 2
4 Hipersecreția de somatotrop determină în copilărie gigantismul iar la adult 2
acromegalie.
5 Hormonul melanocitostimulator ( MSH ) este secretat de lobul intermediar al 2
hipofizei.
6 TSH ( tirostimulina ) este un hormon glandulotorp secretat de adenohipofiză. 2
B 1 - nanism hipofizar – cauza = hiposecreția de STH; simptom = creștere redusă 2 4p
a corpului
- diabet zaharat – cauza = hiposecreția de insulină; simptom = glucozurie
2 - somatotrop ( STH ) – creșterea armonioasă a corpului 2
- hormonul antidiuretic ( ADH ) – stimularea absorbției de apă la nivelul
nefronilor.
C 1. b. exoftalmia 2. b. tiroxină 3. d. poliurie 4. c. insulina 4p
D 1 F - Hiposecreția de hormon antidiuretic produce diabetul insipid. 2 10 p
2 F - Hormonul de creștere este secretat de adenohipofiză 2
3 F - Nanismul hipofizar se caracterizează prin statură foarte mică, fără 2
deficiență mintală.
4 4. A 5. A 4
A a doi hormoni: - tiroxina ( 1p ) - trioidotironina ( 1p ) 2 12 p
b două simptome: 2
- hiperfagie; - scăderea în greutate sau ( nervozitate, exoftalmie )
c - asemănare = au efect hiperglicemiant ( 2p ) 4
- deosebire = STH determină sinteza de proteine,
hormonii tiroidieni descompun proteinele ( 2p )
d - mixedem( 2p ) - hiposecreția tiroidei( 2p ) 4
B a acromegalia 4 18p
b hipersecreția de STH la adult 4
c - gigantismul ( 2p ) - talie peste 2m, armonios dezvoltat ( 2p ) 4
d - formularea cerinței: denumiți boala care ar apărea în cazul 6
hiposecreției de STH la copil și precizați două caracteristici ale acesteia. ( 3p )
- rezolvarea cerinței: nanism hipofizar; caracteristici: talie redusă, dezvoltare
psihică normală.( 3p )
A a - tiroida – în partea anterioară a gâtului 4 12p
- hipofiza – la baza diencefalului, în șaua turcească a osului sfenoid
b dezvoltare fizică și psihică redusă 2
c - ocitocina stimulează contracția musculaturii netede a uterului gravid 2
- determină expulzia fetală
d - enunț adevărat: Tirotropina și corticotropina sunt hormoni glandulotropi 4
secretați de hipofiză.
- enunț fals: Nanismul hipofizar se caracterizează prin dezvoltare fizică și
psihică redusă.
B a insulina- hipoglicemie( 2p ) - glucagonul – hiperglicemie ( 2p ) 4 18p
b - dezvoltare fizică și psihică redusă ( 1p ) - deformații osoase(1p) 2
c minieseu: - 8 noţiuni specifice : hiposecreție, nanism hipofizar, 12
hipersecreție, acromegalie, gigantism, diabet insipid,
156
mixedem,boala Basedow - Graves ( 8p )
- corelarea logică a noţiunilor şi aranjarea într-un text: ( 4p )
Hiposecreția hormonului de creștere determină, la copii, nanismul hipofizar
caracterizat prin: talie redusă, dezvoltare fizică redusă, dar armonioasă și
dezvoltare psihică normală. Hipersecreția hormonului de creștere determină, la
copii, gigantismul caracterizat prin talie peste medie, iar la adult, determină
acromegalie, caracterizată prin creșterea exagerată a extremităților și
viscerelor. Hiposecreția de ADH determină diabetul insipid, caracterizat prin
poliurie ( eliminarea unei cantități mari de urină ), polidipsie ( consumarea unei
cantități mari de apă ), hipotensiune. Hiposecreția de hormoni tiroidieni
determină, la adult, mixedemul caracterizat prin obezitate, anemie, tegument
uscat,diminuarea memoriei, senzație de frig. Hipersecreția de hormoni
tiroidieni determină boala Basedow – Graves caracterizată prin scădere în
greutate, piele umedă, iritabilitate, tremurături ale mâinilor, tahicardie.
SISTEMUL OSOS ȘI SISTEMUL MUSCULAR
1 - neurocraniu: frontal, occipital, etmoid și sfenoid
- viscerocraniu: maxilar inferior ( mandibula ), vomer
2 cinci regiuni: - cervicală ( 7 ), toracală ( 12 ), lombară ( 5 ), sacrală ( 5 ), coccigiană ( 4-5 )
3 - lordoze ( cu concavitatea dispusă posterior ): cervicală și lombară
- cifoze ( cu concavitatea dispusă anterior ) : toracală și sacrală
4 - coaste adevărate( se articulează direct cu sternul): coastele I – VII
- coaste false ( se articulează prin intermediul cartilajului coastei VII ): coastele VIII – X
- coaste libere = flotante ( nu se articulează cu sternul ): coastele XI - XII
5 - centura scapulară: omoplat ( scapulă ), claviculă
- scheletul brațului: humerus - scheletul antebrațului: radius , cubitus ( ulna )
- scheletul mâinii: 8 carpiene, 5 metacarpiene, 14 falange
6 centura pelviană ( 2 oase coxale ), osul sacrum și coccis
7 asigură stațiunea bipedă, locul de inserție pentru mușchi,depozit de săruri,formează cavități de
protecție pentru organele interne
8 oasele lungi
9 prin activitatea periostului ( membrană conjunctivă ce înconjoară osul )
10 încălțăminte strâmtă, statul îndelung în picioare
11 - fracturi închise ( pielea rămâne intactă); fracturi deschise ( capetele osului ies la exterior )
- cauze: traumatisme, accidente
- manifestări: durere, echimoze, deformarea regiunii, scurtarea regiunii
12 mimicii ( cutanați ), masticatori, limbii, extrinseci ai globului ocular
13 drepți abdominali, oblici externi, oblici interni
14 - tetanos incomplet - se obține prin aplicarea unor stimuli cu frecvență redusă; se înregistrează
grafic ca un platou dințat
- tetanos complet – se obține prin aplicarea unor stimuli cu frecvență mare; se înregistrează grafic
ca un platou neted
15 - starea de contracție permanentă, dar parțială a musculaturii
- rol: termoreglare, menținerea tonusului postural ( poziția corpului ), expresia feței
16 - cauze: activitate fizică dezorganizată, acumulare de acid lactic ( intoxică fibra musculară )
- prevenire: dozarea efortului muscular, evitarea sedentarismului
17 - mușchiul se scurtează sub o tensiune constantă; realizează lucru mecanic ( mișcare )
- caracteristice mușchilor membrelor
18 distrugerea fibrelor nervoase motorii care inervează fibrele musculare (fractura coloanei
vertebrale)
19 - mușchii intercostali, diafragmă ( realizarea ventilației pulmonare )
157
- frontal, occipital, orbital, bucal, nazal ( realizarea expresiei feței )
20 - secusa ( contracție simplă )obținută prin aplicarea unui stimul unic
- frisonul termic este reprezentat de o succesiune de secuse
B. MODELE DE ITEMI
SUBIECTUL I
A 1 Coastele care se articulează direct cu sternul se numesc coaste adevărate, iar cele
nearticulate cu sternul se numesc coaste libere ( flotante ).
2 Centura pelviană este formată din 2 oase coxale,iar centura scapulară din omoplat și
A claviculă.
3 Ulna aparține scheletului antebrațului, iar fibula aparține scheletului gambei.
4 Mușchii dințați aparțin musculaturii toracelui, iar mușchii oblici aparțin musculaturii
abdomenului.
5 Mușchii pronatori și supinatori ai piciorului aparțin mușchilor gambei, iar mușchiul biceps
brahial aparține mușchilor brațului.
6 Contracțiile fuzionate se înregistrează grafic ca un platou dințat în cazul tetanosului
incomplet și ca un platou neted în cazul tetanosului complet.
7 În contracțiile izotonice mușchiul se scurtează și realizează lucru mecanic, iar în contracțiile
izometrice mușchiul nu își modifică dimensiunile și energia este transformată în căldură.
B 1 - mușchii toracelui: pectorali, intercostali; - mușchii spatelui: trapez, marele dorsal
2 - neurocraniu ( frontalul ) - viscerocraniu ( mandibula )
3 - tetanos incomplet – se obține prin aplicarea repetitivă a unor stimuli cu frecvență joasă
- tetanos complet – se obține prin aplicarea repetitivă a unor stimuli cu frecvență ridicată
4 - creșterea în lungime – se seama cartilajelor de creștere
- creșterea în grosime – pe seama periostului, membrana conjunctivă ce înconjoară osul
5 - brațul – biceps brahial ( sau triceps brahial )
- antebrațul – pronatori și supinatori ai antebrațului ( sau flexori și extensori ai degetelor )
6 - torace – mușchii pectorali ( sau dințați, intercostali, diafragm )
- abdomen – drepți ( sau oblici ) abdominali
C 1. b 2. b 3. c 4. c 5. d 6. a 7. b
8. a 9. b 10. c 11 .b 12. c 13.a 14.b
D 1 F - Frontalul este un os nepereche al neurocraniului.
2 F - Humerusul este un os ce aparține scheletului brațului.
3 A
4 F - Mușchiul croitor aparține membrului inferior.
5 F - Creșterea în grosime a oaselor se face prin periost.
6 F – Etmoidul este un os nepereche al neurocraniului.
SUBIECTUL II
A 1 a două cavități de protecție și organele adăpostite:
- cutia craniană- adăpostește encefalul
- canalul vertebral – adăpostește măduva spinării
b tipuri de coaste și perechile corespunzătoare: - adevărate: perechile 1 – 7
- false : perechile 8 – 10; - libere : perechile 11 – 12
c două tipuri de curburi fiziologice ale coloanei vertebrale și o deosebire:
- lordoză - concavitatea dispusă posterior; - cifoză – concavitatea dispusă anterior
2 a Contracțiile izotonice: - mușchiul se scurtează sub o tensiune constantă
- realizează lucru mecanic; - sunt caracteristice mușchilor membrelor
Contracțiile izometrice: - nu realizează lucru mecanic
- mușchiul nu-și modifică dimensiunile, ci doar starea de tensiune
- sunt caracteristice musculaturii posturale, care asigură stațiunea bipedă
b tonusul muscular:
- definiție: starea de contracție permanentă, dar parțială a musculaturii
- două roluri: termoreglare, expresia feței
158
c 2 simptome ale rupturii musculare:- dureri locale; - echimoze ale zonei afectate
d mușchii extrinseci ai globului ocular:
- drepți ( superior, inferior, extern, intern ); - oblici ( superior și inferior )
B 1 a 2 femur + 2 tibie + 2 peroneu + 14 tarsiene + 10 metatarsiene + 28 falange = 58
b - masa osoasă = 15 % x 70 kg = 10,5 kg
- masa de substanță organică = 30 % x 10,5 Kg = 3,15 Kg
- cantitatea de oseină = 10% x 3,15 kg = 0,315 kg
c - masa osoasă = 15 % x 80 kg = 12 kg
- masa substanță organică = 30% x 12 Kg = 3,6 Kg
- cantitatea de fibre de colagen = 90 % x 3,6 Kg kg = 3,24 kg
d - formularea cerinței: calculați masa osoasă a unui persoane de 100 kg
- rezolvarea cerinței: masa osoasă = 15 % x 100 kg = 15 kg
2 a - V apă corporală = 60 % x greutatea corpului = 60 % x 90 kg = 54 l
- greutatea mușchilor = 40 % x greutatea corpului = 40 % x 90 kg = 36 kg
- V apă din mușchi = 80 % x greutatea mușchilor = 80% x 36 kg = 28,8 l
a 54 l apă corporală ..............100 %
28,8 l apă din mușchi ..........x %
- x% apă musculară din apa corporală = 28,8 x 100 / 54 = 53, 33 %
b - greutatea oaselor = 15 x greutatea corpului = 15 % x 90 kg = 13, 5 kg
c - greutatea substanței uscate a oaselor = 75 % x greutatea oaselor = 75 % x 13,5 kg =
10,12 kg
- greutatea sărurilor minerale a oaselor = 60 % x greutatea substanței uscate a oaselor =
60 % x 10,12 kg = 6,07 kg
2 13,5 kg masă osoasă ....................100 %
6,07 kg săruri minerale..................x %
- x% săruri minerale din masa osoasă=6,07 kg x 100 % /13,5 kg = 44,96 %
d - formularea cerinței: Cantitatea de apă din toate oasele corpului, știind
că aceasta reprezintă 25 % din masa osoasă
- rezolvarea cerinței: Cantitatea de apă din oase = 25 % x greutatea
oaselor = 25 % x 13,5 kg = 3,38
SUBIECTUL III
A 1 a drepți și oblici abdominali
b contracția izotonică: tensiunea rămâne aceeași; mușchiul se scurtează
c - întinderile musculare - cauză: eforturi musculare intense
- manifestare: dureri locale, echimoze și tumefierea zonei afectate
- prevenire: repaus, regim de viață echilibrat
d - enunț adevărat: Contracțiile izotonice se caracterizează prin modificarea
dimensiunilor musculare.
- enunț fals: Mușchiul cvadriceps femural este un mușchi al gambei
2 a oasele reprezintă componenta pasivă a mișcării, ele fiind deplasate cu ajutorul
mușchilor
b trei oase ale viscerocraniului: maxilare, palatine, nazale
c - entorsele; - cauză: traumatisme, mișcări bruște, necontrolate
- simptome: dureri locale, echimoze, umflături ale articulației
- prevenire: respectarea regulilor de protecție a muncii
d - enunț adevărat: Creșterea în grosime a oaselor se realizează pe seama periostului.
- enunț fals: Lordoza se caracterizează prin accentuarea curburii toracale a
coloanei vertebrale.
B 1 a centura pelviană
b contracții izotonice; mușchiul își modifică dimensiunile sub o tensiune pasivă
B 1 constantă
c minieseu:- 8 noţiuni specifice : centura pelviană, femur, patelă, tibie, peroneu,
tarsiene, metatarsiene, falange
159
Scheletul membrelor inferioare este constituit din centura pelviană și scheletul
membrului liber propriu – zis. Acesta cuprinde scheletul coapsei, reprezentat de femur,
scheletul gambei, reprezentat de tibie și peroneu și scheletul piciorului, reprezentat de
tarsiene, metatarsiene și falange. Patela este osul genunchiului.
2 a - în contracția izotonică mușchiul se scurtează, iar în contracția izometrică mușchiul
nu-și modifică dimensiunile
- în contracția izotonică tensiunea din mușchi rămâne constantă, în timp ce în
contracția izometrică tensiunea din mușchi se modifică
b - gambă – mușchii pronatori și supinatori ai piciorului
- coapsă – cvadriceps femural
c - 8 noţiuni specifice : mușchii umărului, deltoid, mușchii brațului, biceps
brahial, triceps brahial, mușchii coapsei, cvadriceps femural, biceps
femural.
Mușchii membrelor superioare sunt : de mușchiul umărului , reprezentat de deltoid ,
mușchii brațului , reprezentați de biceps și triceps brahial , mușchii antebrațului și
mușchii mâinii. Mușchii membrelor inferioare sunt: mușchii coapsei, reprezentați de
cvadriceps femural și biceps femural , mușchii gambei, reprezentați de triceps sural și
mușchii piciorului.
TEST SISTEM OSOS ȘI MUSCULAR – acumulează cât mai multe puncte!

A 1 Oasele care formează scheletul gambei sunt tibia și peroneul. 2 12 p
2 Femurul aparține scheletului coapsei, iar humerusul scheletului brațului. 2
3 Creșterea în grosime a oaselor se realizează prin activitatea periostului, iar 2
creșterea în lungime pe seama cartilajelor de creștere.
4 Cifoza se caracterizează prin accentuarea curburii toracale iar lordoza prin 2
accentuarea curburii lombare.
5 Mușchiul frontal este un mușchi al capului, iar mușchii hioidieni sunt mușchi 2
ai gâtului.
6 Entorsele se caracterizează prin întinderea sau ruperea ligamentelor într-o 2
articulație.
B 1 - coapsa (osul femur) ; - gamba ( osul tibia și osul peroneu = fibula ) 2 4p
2 - brațul (osul humerus) ; - antebrațul( osul radius și osul cubitus =ulna ) 2
C 1. b 2. d. temporale 3. b. 4. a. coxalul 4p
D 1 A 2 10 p
2 F - Oasele cresc în lungime prin cartilajele ce creștere. 2
3 F - Contracțiile musculare izotonice produc mișcările. 2
4 F - Deltoidul este un mușchi al membrului superior. 2
5 F - Oboseala musculară se caracterizează prin scăderi ale randamentului 2
energetic.
A a – mușchi al capului ( frontal) - mușchi al gâtului ( hioidian ) 2 12 p
b - regiunea cervicală: (7 vertebre); - regiunea toracală ( 12 vertebre ) 4
c - scolioza – devierea laterală a coloanei vertebrale 4
A - cifoza – accentuarea curburii toracale ( cocoașa )
d - secusa se obține dacă se aplică un stimul unic 2
- tetanosul incomplet se obține dacă se aplică stimuli succesivi, cu frecvență
mică
B a - greutatea mușchilor = 40% x 70 kg = 28 kg ( 3p ) 6 18 p
- cantitatea de apă din mușchi = 80 % x 28 kg = 22,4 kg ( 3p )
b - 2 humerus + 2 radius + 2 cubitus + 16 carpiene + 10 metacarpiene + 28 4
falange = 60 oase
c - nr fibre musculare = 2 x 48 fasciule x 24 fibre musculare = 2204 4
160
d - formularea cerinței: Ce greutate are o persoană dacă toți mușchii ei striați 4
cântăresc 40 de kg.
- rezolvarea cerinței: greutatea persoanei =40 kg x 100/40=100 kg
A a pectorali, dințați ( 2p ) b. cervicală, toracală, lombară (3p) 5 12 p
c - cauză: activitate fizică dezorganizată; - manifestare: dureri musculare 3
A - prevenire: dozarea efortului muscular, evitarea sedentarismului
d - enunț adevărat: Coastele aparțin scheletului trunchiului. 4
- enunț fals: Sistemul osos este partea activă a aparatului locomotor
B a - mușchi ai membrului superior: mușchiul biceps și triceps brahial ( 2p ) 4 18 p
- mușchi ai membrului inferior: mușchiul croitor, mușchiul cvadriceps ( 2p )
b - secusa = contracție simplă determinată de aplicarea unui stimul unic ( 1p ) 3
- tetanos complet = contracții fuzionate apărute în cazul aplicării unor stimuli cu
frecvență mare( 1p )
- tetanos incomplet = contracții fuzionate apărute în cazul aplicării unor stimuli
cu frecvență mică ( 1p )
c - 8 noţiuni specifice : contracția musculară, contracția izotonică, contracția 11
izometrică, lucru mecanic, musculatură posturală,mușchii embrelor,contracție
simplă, contracții fuzionate ( 8p )
Manifestările mecanice ale contracției musculare sunt mișcările.Contracțiile
musculare sunt de două tipuri: izotonice , în care mușchiul se scurtează sub o
tensiune pasivă constantă și contracții izometrice , în care mușchiul nu își
modifică dimensiunile, ci doar starea de tensiune.Contracțiile izotonice sunt
caracteristice mușchilor membrelor și realizează lucru mecanic , producând
mișcare. Contracțiile izometrice sunt caracteristice musculaturii posturale și
contribuie la menținerea poziției verticale a corpului.Dacă se aplică mușchiului
un stimul unic, de scurtă durată, se obține o contracție simplă , numită secusă.
Dacă se aplică mușchiului stimuli rapizi, repetați, succesivi, se obțin contracții
fuzionate numite contracții tetanice.
DIGESTIA ȘI ABSORBȚIA
1 - cavitatea bucală, faringele, esofagul, stomacul, intestinul subțire, intestinul gros
2 - glandele salivare, ficatul și pancreasul
3 - enzime glicolitice, lipolitice, proteolitice
4 - amilaza salivară; - transformă amidonul preparat în maltoză
5 - masticație, triturație, deglutiție, amestecarea cu sucurile digestive
6 - înmuierea alimentelor; - dizolvarea substanțelor hidrosolubile; - emulsionarea grăsimilor
7 - lizozimul este o substanță antibacteriană prezentă în salivă
8 - pepsina – transformă proteinele în albumoze și peptone; - gelatinaza – lichefiază gelatina
- labfermentul – transformă cazeinogenul solubil din lapte în paracazeinat de calciu
9 - lipaza gastrică – transformă lipidele emulsionate din lapte, frișcă, ouă în acizi grași și glicerină
- lipaza pancreatică și intestinală – transformă lipidele emulsionate în acizi grași și glicerină
10 - albumozele și peptonele sunt transformate în oligopeptide, sub acțiunea tripsinei și
chimotripsinei din sucul pancreatic
- oligopeptidele sunt transformate în tri și dipeptide sub acțiunea carboxipeptidazelor din sucul
pancreatic; - tri și dipeptidele sunt transformate în aminoacizi sub acțiunea peptidazelor din
sucul intestinal
11 - amidonul preparat este transformat în dizaharide ( maltoză ) sub acțiunea amilazei salivare și a
amilazei pancreatice; - amidonul crud este transformat în dizaharide ( maltoză ) sub acțiunea
amilazei pancreatice; - dizaharidele sunt transformate în monozaharide ( glucoza ) sub acțiunea
dizaharidazelor din sucul intestinal
161
12 - mișcările tonice, prin care stomacul se umple cu alimente
- mișcările peristaltice, prin care alimentele se amestecă cu sucul gastric și se formează chimul
gastric care se evacuează lent și fracționat în duoden
13 - emulsionarea grăsimilor; - activarea enzimelor lipolitice; - absorbția grăsimilor
14 - mișcări peristaltice = unde de contracție circulare, propagate de-a lungul
intestinului,care favorizează înaintarea conținutului intestinal spre colon
- mișcări segmentare = contracții circulare localizate, care asigură amestecul chimului
gastric cu sucurile digestive din intestin și înaintarea conținutului intestinal spre colon
15 - aminoacizii – rezultați în urma digestiei proteinelor
- acizii grași și glicerina – rezultate în urma digestiei lipidelor
- monozaharidele ( glucoza, fructoza, etc ) – rezultate în urma digestiei glucidelor
16 - epiteliul intestinal este unistratificat
- celulele epiteliului intestinal ( enterocite ) au microvili la polul apical
- mucoasa intestinală prezintă numeroase cute, numite valvule conivente și vilozități
Intestinale; - vilozitățile intestinale sunt bogat vascularizate
17 - mecanisme pasive – fără consum de energie; - mecanisme active – cu consum de energie
17 - prin vezicule de pinocitoză
18 - prin mecanisme pasive: pentoze, acizi grași, glicerină, Ca 2+, apă, vitamine
liposolubile ( A, D, K, E )
- prin mecanisme active: hexoze, Na+, Ca 2+( în duoden, alături de vit D ) , Fe +,
vitamine hidrosolubile
19 - activitatea secretorie: producerea de mucus și secreția de K +
- activitatea de absorbție: absorbția apei, Na+, Cl +
20 - flora bacteriană aerobă – are rol în procesul de fermentație a glucidelor vegetale
nedigerate până la acizi organici ( lactic, butiric ) și gaze ( CO2, CH4 ); - are rol în sinteza de
vitamina K și vitaminele din complexul B
- flora bacteriană anaerobă – are rol în procesul de putrefacție a proteinelor nedigerate până la
substanțe toxice: amine ( putresceină, cadaverină ), indol, scatol, amoniac, care se resorb și
ajung la ficat, unde sunt detoxificați
MODELE DE ITEMI
SUBIECTUL I
A 1 Stomatita este o inflamație a mucoasei bucale manifestată prin greutate în masticație și
A deglutiție.
2 Vitaminele hidrosolubile se absorb activ în sânge iar vitaminele liposolubile se absorb
pasiv în limfă.
3 Transformările fizice ale alimentelor constau în: înmuierea alimentelor, dizolvarea
substanțelor hidrosolubile și emulsionarea grăsimilor.
4 Enzimele digestive sunt de trei tipuri: glicolitice, lipolitice și proteolitice.
5 Saliva este produsul glandelor salivare și acționează în cavitatea bucală.
6 Acidul clorhidric din sucul gastric, activează enzimele proteolitice și are acțiune
antimicrobiană.
7 Amilaza pancreatică degradează amidonul crud și îl transformă în maltoză.
8 Activitatea motorie a intestinului constă în trei tipuri de mișcări: tonice , peristaltice și
segmentare.
9 Flora de fermentație degradează glucidele nedigerate, iar flora de putrefacție degradează
proteinele nedigerate.
10 Rezultatul digestiei gastrice este chimul gastric, iar rezultatul digestiei intestinale este chilul
intestinal.
B 1 - flora bacteriană aerobă de fermentație transformă glucidele nedigerate în acizi organici și
gaze.
- flora bacteriană anaerobă de putrefacție transformă proteinele nedigerate în amine, indol,
scatol și amoniac
2 - Enterocolita este o inflamație a mucoasei intestinului subțire cauzată de virusuri sau bacterii
162
și se manifestă prin grață, dureri abdominale, febră și diaree.
- Ciroza hepatică este o boală prin care este distrus țesutul hepatic. Ea este cauzată de infecții
repetate sau alcoolism și se manifestă prin lipsa poftei de mâncare, grețuri, oboseală și
mărirea ficatului.
C 1. a 2. a 3. b 4. c
D 1 A
2 F – Proteinele pot fi absorbi prin vezicule de pinocitoză.
3 F - Glucoza este absorbită în sânge prin mecanism activ.
4. A 5. A
6 F - Absorbția glucidelor se realizează la nivelul intestinului subțire.
7. A 8. A
SUBIECTUL II
A 1 a cavitatea bucală și intestinul subțire
b - glandele salivare ( saliva : amilaza salivară transformă amidonul în dizaharide =
maltoză); - glandele intestinale ( sucul intestinal: dizaharidazele transformă dizaharidele
în monozaharide)
- pancreasul ( sucul pancreatic: amilaza pancreatică transformă amidonul în dizaharide )
c consumul excesiv de glucide favorizează crearea unui mediu acid în cavitatea bucală,
datorită metabolismul bacteriilor din placa bacteriană, care se hrănesc cu carbohidrații.
Mediul acid va dizolva smalțul dentar favorizând acțiunea bacteriilor asupra dinților.
2 a stomac și intestin subțire
b două enzime și rolul fiecăreia: - tripsina (descompune albumozele și peptonele în peptide
mai mici = oligopeptide); - carboxipeptidaza ( descompune peptidele mai mici =
oligopeptidele în tri și dipeptide )
c forme de absorbție și mecanisme: - aminoacizii – prin mecanism activ
- proteine întregi ( anticorpii din laptele matern ) – prin vezicule de pinocitoză
A 2 d se descompun, sub acțiunea florei de putrefacție, în substanțe toxice (amine, indol,
scatol, amoniac) care se resorb în sânge și ajung la ficat, unde sunt detoxifiate
B 1 a produșii finali rezultați din digestia alimentelor:
- din glucide( polizaharide ) rezultă monozaharide: glucoza, fructoza, galactoza
- din proteine rezultă aminoacizii; - din lipide rezultă acizi grași și glicerină
b - prin mecanism pasiv – pentru pentoze ( riboza )
- prin mecanism activ – pentru hexoze ( glucoza )
c nu sunt supuse transformărilor digestive: apa, sărurile minerale, vitaminele
d - formularea cerinței: precizați modalitățile de absorbție a lipidelor
- rezolvarea cerinței: glicerolul și acizii grași cu lanț scurt se absorb pasiv în sânge, iar
acizii grași cu lanț lung se absorb pasiv în limfă sub formă de chilomicroni
2 a în cavitatea abdominală, în curbura duodenului, în spatele stomacului
b patru enzime: tripsina, chimotripsina, elastaza, lipaza pancreatică
c pancreasul este o glandă mixtă deoarece are două porțiuni:
- porțiune exocrină, reprezentată de acinii pancreatici care secretă sucul pancreatic
- porțiune endocrină, reprezentată de insulele Langerhans care secretă 2 hormoni:
insulina și glucagonul
d - formularea cerinței: enumerați alte două glande anexe ale tubului digestiv
- rezolvarea cerinței: ficatul și glandele salivare
SUBIECTUL III
A 1 a - în partea stângă a cavității abdominale, în loja gastrică
- depozitează temporar alimentele și participă la digestia chimică a proteinelor și
lipidelor
b - funcția secretorie – constă în producerea de suc gastric
- funcția motorie – constă în 2 tipuri de mișcări: tonice și peristaltice
c - enzime proteolitice: pepsina, gelatinaza, labfermentul
- enzime lipolitice: lipaza gastrică
163
d - enunț adevărat: Sucul gastric conține apă, HCl și substanțe organice.
- enunț fals: Mișcările peristaltice au rol în umplerea stomacului cu alimente.
2 a mecanism activ și mecanism pasiv
b - asemănare : ambele se absorb în sânge
- deosebire: glucoza se absoarbe activ iar riboza pasiv
c proteinele se absorb activ sub formă de aminoacizi; la sugar, anticorpii din laptele matern
se absorb prin vezicule de pinocitoză
d - enunț adevărat: Nutrimentele rezultate în urma digestiei lipidelor sunt reprezentate de
acizi grași și glicerină
- enunț fals: Apa se absoarbe activ în intestinul subțire și intestinul gros.
B 1 a 3 enzime din sucul intestinal: lipaza intestinală, peptidaza intestinală, dizaharidaze
b - definiția absorbției: trecerea nutrimentelor rezultate în urma digestiei, din lumenul
tubului digestiv în vasele de sânge și limfă de la nivelul vilozităților intestinale
- mecanisme de absorbție: activ, cu consum de energie și pasiv, fără consum de energie,
prin difuziune
c - 8 noțiuni specifice: stomac, intestin subțire, intestin gros, suc
pancreatic, enzime proteolitice, aminoacizi, mecanisme active, flora de putrefacție
Digestia proteinelor are loc în stomac și intestinul subțire sub acțiunea enzimelor
proteolitice care transformă proteinele în aminoacizi. Enzimele proteolitice din sucul
gastric sunt: pepsina, labfermentul și gelatinaza. Enzimele proteolitice din sucul
B pancreatic sunt: tripsina, chimotripsina, elastaza și carboxipeptidazele iar cele din sucul
intestinal se numesc peptidaze intestinale. Absorbția proteinelor se face sub formă de
aminoacizi, prin mecanisme active , iar unele proteine ( anticorpii din laptele matern )
sunt absorbite prin vezicule de pinocitoză. Proteinele nedigerate sunt degradate de flora
anaerobă de putrefacție din intestinul gros.
2 a - bila ( secretată de ficat ); - sucul pancreatic ( secretat de pancreas )
b - Na - se absoarbe activ ; - Ca - se absoarbe activ în prezența vitaminei D
+ 2+
- Fe2+ - se absoarbe activ în prezența vitaminei C

