Sunteți pe pagina 1din 55

1.

Anestezia in regiunea OMF la copii:indicatii si contraindicatii catre anestezia locala si


generala la copii.
-indicatii in anest.generala :probleme medicale :anomalii concenitale de cord,patologie
hematologica (hemofiliile),pacienti cu reactii alergice la anest.locale,copii pina la 3 ani,pacienti
cu handicap neurologic,dreglari psihice,pacienti cu carie decompensate,care necesita multiple
sedinte pt tratam,copii, adolesc.cu deregl.comportamentale si dentofobii de gr.3 si
4,anxiosi,necooperabili,slab adaptive si neadaptivi(agresivi,negativi),copii cu traumatisme
dentare si oro-faciale intense, copii cu anomalii craniofaciale associate ,cei care neglijeaza tratm.
Stomatolg.
-contraindicatii anestezie generala: sunt relative si au character temporar ,bolile acute
contagioase,stomatita acuta herpetica,inf.acute respiratorii virale, anomalii de constitutie ce
include hipertrofia gl.timoide , obstacolele cailor aeriene externe(devieri de sept nazal,prezenta
vegetatiilor adenoide ,rinite cornice )copii care fac parte din clasa 3, 4, 5 (ASA)
-indicatii anestezia locala:copii din grupele 1 si 2 ASA cu afectiuni dentare grave,parintii carora
sunt capabili sa le acorde ajutor preoperatorie si postoperatorie .
-contraindicatii anestezie locala: toate indicatiile la anest.generala
2.Anestezia generala in policlinica la copii in reg.OMF , indicatii si
contraindicatii.Clasificarile anesteziei generale.
Clasificare: 1)De scurta durata:inhalatorie,intravenoasa,mixta .2)de lunga durata:balansata de
intubatie, neuroleptanestezie
-indicatii in anest.generala :probleme medicale :anomalii concenitale de cord,patologie
hematologica (hemofiliile),pacienti cu reactii alergice la anest.locale,copii pina la 3 ani,pacienti
cu handicap neurologic,dreglari psihice,pacienti cu carie decompensate,care necesita multiple
sedinte pt tratam,copii, adolesc.cu deregl.comportamentale si dentofobii de gr.3 si
4,anxiosi,necooperabili,slab adaptive si neadaptivi(agresivi,negativi),copii cu traumatisme
dentare si oro-faciale intense, copii cu anomalii craniofaciale associate ,cei care neglijeaza tratm.
Stomatolg.
-contraindicatii anestezie generala: sunt relative si au character temporar ,bolile acute
contagioase,stomatita acuta herpetica,inf.acute respiratorii virale, anomalii de constitutie ce
include hipertrofia gl.timoide , obstacolele cailor aeriene externe(devieri de sept nazal,prezenta
vegetatiilor adenoide ,rinite cornice )copii care fac parte din clasa 3, 4, 5 (ASA)
3.Anestezia locala a regiunii OMF la copii :indicatii catre anestezia
infiltrative,particularitatile anatomice a maxilarelor.
Indicatii: interventii chirurgic.de volum mic,de scurta durata si hemorag.minimale:frenuloplastii
ale buzelor,limbii,interventii chirurgicale la apofiza alveolara si dintii primari la maxilar,
interventii chirurgic.la nivelul apofiz.alveol.la mandibula-extractia dintilor cu rizoliza radiculara
mai mult de 1/3 din lungm.,inlaturarea dintil.primari din seg.anterior,interv.chirurg.la dinti cu
apex neformat.
Particularitati: la copii tesutul osos din reg.maxoli-faciala predomina structura spongioasa a
osului, compacta maxilarelor este subtire ,este traiectat de un numar mare de vase si nervi
,prezenta mugurilor dentari ,predomina sub.organica in raport cu cea neorganica ,canale havers
larg `ipermit o inalta permiabilitate pe intreaga suprafata a procesului alveolar ,cu cit este mai
mic copilul cu atit anest.infiltrtiva se apropie de cea osoasa. Vasele sangvine si nervii sunt
amplasati superficial si ppt fi lezati ,orificiu infraorbital e situat la 1 cm de la virful
rad.incisivilor de lapte ,iar orif.mentonier e aproape de virful radacinii 1 molar.
4.Particularitati si tehnica anesteziei infiltrative la maxilarul superior la
copii.(particul.punctu 3)
Anestezia la maxilarul superior se efectueaza cu atentie deoarece palate dur la copil este plat
,vulnerabil si desparte cav.nazala de cea orala printr-o placa subtire si fina ,peretele inferior e
situate la doar 1,5 cm mai jos de peretele inf.al orbitei ,unde se gasesc mugurii dentari,palatal dur
nu are tesut lax,cu exceptia orif.incisiv si palatin. Pozitia medicului la efectuarea anesteziei va fi
comoda ,in raport cu copilul ,iar manipulatiile preanestezice si anestezice se vor efectua in afara
cimpului de vedere al copilului.Cu policele miinii stingi se fixeaza bine apofiza alveolara pentru
a evita orice miscare brusca a copilului,pentru extractive este sufficient sa se injecteze in stratul
submucosa.Locul de intepare se face in reg.vestibulara a cavit.bucale pe plica de tranzitie la
nivelul apexului dintelui in cauza , in mucoasa mobila,deasupra liniei mucogingivale,cu un ac fin
si scurt indreptat cu bizoul spre palatal osos, se inteapa mucoasa se face o mica papula,apoi se
patrunde cu acul in profunzime apasind continuu,lent p piston ,pentru a evita necroza
fibromucoasei,apoi acul se indreapta parallel cu marginea gingivala ,strabatem mucoasa si
submucoasa cit mai aproape de apex aprox.la 1 cm orientat spre radacina.zona anestezita
cuprinde dintele,parodontiu,osul,gingia si papilele.
5.Anestezie loco-regionala la maxilare in raport cu particularitatile anatomo-fiziologice de
dezvoltare a copilului :indicatii,contraindicatii.
La maxilar: Anestezia la maxilarul superior se efectueaza cu atentie deoarece palate dur la
copil este plat ,vulnerabil si desparte cav.nazala de cea orala printr-o placa subtire si fina
,peretele inferior e situate la doar 1,5 cm mai jos de peretele inf.al orbitei ,unde se gasesc mugurii
dentari,palatal dur nu are tesut lax,cu exceptia orif.incisiv si palatin. Anestezia incisiva este
indicata :interventii chirurgicale vaste la apofiz.aleveolara a maxilarelor ,tratament.cariei
dentare si complicatiliile ei ,tratamentul luxatiilor si fracturilor dentare ,compactoectomii
,inlaturarea dintilor supranumerari ,chisturi radiculare,anomalii de fixare a frenului.Localizarea
orif.se determina usor visual,in aceasta reg.este o zona reflectogena marita,acul se inteapa la 0,2-
0,3 mm de la papilla incisive ,se patrunde cu acul nu mai mult de 0,2-0,3mm. La orif.palatin se
indica : extractia molarilor primari ,dintilor permanenti tratament dentar ,inlaturarea mugurilor
dentari,chisturi radiculare ,procese inflamatorii .proectia orif.palatin se schimba cu cresterea ,in
plan orizontal ramine constant ,plan sagittal se afla la nivel distal al coroanei ultimului dinte
6.Principii de anestezie loco-regionala la maxilarul inferior in raport cu particularitatile
anatomo-fiziologice de dezvoltare a copilului.
In cazul anesteziei regionale mandibulare (spina Spix) la copii ,vom acorda atentie urmatoarelor
particularitati:
 Ramura mandibulei la copii de 3-4 anisori este de 2 ori mai mica decat la adulti ;
 Spatiul pterigomandibular mic si marunt ,cu o cantitate mare de tesut lax ;
 Nervii care traiecteaza spatiul mandibular sunt situati in apropiere unul de altul ,solutia
anestezica absorbandu-se rapid;
 Orificiul canalului alveolar inferior isi schimba localizarea odata cu cresterea copilului;
 Distanta de la creasta temporala pana la orificiul mandibular este de 8-9 mm ,5-6 ani de
10 mm,la 11-13 ani circa 11-13 mm;
 Orificiul mentonier la copiii mici este situat mai aproape de marginea alveolara ,in
dreptul caninului;
 Orificiul mandibular este situat cu 1 mm mai sus de suprafata masticatorie a molarilor
inferiori (la 3-4 ani) ;la 5-9 ani –cu 6 mm mai sus de suprafata masticatoare a molarilor
inferiori;iar la 12 ani –cu 3 mm mai sus de aceeasi suprafata
Anestezia regional la mandibula indicatii (spina spix): extr.dintilor primari,chisturi
radiculare,trat.dentar,inlaturarea mugurilor dentari,ramura mand.e de 2-3 ori mai mica la virsta
de 3-4 ani fata de adulti ,spatiu pterogomandib.mic cu tesut lax nervi situati aproape unul de
altul ,anestezia se absoarbe repede ,orificiu canalului alveolar se modifica localizarea odata cu
cresterea copilului . Tehnica cu degetul mare se repereaza creasta temporala si se sprijina pe
molarii inferiori ,iar extraoral marginea posterioara a ramului mandibular se repereaza cu degetul
aratator ,fixind bine ramul mandibulei pentru a evita miscarile neprevazute .Se pot folosi seringi
cu ace scurte ,intepatura se face la o distanta mica de planu de ocluzie .Seringa se localiz.in
comisura labial opus pe supraf .molarilor inferiori,intepatura se face medial de plica
pterigomandib.,se introduce acul in profunzime se introduce anestez.
7.Anestezia locoregionala la copii :mandibulara directa,tehnica ,indicatii(vezi puntul 6)
In cazul anesteziei regionale mandibulare (spina Spix) la copii ,vom acorda atentie urmatoarelor
particularitati:
 Ramura mandibulei la copii de 3-4 anisori este de 2 ori mai mica decat la adulti ;
 Spatiul pterigomandibular mic si marunt ,cu o cantitate mare de tesut lax ;
 Nervii care traiecteaza spatiul mandibular sunt situati in apropiere unul de altul ,solutia
anestezica absorbandu-se rapid;
 Orificiul canalului alveolar inferior isi schimba localizarea odata cu cresterea copilului;
 Distanta de la creasta temporala pana la orificiul mandibular este de 8-9 mm ,5-6 ani de
10 mm,la 11-13 ani circa 11-13 mm;
 Orificiul mentonier la copiii mici este situat mai aproape de marginea alveolara ,in
dreptul caninului;
 Orificiul mandibular este situat cu 1 mm mai sus de suprafata masticatorie a molarilor
inferiori (la 3-4 ani) ;la 5-9 ani –cu 6 mm mai sus de suprafata masticatoare a molarilor
inferiori;iar la 12 ani –cu 3 mm mai sus de aceeasi suprafata
Anestezia regional la mandibula indicatii (spina spix): extr.dintilor primari,chisturi
radiculare,trat.dentar,inlaturarea mugurilor dentari,ramura mand.e de 2-3 ori mai mica la virsta
de 3-4 ani fata de adulti ,spatiu pterogomandib.mic cu tesut lax nervi situati aproape unul de
altul ,anestezia se absoarbe repede ,orificiu canalului alveolar se modifica localizarea odata cu
cresterea copilului . Tehnica cu degetul mare se repereaza creasta temporala si se sprijina pe
molarii inferiori ,iar extraoral marginea posterioara a ramului mandibular se repereaza cu degetul
aratator ,fixind bine ramul mandibulei pentru a evita miscarile neprevazute .Se pot folosi seringi
cu ace scurte ,intepatura se face la o distanta mica de planu de ocluzie .Seringa se localiz.in
comisura labial opus pe supraf .molarilor inferiori,intepatura se face medial de plica
pterigomandib.,se introduce acul in profunzime se introduce anestez.

8.Anestezia la spina spix la copii( vezi punctual 6)


• Inlaturare a dintilor primari cu resorbtie radiculara pina la o treime din lungimea ei
• Inflamatii odontogene la nivelul apofizei alveolare
• Chisturi radiculare tratament dentar inlaturare a mugurilor dentari
Rmura mandibulei la copiii de 3-4 ani este de 2 ori mai mica decit la adulti, spatial
pterigomandibular mic si marunt, cu o cantitate mare de tesut lax, iar nervii care traiecteaza
spatial mandibular sunt situati in apropiere unul de altul, Solutia anestezica se absoarbe repede.
Orificiul canalului alveolar inferior isi schimba localizarea odata cu cresterea copilului.Creasta
temporala a mandibulei se repereaza intraoral cu degetul mare si se sprijina pe molarii
inferiori, iar extraoral marginea posterioara a ramului mandibular se repereaza cu degetul
aratator, fixind bine ramul mandibulei, pentru a evita miscarile neprevazute in momentl
inteparii. Seringa se localizeaza la comisura labiala opusa pe suprafata molarilor inferiori, iar
intepatura se face medial de plica pterigomandibulara, introducindu-se acul in profunzime,
pina la contactul cu suprafata interna a ramului unde se depune anestezicul.

In cazul anesteziei regionale mandibulare (spina Spix) la copii ,vom acorda atentie urmatoarelor
particularitati:
 Ramura mandibulei la copii de 3-4 anisori este de 2 ori mai mica decat la adulti ;
 Spatiul pterigomandibular mic si marunt ,cu o cantitate mare de tesut lax ;
 Nervii care traiecteaza spatiul mandibular sunt situati in apropiere unul de altul ,solutia
anestezica absorbandu-se rapid;
 Orificiul canalului alveolar inferior isi schimba localizarea odata cu cresterea copilului;
 Distanta de la creasta temporala pana la orificiul mandibular este de 8-9 mm ,5-6 ani de
10 mm,la 11-13 ani circa 11-13 mm;
 Orificiul mentonier la copiii mici este situat mai aproape de marginea alveolara ,in
dreptul caninului;
 Orificiul mandibular este situat cu 1 mm mai sus de suprafata masticatorie a molarilor
inferiori (la 3-4 ani) ;la 5-9 ani –cu 6 mm mai sus de suprafata masticatoare a molarilor
inferiori;iar la 12 ani –cu 3 mm mai sus de aceeasi suprafata
Anestezia regional la mandibula indicatii (spina spix): extr.dintilor primari,chisturi
radiculare,trat.dentar,inlaturarea mugurilor dentari,ramura mand.e de 2-3 ori mai mica la virsta
de 3-4 ani fata de adulti ,spatiu pterogomandib.mic cu tesut lax nervi situati aproape unul de
altul ,anestezia se absoarbe repede ,orificiu canalului alveolar se modifica localizarea odata cu
cresterea copilului . Tehnica cu degetul mare se repereaza creasta temporala si se sprijina pe
molarii inferiori ,iar extraoral marginea posterioara a ramului mandibular se repereaza cu degetul
aratator ,fixind bine ramul mandibulei pentru a evita miscarile neprevazute .Se pot folosi seringi
cu ace scurte ,intepatura se face la o distanta mica de planu de ocluzie .Seringa se localiz.in
comisura labial opus pe supraf .molarilor inferiori,intepatura se face medial de plica
pterigomandib.,se introduce acul in profunzime se introduce anestez.

9.Anestezia la spina spix la copii, spatiu pterigomandibular n raport cu virsta(vezi puntul


6)
Spaţiul pterigo-mandibular delimitat de muşchiul pterigoidian medial şi ramura mandibulei.
Comunică cu spaţiile vecine, conţine nervul alveolar inferior şi vasele omonime. spatiu
pterogomandib.mic cu tesut lax nervi situati aproape unul de altul ,anestezia se absoarbe repede.
In cazul anesteziei regionale mandibulare (spina Spix) la copii ,vom acorda atentie urmatoarelor
particularitati:
 Ramura mandibulei la copii de 3-4 anisori este de 2 ori mai mica decat la adulti ;
 Spatiul pterigomandibular mic si marunt ,cu o cantitate mare de tesut lax ;
 Nervii care traiecteaza spatiul mandibular sunt situati in apropiere unul de altul ,solutia
anestezica absorbandu-se rapid;
 Orificiul canalului alveolar inferior isi schimba localizarea odata cu cresterea copilului;
 Distanta de la creasta temporala pana la orificiul mandibular este de 8-9 mm ,5-6 ani de
10 mm,la 11-13 ani circa 11-13 mm;
 Orificiul mentonier la copiii mici este situat mai aproape de marginea alveolara ,in
dreptul caninului;
 Orificiul mandibular este situat cu 1 mm mai sus de suprafata masticatorie a molarilor
inferiori (la 3-4 ani) ;la 5-9 ani –cu 6 mm mai sus de suprafata masticatoare a molarilor
inferiori;iar la 12 ani –cu 3 mm mai sus de aceeasi suprafata
Anestezia regional la mandibula indicatii (spina spix): extr.dintilor primari,chisturi
radiculare,trat.dentar,inlaturarea mugurilor dentari,ramura mand.e de 2-3 ori mai mica la virsta
de 3-4 ani fata de adulti ,spatiu pterogomandib.mic cu tesut lax nervi situati aproape unul de
altul ,anestezia se absoarbe repede ,orificiu canalului alveolar se modifica localizarea odata cu
cresterea copilului . Tehnica cu degetul mare se repereaza creasta temporala si se sprijina pe
molarii inferiori ,iar extraoral marginea posterioara a ramului mandibular se repereaza cu degetul
aratator ,fixind bine ramul mandibulei pentru a evita miscarile neprevazute .Se pot folosi seringi
cu ace scurte ,intepatura se face la o distanta mica de planu de ocluzie .Seringa se localiz.in
comisura labial opus pe supraf .molarilor inferiori,intepatura se face medial de plica
pterigomandib.,se introduce acul in profunzime se introduce anestez.

