GENUL CARPINUS

Carpinus betulus L.-Carpen

Origine: Europa şi Asia de sud-vest. Limita vestică ajunge poalele Pirineilor şi continuă prin
Franţa, spre nord, până în sud-estul Angliei. Cuprinde şi o mare parte din Olanda,
Danemarca şi Suedia. În România se întâlneşte des la câmpie şi în zona dealurilor.
Forma: Arbore de 20-25 m, înălţime, cu tulpina adesea torsionată şi îngust-canelată
longitudinal. Scoarţa este netedă, de culoare cenuşie, cu numeroase pete albicioase.
Coroana este neregulată, ovoidală, cu frunziş des şi ramificaţii numeroase.
Lujerii sunt subţiri, zvelţi, geniculaţi, la început sunt catifelaţi-pubescenţi, apoi devin bruni-
verzui, lucitori cu lenticele albicioase. Mugurii sunt solzoşi, înguşti şi alungiţi, fusiformi sau
conici, alipiţi de lujer, cu vârful pubescent, lungi de 0,5-1 cm.
Frunzele sunt ovate sau ovat-elptice, de 5-10 cm lungime, cu
vârful acuminat şi cu baza cordată, marginea funzei este dublu
serată. Pe dos frunzele prezintă nervuri proeminente şi
păroase. Limbul este uşor vălurit.
Florile sunt unisexuat monoice şi apar în aprilie, odată cu
înfrunzirea. Amenţii sunt pendenţi şi de 6-12 cm lungime.
Fructele sunt achene, ovale, comprimate dorso-ventral, de 8-10
mm lungime, de culoare brună, costate longitudinal.
 Carpinus betulus
var. Fastigiata Jaeg.
– cu coroana
îngustă, piramidală

Capinus betulus var. Incisa - cu

frunze adânc lobate, iar lobii au
marginea adesea întreagă.

Carpinus betulus
var. Purpurea
Koch-cu frunzele
tinere purpurii,
apoi verzi
Carpinus betulus var. Pendula -
cu ramurile subţiri, pendente
 GENUL CORYLUS L.
Corylus avellana L-Alun

Areal: de la Atlantic, Maria Caspică, până în Scandinavia. La noi se găseşte

frecvent în pădurile de gorun şi stejar, la câmpie şi la deal
Forma: arbust de 4-5 m înălţime, uneori chiar arbore de până la 8 m înălţime,
adeseori sub formă de tufă.
Lujerii: cenuşii-gălbui, geniculaţi, cu perişori roşcaţi şi cu lenticele albicioase.
Mugurii sunt alterni, ovoizi cu solzi păroşi.
Frunzele: subrotunde sau lat-ovate, de 5-12 cm lungime, cu vârful acuminat, la
bază sunt cordiforme, uşor asimetrice, cu marginea dublu-serată. La apariţie
prezintă perişori rigizi pe ambele feţe, apoi perişorii râmân doar pe nervurile de pe
dosul frunzei. Peţiolul este scurt şi prezintă perişori, roşcaţi.
Florile sunt unisexuat-monoice. Florile mascule sunt dispuse în amenţi, se
formează cu un an înainte şi se deschid în februarie-martie, înainte de înfurnzit.
Florile femele sunt închise în muguri, solitare sau în fascicule.
Fructele sunt achene (alune) ovoidale sau globuloase, de 1-1,5 cm lungime,
solitare sau câte 4 într-un fascicul. Fiecare fruct este învelit într-un involucru
nergulat-lobat, adânc divizat.
 GENUL FAGUS L. - FAMILIA FAGACEAE
Fagus sylvatica L.-Fag

Areal. Europa: fosta Iugoslavie, România, Franţa, Germania

şi Bulgaria.
Forma. Arbore de mărimea I, de până la 30 m înălţime şi 2 m
diametru. Tulpina cilindrică. Scoarţa este cenuşie, de multe
ori cu pete albe-cretace, este subţire şi nu formează ritidom
decat la baza trunchiului.
Coroana ovoidă în masiv, larg-globuloasă la arborii izolati.
Lujerii anuali sunt geniculaţi la început păroşi, apoi glabri,
bruni sau verzi. Mugurii sunt fusiformi, mari (1-3 cm) şi foarte
depărtaţi de lujer.
Frunzele: 5-10 cm lungime, ovate sau eliptice, întregi sau
sinuate, rareori acut dinţate, pe faţă verzi-închis, lucitoare, pe
dos verzi-palid. Toamna devin ruginii şi persistă o perioadă
lungă după uscare (marcescente). În tinereţe frunzele au peri
pe ambele feţe.
Florile sunt unisexuat-monoice, apar în aprile-mai şi sunt
grupate în inflorescenţe axilare; cele mascule dispuse în
capitule lung pedunculate, iar florile femele, grupate câte
două în mijlocul unor bractei, formând un involucru cu 4 valve.
Fructul denumit jir, este o achenă de 1,5 cm lungime, cu 3
muchii, grupate 1-2 într-un involucru.
Varietati:

Dupa forma coroanei: Fagus sylvatica var. Fastigiata Koch - cu coroana

priamidal-fastigiată
Fagus sylvatica var. Pendula Loud - cu ramuri pendente
Fagus sylvatica var. Tortuoasa Pepin - formă ornamentală pitică, având
coroana largă şi ramurile tortuoase
După caracterele frunzei:
Fagus sylvatica var. Dentata Torre et Sham - cu marginile evident acut
dinţate
Fagus sylvatica var. Laciniata Vignet-cu frunzele îngust-eliptice, până la
lanceolate, pe margini serate până la adânc lobate
Fagus sylvatica var. Atropurpurea -cu frunze roşcate, roşii-negricioase,
sau brun-întunecate
Fagus sylvatica var. Subcordata Murr-cu funzele lat ovate, la bază slab
cordate
Fagus sylvatica var. Caprinifolia Dom-cu frunzele mici, ovate
După caracterele cupei:
Fagus sylvatica var. Macrocarpa Dom-cu cupele mari, relativ scurt
pedunculate
Fagus sylvatica var. Longipes Dom-cu pedunculii cupelor lungi
F. s. Atropunicea F. s. Rohanii F. s. Roseomarginata

F. s.Tortuosa
F.s. atropurpurea
F. s. asplenifolia
F. s. Franken

F. S. Atropurpurea ‘Pendula’
 GENUL FRAXINUS L.

Fraxinus excelsior L.-Frasin comun

Areal. Frasinul este răspândit în toată Europa, cu excepţia Irlandei de Nord,

Scoţiei şi Finlandei.
Forma. Arbore cu talia de 25-30 m. Înrădăcinarea bine dezvoltată în profunzime
dar şi în lateral. Tulpina este cilindrică, lăstarii verzi-măslinii, mugurii negri,
opuşi.
Frunze compuse din 5-11 foliole lungi 4-15 cm, sesile, oblong-lanceolate, lung-
acuminate, baza cuneată, crenat-serată, faţa verde-închis, dorsal verde palid.
Florile sunt poligame, rar hermafrodite, nude, fiecare cu 2-3 stamine, de nuanţă
violacee.
Fuctul este o samară de 2,5-4 cm lungime, reunite în panicule pendente.
 GENUL CASTANEA Mill.

Castanea sativa Mill.-Castanul comestibil

Areal. Peninusula Iberică, Peninsula

Balcanică, Asia Mică, Crimea şi până în
Maroc, Algeria şi Tunisia. În România: în
Oltenia şi alta în Baia Mare.
Forma: Arbore de marimea I, până la 30 m
înălţime. Tulpina adeseori cu ramificaţii
joase, formează ritidom cu crăpături adânci,
brun-închis. Lujerii sunt muchiaţi, brun-
roşcaţi, cu lenticele albicioase,
proeminente, la început tomentoşi, apoi
glabri.
Frunzele: 12-22 cm lungime, oblong-
lanceolate cu marginile spinos-dinţate şi
nervaţiunea proeminentă, la început sunt
păroase pe dos, iar mai târziu, glabre.
Castanea sativa
Florile mascule sunt dispuse în amenţi
cilindrici erecţi, cu culoarea galbenă şi
mirosul specific, la baza cărora sunt dispuse
florile femele, câte 3 într-un involucru spinos.
Florile apar în iunie-iulie.
Fructele: achene numite castane,
globuloase sau brusc acuminate, de culoare
brună-castanie şi stau 1-3 închise într-o cupă
ghimpoasă, care la coacere se deschide în 4
valve.
C. s. var. Asplenifolia

C. s. aureomarginata

C. s. variegata
 GENUL GLEDITSIA L.

Gleditsia triacanthos L-Glădiţă, Roşcov sălbatic

Areal. America de Nord, Golful Mexic şi în apropierea Oceanului Atlantic. În

România este întâlnit în zonele verzi, forestiere de la câmpie şi dealuri.
Forma. Arbore de 15-20 m înălţime, cu un sistem radicular ramificat, tulpina
dreaptă, ritidomul solzos. Ramurile, lujerii si uneori chiar tulpina prezintă spini
lungi, simpli sau ramificaţi. Coroana larga, transparenta cu diametrul de 15-
20 m.
Frunzele sunt alterne, dublu paripenat-compuse, cu 8-12 perechi de foliole de
cca 3 cm lungime, oblong-lanceolate, lucioase, pe margini puţin crenate, verzi,
toamna capătă o culoare galbenă.
Florile: poligame grupate în raceme înguste, sunt mici, galbene-verzui,
mirositoare, melifere şi apar târziu, în iunie-iulie.
Fructul este o păstaie indehiscentă, de 30-40 cm lungime şi 3-4 cm lăţime, ce
conţine seminţe obovate, brune, cu tegumentul tare. Păstăile rămân pe arbore
până primăvara.
Cultivaruri.
Gledisia triacanthos var Inermis-care nu prezintă spini, coroana este strânsă, de
formă peramidală
Gledisia triacanthos var. Inermis Aurea.-tot fără spini, cu ramuri tortoase, iar
frunzele galbene-aurii.
 Juglans nigra L-Nuc negru