- vitaminele hidrosolubile ( B, C ) – se absorb activ în sânge
- vitaminele liposolubile ( A, D ) – se absorb pasiv în limfă, sub formă de chilomicroni
c - 8 noțiuni specifice: amilaza salivară, amilaza pancreatică, dizaharidaze,
intestinul subțire, pentoze, hexoze, intestin gros, floră bacteriană de
fermentație
Digestia glucidelor are loc în cavitatea bucală și în intestinul subțire sub acțiunea
enzimelor glicolitice. Enzimele glicolitice sunt reprezentate de amilaza salivară, amilaza
pancreatică și dizaharidaze. Amilaza salivară transformă amidonul preparat în
dizaharide iar amilaza pancreatică transformă amidonul preparat și crud în dizaharide.
Sub acțiunea dizaharidazelor din intestinul subțire dizaharidele sunt transformate în
monozaharide. Absorbția monozaharidelor se face prin mecanism pasiv în cazul
pentozei și prin mecanism activ în cazul hexozei. Glucidele nedigerate sunt degradate
de flora bacteriană aerobă de fermentație din intestinul gros
3 a 2 segmente ale tubului digestiv: stomac și intestinul subțire
b sărurile biliare au rol în emulsionarea lipidelor, activarea lipazelor, absorbția grăsimilor
din intestin
c - 8 noțiuni specifice: enzime lipolitice, acizi grași, glicerină, lipază gastrică,
lipaza pancreatică, lipaza intestinală , acizi grași cu lanț lung de atomi de
carbon ,chilomicroni
Digestia lipidelor are loc în stomac și intestinul subțire sub acțiunea enzimelor lipolitice
care transformă lipidele din alimente în acizi grași și glicerină.Enzimele lipolitice sunt
reprezentate de: lipaza gastrică, lipaza pancreatică și lipaza intestinală. Absorbția
glicerinei și a acizilor grași cu lanț scurt de atomi de carbon se face pasiv în sânge.
Absorbția acizilor grași cu lanț lung se face pasiv în limfă sub formă de chilomicroni.
164
TEST DIGESTIA ȘI ABSORBȚIA – acumulează cât mai multe puncte!
A 1 Flora de putrefacție din intestinul gros degradează proteinele nedigerate. 2 12 p
2 Bila este produsul de secreție a ficatului și este depozitată în vezica biliară. 2
3 Litiaza biliară este dată de prezența calculilor biliari în vezica biliară. 2
4 Digestia lipidelor începe în stomac sub acțiunea enzimelor lipolitice. 2
5 Absorbția glucozei se realizează prin mecanism activ , iar a glicerolului prin 2
mecanism pasiv.
6 Pancreatita este o inflamație a pancreasului determinată de infecții, intoxicații 2
sau alcoolism.
B 1 - pepsina gastrică: transformă proteinele în albumoze și peptone 2 4p
- lipaza gastrică: transformă lipidele în acizi grași și glicerină
2 - peptidază intestinală: transformă tri și dipeptidele în aminoacizi 2
- dizaharidaze: transformă dizaharidele în monozaharide
C 1. a 2. a 3. b 4. b. 4p
D 1 F - Amidonul preparat și crud este degradat în prezența enzimelor din sucul 2 10 p
pancreatic.
2 F - În intestinul gros are loc producerea vitaminelor din complexul B și a 2
vitaminei K.
3. A 4. A 4
5 F - Bila este secretată de ficat și depozitată în vezica biliară. 2
A a vezica biliară, ficatul 4 12 p
b 2 componente ale bilei:- pigmenți biliari; - săruri biliare sau colesterol 2
c 3 roluri ale bilei: - emulsionarea grăsimilor 3
- activarea lipazelor - favorizează absorbția lipidelor
d – cauză = formarea de calculi biliari 3
- simptom = durere mare în partea dreaptă a abdomenului, grețuri, febră,
frisoane; - prevenire = reducerea consumului de grăsimi, evitarea
consumului exagerat de alcool, cafea, tutun
B a două componente ale sucului gastric: 3 18 p
- apă ( 99% ) ( 1p ) ; - reziduu uscat ( 1% ): HCl, mucus, pepsină ( 2p )
b - pepsinogenul inactiv se transformă în pepsină activă sub acțiunea HCl 6
- pepsina transformă proteinele în peptide mai mici (albumoze și peptone)
- labfermentul ( prezent doar la sugari ) transformă, în prezența Ca2+,
cazeinogenul solubil din lapte în paracazeinat de Ca
c - amilaza salivară – acționează asupra amidonului preparat și îl transformă 4
în dizaharide ( maltoza )( 2p )
- amilaza pancreatică – acționează asupra amidonului preparat și crud și îl
transformă în dizaharide ( 2p )
d - formularea cerinței: Numiți enzimele care acționează asupra lipidelor de-a 4
lungul tubului digestiv.( 2p )
- rezolvarea cerinței:Lipaza gastrică, lipaza pancreatică și lipaza intestinală.
A a prezența vilozităților intestinale determină creșterea suprafeței de absorbție 2 12 p
b la nivelul colonului se absorb apă și vitamine 2
c formă absorbție și mecanism: - aminoacizi - prin mecanism activ 4
- anticorpii din laptele matern - prin vezicule de pinocitoză
d – enunț adevărat: Riboza se absoarbe pasiv, fără consum de energie ( 2p ) 4
- enunț fals: Acizii grași cu lanț lung sunt transportați în stare liberă în
sânge( 2p)
B a - stomac, - intestin subțire 4 18 p
165
b - glande salivare (saliva); - ficat( bila) 4
c - 8 noțiuni specifice: mișcări peristaltice, mișcări segmentare, rect, 10
materii fecale, floră bacteriană aerobă, fermentație, floră bacteriană
anaerobă, putrefacție ( 8p )
Activitatea motorie a intestinului gros presupune două tipuri de mișcări:
mișcări peristaltice, realizate prin unde de contracție și relaxare și mișcări
segmentare, realizate prin inele de contracție. Cele două tipuri de mișcări
favorizează înaintarea conținutului intestinal spre rect și formarea
materiilor fecale. În intestinul gros există două tipuri de floră bacteriană:
flora bacteriană aerobă care ajută la fermentația glucidelor nedigerabile
( celuloza ) și flora bacteriană anaerobă care ajută la putrefacția
proteinelor nedigerate
CIRCULAȚIA
1 - Grupa O ( I ); A ( II ); B ( III ); AB ( IV )
2 - pe suprafața hematiilor există proteine numite aglutinogene( A și B )
- în plasmă există proteine numite aglutinine ( α și β )
3 - grupa O ( I ) – fără aglutinogene; cu aglutinină α și β; - grupa AB ( IV ) – cu aglutinogen A și B
- grupa A ( II ) – cu aglutinogen A și aglutinină β, - grupa B ( III ) – cu aglutinogen B și
aglutinină α
4 - are loc reacția dintre aglutinogenul A din sângele cu grupa A ( donator ) cu aglutinina α din
plasma sângelui cu grupa B ( primitor )
- această reacție determină aglutinarea hematiilor și hemoliza acestora.
5 - sângele poate fi de tip Rh pozitiv, dacă pe suprafața hematiilor există aglutinogenul Rh
- sângele poate fi de tip Rh negativ, dacă pe suprafața hematiilor nu există aglutinogenul Rh
6 - la transfuzii repetate, în sângele persoanelor cu Rh negativ se produc anticorpi anti – Rh
( anti – D ) care vor produce aglutinarea și hemoliza hematiilor primite prin transfuzia de sânge.
7 - aglutinarea reprezintă înlănțuirea hematiilor, fenomen care blochează vasele sangvine
- hemoliza reprezintă distrugerea hematiilor
8 - imunitatea = capacitatea organismului de a recunoaște și de a neutraliza particule sau celule
străine acestuia; - imunitate nespecifică ( înnăscută ); imunitate specifică ( dobândită )
9 - mecanisme celulare( fagocitoză)= procesul de digestie a microorganismelor pătrunse în corp
- mecanisme umorale – prin substanțe produse de organism: lizozim ( din secreția salivară și
lacrimală ); HCl ( din secreția gastrică ); acizi organici ( din secreția glandelor sebacee )
10 - limfocitele T – realizează imunitatea celulară prin lupta directă cu microbii
- limfocitele B – realizează imunitatea umorală prin secreția de anticorpi
11 - imunitate dobândită natural – pasiv (prin transfer transplacentar de anticorpi sau din laptele
matern); - activ ( în urma contactului cu un microb )
- imunitate dobândită artificial – pasiv, prin administrare de seruri imune cu anticorpi
- activ, prin vaccinare cu agenți patogeni atenuați sau omorâți,
care determină producerea de anticorpi de către organism
12 - 2 atrii și 2 ventricule
- comunicarea se face între atrii și ventricule prin orificii atrioventriculare
13 - valvele atrioventriculare ( stângă = bicuspidă și dreaptă = tricuspidă ) se deschid
dinspre atrii spre ventricule
- valvele semilunare, de la baza arterelor, care se deschid dinspre ventricule spre artere
- valvele permit trecerea sângelui într-un singur sens
14 - miocardul este stratul mijlociu al peretelui inimii, situat între epicard ( exterior ) și endocard
( interior ); - alcătuit din 2 tipuri de celule: miocardice adulte, contractile; - miocardice
embrionare, care formează țesutul excitoconductor nodal
15 - nodulul sinoatrial descarcă impulsuri de contracție cu frecvența de 70 – 80 de impulsuri / min
166
- nodulul atrioventricular descarcă impulsuri de contracție cu frecvența de 40 de impulsuri / min
- fasciculul Hiss descarcă impulsuri de contracție cu frecvența de 25 de impulsuri / min
16 - automatismul ( ritmicitatea ) = proprietatea miocardului de a se contracta ritmic datorită
16 sistemului excitoconductor nodal
- conductibilitatea = proprietatea miocardului de a conduce unda de contracție în tot
miocardul prin sistemul excitoconductor nodal
- excitabilitatea = proprietatea miocardului în repaus de a răspunde la stimuli externi printr-o
contracție; - contractilitatea = proprietatea miocardului de a se contracta atunci când este
stimulat de umplerea cu sânge a camerelor inimii
17 - contracțiile = sistole - relaxările = diastole
18 - tahicardie = accelerarea bătăilor inimii peste 70 contracții / min; determinată de
căldură; - bradicardie = scăderea ritmului cardiac sub 70 contracții / min; determinată de frig
19 - durata diastolei este mai mare decât durata sistolei - existența diastolei generale
20 - marea circulație: artera aortă ( ventricul stâng ) → corp → vene cave ( atriul drept )
- mica circulație: artera pulmonară ( ventriculul drept ) → plămân → vene pulmonare
( atriul stâng )
MODELE DE ITEMI
SUBIECTUL I
A 1 Imunitatea nespecifică se poate realiza prin două mecanisme: celulare și umorale.
2 Persoanele cu grupa sangvină A ( II ) au pe hematii antigenul A iar cele cu grupa AB ( IV )
au pe hematii antigenul A și antigenul B.
3 Reacția dintre antigenul A și aglutinina α determină aglutinarea hematiilor și hemoliza.
4 Miocardul este alcătuit din două tipuri de celule miocardice: adulte și embrionare.
5 Valvele atrioventriculare sunt de două tipuri: bicuspidă ( stângă ) și tricuspidă ( dreaptă ).
6 În sistola atrială are loc trecerea sângelui din atrii în ventricule.
7 În sistola ventriculară se închid valvele atrioventriculare și se deschid valvele semilunare.
B 1 - imunitate dobândită natural: pasiv, prin transfer transplacentar sau activ, prin contactul cu
germenii
- imunitate dobândită artificial: pasiv, prin administrare de seruri imune sau activ, prin
vaccinare
2 - automatismul = capacitatea miocardului de a se contracta ritmic datorită sistemului
excitoconductor nodal
- conductibilitatea = capacitatea sistemului excitoconductor nodal de a conduce unda de
contracție în tot miocardul
3 - sistola atrială – determină trecerea sângelui din atrii în ventricule
- sistola ventriculară – determină evacuarea sângelui din ventricule în artere
C 1.a 2. d 3. a 4.d 5. a
7.a 8.d 9.a 10.d
D 1. A 2. A 3. A
4 F - Artera aortă transportă sânge oxigenat de la inimă la toate organele.
5 F - Volumul de sânge trimis în organism într-un minut reprezintă debitul cardiac.
SUBIECTUL II
A 1 a imunitatea artificială poate fi:- activă - se obține prin vaccinare și determină producerea
de anticorpi de către organism; - pasivă – se obține prin administrare de seruri imune ce
conțin anticorpi gata preparați
b - limfocitele B produc anticorpi, fiind răspunzătoare de imunitatea umorală
- limfocitele T nu produc anticorpi ci luptă direct cu microbul, distrugându-l, fiind
răspunzătoare de imunitatea celulară
c la persoana cu grupa O ( I ) ( primitor )există în plasmă aglutininele α și β, iar la
A persoana cu grupa AB ( IV ) ( donator ) pe suprafața hematiilor există aglutinogenele A
și B. În urma unei transfuzii, are loc reacția aglutinogen donator – aglutinină primitor de
același tip ( A – α și B – β ) , ceea ce determină aglutinarea și hemoliza hematiilor
167
primite prin transfuzie.
2 a - volumul de sînge și elasticitatea arterelor; - creșterea volumului de sânge și scăderea
elasticității arterelor determină creșterea tensiunii arteriale
b - 2 asemănări: aduc sîngele de la organe la inimă și se deschid în atrii
- 2 deosebiri: - venele cave se deschid în atriul drept iar venele pulmonare se deschid în
atriul stâng;-venele cave transportă sânge neoxigenat iar venele pulmonare sânge
oxigenat
c artera pulmonară ( ventriculul drept ) → plămâni → 4 vene pulmonare ( atriul stâng )
3 a - frecvența cardiacă = numărul de bătăi ale inimii / min
- debitul cardiac = volumul de sânge expulzat în artere / min
b - 2 asemănări: ambele pornesc din ventricule și duc sângele de la inimă la organe
- 2 deosebiri: - artera aortă pleacă din ventriculul stâng iar artera pulmonară din
ventriculul drept; - artera aortă transportă sânge oxigenat iar artera pulmonară sânge
neoxigenat
c artera aortă ( ventriculul stâng )- sânge cu O2 → corp → 2 vene cave ( atriul drept ) -
sânge cu CO2
4 a - automatismul, conductibilitatea, excitabilitatea, contractilitatea
b tensiune arterială = forța exercitată de coloana de sânge asupra pereților vaselor de
sânge; - pulsul arterial = unda de distensie a peretelui arterial, provocată de
evacuarea bruscă a sângelui din ventriculul stâng
c - în timpul efortului fizic frecvența cardiacă crește deoarece se mărește consumul de
oxigen al țesutului muscular
d - Dc = Ds x Fc = 75 ml x 75 bătăi / min = 5 6oo ml / min
- din 5 600 ml sânge -------------------se consumă 250 ml O2
100 ml sânge ------------------se consumă X ml O2
X = 100 ml x 250 ml / 5 600 = 4,18 ml O2 se consumă la 100 ml sânge
- cantitatea de O2 rămas în 100 ml sânge = 20 ml O2 - 4,18 ml O 2 = 15,82 ml O2
5 a 2 etape ale ciclului cardiac: - sistola atrială - sistola ventriculară
b - automatismul = ritmicitatea; - definiția automatismului = capacitatea celulelor
miocardice de a se contracta ritmic datorită impulsurilor primite de la celulele țesutului
nodal
c nodulul sinoatrial are rolul de funcție de centru de automatism al inimii
d - circulația pulmonară; - 1 = arteră pulmonară; 2 = vene pulmonare
- artera pulmonară conține sânge cu dioxid de carbon; venele pulmonare conțin sânge cu
oxigen
6 a tipurile de imunitate naturală: - înnăscută - dobândită
b două forme de transport ale gazelor respiratorii:
- oxihemoglobina pentru transportul oxigenului
- carbohemoglobina pentru transportul dioxidului de carbon
c Dc = Ds x Fc = 80 ml x 80 contracții / min = 6 400 ml / min
d donatorii posibili: O ( I ), A ( II ), B ( III ), AB ( IV ); sângele transfuzat poate avea Rh
pozitiv
7 a două faze ale ciclului cardiac: - sistola atrială - sistola ventriculară
A b - asemănare: artera aortă și artera pulmonară pleacă din ventricule
7 - deosebire: artera aortă pleacă din ventriculul stâng iar artera pulmonară pleacă din
ventriculul drept
c marea circulație: ventriculul stâng → artera aortă → țesuturi → vene cave → atriul
drept
d - nodulul sinoatrial;
- Dc = 75 ml x 80 contracții / min = 6 000 ml / min
- 6 000 ml sânge ----------------------60 s
8 000 ml sânge -----------------------X s; X = 8 000 ml x 60 s / 6 000ml = 80 s
B 1 a grupa sangvină O ( I ): fără aglutinogene și cu aglutinina α și β
168
bdoar grupa sangvină O ( I )
cfactorul Rh a cauzat boala; se întâmplă atunci când mama are Rh negativ iar copilul Rh
pozitiv
d - formularea cerinței: stabiliți ce aglutinogen și ce aglutinină are sângele cu grupa B
(III)
- rezolvarea cerinței: grupa B ( III ) – aglutinogen B și aglutinina α
2 a cele două femei au grupa de sânge A ( II )
b - cei doi bărbați au grupa de sânge AB ( IV ); - aglutinogenul A și aglutinogenul B
c - grupa O ( I ) - grupa A ( II )
d - formularea cerinței: ce aglutinine are bărbatul cu grupa sangvină A ( II )
- rezolvarea cerinței: aglutinina β
3 a grupele sangvine O ( I ) și A ( II )
b Rh negativ
c Debitul cardiac = Volumul sistolic x Frecvența cardiacă = 75 ml x 75 bătăi / min = 5625
ml / min
d - formularea cerinței: calculați debitul cardiac în cazul în care frecvența cardiacă este de
80 bătăi / min
- rezolvarea cerinței: Dc = 75 ml x 80 bătăi / min = 6000 ml /min=6 l / min
4 a a. grupa sangvină B ( III ) b. aglutinina α
c . potențiali donatori: - grupa sangvină O ( I ) - grupa sangvină B ( III )
d - formularea cerinței : stabiliți aglutinogenele și aglutininele din sângele
unei persoane cu grupa sangvină B ( III )
- rezolvarea cerinței: pe hematii se află aglutinogene B, iar în plasmă aglutinine α
5 a nodulul sinoatrial, nodulul atrioventricular, fasciculul Hiss
b tensiunea arterială = forța exercitată de coloana de sânge asupra pereților vaselor de
sânge
c - Dc = Ds x Fc = 80 ml x 100 bătăi / min = 8 000 ml / min
- pulsul arterial = unda de distensie a peretelui arterial, provocată de
evacuarea bruscă a sângelui din ventriculul stâng ; - hormonul antidiuretic ( ADH )
d - formularea cerinței: calculați frecvența cardiacă în cazul în care debitul
cardiac este de 6 960 ml / min
- rezolvarea cerinței: Fc = Dc / Ds = 6 960 / 80 = 87 bătăi / min
SUBIECTUL III
A 1 a grupa O ( I ) și Rh negativ
b - grupa A – aglutinogen A și aglutinina β; - grupa B – aglutinogen B și aglutinina α
c reacția aglutinogenului D ( Rh ) cu aglutinina anti - D ( Rh ) determină:
- aglutinarea - hemoliza hematiilor
A d - enunț adevărat: Mica circulație a sângelui începe din ventriculul drept.
- enunț fals: Grupa sangvină B (III ) are aglutinogen B și aglutinină β.
2 a grupa A ( II ): - aglutinogen A - aglutinina β
b 3 donatori pentru grupa AB ( IV ): - grupa AB ( IV ), O (I ), A ( II )
c - vasele care se deschid în atriul drept sunt venele cave iar vasele care se deschid în
atriul stâng sunt venele pulmonare
d - enunț adevărat: Automatismul este o proprietate specifică miocardului.
- enunț fals: Tahicardia este o reducere a frecvenței cardiace sub 70 bătăi / min.
3 a - asemănare: venele cave și venele pulmonare se deschid în atrii
- deosebire : venele cave transportă sânge cu CO2, iar venele pulmonare transportă
sânge cu O2
b traseul parcurs de eritrocit: ventricul drept → artere pulmonare → plămâni →membrana
alveolo – capilară → vene pulmonare → atriul stâng → ventriculul stâng
c grupa O ( I ): - fără aglutinogene - aglutininele α și β
d - enunț adevărat: Ciclul cardiac este alcătuit dintr-o sistolă și o diastolă.
169
- enunț fals: Valvele semilunare se găsesc la nivelul orificiilor atrioventriculare.
B 1 a eritrocitul are rol în transportul gazelor respiratorii iar leucocitul are rol în imunitate
b - debit sistolic = volumul de sânge expulzat de inimă într- o sistolă
- debit cardiac = volumul de sânge expulzat de inimă / min
c - 8 noțiuni specifice: sistola atrială, sistola ventriculară, diastola atrială,
diastola ventriculară, .valva bicuspidă, valva tricuspidă, valve semilunare,
diastola generală
Ciclul cardiac este format dintr-o sistolă și o diastolă și are durata de 0,8 s pentru 70
contracții / min. În timpul sistolei atriale, prin contracția atriilor are loc trecerea
sângelui din atrii în ventricule. În timpul sistolei ventriculare se închid valvele
atrioventriculare, valva bicuspidă și valva tricuspidă și se deschid valvele semilunare
de la baza arterelor. După sistola atrială și sistola ventriculară are loc diastola atrială și
diastola ventriculară, etapă numită diastolă generală.
2 a - tensiunea arterială = presiunea pe care o exercită sângele expulzat din
ventricule asupra pereților arteriali.
- tensiunea maximă ( sistolică ) = 120 – 140 mm Hg
- tensiunea minimă ( diastolică ) = 70 – 80 mm Hg
b în condiții de stres, stimularea simpaticului determină creșterea tensiunii arteriale
( hipertensiune ) prin 2 mecanisme:
- stimularea vasoconstricției arteriolelor și a frecvenței cardiace
- stimularea constricției vaselor renale și reducerea fluxului urinar
c minieseu: - 8 noțiuni specifice: antigeni, anticorpi, imunitate nespecifică,
imunitatea specifică, seruri imune, imunitate celulară, imunitate
umorală, vaccinare
Imunitatea reprezintă capacitatea organismului de a recunoaște și neutraliza
particule străine organismului, numite antigene, cu ajutorul anticorpilor.Imunitatea este
de două tipuri: imunitate nespecifică, înnăscută și imunitate specifică, dobândită.
Imunitatea specifică este de două tipuri: imunitate celulară, realizată de limfocitele T și
imunitate umorală, realizată de limfocitele B. Imunitatea specifică poate fi dobândită
natural și artificial. Dobândirea artificială a imunității se poate realiza activ, prin
vaccinare sau pasiv, prin administrare de seruri imune.
TEST CIRCULAȚIA – acumulează cât mai multe puncte!