10.Anestezia la spina spix la copii,indicatii si contraindicatii,zona de anesteziere(vezi


punctu 6)
In cazul anesteziei regionale mandibulare (spina Spix) la copii ,vom acorda atentie urmatoarelor
particularitati:
 Ramura mandibulei la copii de 3-4 anisori este de 2 ori mai mica decat la adulti ;
 Spatiul pterigomandibular mic si marunt ,cu o cantitate mare de tesut lax ;
 Nervii care traiecteaza spatiul mandibular sunt situati in apropiere unul de altul ,solutia
anestezica absorbandu-se rapid;
 Orificiul canalului alveolar inferior isi schimba localizarea odata cu cresterea copilului;
 Distanta de la creasta temporala pana la orificiul mandibular este de 8-9 mm ,5-6 ani de
10 mm,la 11-13 ani circa 11-13 mm;
 Orificiul mentonier la copiii mici este situat mai aproape de marginea alveolara ,in
dreptul caninului;
 Orificiul mandibular este situat cu 1 mm mai sus de suprafata masticatorie a molarilor
inferiori (la 3-4 ani) ;la 5-9 ani –cu 6 mm mai sus de suprafata masticatoare a molarilor
inferiori;iar la 12 ani –cu 3 mm mai sus de aceeasi suprafata
Anestezia regional la mandibula indicatii (spina spix): extr.dintilor primari,chisturi
radiculare,trat.dentar,inlaturarea mugurilor dentari,ramura mand.e de 2-3 ori mai mica la virsta
de 3-4 ani fata de adulti ,spatiu pterogomandib.mic cu tesut lax nervi situati aproape unul de
altul ,anestezia se absoarbe repede ,orificiu canalului alveolar se modifica localizarea odata cu
cresterea copilului . Tehnica cu degetul mare se repereaza creasta temporala si se sprijina pe
molarii inferiori ,iar extraoral marginea posterioara a ramului mandibular se repereaza cu degetul
aratator ,fixind bine ramul mandibulei pentru a evita miscarile neprevazute .Se pot folosi seringi
cu ace scurte ,intepatura se face la o distanta mica de planu de ocluzie .Seringa se localiz.in
comisura labial opus pe supraf .molarilor inferiori,intepatura se face medial de plica
pterigomandib.,se introduce acul in profunzime se introduce anestez.

11.Anestezia infraorbitala la copii, indicatii, contraindicatii.


-orificiu infraorbital e situat la 1 cm de la virful radacinilor incisivilor de lapte.
Anestezierea maxilarului superior la copii se efectueaza cu multa atentie, deoarece palatal dur a
copilului este plat, vulnerabil si desparte cavitatea orala de cavitatea nazala printr-o placa
subtire si fina,iar peretele inferior este situate doar cu 1,5cm mai jos de peretele inferior al
orbitei, unde se gasesc mugurii dentari. Palatul dur nu are tesut lax, cu exceptia zonelor
orificiilor palatin si incisive. Se indica in doverse manipulatii localizate in seg.anterior a
maxilar:tratament,extractii,ectomii.
12.Indicatii catre anestezia palatinala la copii.tehhnica efectuarii.
Este indicate in interventii:extractia molarilor primary,permanenti,tratament dentar,inlaturarea
mugurilor dentari,chisturi radiculare,procese inf.odontogene.Proectia orificiului se schimba
odata cu cresterea copilului.. In planorizontal el ramine constant la intersectia apofizei
alveolare cu cea palatine, iar in plan sagital se afla la nivelul distalalcoroaneiultimului dinte
(patru primar,apoi cinci primar,apoi sase si sapte permanenti).
Acul se inteapa la 1 cm de la ultimul dinte , se aspira pentru a se urmari daca acul nu a patruns
in vas sangvin,apoi se ingecteaza lent.
13.Indicatii catre anestezia incisivala la copii.tehnica
Anestezia incisiva este indicata in diverse manipulatii localizate in segmental anterior a
maxilarului:

• Interventii chirurgicale vaste la apofiza alveolara a maxilarelor


• Tramentul cariei dentare si complicatiilor ei
• Tratamentul luxatiilor si fracturilor dentare
• Compactosteotomii
• Inlaturarea dintilor supranumerari chisturi radiculare
• Anomalii de fixare a frenului buzei superioare
Localizarea orificiului incisive se determina usor visual, avind in vedere ca aceasta zona este o
zona reflexogena marita, acul se inteapa la 0,2-0,3mm de la papilla incisive. Se patrunde cu
acul nu mai mult de 0,2-0,3mm.

14. Principii de anestezie injectabilă la copii în raport cu particularitățile de dezvoltare a


maxilarului superior.
Anestezierea maxilarului superior la copii se efectueaza cu multa atentie, deoarece palatal dur a
copilului este plat, vulnerabil si desparte cavitatea orala de cavitatea nazala printr-o placa
subtire si fina,iar peretele inferior este situate doar cu 1,5cm mai jos de peretele inferior al
orbitei, unde se gasesc mugurii dentari. Palatul dur nu are tesut lax, cu exceptia zonelor
orificiilor palatin si incisive. *orificiu infraorbital e situat la 1 cm de la virful radacinilor
incisivilor de lapte, *orificiu mentonier la virsta de 4-6 ani se proiecteaza aproape de virful
radacinii
15Tehnici de anestezie la spina spix la copii: Vazirani-Akinosi-La Gvardia, indicații. Indicatii:
copiilor necooperabili sau potentialcooperabili ,Inlaturare a dintilor primari cu resorbtie
radiculara pina la o treime din lungimea ei =Inflamatii odontogene la nivelul apofizei
alveolare==Chisturi radiculare tratament dentar inlaturare a mugurilor dentari tratament
dentar;inlaturarea mugurilor dentali. TEHNICA Se indeparteaza partile moi ale obrazului gura
fiind inchisa, inteparea acului se va face medial de marginea anterioara a ramului mandibulei.
Seringa se afla paralel cu planul ocluzal in vestibulul gurii, acul fiind impins in profunzime
antero-posterior la 1-1.5cm, mentinindu-se contactul cu suprafata interna a ramului mandibular,
unde se depune anestezicul. Inteparea mucoasei in aceasta zona este indolora si de cele mai
multe ori la sfirsitul copii deschid gura, ceea ce permite finisarea anesteziei in mod obisnuit.

16Anestezie injectabilă la copii în raport cu particularitățile de dezvoltare a maxilarului


superior: indicații către anestezie tuberală -la copii predomina structura spongioasa a osului,
compacta subtire a maxilarelor, numar mare de nervi si vase, prezenta mugurilor dentari,
predomina substanta organica in raport cu cea neorganica, canalele Havers largi-permit o inalta
permeabilitate pe suprafata procesului alv. -se inteapa mucoasa, se face o mica papula apoi se
patrunde cu acul in profunzime apasind continuu, lent pe piston pentru a evita necroza
fibromuoasei -apoi acul se indreapta paralel cu marginea gingivala strabatind tesutul submucos si
depunind sol anestezica vestibular la 1 cm de apex cu orientare spre virful radacinii. -orificiu
infraorbital e situat la 1 cm de la virful radacinilor incisivilor de lapte, Anestezierea maxilarului
superior la copii se efectueaza cu multa atentie, deoarece palatal dur a copilului este plat,
vulnerabil si desparte cavitatea orala de cavitatea nazala printr-o placa subtire si fina,iar peretele
inferior este situate doar cu 1,5cm mai jos de peretele inferior al orbitei, unde se gasesc mugurii
dentari. Palatul dur nu are tesut lax, cu exceptia zonelor orificiilor palatin si incisive. Anestezia
tuberala nu se face la copii pentru ca tuberozitatea nu este formata

17Principii de anestezie injectabilă la copii în raport cu particularitățile de dezvoltare a


maxilarului superior. -la copii predomina structura spongioasa a osului, compacta subtire a
maxilarelor, numar mare de nervi si vase, prezenta mugurilor dentari, predomina substanta
organica in raport cu cea neorganica, canalele Havers largi-permit o inalta permeabilitate pe
suprafata procesului alv.-se inteapa mucoasa, se face o mica papula apoi se patrunde cu acul in
profunzime apasind continuu, lent pe piston pentru a evita necroza fibromuoasei-apoi acul se
indreapta paralel cu marginea gingivala strabatind tesutul submucos si depunind sol anestezica
vestibular la 1 cm de apex cu orientare spre virful radacinii.-in anestezii plexale pot fi evitate
introducerea acului prin fibromucoasa gingivala, inteparea acului cu bizoul in afara si virful spre
planul osos, injectarea subperiostala a sol anestezice, si in tesutul lax.-orificiu infraorbital e situat
la 1 cm de la virful radacinilor incisivilor de lapte, Anestezierea maxilarului superior la copii se
efectueaza cu multa atentie, deoarece palatal dur a copilului este plat, vulnerabil si desparte
cavitatea orala de cavitatea nazala printr-o placa subtire si fina,iar peretele inferior este situate
doar cu 1,5cm mai jos de peretele inferior al orbitei, unde se gasesc mugurii dentari. Palatul dur
nu are tesut lax, cu exceptia zonelor orificiilor palatin si incisive.

18Tehnica anesteziei injectabile la copii în raport cu particularitățile de comportament a


copilului. Exista 5 premise ce nu asigura anestezia injectabilala copii: manipularea cu seringa
in ochii copiilor;fixarea neadecvata a capului si mainilor , folosirea acelor lungi;utilizarea
dozelor necorespunzatoare varstei copiilor. Stabilirea uni raportde incredere si colaborare intre
medic si copil este criterial de baza a unui tratament stomatologic efficient. In timpul anesteziei
medical va urmari comportamentul copilului si va tine cont de modul cum raspunde el la
intrebari(raspunsurile trebuie sa fie clare),de tonul vorbirii,va sesiza culoarea si temperature
tegumentelor,pulsul si transpiratia. .Se inteapa mucoasa, se face o mica papula apoi se patrunde
cu acul in profunzime apasind continuu, lent pe piston pentru a evita necroza fibromuoasei-
apoi acul se indreapta paralel cu marginea gingivala strabatind tesutul submucos si depunind
sol anestezica vestibular la 1 cm de apex cu orientare spre virful radacinii.-in anestezii plexale
pot fi evitate introducerea acului prin fibromucoasa gingivala, inteparea acului cu bizoul in
afara si virful spre planul osos, injectarea subperiostala a sol anestezice, siintesutullax.
19.Anestezia în extracțiile dentare la copii: particularități de comportament, indicații către
anestezie generala în condiții de staționar.
Particularitati de comportament:1categorie-predomina procese de excitare si agresiune-copii sunt
agresivi,batausi.2categorie-predomina procese de depresie emotionala,copii sunt dpresivi,putini
ii intereseaza medul inconjurator.,3.przinta astenie neurovegetativa-copii sunt
fricosi,divergenti,nu se pot concentra, obosesc repede.Pentru a combate aceste probleme se
foloseste:1.psihoterapie(pregatirea psihologica a copilului incepe odata cu programarea la
stomatolog,parintii sunt primiii care trebuie sai informezedespre necesitatea si modul
tratamentului,prima sedinta va fi de diagnostic si ii va permite copilul sa faca cunostinta cu
personal medical,colaboratorii vor si zimbitori calmi cu o atentie deosebita asupra micului
pacient.conversatia verbala se va face despre imbracaminte,prieteni,frati,suroriteme importante
pentru ei.Prezenta parintilor nu este necesara)2.sustragerea fiziologica(medicul se va stradui ca
interiorul oficiului stomatologic sa semene cu interiorul domiciliului-peretii in sala de asteptare
vor avea culoare deschisa, picturi cu eroi din povesti,sa fie flori, instrumente medicale, ungheras
viu, utilaje audio si video).3.preanestezia(are scopul de a preintimpina si a inlatura complicatiile
si reactiile adverse cauzate de anestezie si interventii operatorii de a diminua fobia si a modifica
comportamentul copiilor in timpul manevrelor stom,de a preintimpina reflexele exagerate
nedorite in timpul anesteziei si operatiilor, de a diminua secretia gl salivare si a traheilor.Se
folosesc:tranchilizante,sedative,neuroleptice:sanapax, barbiturice-
fenobarbital,diazepam,somnifere-fenazepam,antidepresante-amitriptilina, deasemenea se
folosesc combinatii de med.:1.diazepam,taveghil2.analghin, dimidrol.Medicatia se face cu 30-45
min inainte de operatie).Indicatii: probleme med majore:anomalii congenitale a cordului,
patologii hematologice,pacientii care au reactii alergice la anestezice locale,copii pina la 3
ani,pacienti cu handicapneurologic si dereglari psihice,pacienti cu dereglari comportamentale si
dentofobii de grIII si IV,anxiosi, necooperabili,slab adaptivi,copii cu traumatisme dentare si oro-
faciale intinse.

20.Tehnicile de anestezie la copii: anesteziei topică, indicații, preparatele folosite pentru


anestezia topică la copii.
A.terminala neinject.(topica) se obtine prin contactul subst. Cu mucoasa intrerupind senzatia de
durere in straturile superficiale. Indicatii:1.extr. dinti temp. In perioada de schimb fiziologic cu
mobilitate de grII-III;2.cu scop de a minimaliza durerea la inteparea mucoasei in timpul
anest.locale injectabile.3.de a sustrage atentia copilului inainte de anest.inject.4.drenarea sau
punctia abcesului gingival5.anestezia mucoasei in stomatita acuta,6.incizii ale mucoasei
gingivale la dinti cu eruptii dificile. Preparatele folosite: sol.dicaina(o,5-1%)-din cauza
capacitatii de rezorbtie marita este indicat copiilor dupa 10 ani. Sol.lidocaina 10% spray,
sol.pirocaina(5%,unguent) in combinatie cu metiuracil(5%)-actiune rapida cu o penetrare
suficienta in profunzime perioada de actiune indelungata(30-40min).Paste analgezice-unguent cu
xilina,contralgin, contralgan.

21Modificările anatomofiziologice ale mandibulei la copii și influența asupra tehnicii de


anestezie. Ramura mandibulei la copii de 3-4 anisori este de 2 ori mai mica decat la adulti
;Spatiul pterigomandibular mic si marunt ,cu o cantitate mare de tesut lax ;Nervii care traiecteaza
spatiul mandibular sunt situati in apropiere unul de altul ,solutia anestezica absorbandu-se
rapid;Orificiul canalului alveolar inferior isi schimba localizarea odata cu cresterea
copilului;Distanta de la creasta temporala pana la orificiul mandibular este de 8-9 mm ,5-6 ani de
10 mm,la 11-13 ani circa 11-13 mm;Orificiul mentonier la copiii mici este situat mai aproape de
marginea alveolara ,in dreptul caninului; Orificiul mandibular este situat cu 1 mm mai sus de
suprafata masticatorie a molarilor inferiori (la 3-4 ani) ;la 5-9 ani –cu 6 mm mai sus de suprafata
masticatoare a molarilor inferiori;iar la 12 ani –cu 3 mm mai sus de aceeasi suprafata; In tehnica
anesteziei mandibulare directe se pot folosi seringi cu ace mai scurte ,iar inteparea plicii
pterigomandibulare se va face cu atit mai jos si la o distanta mai mica de suprafata ocluzala a
dintilor inferiori,cu cat mai mic este copilul .

22=Complicațiile la distanță a anesteziei la spina spix la copii. Etiopatogenia, diagnostic,


tratament. accidente determinate de subst vasoconstrictorii: palpitatii, cefalee, tremuraturi,
ameteli, constrictii toracice, transpiratii reci, piele de gaina, varsaturi, hipertensiune, pierderea
cunostintei. Pin la 5 ani nu se foloseste adrenalina(predomina sis simpatic de inervare). Dupa 5
ani 1:1000. Tratament: nitrat de anil 5-10 pic, papaverina, diazepam injectabil. Complicatii
alergicee: soc anafilactic. Complicatii toxice: colaps, lipotemie,sincopa

23==Complicații imidiate ale anesteziei locale la copii (șoc anafilactic, clinica, diagnostic,
metode de resuscitare). soc anafilactic: colaps brusc, bronhoconstrictie. Primul simptom
senzatie de rau general. Edem pulmonar, dispnee, palpitatii, disfagie, crampe abdominale, voma
,diaree, uritcarie, prurit la nivelul buzelor, platului, miinilor, ochilor, inrosirea tegumentelor,
lipotemie, colaps,edem Quinke. Apare de la citeva sec pin la 2 ore. Tratament: incetare adm,
resucitare imediat, pozitie decubit lateral, eliberarea cailor resp sup, se maseaza intens
abdomenul si extremitatile. TA se fizeaza la fiecare 3-4 min se adm oxigen incontinuu. Cnd apar
semne de blocaj circular (tegument palid, rece) copilul se culca cu picioarele in sus. Local sol
adrenalina ( 0,15-0,75 ml in 2-3 ml sol fiziologica), i/m sau i/v adrenalina 1:0000 0,1-0,3 ml. I/v
prednisolon 3%, 2-5 mg/kg, dexametason 0,004 g. In tahicardie –stropantin 0,05 %-0,06, 0,4-1,5
ml. Antihis-dimedrol 1%, 0,1-1,5 ml, suprastin 2%, 0,1-1 ml. In edeme glotice diuretice-
furosemid 2%, 0,03-0,02 ml/kg. Vasopresor: sol. Dobutamina. Blocanti ai receptorilor H2 :
solutie Ranitidina. Pentru compresia colemica: Refortan 6%

24==Complicații ale anesteziei locale (șoc anafilactic). Principii de resuscitare și profilaxie.


Intrebarea 22

25==Particularități de extracție dentară la copii în dentiția primară.Extractiile dentare se fac


in raport cu virsta copilului , cu perioadele de formare radiculara a dintilor primari, de inchidere
a apexului ,de rezorbtie si schimb fiziologic. Se folosesc intrumente de acelasi fel ca la maturi
dar de dimensiuni mai mici Elevatoarele sunt folosite rar,sunt inlocuite cu excavatoarele pentru a
preintimpina extractiile dintilor si a mugurilor invecinati. Etape: sindesmotomia , chiuretaj, nu se
face in dentitia primara se face aplicarea inserarea fixarea inlaturarea

26== Principii generale de extracție dentară la copii în raport cu vârsta copilului.- bred

27==Indicațiile către extracția dentară la copii în dentiția permanentă. Particularități a


extracției dentare.. Exractia dintilor permanenti cu scop ortodontic. Extractiile dintilor
permanenti sunt indicate in cazul cind dintele e localizat in afara arcadei dentare si nui va afecta
forma. . Exractia mugurilordentari permanenti in formarea ocluziei corecte si de dirijare a
cresterii maxilarelor. Dinti cu Anomaliile de structura a tesuturilor dure . Anomaliile de forma a
tesuturilor dure . Dintii supranumerari. Ectopiile si inghesuirile dentare. Extractiile dentare cu
necroza pulpara si complicatiile lor ce nu pot fi tratate conservativ. Extractiile dentare in
traumatismele dentare si maxilare.