Areal. America de Nord. În România s-a

introdus încă de la sfârşitul secolului trecut de
multe ori prin parcuri şi păduri.
Forma. Arbore de talie mare, 40-45 m înălţime,
cu tulpina bine conformată în masiv, dreaptă.
Formează ritidom de la vîrste mici, adânc
brăzdat.
Lujerii sunt nelucitori, pubescenţi, toamna
devin verzi-bruni. Mugurii cenuşii-tomentoşi.
Frunzele lungi de 30-60 cm, cu 15-23 foliole
ovat-alungite, dinţate, glabre şi puţin lucitoare,
pe dos des-pubescente şi glanduloase; toamna
devin galbene.
Florile femele sunt de regulă grupate câte 2-5.
Fructele sunt sferice sau piriforme, de 3-5 cm
diametru, verzi-gălbui la început apoi negre,
slab pubescente. Nuca globuloasă sau puţin
turtită cu suprafaţa zbârcită şi foarte tare.
 Juglans regia L.-Nucul comun

Areal. Din Turcia, Armenia, Iran, Afganistan, India de nord, până în China,
Japonia şi Coreea. În România se cultivă cu frecvenţă mai mare în zona
dealurilor.
Forma . Arbore de 30 m înălţime, cu tulpina groasă, coronamentul sferic,
larg, scoarţa este mult timp netedă, argintiu-cenuşie, la bătrâneţe crapă;
lujerii sunt groşi, glabri, bruni-verzui, în anul al II-lea devin bruni, lucitori.
Frunzele sunt de 20-30 cm lungime, cu 5-9 foliole eliptice, alungit-ovate sau
obovate, acute sau acuminate, întregi, glabre, pe dos cu smocuri mici de
peri la subsioara nervurilor.
Forile sunt unisexuat-monoice, cele mascule grupate în amenţi apar din
toamnă, iar cele femele sunt dispuse în raceme sau spice erecte şi apar
înainte de înfrunzire.
Fructul este sferic, de 4-5 cm, cu învelişul extern cărnos, verde, neted,
glabru, la maturitate caduc; nuca este ovoidă sau elipsoidală în interior cu o
sămânţă mare, albă, acoperită de o pieliţă subţire.
Cultivaruri.
Juglans regia var. Laciniata Lourd.
Juglans regia var.Pendula Kirchn-cu ramuri pendule
 FAMILIA MORACEAE - GENUL MORUS l.

Morus alba L-Dud alb

Areal. China şi Japonia. În România se cultivă în câmpie şi la dealuri.

Forma. Arbore de până la 15 m înălţime, cu tulpina dreaptă, ramificată aproape de la
bază. Scoarţa este brună-cenuşie, prezintă ritidom de la vârste foarte mici. Coroana
este globuloasă, formată din ramuri zvelte. Lujerii sunt bruni-cafenii, cu vârful uşor
pubescent. Mugurii sunt mici, solziformi, bruni.
Frunzele sunt poliforme, regulat serate, lungi de 6-18 cm, întregi, tri sau penta
lobate, vârful frunzelor este ascuţit, iar baza este uşor rotunjită.
Florile sunt unisexuat-monoice, în unele cazuri sunt dioice. Florile femele au
aproximativ 1 cm lungime, iar cele mascule, aproximativ 2 cm lungime, apar în luna
mai şi sunt nesemnificative din punct de vedere decorativ.
Fructele sunt de culoare alb-roşiatice, alcătuite din drupe false, cărnoase. Fructul
poarta numele de drupă şi este comestibil şi apare în luna mai.
Cultivaruri.
Morus alba var. Pendula Dipp-de obicei de dimensiuni arbustive şi ramuri subţieri,
pendente.
Morus alba. Var. Pyramidalis Ser.-arbore cu coroana îngust-piramidală.
 Morus nigra L.-dud negru

Areal. Specie originară din Transcaucazia şi Iran. În România este cultivat

prin curţi şi grădini particulare.
Forma. Arbore de înălţime mică, ajunge până la 10 m înălţie, cu coroana
deasă. Lujerii tineri sunt pubescenţi. Mugurii sunt solzoşi şi mari.
Frunzele sunt lat-ovate, cu marginea adânc serată, la bază sunt adânc
cordate, pe partea superioară sunt scabre, iar pe dos sunt pubescente.
Florile dioice. Cele mascule sunt de 2,5 cm lungime, iar cele femele au
lungimea de 1,5 cm.
Fructele sunt compuse, 1-2 cm lungime, roşii înschis până la negre, cu
gust dulce-acrişor.
Cultivaruri.
Morus nigra var. Globosa