A 1 Creșterea tensiunii arteriale normalese numește hipertensiune iar scăderea ei se 2 12 p
A 1 numește hipotensiune.
2 Marea circulație începe din ventriculul stâng și se termină în atriul drept. 2
3 Artera pulmonară pleacă din ventriculul drept iar artera aortă pleacă din 2
ventriculul stâng.
4 Creșterea ritmului cardiac normal se numește tahicardie iar scăderea acestuia 2
se numește bradicardie.
5 Imunitatea poate fi dobândită artificial în două moduri: pasiv, prin administrare 2
de seruri imune sau activ, prin administrare de vaccinuri.
6 Imunitatea specifică se realizează cu participarea a două tipuri de leucocite: 2
limfocitele T și limfocitele B.
B 1 - anemia = scăderea numărului de eritrocite( 1p ) 2 4p
- leucemia = creșterea numărului de leucocite ( 1p )
2 - grupa A – aglutinogen A și aglutinină β ( 1p ) 2
- grupa B – aglutinogen B și aglutinină α ( 1p )
C 1. a. 2. a 3. d 4. c 4p
D 1 F - Prin arterele pulmonare circulă sânge încărcat cu dioxid de carbon. 2 10 p
2 F - Indivizii cu grupa sangvină B ( III ) prezintă aglutinogenul B pe hematii. 2
170
3. A 4. A 5. A 6
A a Dc = Ds x Fc; Dc = 80 x 100 bătăi = 8 000 ml / min = 8 l / min 4 12 p
b - pulsul arterial = unda de distensie a peretelui arterial, provocată 4
de evacuarea bruscă a sângelui din ventriculul stâng ( 2p )
- se măsoară în orice punct unde o arteră poate fi presată pe un plan osos ( 2p )
c hormonul antidiuretic ( vasopresina ) secretat de hipotalamus și vărsat în sânge 4
de lobul posterior al hipofizei
B a grupa sangvină AB ( IV ) – aglutinogen A și B pe hematii; nu au aglutinine în 4 18 p
plasmă
b grupa sangvină O ( I ), A ( II ), B ( III ) 6
c indivizii cu Rh negativ nu au aglutinine anti – Rh, dar pot fabrica aglutininele 4
anti – Rh dacă primesc sânge Rh pozitiv; hematiile se aglutinează, se distrug și
se poate produce blocarea vaselor sangvine
d – formularea cerinței: precizați care este aglutinogenul și aglutinina grupei A(II) 4
- rezolvarea cerinței: aglutinogenul A și aglutinina β ( 2p )
A a doi factori ce influențează presiunea arterială: volumul de sânge și elasticitatea 2 12 p
pereților arteriali
b - presiunea sistolică ( maximă ) = 120 – 140 mm Hg ( 1p ) 2
- presiunea diastolică ( minimă ) = 70 – 80 mm Hg ( 1p )
c - cardiopatia ischemică - cauză = ateroscleroza 4
- manifestare = dureri în regiunea inimii
- prevenire = respectarea unui regim de activitate și odihnă echilibrat
d - enunț adevărat: imunitatea poate fi nespecifică ( înnăscută ) și specifică 4
(dobândită )( 2p )
- enunț fals: Celulele cardiace adulte aparțin țesutului excitoconductor nodal.
B a - sistola este contracția cardiacă - diastola este relaxarea cardiacă 4 18 p
b inima pompează sânge în două circulații: marea și mica circulație 4
c - 8 noțiuni specifice: mica circulație, marea circulație, sânge cu O2, 10
sânge cu CO2, inimă, plămâni, ventricul stâng, ventricul drept(8p)
Inima pompează sânge în două circulații: mica circulație și marea circulație.
Marea circulație începe din ventriculul stâng cu artera aortă care duce
sângele cu O2 la organele corpului și se termină în atriul drept cu venele cave
care aduc sânge cu CO2 de la organele corpului. Mica circulație începe din
ventriculul drept cu artera pulmonară care duce sângele cu CO2 la plămâni și
se termină în atriul stâng cu cele 4 vene pulmonare care aduc sângele cu O2 de
la plămâni.
RESPIRAȚIA
1 - schimburile de gaze dintre organism și mediul de viață la nivelul plămânilor, urmate de
procesele de oxidare a substanțelor organice la nivel celular, cu eliberare de CO2, apă și energie.
2 căi respiratorii extrapulmonare:
- fosele nazale → faringe→ laringe→ trahee → bronhii principale
3 căi respiratorii intrapulmonare: - bronhii lobare→ bronhii segmentare →bronhii
interlobulare→bronhiole terminale→ bronhiole respiratorii→ canale alveolare → saci alveolari
→ alveole pulmonare
4 - ventilația pulmonară reprezintă schimburile de gaze dintre organism și mediul de viață la
nivelul plămânilor; - cele două etape sunt: inspirația și expirația
5 inspirația: = proces activ, determinat de contracția mușchilor intercostali și mușchiului diafragm
care măresc cutia toracică; are loc scăderea presiunii aerului și aerul intră în plămâni
171
6 expirația: = proces pasiv, determinat de relaxarea mușchilor intercostali și mușchiului diafragm
care micșorează cutia toracică; are loc creșterea presiunii aerului și aerul iese din plămâni
7 - pleura parietală și viscerală
- între cele două pleure există lichid pleural ce asigură coeziunea foițelor în timpul respirației;
astfel, modificarea volumului cutiei toracice duce la modificarea volumului plămânilor
8 - volum curent = volumul de aer ce intră în plămâni într-o inspirație normală, de repaus
- volum inspirator de rezervă = volumul de aer ce intră în plămâni printr-o inspirație
forțată, ce urmează unei inspirații normale
9 - volum expirator de rezervă = volumul de aer ce intră în plămâni printr-o expirație
forțată, ce urmează unei expirații normale
- volum rezidual = volumul de aer ce nu poate fi eliminat din plămâni decât prin
deschiderea cutiei toracice
10 cauza schimbului de gaze este diferența de presiune parțială a gazelor :
- la nivel pulmonar - p O2 din aerul alveolar este de 100 mm Hg iar în sângele capilar
este de 40 mm Hg, astfel că O2 trece în sângele capilar; - p CO2 din aerul alveolar este de 40 mm
Hg iar în sângele capilar este de 47 mm Hg, astfel că CO2 trece în aerul alveolar
11 schimburile de gaze la nivel celular:
- p O2 din sângele capilar este de 97 mm Hg, iar în lichidul interstițial este de 40 mm
Hg, astfel că O2 trece în lichidul interstițial și apoi în celulă
- p CO2 din sângele capilar este de 40 mm Hg, iar în lichidul interstițial este de 47 mm
Hg, astfel că CO2 trece din lichidul interstițial în sângele capilar
12 - O2 - dizolvat în plasmă ; sub formă de oxihemoglobină ( combinația O2 cu hemoglobina )
- CO2 - dizolvat în plasmă; sub formă de carbohemoglobină și sub formă de bicarbonați
13 - cauză = virusul gripal - simptome = febră, dureri musculare
14 - mitocondrii 15. - mușchii abdominali, intercostali interni
16 - mușchii pectorali, sternocleidomastoidieni și dințați
17 - emfizemul pulmonar constă în acumularea de aer în țesutul pulmonar
- se manifestă prin dilatarea alveolelor, scăderea elasticității pulmonare, tuse, cianoză
18 - fibroza pulmonară constă în dezvoltarea exagerată a țesutului conjunctiv din plămâni
- se manifestă prin sclerozarea țesutului pulmonar și insuficiență respiratorie
19 - cantitatea de aer care pătrunde în plămâni într-un minut, în condiții de repaus
20 - suma tuturor volumelor respiratorii - C.P.T = V.C + V.I.R + V.E.R + V.R
MODELE DE ITEMI
SUBIECTUL I
A 1 La nivel pulmonar, datorită diferențelor de presiune parțială, oxigenul trece din aerul
alveolar în sângele capilar.
2 Transportul oxigenului se poate face dizolvat în plasmă sau sub forma unei combinații labile
numită oxihemoglobina.
3 La nivel celular, datorită diferențelor de presiune parțială, oxigenul trece din sângele capilar
în lichidul interstițial și apoi în celulă.
4 Transportul dioxidului de carbon se face dizolvat în plasmă, sub formă de bicarbonați și sub
forma unei combinații labile numită carbohemoglobină.
5 Volumul curent este volumul de aer care pătrunde în plămâni printr-o inspirație de repaus.
6 La nivel celular, datorită diferențelor de presiune parțială, dioxidul de carbon trece din
lichidul interstițial în sângele capilar .
7 În mitocondriile celulelor, substanțele organice sunt oxidate, rezultând: dioxid de carbon și
apă.
8 În expirație, cutia toracică și plămânii revin la volumul inițial.
9 La nivel pulmonar, datorită diferențelor de presiune parțială, dioxidul de carbon trece din
sângele capilar în aerul alveolar.
10 Plămânii sunt acoperiți de două pleure: parietală și viscerală.
11 În inspirație, prin contracția mușchilor intercostali și a diafragmului, cutia toracică își
172
mărește volumul.
B 1 - inspirația – proces activ, determinat prin contracția mușchilor intercostali
- expirația – proces pasiv, determinat prin relaxarea mușchilor intercostali
2 - etapa pulmonară – schimbul de gaze dintre aerul alveolar și sângele capilarelor
- etapa celulară – schimbul de gaze dintre sângele capilar și celule, prin intermediul
lichidului interstițial
3 - pleura parietală și viscerală
- între pleure există un lichid pleural care determină coeziunea foițelor pleurale și favorizează
mișcările respiratorii
4 - abdominali, intercostali interni; - intervin în expirație, în condiții de efort fizic
C 1. a 2.a 3.b 4.b 5.d 6.d 7.c 8.b
9.c 10.c 11.d 12.d 13.a 14.d 15.d 16.b
D 1. A 2. A
3. F - În condiții de efort fizic, expirația este un proces activ.
4. 5.A 6.A 7.A 8.A 9.A
10 F - Expirația este procesul prin care, datorită relaxării mușchilor respiratori, crește presiunea
intrapulmonară și aerul este eliminat.
11 F - În inspirație, mușchii intercostali se contractă.
12 A
13 F - Expirația forțată se realizează prin contracția mușchilor abdominali.
SUBIECTUL II
A 1 a 3 factori: contracția mușchilor respiratori, adeziunea pleurală și elasticitatea plămânilor
b oxigen și dioxid de carbon
c - O2 + hemoglobina = oxihemoglobina; - CO2 + hemoglobina = carbohemoglobina
2 a ventilația pulmonară, transportul gazelor respiratorii, respirația celulară
b - hematiile; - forme de transport: - oxihemoglobina ( oxigen + hemoglobina )
- carbohemoglobina ( dioxid de carbon + hemoglobina)
c - oxigenul ajunge în plămâni în timpul inspirației
3 caracteristici ale inspirației: - proces activ
- constă în creșterea volumului cutiei toracice; - scade presiunea intrapulmonară
3 a transportul dioxidului de carbon: - dizolvat în plasma sangvină
- combinație labilă cu hemoglobina = carbohemoglobina; - bicarbonați
b - în inspirație: crește volumul pulmonar și scade presiunea intrapulmonară
- în expirație: scade volumul pulmonar și crește presiunea intrapulmonară
c ușoara distensie a plămânilor este dată de:
- lichidul pleural dintre foițele pleurale; volumul de aer rezidual permanent din plămâni
B 1 a - C.V = V.C + V.I.R + V.E.R
- V.E.R = C.V – V.C – V.I.R = 2 700 – 400 – 1 300 = 1 000 ml
b Dr = V.C x Fr = 400 ml x 12 respirații / min = 4 800 ml / min
c C.P.T = C.V + V.R = 2 700 ml + 1 300 ml = 4 000 ml
d - formularea cerinței: Calculați debitul respirator în cazul unei frecvențe respiratorii de 16
respirații/min.
- rezolvarea cerinței: Dr = V.C x Fr = 400 ml x 16 respirații / min = 6400 ml / min
2 a - V.I.R = 3 x V.C = 3 x 500 ml = 1 500 ml
- C.V = V.C + V.I.R + V.E.R = 5 000 + 1 500 + 1 500 = 3500 ml de aer
b C.P.T = C.V + V.R = 3 500 + 1 500 = 5 000 ml
c - un mușchi care intervine în inspirația forțată: pectorali
- un mușchi care intervine în expirația forțată : abdominali sau ( intercostali interni )
d - formularea cerinței: Calculați debitul respirator în cazul în care frecvența respiratorie
este 15 respirații / min.
- rezolvarea cerinței: Dr = V.C x Fr = 500 x 15 respirații / min = 7 500 ml / min
3 a - CPT = 4 000 ml - VR = 25 % x 4 000 = 1000 ml
173
- CPT = CV + VR - CV = CPT – VR = 4 000 – 1 000 = 3 000 ml
b
- VER = 2 VC - VIR = VER = 2 VC
- CV = VC + VER + VIR = 5 CV - VC = CV / 5 = 3 000 / 5 = 600 ml
c - DV = VC x FR = 600 ml x 16 respirații / min = 9 600 ml / min = 9,6 l / min
d - formularea cerinței: Calculați frecvența respiratorie în cazul în care debitul ventilator
este de 10,8 l / min
- rezolvarea cerinței: FR = DV / VC = 10 800 ml / 600 ml = 18 respirații / min
4 a - CV = VC + VIR + VER - VIR = CV – VC – VER = 5 000 – 500 – 2 000 = 2 500 ml
B 4 b - VR = 50 % x VER = 50 % x 2 000 = 1 000 ml
c - DR = VC x FR = 500 ml x 16 respirații / min = 8 000 ml / min = 8 l / min
d - formularea cerinței: Calculați valoarea capacității pulmonare totale
- rezolvarea cerinței: CPT = CV + VR = 5 000 + 1 000 = 6 000 ml
SUBIECTUL III
A 1 a fose nazale, faringe, laringe, trahee, bronhii principale
b - prin contracție diafragma se orizontalizează și determină astfel creșterea diametrului
longitudinal al cutiei toracice; volumul plămânilor crește și are loc inspirația
- prin relaxarea diafragmei se micșorează volumul cutiei toracice și al plămânilor și are
loc expirația
c modificarea volumului cutiei toracice determină modificarea volumului plămânilor
datorită: - aderenței pleurelor pulmonare între care există o peliculă de lichid
- pleura parietală aderă la peretele cutiei toracice
- pleura viscerală aderă la plămâni
d - enunț adevărat: Oxigenul este transportat sub formă de oxihemoglobină.
- enunț fals: Oxigenul trece din capilarele sangine, de la o presiune mai mică, în
lichidul interstițial, unde presiunea este mai mare.
2 a gripa, fibroza pulmonară, emfizemul pulmonar
b expirația:- gazul respirator eliminat din plămâni = dioxidul de carbon
- starea diafragmei = relaxată - volumul cutiei toracice = se reduce
- presiunea aerului din plămâni = crește
c doi mușchi implicați în inspirația forțată : - pectorali; dințați
d - enunț adevărat: Volumul curent reprezintă volumul de aer care pătrunde în
plămâni în cursul unei inspirații de repaus
- enunț fals: Inspirația se realizează prin relaxarea mușchilor intercostali și a
diafragmei.
3 a inspirația: - gazul respirator introdus în plămâni = oxigenul
- starea diafragmei = contractată; - volumul cutiei toracice = se mărește
- presiunea aerului din plămâni = scade
b doi mușchi: intercostali și diafragmă
c CV = VC + VIR + VER
d - enunț adevărat: Fibroza pulmonară constă în dezvoltarea exagerată a
țesutului conjunctiv din parenchimul pulmonar
- enunț fals: În etapa pulmonară a respirației, oxigenul trece din aerul alveolar
în sângele capilar.
B 1 a - C.V = V.C + V.I.R + V.E.R
- V.E.R = C.V – V.C – V.I.R = 5 000 – 500 – 2500 = 2 000 ml
b V.R = 50 % x V.E.R = 50 % x 2 000 ml = 1 000 ml
c - 8 noțiuni specifice: etapa sangvină, gaze respiratorii, oxigen, dioxid de carbon,
hemoglobina, oxihemoglobina, carbohemoglobina, bicarbonat de sodiu
Transportul gazelor respiratorii reprezintă etapa sangvină a respirației. Cele două gaze
respiratorii transportate prin sânge sunt oxigenul și dioxidul de carbon. Transportul
oxigenului se face sub două forme: dizolvat în plasma sangvină și sub forma unei
combinații labile cu hemoglobina, numită oxihemoglobină.Transportul dioxidului de
carbon se face astfel: dizolvat în plasma sangvină, sub forma unei combinații labile cu
174
hemoglobina, numită carbohemoglobina și sub formă de bicarbonat de sodiu și potasiu.
2 a - CV = VC + VIR +VER ; - VER = CV – VC – VIR = 3 500 – 500 – 1 400 = 1 600 ml
B
b - DV = VC x FR = 500 ml x 20 respirații / min = 10 000 / min
c - 8 noțiuni specifice:gripa, virusul gripal, dureri musculare, fibroza pulmonară,emfizemul
pulmonar, dilatarea alveolelor pulmonare,torace cu aspect globulos,călirea organismului
Gripa este o boală infecto- contagioasă produsă de virusul gripal. Ea se manifestă prin
febră, inflamația căilor respiratorii superioare, dureri musculare și dureri de cap. Fibroza
pulmonară constă în dezvoltarea exagerată a țesutului conjunctiv din parenchimul
pulmonar și poate apare după iradierea terapeutică, silicoză sau tuberculoză.Emfizemul
pulmonar se manifestă prin dilatarea alveolelor pulmonare, scăderea elasticității
pulmonare, tuse și torace cu aspect globulos și este întâlnită în special în cazul unor
profesii ca sticlari, instrumentiști, suflători.Aceste boli se pot preveni prin călirea
organismului, evitarea fumatului și o alimentație bogată în vitamine
3 a componentele sistemului respirator: plămâni și căi respiratorii
b etapa tisulară a schimburilor gazoase respiratorii constă în schimbul de gaze dintre
sângele capilar și celule, prin intermediul lichidului interstițial
c - 8 noțiuni specifice: spirometru, volum curent, inspirație de repaus, expirație
de repaus, volum inspirator de rezervă, volum expirator de rezervă, volum
rezidual, capacitate pulmonară totală
Volumele respiratorii variază în funcție de sex, vârstă, dezvoltare fizică și se măsoară cu
ajutorul aparatului numit spirometru.Volumul curent reprezintă volumul de aer care
pătrunde în plămâni în cursul unei inspirații de repaus și este eliminat printr-o expirație
de repaus.Volumul inspirator de rezervă reprezintă volumul de aer care pătrunde în
plămâni în timpul unei inspirații forțate, iar volumul expirator de rezervă este volumul de
aer care este eliminat din plămâni printr-o expirație forțată. Volumul rezidual reprezintă
volumul de aer care rămâne permanent în plămâni și care nu poate fi eliminat decât prin
deschiderea cutiei toracice.Suma tuturor volumelor respiratorii reprezintă capacitatea
pulmonară totală.
TEST RESPIRAȚIA – acumulează cât mai multe puncte!

A 1 Sistemul respirator este alcătuit din plămâni și căi respiratorii. 2 12 p
2 Ventilația pulmonară cuprinde două procese: inspirația și expirația. 2
3 Inspirația este un proces activ, care se realizează prin contracția mușchilor 2
intercostali.
4 În condiții de efort fizic, expirația este un proces activ, realizat prin contracția 2
mușchilor accesori.
5 În condiții de repaus, expirația este un proces pasiv, realizat prin relaxarea 2
mușchilor intercostali.
6 În condiții de efort fizic, inspirația este forțată, realizată prin contracția 2
mușchilor inspiratori accesori.
B 1 - volum curent = volumul de aer care pătrunde în plămâni în cursul unei 2 4p
inspirații de repaus.
- volum rezidual = volumul de aer care rămâne permanent în plămâni și care nu
poate fi eliminat decât prin deschiderea cutiei toracice
2 - O2 – se transportă sub forma numită oxihemoglobina 2
- CO2 – se transportă sub forma carbohemoglobina
C 1. b 2. b 3.a 4.c 4p
D 1 F - Inspirația se realizează prin contracția mușchilor intercostali. 2 10 p
2 A 2
3 F - Gripa este o boală virală a sistemului respirator. 2
4. A 5. A 4
175
A a prin contracția diafragmei se mărește diametrul longitudinal iar prin contracția 4 12 p
mușchilor intercostali crește diametrul antero – posterior
b - din ventriculul drept pleacă artera pulmonară care transportă sângele încărcat 4
cu dioxid de carbon la plămâni ( 2p )
- aici sângele este oxigenat și transportat prin venele pulmonare la atriul stâng
c - asemănare: ambele procese se realizează prin crearea unei 4
diferențe de presiune între aerul atmosferic și aerul alveolar ( 2p )
- deosebire: în condiții normale inspirația este un proces activ iar expirația este
un proces pasiv ( 2p )
B a - Dv = V.C x Fr - DV = 500 ml x 20 respirații / min = 10 000 ml = 10 l 4 18 p
b - C.V = V.C + V.I.R + V.E.R - V.E.R = C.V – V.C – V.I.R 4
- C.V = 50 % x Dr = 50 % x 10 000 ml = 5 000 ml
- V.E.R = 5 000 ml – 500 ml – 2 500 ml = 2 000 ml = 2l aer
c - C.P.T = C.V + V.R ; - CPT = 5 000 ml + 1 500 ml = 6 500 ml aer = 6,5 l aer 4
d - formularea cerinței: Calculați debitul respirator de repaus, 6
cunoscând că frecvența respiratorie este de 16 respirații/min
- rezolvarea cerinței: Dr = V.C x F r = 500 ml x 16 respirații / min = 8 000 ml
A a alveola pulmonară 2 12 p
b - volum rezidual = volumul de aer care rămâne permanent în 4
plămâni și care nu poate fi eliminat decât prin deschiderea cutiei toracice
- volum expirator de rezervă = volumul suplimentar de aer care
este eliminat din plămâni în urma unei inspirații forțate, care urmează după o
expirație de repaus ( 2p )
c - emfizem pulmonar - cauză = boli cronice, bronșite, TBC 4
- manifestare = dilatarea alveolelor
- prevenire=călirea organismului, mărirea rezistenței la îmbolnăviri
d - enunț adevărat: Inspirația se realizează prin contracția mușchilor 2
intercostali și a diafragmei
- enunț fals: Expirația este un proces activ în condiții de repaus.
B a cele trei etape: pulmonară, sangvină și tisulară 3 18 p
b - cauză = boli cronice: bronșite, TBC 3
- simptome = dilatarea alveolelor și scăderea elasticității pulmonare
- modalitate de prevenire = călirea organismului, evitarea frigului și
aglomerației
c - 8 noțiuni specifice: inspirația, expirația, mușchii intercostali, 12
diafragma, foițe pleurale, presiune intrapulmonară, cutia toracică,
plămâni ( 8p )
Ventilația pulmonară cuprinde două etape: inspirația și expirația. Inspirația
este un proces activ care se realizează prin contracția mușchilor intercostali
și a diafragmei și are ca rezultat mărirea volumului cutiei toracice. Datorită
foițelor pleurale, plămânii urmează mișcările cutiei toracice și se dilată.
Presiunea intrapulmonară scade față de presiunea aerului atmosferic și aerul
intră în plămâni. Expirația este un proces pasiv care se realizează prin
relaxarea mușchilor respiratori. Cutia toracică și plămânii revin la volumul
inițial, presiunea intrapulmonară crește iar aerul este eliminat la exterior.
EXCREȚIA
1 - eliminarea apei în exces și a substanțelor nefolositoare sau în exces, sub formă de urină
2 - nefronul
176
3 - calice mici, calice mari, pelvis ( bazinet ), uretere, vezică urinară, uretră
4 - corpuscul renal Malpighi și tub urinifer
5 - urina primară se formează prin ultrafiltrarea glomerulară a plasmei sangvine
- este o plasmă deproteinizată
6 - 125 ml plasmă / min ; 180 l / zi
7 - prin procese de reabsorbție și secreție tubulară
8 - procesul prin care substanțele utile sau în exces din urina primară trec din tubul urinifer în
capilarele peritubulare; - mecanism activ – pentru glucoză, aminoacizi, vitamine, Na+, K+
- mecanism pasiv – pentru apă, uree, Cl –
9 - procesul prin care substanțele toxice sau în exces trec din capilarele peritubulare în tubul
urinifer; - mecanism activ – acid uric, medicamente, H+ ; - mecanism pasiv – amoniac, uree, K+
10 - proteine și glucoză
11 - cantitatea de urină eliminată în 24 de ore; - este influențată de cantitatea de lichide ingerate
12 - eliminarea urinei depozitată temporar în vezica urinară
- procesul este declanșat de acumularea a 150 – 200 ml de urină în vezica urinară
13 - relaxează mușchiul vezical, scade presiunea intravezicală, contractă sfincterul intern și inhibă
astfel micțiunea
14 - sfincter extern, striat – controlat de sistemul nervos somatic
- sfincter intern, neted – controlat de sistemul nervos vegetativ
15 - contractă mușchiul vezical, relaxează sfincterul intern neted și declanșează micțiunea
16 sfincterul extern striat este controlat voluntar de sistemul nervos somatic începând cu vârsta de
1-1 ½ ani
17 - inflamarea mucoasei vezicii urinare - urinări dese și dureroase, urină tulbure
18 - inflamarea țesutului renal, determinată de bacterii sau virusuri
- dureri lombare, febră, hipertensiune
19 - inflamarea glomerurilor renali - dureri lombare, astenie, cefalee
20 - păstrarea igienei, evitarea expunerii la frig a zonei lombare, evitarea abuzului de medicamente
MODELE DE ITEMI
SUBIECTUL I
A 1 În urma procesului de ultrafiltrare glomerulară se formează urina primară care este o plasmă
deproteinizată.
2 Prin resorbție tubulară, substanțele utile din urina primară trec din tubul urinifer în
capilarele peritubulare.
3 Prin secreția tubulară, substanțele toxice trec din capilarele peritubulare în interiorul tubului
urinifer.
A 4 Prin procesele de resorbție și secreție tubulară, din urina primară se formează urina finală.
5 Micțiunea este procesul de eliminare a urinei depozitate în vezica urinară.
6 Urina finală este formată de nivelul nefronilor și se elimină prin uretere în vezica urinară.
7 Stimularea sistemului nervos parasimpatic are ca efect contracția mușchiului vezical și
relaxarea sfincterului vezical intern.
8 Scoarța cerebrală controlează sfincterul vezical extern, de aceea micțiunea poate fi amânată
până când condițiile permit realizarea acestui proces.
9 Căile urinare extrarenale sunt: uretere, vezică urinară și uretră.
B 1 - nefronul
2 - capsula Bowman și glomerul vascular
3 - tub contort proximal, ansa lui Henle, tub contort distal
4 - cistita – dureri la nivelul vezicii urinare, urină tulbure, ( sau hematurie )
- nefrita – dureri lombare, febră, ( sau hipertensiune )
C 1.a 2.b 3.a 4.a 5.c 6.c 7.b
8.d 9.b 10.a 11.a 12.d 13.b
D 1. A 2.A 3. A
4 F - Procesele prin care se formează urina finală sunt: reabsorbția tubulară și secreția tubulară.
177
5 F - Urina primară este o plasmă fără proteine.
6 F - Secreția tubulară este un proces care contribuie la formarea urinei finale.
SUBIECTUL II
A 1 a - ultrafiltrarea glomerulară
- la nivelul membranei filtrante glomerulare a corpusculului renal Malpighi
b glucoza
c - substanțele toxice sau în exces trec din capilarele peritubulare în tubii uriniferi
- se realizează prin mecanism pasiv și activ
d - două substanțe resorbite pasiv: apa , ureea
- două substanțe resorbite activ: aminoacizi, vitamine
2 a căile urinare extrarenale: uretere, vezică urinară și uretră
b de o parte și de alta a coloanei vertebrale lombare
c nefronul
d Cortizolul; - crește filtrarea glomerulară, scade permeabilitatea pentru apă a tubilor distali
și stimulează eliminările de apă ( crește diureza )
3 a a. secreția tubulară b. urina finală conține mai puțină apă
c aminoacizi, vitamine
d diabetul zaharat se manifestă prin glucozurie, adică prezența glucozei în urina finală,
deoarece cantitatea de glucoză din plasma filtrată este mai mare decât normal și nu se
poate reabsorbi în totalitate la nivelul tubilor uriniferi
B 1 a - cantitatea de urină primară produsă de sistemul excretor într-o oră = 125 ml / min x 60
min = 7 500 ml
- cantitatea de urină primară produsă de sistemul excretor în 24 de ore = 7 500
= 180 000 ml = 180 l
b cantitatea de urină finală produsă de sistemul excretor în 24 de ore = 180 000 ml / 120 = 1
500 ml
c - cantitatea de urină primară produsă de un rinichi în 24 de ore = 180 l /2 = 90 l
- cantitatea de urină primară produsă de un rinichi în 12 ore = 90 l / 2 = 45 l
d - formularea cerinței: De ce cantitatea și compoziția urinei finale diferă de cele
ale urinei primare.
B - rezolvarea cerinței: Datorită proceselor de reabsorbție și secreție tubulară
2 a 10 piramide Malpighi ........................1 000 000 nefroni
1 piramidă Malpighi...........................x nefroni; - X = 1 000 000 / 10 = 100 000 nefroni
0,18 ml plasmă / 12 ore ........................1 nefron
X ml plasmă / 12 ore ............................100 000 nefroni ( 1 piramidă Malpighi )
- X = 0,18 ml x 100 000 = 18 000 ml = 18 l plasmă / 12 ore / 1 piramidă Malpighi
b 0,18 ml plasmă / 12 ore ..................1 nefron
X ml plasmă / 12 ore ......................1 000 000 nefroni ( 1 rinichi )
- X = 0,18 ml x 1 000 000 = 180 000 ml plasmă / 12 ore / 1 rinichi = 180 l plasmă / 12 ore
/ 1 rinichi; - cantitatea de plasmă filtrată de un rinichi / 24 de ore = 180 l x 2 = 360 l
- cantitatea de plasmă filtrată de 2 rinichi / 24 de ore = 360 l x 2 = 720 l
c - volumul de plasmă = 60 % x volumul de sânge
- volumul de sânge = volumul de plasmă x 100 / 60
- volumul de sânge filtrat de 2 rinichi / 24 de ore = 720 l x 100 / 60 = 1 200 l sânge
d - formularea cerinței: Volumul de sânge filtrat de un rinichi în 12 ore
- rezolvarea cerinței: Volumul de sânge filtrat de un rinichi în 24 de ore = 1 200 l / 2 =
600 l; - volumul de sânge filtrat de un rinichi în 12 ore = 600 l / 2 = 300 l
3 a 50 ml urină filtrată...........................1 minut
X ml urină filtrată ............................60 minute ( 1 oră ); - X = 3 000 ml / 1 oră
- volumul de urină filtrată / 24 de ore = 3 000 ml x 24 = 72 000 ml / 24 ore = 72 l / 24
ore
b - volumul sangvin = 5 000 ml
178
- volumul de plasmă = 5 000 ml x 60 % = 3 000 ml
- 50 ml plasmă filtrată .....................1 minut
3 000 ml plasmă filtrată .............X minute; - X = 3 000 / 50 = 60 minute
c - volumul de plasmă filtrată / 24 ore / 10 piramide Malpighi = 72 l
- volumul de plasmă filtrată / 24 ore / 1 piramidă Malpighi = 7,2 l
- volumul de plasmă filtrată / 12 ore / 1 piramidă Malpighi = 7,2 / 2 = 3,6 l
d - formularea cerinței: cantitatea de plasmă filtrată de 1 nefron în 12 ore
- rezolvarea cerinței:
10 piramide Malpighi ...........................750 000 nefroni
1 piramidă Malpighi ..........................X nefroni; - X = 750 000 / 10 = 75 000 nefroni
75 000 nefroni ...............filtrează 3 600 ml plasmă / 12 ore
1 nefron ...............X ml plasmă / 12 ore; - X = 3 600 ml / 75 000 = 0,048 ml / 12 ore
4 a 100 ml sânge ........................100 mg glucoză
650 ml sânge .........................X mg glucoză; - X = 650 mg glucoză / min
650 mg glucoză ........................1 minut
X glucoză ...................................60 minute; - X = 650 x 60 = 39 000 mg / 1 oră
- cantitatea de glucoză, resorbită la nivelul nefronilor = 39 000 mg x 24 = 936 000 mg
b 5,5 l sânge ..................1 min
X l sânge .....................60 min ( 1 oră ); - X = 5,5 l x 60 = 330 l / 1 oră
- fluxul sangvin / 24 ore = 330 l x 24 = 7 920 l / 24 ore
- fluxul sangvin prin cei doi rinichi = 20 % x 7 920 l = 1 584 l / 24 ore
c - cantitatea de plasmă filtrată prin cei doi rinichi=60 %xX 584 l=950,4 l / 24 ore
- cantitatea de plasmă filtrată printr-un rinichi = 950,4 l / 2 = 475,2 l / 24 ore
d 1 500 000 nefroni .........................filtrează 950 400 ml plasmă / 24 ore
1 nefron ....................................................X ml plasmă / 24 ore
- X = 950 400 ml / 1 500 000 = 0,63 ml plasmă / 24 ore
- cantitatea de plasmă filtrată de un nefron / 12 ore = 0,63 ml / 2 = 0,315 ml
SUBIECTUL III
A 1 a reabsorbție și secreție tubulară
b capsula Bowman și glomerulul renal
c diabetul zaharat determină poliuria, adică mărirea volumului de urină finală
d - enunț adevărat: Nefronul este unitatea structurală și funcțională a rinichiului
- enunț fals: Ultrafiltrarea glomerulară are loc la nivelul tubului urinifer.
2 a calice mici, calice mari, pelvis ( bazinet )
b zona corticală și medulară
c piramidele Malpighi sunt alcătuite din tubii colectori ai nefronilor
d - enunț adevărat: Bolile sistemului excretor pot fi prevenite prin evitarea
expunerii la frig a zonei renale.
- enunț fals: Stimularea sistemului nervos vegetativ simpatic permite
eliminarea urinei din vezica urinară.
B 1 a glicozurie și poliurie
b capsula Bowman, glomerul renal, tub contort proximal, ansa lui Henle, tub contort distal
c - 8 noțiuni specifice: cistita, vezica urinară, urinări dese, hematurie, urină
tulbure, nefrita, dureri lombare, glomerulonefrita
Cistita reprezintă inflamarea mucoasei vezicii urinare, cauzată de infecții microbiene
provenite de la rinichi. Ea se manifestă prin dureri la nivelul vezicii urinare, urinări dese
și dureroase, hematurie și urină tulbure. Nefrita reprezintă inflamarea țesutului renal
interstițial și se manifestă prin dureri lombare, febră, hipertensiune arterială și edeme.
Glomerulonefrita reprezintă inflamarea glomerulilor renali și se manifestă prin dureri
lombare, astenie, cefalee și hipertensiune arterială
2 a urina primară rezultă în urma filtrării plasmei sangvine, cu excepția proteinelor
b - două substanțe care se secretă pasiv: amoniac și uree
179
- două substanțe care se secretă activ: acid uric și H+
c - 8 noțiuni specifice: ultrafiltrare glomerulară, reabsorbție tubulară, secreție
tubulară, corpuscul renal, membrană filtrantă, urină primară, plasmă
deproteinizată, urină finală
Formarea urinei se realizează în trei etape: ultrafiltrarea glomerulară, reabsorbția
tubulară și secreția tubulară. Ultrafiltrarea glomerulară se realizează la nivelul
corpusculului renal și constă în trecerea plasmei sangvine prin membrana filtrantă a
capsulei Bowmann, în tubul urinifer. În urma procesului de ultrafiltrare glomerulară se
formează urina primară, care este o plasmă deproteinizată. Urina primară este supusă în
tubul urinifer, proceselor de reabsorbție și secreție tubulară, în urma cărora se formează
urina finală.
TEST EXCREȚIA – acumulează cât mai multe puncte!