28==Extracţia dentară la copii în dentiția primară; indicaţii, contraindicaţii.

Indicații: - dinți temporari cu rizaliza terminată - Extracția în scop ortodontic - dinți temporari
cu carii complicate care provoacă și întrețin complicații locale (parodontite apicale cronice) sau
loco-regionale (adenite, abcese ale lojilor perifaciale, osteomielite) și generale (boală de focar) -
dinți temporari cu osteită extinsă care afectează germenul dintelui succesor - dinți temporari
nerestaurabili (cu distrucții coronare >2/3 din volumul inițial al coroanei); - dinți temporari
persistenți pe arcadă peste vârsta normală care perturbă erupția dintelui succesor sau determină
erupția lor în malpoziție - dinți temporari cu traumatisme dento-parodontale grave (ex. fracturi
radiculare, luxații laterale, intruzii) - dinți temporari prezenți în focarul de fractură care
împiedică reducerea fracturii sau întrețin procese septice - dinți temporari natali/neonatali cu un
grad mare de imaturitate (foarte mobili) și risc mare la complicații (înghițire, aspirație)
Contraindicații: - stomatita acută infecțioasă, infecția Vincent, stomatita herpetică, aftele,
candidoza indică amânarea extracției până după eliminarea acestor infecții - discraziile
sanguine indică investigarea atentă a pacientului în colaborare cu un hematolog și efectuarea
extracției după pregătirea prealabilă adecvată a pacientului - la pacienții cu hemofilie trebuie să
fie evitată extracția până la exfoliere - bolile congenitale cardiace (valvulare), renale,
reumatismul cardiac acut și cronic; - celulita, abcesul dento-alveolar acut (antibiotice pre și
postoperator) - sinuzita maxilară rinogenă indică temporizarea extracției până după vindecarea
afecțiunii - infecțiile sistemice acute - leucemia și tumorile maligne reprezintă contraindicții
absolute de efectuare a extracției - radioterapia (extracția dinților aflați în focarul de postiradiere
se complică frecvent cu osteomielite) - corticoterapia, chimioterapia, terapia imunosupresivă
(risc de infecție postextracțională → extracție sub acoperire de antibiotice)

29 Extracţia dentară la copii în dentiția permanentă , indicații, contraindicații. Vezi


intrabarea 27 –indicatii 28- contraindicatii

30==.Particularități de extracţie dentara la copii în dentiția primară, complicații imediate și la


distanță Extractiile dentare se fac in raport cu virsta copilului , cu perioadele de formare radiculara a
dintilor primari, de inchidere a apexului ,de rezorbtie si schimb fiziologic. Se folosesc intrumente de
acelasi fel ca la maturi dar de dimensiuni mai mici Elevatoarele sunt folosite rar,sunt inlocuite cu
excavatoarele pentru a preintimpina extractiile dintilor si a mugurilor invecinati. Etape: sindesmotomia
, chiuretaj, nu se face in dentitia primara se face aplicarea inserarea fixarea inlaturarea. Complicatii:
în cursul unei extracţii dentare sunt următoarele:leziuni dentare; leziuni ale părţilor moi din jurul
maxilarului; leziuni osoase; leziuni ale nervilor; înghiţirea unor corpi străini; aspirarea unor
fragmente dentare sau osoase; fracturarea unor instrumente de extracţie cu retenţie de corpi străini.

Complicaţiile apărute în urma extracţiei dentare. Fractura radiculară la copii - cea mai
frecventă complicaţie, cauzată de procesul de rezoliză neuniformă, care duce la formarea
rădăcinilor înguste si lungi. Fragmentele radiculare fracturate uneori sunt situate chiar sub
mugurii dinţilor permanenţi.. La copii însă, aceste fragmente radiculare vor fi lăsate în alveolă.
Străduinţa de a înlătura aceste fragmente va duce la înlăturarea accidentală a mugurelui dentar.
Odata cu eruperea dinților permanenți, rădăcinile fracturate vor fi expulzate spontan Luxaţia
totală a mugurelui dentar este o complicaţie în extracţia dentară la copii, dacă nu se respectă
particularităţile manevrelor de exodonţie. Mugurele dentar, odată luxat, se reimplantează imediat
în alveolă şi se fixează prin suturarea marginilor alveolare sau prin aplicarea aparatului
ortodontic. Evidenţa radiologică la 3 luni, timp de 1 an.Aspirarea dintelui exarticulat, în
timpul manevrelor de extracţie dentară poate apărea la copiii anxioşi, mobili, capricioşi. Aceşti
copii sunt îndreaptaţi în staţionarele respective pentru examen şi tratament specializat.
Hemoragia ce apare după extracţia dentară: sângerarea persistentă sau care nu poate fi ţinută sub
control este o complicaţie a extracţiei dentare care poate să apară imediat, precoce (în primele
ore), sau tardiv (până la 10 zile postoperator)
31.Particularitățile extracție dentară la copii în dentiția primară.
In extr. Dent la copii se folosesc aceleasi instr ca la maturi insa de marime mica corespunzatoare
marimii cav buc.Elevatoarele sunt folosite rar in extr dintilor primari, ele sunt inlocuite cu
excavatoare stom, pentru a preintimpina extr dintilor si a mugurilor dentari invecinati.Operatia
deextr.:1.anestezia,sindesmotomia,2.aplicarea,3.insinuarea,4.fixarea,5.luxatia,6.inlaturarea,7.chiu
retajul.La inlaturarea dintilor primari nu se face sindesmotomia, insinuarea nu se face mai jos de
colet, luxatiile nu au directii stricte, nu se face chiuretajul plagii alveolare. Extractia dintelui de
lapte se efectueaza dupa o anestezie adecvata, care permite extractia fara durere, cu ajutorul
clestelui. Virful degetelor mare si aratator se plaseaza pe apofiza alveolara la nivelul dintelui care
urmeaza sa fie extras, fixind-o bine. Astfel, se vor evita miscariel capului copilului in timpul
manipulatiilor.Ciocul clestelui se fixeaza si se mentine paralel axei longit a dint., luxatia pt dintii
ant se face ant-post si de rotatie.

32.Particularitățile extracţiei dentare la copii în rapor cu rizaliza radiculară.


Cu scopul de a evita posibile complicatii in timpul extr dintilor de lapte insinuarea clestilor se
efectueaza in raport cu rezorbtia radic.(fiziologica sau patologica). Cea fiziologica are 3 forme:1.
Rezorbtie uniforma a radacinii,2.rezorb verticala caracterizata prin rizaliza unei radacini in plan
vertical, alta raminind intreaga iar mugurele dentar este localizat la nivelul radacinii
resorbite,3.rezorbtie orizontala-rizaliza la nivelul bifurcatiei mugurele fiind localizat la bifurcatia
dintelui de lapte. Insinuarea clestelui se face numai pina la coletul dentar-in cazul rezorbtiei
orizontale, si in regiunea radacinii nerezorbite-in cazul celei verticale.

33.Principii generale de extracție dentară la copii în raport cu particularitățile de


comportament.
Operatiadeextr.:1.anestezia,sindesmotomia,2.aplicarea,3.insinuarea,4.fixarea,5.luxatia,6.inlaturar
ea,7.chiuretajul.La inlaturarea dintilor primari nu se face sindesmotomia, insinuarea nu se face
mai jos de colet, luxatiile nu au directii stricte, nu se face chiuretajul plagii alveolare.
Particularitati de comportament: 1categorie-predomina procese de excitare si agresiune-copii
sunt agresivi,batausi.2categorie-predomina procese de depresie emotionala,copii sunt
dpresivi,putini ii intereseaza medul inconjurator.,3.przinta astenie neurovegetativa-copii sunt
fricosi,divergenti,nu se pot concentra, obosesc repede.Pentru a combate aceste probleme se
foloseste :1.psihoterapie(pregatirea psihologica a copilului incepe odata cu programarea la
stomatolog,parintii sunt primiii care trebuie sai informezedespre necesitatea si modul
tratamentului,prima sedinta va fi de diagnostic si ii va permite copilul sa faca cunostinta cu
personal medical,colaboratorii vor si zimbitori calmi cu o atentie deosebita asupra micului
pacient.conversatia verbala se va face despre imbracaminte,prieteni,frati,suroriteme importante
pentru ei.Prezenta parintilor nu este necesara)2.sustragerea fiziologica(medicul se va stradui ca
interiorul oficiului stomatologic sa semene cu interiorul domiciliului-peretii in sala de asteptare
vor avea culoare deschisa, picturi cu eroi din povesti,sa fie flori, instrumente medicale, ungheras
viu, utilaje audio si video).3.preanestezia(are scopul de a preintimpina si a inlatura complicatiile
si reactiile adverse cauzate de anestezie si interventii operatorii de a diminua fobia si a modifica
comportamentul copiilor in timpul manevrelor stom,de a preintimpina reflexele exagerate
nedorite in timpul anesteziei si operatiilor, de a diminua secretia gl salivare si a traheilor.Se
folosesc:tranchilizante,sedative,neuroleptice:sanapax, barbiturice-
fenobarbital,diazepam,somnifere-fenazepam,antidepresante-amitriptilina, deasemenea se
folosesc combinatii de med.:1.diazepam,taveghil2.analghin, dimidrol.Medicatia se face cu 30-45
min inainte de operatie)

34.Particularităţile extracţiei dentare la copii în raport cu grupul de dinți.


Operatia extractiei dentare decurge in 7 etape: 1.sindesmotomia, 2.aplicarea, 3.insinuarea, 4.fixarea,
5.luxatia, 6.inlaturarea, 7.chiuretajul plagii alveolare. La inlaturarea dintilor primary nu se face
sindesmotomia, insinuarea nu se face mai jos de coletul dentar, luxatiile nu au directii stricte, nu se
face chiuretajul plagii alveolare.Extractia dintelui de lapte se efectueaza dupa o anestezie adecvata,
care permite extractia fara durere, cu ajutorul clestelui. Virful degetelor mare si aratator se plaseaza pe
apofiza alveolara la nivelul dintelui care urmeaza sa fie extras, fixind-o bine. Astfel, se vor evita
miscariel capului copilului in timpul manipulatiilor. Clestele se va insinua pina la colet, indreptindu-l
spre apex, aceasta va asigura o buna fixare a clestelui si va preveni alunecarea lui. Ciocul clestelui se
fixeaza si se mentine parallel axei longitudinale a dintelui, efectuind miscari de luxatie.Pentru dintii
anteriori miscarile se fac in plan antero-posterior si de rotatie.Pentru molari si premolari la maxilar,
miscarile se vor efectua in directive palatine, apoi in directie vestibulara. Miscarile alterneaza cu rotatii
usoare si deplasari palatine de exarticulatie. Miscarile de luxatie in extractiile molarilor si premolarilor
la mandibula incep cu deplasari indreptate spre partea vestibulara, apoi spre directia lingual. Cind se
programeaza extracti multiple, se recomanda de marcat dintii, pentru a evita erorile. Hemostaza plagii
dentinare se efectueaza cu comprese, suturile alveolei postextractionale se fac cu scop hemostatic la
copiii cu dereglari mintale, cu extractii multiple, la copiii foarte mici si la cei din localitati rurale
indepartate.

35.Complicaţiile generale intraoperatorii în anestezie locala injectabilă la copii (colaps,


sincopa). Clinica. Metode de resuscitare.
Sincopa-stare temporara de insuficienta vasculara si cardiaca.Pierderea cunostintei este
totala.Sincopia poate evolua in forma albastr:respiratorie,cu cianoza provocata de oprirea
respiratie, inima continua sa bata, pulsul este impercemtibil.Sincopa alba(cardiaca) se
caracterizeaza prin oprirea brusca a inimii, absenta pulsului si zgomotelor cardiace, prabusirea
tensiunii arteriale, paloarea generala, cianoza capilara.Tratamentul : are scop asigurarea
oxigenarii cerebrale sia org vitale.Injectarea anestezicului se intrerupe imediat, pacientul este
asezat orizontal,cu capul mai jos si gintul in hiperextensie, se inlatura orice constrictie
vestimntara la git, inhalarea de nitrat de amil 5-10 picaturi.In lipotmia severa se administreaza
oxigen, prep cardiac-coffeinum natrii benzoas 10%, cordiaminum-01ml la 1 an de viata.Masurile
de resuscitare: 1.asigurarea libertatii cailor aeriene, a respiratiei si circulatiei,2.mentinerea
functiilor vitale prin tratament medicamentos, monitorizarea electrocardiografica si defibrilarea
sau stiomularea electrica,3.sustinerea functiilor vitale care implica evaluarea starii generale si
cauza stoparii cardiocirculatorii.Frecvența ventilației artificiale, 20 – 30 insuflări/min., frecvența
manoperilor cardiace, 100 compr./resp.,deprimarea sternului, 2 – 4 cm, defiblirare energ. 2-4
m/v.Colapsul-scaderea tensiunii arteriale si agravarea alimentarii cu singe a organelor
vitale.Clinic: slabiciune generala, ameteli, frisoane, ste, scade temp corp,racirea
extremitatilor,paloarea teg, scaderea tens arteriale,.Forme fizice si/sau fiziopatologice: colapsul
(socul) hipovolemic, socul anafilactic, socul cardiogen, socul septic, socul neurogen.Colapsul
(socul hipovolemic- Este cea mai frecventa insuficienta circulatorie la sugar. este reducerea
volumului circulant prin pierdere de apa si electroliti, plasma sau sange total. Rezulta
hipotensiune arteriala, umplerea insuficienta a capilarelor, reducerea perfuziei tisulare, scaderea
presiunii venoase centrale, vasoconstrictie periferica prin secretie excesiva de catecolamine
(afecteaza intreaga unitate capilara: arteriola, venula, sfincterele pre- si postcapilare). soc
anafilactic: colaps brusc, bronhoconstrictie. Primul simptom senzatie de rau general. Edem
pulmonar, dispnee, palpitatii, disfagie, crampe abdominale, voma ,diaree, uritcarie, prurit la
nivelul buzelor, platului, miinilor, ochilor, inrosirea tegumentelor, lipotemie, colaps. Apare de la
citeva sec pin la 2 ore. Tratament: incetare adm, resucitare imediat, pozitie verticala, eliberarea
cailor resp sup, se maseaza intens abdomenul si extremitatile. TA se fizeaza la fiecare 3-4 min se
adm oxigen incontinuu. Cnd apar semne de blocaj circular (tegument palid, rece) copilul se culca
cu picioarele in sus. Local sol adrenalina ( 0,15-0,75 ml in 2-3 ml sol fiziologica), i/m sau i/v
adrenalina 1:0000 0,1-0,3 ml. I/v prednisolon 3%, 2-5 mg/kg, dexametason 0,004 g. In tahicardie
–stropantin 0,05 %-0,06, 0,4-1,5 ml. Antihis-dimedrol 1%, 0,1-1,5 ml, suprastin 2%, 0,1-1 ml. In
edeme glotice diuretice-furosemid 2%, 0,03-0,02 ml/k.Socul cardioge-Se defineste ca un
dezechilibru al sistemului circulator, secundar insuficientei de pompa, care se soldeaza cu
scaderea debitului cardiac; Clinic: manifestari hipoxice,Tegumentele sunt umede, reci, palid-
cianotice; scade amplitudinea pulsului arterial, zgomotele cardiace sunt tahicardice, asurzite;
Socul septic (endotoxic sau endotoxinic-Se produce obisnuit ca o complicatie a infectiei; la sugar
si copil, in aproape jumatate din cazuri, declansatoare este septicemia, Clinic, se noteaza febra (la
prematuri si chiar la nou-nascut la termen exista uneori hipotermie). Se asociaza tahicardia,
tahipneea, hipotensiunea arteriala. Tratamentul. Cu exceptia socului anafilactic in care prima
masura terapeutica este administrarea de adrenalina sau a unui glucocorticoid (hidrocortizon
hemisuccinat, metil-prednisolon hemisuccinat), sunt derulate cronologic indiferent de forma,
urmatoarele masuri terapeutice: asigurarea unei respiratii eficiente (aspirarea secretiilor din caile
respiratorii superioare si, instrumental daca este cazul, din cele inferioare),sunt necesare solutii
macromoleculare (dextran, macrodex, plasmagel), albumina umana, plasma sau sange, solutii
hidroelecrolitice sau glucozate; corectarea acidozei metabolice cu bicarbonat de sodiu. in functie
de forma clinico-etiologica si faza de evolutie: noradrenalina, dopamina, isoproterenol; daca este
necesar sunt folosite vasodilatatoarele (cu prudenta), tratamentul etiologic: antibiotice in socul
septic, in care mai este necesara si asocierea corticosteroizilor in doze mari; folosirea heparinei
va fi luata de asemenea in discutie.

36.Complicaţiile operaţiei extracţiei dentare intraoperatorii și postoperatorii.