A 1 Urina finală este depozitată în vezica urinară și eliminată prin procesul de 2 12 p
micțiune.
2 Sistemul excretor este format din rinichi și căi urinare. 2
3 Formarea urinei are loc la nivelul nefronului , unitatea structurală și 2
funcțională a rinichiului.
4 Nefronul este alcătuit din corpusculul renal și tubul urinifer. 2
A 5 Corpusculul renal este alcătuit din capsula Bowman și glomerulul renal. 2
6 Formarea urinei se realizează prin ultrafiltrare glomerulară, reabsorbția și 2
secreția tubulară.
B 1 - ultrafiltrare glomerulară – rol = formarea urinei primare 2 4p
- resorbție tubulară – rol = formarea urinei finale
2 - reflexul de eliminare a urinei se numește micțiune 2
- efectul stimulării simpaticului: relaxarea mușchiului vezical, contracția
sfincterului vezical intern; - efectul stimulării parasimpaticului: contracția
mușchiului vezical, relaxarea sfincterului vezical intern
C 1. c 2.d 3.b 4.b 4p
D 1 1. A 2. A 4 10 p
3 F - Ultrafiltrarea glomerulară are loc la nivelul corpusculului renal Malpighi. 2
4 F - Urina primară este o soluție diluată, rezultată în prin procesul de 2
ultrafiltrare glomerulară
5 A 2
A a ultrafiltrarea glomerulară, reabsorbția și secreția tubulară 3 12 p
b - asemănare: ambele conțin apă ( 1p ) 3
- deosebire: volumul urinei primare este mai mare decât volumul urinei
finale ( 2p )
c ADH ( secretat de hipotalamus ) are următorul rol în formarea urinei: 4
- stimulează reabsorbția apei la nivelul tubilor distali și colectori ai
nefronului; astfel, urina devine mai concentrată, iar volumul ei scade
d - piramidele Malpighi se găsesc în zona medulară a rinichiului 2
- piramidele Malpighi sunt formate din tubii colectori ai nefronilor
B a - cantitatea de plasmă filtrată de un rinichi în 24 de ore = 60 % x 90 l = 54 l 6 18 p
- cantitatea de plasmă filtrată de o piramidă Malpighi în 24 de ore = 54 l / 10
= 5,4 l ; - cantitatea de plasmă filtrată de o piramidă Malpighi în 12 ore =
5,4 l / 2 = 2,7 l = 2 700 ml
b - numărul de nefroni dintr-o piramidă Malpighi = 1 00 000 / 10 = 100 000 4
- cantitatea de plasmă filtrată într-un nefron în 12 ore = 2 700 / 100 000 =
0,027 ml
c - cantitatea de sânge care trece prin cei doi rinichi în 24 de ore= 90 x 2 = 180 4
180
l
- cantitatea de plasmă filtrată de cei doi rinichi în 24 de ore = 60 % x 180 l
= 108 l ( 2p )
d - formularea cerinței: cantitatea de plasmă, în litri, filtrată de un rinichi în 12 4
ore. ( 2p )
- rezolvarea cerinței: 54 l / 2 = 27 l ( 2p )
SUBIECTUL III 30
A a ultrafiltrarea glomerulară 2 12 p
b urina primară are aceeași compoziție cu a plasmei, cu excepția proteinelor 3
c tub contort proximal, ansa lui Henle, tub contort distal 3
d - enunț adevărat: Urina finală se formează prin procesele de reabsorbție și 4
secreție tubulară. ( 2p )
- enunț fals: Cistita reprezintă inflamarea glomerulilor renali. ( 2p )
B a reabsorbția tubulară este procesul prin care substanțele utile din urina 2 18 p
B primară trec din tubul urinifer în capilarele peritubulare
b diabet zaharat și diabet insipid 4
c - 8 noțiuni specifice: micțiunea, urina, vezica urinară, mușchiul 12
vezical, presiunea intravezicală, sfincterul vezical intern, sfincterul
vezical extern, scoarța cerebrală ( 8p )
Micțiunea este procesul de eliminare a urinei depozitate în vezica urinară.
Acest proces este declanșat de acumularea a 150 – 200 ml de urină în vezica
urinară.Stimularea sistemului nervos vegetativ simpatic are ca efect
relaxarea mușchiului vezical, scăderea presiunii intravezicale și contracția
sfincterului vezical intern. Are loc astfel inhibarea micțiunii. Stimularea
sistemului nervos parasimpatic, are ca efect contracția mușchiului vezical și
relaxarea sfincterului vezical intern. Are loc astfel procesul de eliminare a
urinei din vezica urinară.Scoarța cerebrală controlează sfincterul vezical
extern, de aceea micțiunea poate fi amânată până când condițiile permit
realizarea acestui proces.
REPRODUCEREA
1 - gonadele feminine = ovare - gonadele masculine = testicule
2 - funcția exocrină = producerea de ovule
- funcția endocrină = producerea de hormoni feminini ( estrogen și progesteron )
3 - funcția exocrină = producerea de spermatozoizi
- funcția endocrină = producerea de hormon masculin ( testosteron )
4 - gonade = ovare - căi genitale = trompe uterine, uter, vagin
- organ genital extern = vulva ( labii mari, labii mici, clitoris )
5 - gonade = testicule - căi genitale ( spermatice ) = intratesticulare + extratesticulare
- glande anexe = vezicule seminale + prostata; - organ genital extern = penis ( organ copulator )
6 - ovarele sunt localizate în pelvis; - alcătuire = zonă corticală ( conține foliculi ovarieni ) + zonă
medulară ( conține țesut conjunctiv + vase de sânge + nervi )
7 - faza foliculară ( maturarea foliculului ovarian )
- ovulația ( ruperea foliculului ovarian și eliberarea ovulului)
- faza luteală ( transformarea foliculului ovarian în corp galben și apoi în corp alb )
8 - localizate între ovare și uter; - rol= captează și conduc ovulul spre uter; în ⅓ superioară are loc
fecundația ovulului de spermatozoid
9 - faza menstruală =eliminarea stratului superficial al mucoasei uterine cu o cantitate mică de
sânge ; - se desfășoară între prima și a 3 – a zi a ciclului uterin
- faza proliferativă = îngroșarea mucoasei uterine; se suprapune peste faza foliculară și ovulația
ciclului ovarian; se desfășoară între a 4 -a și a 14 – a zi a ciclului uterin
181
- faza secretorie = pregătirea mucoasei uterine pentru nidație; se suprapune peste faza luteală a
ciclului ovarian; se desfășoară între a 15 – a și a 28 – a zi a ciclului uterin
10 - fecundația = unirea unui ovul cu un spermatozoid; - are loc în ⅓ superioară a trompei uterine
11 - localizarea testiculelor = în scrot ( unde coboară la naștere )
- alcătuite din lobuli testiculari cu: - tubi seminiferi contorți ( produc spermatozoizi )
- celule interstițiale Leydig ( secretă hormonul
testosteron )
12 - căi intratesticulare: tubi drepți, rețea testiculară; - căi extratesticulare: canale eferente, canal
epididimar, canal deferent, canal ejaculator, uretra ( cale urogenitală )
13 - glandă anexă a sistemului reproducător masculin; - localizată sub vezica urinară și străbătută
de uretră; - rol = secretă lichid spermatic ce hrănește spermatozoizii
14 fixarea celulei –ou segmentată în mucoasa uterină, la o săptămână după ce a avut loc fecundația
15 prin placentă și vasele cordonului ombilical
16 - metode temporare: contraceptive orale, prezervative, spermicide, sterilet, metoda
calendarului; - metode definitive: ligaturarea trompelor uterine, histerectomia, vasectomia
17 - este inflamația trompei uterine și a ovarului
- se manifestă prin: dureri abdominale, febră, secreție vaginală
18 - este o tumoră benignă ce se dezvoltă pe prostată
- se manifestă prin: tulburări de micțiune, greutate la urinat
19 evitarea vieții sexuale dezordonate, a relațiilor întâmplătoare, respectarea regulilor
de igienă intimă
20 sfătuirea cuplurilor privind:- prevenirea sarcinilor nedorite;- utilizarea corectă a metodelor
contraceptive; - prevenirea BTS; - prevenirea și depistarea precoce a cancerului de col uterin
MODELE DE ITEMI
SUBIECTUL I
A 1 Gonadele au funcție mixtă, ele produc atât gameți cât și hormoni sexuali.
2 Ciclul ovarian are trei faze: faza foliculară, ovulația și faza luteală.
3 Trompele uterine sunt situate între ovare și uter.
4 Uterul este situat în pelvis, între vezica urinară și rect.
5 Ciclul uterin are trei faze: faza menstruală, faza proliferativă și faza secretorie.
6 În faza proliferativă a ciclului uterin are loc îngroșarea mucoasei uterine.
7 Fecundația constă în unirea ovulului cu spermatozoidul .
8 Lobulii testiculari sunt formați din tubi seminiferi contorți și celule interstițiale Leydig.
9 Glandele anexe ale sistemului reproducător masculin sunt: veziculele seminale și prostata.
10 Ovulația constă în ruperea foliculului ovarian și expulzarea ovulului, care este captat de
trompa uterină.
11 Dacă ovulul nu a fost fecundat, corpul galben se transformă în corp alb.
B 1 - prostata - producerea de lichid seminal
2 - canale eferente, canal epididimar ( sau canal deferent, canal ejaculator )
3 - placentă și cordonul ombilical
4 - anexita; - dureri abdominale, febră ( sau secreție vaginală, pierdere de sânge )
5 - adenomul de prostată - tulburări de micțiune, greutate la urinat
6 - testiculul; - funcția exocrină = producerea de spermatozoizi
- funcția endocrină = producerea de hormon sexual ( testosteron )
7 - metode contraceptive temporare: prezervativ, spermicide
- metode contraceptive definitive: legarea trompelor uterine, vasectomia
C 1.d 2.a 3.d 4.c 5.d 6.c 7.d 8.b
9.a 10.b 11.a 12.d 13.c 14.b 15.a 16.c
D 1 F - Anexitele sunt cauzate de infecții microbiene ale trompelor uterine.
2 A
3 F - Prin funcția exocrină, ovarul produce ovulele.
4 A
182
5 F - Prin fucția endocrină, testiculul produce testosteron.
6. A 7. A
8 F - Căile genitale feminine sunt: trompele uterine, uterul și vaginul.
9 F - Spermatozoizii reprezintă secreția exocrină a testiculului
SUBIECTUL II
A 1 a trompele uterine, uterul, vaginul
b dezvoltarea glandelor mamare, dispunerea caracteristică a țesutului adipos,
subcutanat
c ligaturarea trompelor uterine la femei și vasectomia la bărbați
d tubii drepți și rețeaua testiculară
2 a. vulva b. producerea de ovule
c secreția de hormoni feminini: estrogen și progesteron
d prezervativ, pilule contraceptive orale ( sau diafragmă, sterilet, spermicide... )
3 a în scrot
b îngroșarea vocii, dezvoltarea masei musculare ( sau apariția părului pe față: barbă,
mustață )
c - dacă spermatozoidul ce participă la fecundație conține heterozomul X , viitorul
copil va fi fată
- dacă spermatozoidul ce participă la fecundație conține heterozomul Y , viitorul
copil va fi băiat
d - asemănare : sunt celule reproducătoare, haploide
- deosebire: spermatozoizii sunt produși de testicule, iar ovulele sunt produse de
ovare
B 1 a - numărul de ani de fertilitate până la 30 de ani = 30 – 13 = 17 ani
- nr de zile de fertilitate = 17 x 365 zile ( 1 an ) = 6205 zile
1 ciclu ..................29 zile
X cicluri ...............6205 zile; - X = 6205 / 29 = 214 cicluri
1 ciclu ............se maturizează 1 ovul
214 cicluri .......X ovule; X = 214 x 1ovul = 214 ovule
b 29 zile .......................se maturizează 1 ovul
X zile ............................................260 ovule; - X = 28 x 260 = 7 540 zile
1 an .........................365 zile
X ani ......................7 540 zile; - X = 7 540 / 365 = 20 ani
- vârsta la care se termină perioada fertilă = 30 ani + 20 ani = 50 ani
c etapele ciclului ovarian: faza foliculară, ovulația, faza luteală
d - formularea cerinței: Ce se întâmplă cu foliculul ovarian în faza luteală a ciclului
ovarian; - rezolvarea cerinței: Se transformă în corp galben
2 a perioada de fertilitate= 46 – 13 = 33 de ani
b 1 an ...................365 de zile
33 de ani ............x zile; - X = 33 x 365 = 12 045 de zile
1 ovul se maturizează ................30 de zile
X ovule ...................................12 045 de zile; - X = 12 045 / 30 = 401 ovule
c etapele ciclului uterin: faza menstruală, faza proliferativă și faza secretorie
d - formularea cerinței: Precizați ce reprezintă nidația.
- rezolvarea cerinței: Nidația reprezintă implantarea preembrionului în mucoasa
uterină.
3 a - nr anilor în care s-au produs ovulații, până la 25 de ani = 25 – 14 = 11 ani
1an ...................365 zile
B 3 11 ani ................x zile; - x = 365 x 11 = 4 015 zile
1 ovul................. 30 zile
X ovule............... 4 015 zile; - x = 4 015 / 30 = 133 ovule = 133 de ovulații
b 1 ovul ................30 de zile
426 de ovule .......x zile; - x = 426 x 30 = 12 780 zile
183
1 an .................365 zile
X ani ..............12 780 zile; - x = 12 780 / 365 = 35 de ani
- vârsta la care se instalează menopauza = 14 ani + 35 ani = 49 de ani
c - fecundația = unirea spermatozoidului cu ovulul
- are loc în treimea superioară a trompei uterine
d - formularea cerinței: Numiți organul genital extern al femeii și precizați din ce este
alcătuit.
- rezolvarea cerinței: Vulva , alcătuită din labii mari, labii mici și clitoris.
SUBIECTUL III
A 1 a - gonada masculină – localizată în scrot
- gonada feminină – localizată în pelvis
b - gametul masculin = spermatozoidul - gametul feminin = ovulul
c - anexita - cauză: infecții bacteriene
- manifestare: dureri abdominale; - prevenire: evitarea expunerii la frig
d - enunț adevărat: Contracepția se realizează prin spermicide
- enunț fals: Concepția reprezintă fecundarea ovarului de către spermatozoid.
2 a trompele uterine: - sunt localizate între ovar și uter
- rol: captează și conduc spre uter ovulul expulzat de ovar
b funcția endocrină:
- a ovarului constă în producerea de hormoni feminini = progesteron și estrogen;
- a testiculului constă în producerea de hormon masculin = testosteron
c FSH determină la femei creșterea și maturarea foliculilor ovarieni și secreția de
estrogen
d - enunț adevărat: Ovarele și trompele uterine sunt organe genitale
interne ale sistemului reproducător feminin.
- enunț fals: Funcția exocrină a ovarului constă în producerea de spermatozoizi.
B 1 a căile genitale intratesticulare: tubii drepți și rețeaua testiculară
b producerea de spermatozoizi
c - 8 noțiuni specifice: sarcină, contraceptive orale, sterilet, spermicide,
diafragmă, prezervative, legarea trompelor uterine, vasectomia.
Metodele contraceptive împiedică apariția unei sarcini și sunt de două tipuri:
temporare și definitive. Metodele contraceptive temporare sunt reprezentate de:
contraceptive orale, sterilet, spermicide, diafragmă, prezervative. Metodele
contraceptive definitive sunt reprezentate de: legarea trompelor uterine la femei și
vasectomia la bărbați.
2 a căile genitale extratesticulare: canale eferente, canal epididimar, canal deferent, canal
ejaculator, uretra
b planificarea familială are rol în: prevenirea sarcinilor nedorite, asigurarea utilizării
corecte a contraceptivului ales, prevenirea infecțiilor cu transmitere sexuală
c - 8 noțiuni specifice: testicule, scrot, spermatozoizi, testosteron, tubii
drepți, canal epididimar, vezicule seminale, prostată
B Sistemul reproducător masculin este alcătuit din gonade, căi genitale, glande anexe și
2 organ genital extern.Gonadele sunt reprezentate de testicule, organe pereche situate
în scrot. Testiculele au două funcții, una exocrină și una endocrină. Funcția exocrină
constă în producerea de spermatozoizi iar cea endocrină în secreția de testosteron.
Căile genitale masculine sunt de două tipuri: intratesticulare și extratesticulare. Căile
intratesticulare sunt reprezentate de tubii drepți și rețeaua testiculară. Căile
extratesticulare sunt reprezentate de: canale eferente, canal epididimar, canal
deferent, canal ejaculator, uretra. Glandele anexe sunt reprezentate de veziculele
seminale și prostată și secretă un lichid cu rol de nutriție și transport pentru
spermatozoizi.Organul genital extern este reprezentat de penis.
3 a testiculele sunt formate din lobuli testiculari ce conțin:
- tubi seminiferi contorți, în care se formează spermatozoizii
184
- celulele interstițiale Leydig, care secretă hormonul androgen ( testosteron )
b hormonii hipofizari gonadotropi ( FSH și LH ) influențează activitatea gonadelor
Hormonul luteinizant ( LH )determină: - la femei, ovulația și secreția de
progesteron; - la bărbați, secreția de testosteron
Hormonul foliculostimulant ( FSH ) determină – la femei, maturarea
foliculului ovarian și secreția de estrogen; - la bărbați, producerea de spermatozoizi
c - 8 noțiuni specifice: viață sexuală, a procrea, metode contraceptive, boli
cu transmitere sexuală, cancer de sân, cancer de col uterin, infertilitate,
reguli de igienă intimă
Sănătatea reproducerii implică o viață sexuală în siguranță, posibilitatea de a procrea
și libertatea de a hotărî când și dacă doresc să procreeze. Acest lucru se poate
îndeplini prin folosirea metodelor contraceptive, prin prevenirea bolilor cu
transmitere sexuală, prin prevenirea și depistarea precoce a cancerului de sân și a
cancerului de col uterin și prin tratamentul infertilității involuntare. Pentru
prevenirea bolilor sistemului reproducător se recomandă: evitarea unei vieți sexuale
dezordonate, a relațiilor sexuale întâmplătoare și neprotejate, evitarea expunerii la
frig și respectarea regulilor de igienă intimă.
TEST REPRODUCERE – acumulează cât mai multe puncte!
A 1 Ovarul este localizat în pelvis și este o glandă mixtă. 2 12 p
2 Testiculul reprezintă gonada masculină și produce gameți numiți spermatozoizi. 2
3 Testiculul este localizat în scrot și este o glandă cu secreție mixtă. 2
4 Gonada feminină este reprezentată de ovar iar cea masculină de testicul. 2
5 Testiculul este considerat o glandă mixtă deoarece produce spermatozoizi și 2
testosteron.
6 Secreția exocrină a ovarului este ovulul iar secreția endocrină este reprezentată 2
de estrogen și progesteron.
B 1 - gonada feminină = ovarul; - funcția exocrină = producerea de ovule 2 4p
- funcția endocrină = producerea de hormoni sexuali ( estrogen și progesteron)
2 - uretra - elimină alternativ urină și lichid seminal 2
C 1. b. 2. b 3.c 4.c 4p
D 1 F – Ovulația reprezintă expulzarea ovulului. 2 10 p
2 F - Spermatozoidul fecundează ovulul în trompele uterine. 2
3 F - Anexita este o inflamație a ovarelor și a trompelor uterine. 2
4 F – Spermatozoidul este gametul ce determină sexul produsului de concepție. 2
5 A 2
A a - veziculele seminale - prostata 4 12 p
b - asemănare: ambele au rol în eliminarea gameților ( 2p ) 4
- deosebire : căile genitale masculine elimină spermatozoizi, iar căile genitale
feminine elimină ovule (2p)
c. în pelvis d. testiculele 4
B a 1 ciclu ..................28 zile 6 18 p
X cicluri ..............365 zile ( 1an ); - X = 365 / 28 = 13 cicluri ( 2p )
1 ciclu ......................se maturizează 1 ovul
13 cicluri...................x ovule; - X = 13 ovule / an ( 2p )
- numărul de ani de fertilitate = 50 – 14 = 36 ani
1 an ........................se maturizează 13 ovule
36 ani ......................x ovule ; - X = 36 x 13 = 468 ovule ( 2p )
b - creșterea sânilor - creșterea uterului 4
c - ciclurile sexuale devin neregulate; - nu se mai produce ovulația 4
d - formularea cerinței: Precizați în ce constă faza foliculară a ciclului ovarian. 4
185
- rezolvarea cerinței: Creșterea și maturarea unui folicul ovarian.
A a - gonada feminină=ovarul(1p) - gonada masculină = testiculul(1p) 2 12 p
b - hormonul foliculostimulant ( FSH ); - hormonul luteinizant ( LH ) 2
c - adenomul de prostată; 4
- cauză = tumoră benignă care se dezvoltă pe prostată
- manifestare = tulburări de micțiune
- prevenire = respectarea regulilor de igienă intimă
d - enunț adevărat: Planificarea familială implică folosirea metodelor 4
contraceptive.
- enunț fals: Prostata este o glandă anexă a sistemului reproducător feminin.
B a glandele anexe ale sistemului reproducător masculin: 4 18 p
- veziculele seminale și prostata ( 2p )
- rol:secretă lichidul seminal cu rol în hrănirea și transportul spermatozoizilor
b două metode contraceptive temporare: - prezervativ - spermicide 2
c - 8 noțiuni specifice: ovare, ovule, trompe uterine, vagin, ovare, uter, vulvă, 12
labii mari ( 8p ); - corelarea logică a noţiunilor şi aranjarea într-un text: ( 4p )
Sistemul reproducător feminin este alcătuit din gonade, căi genitale și organ
genital extern. Gonadele feminine sunt reprezentate de ovare, localizate în
pelvis. Acestea au funcție mixtă, exocrină și endocrină.Funcția exocrină
constă în producerea de ovule, iar funcția endocrină constă în producerea de
hormoni sexuali feminini, estrogen și progesteron. Căile genitale sunt
reprezentate de trompele uterine, uter și vagin. Trompele uterine sunt situate
între ovare și uter, iar uterul este situat în pelvis, între vezica urinară și rect.
Organul genital extern este reprezentat de vulvă care cuprinde labiile mari,
labiile mici, muntele lui Venus și clitorisul.
RĂSPUNSURI TESTE DE EVALUARE PE CAPITOLE CLASA a XII – a

GENETICA ȘI ECOLOGIA UMANĂ
1. GENETICĂ MOLECULARĂ
STRUCTURA ȘI FUNCȚIILE ACIZILOR NUCLEICI
1 - acid dezoxiribonucleic ( A.D.N ) - acid ribonucleic ( A.R.N )
2 nucleotide
3 o bază azotată, un zahăr ( o pentoză ) și un radical fosforic
4. o nucleosidă 5. purinice și pirimidinice
6 - bazele azotate purinice sunt: adenina, și guanina, ( atât în A.D.N cât și în A.R.N )
- bazele azotate pirimidinice sunt: - citozina și timina ( în A.D.N )
- citozina și uracilul ( în A.R.N )
7 pentoza este reprezentată de: - dezoxiriboză ( în A.D.N ) - riboză ( în A.R.N )
8 legătura se face între C5 , al unei pentoze și C3, al pentozei următoare, prin legături
fosfodiesterice
9 - antiparalele – într-o catenă, legăturile dintre nucleotide se realizează în sensul C5 , - C3 ,; în
cealaltă catenă, legăturile dintre nucleotide se realizează în sensul C3 , - C5 ,
- complementare – o nucleotidă cu o bază azotată purinică dintr-o catenă se leagă cu o
nucleotidă cu o bază azotată pirimidinică din cealaltă catenă.
10 - duble, între adenină = timină și timină = adenină
- triple, între guanină ≡ citozină și citozină ≡ guanină
11 - denaturarea - se realizează prin încălzirea la peste 100 0 C a unei soluții de A.D.N,
când are loc ruperea legăturilor de hidrogen dintre cele două catene; - prin răcirea bruscă a
186
soluției, A.D.N - ul rămâne monocatenar și se numește A.D.N denaturat
- renaturarea – se realizează prin răcirea lentă a soluției de A.D.N, când se refac
legăturile de hidrogen și A.D.N –ul devine bicatenar; acest A.D.N bicatenar se
numește A.D.N renaturat
12 Cu cât speciile sunt mai înrudite, cu atât renaturarea se face mai repede și într-o proporție mai
mare.
13 - sinteza A.D.N –ului se numește replicație
- se realizează după modelul semiconservativ, deoarece fiecare moleculă de A.D.N nou formată
conține o catenă din molecula parentală și o catenă nou sintetizată
14 Informația genetică din A.D.N este decodificată într-o proteină specifică prin:
- transcripție ( A.D.N →A.R.N ) și - translație ( A.R.N →proteine )
15 - codul genetic este alcătuit din unități de codificare, numite codoni
- rol = realizează legătura dintre secvența de nucleotide din A.D.N și succesiunea aminoacizilor
din molecula proteică
16 Codonul: - este alcătuit dintr-o secvență de trei nucleotide alăturate din A.D.N
- determină poziția unui aminoacid în molecula proteică sau sfârșitul sintezei proteice
17 - este nesuprapus, ceea ce înseamnă că doi codoni vecini nu au nucleotide în comun
17 - este degenerat, ceea ce înseamnă că mai mulți codoni codifică același aminoacid
- este fără virgule, ceea ce înseamnă că între doi codoni nu există semne de punctuație
- este universal, ceea ce înseamnă că, în toată lumea vie, aceeași codoni codifică aceeași
aminoacizi
18 La procariote - genele conțin doar secvențe informaționale
- se copiază informația genetică a mai multor gene
La eucariote – genele conțin secvențe - informaționale, numite exoni; - noninformaționale,
numite introni; - se copiază informația genetică a unei singure gene, în două etape:
- sinteza A.R.N m precursor
- formarea A.R.N m matur, prin eliminarea intronilor și asamblarea exonilor
19 - inițierea sintezei proteice, prin activarea aminoacidului și atașarea acestuia de A.R.N-ul de
transport: 1. AA + ATP → AA ~ AMP + P ~ P
2. AA ~ AMP + ARN t → AA ~ ARN t + AMP
- elongarea catenei proteice, prin formarea legăturilor peptidice între aminoacizi
3. AA1 ~ ARN t 1 + AA2 ~ ARN t 2 → AA1 ~ AA2 + ARN t 1 + ARN t 2
- terminarea sintezei proteice , prin eliberarea catenei proteice și disocierea ribozomilor de
ARNm
20 - A.R.N viral ( A.R.N v )- este purtătorul informației genetice la ribovirusuri și viroizi
- A.R.N mesager ( A.R.N m ) – copiază informația genetică a unei catene din macromolecula de
A.D.N și o transportă la nivelul ribozomilor, locul sintezei de proteine
- A.R.N de transport ( A.R.N t ) – transportă aminoacizii activați la ribozomi, locul sintezei de
proteine
- A.R.N ribozomal ( A.R.N r ) – intră în alcătuirea ribozomilor și are rol în sinteza proteinelor
- A.R.N nuclear mic ( A.R.N sn ) – intervine în funcționarea nucleului ( inițiază sinteza proteică
și maturarea A.R.N –ului masager )
MODELE DE ITEMI
SUBIECTUL I
A 1 Transcripția este o etapă în sinteza proteinelor care se desfășoară în nucleul celulei.
2 Translația are ca rezultat un lanț de aminoacizi și se desfășoară în citoplasma celulei.
3 Bazele azotate pirimidinice din structura A.D.N –ului sunt : citozina și timina.
4 Pentozele din structura chimică a nucleotidelor sunt: dezoxiriboza și riboza.
5 Bazele azotate pirimidinice din structura A.R.N –ului sunt: citozina și uracilul.
6 Adenina este o bază azotată purinică, iar citozina este o bază azotată pirimidinică.
7 Funcția heterocatalitică a materialului genetic constă în decodificarea informației prin două
procese: transcripția și translația.
8 Maturarea A.R.N –ului premesager presupune eliminarea intronilor și asamblarea
187
exonilor.
9 A.R.N –ul de transfer are aspect morfologic de funză de trifoi și, spre deosebire de A.D.N,
are, în compoziția chimică, baza azotată pirimidinică numită uracil.
10 Bazele azotate purinice sunt: adenina și guanina.
11 Structura primară a A.D.N –ului este monocatenară iar structura secundară este
bicatenară, sub forma unui dublu helix.
12 Cele două catene ale macromoleculei de A.D.N sunt antiparalele și complementare.
13 Sinteza A.D.N –ului se numește replicație și se realizează după modelul semiconservativ.
14 Enzima A.D.N polimeraza participă la procesul de replicație, iar enzima A.R.N polimeraza
participă la procesul de transcripție.
15 Codonul este alcătuit din trei nucleotide alăturate care determină poziția unui aminoacid
în molecula proteică.
16 Codul genetic este nesuprapus, ceea ce înseamnă că doi codoni vecini nu au nucleotide în
comun.
17 La procariote, prin transcripție se copiază informația genetică a mai multor gene, iar la
eucariote se copiază informația genetică a unei singure gene.
A 18 Activarea unui aminoacid se realizează prin reacția acestuia cu molecula de A.T.P, sub
acțiunea enzimei aminoacil – sintetaza.
19 Elongarea catenei polipeptidice constă în formarea legăturilor peptidice între doi
aminoacizi
B 1 două caracteristici: - nesuprapus = doi codoni vecini nu au nucleotide în comun
- fără virgule = între doi codoni vecini nu există semne de punctuație
2 Antiparalele – într-o catenă, legăturile dintre nucleotide se realizează în sensul C5 , - C3 ,
- în cealaltă catenă, legăturile dintre nucleotide se realizează în sensul C3 , - C5 ,
Complementare – o nucleotidă cu o bază azotată purinică dintr-o catenă se leagă cu o
nucleotidă cu o bază azotată pirimidinică din cealaltă catenă
3 - A.R.N viral – reprezintă materialul genetic al ribovirusurilor
- A.R.N mesager – copiază informația genetică a unei catene de A.D.N
4 două tipuri de legături și un exemplu
- duble, între adenină = timină ( sau timină = adenină )
- triple, între guanină ≡ citozină ( sau citozină ≡ guanină )
1.c 2.d 3.b 4.d 5.c 6.b 7.a 8.b
C 9.c 10.d 11.a 12.c 13.d 14.d 15.d
D 1 F - A.R.N – polimeraza are rol în formarea A.R.N –ului.
2 F - Copierea informației genetice de pe o catenă de A.D.N se realizează sub acțiunea A.R.N
– polimerazei.
3 F - A.D.N – polimeraza intervine în procesul de replicație.
4 Replicația A.D.N –ului are loc prin încălzire, la temperaturi de 95 0 C.
5 A
6 F - Uracilul este o bază azotată pirimidinică specifică A.R.N –ului.
7 F - A.R.N –ul mesager copiază informația genetică de pe o catenă de A.D.N.
8 F - Codul genetic prezintă trei codoni de stop.
9 F - Bazele azotate ce realizează legături duble de hidrogen sunt adenina și timina.
10 F - În structura A.D.N –ului, citozina și guanina formează punți triple de hidrogen.
11 A
12 F - Denaturarea determină ruperea punților de hidrogen între nucleotide complementare.
13 F - Transportul aminoacizilor la nivelul ribozomilor este realizat de A.R.N –ul de transfer.
14 F - Timina este baza azotată pirimidinică specifică pentru molecula de A.D.N.
15. A 16. A
17 F - A.R.N –ul mesager copiază informația genetică a unei macromolecule de A.D.N.
18 A
19 F - Nucleotidele A.D.N – ului se deosebesc de nucleotidele A.R.N – ului prin tipurile de
188
baze pirimidinice.
20 F - A.D.N – polimeraza intervine în procesul de replicație.
SUBIECTUL II
A 1 a. A.R.N ribozomal b. A.R.N de tranport
c. aminoacil – sintetaza d. legătură peptidică
2 a ARN-m : 5' - AUG.AGG.GGC.CUA.UAC.UAA - 3'
b - codonii ARN-m : 1)codon de start: AUG 2) AGG 3) GGC 4) CUA 5) UAC
6)codon de stop: UAA
- anticodonii ARN-t : 1)UAC 2) UCC 3) CCG 4) GAU 5) AUG
A 2 c nr.aminoacizi= 5
d - primul aminoacid codificat este metionina;- el poate fi înlăturat ulterior
3 a catena complementară de A.D.N 3' - GAG. ACC. CGG. TTC. ACT - 5'
b ARN-m : 5' - CUC. UGG. GCC. AAG. UGA - 3'
c - codonii A.R.N –m: 1) codon de start: CUC 2) UGG 3) GCC 4) AAG 5)
codon de stop: UGA
- anticodonii A.R.N t: 1) GAG 2) ACC 3) CGG 4) UUC
d maturarea ARN – ului mesager precursor este necesară deoarece, la eucariote,
acesta conține atât secvențe informaționale, numite exoni cât și secvențe non –
informaționale, numite introni
4 a bază azotată, pentoză și radical fosforic
b - legături duble de hidrogen între adenină și timină
- legături triple de hidrogen între citozină și guanină
c - asemănare: acizii nucleici au ca bază azotată purinică, adenina
- deosebire: pentoza din A.D.N este dezoxiriboza, iar pentoza din A.R.N este riboza
d A.D.N → A.R.N → proteine
5 a succesiunea nucleotidelor din catena ADN copiată: TGC ATA CCA TTG
b succesiunea nucleotidelor din catena ADN complementară : ACG TAT GGT AAC
c 4 aminoacizi
d anticodonii : UGC AUA CCA UUG
A.R.N t 1 A.R.N t 2 A.R.N t 3 A.R.N t 4
B 1 a - nr nucleotide dintr-o catenă de A.D.N transcrisă = 1 600 / 2 = 800