Complicatile care pot să apară în cursul unei extracţii dentare sunt următoarele:leziuni dentare;
leziuni ale părţilor moi din jurul maxilarului; leziuni osoase; leziuni ale nervilor; înghiţirea unor
corpi străini; aspirarea unor fragmente dentare sau osoase; fracturarea unor instrumente de
extracţie cu retenţie de corpi străini.Complicaţiile apărute în urma extracţiei dentare. Fractura
radiculară la copii - cea mai frecventă complicaţie, cauzată de procesul de rezoliză neuniformă,
care duce la formarea rădăcinilor înguste si lungi. Fragmentele radiculare fracturate uneori sunt
situate chiar sub mugurii dinţilor permanenţi. Se ştie că înlăturarea fragmentelor fracturate este
condiţia principală în regenerarea plăgii alveolare. La copii însă, aceste fragmente radiculare vor
fi lăsate în alveolă. Străduinţa de a înlătura aceste fragmente va duce la înlăturarea accidentală a
mugurelui dentar. Sunt necesare condiții pentru o regenerare fără complicaţii a alveolei dentare
(alveola lată, superficială, măruntă, cu o capacitate mare de drenare). Odata cu eruperea dinților
permanenți, rădăcinile fracturate vor fi expulzate spontan.Luxaţia totală a mugurelui dentar este
o complicaţie în extracţia dentară la copii, dacă nu se respectă particularităţile manevrelor de
exodonţie. Mugurele dentar, odată luxat, se reimplantează imediat în alveolă şi se fixează prin
suturarea marginilor alveolare sau prin aplicarea aparatului ortodontic. Complicaţiile infecţioase
posibile vor fi prevenite prin protecţie de antibiotice. Evidenţa radiologică a acestor dinţi se va
face la intervale de 3 luni, timp de 1 an.Aspirarea dintelui exarticulat, în timpul manevrelor de
extracţie dentară poate apărea la copiii anxioşi, mobili, capricioşi. Aceşti copii sunt îndreaptaţi în
staţionarele respective pentru examen şi tratament specializat. Hemoragia ce apare după extracţia
dentară: sângerarea persistentă sau care nu poate fi ţinută sub control este o complicaţie a
extracţiei dentare care poate să apară imediat, precoce (în primele ore), sau tardiv (până la 10 zile
postoperator);

37.Complicații ale anesteziei locale la copii – sindromul toxic. Clinica. Etiopatogenie.


Tratament.
Sindromul toxic-cauzat de suprasolicitarea anestezicului in anest prin infiltratie sau
tronculara.Vascularizarea extrem de ambudenta cauzeaza resorbtia rapida uneori cu consecinte
grave.Primele semne clinice se manifesta prin: paloarea teg, transpiratie, midriaza, greturi,
iminente de voma, cianoza, cu pastrarea cunostintei. Pulsul este accelerat, tensiunea arteriala si
tem. Corpului este scazuta, respiratia-superficiala. Dupa o perioada scurta de excitare a SNC
urmeaza inhibitia constiintei, stare de colaps si convulsii.In cazuri grave poate aparea
insuficienta cardioresp. Tratamentul: stoparea administrarii anestezicului, eliberarea cailor
aeriene, asezarea bolnavului in decubit lateral, cu capul in extensie si cu mandibula mentinuta in
subluxatie anterioara.

38.Profilaxia complicaţiile locale şi generale în timpul operaţiei extracţiei dentare la copii.


Evitarea alimentele si bauturile calde- in primele 2-3 zile dupa extractie deoarece acestea pot
dilata vasele de sange si astfel vor putea aparea mici sangerari. Acest aspect este si mai important
imediat dupa extractie, pana ce efectul anesteziei trece. Sub efectul anesteziei nu veti putea simti
corect temperatura alimentelor existand riscul aparitiei unor arsuri la nivelul mucoasei orale.O
alta posibila problema atat timp cat sunteti sub efectul anesteziei este muscarea obrajilor sau a
limbii datorita disparitiei senzatiei tactile.Evitarea clatiturilor in zona extractiei- Este important
sa nu deranjati cheagul de sange ce se formeaza in orificiul ramas dupa inlaturarea dintelui.
Acesta reprezinta cea mai buna protectie impotriva infectiei si tot el va initia procesul de
vindecare.Pastrarea unei igiene orale riguroase- O cavitate bucala curata se va vindeca mult mai
repede iar riscul infectiei este redus la maxim.Evitarea masticatiei puternica in zona extractiei in
primele zile. Este important sa urmati o dieta sanatoasa; Nu se va clati puternic cavitatea bucala
in prima zi; dupa aceea, puteti folosi o apa de gura sarata pentru a ajuta vindecarea. Aplicarea de
comprese reci pe obraz, pentru a reduce umflătura şi durerea. consumul de analgezice pentru a
evita eventuala durere care poate apărea după ce anestezicul îşi termină efectul.

39.Adenitele regiunii oro-maxilo-faciale la copii, clasificarea, particularităţi anatomo-


fiziologice ale sistemului limfatic.
Clasificare: Dupa etiologie: Odontogena si neodontogena, Rinogena, tonzilogena, infectioase si
traumatica, dermatogena, tumorala, stomatogena, specifice si nespecifice.
Dupa nozologie: adenoabces, adenoflegmon, limfangita, limfadenita
Dupa clinica: acuta (seroasa, purulenta) si cronica (purulenta, proliferativa)
Profunda si superficiala

Nodulii limfatici intervin in apărarea specifica si nespecifica a organismului fata de agresiunile


fizica, chimica si infecțioasa. La nou-născuți si sugari sistemul limfatic este nedesavarsit, iar
imunitatea – imatura. In aceasta perioada, nodulii limfatici sunt reprezentați de celule tinere, cu
capacitatea redusa de apărare, ei nu se determina clinic si nu sunt implicați in procesele de
inflamație. Formarea lor are loc in primii 3 ani de viața ai copilului. Din punct de vedere
topografic, nodulii limfatici cervico-faciali sunt localizați in grupe: 1.Grupul parotidian –dispus
in 2 planuri, in raport cu glanda parotida:Unul – superficial, preauricular, altul – profund, situat
in loja glandei parotide, care dreaneaza limfa din cav timpanice, fosele nazale, valul palatin,
limba si glanda parotid.2.Grupul genian – inconstant, întâlnit doar la copii. Are cate un ganglion
in regiunile: Malara (subcutanat, la nivelul mușchiul genian sau liniei de ocluzie),Suborbitala (in
fosa canina), Paramandibulara (situat pe aspectul lateral al mandibulei)Nodulii limfatici genieni
drenează porțiunea mediala a pleoapelor, aripile nasului, buza superioara si obrajii. 3.Grupul
infraorbital – localizat in fosa canina la nivelul straturilor profunde si preauriculare, drenează
porțiunile laterale ale pleoapelor, conjunctiva, tegumentele jugale si regiunea temporala a
scalpului.Acești noduli conectează cu cei parotidieni, situați in lobulul lateral al glandei
parotide.4.Grupul submandibular – este alcătuit din 5-15 noduli, dispuși de-a lungul marginii
inferioare a corpului mandibular. Ei colectează limfa de la nivelul obrazului, nasului, buzei
superioare, buzei inferioare, limbii, gingiilor si dinților.5.Grupul submentonier – este format din
2-3 noduli limfatici situați intre mușchii digastrici. Primește aferente limfatice din regiunea
mentoniera, jumătatea mediana a buzei inferioare, porțiunea mediana a planșeului bucal, vârful
limbii.6.Grupul mastoidian – situat înapoia pavilionului auricular si marginii posterioare a
ramului mandibular. Este format din 3-4 noduli, care dreaneaza limfa din conductul auditiv
extern, pavilionul auricular si porțiunea temporala a pielii păroase a capului.7.Grupul occipital si
posterior auricular – este alcătuit din 2-3 noduli, situați la nivelul vertebrelor superioare
cervicale. Ei drenează limfa din aria scalpului occipital posterior si din porțiunea posterioara
superioare superficiala a gatului, spre grupul ganglionilor cervicali profunzi.8.Grupul nodulilor
retroangulomandibulari – colectează limfa din regiunea amigdaliana si de la baza limbii.9.Grupul
laterofaringian – primește aferente din spațiul pterigomaxilar, peretele lateral al faringelui si
regiunea profunda a fetei.

40.Adenita acută la copii; particularități de etio-patogenie, clinică, evoluție și tratament al


adenitelor acute în regiunea cervicală
Infectarea se produce pe cale directă sau indirectă (hematogenă). Cauzele pot fi: proces infecțios
dento-parodontal cronic şi acut (pulpite acute difuze, necroze pulpare, periostite, osteomielite),
infecțiile faringo-amigdaliene, infecţiile virale respiratorii acute, bronșitele acute, infecţiile
tegumentare ale feței și gîtului (piodermitele, furunculele), afecţiunile contagioase (rujeola,
oreionul, scarlatina etc.), Etiologia adenitelor la copii variază în funcţie de vîrsta lor. Astfel, la 1–
3 ani, cauzele adenitelor sunt infecţiile bronșitele acute, infecțiile respiratortii virale acute,
stomatitele; la 3–6 ani, cele mai frecvente sunt cauzele odontogene.A.acuta seroasa:Se considera
prima faza, congestiva, reversibila, de deszvoltare a procesului infetios. Debuteaza sub forma
unui nodul marit usor in volum, elastic, sensibil la presiune, fara elemente de periadenita, mobil,
tegumente nemodificate. Semnele generale nesemnificativ- subfibrilitate. In decurs de 1-2 zile
nodulul adera la planurile profunde (periadenita). Apar dureri spontane. La copii mici tesutul
adipos este gros de aceea marirea ganglionilor nu se observa la debutul bolii, doar la alterarea
starii generale (subfebrilitate, insomnie, scaderea poftei de mincare, frisoane). Tratamentul :
trebuie să fie conservativ doar în cazul în care medicul nu poate identifica sursa primară de
infecție (poarta de intrare) în cavitatea orală, dinți, maxilare, tegumentele faciale, organele ORL
etc. În astfel de cazuri se aplică căldură uscată, terapie cu raze ultraviolete, antibiotice,
desensibilizante,vitamine . Sunt utile aplicaţiile de comprese cu sol. diluată la 30%, Sirop
Midoclor 250 7,5ml x2 pe zi, Sirop Erolin 120 2,5ml x2 pe zi, Sirop Flucetamol 120 5ml x2 pe
zi,Analgin 1,0 dimedrol1,0 1%, Ung.Hepavenol,Ung.Levomicoli. .In caz ca se cunoaste sursa de
infectie se efectuiaza suprimarea acesteia. A.acuta purulenta: Sint favorizate de boli cronice ale
organelor, infectii grave suportate recent.Clinic se observa febra si astenie, asimetria evidenta,
tegumentele de acoperire hiperemiate, congestive, lucioase, tensionate, aderente la planurile
profunde, fluctuenta.Nodulul limfatic se ramoleste, apar focare de supuratie miliara.
Tratament:Este necesar să se recurgă la intervenţie chirurgicală cu scop de drenare a
adenoabcesului, fiind înlăturate, totodată şi resturile de nodul limfatic ramolit, aplicarea
drenului,prelucrarea antiseptic a plagii pina la remitere eliminarilor purulente. În timpul
îndepărtării ganglionului ramolit trebuie de avut grijă să evităm deteriorarea capsulei care este o
barieră de demarcare naturală. Resturile de nodul limfatic înlăturat sunt îndreptate obligator la
analiza morfologică, .In caz ca se cunoaste sursa de infectie se efectuiaza suprimarea acesteia.
.Se administreza antibiotice, desensibilizante,vitamine,antiinflamatoare,analgezice,antipiretice.

41. Adenitele cornice la copii în regiunei OMF. Boala ghearelor de mîță, etiologie, clinică,
tratament.
Adenite cronice:specifice/nespecifice. Prin cronicizare ad. Acuta sau process infectios repetat.
Localizare amigdaliana sau dentoparodontala. La ganglion limfatici submandib. Si cervicali mai
des. Stare generala modif. Putin (VSH cres.,astenie usoara,cresc nr limfocite),noduli limf. Mariti
in volum,fermi,indolori,cu tegumente de culoarea normal. In lipsa trat. Adecvat pot evolua cu
suprainfectie sau retrocede. Diagnostic complicat.
Boala ghearelor apare ca infectie bine delimitate prin bacteriile pleomorphic gram-neg,bacteria
Bartonella henselae. Pisicile sunt rezervor de BArtonela heselae . Boala apare prin excoriatii a
pisicilor de casa. B. henselae patrunde in organism prin locul leziunii provocate de pisica si
invadeaza apoi organismul. Clinic prezinta adenopatie, care mai des cuprinde un singur ganglion.
Manif generale: febra (38-39˚C), anorexie, cefalee, afectari cutanate , artrita, osteomielita,
pneumonie, encefalita, hepatita. Adenopatia se poate localiza la nivel axilar, cervical,
submandibular, preauricular. Ganglionii afectati durerosi cu tegumentele supraiacente rosii, calde
si indurate. Remisiunea adenopatiei variaza intre 4-6 saptamani, sau 2 luni. Sindromul
oculoglandular Parinaud -complicatie oftalmologica Consta in conjunctivita granulomatoasa
unilaterala +limfadenita regionala , mai frecvent preauricular.Conjunctivita se remite in cateva
saptamani, dar adenopatia poate persista cateva luni. Boala zgarieturilor de pisica are o evolutie
autolimitata, cele mai multe cazuri remitandu-se in 2-4 saptamani. Totusi nu exista tratament
specific aprobat, cei mai multi autori considers ca boala necesita doar supravegherea atenta a
evolutiei. Se recomanda analgezice (ibuprofen, aspirina), comprese calde si evitarea
traumatismelor la nivelul ganglionilor si a abdomenului in caz de splenomegalie. Nu se
recomanda incizia si drenajul ganglionilor, dar aspiratia pe ac in adenopatiile mari are efecte
decompresive, realizand calmarea durerii.
42. Adenita cronică la copii: clasificare, particularități de diagnostic și tratament.
Adenite cronice:specifice/nespecifice. Prin cronicizare ad. Acuta sau process infectios repetat.
Localizare amigdaliana sau dentoparodontala. La ganglion limfatici submandib. Si cervicali
mai des. Stare generala modif. Putin (VSH cres.,astenie usoara,cresc nr limfocite),noduli limf.
Mariti in volum,fermi,indolori,cu tegumente de culoarea normal. In lipsa trat. Adecvat pot
evolua cu suprainfectie sau retrocede. Diagnostic complicat deoarece ei pot fi afectați de o
inflamație septică, varală, boli de sistem sau tumori. Diagnostic:termografia,ecografia,TC,
citologică,metode citochimice,metode histologice,biopsia (puncție, prin excizie) . Adenitele
cronice, vor ceda în urma unui tratament antimicrobian nespecific și suprimarea factorilor
cauzali. Dacă rezultatul tratamentului este negativ, se indică examinări suplimentare (citologia,
biopsia, probe de laborator), deoarece adenopatia poate fi doar o manifestare a unei afecțiuni
loco-regionale sau sistemice. Microadenopatiile la copii de obicei sunt de origine
faringoamigdaliană, care se remit destul de lent, chiar și la îndepărtarea factorilor cauzali.
Profilaxia prin acțiuni generale și locale: tratamentul precoce a cariei dentare și a
complicațiilor carioase, suprimarea surselor de infecție neodontogenă (tratamentul stomatitei,
rinitei, gingivitei, glositei, infecțiilor ORL, furunculelor, abceselor, etc., tratamentul leziunilor
traumatice ale mucoasei orale şi a tegumentelor stimularea rezistenţei organismului etc.

43.Adenoflegmon în regiunea OMF la copii: etiopatogenia, diagnostic, clinica, tratament.


*Etiopatogenie: se dezvolta din supuratia unui nodul limfatic. La copii mai des localizat in
regiunea obrazului, submand, submentonier. Factori : infectia odontogena, trauma, infectii
postraumatice. Favorizanti: bronsite, pneumonie, otita ac.
*Clinic: starea generala se agraveaza rapid-adinamie, slabiciune brusca, transpiratii
abundente.local edem difuz, cu hiperemie pronuntata. Durere, consistenta dura, palpator
fluctuenta. Diagn dif: flegmon, osteomielita, periadenita.
*Tratament: de urgenta, sub anestezie generala. Daca cauza este odontogena, dintele se extrage.
Incizie larga si drenarea colectiei purulente. Antibiotice, antiinflamatoare, vitaminoterapie,
dezintoxicante.

44. Infecţiile odontogene a regiunii OMF la copii: clasificarea, periostitele acute seroase,
etiopatogenia, clinică, diagnostic diferențial, prognostic.
1. In dependenta de agentul infectios :a. Infectie aeroba
(stafilococi,steptococi,pneumococi,klebsiela,bacilul coli) b. Infectie anaeroba : -neclostridiana :
gram “+ “(peptococus, bacteroides fragilis,bacteroids melaninogenicus,s.a.) /gram “-
“(fusobacterii)
-clostridiana (cl.perfringens,cl.edematicus,cl.septicum,cl.histolliticum) c. Mixta2. Dupa
localizare infectiei in regiunea omf:
Infectii nespecifice: A. Odontogene: a. A tesuturilor moi perimaxilare: -abcese a lojilor
superficial,profunde,periosoase. –flegmoane, -celulita(infiltrate inflamator), -pericoronarita b. A
tesuturilor dure(osoase): -osteita, -periostita, -osteomielita, -artrita temporo-mandibulara,-
sinusita,-periodontita B. Neodontogene : -furunculul,carbunculul fetei,-sialoadenita,-
limfadenita,-hematomul Infectii specifice: a.actinomicoza b.tuberculoza c.sifilis 3. Dupa forma
clinica: a. Acuta b. Cronica c. cronica in faza de acutizare. Periostita acută seroasă. debutează
prin periodontită apicală acută, pulpite acute difuze. Apexul dentar permanent deschis si canalele
Havers largi determină răspîndirea rapidă a infectiei din pulpa dentară şi periodont spre ţesuturile
osoase, periost şi părţile moi. Clinica periostitelor e determinată de vîrsta copilului. Periostita
acută seroasă debutează cu dureri spontane sau provocate la atingerea dintelui cauzal. In stadiul
subperiostal, mucoasa este congestionată, edemaţiată, cu tumefacţie discretă în şanţul vestibular,
în dreptul dintelui cauză sau în limitele a doi dinţi. La palpare extrem de dureroasă şi evidenţiază
o împăstare fără limite precise. Asimetrii faciale în funcţie de dintele în cauză. Nodulii limfatici
măriţi în volum, dureroşi la palpare. General: febră marcată, insomnie, anorexie, jenă la
masticaţie, stări de agitaţie etc.Periostita în stadiul intraosos este doar un simprom ce însoţeşte
permanent leziunile infecţioase ale pulpei şi parodonţiului. Uneori, pe fond de periostită acută se
dezvoltă tumefacția părţilor moi, la nivelul dintelui afectat, care se menţine cîteva zile după
extracţia dentară.Diagnosticul diferenţial :pulpitele acute difuze, periodontitele acute, periostitele
acute supurative. Tratamentul în funcţie de cauza .Dinţii pluriradiculari care au cauzat periostita
acută se înlătură, iar cei monoradiculari și cu rădăcinele formate se tratează. Periostitele în
pulpitele acute difuze trebuie tratate. Se indică antibiotice, sulfanilamide în doze corespunzătoare
vîrstei, gluconat de calciu, regim de pat, o cantitate mare de lichid.
45. Infecţiile odontogene regiunii OMF la copii: periostita acuta purulenta, etiopatogenia,
clinică, diagnostic diferențial, prognostic.
1. In dependenta de agentul infectios :a. Infectie aeroba
(stafilococi,steptococi,pneumococi,klebsiela,bacilul coli) b. Infectie anaeroba : -neclostridiana :
gram “+ “(peptococus, bacteroides fragilis,bacteroids melaninogenicus,s.a.) /gram “-
“(fusobacterii) -clostridiana (cl.perfringens,cl.edematicus,cl.septicum,cl.histolliticum) c. Mixta
2. Dupa localizare infectiei in regiunea omf: Infectii nespecifice:A. Odontogene: a. A tesuturilor
moi perimaxilare: -abcese a lojilor superficial,profunde,periosoase. –flegmoane, -
celulita(infiltrate inflamator), -pericoronarita b. A tesuturilor dure(osoase): -osteita, -periostita, -
osteomielita, -artrita temporo-mandibulara,-sinusita,-periodontita.Periostita acută purulentă
Evoluează din periostita acută seroasă. Lichidul din regiunile periapicale dentare traversează
osul. Apoi, lichidul se acumulează sub periost (abcesul subperiostal). Apoi erodeaza periostul și
pătrunde submucos. In st. Submucos fenomenele generale se ameliorează (stadiul subperiostal).
Trecerea formei seroase în formă purulentă la copii rapid,citeva ore. Clinic, tumefacţia şanţul
vestibular, bombat în dreptul a 2-3 dinţi vestibulară.fluctuenţă. Dintele cauza mobil. Limitare
funcţia maxilarelor,poziţia antalgică a capului. Exterior tumefacții cu asimetrii accentuate, edeme
ale părţilor moi palpebrale, plicii nazo-labiale, buzei superioare, regiunii submandibulare.
Abcesul vestibular de la incisivii centrali superiori provoaca tumefacţia şi edemul accentuat al
întregii buze superioare. Din regiunea canină -tumefacţia pleoapei inferioare şi a regiunii
geniene, iar din regiunea molarilor – prin tumefacţie geniană,de molarii mandibulari sunt însoţite
de tumefacţia obrazului, spre regiunea submandibulară. LA unghiul mandibulei provoacă
trismus. Starea generală: insomnie, nelinişte, febră (38– 38,5°C). Intoxicaţie, VSH-lui (30-
40mm), leucocitoză (20,0–25,0.10 9/l), limfopenie,proteina in urina.Diagnosticul diferenţial:
furunculul feţei, adenoflegmonul, osteomielita acută odontogenă, pulpita acută difuză.
Diagnostic în baza dintelui cauză, reacţiilor periostale cu localizarea inflamaţiei pe o singură
parte a apofizei alveolare (de obicei vestibular), la nivelul a 2–3 dinţi adiacenţi dintelui cauză,
mobilității dintelui cauză. Ameliorarea stării generale în primele 24 ore după tratamentul
chirurgical.Tratamentul chirurgical şi medicamentos, în staţionare specializate, sub anestezie
generală. Dinţii primari infectaţi se înlătură. Permanenţi se înlătura daca coroana dentară e
rămolită şi nu are caloare.Inciziile de pe plica de tranziţie, trebuie să fie mari, cu decolări
periostale la nivelul a 2–3 dinţi. Abcesul palatinal se va trata prin excizia unei fîşii
mucoperiostale. După un tratament general şi local,maladia va diminua la 3–4 zile.
Complicatii:osteomielită acută odontogenă.

46.Periostita acută seroasă a maxilarelor la copii: etiopatogenie, diagnostic diferențiat,


clinică, tratament, profilaxia.

Periostita acută seroasă. debutează prin periodontită apicală acută, pulpite acute difuze. Apexul
dentar permanent deschis si canalele Havers largi determină răspîndirea rapidă a infectiei din
pulpa dentară şi periodont spre ţesuturile osoase, periost şi părţile moi. Clinica periostitelor e
determinată de vîrsta copilului. Periostita acută seroasă debutează cu dureri spontane sau
provocate la atingerea dintelui cauzal. In stadiul subperiostal, mucoasa este congestionată,
edemaţiată, cu tumefacţie discretă în şanţul vestibular, în dreptul dintelui cauză sau în limitele a
doi dinţi. La palpare extrem de dureroasă şi evidenţiază o împăstare fără limite precise. Asimetrii
faciale în funcţie de dintele în cauză. Nodulii limfatici măriţi în volum, dureroşi la palpare.
General: febră marcată, insomnie, anorexie, jenă la masticaţie, stări de agitaţie etc.Periostita în
stadiul intraosos este doar un simprom ce însoţeşte permanent leziunile infecţioase ale pulpei şi
parodonţiului. Uneori, pe fond de periostită acută se dezvoltă tumefacția părţilor moi, la nivelul
dintelui afectat, care se menţine cîteva zile după extracţia dentară. Diagnosticul diferenţial
:pulpitele acute difuze, periodontitele acute, periostitele acute supurative. Tratamentul în funcţie
de cauza .Dinţii pluriradiculari care au cauzat periostita acută se înlătură, iar cei monoradiculari
și cu rădăcinele formate se tratează. Periostitele în pulpitele acute difuze trebuie tratate. Se indică
antibiotice, sulfanilamide în doze corespunzătoare vîrstei, gluconat de calciu, regim de pat, o
cantitate mare de lichid.
47.Periostita acută purulentă a maxilarelor la copii: etiopatogenia, clasificare, diagnostic
diferențiat, clinică, tratament, profilaxia.
Periostita acută purulentă Evoluează din periostita acută seroasă. Lichidul din regiunile
periapicale dentare traversează osul. Apoi, lichidul se acumulează sub periost (abcesul
subperiostal). Apoi erodeaza periostul și pătrunde submucos. In st. Submucos fenomenele
generale se ameliorează (stadiul subperiostal). Trecerea formei seroase în formă purulentă la
copii rapid,citeva ore.
Clinic, tumefacţia şanţul vestibular, bombat în dreptul a 2-3 dinţi vestibulară.fluctuenţă. Dintele
cauza mobil. Limitare funcţia maxilarelor,poziţia antalgică a capului. Exterior tumefacții cu
asimetrii accentuate, edeme ale părţilor moi palpebrale, plicii nazo-labiale, buzei superioare,
regiunii submandibulare. Abcesul vestibular de la incisivii centrali superiori provoaca tumefacţia
şi edemul accentuat al întregii buze superioare. Din regiunea canină -tumefacţia pleoapei
inferioare şi a regiunii geniene, iar din regiunea molarilor – prin tumefacţie geniană,de molarii
mandibulari sunt însoţite de tumefacţia obrazului, spre regiunea submandibulară. LA unghiul
mandibulei provoacă trismus.Starea generală: insomnie, nelinişte, febră (38– 38,5°C).
Intoxicaţie, VSH-lui (30-40mm), leucocitoză (20,0–25,0.10 9/l), limfopenie,proteina in urina.
Diagnosticul diferenţial: furunculul feţei, adenoflegmonul, osteomielita acută odontogenă,
pulpita acută difuză. Diagnostic în baza dintelui cauză, reacţiilor periostale cu localizarea
inflamaţiei pe o singură parte a apofizei alveolare (de obicei vestibular), la nivelul a 2–3 dinţi
adiacenţi dintelui cauză, mobilității dintelui cauză. Ameliorarea stării generale în primele 24 ore
după tratamentul chirurgical.
Tratamentul chirurgical şi medicamentos, în staţionare specializate, sub anestezie generală.
Dinţii primari infectaţi se înlătură. Permanenţi se înlătura daca coroana dentară e rămolită şi nu
are caloare.Inciziile de pe plica de tranziţie, trebuie să fie mari, cu decolări periostale la nivelul a
2–3 dinţi. Abcesul palatinal se va trata prin excizia unei fîşii mucoperiostale. După un tratament
general şi local,maladia va diminua la 3–4 zile. Complicatii:osteomielită acută odontogenă.
48.Furuncul, carbunculul feţei la copii: etiopatogenie, clinică, diagnostic.
Proces infectios a folicului pilos – furuncul. Proces infectios a mai multi foliculi pilosi –
carbuncul.Majoritatea fur. cauzate de infectia cu stafilococul aureus care intra in organism prin
diverse solutii de continuitate de la nivelul pielii (taieturi, zgarieturi, intepaturi). Evolutia unui
furuncul 10-14 zile. Debuteaza ca colectie supradenivelata, dureroasa, eritematoasa,consistenta
dura, (1-2 cm). Zona cu senzatia de arsura locala.Apoi mareste dimensiunile, devine mai moale
si mult mai dureroasa, apoi apare o flictena galbuie in varf.Dupa 3-4 zile, furunculul poate
fistuliza spontan cu eliminarea puroiului. Fistulizarea intensifica durerea. In absenta
tratamentului chirurgical furunculul se vindeca. General: limfangita si limfadenita ,febrei 38-39 ,
frisonului. Trat chirug:incizie,drenare. Medicam: Ab peniciline, cefalosporine gen 1 si 2,
ceftriaxone 1g-2 ori/zi, eritromicina. Dezintoxicare: sol fiziologica,Ringer. Disensibilizante:
Dimedrol,Suprastin .
Agentii ce provoaca carbuncul: stafilococ,stafilo-streptococ. Clinic: La început apare infiltrat
inflamator cu o pustulǎ superficialǎ, care creşte foarte repede. Simptome: încordare a ţesuturilor,
durere insuportabilǎ la distensie, care se intesificǎ la atingere. Pielea în zona infiltratului este
purpurie, încordatǎ şi edemaţiatǎ. Epidermul desupra focarului de necrozǎ se subţiazǎ,
perforîndu-se în mai multe orificii prin care iese puroi vîscos de culoare verde-cenuşie.General:
t↑ pîna la 40°C, greaţǎ şi vǎrsǎturi, insomnie.Pot fi insotit de limfadenita regionala. La scurgerea
puroiului semnele generale diminuiazǎ. Complicații:limfagita,limfadenita,tromboflebita
ascendentǎ,septicopiemie , meningitǎ purulentǎ,tromboflebita venei faciale si sinusului cavernos.
49.Infecțiile neodontogene în regiunei OMF la copii: particularități de etiopatogenie,
clinică, diagnostic și tratament.
Litiaza salivara Afecteaza adolescentii, localizat mai ales in glanda
submandibulara.Cauze :tulburarile de metabolism, avitaminozele, proprietatile chimice si fizice
ale salivei. Clinic,triada:1. tumefactie submandibulara- in timpul unei mese, remisiune in scurt
timp, 2. abces salivar- cu dureri intense care iradiaza in limba si in ureche, febra, dificultati in
masticatie, canalul Warton- congestionat, deschis, cu eliminari reduse, hemiplanseul-edematiat,
iar plica sublinguala-proeminenta (creasta de cocos).
Tratamentul in clinicele de specialitate. Calculul inlatura pe cale chirurgicala, administra
antibiotice, desensibilizante, procedure locale fizioterapeutice, masaj, aplicatii cu parafina.
Proces infectios a folicului pilos – furuncul. Proces infectios a mai multi foliculi pilosi –
carbuncul.
Majoritatea fur. cauzate de infectia cu stafilococul aureus care intra in organism prin diverse
solutii de continuitate de la nivelul pielii (taieturi, zgarieturi, intepaturi). Evolutia unui furuncul
10-14 zile. Debuteaza ca colectie supradenivelata, dureroasa, eritematoasa,consistenta dura, (1-2
cm). Zona cu senzatia de arsura locala.Apoi mareste dimensiunile, devine mai moale si mult mai
dureroasa, apoi apare o flictena galbuie in varf.Dupa 3-4 zile, furunculul poate fistuliza spontan
cu eliminarea puroiului. Fistulizarea intensifica durerea. In absenta tratamentului chirurgical
furunculul se vindeca. General: limfangita si limfadenita ,febrei 38-39 , frisonului. Trat
chirug:incizie,drenare. Medicam: Ab peniciline, cefalosporine gen 1 si 2, ceftriaxone 1g-2 ori/zi,
eritromicina. Dezintoxicare: sol fiziologica,Ringer. Disensibilizante: Dimedrol,Suprastin .
Agentii ce provoaca carbuncul: stafilococ,stafilo-streptococ. Clinic: La început apare infiltrat
inflamator cu o pustulǎ superficialǎ, care creşte foarte repede. Simptome: încordare a ţesuturilor,
durere insuportabilǎ la distensie, care se intesificǎ la atingere. Pielea în zona infiltratului este
purpurie, încordatǎ şi edemaţiatǎ. Epidermul desupra focarului de necrozǎ se subţiazǎ,
perforîndu-se în mai multe orificii prin care iese puroi vîscos de culoare verde-cenuşie.General:
t↑ pîna la 40°C, greaţǎ şi vǎrsǎturi, insomnie.Pot fi insotit de limfadenita regionala. La scurgerea
puroiului semnele generale diminuiazǎ. Complicații:limfagita,limfadenita,tromboflebita
ascendentǎ,septicopiemie , meningitǎ purulentǎ,tromboflebita venei faciale si sinusului cavernos.
50.Infecțiile odontogene regiunei OMF la copii: flegmonul spațiului pterigomandibular,
etiopatogenie, clinica, tratament.
*Topografie: -medial: m. pterigoidian medial; -lateral: faţa internă a ramului mandibular; -
inferior: chinga pterigomaseterină; -anterior: rafeul pterigomandibular; -posterior: glanda
parotidă;
*Etiologie:procese patologice in regiunea M infer, osteomielita in regiunea unghi mandibula, ab
si fl dupa anestezie mandibulare, ac nesteril, trauma vaselor
*Tabloul clinic:dureri la deglutitie,la deschiderea cavitatii bucale ,cefalee, intoxicatie, slabiciuni,
procesul profund pe partea interna a ramului mand, edem si hiperemie neinsemnata a pielii
regiunii unghiului mandibular, trismus gradul 2-3 , palpator sub unghiul mand si intern infiltrat
dur dureros, vestibulul bucal liber , la plica pterigomand si val palatin mucoasa hiperemiata,
foarte dureroasa la palpare, fluctuatie
*Diagnostic diferentiat : abces flegmon parafaringian, a santului milohioidian, retromandibular
• supuraţii ale spaţiului laterofaringian • osteomielita de ram mandibular(evoluţia îndelungată,
semnul Vincent d'Alger pozitiv • formaţiuni tumorale de spaţiu pterigomandibular, unde
simptomatologia inflamatorie este absentă;
*Tratament:-incizie exobucala ocolind unghiul mand merge strict pe os, dupa deschiderea
focarrului plaga se dreneaza;-endobucal la nivelul marginii anterioare a ramului mand pe
traiectul plicii pterigomandibulare-eliminarea puroiului si drenaj.
Antibiotice-ampicilina, ampiox, eritromicina, metronidazol.
Imunoterapia cu timalin, timogen la copii cu evolutia lenta a procesului infectios. Adm vitamine
C si B. pentru dezintoxicatie-Dextran, Polividon, Disol

51. Abcesele, flegmoanele regiunii oro-maxilo-faciale la copii: clasificare, etiopatogenie,


caracteristică generală.
Clasificare 1.dupa sursa de inf-odontogene(div form de
periodontite),intraosoase(periostitei,osteomielitei,sinusitei),gingivale(gingingivitelor,paradontitel
or marg),muco-stomatogene(stomatitelor,glositelor),salivatorii(sialodenitelo)
2.reg anatomo-topografica- perimaxilare superf(reg infraorbitala,jugala)profunde(infratemp,a
fosei pterigopalat);perimandibulare superf(submand,subment,parotido-
maseter,maseterica)profunde(pterig-mand,latero-faring,subling,plans bucal)
3.reg invecinate-zigomatica,temporala,orbitala,retromand,cerv,ale limbii.
Etiologie-difuz proces din periodont cronice exacerbate,eruper dific a mol 3 inf,suprainf chistur
rad,alveolite,acutiz parodont marg,compl periost purulente.
Ca la orice proces infl se apreciaza flora microb mixta in care pred ddif tulpini de stafil sau
strept in simbioza cu alte tulpini de coci si diversi bacili.Abces-focar purulent delimitat,in limit
abces se fform un infilt dureros,dac e superf atunci mentionam o ridic a temp a tesutr din
jur,hiperemia.Flegmon- inflam purulenta,acuta difuza a tes celulo-adipos.determ mod generale-
febra,intoxicatie,cefalee,slabiciuni.
52. Procesele infecțioase regiunei OMF la copii, abces parotidian, etiopatogenie, clinica,
diagnostic, tratament.
Etiologie:supuratiile gl,adenite intraparotid,supur sp maseterin,pterigomand,laterofar.
Clinic:tumefactie intre reg mastoida si marg post a ram mand ce se extinde spre obraz si reg
submand;tegum destinse,lucioase,congestionate;la palpare fluctuenta;limitarea analgica a desch
gurii.