- nr nucleotide cu U din A.R.N mesager = nr nucleotide cu A din catena de A.D.N
= 25 % x 800 = 200
b - nr nucleotide cu T din catena de A.D.N transcrisă = 2 x nr nucleotide cu A
= 2 x 200 = 400
- nr nucleotide cu A + T = 200 + 400 = 600
- nr de duble legături = nr nucleotide cu A + T din catena de A.D.N transcrisă = 600
- nr de triple legături = nr nucleotide cu G + C din catena de A.D.N transcrisă
= 800 – 600 = 200
c nr nucleotide cu riboză din A.R.N mesager = nr nucleotide din catena de A.D.N = 1
600 / 2 = 800
d - formularea cerinței: Nr nucleotidelor cu A din molecula de A.R.N mesager
- rezolvarea cerinței: Nr nucleotide cu A din A.R.N mesager = nr nucleotide cu T din
catena de A.D.N transcrisă = 400
2 a – nr nucleotide din A.D.N bicatenar = 2100
- nr nucleotide cu adenină = 30 % x 2100 = 630
- nr nucleotide cu A + T = 630 + 630 = 1260
-nr nucleotide cu G + C = 2100 – 1260 = 840
- nr nucleotide cu G = C = 840 / 2 = 420
b – nr nucleotide ce conţin A din catena de A.D.N = 20 % .1050 = 210
189
- nr nucleotide ce conţin URACIL în ARNm = nr nucleotide ce conţin A din A.D.N =
210
c – nr nucleotide din ARN m = nr nucleotide dintr-o catenă de A.D.N = 2100 / 2 =
1050
B - nr codonilor din ARN m = 1050 / 3 = 350
d - formularea cerinței: Precizează rolul A.R.N m în celulă
- rezolvarea cerinței: A.R.N m copiază informaţia genetică a unei catene de A.D.N
3 a - nr nucleotidelor din A.D.N bicatenar = 1350 x 2 = 2700
- nr nucleotidelor cu T = 20 % . 2700 = 540 T = 540 A
- nr nucleotidelor cu T + A = 540 +540 = 1080
- nr nucleotidelor cu G + C = 2700 - 1080 = 1620
- nr nucleotidelor cu G = 1620 / 2 = 810
b nr codoni din ARN m = 1350 / 3 = 450
c dacă nr nucleotide cu G este mai mare , există mai multe legături triple și gradul de
stabilitate este mai mare rolul
d - formularea cerinței: Precizaţi rolul A.R.Nt în celulă
- rezolvarea cerinței: ARNt transportă aminoacizii la locul sintezei proteice, în
ribozomii.
4 a - nr nucleotide cu G = nr nucleotide cu C = 600
- nr nucleotide cu G + C = 600 + 600 = 1 200
- nr nucleotide cu A + T = 3 000 – 1 200 = 1 800
- nr nucleotide cu A = nr nucleotide cu T = 1 800 / 2 = 900
b - nr de legături duble = nr nucleotide cu A = 900
- nr legături triple = nr nucleotide cu G = 600
c molecula de A.D.N este mai stabilă deoarece are o structură bicatenară, față de
molecula de A.R.N, care este monocatenară
d - formularea cerinței: numărul nucleotidelor moleculei de A.R.N m care a copiat
informația genetică din molecula de A.D.N
- rezolvarea cerinței:nr nucleotide din A.R.N m = nr nucleotidelor dintr-o catenă de
A.D.N= 3 000 / 2 = 1 500
SUBIECTUL III
A 1 a - baze azotate purinice: ADENINA și GUANINA
- baze azotate pirimidinice: TIMINA și CITOZINA
b - asemănare: ambele molecule conțin aceleași baze azotate purinice ( adenina și
guanina; - deosebire: - pentoza din molecula de A.D.N se numește dezoxiriboza
- pentoza din molecula de A.R.N se numește riboza
c - prin încălzirea la aproximativ 100 0 C a unei soluții de A.D.N bicatenar, are loc
ruperea legăturilor de hidrogen dintre cele două catene și obținerea de A.D.N
monocatenar
- prin răcirea bruscă a soluției, A.D.N –ul rămâne monocatenar și se numește A.D.N
denaturat
d - enunț adevărat: A.D.N renaturat se obține prin răcirea lentă a soluției de A.D.N
monocatenar.
- enunț fals: La eucariote, A.R.N m copiază informația genetică a mai multor gene.
2 a - codonul = o succesiune de trei nucleotide, ce conțin informația genetică necesară
includerii unui aminoacid în molecula proteică
- nr de codoni = 64
b codonii de stop: UAA, UAG, UGA
c spunem despre codul genetic că realizează legătura dintre dintre A.D.N și proteine
deoarece, ordinea codonilor ( succesiuni de trei nucleotide) din A.D.N, determină
ordinea codonilor din A.R.N m, iar aceasta determină ordinea aminoacizilor în
molecula proteică.
A 2 d - enunț adevărat: Codul genetic este degenerat, adică mai mulți codoni
190
codifică același aminoacid.
- enunț fals: Prin translație o secvență de nucleotide din A.R.N t este
transformată într-o secvență de aminoacizi din molecula proteică.
3 a transcripția și translația
b în procesul maturării A.R.N m la eucariote, are loc eliminarea intronilor, secvențe
non – informaționale si asamblarea exonilor, secvențe informaționale, cu ajutorul
enzimei A.R.N ligaza.
c enzimele care participă la translație:
- aminoacilsintetaza – participă la procesul de activare a aminoacizilor și
la procesul de legare a aminoacizilor de moleculele de A.R.N t
corespunzătoare
- peptid – polimeraza – participă la formarea legăturilor peptidice între aminoacizii
ce alcătuiesc proteina
d - enunț adevărat: Structura bicatenară a A.D.N –ului se realizează cu
ajutorul legăturilor duble de hidrogen, între adenină și timină și cu
ajutorul legăturilor triple de hidrogen, între guanină și citozină.
- enunț fals: Aminoacizii sunt transportați la locul sintezei proteice, în
ribozomi, cu ajutorul A.R.N – ului ribozomal.
4 a deosebire: A.R.N m precursor conține atât exoni cât și introni, iar A.R.N m matur
conține doar exoni.
b Translația este procesul prin care o secvență de nucleotide din A.R.N m este
transformată într-o secvență de aminoacizi din molecula proteică.
c Funcția autocatalitică a A.D.N –ului constă în replicația acestuia după modelul
semiconservativ
d - enunț adevărat: Funcția heterocatalitică a A.D.N –ului constă în sinteza de proteine.
- enunț fals: A.R.N m are rolul de a copia informația genetică dintr-o
catenă de A.D.N, cu ajutorul enzimei A.D.N –polimeraza.
B 1 a modelul semiconservativ
b hibrizii moleculari A.D.N – A.D.N sunt utilizați pentru stabilirea legăturilor de
rudenie ( filogenetice ) dintre specii
c - 8 noțiuni specifice: funcția autocatalitică, model semiconservativ, molecula
parentală, punct de inițiere a replicării, legături de hidrogen, helicaza,
complementaritate, A.D.N – polimeraza.
Replicația A.D.N –ului reprezintă funcția autocatalitică a materialului genetic. Ea se
realizează după modelul semiconservativ, deoarece fiecare din cele două molecule de
A.D.N sintetizate conține o catenă din molecula parentală ( model sau matriță ) și o
catenă nou – sintetizată. Replicarea se realizează treptat, ea începe dintr-un punct de
inițiere a replicării și se continuă până la punctul terminal de replicare. Legăturile de
hidrogen dintre cele două catene se desfac treptat, sub acțiunea enzimei helicaza . Pe
măsură ce spirala se desface, începe refacerea ei. Nucleotidele libere din citoplasmă,
se asociază pe bază de complementaritate, cu nucleotidele din cele două catene ale
A.D.N –ului, sub acțiunea enzimei A.D.N polimeraza.
2 a - codon = o secvență de trei nucleotide succesive din macromolecula de
A.D.N care determină poziția unui aminoacid în molecula proteică
- anticodon = o secvență de trei nucleotide din molecula de A.R.N t care
B 2 recunoaște o secvență de trei nucleotide complementare din A.R.N m
b A.R.N de transport
c - 8 noțiuni specifice: transcripția, translația, A.R.N mesager, A.R.N
polimeraza, aminoacilsintetaza, peptidpolimeraza, A.R.N de transport,
legături peptidice.
Sinteza proteinelor are loc în două etape: transcripția și translația. Transcripția este
realizată de A.R.N mesager, care copiază informația de pe o catenă de A.D.N, proces
realizat cu ajutorul enzimei A.R.N – polimeraza. Translația este procesul prin care
191
informația genetică din A.R.N m este decodificată și transformată într-o secvență de
aminoacizi în molecula proteică. În procesul de translație intervin două tipuri de
enzime: aminoacilsintetaza și peptidpolimeraza. Enzima aminoacilsintetaza
intervine în procesul de activare a aminoacizilor și de legare a acestora de molecula
de A.R.N de transport. Enzima peptidpolimeraza intervine în procesul de realizare a
legăturilor peptidice dintre aminoacizi, în cadrul moleculei proteice.
3 a - asemănare: sunt formate din exoni și introni
- deosebire: nucleotidele din A.R.N m precursor sunt complementare celor din
catena de A.D.N copiată
b - o cauză posibilă = o mutație
- gena mutantă rezultată poate determina includerea în molecula proteică a altui
aminoacid
c - 8 noțiuni specifice: transcripție, A.R.N polimeraza, secvențe
informaționale, exoni, secvențe non – informaționale, introni, A.R.N
mesager precursor, A.R.N mesager matur
Sinteza A.R.N –ului se realizează prin transcripție. Acest proces constă în copierea,
pe bază de complementaritate, a informației genetice dintr-o catenă de A.D.N în
A.R.N mesager, cu ajutorul enzimei A.R.N polimeraza. La procariote, se sintetizează
direct A.R.N m care participă la procesul sintezei proteice, deoarece genele conțin
numai secvențe informaționale. A.R.N m copiază , la procariote , informația genetică
a mai multor gene. La eucariote, este copiată, prin transcriere, informația genetică a
unei singure gene. Procesul de transcripție are loc în două etape, deoarece genele la
eucariote conțin două tipuri de secvențe: informaționale, numite exoni și non –
informaționale, numite introni. Într-o primă etapă se sintetizează A.R.N –ul mesager
precursor, format și din exoni și introni. În a doua etapă, prin eliminarea intronilor și
legarea exonilor, se sintetizează A.R.N mesager matur.
TEST STRUCTURA ȘI FUNCȚIILE ACIZILOR NUCLEICI – acumulează cât mai multe puncte!
A 1 Translația are ca rezultat un lanț de aminoacizi ( polipeptidic ) și se 2 12 p
desfășoară în citoplasma celulei.
2 Transcripția este o etapă în sinteza proteinelor care se desfășoară în nucleul 2
celulei.
3 Maturarea A.R.N-ului premesager presupune eliminarea intronilor și 2
asamblarea exonilor.
4 În molecula unui acid nucleic, prin atașarea unui radical fosfat la o 2
nucleosidă rezultă o nucleotidă.
A 5 Pentoza caracteristică macromoleculei de A.R.N este riboza, iar cea 2
caracteristică macromoleculei de A.D.N este dezoxiriboza.
6 După tipul acidului nucleic din genom, virusurile se clasifică în 2
dezoxiribovirusuri și ribovirusuri.
B 1 - baze purinice – adenina ( sau guanina ) 2 4p
- baze pirimidinice – citozina ( sau timina, uracilul )
2 Acizii nucleici: A.D.N și A.R.N- deosebiri structurale: 2
- A.D.N – este bicatenar; pentoza este dezoxiriboza
- A.R.N – este monocatenar; pentoza este riboza
C 1. a 2.d 3.c 4.a 4p
D 1 F - A.R.N –ul viral este materialul genetic al ribovirusurilor. 2 10 p
2 F - Replicația A.D.N –ului se realizează după modelul semiconservativ. 2
3 F – A.R.N –ul ribozomal intră în structura ribozomilor, alături de proteine. 2
4 F - Procesul de maturare a A.R.N –ului mesager are loc prin eliminarea 2
intronilor și asamblarea exonilor.
192
5 A 2
SUBIECTUL II30 puncte
A a transcripția și translația 4 12 p
b proteinele au: 2
- rol structural ( intră în alcătuirea unor structuri celulare) și
- funcțional ( funcționează ca enzime, hormoni, anticorpi )
c maturarea A.R.N –mesager: 4
- formarea, prin transcripție, a A.R.N – mesager precursor, format din
exoni și introni
- formarea A.R.N –ului mesager matur, prin eliminarea intronilor și
asamblarea exonilor
d A.R.N mesager copiază informația genetică a unei catene de A.D.N, 2
proces numit transcripție
B a - nr nucleotide cu adenină = nr nucleotide cu timină = 600 ( 1p ) 4 18 p
- nr nucleotide cu A + T = 600 + 600 = 1 200 ( 1p )
- nr nucleotide cu C +G = 3 000 – 1 200 = 1 800 ( 1p )
- nr nucleotide cu C = nr nucleotide cu G = 1 800 / 2 = 900 (1p )
b - legături duble de hidrogen: A = T și T = A ( 2p ) 4
- legături triple de hidrogen : C ≡ G și G ≡ C ( 2p )
c între nucleotidele ce conțin citozină și guanină se stabilesc legături triple 4
de hidrogen, care sunt mai stabile și mai greu de denaturat decât legăturile
duble, care se stabilesc între nucleotidele cu adenină și timină
d - formularea cerinței: calculați procentul de nucleotide cu timină 6
din macromolecula de A.D.N
3 000 nucleotide .....................100 %
600 nucleotide cu timină ......x ; - x = 600 x 100 / 3 000 = 20 %
A a A.R.N m: 5' – UCC. GUA. CCA - 3' 3 12 p
anticodonii: AGG CAU GGU
A.R.Nt 1 A.R.Nt2 A.R.Nt3
b aminoacizii: SERINA - VALINA - PROLINA 3
c A.D.N: 3' – AGG. CAT. GGT - 5' 2
A d - enunț adevărat: Replicarea reprezintă sinteza de A.D.N și se 4
realizează după modelul semiconservativ
- enunț fals: A.R.N t are rolul de a copia informația genetică dintr-un
fragment de A.D.N.
B a - funcţia autocatalitică - funcţia heterocatalitică 2 18 p
b - catene complementare = catene ale A.D.N –ului în care, o 4
nucleotidă ce conţine o bază azotată purinică, dintr-o catenă, se
leagă cu o nucleotidă ce conţine o bază azotată pirimidinică din
catena opusă
- catene antiparalele - într-o catenă, legăturile dintre nucleotide
se realizează în sensul C5 , - C3 , ; - în cealaltă catenă, legăturile dintre
nucleotide se realizează în sensul C3 , - C5 ,
c minieseu: 12
- 8 noţiuni specifice: ARN- viral, ARN celular, ARN –mesager, ARN
– transport, ARN- ribozomal, sinteza proteică, aminoacizi,
ribozomi.( 8p )
În lumea vie sunt două clase de ARN: ARN- viral , ce constituie
materialul genetic al unor virusuri şi ARN –ul celular, implicat în sinteza
proteinelor specifice, reprezentat de ARN mesager, ARN de transport,
ARN ribozomal. ARN-ul mesager are rolul de a copia informaţia genetică
193
dintr-una din catenele moleculei de ADN şi de a o transporta la locul
sintezei proteice, în ribozomi. ARN –ul de transport are rolul de a
trasporta aminoacizii la locul sintezei proteice , în ribozomi. ARN-ul
ribozomal intră în structura ribozomilor, alături de proteinele ribozomale.
ORGANIZAREA MATERIALULUI GENETIC

1 - virionul ( virus infecțios matur ) – alcătuit din capsidă virală și genom viral cu un singur tip
de acid nucleic ( A.D.N sau A.R.N )
- virus vegetativ - este forma sub care se multiplică virusul în celula gazdă
– este reprezentat de acidul nucleic aflat liber în citoplasma celulei gazdă
- provirus – este reprezentat de acidul nucleic integrat în cromozomul celulei gazdă
2 - pătrunderea genomului viral în celula gazdă
- sinteza componentelor virale de către celula gazdă, după modelul furnizat de virus
- asamblarea componentelor virale într-un număr mare de virioni
- lizarea celulei gazdă - eliberarea noilor virioni
3 - la dezoxiribovirusuri - molecula de A.D.N servește ca matriță pentru sinteza altei molecule,
prin procesul de replicație, după modelul semiconservativ
- la ribovirusuri – catena de A.R.N servește ca matriță pentru sinteza unei catene
complementare, care devine matriță pentru sinteza catenei de A.R.N viral inițial
- la H.I.V – catena de A.R.N servește ca matriță pentru sinteza unei catene de A.D.N,
prin procesul de reverstranscripție, iar catena de A.D.N servește ca matriță pentru
sinteza catenei de A.R.N viral inițial.
4 nucleoidul:
- este materialul genetic la procariote ( bacterii ), nedelimitat de o membrană proprie
- este reprezentat de un cromozom circular, format dintr-o singură moleculă de A.D.N
bicatenar și este fixat de membrana celulară prin mezozom
- prezintă 40 – 50 de bucle și superrăsuciri, care își păstrează structura cu ajutorul unei
molecule de A.R.N; - conține 2 000 – 3 000 de gene
5 plasmidele:
- sunt reprezentate de molecule mici de A.D.N bicatenar circular, numite A.D.N
extracromozomial
- se replică independent de A.D.N –ul cromozomial; conțin un număr mic de gene ( 6-8 gene )
6 - exemple: plasmidul F ( factor de fertilitate) și plasmidul R ( factor de rezistență la
antibiotice,toxine
- importanță: - creșterea variabilității genetice și a rezistenței la antibiotice a bacteriilor
- vectori în ingineria genetică, prin care se pot introduce gene de la eucariote, în
celula bacteriană
7 material genetic la eucariote:- nuclear, reprezentat de cromatina nucleului
- extranuclear, reprezentat de A.D.N mitocondrial și A.D.N cloroplastic
8 cromatina:- este alcătuită dintr-un lanț flexibil de nucleosomi
- este de două tipuri: eucromatina și heterocromatina
9 - eucromatina = forma activă genetic în transcriere, alcătuită din secvențe unice de nucleotide (
exoni )
- heterocromatina = forma inactivă genetic, care nu poate fi transcrisă, alcătuită din secvențe
repetitive de nucleotide ( intronii ) cu rol reglator
10 nucleosomul:
- este un octamer histonic, fiind alcătuit din 8 proteine histonice
- este înconjurat la exterior de un segment de A.D.N ( A.D.N nucleosomal ),format din 140
perechi de nucleotide , dispus sub forma a două inele la vârful și baza octamerului.
- legătura dintre doi nucleosomi se face prin intermediul unui segment de A.D.N(A.D.N linker)
și a proteine histonice H 1.
194
11 - 1 cromatida = 1 moleculă de A.D.N bicatenar =2 cromoneme = 2 catene de A.D.N
- cromozom monocromatidic: - alcătuit dintr-o singură cromatidă
- este întâlnit în interfaza, profaza, anafaza și telofaza mitozei
- cromozom bicromatidic – alcătuit din două cromatide, unite într-un punct = centromer
( constricție primară ); - centromerul delimitează două brațe egale sau inegale pentru fiecare
cromatidă; - unii cromozomi prezintă o constricție secundară ce delimitează sateliți
12 cromozomi:
- metacentrici – centromerul este plasat median, deci au două brațe egale
- submetacentrici – centromerul este plasat submedian și au două brațe inegale
- acrocentrici – centromerul este plasat aproape de unul dintre capete și prezintă constricție
secundară ce delimitează satelitul
- telocentrici – centromerul este plasat la capătul cromozomului, numit telomer și au un singur
braț
13 - greutatea moleculară și raportul A + T / G + C ale A.D.N –ului extranuclear sunt diferite de
ale A.D.N –ului nuclear
- viteza cu care se realizează denaturarea – renaturarea este diferită
MODELE DE ITEMI
SUBIECTUL I
A 1 Un nucleosom este format din proteine histonice pe care se înfășoară un segment de
A.D.N.
2 Bacteriile conțin două tipuri de plasmide:plamidul F și plasmidul R.
3 Cromozomul bacterian are formă circulară și prezintă bucle și superrăsuciri.
4 Nucleoidul reprezintă materialul genetic la bacterii și este format dintr-o singură moleculă
circulară de A.D.N.
5 A.D.N –ul extracromozomial este reprezentat de plasmide și se replică independent de
A.D.N-ul cromozomial.
6 Plasmidul F se mai numește și factor de sex ( de fertilitate ) , iar plasmidul R se mai
numește și factor de rezistență la antibiotice.
7 Materialul genetic extranuclear este localizat în mitocondrii și cloroplaste.
8 A.D.N –ul extranuclear se replică după modelul semiconservativ, independent de A.D.N –
ul nuclear.
9 Cromozomul la eucariote conține două tipuri de proteine: histonice și nonhistonice.
10 A.D.N –ul cromozomului la eucariote conține două tipuri de secvențe de nucleotide: unice,
cu rol informațional și repetitive, cu rol în reglajul genetic.
11 Eucromatina este forma activă genetic , iar heterocromatina este forma inactivă genetic.
12 Unitatea de structură a fibrei de cromatină este nucleosomul, format dintr-un octamer
histonic.
13 A.D.N –ul din structura cromatinei este de două tipuri: A.D.N nucleosomic, care
înconjoară nucleosomul și A.D.N internucleosomic, care unește doi nucleosomi .
14 Cromozomul metafazic este alcătuit din două cromatide, unite într-un punct numit
centromer.
15 Constricția primară delimitează câte două brațe egale sau inegale, iar constricția secundară
delimitează sateliți.
16 Cromozomii acrocentrici au centromerul plasat aproape de unul dintre capete, iar
cromozomii telocentrici au centromerul plasat la unul dintre capete.
B 1 - eucromatina = forma activă genetic în transcriere, alcătuită din secvențe unice de
nucleotide ( exoni )
- heterocromatina = forma inactivă genetic, care nu poate fi transcrisă, alcătuită
din secvențe repetitive de nucleotide ( intronii ) cu rol reglator
2 - metacentrici – centromerul este plasat median, deci au două brațe egale
195
- submetacentrici – centromerul este plasat submedian și au două brațe inegale
3 - secvențe unice,numite exoni, cu rol informațional
- secvențe repetitive, numite introni, cu rol în reglajul genetic
4 - proteine histonice, ce intră în structura nucleosomilor
- proteine non – histonice, activatori ai genelor
C 1. a. capsidă 2. d. utilizate pentru producerea de A.D.N recombinat
3. a. conține gene metabolic active 4. c. este alcătuită din A.D.N bicatenar circular
5. a. învelișul proteic al virusurilor 6. b. are formă circulară
7. d. A.R.N –ul viral 8. c. poate forma un plasmid
9. d. prezintă în structura lor exoni 10. b. A.D.N bicatenar la virusul herpesului
11 a. reprezintă virusul infecțios matur
D 1 F - Partea activă și funcțională a genomului la eucariote este eucromatina.
2 F - Materialul genetic al bacteriilor este o moleculă de A.D.N.
D 3 A
4 F - Nucleosomul conțin un miez format din proteine histonice.
5 A
6 F - Cromozomii acrocentrici au centromerul plasat aproape de unul dintre capete.
7 F - Bacteriile au genomul format dintr-o singură moleculă de A.D.N circular.
8 F - Materialul genetic al virusurilor este reprezentat de genomul viral.
SUBIECTUL II
A 1 a deosebiri: - la procariote, A.R.N –ul mesager copiază informația genetică a mai multor
gene; - la eucariote, A.R.N –ul mesager copiază informația genetică a unei singure gene
b elementul structural al fibrei de cromatină este nucleosomul
c material genetic extranuclear la eucariote este reprezentat de:
- A.D.N mitocondrial - A.D.N cloroplastic
d două argumente:
- structura complexă a fibrei de cromatină
- prezența secvențelor informaționale ( exoni ) și secvențelor non –informaționale (
introni )
2 a A.D.N cromozomial, A.R.N cromozomial, proteine histonice și nonhistonice, lipide,
Ca 2+, Mg 2+
b cromozomi metacentrici, submetacentrici, subtelocentrici ( acrocentrici ) și telocentrici
c . modelul nucleosomal:
- cromatina eucariotă este un lanț flexibil alcătuit din nucleosomi
-un nucleosom este un octamer histonic, înconjurat de un segment de A.D.N ce
formează două inele, unul la baza și unul la vârful nucleosomului
- legătura dintre doi nucleosomi se realizează prin A.D.N internucleosomic și histona H1
d stări funcționale ale cromatinei:
- eucromatina - partea activă genetic în transcriere
- heterocromatina – partea condensată, inactivă genetic în transcriere
3 a clasificarea virusurilor:
- dezoxiribovirusuri (conțin A.D.N ); ex: virusul herpesului (sau bacteriofagi, virusul
variolei, al hepatitei )
- ribovirusuri ( conțin A.R.N ) ; ex: virusul gripal ( sau poliomielitei, turbării,
mozaicului tutunului, HIV )
b cinci particularități ale cromozomului bacterian:
- formă circulară; - alcătuit dintr-o moleculă de A.d.N bicatenar
- are 40 – 50 de bucle, menținute prin molecule de A.R.N
- conține între 2 000 – 3 000 de gene; - conține doar secvențe informaționale ( exoni )
c - plasmidele
- două roluri: conțin gene pentru rezistența la antibiotice; folosite în ingineria genetică
d - asemănare: sunt alcătuiți din cromatide
- deosebire: - cromozomul subtelocentric are centromerul plasat aproape de unul din
196
capete; - cromozomul telocentric are centromerul dispus terminal; are un singur braț
B 1 a 8 E +7 I ……………………………..….100 %
8 E ………………….…………………………x %; - x % de exoni = 8 x 100 / 15 =
53,33 %
b - nr.total de perechi nucleotide ale genei = 8 E x 15perechi + 7 I x 30 perechi =
120 + 210 = 330
c - nr. de codoni ai ARN-m precursor = 330 nucleotide / 3 = 110
B - nr de codoni ai ARN-m matur = 120 nucleotide / 3 = 40
d - formularea cerinței: Calculați procentul de introni din cadrul genei date.
- rezolvarea cerinței: % de introni = 7 x 100 / 15 = 46,66 %
2 a - 1 nucleosom = 8 proteine histonice
- nr proteine histonice din cei 12 nucleosomi = 12 nucleosomi x 8 = 96
b A.D.N internucleosomic ( linker
c eucromatina și heterocromatina
d - formularea cerinței: tipul de acid nucleic care înconjoară nucleosomul
- rezolvarea cerinței: A.D.N nucleosomic
3 a 1 nucleosom …………………..8 histone
X nucleosomi …………………400 histone; x = 400 / 8 = 50 nucleosomi
b - nr total perechi de nucleotide din A.D.N nucleosomic = 140 perechi nucleotide x 50
nucleosomi = 7 000
- nr total de nucleotide din A.D.N nucleosomic = 7 000 x 2 = 14 000
c - % de nucleotide cu A = % nucleotide cu T = 20
- % de nucleotide cu A + T = 20 + 20 = 40
- % de nucleotide cu C + G = 100 – 40 = 60
- % de nucleotide cu C = 60 / 2 = 30
- nr total de nucleotide cu C = 30 % x A.D.N nucleosomic = 30 % x 14 000 = 4 200
d - formularea cerinței: nr.total de perechi de nucleotide din A.D.N internucleosomic
- nr total nucleotide A.D.N internucleosomic = nr total nucleotide A.D.N total – nr total
nucleotide A.D.N nucleosomic = 20 000 – 14 000 = 6 000
- nr total perechi nucleotide A.D.N internucleosomic = 6 000 / 2 = 3 000
4 a - nr total de perechi de nucleotide ale genei = 10 E x 15 + 9 I x 30 = 150 + 270 = 420
- nr total de nucleotide ale genei = 420 x 2 = 840
b - nr de nucleotide ale A.R.N- m precursor = nr de nucleotide dintr-o catenă a genei / 2
=840 / 2 = 420;- nr de codoni ai A.R.N – m precursor = 420 / 3 = 140
c - % de nucleotide cu T = % de nucleotide cu A = 30
- % de nucleotide cu T + A = 30 + 30 = 60
- % de nucleotide cu C + G = 100 – 60 = 40; - % de nucleotide cu G = 40 / 2 = 20
- nr de nucleotide cu G din A.R.N m precursor = 420 x 20 % = 84
d - formularea cerinței: Calculați numărul de codoni ai ARN-m matur.
- nr de nucleotide ale A.R.N – m matur = nr de nucleotide ale exonilor = 150 x 2 = 300
- nr de codoni ai A.R.N- m matur = 300 / 3 = 100
5 a numărul de nucleosomi = 64 / 8 = 8
b - nr de perechi de nucleotide cu G = nr de perechi de nucleotide cu C = 12
- nr de perechi de G + C = 24; - nr de perechi de nucleotide cu A + T = 40 – 24 = 16
- nr de perechi de nucleotide cu A pentru un A.D.N internucleosomic=16/ 2 = 8
- nr de perechi de nucleotide cu A pentru A.D.N internucleosomic al fibrei de cromatină
= 8 x 7 legături = 5
5 c - nr de perechi de nucleotide din A.D.N total = 2 992 / 2 = 1 496
- nr de perechi de nucleotide din A.D.N internucleosomic al fibrei de cromatină = 40 x 7
legături = 280
- nr de perechi de nucleotide din A.D.N nucleosomic al fibrei de cromatină = 1 496 –
197
280 = 1 216
- formularea cerinței: Numărul de nucleotide din A.D.N nucleosomic al fibrei de
d
cromatină.
- rezolvarea cerinței: nr de nucleotide din A.D.N nucleosomic al fibrei de cromatină
= 1 216 x 2 = 2 432
SUBIECTUL III
A 1 a Asemănare: ambele tipuri de cromozomi conțin A.D.N bicatenar
Deosebire: - cromozomul procariotelor conține doar secvențe informaționale ( exoni )
- cromozomul eucariotelor conține exoni și introni ( secvențe non – informaționale )
b - la procariote: în nucleoid ( A.D.N cromozomial )și plasmide ( A.D.N
extracromozomial )
- la eucariote: în nucleu ( A.D.N nuclear ) și extranuclear, în mitocondrii și cloroplaste
c trei deosebiri:
- se replică independent de A.D.N –ul nuclear
- greutatea moleculară este diferită de a A.D.N –ului nuclear
- viteza cu care se realizează denaturarea și renaturarea este diferită de cea a A.D.N –
ului nuclear
d - enunț adevărat: Eucromatina este formată din exoni iar heterocromatina este
formată din introni.
- enunț fals: Cromozomii metacentrici au două brațe inegale.
2 a alte trei componente ale cromozomului eucariot ( în afară de A.D.N )
- A.R.N cromozomial - proteine histonice - proteine non – histonice
b - eucromatină – mai puțin condensată
- heterocromatină – mai condensată
c deoarece A.D.N –ul nuclear este diferit de cel extranuclear prin:
- raportul de baze azotate A + T / G + C
- viteza cu care se realizează denaturarea și renaturarea
d - enunț adevărat: Elementul structural al fibrei de cromatină este nucleosomul
- enunț fals: Replicația A.D.N –ului extranuclear este dependentă de A.D.N –ul nuclear.
- corectare enunț fals: Replicația A.D.N –ului extranuclear este independentă
de A.D.N –ul nuclear.
3 a virionul:
- este virusul infecțios matur - este alcătuit din capsidă virală și genom viral
b Asemănare: ambele sunt alcătuite doar din acid nucleic
Deosebire: - la provirus, acidul nucleic este integrat în cromozomul celulei gazdă
- la virusul vegetativ, acidul nucleic se găsește liber în citoplasma celulei gazdă
c la HIV, molecula de A.R.N servește ca matriță pentru sinteza unei catene de A.D.N, sub
acțiunea enzimei reverstranscriptaza, iar catena de A.D.n servește ca matriță pentru
sinteza A.R.N –ului viral inițial
d - enunț adevărat: Virusurile sde celula gazdă pe care o parazitează.
- enunț fals: A.R.N –ul viral reprezintă materialul genetic al tuturor virusurilor.
B 1 a - procariot = organism viu la care nucleul nu are înveliș nuclear și se numește nucleoid
- eucariot = organism cu nucleu adevărat, dotat cu înveliș nuclear
b - asemănare: ambele sunt alcătuite dintr-o moleculă de A.D.N bicatenar circular
- deosebire: cromozomul bacterian conține 2 000 – 3 000 de gene, în timp ce plasmidul
are doar 6 – 8 gene
c - 8 noțiuni specifice: nucleoid, cromozom bacterian, bucle și superrăsuciri,
A.D.N bicatenar circular, plasmid F, plasmid R, vectori, A.D.N recombinat
La procariote, materialul genetic este reprezentat de nucleoid și plasmid. Nucleoidul nu
prezintă înveliș nuclear și este alcătuit dintr-un singur cromozom bacterian, cu 40 – 50
B de bucle și superrăsuciri. Din punct de vedere chimic, cromozomul bacterian este
format dintr-o moleculă de A.D.N bicatenar circular și molecule de A.R.N care leagă
buclele cromozomului. Cromozomul bacterian are 2000 – 3000 de gene, formate doar
198
din secvențe informaționale, numite exoni. Materialul genetic extracromozomial este
reprezentat de plasmid, format ,din punct de vedere chimic, tot dintr-o moleculă de
A.D.N bicatenar circular, care are doar 6 – 8 gene. Plasmidul F, numit și factor de
fertilitate, conține gene ce pot fi transferate unei alte bacterii, contribuind la
recombinarea genetică și la sporirea biodiversității populației bacteriene. Plasmidul R,
numit și factor de rezistență, conține gene care asigură rezistența bacteriilor la
antibiotice și diverse toxine. Plasmidele pot fi utilizate de om, în ingineria genetică, ca
vectori pentru transferul genelor de la o specie la alta, obținându-se astfel A.D.N
recombinat.
2 a virusul infecțios matur: - se mai numește virion
- este alcătuit din capsidă virală ( înveliș proteic, format din proteine numite capsomere)
și genom viral, reprezentat de un singur tip de acid nucleic, A.D.N sau A.R.N
b - ribovirus cu A.R.N bicatenar: reovirus
- dezoxiribovirus cu A.D.N monocatenar: bacteriofagul phi X 174
c - 8 noțiuni specifice: virion, virus infecțios matur, capsidă virală, genom viral,
dezoxiribovirusuri, ribovirusuri, virus vegetativ, provirus
Virusurile sunt entități infecțioase, strict parazite intracelular.Ele se prezintă sub forma a
trei stări de existență: virion, virus vegetativ și provirus. Virionul este virusul infecțios
matur, format din capsidă virală și genom viral. După tipul de acid nucleic conținut în
genomul viral, virusurile sunt de două tipuri: dezoxiribovirusuri, la care materialul
genetic este reprezentat de A.D.N și ribovirusuri, la care materialul genetic este
reprezentat de A.R.N. Virusul vegetativ este reprezentat doar din acid nucleic, aflat liber
în citoplasma celulei gazdă, iar provirusul este reprezentat de acidul nucleic integrat în
cromozomul celulei gazdă.
3 a localizarea materialului genetic:
- la procariote, în citoplasmă, formând nucleoidul ( cromozomul bacterian ) și
plasmidele
- la eucariote, în nucleu, sub formă de cromatină și extranuclear, în mitocondrii și
cloroplaste
b două caracteristici: - este alcătuit dintr-o molecula de A.D.N bicatenar circular
- conține bucle și superrăsuciri
c - 8 noțiuni specifice: eucromatina, exoni, heterocromatina, introni, nucleosom, proteine
histonice, A.D.N nucleosomic, A.D.N internucleosomic.
Cromozomul la eucariote se formează prin împachetarea fibrei de cromatină. Aceasta
este de două tipuri: eucromatină, ce conține secvențe informaționale de A.D.N, numite
exoni și heterocromatina, ce conține secvențe non – informaționale de A.D.N, numite
introni. Unitatea structurală a cromatinei este nucleosomul, un octamer format din opt
proteine histonice. Nucleosomul este înconjurat de o moleculă de A.D.N nucleosomic,
care formează două inele, unul la vârful și altul la baza nucleosomului. Legătura dintre
doi nucleosomi se realizează printr-o moleculă de A.D.N internucleosomic , numit
A.D.N linker și histona H1.
TEST ORGANIZAREA MATERIALULUI GENETIC – acumulează cât mai multe puncte!
A 1 Virusurile care conțin A.D.N se numesc dezoxiribovirusuri, iar cele care conțin 2 12 p
A.R.N ribovirusuri.
2 Un nucleosom este format din proteine histonice pe care se înfășoară un 2
segment de A.D.N.
199
4 Cromatina prezintă două stări structurale și funcționale: eucromatina și 2
heterocromatina.
5 Genomul bacterian e reprezentat de un singur cromozom de formă circulară. 2
6 Cromozomii metafazici ai eucariotelor sunt formați din două cromatide unite 2
printr-un centromer.
B 1 - factorul F ( de fertilitate ) – conține gene care pot fi transferate 2 4p
unei alte celule bacteriene, având rol în recombinarea genetică
- factorul R ( de rezistență la antibiotice ) – deține genele ce
determină rezistența la antibiotice
2 - virionul ( virus infecțios matur ) – alcătuit din capsidă virală și 2
genom viral cu un singur tip de acid nucleic ( A.D.N sau A.R.N )
- virus vegetativ - este forma sub care se multiplică virusul în celula
gazdă
– este reprezentat de acidul nucleic aflat liber în citoplasma celulei gazdă
C 1 1. b 1.d 3.b 4.a 4p
D 1 A 2 10 p
2 F - A.R.N –ul viral este materialul genetic al ribovirusurilor. 2
3. A 4. A 5. A
A a localizarea A.D.N –ului: 4 12 p
- la procariote, în nucleoid și plasmide
- la eucariote, în nucleu, mitocondrii și cloroplaste
b cromozomii metafazici sunt formați din două cromatide, unite prin centromer 2
c - eucromatina = este alcătuită din exoni, secvențe informaționale cu rol în 4
transcripție
- heterocromatina = este alcătuită din introni, secvențe non – informaționale,
cu rol în reglajul genetic
d nucleosomul : ( 2p ) 4
- este elementul structural al fibrei de cromatină la eucariote ( 1p )
- este alcătuit dintr-un octamer (miez ) histonic, înconjurat de un segment de
A.D.N nucleosomic ( 1p )
B a - nr. de nucleosomi = 800 histone nucleosomice / 8 = 100 nucleosomi 4 18 p
b - nr. de perechi de nucleotide din A.D.N nucleosomic = 140 perechi 6
nucleotide
( 1 nucleosom ) x 100 = 14 000 perechi nucleotide ( 3p )
- nr. total de nucleotide A.D.N nucleosomic = 14 000 perechi nucleotide x 2 =
28 000 nucleotide ( 3p )
c - nr. perechi nucleotide A.D.N total = 37 900 / 2 = 18 950 perechi de 6
B nucleotide
- nr. perechi nucleotide din A.D.N internucleosomic=18 950–14 000
= 4 950 perechi nucleotide
d - formularea cerinței: calculați numărul de nucleotide din A.D.N 2
internucleosomic.( 1p )
- rezolvarea cerinței: nr nucleotide A.D.N internucleosomic = 4 950
x 2 = 9 900 nucleotide ( 1p )
SUBIECTUL III 30
A a modelul nucleosomal: 4 12 p
- un nucleosom este format din 8 proteine histonice( 1p )
- nucleosomul este înconjurat un segment de A.D.N nucleosomic, format din
140 perechi de nucleotide (1p)
- legătura dintre doi nucleosomi se realizează prin A.D.N-ul internucleosomic
și proteina histonică H1 ( 1p )
- din complexarea A.D.N –ului cu histone, rezultă complexul nucleohistonic
200
,care formează fibra de cromatină ( 1p )
b tipuri de secvențe de A.D.N: ( 2p ) 4
- exoni = secvențe informaționale ( 1p )
- introni = secvențe non – informaționale ( 1p )
c cromozomul metacentric are centromerul plasat median, iar cromozomul 2
telocentric are centromerul plasat la unul din capete
d - enunț adevărat: Renaturarea A.D.N –ului se realizează prin 4
răcirea treptată a soluției de A.D.N .(2p )
- enunț fals: A.R.N –ul mesager matur se formează eliminarea
exonilor și prin legarea intronilor.( 2p )
B a două argumente: 2 18 p
- la procariote, materialul genetic se poate autoreplica, după modelul
semiconservativ, în timp ce la virusuri , acesta trebuie replicat de celula gazdă
( 1p )
- procariotele prezintă material genetic extracromozomial, reprezentat de
plasmide, care asigură sporirea variabilității genetice și rezistența bacteriilor la
antibiotice și toxine ( 1p )
b - bacteriofagi ( 1p ): - tipul de acid nucleic: - A.D.N bicatenar majoritatea 3
bacteriofagilor ); A.D.N monocatenar(bacteriofagul phi X 174)
c - 8 noțiuni specifice: entități infecțioase, parazite intracelular, 1
celula gazdă, genom viral, deviază procesele de biosinteză, 3
asamblarea componentelor virale, virioni, lizarea celulei gazdă 8p )
Virusurile sunt entități infecțioase, strict parazite intracelular, lipsite de
organizare celulară. Ele nu se pot multiplica singure, deoarece nu conțin
enzime, ci sunt multiplicate de celula gazdă pe care o parazitează. Într-o primă
etapă a multiplicării virale, genomul viral pătrunde în celula gazdă și deviază
procesele de biosinteză ale acesteia. Celula gazdă va sintetiza molecule noi de
acid nucleic și proteine virale, după modelul furnizat de virus. Ulterior, în
celula gazdă, are loc asamblarea noilor componente virale într-un număr mare
de virioni. Aceștia sunt eliberați prin lizarea celulei gazdă și vor parazita alte
celule
2. GENETICĂ UMANĂ ȘI ECOLOGIE UMANĂ