Tratam:incizia subangulomandib la2 latimi de deget sub marg bazilara,drenajul se realiz cu tub
de politen pereche fixate la tegum si mentinute 48-72 H pina la 5-6 zile,irigatii cu sol antiseptice
pe tub de dren.

53. Adenoflegmonul în regiunile profunde cervicale la copii: particularități de


etiopatogenie, clinică, diagnostic, tratament, profilaxie.
Etiologie:mai des apar secund in urm patrunder puroiului din alte spatii,reg faciale si
cervicale;primar apar mai rar din cauza unor traumatisme

Tab clinic: dureri cervicale cu iradieri in ureche,fata alungita slab cianotica,dar fara deregl
simetriei;bolnav agitati,excitati,st generala-grava,resp ingreunata,glas ragusi,vorb neclara,deglut
ingreunata;limit desch cav buc,dar contractura muscul mai slab evident ca in zonele pterigo-
mand sau submaseterin;in loc edem mucoasa hiperem;palpatos infiltrat moale,fluctuent;gangl
cerv mariti,durerosi.

Tratam:chirurgical,se indica lavaj si drenaj zilnic,debridarea si excizia ariilor necrotice,se


asociaaza terap medicam(ab,antiinfl,antialgic),plaga se lasa deschisa,cu drenaj larg si se inchide
per sucundam.

54. Abcesul odontogen a regiunii sublinguale la copii: etiopatogenie, clinică, diagnostic,


tratament, profilaxie
Loja este sit in part anter a planseului bucal,deaupra musch milohiod,limit lateral si anter de fat
interna a mand;loja contine gl subling,canal warton,n.si vas linguale

Etiologie:focarele odontogene periapicale si marginale,rasp de la premol si mol inf;in caz


pericoronarit la niv mol 3.

Clinic:degl si fonat dereglate,miscar limbii dolore,limba dev pe part sanat iar part afectata mai
bombata,in caz in care evol de la o pericoron apare contractura inflam a m.masctic cu aparit
trismusului,asim faciala neinsemnata in reg submand ,pielea hiperm submand,gangl submand
mariti mobili durerosi,endobucal la niv sant mucoasa hiperem edematiat ingrosata cu
proeminarea crestei subling(simptom crestei de cocos)

Tratament:2 cai,1 exobucal prin acces submandib 2.endobucal prin mucoasa planseului
bucal(calea mai rationala pt ca focarul sse afla mai des direct sub mucoasa),dupa deschid obligat
de drenat cu panglica de cauciuc si tifon imbibat in sol NaCl 0.9% sau alte sol antiseptice.

55. Abcesul odontogen a regiunii submandibulare la copii; etiopatogenie, clinică,


diagnostic, tratament, profilaxie. Limitele regiunei pterigomandibulare
Limite: later-marg bazil a corp mand,medial-venterele m.digast,super-m.milohioid,inf-fascia
cerv proprie.
Contie-gl,submand,a si v faciala,gangl limf,n.hipoglos,a.ling,tesut adipos
Etiolog:div forme de periodontite a mol inf,pericoronaritele mol 3 inf,osteomielite.
Clinic:dureri reg submand,edem,trism,dureri la deglut si miscar mandib,st general
alterata,cefalee,insomnie,inapetenta,intoxicatie endogena,febra,asim faciala,pielea in reg afectata
in tensiune,hiperemiat,in cuta nu se stringe,lucioasa,palpator se determ infiltrat brusc
dureros,gang mariti,palpator ramin amprente digitale.
Tratament:incizia pielii ,tes subcut si platisma in lung 6-7 cm,inf cu 1-2 cm de marg bazil a corp
mand si paralel cu ea.In profun tesut se indepart bont,plaga obling se dren cu tuburi,prin care
focarul se iriga cu sol.antiseptice,adms tratam complex general.
56. Principiile de tratament chirurgical și conservative a proceselor inflamatorii a
maxilarelor la copii.
Interventii chirug urgente cu deschid si evac continutului flegmonului,necrectomia,suturarea
primara a plagilor,incizii de baraj,aplic sistem de drenare pasiva,aplic sistem complex de
drenare(sistem de drenare cu lavaj combinat se aplica zilnic,dupa fiecare pansament,pe parc
curatirii plagii de tes necrotic).

Algoritmul interv- faz 1-deschiderea proces,evacuar continut,revizia si debredarea


manuala,necrectomia,sanarea cav reziduale,drenarea.faz 2-pansamente cu ung.faz 3- remed ce
stim cicatrizarea,suturi secundare.
Remedii in lavaj-sol,diluata de permangan de K 0.5%;sol H2O2 3%,furacilina 0,02.
Tratament conservativ-ab(din gr penicilinelor sau
cefalosporine),antihistam,analgetice,antiinflamatorii,antifungic(fluconazol,nistatita),perfuzii(Na
CL 0,9%).

57. Procesele inflamatorii odontogene și neodontogene la copii, indicații către anestezie


generală.
Clasifi:dintii si tes adiacente(pulpita,periodontita,pericoroonarita,alveolita)tes
osos(periostita,ostita,osteomielita)partile moi ale cap si git(adenite,abces,flegmon,adenoflegom).

Indic anest gener:prob med majore(anom congenit de cord,patolog hematologica)react alerg la


anest locala,copiii pin la 3 ani,handicap,dereg psihice,cu carie decompensata care necesit multip
sedinte,cu deregl comportamentale,la care trat cu anest loc a esuat,cu anom craniofaciale,care
neglijeaza tratam stomatolog,cu traumat dentare si oro-fac intinse,care loc in reg indepartate si
nu au acces la asist stomat.
Ind la anest gener in cond de ambulator:copiii din gr 1 si 2 ASA cu afec dent grave,la care
parintii le pot acorda ingrijire pre si postoperat,pacientii din gr 3 ,4 si 5 ASA.

58. Abcesul limbii la copii, etiologia, clinica, tratament.


Deosebim 3 localiz:corpul,port infer a limbii si radacina.

Etiolog:traumatism cu dintii sau proteze dentr,traum cu div corpi straini,in caz stomatitel
ulceroase,in urma suprainf tumor limbii,ca urmare a suprainf dif forme de glosite.

Tab clinic:dureri,limi miscar limbii,gura intredesch,din cav buc se elim saliva cu contin
viscos,limba ingrosata acoper cu depun fibrinoase,fonatia dereglata.Endobucal-limba
edemat,hiperem,cu amprente adinci dentare pa peret later,daca procesul local in port super atunci
se poate observ focarul,palapre dureroasa,fluctuenta.Starea generl de grav medie.
Tratam:incizie in limit fluctuentei determin,paralel cu axul longit a limbii,in caz avansate se
recurge la incizii exobuc din reg submenton,plaga postoper larg de deschid si se dreneaza,trat
general si local intensiv si complex.

59. Abcesul retrobulbar la copii, etiologia, clinica, diagnostic și tratament.

60. Particularitățile de dezvoltare a sinusurilor paramaxilare la copii, sinusite odontogene,


etiologia, diagnostic și tratament
Sinus paranazale sunt perechi si sunt reprez de :

Sin maxilar localiz la niv os maxilar,prezent de la nastere,ostiumul sau (comun intre sinus si
meat mij) are diametr de 2,3 mm.Sin frontal nu se dezv pin la 7 ani,localiz la niv osului
frontal.Sin etmoidal la niv os etmoidal,prezent la nastere si continua sa creasca in dimens.Sin
sfenoidal nu este prez la nastere,dezv lui realiz in per adolescent.

Mecanism patog care stau la baza aparit sinuzitei sunt infl str epitelial care tapet peretii sinus
paranazale,edem mucoasei si cresterea prod de mucus din manif de tip alergic,care conduc la
blocarea spat de drenare a secretiilor si dezv infectiilor.

Etiologie-parodontopatii,chisturi radic,periodontite,compl ale mol 3 sau canin neerupti,esec a


tratam endo,impl realiz incorect sau impl incompatib cu organism,extrac real incorect.
Diagn:radiografie,CT,analize de laborat.
Tratament:conservativ(ab,analgetic,antipiretic,antihistaminice,vasoconstrictoare)

Chirurgical(drenarea sinusului) se face chirurgia functionala endoscopica sau chirurgia


traditionala.

61.Complicatii locale si generale ale abceselor si flegmoanelor la copii.


Complicatii a flegmoanelor: osteomelita marginii infraorbitale si a osului zygomatic ,sinusita
,tromboflebita venei angulare,patrunderea infectiei in sinusurile etmoidale.*Un abces dentar
netratat poate pune viaţa în pericol : prin circulaţiei duce la* endocardita - intereseaza
valvele cardiace; angina Ludwig – cu aparitia celulitei faciale; poate cauza deces prin blocarea
cailor aeriene; in caz de urgenta, se face traheostomie.*.mediastinita ,* Sinuzita maxilara
,*osteomielita, *septicemie, Tromboza de sinus cavernos : Sinusul cavernos este o venă
mare situată la baza creierului. Datorită bacteriilor ajunse la acest nivel se formează cheaguri
de sânge ce pot obstrucţiona acest “sinus”. Dacă tratamentul cu antibiotice nu are succes se
poate opta pentru o intervenţie chirurgicală pentru a drena sinusul cavernos.
Această complicaţie este rar intalnita dar poate fi fatală.
62.Procese inflamatorii ale glandelor salivare la copii,clasificare,etiologie.
Dupa etiologie se clasifica :1) Parotidite acute : a)parotiditele nou-nascutilor, b)parotiditele
acute virale(epidemice cauzate de virus gripal sau virusuri ca herpes) ,c)parotidite acute
bacteriene pe fon de casexie,infusficienta cardiaca, d) parotidita limfogena ,de contact cauzata
de obturarea cailor salivare cu corpi straini 2)Protidite cronice :
parenchimatoase,interstitiale,specifice(tuberculoase,actinomicete) 3)Sialolitiaza
Etiologie: Parotiditele au etiologie neurogena si neuroendocrine ,care cauzeaza tulburari de
secretie salivara sau patrunderea inf.in gl.salivare .Sialoadenitele neurogene apar in urma
interv.chirurgicale abdominale,casexie.Infectiile sunt cauzate de patrund.microorg.in gl.parotide
pe cale hematogena,stomatogena,limfogena si de contact.Factorii stomatogeni sunt stomatite
acute ,excoriatiile mucoasei bucale,,patrunderea corpilor straini In ducturile salivare ,calea
hematogena-infectii generale grave,calea limfogena-procese inflamatorii in reg.omf.
63.Diagnosticul diferentiat intre parotidita acuta epidemica si bacteriana , metode de
diagnostc si tratament
-Diagnosticul diferential se prezinta prin afectarea unilaterala (la epidemica e afectare bilaterala
dar la bacteriana unilaterala) , evolute cronica cu perioade de exacerbare si desen radologic
specific in forma de pom inflorit. -In parotidita bacteriana secretia salivara e scazuta si aspect
normal, abces parotidian , adenita, litiaza salivara insotita de colica salivara.Tratamentul
parotiditelor epidemice se face in sectia de boli contagioase si consta in izolarea bolnavului (20
zile) , repaus , lavaje antiseptice bucale,sialogoge,

vitaminoterapie.Tratamentul la parotidita bacteriana: regim alimentar pentru acceleratia


salivara, administrarea antibioticilor, Bio-R administrat oral sau parenteral , antiiflamatoare,
desenzibilizante, dezontoxicatii, .Local instilatii endocanaliculara cu tripsina , antibiotice, bio-r
(3-5 sedinte).

64. Caracteristica parotiditelor nou-nascutilor.Etiologie,clinica,tratament.


Etiologie : Apar foarte rar la copiii premature, copiii cu fond premorbid nefavorabil – patologii
associate congenital, infectii septice. Dezvoltarea parotiditelor este determinate de mastita
mamelor.
Tabloul clinic: debut acut, mai frecvent in prima saptamina de viata. Incepe cu o tumefactie in
regiunea glandei parotide, uni- bilateral, insotita de stari generale septice grave (stari de neliniste,
insomnia, frisoane, anorexie). Zona glandei parotide este congestionata, dolora la palpare, din
ductul hipertrofiat se elimina secretii purulente. Diagnosticul diferential se va efectua cu
osteomielita hematogena, care apare de obicei pe fondul septic al nou-nascutului.Tratamentul la
debutul bolii include administarea antibioticelor, desinsibilizantelor, terapia de dezintoxicare, iar
local- prisnite cu solutii de dimexid, unguente de heparina. In stadiile avansate, este indicata
evacuarea puroiului pe cale chirurgicala.

65. Litiaza salivara la copii, particularitati, diagnostic, tratament.


Litiaza salivara afecteaza copiii in perioada de adolescent, se localizeaza mai ales in glanda
submandibulara. Cauze ale litiazei salivare sunt tulburarile de metabolism, avitaminozele,
proprietatile chimice si fizice ale salivei. Litiaza salivara se caracteriziaza prin triada:1.
tumefactie submandibulara- ce apare in timpul unei mese, cu remisiune in scurt timp, 2. abces
salivar- o complicatie produsa prin suprainfectie, cu dureri intense care iradiaza in limba si in
ureche, cu febra, dificultati in masticatie, canalul Warton- congestionat, deschis, cu eliminari
reduse, hemiplanseul-edematiat, iar plica sublinguala-proeminenta (creasta de cocos)3.-tumora
salivara –cu suprafata neregulata de consistenta ferma,aderenta la planurile profunde,sensibila la
palpare. Tratamentul se va aplica in clinicele de specialitate. Calculul se va inlatura pe cale
chirurgicala, se vor administra antibiotice, desensibilizante, procedure locale fizioterapeutice,
masaj, aplicatii cu parafina.

66.Protidita cronica parenchimatoasa la copii,etiologia,clinica,diagnostic,tratament.

Afecteaza copii 5-10 ani,se localizeaza in parenchimul gl.salivare. ca etiologie poate fi


congenitala ,ca rezultat a modificarilor morfolog.de structura a gl.salivare.poate fi cauza
microbiana,in urma proceselor infm.ale gl.linfatici de orig.odontogena,rinogena etc.Declansarea
parotiditelor epidemice au loc pe fon de sistem imunitar scazut.Clinica : general-
frisoane,insomnie,stari de excitare,local-tumefactie unilaterala a gl.parotide(foarte rar
bilateral),dolora,fara modificari a tegumentelor ,tuberoasa la palpare,ductul stenon
congestionat,hiperemiat,cu eliminiari purulente viscoase,intre episoade acute uneori persista
parotidomegalia,cu secretie salivara usor redusa ,modificata-viscoasa,cu dopuri de
fibrina.Diagnostic : se face in baza radiografiei.Sialografia prezinta aspecte variate,glanda este
presarata,cu pete opace rotunde de diferite dimensiuni 1-4mm situate la extrim.canaliculelor
salivare,au uneori aspect de pom inflorit sau marc u fructe, la care se adauga dilatarea nergulata a
canalului stenon.Tratament : in perioada acuta regim alimentar pentru acceleratia salivara,
administrarea antibioticilor, Bio-R administrat oral sau parenteral , antiiflamatoare,
desenzibilizante, dezontoxicatii, .Local instilatii endocanaliculara cu tripsina , antibiotice, bio-r
(3-5 sedinte).In perioada de remisie se vor aplica preparate stimulatoare a factorilor imuni
locali si generali,asanarea focarelor croniceafectiunile generale a org., corectii in sistemul
imunitar.,fizioproceduri:raze scurte,fonoforeza,masaj,aplicatii cu parafina,blocade cu
novocaina,instilatii endocaniculare .

67. Particularităţile de dezvoltare a sistemului limfatic la copii in reg.omf


Nodulii limfatici au un rol important în sistemul imunitar – ei intervin în apărarea specifică şi
nespecifică a organismului faţă de agresiunile fizică, chimică şi infecţioasă, fiind în strînsă
corelaţie cu procesul de limfocitopoieză şi formarea anticorpilor specifici, cu funcţiile de
filtrare, metabolică şi limfocitolitică. Din punct de vedere morfologic, la nivelul unui nodul
limfatic putem observa trei zone distincte – capsula, zona corticală şi zona medulară – fiecare
dintre ele îndeplinind funcţii bine definite. Sistemul limfatic la copii trece pritr-o periodă de
dezvoltare morfologică şi funcţională difcilă. La nou-născuţi şi sugari, sistemul limfatic este
nedesăvîrşit iar imunitatea – imatură. În această perioadă, nodulii limfatici sunt reprezentaţi de
celule tinere, cu capacitate redusă de apărare; ei nu se determină clinic şi nu sunt implicaţi în
procesele de inflamaţie. Formarea lor are loc în primii 3 ani de viaţă ai copilului. La copiii de
3–5 ani, nodulii limfatici sunt dezvoltaţi ca unitate anatomică independentă, însă ei sunt
reprezentaţi prin elemente celulare tinere, cu o capacitate de fagocitoză imperfectă. Probabil,
din această cauză, la aceşti copii se observă o creştere numerică compensatorie de noduli
limfatici, localizaţi chiar şi în regiunile anatomice unde la adulţi nu se observă. Totodată,
nodulii limfatici nu sunt capabili să fixeze microbii în circulaţie şi elementele celulare tinere se
pot infecta uşor. De aceea, la 3–5 ani, clinic, adenitele se întîlnesc mult mai des. Treptat, odată
cu creşterea şi dezvoltarea organismului, mulți noduli limfatici se atrofiază, sau sunt înlocuiţi
cu ţesut fibros sau adipos.
68 Principiile de diagnostic si tratament a limfadenitelor cronice nespecifice regiunii oro-
maxilo-faciale la copii.
Limfadenitele cronice iau naştere prin cronicizarea unei adenite acute sau debutează cronic
primar în urma unor procese infecţioase repetate, cu localizare amigdaliană sau
dentoparodontală. Cel mai des sunt atacaţi ganglionii limfatici submandibulari şi cervicali.
Starea generală este afectată neînsemnat. Se pot prezenta o ușoară astenie cu mărirea vitezei de
sedimentare, modificarea moderată a formulei leucocitare și creșterea numărului de limfocite.
Nodulii limfatici sunt măriţi în volum, de consistenţă fermă, fără reacţie de periadenită,
nedureroși spontan sau la presiune, acoperiţi de tegumente cu aspect normal; uneori, ei pot
determina ştergerea reliefurilor anatomice. Sub această formă cronică, adenitele pot evolua
timp îndelungat. În lipsa tratamentului adecvat, ele pot evolua cu pusee de acutizare prin
suprainfecţie (adenite cronice supurative) sau retrocedează lent.Diagnosticul este extrem de
dificil deoarece ei pot fi afectați de o inflamație septică, varală, boli de sistem sau tumori.
Tratamentul limfadenitei cronice va ceda în urma unui tratament antimicrobian nespecific și
suprimarea factorilor cauzali. Dacă rezultatul tratamentului este negativ, se indică examinări
suplimentare (citologia, biopsia, probe de laborator), deoarece adenopatia poate fi doar o
manifestare a unei afecțiuni loco-regionale sau sistemice.

69. Limfadenita acuta seroasa la copii, etiopatogenie, clinica, diagnostic, tratament,


profilaxie.
Tabloul clinic Adenita seroasă se consideră prima fază de dezvoltare a procesului infecțios,
localizat în stroma ganglionului limfatic și prezintă o fază congestivă reversibilă. La această
etapă se produce o reacție inflamatorie acută, cu diapedeză accentuată. Debutează sub forma
unui nodul mărit ușor în volum, de consistenţă elastică, sensibil la presiune, fără elemente de
periadenită, mobil, tegumentele acoperitoare nu sunt modificate. Semnele generale sunt
nesemnificative (subfebrilitate) În decurs de 1–2 zile, nodulul creşte în volum aderănd la
planurile profunde (periadenită). La această etapă, apar dureri spontane şi provocate în
regiunea ganglionului limfatic afectat. La copiii mici, din cauza stratului gros de țesut adipos,
ganglionii limfatici măriți nu sunt observați la debut de boală. De obicei, primar apar
manifestările clinice de alterare a stării generale (subfebrilitet, insomnie, scăderea poftei de
mincare, stări de nelinişte, frisoane). În 98% din cazuri, adenitele acute evoluează paralel cu
infecțiile odontogene, rinogene, stomatogene etc. Uneori, cauzele nu pot fi depistate. Adenitele
supurate sunt favorizate de surmenări fizice, boli cronice ale organelor şi sistemelor, infecţii
grave suportate recent. Manifestările clinice generale sunt accentuate (febră, astenie).
Asimetriile sunt evidente, tegumentele acoperitoare devin hiperemiate, congestive, lucioase,
tensionate, aderente la planurile profunde, se percepe fluctuiență. Limfonodulul se rămolește,
parenchimul devine friabil, apar focare de supurație miliare. Fuziuea microabceselor crește
într-un abces voluminos, circumscris într-o capsulă formată din împingerea spre periferie a
unei porțiuni din parenchim. Tabloul clinic Manifestările clinice locale vor fi mai sărace, iar
cele generale –mai accentuate în adenitele cu localizare în spaţiile profunde şi la copiii de
vîrstă mică. În aceste situaţii, semnele clinice generale vor predomina în fața celor locale.
Mărirea în volum a ganglionului limfatic se va observa tîrziu. De obicei, în aceste cazuri,
tumefacția prezintă asimetrii abia percepute, uneori torticolis dureros, fără modificări
tegumentare. Adenitele cu localizare superficială nu prezintă dificultăţi în diagnostic. Apar în
formă de tumefiere circumscrisă, ușor sezizat de părinți chiar din faza congestivă. Datorită
diagnosticului precoce, semnele generale sunt nesemnificative (ușoară subfebrilitate).
Diagnosticul adenitelor nu prezintă dificultăţi, cînd sunt localizate în planurile superficiale.
Pentru diagnosticul adenitelor localizate în planurile profunde este necesar de sonografia
regiunii, puncţia de diagnostic, anamneza debutului.
Diagnosticul diferențial al adenitelor cu localizare în regiunea submandibulară se face cu
submaxilita acută, parotidita epidemică cu debut în glanda salivară submandibulară –
caracterizate prin retenție salivară, congestia crestei sublinguale și a orificiului canalului
Warthon. Palparea bimanuală evidențiează glanda submaxilartă mărită. Submaxilita acută
constată calculi radioopaci în canalul Warthon.

70. Boala ghearelor de mâțăla copii; etiopatogenie, clinică, diagnostic, tratament,


profilaxie.
Boala ghearelor sau a zgarieturii de pisica este o boala infectioasa, in a carei etiologie cel mai
frecvent este implicata Bartonella henselae. B. henselae este un bacil mic, gram negativ, aerob,
cu crestere lenta. Boala poate produsa si de alte microorganisme cum ar fi alte bacterii din
genul Bartonella (bacilliformis, quitania, elizabethae, vinsonii) sau Afipia felis. Epidemiologie
Se intalneste mai frecvent la copii, mai mult de 50% din pacienti au sub 18 ani. Infectia se
produce in urma inocularii cutanate ca urmare a unei zgarieturi sau muscaturi de pisica, mai
frecvent pui de pisica cu varsta sub 6 luni. Contactul cu pisicile a putut fi evidentiat la 90-95%
din pacientii cu boala ghearelor de pisica. Aproximativ 70-90% din cazurile de boala apar
toamna sau la inceputul iernii, posibil asociat cu cresterea numarului de pisoi si infestarea cu
purici din timpul verii.. Tabloul clinic Cea mai importanta manifeastare a bolii e reprezentata de
adenopatie, care, in cele mai multe cazuri, cuprinde un singur ganglion. Adenopatia poate fi
asociata cu manifestari sistemice si poate asocia complicatii severe, mai ales in cazul bolnavilor
imunocompromisi: febra (38-39˚C), anorexie, cefalee, splenomegalie, neuroretinita, afectari
cutanate (angiomatoza nodulara, eritem nodos), artrita, osteomielita, pneumonie, encefalita,
hepatita. .Adenopatia apare dupa 1-2 saptamani de la contactul infectant si afecteaza de cele mai
multe ori prima sau a doua statie ganglionara care dreneaza locul de inoculare. Adenopatia este
localizata, in ordinea frecventei, la nivel axilar, cervical, submandibular, preauricular,
epitrohlean, femural sau inghinal. In 10-20% din cazuri apare afectarea mai multor sedii
ganglionare. Ganglionii afectati sunt durerosi cu tegumentele supraiacente rosii, calde si
indurate. Remisiunea adenopatiei variaza intre 4-6 saptamani, dar poate dura chiar si mai multe
luni.. Sindromul oculoglandular Parinaud este cea mai frecventa complicatie oftalmologica,
afecteaza aproximativ 5% din totalul pacientilor si apare dupa inocularea la nivelul mucoasei
conjunctivale sau a pleoapei. Consta in conjunctivita granulomatoasa unilaterala acompaniata de
limfadenita regionala , cel mai frecvent preauricular. Conjunctivita se remite in cateva
saptamani, dar adenopatia poate persista cateva luni. Tratament Boala zgarieturilor de pisica are
o evolutie autolimitata, cele mai multe cazuri remitandu-se in 2-4 saptamani. B. henselae este
sensibila la multe antibiotice in vitro, dar s-a observat ca nu toate antibioticele la care bacteria e
sensibila in vitro sunt eficiente in vivo. Pana la stabilirea diagnosticului, cei mai multi pacienti
sunt tratati empiric cu antibiotice ce acopera tot spectrul de germeni sugerati de contextul clinic
(azitromicina, doxiciclina, ciprofloxacina, rifampicina, eritromicina, claritromicina, trimetoprim-
sulfametoxazol). In urma tratamentului, adenopatiile se remit mai repede si sunt ameliorate si
celelalte simptome. Totusi nu exista tratament specific aprobat, cei mai multi autori considers ca
boala necesita doar supravegherea atenta a evolutiei. Se recomanda analgezice (ibuprofen,
aspirina), comprese calde si evitarea traumatismelor la nivelul ganglionilor si a abdomenului in
caz de splenomegalie. Nu se recomanda incizia si drenajul ganglionilor, dar aspiratia pe ac in
adenopatiile mari are efecte decompresive, realizand calmarea durerii. Profilaxie Ca masuri
profilactice se recomanda evitarea contactului cu pisicile, mai ales cu puii mai mici de 6 luni de
zile. Taierea ghearelor si evitarea jocului agresiv cu pisicile previn producerea leziunilor. De
asemenea, deparazitarea animalelor si prevenirea infestarii cu purici asigura oprirea transmiterii
intre pisici a agentului patologic.

71.Osteomielita cronică distructivă a maxilarelor la copii: etiopatogenia, diagnostic


diferențiat, clinică, tratament, profilaxia.
Etiopatogenie:este consecinta ost.a.odont,apar pe fondul starii generale(affect.contagioase care
diminueaza imunitatea) sau locale(asistenta chirurgicala nu a fost efectuata promt si
deplin,tratament national al focarelor cornice odontogene).Se intilneste la copii de 7-13 ani
perioada care coincide cu schimb fiziologic intensive.Se intilnesc la copii cu maladii contagioase
sau acute, in special pe fond de infectii virale acute, rujeola, scarlatina. Clinica:starea generala
este ameliorate,temperature valorii normale,uneori stari subfebrile, leucocitoza,eozinofilie,
scaderea monocitelor.Starea locala-ameliorata,dar se mentine tumefactia moderata a partilor
moi,indolora.Nodulii limf mariti si dolori .Pe mucoasa sau tegumente apar fistule, se percepe
osul diminuat de periost, rugos, iar sechestrele sunt mobile.Tratament: sechestrectomie-in caz ca
sunt sechestre mari care nu au tendinte de resorbtie si prezenta mug dent permanenti
mortificati.Pt a nu leza zonele de crestere interventia trebuie sa se practice pe cale endobuc, cu
menajarea periostului.Profilaxia: asanarea cav buc,respectarea principiilor de tratament in
perioada acuta,tratament in conditii de spitalizare, diagnostic precoce a osteomielitelor acute
odontogene.Complicatii:abcese, flegmoane,sechestrare totala de ram, fr mand,mortificarea
mugurilor dent, osteoartroza.

72.Osteomielita odontogenă a maxilarelor la copii: definiţia, clasificare, etiopatogenie,


particularităţile evoluţiei clinice a osteomielitei la copii.
osteomielite, sunt procese declanşate de pătrunderea germenilor patogeni la nivelul ţesutului
osos, provocînd procese supurative întinse cu dezvoltarea zonelor de osteonecroză. Se
caracterizează prin simptome accentuate de intoxicaţie supurativă-necrotică, modificări
radiologice, clinice şi de laborator. Clasificare:După mecanismele de pătrundere a agentului
cauzal:odontogene, hematogene si traumatice, iar în raport cu evoluţia clinică în acute si cronice:
pot fi specifice(tuberculoase, sifilitice si actinomicotice.) și nespecifice(distructive, distructiv-
proliferative, proliferative) Declanşarea osteomielitei participă o asociaţie mixtă de
microorganisme, rolul principal revenindu-le stafilococilor, streptococilor, microorganismelor
grampozitive şi gramnegative. În formele grave se depistează streptococi anaerobi şi stafilococi
plasmopozitivi.Patogenia.trei ipoteze: Bobrov şi Lexer (ipoteza embolică infecţioasă); Derijanov
(ipoteza de sensibilizare a organismului); Semencenko (ipoteza dereglărilor neuro-
reflectorii).Clinic. Debutul este, de obicei, brusc. Tabloul clinic al osteomielitei acute
odontogene depinde de vîrsta copilului, cu cît este mai mic copilul, cu atît mai grav evoluează
maladia. Sistemul imun general şi local imatur, reactivitatea organismului scăzută şi proprietatea
sporită de resorbţie a toxinelor din focarul infecţios generează debutul şi evoluţia osteomielitelor
acute odontogene rapide cu intoxicaţii accentuate, caracteristice copiilor. Perioada de la primele
semne clinice ale pulpitei acute pînă la instalarea osteomielitei acute este de 1–2 zile. Semnele
generale sunt severe şi deseori (la copiii mici) apar înaintea semnelor clinice locale. Copiii
prezintă stări de nelinişte, excitare, insomnie, anorexie, febră, frisoane, puls accelerat, slăbiciuni,
adinamie. La copiii mici si la adolescenţi, pe fond de intoxicaţii sunt posibile vome, convulsii,
tulburări gastrointestinale, semne de excitare a sistemului nervos central.

73. Osteomielita odontogenă acută la copii: particularități de etiopatogenie, clinica,


diagnostic.
Osteomielita acută odontogenă -infecţie a maxilarelor, cauzată de pătrunderea germenilor
patogeni din focarele periapicale. 3 ipoteze: Bobrov şi Lexer (ipoteza embolică infecţioasă);
Derijanov (ipoteza de sensibilizare a organismului); Semencenko (ipoteza dereglărilor neuro-
reflectorii).
Debutul brusc. Clnica depinde de vîrsta copilului,reactivitatea organismului. La copil mai mic
evoluează maladia mai grav. De la pulpitei acute pînă la osteomielitei acute sunt 1–2 zile.
Semnele generale sunt severe şi deseori (la copiii mici) apar înaintea semnelor clinice locale.
Stare de nelinişte, excitare, insomnie, anorexie, febră, frisoane, puls accelerat, slăbiciuni,
adinamie. Posibile vome, convulsii, tulburări gastrointestinale, semne de excitare a sistemului
nervos central.Tumefacţia perimandibulară /perimaxilară difuză, tegumente congestive,
lucioase, destinse, însoţite de flegmoane ale spaţiilor profunde sau superficiale perimaxilare.
întinderea edemului spre regiunile limitrofe, uneori antrenînd și sinusurile paranazale. LA
mandibulă afectează părţile moi submandibulare/submentoniere, răspîndind spre cervical.
Endobucal, mucoasa tumefiată pe toată semiarcada afectată, vestibular şi lingual provocind
hipersalivaţie, disfagie, trismus. Dinţii cauză durerosi,mobili,cu eliminări purulente din
parodonţiu. Procesul septic de la dinţii temporari poate interesa mugurii dinţilor permanenţi.
Examenul clinic la copii prezintă unele dificultăţi. Sensibilitatea dentară la percuţie, semnul
Vincent d’Alger, hipoestezia nervului infraorbital, se determină greu. Este important ca
diagnosticul diferenţial al mobilităţilor dentare cauzate de procesul inflamator să se facă cu
cele cauzate de rizoliza radiculară.
Tabloul radiologic La sfîrşitul primei săptămîni se observă un proces de demineralizare.
Opacitatea mărită, desenul trabecular şters, corticala subţiată, pe alocuri erodată. Ex de lab :
leucocitoză (15.10 9/L – 20.10 9/L), neutrofiloză (70–80%), limfopenie (pînă la 10%).
Osteomielitele grave -anemii cu nivelul hemoglobinei scăzut (83–67 g/l), eritrocitopenie (3.10
- 12/l); viteza de sedimentare a eritrocitelor – 40mm/oră.
Diagnosticul osteomielitei acute odontogene Semnele clinice locale, în baza cărora se va stabili
diagnosticul 1) prezenţa dintelui cauză; 2) mobilitatea dintelui cauză şi a celor vecini, chiar
fiind sănătoţi; 3) abcesele subperiostale întinse, localizate bilateral (lingual şi vestibular) pe
apofiza alveolară, 4) eliminările purulente din parodonţiul dinţilor aflați în zona afectată.
Diagnosticul diferenţial :periostitele acute odontogene,procesele de inflamație ale parotidei

74. Osteomielita odontogenă acută la copii, tratament, profilaxie, prognosticul.


Prognosticul depinde de localizarea proces şi de vîrsta copilului. Cu cît mai mic este copilul,
cu atît mai grav evoluează osteomielitele acute ale maxilarelor iar mandibulare mai ușor. In
primele zile pot apărea semne meningiale (adinamia, somnolenţa, inapetență, astenie, reflexele
patologice). Cu cît este mai mare copilul evoluția la mandibula este mai gravă, iar cele ale
maxilarelor mai ușoare. La copiii mari osteomielita mandibulară se complică cu flegmoane
submandibulare.
Trat. Chirurgical şi terapeutic. Dinții cauzali indicați la extracții. Abcesele subperiostale se
deschid cu incizii și decolări largi ale periostului. Evacuarea lichidului purulent sub anestezie
generală. Uneori, ele trec în procese cronice.
75. Osteomielita odontogenă cronică destructivă-productivă la copii; particularități de
etiopatogenie, clinică, diagnostic, tratament, profilaxie, prognosticul.
La copii de 7-13 an,la 7-10 zile de la debutul fazei acute.Diagnostic definitive se face la 1-1,5
luni. Clinic stare generala ameliorate,leucocitoza,eozinofilie,scadere monotice. Tumefactie
moderata,indolora a partilor moi. Apar fistule pe mucoasa apofizei sau tegumente apar fistule.
Osul rugos, scechestre mobile de diferite marimi.
Radilogic sectoare difuze de resorbtie a subtantei corticalei si maduvei. Distructia osoasa la copii
se determina la 2-3 luni.
Procesele de distructie decurg rapid si difuz,afectind mugurii dintilor permanenti.
Se formeaza sehestre intinse cu regenerare periostala si endoosala sczuta.
Indicatii pu sechestrectomie la copii: sechestre ari fara tendinta de resorbtie,prezenta mugurilor
dentari mortificati. Intervantie pec ale endobucala,cu menajarea periostului.
Profilaxia: asanarea cav bucale,tratarea perioadei acute,asistenta medicala chirurgicala,terapie
conservative.
Complicatii: abcese,flegmoane,sechestrare toala a ramului,fractura mandibulei.osteoartroza
ATM,tulburari de dezvoltare a mandibulei,ocluzii patologice.