1 Complementul cromozomial uman - conține două tipuri de cromozomi:
- autozomi, cromozomi identici la cele două sexe
- heterozomi, cromozomi ai sexului, diferiți la cele două sexe
- la bărbat=22 perechi de autozomi +1 pereche de heterozomi diferiți ( XY ) = 22 + XY
- la femeie = 22 perechi de autozomi + 1 pereche heterozomi identici ( XX ) = 22 + XX
2 Tipuri de celule: - diploide ( 2n ) – conțin două seturi de cromozomi
- haploide ( n ) – conțin un set de cromozomi
3 Tipuri de cromozomi:
- metacentrici , cu centromer plasat median
- submetacentrici, cu centromer plasat submedian
- subtelocentrici ( acrocentrici ), cu centromer plasat aproape de unul dintre capete
- telocentrici, cu centromerul plasat la capătul cromozomului
4 Tipuri de cromozomi:- cu două brațe – egale( metacentrici)sau inegale( submetacentrici și
subtelocentrici ); - cu un braț ( telocentrici )
5 cromozomii telocentrici
6 Cariotipul = ordonarea pe perechi și grupe a cromozomilor în funcție de dimensiuni, formă și
plasarea centromerului
7 - grupa A = perechea 1 – 3, cromozomi foarte mari, metacentrici
201
- grupa B = perechea 4 -5, cromozomi mari, submetacentrici
- grupa C = perechea 6 -12, cromozomi mijlocii, submetacentrici
- grupa D = perechea 13 – 15, cromozomi mijlocii, subtelocentrici ( acrocentrici ), cu sateliți
- grupa E = perechea 16 – 18, cromozomi mici, submetacentrici și metacentrici
- grupa F = 19 – 20, cromozomi mici, metacentrici
- grupa G = perechea 21 – 22, cromozomi foarte mici, subtelocentrici ( acrocentrici )
8 - cromozomul X – aparține grupei C - cromozomul Y – aparține grupei G
9 Cancerul: - este o boală genetică manifestată prin creșterea și dezvoltarea
necontrolată și invazivă a celulelor normale, care devin celule anormale
- cauza = perturbarea diviziunii celulare
10 Carcinogeneza:- este procesul prin care este indus cancerul
- etape: - inițierea, ce constă în apariția de mutații în celulele somatice
- dezvoltarea și proliferarea celulelor mutante
11 - carcinom = cancer al pielii - sarcom = cancer al țesutului muscular
- limfom = cancer al țesutului limfoid - mielom = cancer al măduvei osoase
- leucemie = cancer al globulelor albe
12 - pesticidele – afectează pielea și plămânii - benzenul – afectează măduva spinării
12 - radiațiile ultraviolete – afectează pielea
- fumul de țigară – afectează sistemul respirator, digestiv și excretor
13 Sfatul genetic:
- reprezintă evaluarea riscului unei persoane de a manifesta o maladie genetică sau posibilitatea
unui cuplu de a avea un copil cu malformații
Situații în care se acordă: - unul sau ambii părinții au o maladie genetică
- în familie există rude cu boli genetice; - părinții au deja un copil cu o boală genetică
- cuplul reprezintă un caz de consangvinizare; - femeia a avut avorturi spontane repetate
14 Diagnosticul prenatal:- urmărește detectarea unor maladii, din primele luni de sarcină
- tehnicile sunt: arborele genealogic, ecografia, amniocenteza, analiza Doppler, analiza sângelui
fetal, analiza sângelui matern
15 Amniocenteza: - constă în analiza lichidului amniotic, pentru identificarea unor maladii genetice
ale fătului; - se efectuează între săptămânile 15 – 17 de viață intrauterină
16 constă în evaluarea vitezei sângelui în circulația fetală ombilicală și placentară
17 Fertilizarea „ in vitro” :
- etape: - formarea zigotului, prin unirea gametului feminin ( ovul ) cu gametul masculin
(spermatozoid ), în afara corpului uman, într-un mediu de cultură special - formarea
embrionului , prin diviziuni succesive ale zigotului;
- transferul embrionului ,după 72 de ore de la concepție, în uterul matern
Situații în care se utilizează: - bărbatul a suferit vasectomie
- infertilitate masculină (cantitatea și calitatea spermatozoizilor este slabă)
- infertilitate feminină ( cantitatea și calitatea ovulelor este slabă )
- trompele uterine sunt legate sau înfundate
18 Clonarea terapeutică :
- reprezintă procesul de clonare a embrionilor, până la stadiul în care se poate obține o cultură
de celule „ stem”, celule nediferențiate, capabile să formeze orice tip de țesut .
- ar putea fi utilizată pentru:- vindecarea unor boli grave(Parkinson, Alzheimer, sindromul
Down, diabet ); - găsirea unor noi surse dețesuturi și organe pentru transplant
19 Terapia genică:- etape:
- extragerea din corpul unei persoane bolnave a câtorva celule cu gene mutante
- transferul unor gene normale, cu ajutorul unui vector, în celulele umane extrase, în scopul
înlocuirii genelor mutante cu gene normale
- introducerea celulelor umane ,modificate genetic , în corpul aceleași persoane bolnave
19 Situații în care ar putea fi utilizată: - dacă este vorba de boli grave, pentru care nu există
tratament; - dacă rezultatele cercetărilor demonstrează că gena va funcționa
- când beneficiile scontate depășesc riscurile
202
20 - ecosistemul = unitatea structurală și funcțională a biosferei
- tipuri de ecosisteme: naturale și antropizate
21 Ecosistemul: - elementele componente = biotopul + biocenoza
- biotopul = componenta nevie, reprezentată de totalitatea factorilor abiotici, fără viață
- biocenoza = componenta vie, reprezentată de totalitatea populațiilor ce ocupă același habitat
22 - tipuri de ecosisteme antropizate:- ecosisteme acvatice, reprezentate de lacuri de baraj și de
acumulare, iazuri și heleștee piscicole; - ecosisteme terestre, reprezentate de agroecosisteme și
ecosistemele așezărilor umane
- particularități: - gradul de antropizare ( intensitatea influenţelor omului asupra
mediului natural )este:- mare, în zonele urbane; - mic, în zone cu densitate mică a populaţiei
- stabilitatea redusă a ecosistemelor; - simplificarea biocenozelor, prin dispariţia plantelor spontane și animalelor
sălbatice ; - modificarea factorilor de mediu; - slabă activitate biologică la nivelul solului
- fragilitatea echilibrului ecologic; - lipsa posibilităţilor de autoreglare
23 Biocenoza este reprezentată de: neuston, plancton și necton
- neustonul = pelicula de apă de la suprafața lacului, populată de bacterii, alge și protozoare
- planctonul = fitoplancton ( alge ) + zooplancton; - nectonul = specii de pești
24 Agroecosistemele:
- componentele biocenezelor: - plante de cultură; - animale domestice
- biotopul – devine un corp artificial în care fenomenele de infiltrare a apei, evaporării,
acumulării de substanţe minerale se desfăşoară cu dificultate
- caracteristici - productivitate mare; - vulnerabilitate mare la influenţele mediului natural
25 Ecosistemele așezărilor umane- caracteristici
- au o organizare simplificată; - produc o gamă variată de poluanţi
- au o distribuţie neuniformă la nivel planetar; - sunt dominate de specia umană
- tipuri – rurale ( sate ) și urbane
26 Modalități de deteriorare a ecosistemelor:
- eroziunea solului - construcții de canale și baraje
- introducerea de specii noi - defrișarea pădurilor
- supraexploatarea resurselor biologice - urbanizarea și industrializarea
- poluarea fizică, chimică și biologică
27 Tipuri de factori:
- fizici – radiații ultraviolete, substanțe radioactive; -chimici – pesticide, metale grele
- biologici – microorganisme din apă, aer și alimente;
- psihosociali – aglomerare urbană, abuz informațional
28 - oxidul de azot - afecţiuni respiratorii, cardiace
- metale grele ( plumbul )– convulsii, perturbări în activitatea cerebrală, diaree, moarte
- azotaţii din apa potabilă – cefalee, greaţă, diaree
MODELE DE ITEMI
SUBIECTUL I
A 1 Cromozomii metacentrici au centromerul plasat median și au două brațe egale.
2 Cromozomii submetacentrici au centromerul plasat submedian și au două brațe inegale.
3 Cromozomii acrocentrici au centromerul plasat aproape de unul dintre capete și prezintă
constricție secundară, ce delimitează satelitul.
4 Cromozomii telocentrici au centromerul plasat la capătul cromozomului și au un singur
braț.
5 Cromozomul X este încadrat în grupa C, iar cromozomul Y face parte din grupa Ga
cariotipului uman.
6 Cancerul țesutului epitelial se numește carcinom, iar cancerul țesutului muscular se
numește sarcom.
7 Limfomul este cancerul care se formează în țesutul limfoid, iar mielomul este cancerul
care se formează în măduva osoasă.
8 Amniocenteza constă în analiza lichidului amniotic, iar analiza Doppler constă în evaluarea
203
vitezei sângelui în circulația fetală și placentară.
9 Embrionul rezultat în urma fertilizării „ in vitro” va fi introdus în uter prin implantare.
10 În clonarea terapeutică se clonează embrioni până la stadiul în care se pot obține celule „
stem”.
11 Terapia genică constă în transferul de gene în celulele umane, în scopul înlocuirii genelor
mutante cu gene normale.
12 Ecosistemul este format din biotop și biocenoză.
13 După originea lor, ecosistemele se clasifică în: naturale și antropice.
14 Poluarea fizică poate fi de trei tipuri: termică, radioactivă și sonoră.
B 1 - carcinom – cancer al țesutului epitelial; - sarcom – cancer al țesutului muscular
2 - tumori benigne, necanceroase; rămân localizate în zona în care se formează și nu
generează metastaze.
- tumori maligne, canceroase; invadează țesuturile înconjurătoare și generează metastaze.
3 -metacentrici – centromerul este plasat median
B - submetacentrici – centromerul este plasat submedian
4 - heterozomii XX – la femeie - heterozomii XY – la bărbat
5 - cromozomul este încadrat în grupa C
- caracteristici: cromozomi mijlocii, submetacentrici
6 - cromozomul este încadrat în grupa G
- caracteristici: cromozomi foarte scurți, acrocentrici
7 - amniocenteza – constă în analiza lichidului amniotic
- analiza Doppler – constă în evaluarea vitezei sângelui în circulația fetală ombilicală și
placentară
8 - unul și ambii părinți sunt afectați de o boală genetică; - părinții sunt înrudiți
- părinții au în familie rude cu boli genetice;- femeia a avut avorturi spontane repetate
9 - fertilizarea „ in vitro” constă în contopirea a doi gameți, în afara corpului uman și
transferul embrionului rezultat, în uter.
- două situații în care se utilizează: - dacă bărbați care au suferit vasectomie
- dacă femeile au trompele uterine legate.
10 - ecosisteme acvatice – ex: iazuri, ( sau helește, lacuri de baraj )
- ecosisteme terestre – ex: agroecosisteme sau ecosistemele așezărilor umane
11 Componentele ecosistemului:
- biotopul = componenta nevie, reprezentată de factorii abiotici ( de mediu )
- biocenoza = componenta vie, reprezentată de totalitatea populațiilor ce ocupă același
habitat
12 - agroecosistemul - vulnerabilitate mare la influenţele mediului natural
- ecosistemele așezărilor umane - sunt dominate de specia umană
13 - oxidul de azot - afecţiuni respiratorii, cardiace
- azotaţii din apa potabilă – cefalee, greaţă, diaree
C 1.b 2.a 3.b 4.b 5.d 6.b 7.a 8.b 9.d
10. c 11.b 12.b 13.c 14.a 15.b 16.b 17.d 18.a
19.d 20.b 21.d 22.d 23.a 24.b 25.c 26.b 27.d
D 1 F - Leucemia reprezintă cancerul globulelor albe ale sângelui.
2 A
3 F - Cromozomul Y este un heterozom caracteristic sexului masculin.
4 F - Celulele canceroase sunt mutante ale unor celule normale care au suferit modificări
ireversibile.
5 F - Agenții carcinogeni biologici sunt reprezentați de virusuri și bacterii.
6 A
7 F - Terapia genică este o metodă de tratare a unor boli genetice umane.
8 A
9 F - Complementul cromozomial uman normal este alcătuit din două seturi haploide, fiecare
204
cuprinzând câte 23 de cromozomi.
10 A
11F - Amniocenteza reprezintă o metodă folosită în diagnosticul prenatal.
12F - Din grupa G a cariotipului uman fac parte cromozomi acrocentrici.
13. A 14. A
15 F - Cromozomii acrocentrici au centromerul plasat aproape de unul dintre capete.
16. A 17.A
18. F - Clonarea umană în scop terapeutic este permisă. 19. A
D 20. F - Poluarea radioactivă este o formă de poluare fizică. 21.A
22. F - Ecosistemele naturale conțin un număr mare de specii. 23. A
24 F - Ecosistemele antropizate au o stabilitate mai mică decât cele naturale.
25 A
SUBIECTUL II
A 1 a - autozomi și heterozomi
- deosebire: - autozomii sunt identici la cele două sexe,
- heterozomii sunt diferiți: XX – la femeie și XY – la bărbat
b - asemănare: ambele tipuri conțin două brațe, separate de centromer
- deosebire: cromozomii metacentrici au brațe egale, cei submetacentrici au brațe
inegale
c criterii: dimensiunea cromozomilor, forma cromozomilor și plasarea centromerului
d grupa D: cromozomii din perechile 13 -15; sunt cromozomi mijlocii, acrocentrici
2 a procesul prin care este indus cancerul
b patru tipuri:- carcinom = cancer al țesutului epitelial
- leucemie = cancer al globulelor albe ale sângelui
- limfom = cancer al țesutului limfoid; - sarcom = cancer al țesutului muscular
c celulele canceroase se pot răspândi, prin sistemul sangvin sau limfatic,în alte părți ale
corpului și generează noi tumori
d etapele carcinogenezei: inițierea, dezvoltarea și progresia
3 a - biocenoza ( fitocenoza și zoocenoza ) - totalitatea oamenilor
- ansamblul produselor naturale create de om - depozite de deșeuri
b patru caracteristici: - lipsa posibilităţilor de autoreglare
- stabilitatea redusă a ecosistemelor; - fragilitatea echilibrului ecologic
c două diferențe:
- ecosistemele rurale sunt mici consumatoare de energie, iar cele urbane sunt mari
consumatoare
- ecosistemele rurale au contact stâns cu mediul natural, iar cele urbane au un contact
redus
d patru activități umane:
- defrișarea pădurilor - supraexploatarea resurselor biologice
- urbanizarea și industrializarea - poluarea fizică, chimică și biologică
B 1 a clonare terapeutică și clonare reproductivă
b clonarea terapeutică constă în clonarea embrionilor până la stadiul în care se pot obține
celule „stem”
c importanța clonării terapeutice:- vindecarea unor boli grave: Parkinson, sindromul
Down, diabet; - găsirea de noi surse de organe și țesuturi folosite pentru transplant
1 d - formularea cerinței: Precizați în ce constă clonarea reproductivă
- rezolvarea cerinței: Clonarea reproductivă constă în obținerea unui
organism, identic din punct de vedere genetic cu organismul de la care a
provenit celula inițială
2 a terapia genică
- definiție = procesul de transfer al unei gene normale, în corpul unui bolnav,în scopul
înlocuirii unei gene mutante; - afecțiune care poate fi tratată: hemofilia
205
bdouă caracteristici ale celulelor „ stem”: - sunt celule nediferențiate
- au capacitate mare de diviziune, putând forma orice tip de țesut
B c importanța sfatului genetic: - este adresat unui cuplu și are rolul de a informa asupra
riscului de a avea urmași boli genetice
d - formularea cerinței: Enumerați două metode specifice de cercetare în genetica umană
- rezolvarea cerinței:Două metode specifice: studiul gemenilor monozigoți, studiul
familiilor consangvine
3 a - benzenul – determină cancer al măduvei spinării
- radiațiile ionizante – determină cancer al oaselor
b - asemănare – ambele sunt cancere, alcătuite din celule care se multiplică necontrolat și
invadează alte țesuturi
- deosebire - leucemia = cancer al globulelor albe;
- limfomul = cancer al țesutului limfoid
c cancerul are un caracter clonal, deoarece el pornește de la o singură celulă anormală
care proliferează, iar toate celulele descendente ale acesteia sunt anormale
d - formularea cerinței: Stabiliți diferența dintre tumorile benigne și tumorile maligne.
- Tumorile benigne sunt necanceroase și rămân localizate în zona în care
4 a - biotopul = componenta nevie, reprezentată de factorii abiotici ( de mediu )
- biocenoza = componenta vie, reprezentată de totalitatea populațiilor ce ocupă același
habitat
b lacuri de baraj, heleștee piscicole
c două caracteristici:- stabilitatea redusă a ecosistemelor
d - formularea cerinței: Numiți două activități umane care duc la deteriorarea
ecosistemelor
- rezolvarea cerinței: două activități: - supraexploatarea resurselor biologice
SUBIECTUL III
A 1 a două metode de detectare a maladiilor genetice:- ecografia; - amniocenteza
b două situații în care se poate apela la sfatul genetic:
- unul dintre părinți suferă de o boală genetică;
- femeia a avut avoturi spontane repetate
c amniocenteza este utilizată pentru stabilirea cariotipului, a sexului fătului și pentru
identificarea unor maladii genetice
d - enunț adevărat: Sfatul genetic constă în evaluarea riscului unui cuplu de a avea un
copil malformat
- enunț fals: Amniocenteza se poate efectua pe tot parcursul vieții intrauterine.
2 a tipuri de cromozomi: - autozomi = identici la cele două sexe
- heterozomi = diferiți la cele două sexe
2 b 23 de cromozomi = 22 de autozomi + X
c 46 de cromozomi = 44 autozomi + XY
d - enunț adevărat: Cromozomii metacentrici au centromerul plasat median și două brațe
egale.
- enunț fals: Cromozomul X face parte din grupa G a cariotipului uman.
3 a creștera excesivă a numărului de indivizi ai speciei nou introdusă, datorată lipsei
prădătorilor naturali.
b două modalități: - suprapășunatul - defrișarea pădurilor
A c două efecte: - dereglarea auzului - accelerarea pulsului
d - enunț adevărat: Poluarea fizică poate fi: termică, radioactică și sonoră.
- enunț fals: Poluarea chimică este determinată de accidentele de la centralele nucleare.
B 1 a tumori benigne și tumori maligne.
b etapele carcinogenezei: inițierea, dezvoltarea și progresia.
206
c - 8 noțiuni specifice: agenții carcinogeni, celule canceroase, radiații ultraviolete, cancer
de piele, azbest, petrol, cancer pulmonar, fumul de țigară
Agenții carcinogeni determină transformarea celulelor normale în celule canceroase și
sunt de mai multe tipuri: fizici, chimici și biologici. Radiațiile ultraviolete și uleiurile
minerale determină cancer de piele. Azbestul, cromul , oxidul de fier, nichelul și
petrolul determină cancer pulmonar. Fumul de țigară determină cancer la nivelul
sistemelor respirator, digestiv și excretor.
2 a două situații în care se acordă sfatul genetic:
- unul dintre părinți este afectat de o maladie genetică
- cuplul prezintă un caz de consangvinizare
b prin întocmirea arborelui genealogic, se urmărește modul de transmitere a bolii
genetice și se pot face previziuni în privința descendenței, pentru aprecierea riscului
genetic
c - 8 noțiuni specifice: primele luni de sarcină, arborele genealogic,
ecografia, amniocenteza, analiza Doppler, analiza lichidului amniotic,
maladii genetice ale fătului, viteza sângelui în circulația fetală
Diagnosticul prenatal urmărește detectarea unor maladii, din primele luni de sarcină.
Principalele metode de diagnostic prenatal sunt: arborele genealogic, ecografia,
amniocenteza și analiza Doppler.Prin intermediul arborelui genealogic, se urmăresc
relațiile care se stabilesc între membrii familiei și modul de transmitere a bolii.
Amniocenteza constă în analiza lichidului amniotic de la femeile însărcinate și are rol
în identificarea unor maladii genetice ale fătului. Analiza Doppler este utilizată pentru
evaluarea vit ezei sângelui în circulația fetală ombilicală și placentară.
3 a diferențe dintre complementul cromozomial
- la femeie, conține 22 de perechi de autozomi și o pereche de heterozomi identici
( XX )
- la bărbat, conține 22 de perechi de autozomi și o pereche de heterozomi diferiți( XY)
b cromozomul Y este foarte scurt, acrocentric,seamănă cu cromozomul din perechea 22
c - 8 noțiuni specifice: autozomi, heterozomi, celule diploide, celule haploide,
cromozomi metacentrici, cromozomi submetacentrici,cromozomi acrocentrici,
cromozomi telocentrici
Complementul cromozomial uman este alcătuit din 23 de perechi de cromozomi, dintre
care, 22 de perechi de autozomi și o pereche de
heterozomi, numiți și cromozomi ai sexului. Heterozomii sunt reprezentați de doi
cromozomi X, la femeie și de un cromozom X și un cromozom Y, la bărbat. Celulele
somatice sunt celule diploide și conțin două seturi de cromozomi, iar celulele gametice
sunt celule haploide și conțin un set de cromozomi.Cromozomii complementului
cromozomial se clasifică, după poziția centromerului, în: cromozomi metacentrici,
cromozomi submetacentrici, cromozomi acrocentrici și cromozomi telocentrici.
4 a - două tipuri de agenți poluanți chimici: gaze poluante ( oxizii de azot ) și pulberi
( particule de plumb ); - două efecte: formarea smogului, producerea ploilor acide
b eutrofizarea apelor:- este procesul de acumulare a unor cantități crescute de substanțe
B
organice pe fundul apei
- cauză: evacuarea apelor uzate, bogate în substanțe organice
c - 8 noțiuni specifice: ecosisteme, poluare, poluanți, zgomote, radiații
ionizante, pesticide, metale grele, microorganisme patogene
Ecosistemele naturale sunt deteriorate de om prin: eroziune, construcții de canale și
baraje, introducerea de specii noi, urbanizare, industrializare și poluare. Poluarea
reprezintă o modificare a factorilor biotici și abiotici, sub acțiunea poluanților, formați
în urma activității umane. Poluanții sunt de mai multe tipuri: poluanți fizici,
reprezentați de căldură, zgomote, radiații ionizante, poluanți chimici, reprezentați de
pesticide, gaze, metale grele și poluanți biologici, reprezentați de microorganisme
patogene. Poluarea afectează ecosistemele, iar efectele ei sunt amplificatre de timpul
207
îndelungat de retenție al agenților poluanți.
TEST GENETICĂ UMANĂ ȘI ECOLOGIE UMANĂ – acumulează cât mai multe puncte!
A 1 Complementul cromozomial uman normal este format din 22 perechi de 2 12 p
autozomi și o pereche de heterozomi.
2 Celulele somatice sunt celule diploide, iar celulele gametice sunt celule 2
haploide.
3 Cancerul este o boală genetică produsă de perturbarea diviziunii celulare. 2
4 Tumorile sunt de două tipuri: benigne (necanceroase) și maligne 2
(canceroase)
5 Ecosistemul este unitatea structurală și funcțională a ecosferei ( biosferei ). 2
6 Ecosistemele antropizate terestre sunt de două tipuri: agroecosisteme și 2
ecosistemele așezărilor umane.
B 1 - radiații ultraviolete – cancer de piele; - benzen – cancer al măduvei spinării 2 4p
2 - stabilitatea redusă a ecosistemelor 2
- simplificarea biocenozelor, prin dispariţia plantelor spontane și animalelor
sălbatice
C 1. c 2. d 3.d 4.a 4p
D 1. A 2. A 4 10 p
3 F - Heterozomii umani sunt notați cu XY la bărbat și cu XX la femeie. 2
4 F - Prin introducerea de specii noi are loc deteriorarea ecosistemelor 2
naturale.
5 F - Ecosistemele naturale sunt capabile de autoreglare. 2
A a cariotipul = ordonarea pe perechi și grupe a cromozomilor unei celule 2 12 p
diploide, în funcție de dimensiuni, formă și plasarea centromerului
b șapte grupe ( A – G ) 2
c - heterozomul X – face parte din grupa C ; 2
- heterozomul Y – face parte din grupa G
d - din grupa A – cuprinde perechile 1 -3; sunt cromozomi foarte mari, 6
metacentrici
- grupa B – cuprinde perechile 4 -5; sunt cromozomi mari, submetacentrici
B a amniocenteza constă în recoltarea de lichid amniotic și utilizarea acestuia 2 18 p
pentru identificarea unor maladii genetice ale fătului
B b trei situații în care pot fi solicitate sfaturile genetice: 6
- unul dintre părinți are o maladie genetică
- părinții prezintă rude cu boli genetice
- părinții au un copil afectat de o boală genetică și vor să cunoască riscul de
a avea și alți copii afectați
c trei situații în care poate fi utilizată fertilizarea „in vitro”: 6
- cantitatea și calitatea ovulelor este slabă
- cantitatea și calitatea spermatozoizilor este slabă
- femeia are trompele uterine legate
d - formularea cerinței: Precizați pentru ce este utilizată analiza Doppler 4
- rezolvarea cerinței: Analiza Doppler este utilizată pentru
evaluarea vitezei sângelui în circulația fetală ombilicală și
placentară.
A a Cancerul: - este o boală genetică manifestată prin creșterea și dezvoltarea 2 12 p
208
b tipuri de agenți carcinogeni: - chimici – ex: pesticide 6
- fizici – ex: radiații ionizante - biologici – ex: virusuri
c cancerul are un caracter clonal, deoarece el pornește de la o singură celulă 2
anormală care proliferează, iar toate celulele descendente ale acesteia sunt
anormale
d - enunț adevărat: Tumorile benigne rămân localizate în zona în care se 2
formează.
- enunț fals: Cromozomii din grupa A sunt cromozomi mijlocii,
submetacentrici.
B a trei activități: - defrișarea masivă a pădurilor - suprapășunatul 3 18 p
- urbanizarea și industrializarea
b trei consecințe: - degradarea solurilor; - încălzirea globală a climei 3
- dispariția unor specii de plante și animale
c - 8 noțiuni specifice: poluarea apei cu agenți microbieni, hepatita virală, 12
radiații ionizante, cancer, sulfura de carbon, tulburări neurologice la copii,
plumbul, saturnism ( 8p )
- corelarea logică a noţiunilor şi aranjarea într-un text:(4p)
Deteriorarea mediului de viață, în urma activităților umane, are efecte
negative asupra sănătății umane.Astfel, poluarea apei potabile cu azotați și
consumul ei îndelungat, determină cefalee, greață, diaree, fenomene
cunoscute sub numele de boala apei. Poluarea apei cu agenți microbieni,
B determină creșterea frecvenței unor afecțiuni, cum ar fi: colibaciloza,
hepatita virală, holera, dizenteria. Radiațiile ionizante cresc riscul de
apariție a cancerului, iar poluarea sonoră determină tulburări
neurovegetative, nevroze, hipertensiune arterială și tulburări
endocrine.Diferiți poluanți chimici pot avea efecte negative asupra sănătății
umane. Astfel, DDT-ul și pesticidele produc afecțiuni ale sistemului
digestiv, sulfura de carbon produce tulburări neurologice la copii, iar
plumbul determină boala numită saturnism, manifestată prin salivație
abundentă, convulsii, perturbări în activitatea renală și cerebrală.
C. RĂSPUNSURI TESTE GENERALE DE EVALUARE – VARIANTE

DE SUBIECTE PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT
TESTUL nr. 1
A 1 Sistemul nervos central este alcătuit din măduva spinării şi encefal. 2 12 p
2 Pancreasul este o glandă mixtă, având atât funcție exocrină cât și endocrină. 2
3 Flora de putrefacție din intestinul gros degradează proteinele nedigerate. 2
4 Sistemul respirator este alcătuit din plămâni și căi respiratorii. 2
5 Ovarul este localizat în pelvis și este o glandă mixtă. 2
6 Virusurile care conțin A.D.N se numesc dezoxiribovirusuri, iar cele care 2
conțin A.R.N, ribovirusuri.
B 1 - inimă ( cardiomoderaţie ) 2 4p
2 - volum curent = volumul de aer care pătrunde în plămâni în cursul unei 2
inspirații de repaus
C 1. b 2. b 3.b 4.a 4p
D 1 A 2 10 p
2 F - Nanismul hipofizar se caracterizează prin statură foarte mică, fără 2
deficiență mintală.
3 F - Bila este secretată de ficat și depozitată în vezica biliară. 2
4 A 2
209
5 F - Procesul de maturare a A.R.N –ului mesager are loc prin eliminarea 2
intronilor și asamblarea exonilor.
A a măduva spinării este localizată în canalul vertebral 2 12 p
b nervul spinal: - rădăcina posterioară; - rădăcina anterioară - trunchi 6
- ramuri ( dorsală, ventrală, comunicante )
c - substanţa cenuşie = funcţie reflexă; - substanţa albă = funcţie de conducere 2
d 4 sinapse x 0,5 ms = 2 ms întârziere 2
B a - Dv = V.C x Fr; - DV = 500 ml x 20 respirații / min = 10 000 ml = 10 l 4 18 p
b - C.V = V.C + V.I.R + V.E.R; - V.E.R = C.V – V.C – V.I.R 4
- C.V = 50 % x Dr = 50 % x 10 000 ml = 5 000 ml
- V.E.R = 5 000 ml – 500 ml – 2 500 ml = 2 000 ml = 2 l
c - C.P.T = C.V + V.R;- CPT = 5 000 ml + 1 500 ml = 6 500 ml aer = 6,5 l 4
d - formularea cerinței: calculați debitul respirator de repaus, 6
cunoscând că frecvența respiratorie este de 16 respirații / min
A a modelul nucleosomal: 4 12 p
- un nucleosom este format din 8 proteine histonice
- nucleosomul este înconjurat un segment de A.D.N nucleosomic, format din
140 perechi de nucleotide
- legătura dintre doi nucleosomi se realizează prin A.D.N-ul internucleosomic
și proteina histonică H1
A - din complexarea A.D.N –ului cu histone, rezultă complexul nucleohistonic,
care formează fibra de cromatină
b tipuri de secvențe de A.D.N: 2
- exoni = secvențe informaționale; - introni = secvențe non – informaționale
c cromozomul metacentric are centromerul plasat median, iar cromozomul 2
telocentric are centromerul plasat la unul din capete
d - enunț adevărat: Renaturarea A.D.N –ului se realizează prin răcirea 4
treptată a soluției de A.D.N
- enunț fals: A.R.N –ul mesager matur se formează eliminarea
exonilor și prin legarea intronilor
B a - mușchi ai membrului superior: mușchiul biceps și triceps brahial 4 18 p
- mușchi ai membrului inferior: mușchiul croitor, mușchiul cvadriceps
b - secusa = contracție simplă determinată de aplicarea unui stimul unic 3
- tetanos complet = contracții fuzionate apărute în cazul aplicării unor stimuli
cu frecvență mare
- tetanos incomplet = contracții fuzionate apărute în cazul aplicării unor stimuli
cu frecvență mică
c - 8 noţiuni specifice : contracția musculară, contracția izotonică,contracția 11
izometrică, lucru mecanic, musculatură posturală, mușchii membrelor,
contracție simplă, contracții fuzionate ( 8p )
Manifestările mecanice ale contracției musculare sunt mișcările.Contracțiile
musculare sunt de două tipuri: izotonice , în care mușchiul se scurtează sub o
tensiune pasivă constantă și contracții izometrice în care mușchiul nu își
modifică dimensiunile, ci doar starea de tensiune.Contracțiile izotonice sunt
caracteristice mușchilor membrelor și realizează lucru mecanic , producând
mișcare. Contracțiile izometrice sunt caracteristice musculaturii posturale și
contribuie la menținerea poziției verticale a corpului.Dacă se aplică mușchiului
un stimul unic, de scurtă durată, se obține o contracție simplă , numită secusă.
Dacă se aplică mușchiului stimuli rapizi, repetați, succesivi, se obțin contracții
210
fuzionate numite contracții tetanice.
TESTUL nr. 2
A 1 După localizare, sistemul nervos se clasifică în sistem nervos central şi sistem 2 12 p
nervos periferic.
2 Gușa endemică reprezintă o creștere în volum a glandei tiroide,cauzată de lipsa 2
de iod din organism.
3 Bila este produsul de secreție a ficatului și este depozitată în vezica biliară. 2
4 Ventilația pulmonară cuprinde două procese: inspirația și expirația. 2
5 Testiculul reprezintă gonada masculină și produce gameți numiți 2
spermatozoizi.
6 Un nucleosom este format din proteine histonice pe care se înfășoară un 2
segment de A.D.N.
B 1 - inima – pompează sângele în vasele sangvine 2 4p
2 - O2 – se transportă sub forma unei combinații numită oxihemoglobina 2
C 1. a 2. d 3.b 4.d 4p
D 1 F - Centrii reflecşi primesc impulsuri nervoase senzitive şi descarcă impulsuri 2 10 p
nervoase motorii
2 A 2
3 F - Prin arterele pulmonare circulă sânge încărcat cu dioxid de carbon.(2p ) 2
4 F - Ultrafiltrarea glomerulară are loc la nivelul corpusculului renal Malpighi. 2
5 A 2
A a medii transparente: - corneea transparentă - umoarea apoasă 4 12 p
- cristalin - umoarea sticloasă
b - punctum proxim = distanţa cea mai apropiată de ochi la care vedem 4
clar, cu efort de acomodare maxim(25 cm)
- punctum remotum = distanţa maximă la care vedem clar, fără
acomodare ( de la 6m )
c - modificarea curburii cristalinului prin contracţia muşchilor ciliari 2
- corectarea axelor oculare prin contracţia muşchilor extrinseci ai globului
ocular
d imaginea formată este mai mică şi răsturnată 2
B a - cantitatea de plasmă filtrată de un rinichi în 24 de ore = 60 % x 90 l = 54 l 6 18 p
- cantitatea de plasmă filtrată de o piramidă Malpighi în 24 de ore = 54 l / 10
= 5,4 l
- cantitatea de plasmă filtrată de o piramidă Malpighi în 12 ore = 5,4 l / 2 =
2,7 l = 2 700 ml
b - numărul de nefroni dintr-o piramidă Malpighi = 1 00 000 / 10 = 100 000 4
- cantitatea de plasmă filtrată într-un nefron în 12 ore = 2 700 / 100 000 =
0,027 ml
c - cantitatea de sânge care trece prin cei doi rinichi în 24 de ore= 90 x 2 = 180 l 4
- cantitatea de plasmă filtrată de cei doi rinichi în 24 de ore = 60 % x 180 l =
108 l
d - formularea cerinței: cantitatea de plasmă, în litri, filtrată de un rinichi în 12h 4
- rezolvarea cerinței: 54 l / 2 = 27 l
A a Cancerul: - este o boală genetică manifestată prin creșterea și dezvoltarea 2 12 p
b tipuri de agenți carcinogeni: - chimici – ex: pesticide 6
211
- fizici – ex: radiații ionizante; - biologici – ex: virusuri
c cancerul are un caracter clonal, deoarece el pornește de la o singură celulă 2
anormală care proliferează, iar toate celulele descendente ale acesteia sunt
anormale
d - enunț adevărat: Tumorile benigne rămân localizate în zona în care se 2
formează.
- enunț fals: Cromozomii din grupa A sunt cromozomi mijlocii,
submetacentrici.
B a - stomac ; - intestin subțire 4 18 p
b - glande salivare ( saliva ); - ficat ( bila ) 4
c - 8 noțiuni specifice: mișcări peristaltice, mișcări segmentare, rect, materii 10
fecale, floră bacteriană aerobă, fermentație, floră bacteriană anaerobă,
putrefacție ( 8p )
Activitatea motorie a intestinului gros presupune două tipuri de mișcări:
mișcări peristaltice, realizate prin unde de contracție și relaxare și mișcări
segmentare, realizate prin inele de contracție. Cele două tipuri de mișcări
favorizează înaintarea conținutului intestinal spre rect și formarea materiilor
fecale. În intestinul gros există două tipuri de floră bacteriană: flora
bacteriană aerobă care ajută la fermentația glucidelor nedigerabile(celuloza)
și flora bacteriană anaerobă care ajută la putrefacția proteinelor nedigerate
TESTUL nr. 3
A 1 După funcţie, sistemul nervos se clasifică în sistem nervos somatic şi sistem 2 12 p
nervos vegatativ.
2 Glandele suprarenale sunt formate din două zone: corticală și medulară. 2
3 Litiaza biliară este dată de prezența calculilor biliari în vezica biliară. 2
4 Inspirația este un proces activ, care se realizează prin contracția mușchilor 2
intercostali.
5 Testiculul este localizat în scrot și este o glandă cu secreție mixtă. 2
B 1 - analizatorul auditiv – receptorii sunt localizaţi în urechea internă, în canalul 2 4p
cohlear
2 - ultrafiltrare glomerulară – rol = formarea urinei primare 2
C 1. c 2. b 3.a 4.c 4p
D 1. A 2. A 10 p
3 F - Indivizii cu grupa sangvină B ( III ) prezintă aglutinogenul B pe hematii. 2
4 F - Urina primară este o soluție diluată , rezultată în prin procesul de 2
ultrafiltrare glomerulară
5 A 2
A a hormoni tiroidieni: - tiroxina; - trioidotironina 2 12 p
b simptome: - hiperfagie ; - scăderea în greutate 2
c - asemănare = au efect hiperglicemiant 4
- deosebire = STH determină sinteza de proteine, hormonii tiroidieni
descompun proteinele
d - mixedem - hiposecreția tiroidei 4
B a 1 ciclu ..................28 zile 6 18 p
X cicluri ..............365 zile ( 1an ); - X = 365 / 28 = 13 cicluri
1 ciclu ......................se maturizează 1 ovul
212
13 cicluri...................x ovule; - X = 13 ovule / an
Numărul de ani de fertilitate = 50 – 14 = 36 ani
1 an ........................se maturizează 13 ovule
36 ani ......................x ovule; - X = 36 x 13 = 468 ovule
b - creșterea sânilor - creșterea uterului 4
c - ciclurile sexuale devin neregulate;- nu se mai produce ovulația 4
d - formularea cerinței: Precizați în ce constă faza foliculară a ciclului ovarian. 4
- rezolvarea cerinței:Creșterea și maturarea unui folicul ovarian.
A a actul reflex = procesul de răspuns la acţiunea unui stimul asupra 2 12 p
unei zone receptoare
b - căi ascendente – conduc excitaţiile sub formă de influx nervos de la 4
receptori la centrii nervoşi şi deservesc sensibilitatea
corpului
- căi descendente – deservesc motilitatea corpului şi conduc impulsuri
nervoase de la centrii nervoşi ai encefalului spre măduvă
c - denumirea bolii = coma ; - cauza = accidente traumatice 4
- manifestare = pierderea cunoştinţei
- prevenire = respectarea unui regim echilibrat de activitate şi odihnă
A d - enunţ adevărat: La nivelul irisului simpaticul determină pupilodilataţie 2
- enunţ fal: Parasimpaticul determină cardioacceleraţie la nivelul inimii
B a - sistola este contracția cardiacă 4 18 p
- diastola este contracția cardiacă
b inima pompează sânge în două circulații: - marea circulație 4
- mica circulație
c - 8 noțiuni specifice: mica circulație, marea circulație, sânge cu O2, 10
sânge cu CO2, inimă, plămâni, ventricul stâng, ventricul drept (8p)
Inima pompează sânge în două circulații: mica circulație și marea circulație.
Marea circulație începe din ventriculul stâng cu artera aortă care duce
sângele cu O2 la organele corpului și se termină în atriul drept cu venele cave
care aduc sânge cu CO2 de la organele corpului. Mica circulație începe din
ventriculul drept cu artera pulmonară care duce sângele cu CO2 la plămâni și
se termină în atriul stâng cu cele 4 vene pulmonare care aduc sângele cu O2 de
la plămâni.
TESTUL nr. 4
A 1 Sistemul nervos vegetativ are două componente funcţionale: simpatic şi 2 12 p
parasimpatic.
2 Hipersecreția de somatotrop determină în copilărie gigantismul iar la adult 2
acromegalie.
3 Digestia lipidelor începe în stomac sub acțiunea enzimelor lipolitice. 2
4 În condiții de efort fizic, expirația este un proces activ, realizat prin 2
contracția mușchilor accesori.
5 Gonada feminină este reprezentată de ovar iar cea masculină de testicul. 2
6 Cromatina prezintă două stări structurale și funcționale: eucromatina și 2
heterocromatina
B 1 - sensibilitatea auditivă – lobul temporal, girusul temporal superior 2 4p
2 - reflexul de eliminare a urinei se numește micțiune 2
- efectul stimulării simpaticului: relaxarea mușchiului vezical, contracția
sfincterului vezical intern
C 1. a 2. a 3.c 4.a 4p
213
D 1. A 2. A 3. A 4. A 10 p
5 F - A.R.N –ul viral este materialul genetic al ribovirusurilor. 2
A a - mușchi al capului : frontal ; - mușchi al gâtului : hioidian 2 12 p
b - regiunea cervicală: 7 vertebre - regiunea toracală : 12 vertebre 4
c - scolioza – devierea laterală a coloanei vertebrale 4
- cifoza – accentuarea curburii toracale ( cocoașa )
A d - secusa se obține dacă se aplică un stimul unic; 2
- tetanosul incomplet se obține dacă se aplică stimuli succesivi, cu frecvență
mică
B a - Dv = V.C x Fr ( 2p ); - DV = 500 ml x 20 respirații / min = 10 000 ml = 10 l 4 18 p
b - C.V = V.C + V.I.R + V.E.R; - V.E.R = C.V – V.C – V.I.R 4
- C.V = 50 % x Dr = 50 % x 10 000 ml = 5 000 ml
- V.E.R = 5 000 ml – 500 ml – 2 500 ml = 2 000 ml = 2l aer
c - C.P.T = C.V + V.R 4
- CPT = 5 000 ml + 1 500 ml = 6 500 ml aer = 6,5 l aer
d - formularea cerinței: Calculați debitul respirator de repaus, cunoscând că 6
frecvența respiratorie este de 16 respirații / min (3p)
=
A a - sistemul vegetativ simpatic – contracţia muşchilor radiari ai 4 12 p
irisului și dilatarea pupilei ( midriază )
- sistemul vegetativ parasimpatic – contracţia muşchilor circulari ai
irisului și micşorarea pupilei ( mioză )
b o celulă vizuală și un pigment: - celulele cu conuri; pigment vizual = 2
iodopsina
c - conjunctivita - cauza = infecţie cu virusuri, bacterii 4
- simptom = lăcrimare intensă, inflamarea conjunctivei
A - glaucom - cauza = obturarea vaselor de sânge ale ochiului
- simptom = creşterea presiunii intraoculare
d - enunţ adevărat : Celulele cu bastonaşe sunt adaptate la vederea nocturnă, la 2
lumină slabă.
- enunţ fals : Vederea scotopică se realizează cu ajutorul celulelor cu conuri.
B a reabsorbția tubulară este procesul prin care substanțele utile din urina primară 2 18 p
trec din tubul urinifer în capilarele peritubulare
b - diabet zaharat - diabet insipid 4
c - 8 noțiuni specifice: micțiunea, urina, vezica urinară, mușchiul 12
vezical, presiunea intravezicală, sfincterul vezical intern, sfincterul
vezical extern, scoarța cerebrală ( 8p )
Micțiunea este procesul de eliminare a urinei depozitate în vezica urinară.
Acest proces este declanșat de acumularea a 150 – 200 ml de urină în vezica
urinară.Stimularea sistemului nervos vegetativ simpatic are ca efect relaxarea
mușchiului vezical, scăderea presiunii intravezicale și contracția sfincterului
vezical intern. Are loc astfel inhibarea micțiunii. Stimularea sistemului nervos
parasimpatic, are ca efect contracția mușchiului vezical și relaxarea
sfincterului vezical intern. Are loc astfel procesul de eliminare a urinei din
vezica urinară.Scoarța cerebrală controlează sfincterul vezical extern, de
aceea micțiunea poate fi amânată până când condițiile permit realizarea
acestui proces.
214
TESTUL nr. 5
A 1 Planul transversal sau orizontal trece prin axul sagital şi prin axul transversal. 2 12 p
2 Hormonul melanocitostimulator ( MSH ) este secretat de lobul intermediar al 2
hipofizei.
3 Absorbția glucozei se realizează prin mecanism activ , iar a glicerolului prin 2
mecanism pasiv.
4 În condiții de repaus, expirația este un proces pasiv, realizat prin relaxarea 2
mușchilor intercostali.
5 Testiculul este considerat o glandă mixtă deoarece produce spermatozoizi și 2
testosteron.
6 Genomul bacterian e reprezentat de un singur cromozom de formă circulară. 2
B 1 diabet zaharat – cauza = hiposecreția de insulină; simptom = glucozurie 2 4p
2 - gonada feminină = ovarul; - funcția exocrină = producerea de ovule 2
C 1. c 2. a 3.c 4.b 4p
D 1 1. A 2 10 p
2 2. F - Oasele cresc în lungime prin cartilajele ce creștere. 2
3 A 2
4 F – Ovulația reprezintă expulzarea ovulului. 2
5 A 2
A a - vezica biliară - ficatul 4 12 p
b 2 componente ale bilei: - pigmenți biliari; - săruri biliare 2
c 3 roluri ale bilei: - emulsionarea grăsimilor; - activarea lipazelor 3
- favorizează absorbția lipidelor
d – cauză = formarea de calculi biliari 3
- simptom = durere mare în partea dreaptă a abdomenului, grețuri, febră,
frisoane
- prevenire = reducerea consumului de grăsimi, evitarea consumului exagerat
de alcool, cafea, tutun
B a - nr. de nucleosomi = 800 histone nucleosomice / 8 = 100 nucleosomi 4 18 p
b - nr. de perechi de nucleotide din A.D.N nucleosomic = 140 perechi 6
nucleotide ( 1 nucleosom ) x 100 = 14 000 perechi nucleotide
- nr. total de nucleotide A.D.N nucleosomic = 14 000 perechi nucleotide x 2
= 28 000 nucleotide
c - nr. perechi nucleotide A.D.N total = 37 900 / 2 = 18 950 6
- nr. perechi nucleotide din A.D.N internucleosomic = 18 950 – 14 000 = 4
950
d - formularea cerinței: calculați numărul de nucleotide din A.D.N 2
internucleosomic.
B - rezolvarea cerinței: nr nucleotide A.D.N internucleosomic
= 4 950 x 2 = 9 900 nucleotide
A a - tiroida – în partea anterioară a gâtului 4 12 p
- hipofiza – la baza diencefalului, în șaua turcească a osului sfenoid
b dezvoltare fizică și psihică redusă 2
c ocitocina stimulează contracția musculaturii netede a uterului gravid și 2
determină expulzia fetală
d - enunț adevărat: Tirotropina și corticotropina sunt hormoni glandulotropi 4
secretați de hipofiză.
- enunț fals: Nanismul hipofizar se caracterizează prin dezvoltare fizică și
215
psihică redusă.
B a glandele anexe ale sistemului reproducător masculin: 4 18 p
- veziculele seminale și prostata
- rol: secretă lichidul seminal cu rol în hrănirea și transportul spermatozoizilor
b două metode contraceptive temporare: 2
- prezervativ - spermicide
c - 8 noțiuni specifice: ovare, ovule, trompe uterine, vagin, ovare, uter, vulvă, 12
labii mari ( 8p )
- corelarea logică a noţiunilor şi aranjarea într-un text (4p)
Sistemul reproducător feminin este alcătuit din gonade, căi genitale și organ
genital extern. Gonadele feminine sunt reprezentate de ovare, localizate în
pelvis. Acestea au funcție mixtă, exocrină și endocrină.Funcția exocrină
constă în producerea de ovule, iar funcția endocrină constă în producerea de
hormoni sexuali feminini, estrogen și progesteron. Căile genitale sunt
reprezentate de trompele uterine, uter și vagin. Trompele uterine sunt situate
între ovare și uter, iar uterul este situat în pelvis, între vezica urinară și rect.
Organul genital extern este reprezentat de vulvă care cuprinde labiile mari,
labiile mici, muntele lui Venus și clitorisul.
TESTUL nr. 6
A 1 Căile lungi de proiecţie sunt ascendente ( senzitive ) şi descendente ( motorii ). 2 12 p
2 TSH ( tirostimulina ) este un hormon glandulotorp secretat de adenohipofiză. 2
3 Pancreatita este o inflamație a pancreasului determinată de infecții, intoxicații 2
sau alcoolism.
4 În condiții de efort fizic, inspirația este forțată, realizată prin contracția 2
mușchilor inspiratori accesori.
5 Secreția exocrină a ovarului este ovulul iar secreția endocrină este 2
reprezentată de estrogen și progesteron.
6 Cromozomii metafazici ai eucariotelor sunt formați din două cromatide unite 2
printr-un centromer.
B 1 - somatotrop ( STH ); - creșterea armonioasă a corpului 2 4p
2 - uretra - elimină alternativ urină și lichid seminal 2
C 1 1.b 2.a 3.d 4.d 4p
D 1 F - Celulele cu bastonaşe sunt responsabile de vederea nocturnă. 2 10 p
2 F - Contracțiile musculare izotonice produc mișcările. 2
3 A 2
4 F - Spermatozoidul fecundează ovulul în trompele uterine. 2
5 A 2
A a - Dc = Ds x Fc; - Dc = 80 x 100 bătăi = 8 000 ml / min = 8 l / min 4 12 p
b - pulsul arterial = unda de distensie a peretelui arterial, provocată 4
de evacuarea bruscă a sângelui din ventriculul stâng
- se măsoară în orice punct unde o arteră poate fi presată pe un plan osos
c - hormonul antidiuretic ( vasopresina ) secretat de hipotalamus 4
- vărsat în sânge de lobul posterior al hipofizei
B a amniocenteza constă în recoltarea de lichid amniotic și utilizarea acestuia 2 18 p
pentru identificarea unor maladii genetice ale fătului
b trei situații în care pot fi solicitate sfaturile genetice: 6
- unul dintre părinți are o maladie genetică
- părinții prezintă rude cu boli genetice
- părinții au un copil afectat de o boală genetică și vor să cunoască riscul de a
216
avea și alți copii afectați
c trei situații în care poate fi utilizată: 6
- cantitatea și calitatea ovulelor este slabă
- cantitatea și calitatea spermatozoizilor este slabă
- femeia are trompele uterine legate
d - formularea cerinței: Precizați pentru ce este utilizată analiza Doppler 4
- rezolvarea cerinței: Analiza Doppler este utilizată pentru evaluarea vitezei
sângelui în circulația fetală ombilicală și placentară.
A a a. pectorali, dințați b. cervicală, toracală, lombară 4 12 p
c - cauză: activitate fizică dezorganizată; - manifestare: dureri musculare 3
c - prevenire: dozarea efortului muscular, evitarea sedentarismului
d - enunț adevărat: Coastele aparțin scheletului trunchiului. 4
- enunț fals: Sistemul osos este partea activă a aparatului locomotor
B a - funcţia autocatalitică - funcţia heterocatalitică 2 18 p
b - catene complementare = catene ale A.D.N –ului în care, o nucleotidă ce 4
conţine o bază azotată purinică, dintr-o catenă, se leagă cu o nucleotidă ce
conţine o bază azotată pirimidinică din catena opusă
- catene antiparalele - într-o catenă, legăturile dintre nucleotide se realizează
în sensul C5 , - C3 , - în cealaltă catenă, legăturile dintre nucleotide se
realizează în sensul C3 , - C5 ,
c minieseu: - 8 noţiuni specifice: ARN- viral, ARN celular, ARN –mesager, 12
ARN – transport, ARN- ribozomal, sinteza proteică, aminoacizi, ribozomi (
8p )
- corelarea logică a noţiunilor şi aranjarea într-un text: (4p)
În lumea vie sunt două clase de ARN: ARN- viral , ce constituie materialul
genetic al unor virusuri şi ARN –ul celular, implicat în sinteza proteinelor
specifice, reprezentat de ARN mesager, ARN de transport, ARN ribozomal.
ARN-ul mesager are rolul de a copia informaţia genetică dintr-una din
catenele moleculei de ADN şi de a o transporta la locul sintezei proteice, în
ribozomi. ARN –ul de transport are rolul de a trasporta aminoacizii la locul
sintezei proteice , în ribozomi. ARN-ul ribozomal intră în structura
ribozomilor, alături de proteinele ribozomale.
TESTUL nr. 7
A 1 Fiecare analizator este alcătuit din trei segmente: receptor, de conducere şi 2 12 p
central.
2 Oasele care formează scheletul gambei sunt tibia și peroneul. 2
3 Creșterea tensiunii arteriale normalese numește hipertensiune iar scăderea ei 2
se numește hipotensiune.
4 Urina finală este depozitată în vezica urinară și eliminată prin procesul de 2
micțiune.
5 Translația are ca rezultat un lanț de aminoacizi ( polipeptidic ) și se desfășoară 2
în citoplasma celulei.
6 Complementul cromozomial uman normal este format din 22 perechi de 2
autozomi și o pereche de heterozomi.
B 1 - coapsa – osul femur 2 4p
2 - baze purinice – adenina 2
D 1 A 2 10 p
217
2 F - Deltoidul este un mușchi al membrului superior. 2
3 F - Inspirația se realizează prin contracția mușchilor intercostali. 2
4 F - Anexita este o inflamație a ovarelor și a trompelor uterine. 2
5 A 2
A a - prin contracția diafragmei se mărește diametrul longitudinal 4 12 p
- prin contracția mușchilor intercostali crește diametrul antero – posterior
b - din ventriculul drept pleacă artera pulmonară care transportă sângele încărcat 4
cu dioxid de carbon la plămâni
- aici sângele este oxigenat și transportat prin venele pulmonare la atriul stâng
c - asemănare: ambele procese se realizează prin crearea unei diferențe de 4
presiune între aerul atmosferic și aerul alveolar
- deosebire: în condiții normale inspirația este un proces activ iar expirația este
un proces pasiv
B a substanţa cenuşie 1 18 p
b componentele arcului reflex : - receptor - cale aferentă - centru nervos 5
- cale eferentă - efector
c - v = d / t ; 1 ms = 0,001 s 6
- v1 = 12 m / s ; d1 = 0,024 m ; t 1 = 0,024 / 12 = 0,002 s
- v 2 = 120 m / s ; d 2 = 0,048 m; t 2 = 0,048 / 120 = 0,0004 s
- timpul total = t1 + t2 + 0,0005 s ( întârziere sinaptică ) = 0,002 + 0,0004 +
0,0005 = 0,0029 s
d care sunt tipurile de receptori după localizare 6
- exteroceptorii – localizaţi spre periferia organismului
- proprioceptori – localizaţi în muşchi, tendoane şi articulaţii
- interoceptori = visceroceptori – localizaţi în pereţii organelor interne
A a prezența vilozităților intestinale determină creșterea suprafeței de absorbție 2 12 p
b la nivelul colonului se absorb apă și vitamine 2
c proteinele se absorb sub formă: - de aminoacizi prin mecanism activ 4
- anticorpii din laptele matern prin vezicule de pinocitoză
d - enunț adevărat: Riboza se absoarbe pasiv, fără consum de energie 4
- enunț fals: Acizii grași cu lanț lung sunt transportați în stare liberă în sânge
B a - la procariote, materialul genetic se poate autoreplica, după modelul 2 18 p
semiconservativ, în timp ce la virusuri , acesta trebuie replicat de celula gazdă
- procariotele prezintă material genetic extracromozomial, reprezentat de
plasmide, care asigură sporirea variabilității genetice și rezistența bacteriilor la
antibiotice și toxine
b - bacteriofagi; tipul de acid nucleic: A.D.N bicatenar (majoritatea ) 3
- A.D.N monocatenar ( bacteriofagul phi X 174 )
c - 8 noțiuni specifice: entități infecțioase, parazite intracelular,celula gazdă, 13
genom viral, deviază procesele de biosinteză,asamblarea componentelor virale,
virioni, lizarea celulei gazdă (8p )
Virusurile sunt entități infecțioase, strict parazite intracelular, lipsite de
organizare celulară. Ele nu se pot multiplica singure, deoarece nu conțin
enzime, ci sunt multiplicate de celula gazdă pe care o parazitează. Într-o primă
etapă a multiplicării virale, genomul viral pătrunde în celula gazdă și deviază
procesele de biosinteză ale acesteia. Celula gazdă va sintetiza molecule noi de
acid nucleic și proteine virale, după modelul furnizat de virus. Ulterior, în
celula gazdă, are loc asamblarea noilor componente virale într-un număr mare
de virioni. Aceștia sunt eliberați prin lizarea celulei gazdă și vor parazita alte
celule.
218
TESTUL nr 8
A 1 Celulele cu conuri sunt receptorii vederii fotopice, iar cele cu bastonaşe ale 2 12 p
vederii scotopice.
2 Femurul aparține scheletului coapsei, iar humerusul scheletului brațului. 2
3 Marea circulație începe din ventriculul stâng și se termină în atriul drept. 2
4 Sistemul excretor este format din rinichi și căi urinare. 2
5 Transcripția este o etapă în sinteza proteinelor care se desfășoară în nucleul 2
celulei.
6 Celulele somatice sunt celule diploide, iar celulele gametice sunt celule 2
haploide.
B 1 - brațul – osul humerus 2 4p
2 - A.D.N - este bicatenar; pentoza este dezoxiriboza 2
C 1. d 2. b 3.b 4.a 4p
D 1 F - Maculele reprezintă receptorii analizatorului vestibular. 2 10 p
2 F - Oboseala musculară se caracterizează prin scăderi ale randamentului 2
energetic.
3 A 2
4 F Spermatozoidul este gametul ce determină sexul produsului de concepție. 2
5 A 2
A a ultrafiltrarea glomerulară, reabsorbția și secreția tubulară 2 12 p
b - asemănare: ambele conțin apă 4
- deosebire: volumul urinei primare este mai mare decât volumul urinei finale
c ADH are următorul rol în formarea urinei: 4
- stimulează reabsorbția apei la nivelul tubilor distali și colectori ai nefronului
- urina devine mai concentrată, iar volumul ei scade
d - piramidele Malpighi se găsesc în zona medulară a rinichiului 2
- piramidele Malpighi sunt formate din tubii colectori ai nefronilor
B a - Victor = hipermetropie - Ioana = miopie 4 18 p
b - hipermetropie = ax antero-posterior mai scurt; convergenţă scăzută a 4
cristalinului
- miopie = ax antero-posterior mai lung; convergenţă crescută a cristalinului
c - hipermetropia = lentile convergente ( biconvexe ) 4
- miopia = lentile divergente ( biconcave )
d - formularea cerinţei: Stabiliţi componentele sistemului optic ( 2p ) 6
- rezolvare cerinţă: Sistemul optic este format din mediile transparente ale
globului ocular: cornee transparentă, umoare apoasă,
cristalin, umoare sticloasă ( 4p )
A a doi factori ce influențează presiunea arterială: 2 12 p
- volumul de sânge - elasticitatea pereților arteriali
b - presiunea sistolică ( maximă ) = 120 – 140 mm Hg 2
- presiunea diastolică ( minimă ) = 70 – 80 mm Hg
c - cardiopatia ischemică - cauză = ateroscleroza 4
- manifestare = dureri în regiunea inimii
- prevenire = respectarea unui regim de activitate și odihnă echilibrat
d - enunț adevărat: Imunitatea poate fi nespecifică ( înnăscută ) și specifică 4
( dobândită )
- enunț fals: Celulele cardiace adulte aparțin țesutului excitoconductor nodal.
B a trei activități: - defrișarea masivă a pădurilor; - suprapășunatul 3 18 p
- urbanizarea și industrializarea
219
b trei consecințe: - degradarea solurilor; - încălzirea globală a climei 3
- dispariția unor specii de plante și animale
c - 8 noțiuni specifice: poluarea apei cu agenți microbieni, hepatita virală, 12
radiații ionizante, cancer, sulfura de carbon, tulburări neurologice la copii,
plumbul, saturnism ( 8p )
- corelarea logică a noţiunilor şi aranjarea într-un text:( 4p )
Deteriorarea mediului de viață, în urma activităților umane, are efecte
negative asupra sănătății umane.Astfel, poluarea apei potabile cu azotați și
consumul ei îndelungat, determină cefalee, greață, diaree, fenomene
cunoscute sub numele de boala apei. Poluarea apei cu agenți microbieni,
determină creșterea frecvenței unor afecțiuni, cum ar fi: colibaciloza, hepatita
virală, holera, dizenteria. Radiațiile ionizante cresc riscul de apariție a
cancerului, iar poluarea sonoră determină tulburări neurovegetative, nevroze,
hipertensiune arterială și tulburări endocrine.Diferiți poluanți chimici pot avea
efecte negative asupra sănătății umane. Astfel, DDT-ul și pesticidele produc
afecțiuni ale sistemului digestiv, sulfura de carbon produce tulburări
neurologice la copii, iar plumbul determină boala numită saturnism,
manifestată prin salivație abundentă, convulsii, perturbări în activitatea renală
și cerebrală, urmată de moarte.
TESTUL nr. 9
A 1 Cataracta reprezintă opacifierea cristalinului şi duce la pierderea treptată a 2 12 p
vederii.
2 Creșterea în grosime a oaselor se realizează prin activitatea periostului, iar 2
creșterea în lungime pe seama cartilajelor de creștere.
3 Artera pulmonară pleacă din ventriculul drept iar artera aortă pleacă din 2
ventriculul stâng.
4 Formarea urinei are loc la nivelul nefronului , unitatea structurală și funcțională 2
a rinichiului.
5 Maturarea A.R.N-ului premesager presupune eliminarea intronilor și 2
asamblarea exonilor.
6 Cancerul este o boală genetică produsă de perturbarea diviziunii celulare. 2
B 1 - pepsina gastrică: transformă proteinele în albumoze și peptone 2 4p
2 factorul R ( de rezistență la antibiotice ) 2
C 1. b 2. a 3.b 4.c 4p
D 1 F - Organul receptor al auzului este localizat în urechea internă. 2 10 p
2 F - Amidonul preparat și crud este degradat în prezența enzimelor din sucul 2
pancreatic.
3 F - Gripa este o boală virală a sistemului respirator. 2
4. A 5. A
A a - veziculele seminale - prostata 4 12 p
b - asemănare: ambele au rol în eliminarea gameților 4
- deosebire : căile genitale masculine elimină spermatozoizi, iar căile genitale
feminine elimină ovule
c. în pelvis d. testiculele 4
B a. acromegalia b. hipersecreția de STH la adult 8 18 p
c gigantismul : - talie peste 2m - armonios dezvoltat 4
d - formularea cerinței: Denumiți boala care ar apărea în cazul hiposecreției de 6
STH la copil și precizați două caracteristici ale acesteia.
- rezolvarea cerinței: Nanism hipofizar; caracteristici: talie redusă, dezvoltare
220
psihică normală.
A a alveola pulmonară 2 12 p
b - volum rezidual = volumul de aer care rămâne permanent în plămâni și care nu 4
poate fi eliminat decât prin deschiderea cutiei toracice
- volum expirator de rezervă = volumul suplimentar de aer care este eliminat din
plămâni în urma unei inspirații forțate, care urmează după o expirație de repaus
(
c - emfizem pulmonar - cauză=boli cronice, bronșite, TBC 4
- manifestare = dilatarea alveolelor
- prevenire = călirea organismului pentru mărirea rezistenței la îmbolnăviri
d - enunț adevărat: Inspirația se realizează prin contracția mușchilor 2
intercostali și a diafragmei
- enunț fals: Expirația este un proces activ în condiții de repaus.
B a - codon = o secvență de trei nucleotide succesive din macromolecula de A.D.N 4 18 p
care determină poziția unui aminoacid în molecula proteică
- anticodon = o secvență de trei nucleotide din molecula de A.R.N t care
recunoaște o secvență de trei nucleotide complementare din A.R.N m
b A.R.N de transport 2
c - 8 noțiuni specifice: transcripția, translația, A.R.N mesager, A.R.N polimeraza, 12
aminoacilsintetaza, peptidpolimeraza, A.R.N de transport, legături peptidice
( 8p ) - corelarea logică a noţiunilor şi aranjarea într-un text ( 4p)
Sinteza proteinelor are loc în două etape: transcripția și translația. Transcripția
este realizată de A.R.N mesager, care copiază informația de pe o catenă de
A.D.N, proces realizat cu ajutorul enzimei A.R.N – polimeraza. Translația este
procesul prin care informația genetică din A.R.N m este decodificată și
transformată într-o secvență de aminoacizi în molecula proteică. În procesul de
translație intervin două tipuri de enzime: aminoacilsintetaza și
peptidpolimeraza. Enzima aminoacilsintetaza intervine în procesul de activare a
aminoacizilor și de legare a acestora de molecula de A.R.N de transport. Enzima
peptidpolimeraza intervine în procesul de realizare a legăturilor peptidice dintre
aminoacizi, în cadrul moleculei proteice.
TESTUL nr. 10
A 1 Celulele cu bastonaşe au rol în vederea nocturnă şi conţin pigmentul numit 2 12 p
rodopsină.
2 Mușchiul frontal este un mușchi al capului, iar mușchii hioidieni sunt mușchi ai 2
gâtului.
3 Creșterea ritmului cardiac normal se numește tahicardie iar scăderea acestuia se 2
numește bradicardie.
4 Nefronul este alcătuit din corpusculul renal și tubul urinifer. 2
5 În molecula unui acid nucleic, prin atașarea unui radical fosfat la o nucleosidă 2
rezultă o nucleotidă.
6 Tumorile sunt de două tipuri: benigne ( necanceroase ) și maligne (canceroase). 2
B 1 - peptidază intestinală: transformă tri și dipeptidele în aminoacizi 2 4p
2 - virionul ( virus infecțios matur ) – alcătuit din capsidă virală și genom viral cu 2
un singur tip de acid nucleic ( A.D.N sau A.R.N )
C 1. b 2. a 3.b 4.d 4p
D 1 F - Expunerea ochiului la lumină puternică determină mioză. 2 10 p
2 F - În intestinul gros are loc producerea vitaminelor din complexul B și a 2
vitaminei K.
221
3 A 2
4 F - A.R.N –ul viral este materialul genetic al ribovirusurilor 2
5 F - Heterozomii umani sunt notați cu XY la bărbat și cu XX la femeie. 2
A a transcripția și translația 12 p
b proteinele au: - rol structural ( intră în alcătuirea unor structuri celulare) 2
- funcțional ( funcționează ca enzime, hormoni, anticorpi )
c maturarea A.R.N –mesager:- formarea, prin transcripție, a A.R.N – mesager 4
precursor, format din exoni și introni ; - formarea A.R.N –ului mesager matur,
prin eliminarea intronilor și asamblarea exonilor
d A.R.N mesager copiază informația genetică a unei catene de A.D.N, proces 2
numit transcripție
B a - greutatea mușchilor = 40% x 70 kg = 28 kg 6 18 p
- cantitatea de apă din mușchi = 80 % x 28 kg = 22,4 kg
b - 2 humerus + 2 radius + 2 cubitus + 16 carpiene + 10 metacarpiene + 28 4
falange = 60 oase
c - nr fibre musculare = 2 x 48 fasciule x 24 fibre musculare = 2204 4
d - formularea cerinței: Ce greutate are o persoană dacă toți mușchii ei striați 4
cântăresc 40 de kg.
- rezolvarea cerinței: Greutatea persoanei = 40 kg x 100 / 40 = 100 kg
A a ultrafiltrarea glomerulară 2 12 p
b urina primară are aceeași compoziție cu a plasmei, cu excepția proteinelor 3
c - tub contort proximal - ansa lui Henle - tub contort distal 3
d - enunț adevărat: Urina finală se formează prin procesele de reabsorbție și 4
secreție tubulară.
- enunț fals: Cistita reprezintă inflamarea glomerulilor renali.
B a sistemul nervos și organele de simţ 2 18 p
b măduva spinării și encefalul ( trunchi cerebral, cerebel, diencefal și emisfere 5
cerebrale)
c Minieseu: - 8 noţiuni specifice:1. receptor; 2. cale aferentă; 3. fibre 11
nervoase senzitive; 4. centru reflex; 5. cale eferentă; 6. fibre
nervoase motorii; 7.efector; 8. contracţie musculară ( 8p )
- corelarea logică a noţiunilorîntr-un text ( 3p )
La baza activităţii sistemului nervos stă actul reflex care are ca bază anatomică
arcul reflex. Prima componentă a arcului reflex este receptorul care
recepţionează informaţii din mediu şi le transformă în impulsuri nervoase
senzitive. A doua componentă este calea aferentă, reprezentată de fibre
nervoase senzitive care conduc impulsurile nervoase senzitive spre centrul
reflex. De la centrul reflex pleacă comenzi prin fibre nervoase motorii care
alcătuiesc calea eferentă. Comenzile ajung la efector, reprezentat de muşchi
striat, care răspunde prin contracţie musculară.
TESTUL nr. 11
A 1 Vibraţiile timpanului sunt transmise prin ciocan, nicovală şi scăriţă la 2 12 p
membrana ferestrei ovale.
2 Entorsele se caracterizează prin întinderea sau ruperea ligamentelor într-o 2
articulație.
3 Imunitatea poate fi dobândită artificial în două moduri: pasiv, prin administrare 2
de seruri imune sau activ, prin administrare de vaccinuri.
4 Corpusculul renal este alcătuit din capsula Bowman și glomerulul renal. 2
222
5 Pentoza caracteristică macromoleculei de A.R.N este riboza, iar cea 2
caracteristică macromoleculei de A.D.N este dezoxiriboza.
6 Ecosistemul este unitatea structurală și funcțională a ecosferei ( biosferei ). 2
B 1 - anemia = scăderea numărului de eritrocite 2 4p
2 - radiații ultraviolete – cancer de piele 2
C 1. d 2. d 3.c 4.d 4p
D 1 F - Hiposecreția de hormon antidiuretic produce diabetul insipid. 2 10 p
2. A 3. A 4
4 F - Replicația A.D.N –ului se realizează după modelul semiconservativ. 2
5 F - Prin introducerea de specii noi are loc deteriorarea ecosistemelor naturale 2
A a localizarea A.D.N –ului: - la procariote, în nucleoid și plasmide 4 12 p
- la eucariote, în nucleu, mitocondrii și cloroplaste
b cromozomii metafazici sunt formați din două cromatide, unite prin centromer 2
c - eucromatina = este alcătuită din exoni, secvențe informaționale cu rol în 4
transcripție
A - heterocromatina = este alcătuită din introni, secvențe non-informaționale, cu
rol în reglajul genetic
d nucleosomul:- este elementul structural al fibrei de cromatină la eucariote - este 2
alcătuit dintr-un octamer (miez ) histonic, înconjurat de un segment de A.D.N
nucleosomic
B a două componente ale sucului gastric: 4 18 p
- apă ( 99% ) ; -reziduu uscat ( 1% ): HCl, mucus, pepsină
b - pepsinogenul inactiv se transformă în pepsină activă sub acțiunea HCl 6
- pepsina transformă proteinele în peptide mai mici ( albumoze și peptone -
labfermentul ( prezent doar la sugari ) transformă, în prezența Ca2+,
cazeinogenul solubil din lapte în paracazeinat de Ca
c - amilaza salivară – acționează asupra amidonului preparat și îl transformă în 4
dizaharide ( maltoza )
- amilaza pancreatică – acționează asupra amidonului preparat și crud și îl
transformă în dizaharide
d - formularea cerinței: Numiți enzimele care acționează asupra 4
lipidelor de-a lungul tubului digestiv (
- rezolvarea cerinței: Lipaza gastrică, lipaza pancreatică și lipaza intestinală
A a - gonada feminină = ovarul; - gonada masculină = testiculul ( 2 12 p
A b - hormonul foliculostimulant ( FSH ) - hormonul luteinizant ( LH ) 2
c - adenomul de prostată; - manifestare = tulburări de micțiune 4
- cauză = tumoră benignă care se dezvoltă pe prostată
- prevenire = respectarea regulilor de igienă intimă
d - enunț adevărat: Planificarea familială implică folosirea metodelor 4
contraceptive.
- enunț fals: Prostata este o glandă anexă a sistemului reproducător feminin..
B a vârful melcului 3 18 p
b partea posterioară a girusului temporal superior 3
c Minieseu:- 8 noţiuni specifice : pavilionul urechii, timpan, ciocan, 12
membrana ferestrei ovale, perilimfa, helicotremă, rampa
timpanică, endolimfa ( 8p )
Undele sonore captate de pavilionul urechii sunt conduse prin conductul
auditiv extern până la timpan care vibrează. Vibraţiile timpanului se transmit
prin cele 3 oscioare din urechea medie: ciocanul, nicovala şi scăriţa până la
membrana ferestrei ovale care vibrează . Vibraţia acestei membrane determină
223
vibraţia perilimfei din rampa vestibulară, vibraţie care se transmite prin
helicotremă, perilimfei din rampa timpanică. Vibraţiile perilimfei determină
vibraţiile endolimfei din canalul cohlear, iar acestea determină stimularea
celulelor receptoare auditive localizate în canalul cohlear, pe membrana
bazilară.
TESTUL nr. 12
A 1 Mărirea pupilei se numeşte midriază , iar micşorarea pupilei se numeşte mioză 2 12 p
2 Coloana vertebrală cuprinde regiunea cervicală formată din 7 vertebre și 2
regiunea toracală formată din 12 vertebre.
3 Imunitatea specifică se realizează cu participarea a două tipuri de leucocite: 2
limfocitele T și limfocitele B.
4 Formarea urinei se realizează prin ultrafiltrare glomerulară, reabsorbția și 2
secreția tubulară.
6 Ecosistemele antropizate terestre sunt de două tipuri: agroecosisteme și 2
ecosistemele așezărilor umane.
B 1 - grupa A – aglutinogen A și aglutinină β 2 4p
2 două caracteristici: - stabilitatea redusă a ecosistemelor; - simplificarea 2
biocenozelor, prin dispariţia plantelor spontane și animalelor sălbatice
C 1. c 2. c 3.c 4.a 4p
D 1 F - Hormonul de creștere este secretat de STH. 2 10 p
2. A 3A
4 F – A.R.N –ul ribozomal intră în structura ribozomilor, alături de proteine. 2
5 F - Ecosistemele naturale sunt capabile de autoreglare. 2
A a cariotipul = ordonarea pe perechi și grupe a cromozomilor unei 2 12 p
celule diploide, în funcție de dimensiuni, formă și plasarea centromerului
b șapte grupe ( A – G ) 2
c - heterozomul X – face parte din grupa C 2
- heterozomul Y – face parte din grupa G
d cromozomii: - din grupa A – cuprinde perechile 1 -3; sunt cromozomi foarte 6
mari, metacentrici
- grupa B – cuprinde perechile 4 -5; sunt cromozomi mari, submetacentrici
B a grupa AB ( IV ): - aglutinogen A și B pe hematii; - nu au aglutinine în plasmă 4 18 p
b grupa sangvină O ( I ), A ( II ), B ( III ) 6
c indivizii cu Rh negativ nu au aglutinine anti – Rh, dar pot fabrica aglutininele 4
anti – Rh dacă primesc sânge Rh pozitiv; hematiile se aglutinează, se distrug și
se poate produce blocarea vaselor sangvine
d formularea cerinței: Precizați care este aglutinogenul și aglutinina grupei A (II) 4
- rezolvarea cerinței: Aglutinogenul A și aglutinina β
SUBIECTUL III 30
A a A.R.N m: 5' – UCC. GUA. CCA - 3' 3 12 p
anticodonii: AGG CAU GGU
A.R.Nt 1 A.R.Nt2 A.R.Nt3
b aminoacizii: SERINA - VALINA - PROLINA 3
c A.D.N: 3' – AGG. CAT. GGT - 5' 2
d - enunț adevărat: Replicarea reprezintă sinteza de A.D.N și se realizează după 4
modelul semiconservativ
224
- enunț fals: A.R.N t are rolul de a copia informația genetică dintr-un fragment
de A.D.N.
B a - insulina- hipoglicemie; - glucagonul – hiperglicemie 4 18 p
b - dezvoltare fizică și psihică redusă (1p) - deformații osoase ( 1p ) 2
c Minieseu: - 8 noţiuni specifice : hiposecreție, nanism hipofizar,hipersecreție, 12
acromegalie, gigantism, diabet insipid,mixedem,boala Basedow - Graves ( 8p )
- corelarea logică a noţiunilor şi aranjarea într-un text: (4p)
Hiposecreția hormonului de creștere determină, la copii, nanismul hipofizar
caracterizat prin: talie redusă, dezvoltare fizică redusă, dar armonioasă și
dezvoltare psihică normală. Hipersecreția hormonului de creștere determină, la
copii, gigantismul caracterizat prin talie peste medie, iar la adult, determină
acromegalie, caracterizată prin creșterea exagerată a extremităților și viscerelor.
Hiposecreția de ADH determină diabetul insipid, caracterizat prin poliurie (
eliminarea unei cantități mari de urină ), polidipsie ( consumarea unei cantități
mari de apă ), hipotensiune. Hiposecreția de hormoni tiroidieni determină, la
adult, mixedemul caracterizat prin obezitate, anemie, tegument
uscat,diminuarea memoriei, senzație de frig. Hipersecreția de hormoni tiroidieni
determină boala Basedow – Graves caracterizată prin scădere în greutate, piele
umedă, iritabilitate, tremurături ale mâinilor, tahicardie
225

Bacalaureat Biologie Maria Moga Carte de Sinteze Si Teste

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bacalaureat Biologie Maria Moga Carte de Sinteze Si Teste

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MARIA MOGA

SINTEZE ȘI TESTE PENTRU EXAMENUL DE

ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE UMANĂ

PROGRAMA DE BIOLOGIE PENTRU EXAMENUL DE

PARTEA I - SINTEZE PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT

1. ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN

B. Sinteze clasa a XII-a – Genetică și ecologie umană

Partea a II-a – Teste de evaluare

Partea a III-a – Răspunsuri teste de evaluare

Programa de examen pentru disciplina biologie

Sinteze pentru examenul de bacalaureat

A. Sinteze clasa a XI-a - Anatomie și fiziologie umană

1. Alcătuirea corpului uman

2. Funcţiile fundamentale ale organismului uman

B. Sinteze clasa a XII-a - Genetică și ecologie umană

1. Alcătuirea corpului uman

1.1. Topografia organelor și sistemelor de organe

Axele și planurile sunt elementele de orientare, utilizate pentru stabilirea poziţiei

Denumirea axului Polii axului

Planurile corpului - trec prin câte două axe

Denumirea Caracteristici Axe prin care Părţile corpului delimitate

2. Funcțiile fundamentale ale organismului uman

Clasificarea sistemului nervos din punct de vedere topografic și funcțional

I. Din punct de vedere topografic, sistemul nervos se clasifică în:

Sistemul nervos somatic

3. după viteza de adaptare

* B. Căile descendente medulare

III. Noțiuni elementare de igienă și patologie a sistemului nervos

Denumirea Definiție Cauze Simptome Prevenire

Sistemul nervos vegetativ

B. Din punct de vedere funcțional, sistemul nervos vegetativ se clasifică în:

Organul efector Efectele stimulării simpatice Efectele stimulării

Segmentele unui analizator

III. Segmentul central este reprezentat de ariile corticale

II. Noțiuni elementare de igienă și patologie a analizatorului cutanat

DENUMIR DEFINIȚI CAUZ SIMPTOME PREVENIRE

II. Fiziologia analizatorului vizual

III. Noțiuni elementare de igienă și patologie a analizatorului vizual

DENUMIREA DEFINIȚIE CAUZE SIMPTOME PREVENIRE

Analizatorul auditiv are rol în:

II. Fiziologia analizatorului auditiv

Analizatorul vestibular furnizează informații asupra poziției și mișcărilor corpului în spațiu,

II. Fiziologia analizatorului vestibular

III. Noțiuni elementare de igienă și patologie a analizatorului acustico – vestibular

DENUMIRE DEFINIȚ CAUZE SIMPTOME PREVENIRE

Topografia glandelor endocrine

*Noțiuni generale despre metabolism

Metabolismul reprezintă schimbul de substanţe şi energie dintre organism și mediu şi transformările

HIPOFIZA – GLANDA PITUITARĂ

Tiroida este localizată în partea anterioară a gâtului, în dreptul ⅓ inferioare a laringelui

Pancreasul este localizat în cavitatea abdominală,retroperitoneal, înapoia stomacului, în concavitatea

Gonadele sunt glande mixte, reprezentate de ovare și testicul.

2.1.4. Sistemul osos

IV. Noțiuni de igienă și patologie a sistemului osos

DENUMIRE DEFINIȚIA CAUZE SIMPTOME PREVENIRE

2.1.5. SISTEMUL MUSCULAR

I. Principalele grupe de muşchi scheletici ( peste 500 )

DENUMIREA CAUZE SIMPTOME PREVENIRE

2.2. Funcțiile de nutriție

Funcțiile de nutriție sunt : digestia, circulația, respirația și excreția

2. Activitatea motorie a stomacului este asigurată de două tipuri de contracții: tonice și

IV. Fiziologia intestinului gros constă în cinci tipuri de activități: secretorie, de

V. Noțiuni de igienă și patologie a sistemului digestiv