76.Osteomielita hematogenă acută la copii: etiopatogenie, diagnostic, clinica, tratament,


profilaxie, prognostic.
Osteomielita hematogenă -proces purulent care se instalează în os după migrarea infecţiei din
regiunile îndepărtate ale organismului, pe cale hematogenă. Osteomielita hematogenă la copii
se dezvoltă, de obicei pe fond de stare septică .Cauza instalării :infecţiile umbilicale,
piodermiile cutanate, afecţiunile contagioase, infecţiile respiratorii, otitele, etmoiditele,
traumatismele mucoasei, leziunile mucoasei faringiene, inflamaţiile în organismul mamei
(mastita).La maxilar ele sunt localizate la apofiza frontală şi malară ale maxilarului, cu
răspîndirea apoi la oasele nazale şi malare, la mandibulă în procesul articular. Apare în prima
lună de viaţă a copilului, deseori pînă la un an şi mai rar la 3–7 ani. Se instalează brusc, cu
răspîndirea rapidă a procesului. În perioada acută, inflamaţia părţilor moi se va localiza în
regiunea infraorbitală şi partea laterală a nasului sau în regiunile infraorbitală şi orbitală
externă. Deseori, tumefacția este localizată la unghiul lateral cît și median al ochiului.
Tegumentele palpebrale edemanțiate, hiperemiate, globul ocular întredeschis, uneori la
exoftalm. Respiraţia nazală dereglată. La a doua sau a treia zi, odată cu resorbţia stratului
cortical osos, apar abcese subperiostale. Instalarea fistulelor şi sechelelor precoce (la a doua
zi), cu localizarea lor în cavitatea orală (pe palatin şi în vestibulul cavităţii orale), la ungiurile
median şi lateral ale ochiului, pe partea laterală a nasului. Tabloul radiologic prezintă zone de
resorbţie osoasă focară sau difuză. Mugurii dentari din focar devin sechestre, menţinînd focare
de inflamaţie cronică o perioadă îndelungată. Osteomielita hematogenă mandibulară se
instalează mai frecvent la vîrsta de pînă la o lună şi pînă la un an. Tabloul clinic local este mai
sărac decît la maxilar, iar boala evoluează mai lent. Tumefacţia în regiunea parotidei sau în cea
submandibulară va apărea după 3–4 zile. Poate fi afectat ductul auditiv cu resorbţia peretelui
inferior. Tirziu apar fistule – localizate submandibular, retromandibular sau pe plica de
tranziţie în cavitatea orală. Trecerea formei acute în formă cronică la mandibulă se observă mai
rar decît la maxilar. Tratamentul neraţional se complică cu instalarea flegmoanelor în
regiunile submandibulară, parotidiei, submaseterială, în spaţiul pterigomandibular. La a 7-a zi
radiologic apar focare difuze de resorbţie osoasă. Sechestrele se vor determina la a 3-a
săptămînă ,localizate mai des la marginea inferioară a orbitei, palatul dur, oasele nazale. La
mandibulă sunt lezate apofizele condiliene. Reacţiile de osteoformare sunt atenuate.
Diagnosticul diferenţial :infecţiile acute oftalmice, otitele acute şi cronice medii, devinind
deosebit de dificile cînd fistulele se deschid în ductul auditiv. Diagnosticul se bazează pe
examenul radiologic şi imaginea tomografiei computerizate.
Tratamentul in terapie intensivă. Tratamentul chirurgical -evacuarea lichidului purulent. Formele
toxice şi septicopiemice la copiii mici au un final letal. Complicatii: deformaţii ale
maxilarelor, asimetrii faciale, deformaţii ale pleoapelor, anodonţii secundare, artroze sau
anchiloze.
77. Osteomielita cronica hiperplastică la copii (osteomielita Garre); etiopatogenie, clinică,
diagnostic diferențiat, tratament.
Se mai numeste periostita osifivanta , osteomielita pseudosarcomatoasa,osteomielita cronica
sclerozanta, primara sau productica
E o forma rara, intilnita la varsta eruptiei dentare , in perioada de crestere intensive a maxilare lor
12-15ani. Mandibula e afectat mai des. Originea odontogena e 60-70% ,etiologia nu e
determinate pina in prezent. Un rol important in dezvoltarea osteomielitei o au agentii microbieni
atipici, cu virulent scazuta, ca rezultat al folosirii nerationale a antibioticelor, tratamentul
national endodontic al dintilor primary, deprimarea sistemului imunitar
Tabloul clinic: initial evolueaza cronic , fara afectarea starii generale cu simptome locale
attenuate , debuteaza cu dureri neintemeiate. E depistat accidental in timpul examenului
profilactic sau la exteriorizare . evolueaza cu perioade de exacerbare si cronicizare 1-2 anu cu
fistule intraorale sau extraorale care se pot inchide spontan. Se manifesta prin ingrosarea cortico-
periostala difuza a osului, localizat la nivelul corpului si unghiului mandibular, nu afecteaza
ganglionii limfatici, sangvin are loc scaderea hemoglobinei si eritrocitelor. La exacerbari pot
aparea semen de inflamare
La biopsie se observa forme atipice de stafilococi si streptococci, cu crestere lenta si bacteria de
tip L cu virulenta scazuta si hiperproductie de tesut osos
Tablou radiologic: ingrosarea difuza a osului prin stratificari periostale urmata de osteogeneza
edoosoasa. La inceput parallel marginei bazilare apare o fisie alba care treptat devine mai lata ,
peste 2-3 luni intre stratul periostal si marginea bazilara apare tesut osos tinar, fara structura. Se
modifica si tesutul periostalosificant ce are orintare orizontala apoi vertical in raport cu marginea
bazilara , dupa 6-8 saptamini osul compact devine poros. Imaginea radiologica se caractezireaza
prin inlocuirea arhitectonicii normale cu desen trabecular neordinar
Osteomielita se caracterizeaza prin focare periapicale la dinti obturati incomplete sau afectati
retrograde, radiologic process infectios periapical cu contur neuniform , periodontiu dilatat si
afectarea mugurilor permanenti.
Diagnostic diferential: cu osteita. Inflamatia locala si generala apare dupa un episode acut
dentoparodontal. Displazii fibroase , tumori osoase benign , tumori maligne infectii septic .
examenul morphologic confirma diagnosticul iar radiologic pune in evident continuarea
cotricalei pastrate
Tratamentul este complex :chirurgical, stomatologic, therapeutic.
Chirurgical se elimina focarele periapicale rezectie apicala , inlaturarrea mugurilor mortificati si
modelarea reliefului mandibular. Antibioterapie, imunizare pasiva si active , asanarea focarelor
cornice din organism
78. Complicaţiile locale, generale, precoce şi tardive a osteomielitelor maxilarelor la copii.
Rezultatele osteomielitei hematogene la copii sunt direct proporţionale cu forma ei acută.
Formele toxice şi septicopiemice la copiii mici au un final letal. Odată cu creșterea
organismului pot apărea deformaţii ale maxilarelor, dezvoltarea insuficientă manifestată prin
asimetrii faciale, deformaţii ale pleoapelor, anodonţii secundare, artroze sau anchiloze. Ele sunt
cauzate de înlăturarea sechestrelor de pe marginea orbitală, distrugerea zoneleor de creştere,
sechestrarea mugurilor dentar.
79. Leziunile traumatice ale regiunii oro-maxilo-faciale ale partilor moi la copii.
Clasificare. Particularități de etiologie, clinică și tratament.
Traumat- lez produsa prin intreruperea continuitatii tegum sau mucoaselor
Clasificare:
Reg anatom-patolog:plagi ale buz,limbii,plaseului,obrazului.
Agent vulnerant:arma de foc,copita,muscatura de animale
Numarul si intinderea:unice,multiple,limitate sau intinse
Profunzimea:superf sau profunde
Gravitatea:plagi usoare,grave
Asocierea cu fracturi ale planului osos subadiacent
Timpul scurs:plagi recente(pin la 24h),plagi vechi( peste 24H)

Clinica:semne ale lez primare(echimoze,hematoame,sol de continuitate in toate var lor care


singer in masa sau localizat)tulb loco-regionale,dureri spontane sau provocate de mobilizarea
partilor moi sau osoase,hipersalivatie,tulb de masticatie.fonatie,deglutitie,incontinenta cav
orale,;tulb generale(febra,agitatie,stare de neliniste,sindrom hipovolemic,tulb psihice).
Tratamentul:
1.Initial se face tratm complicat imediate grave:
combaterea asfixiei,hemostaza,combaterea socului,pe plaga se aplica pansament provizoriu,apoi
bolnavul se va transporta intr un serviciu de specialitate,tratam lez asociate grave.
2.Tratam lez asociate grave
3.Tratm imediat al plagilor faciale
80. Leziunile traumatice ale regiunii oro-maxilo-faciale la copii. Particularități de etiologie.
Clasificare:

Lez ale partilor moi(contuzii,excoriatii,lez musculare si a limbii,muc cav buc,gl saliv).Lez


dentare(coronare,radicul,luxatii).Leziuni ale maxilarelor.Fracturi ale malarului si arcului
sau.Leziuni ale partilor moi combinate cu cele dentare.Lez traumatice ale reg max-facial asociate
cu traum cerebrale inchise.Lez traumatice ale reg oro-max-facial asociate cu lez traum ale altor
regiuni.
Clinic deosebim:lez inchise(echimoze,contuzii.) deschise(excoriatii,plagi..)
Etiologie: factori habituali 53%,sportivi 35%, accidente rutiere 2%.Ele sunt consecinte ale unor
lovituri puternice,directe si indirecte,produse prin caderi de la inaltimi,accidente rutiere,lovituri
de animale.

81==Leziunile traumatice ale regiunei OMF: traumatizme dentare în dentiția de lapte,


particularități de etiologie, clinică, diagnostic și tratament. :

1. Leziuni dentare: fisuri ale smalţului fără pierderi de substanţă;


fracturi coronare:
simple, nepenetrante în camera pulpară;
complicate, penetrante în camera pulpară; c) fracturi radiculare: în treimea cervicală; în
treimea medie;
în treimea apicală; d) fracturi corono–radiculare: nepenetrante; penetrante;cominutive.
2. Leziuni parodontale:
contuzii parodontale: in sens vestibule-oral cu luxatţe vestibulară sau orală; in sens mezio-distal,
cu luxaţii laterală în spaţiul unui dinte absent; în ax, cu intruzie sau extruzie;
a) luxaţii dentare totale, cu deplasarea completă a dintelui din alveolă.
Particularitati: 1. Rezistenţă scăzută a dinților în perioada de formare și rizaliză. 2. Prezenţa
focarelor periapicale cronice. 3. În perioada schimbului fiziologic, procesul alveolar este
predispus ttraumatismelor. 4) Tulburările fiziologice de mineralizare. 5. Traumatismele dentare
produse în timpul acceselor de epilepsie. 6) Malocluziile de clasa II, diviziunea I.
Clinic: Se vor determina deplasările dentare în cele trei planuri (sagital, orizontal, vertical),
mobilităţile dentare, dinţii afectaţi, starea ţesuturilor periapicale. Mobilitatea orizontală sau
verticală se va identifica printr-o palpare ușoară a suprafeţelor lingual şi vestibulare ale dinţilor,
cu ajutorul policelor sau oglinzelor stomatologice. Mobilitatea a doi sau a trei dinţi va indica
fractura apofizei alveolare. Testul vital . 10 mA necroza pulpara.
Examinarea radiologică în perioada de pretratament va determina etapa de formare radiculară;
prezenţa fracturilor radiculare şi localizarea lor; modificările patologice periapicale; gradul de
intruzie şi extruzie, raportul dinţilor primari lezaţi faţă de mugurii dentari permanenţi.
82==Leziunile traumatice a regiunei OMF la copii: traumatismele mandibulare la copii,
particularități de etio-patogenie, clinică și tratament.
Copii au comportament activ. Traumatisme prin cadere in timpul jocului . Masa corpului mică,
părţile moi cu un strat gros de ţesut adipos, bula Bichat bine dezvoltată, prevalenţa substanţelor
organice in raport cu cele neorganice, periostul destul de gros, cu o reţea vasculară abun-dentă,
care imbracă mandibula ca o cuticulă protectoare; mugurii dentari in corpul maxilarelor; canalele
Havers largi redau o elasticitate deosebită tegumentelor şi oaselor maxilo-faciale şi cu forme
deosebite de leziuni traumatice a regiunii maxilo-faciale (traumatisme asociate). Alternarea
perioadei de creştere intensivă a organismului cu cea lentă; proiectarea superficială a nervului
facial la nivelul glandei salivare parotide; localizarea inferioară a orificiului duetului glandei
salivare parotide, cu un traiect curb al duetului; discrepanţele proceselor alveolare superioare şi
inferioare la nou-născuţi şi la copiii de virstă fragedă, cauzate de dezvoltarea insuficientă a
apofizelor alveolare şi de persistenţa bulei Bichat bine dezvoltate la nivelul lor; dezvoltarea
insuficientă a maxilarului in plan vertical şi localizarea cavităţii orale la nivelul planşeului
orbital; dezvoltarea insuficientă a mandibulei, cu imitarea fiziologică a microgeniei; volumul mic
al cavităţii orale; forma plată a palatului dur; limba alungită şi turtită; fenomenele schimbului
fiziologic şi gradul crescut de contaminare a mucoasei la eruperea dentară - toate aceste procese
sunt specifice doar copiilor şi influenţează mult diagnosticul şi tratamentul traumatismelor.
Clinica: mobilitate osoasa anormala, insotita sau nu de crepitatii sau cracmente, intreruperea
continuitatii oasoase, deformarea reliefului osos, tulburari de ocluzie dentara, dureri in zona
fracturii,echimoze,tumefactii , laterodeviatii, hipersalivatie, dereglari de fonatie, deglutitie,
masticatie.
Tratament: bandaj mentocefalic, fronda mentoniera, ligaturi de sirma, atele, cape, aparate
ortodontice, osteosinteza, placi de titan...

83==Leziunile traumatice dentare la copii: Leziunele traumatice în dentiția de lapte,


particularități de tratament chirurgical, prognostic. 84==Leziunile traumatice dentare la
copii: leziunele traumatice în dentiția permanenta, clasificarea, particularități de
diagnostic, clinic și tratament.
3. Leziuni dentare: fisuri ale smalţului fără pierderi de substanţă;
fracturi coronare:
simple, nepenetrante în camera pulpară;
complicate, penetrante în camera pulpară; c) fracturi radiculare: în treimea cervicală; în
treimea medie;
în treimea apicală; d) fracturi corono–radiculare: nepenetrante; penetrante;cominutive.
4. Leziuni parodontale:
contuzii parodontale: in sens vestibule-oral cu luxatţe vestibulară sau orală; in sens mezio-distal,
cu luxaţii laterală în spaţiul unui dinte absent; în ax, cu intruzie sau extruzie;
b) luxaţii dentare totale, cu deplasarea completă a dintelui din alveolă.
Clinic: Se vor determina deplasările dentare în cele trei planuri (sagital, orizontal, vertical),
mobilităţile dentare, dinţii afectaţi, starea ţesuturilor periapicale. Mobilitatea orizontală sau
verticală se va identifica printr-o palpare ușoară a suprafeţelor lingual şi vestibulare ale dinţilor,
cu ajutorul policelor sau oglinzelor stomatologice. Mobilitatea a doi sau a trei dinţi va indica
fractura apofizei alveolare. Testul vital . 10 mA necroza pulpara.
Examinarea radiologică în perioada de pretratament va determina etapa de formare radiculară;
prezenţa fracturilor radiculare şi localizarea lor; modificările patologice periapicale; gradul de
intruzie şi extruzie, raportul dinţilor primari lezaţi faţă de mugurii dentari permanenţi
85==Leziunile traumatice a maxilarului superior la copii în raport cu vîrsta: etiopatogenia,
clinica, tratament, prognostic.
Copii au comportament activ. Traumatisme prin cadere in timpul jocului . Masa corpului mică,
părţile moi cu un strat gros de ţesut adipos, bula Bichat bine dezvoltată, prevalenţa substanţelor
organice in raport cu cele neorganice, periostul destul de gros, cu o reţea vasculară abun-dentă,
care imbracă mandibula ca o cuticulă protectoare; mugurii dentari in corpul maxilarelor; canalele
Havers largi redau o elasticitate deosebită tegumentelor şi oaselor maxilo-faciale şi cu forme
deosebite de leziuni traumatice a regiunii maxilo-faciale (traumatisme asociate). Alternarea
perioadei de creştere intensivă a organismului cu cea lentă; proiectarea superficială a nervului
facial la nivelul glandei salivare parotide; localizarea inferioară a orificiului duetului glandei
salivare parotide, cu un traiect curb al duetului; discrepanţele proceselor alveolare superioare şi
inferioare la nou-născuţi şi la copiii de virstă fragedă, cauzate de dezvoltarea insuficientă a
apofizelor alveolare şi de persistenţa bulei Bichat bine dezvoltate la nivelul lor; dezvoltarea
insuficientă a maxilarului in plan vertical şi localizarea cavităţii orale la nivelul planşeului
orbital; dezvoltarea insuficientă a mandibulei, cu imitarea fiziologică a microgeniei; volumul mic
al cavităţii orale; forma plată a palatului dur; limba alungită şi turtită; fenomenele schimbului
fiziologic şi gradul crescut de contaminare a mucoasei la eruperea dentară - toate aceste procese
sunt specifice doar copiilor şi influenţează mult diagnosticul şi tratamentul traumatismelor.
Clinica: mobilitate osoasa anormala, insotita sau nu de crepitatii sau cracmente, intreruperea
continuitatii oasoase, deformarea reliefului osos, tulburari de ocluzie dentara, dureri in zona
fracturii,echimoze,tumefactii , laterodeviatii, hipersalivatie, dereglari de fonatie, deglutitie,
masticatie.
Tratament: bandaj mentocefalic, fronda mentoniera, ligaturi de sirma, atele, cape, aparate
ortodontice, osteosinteza, placi de titan...

86==Leziunile traumatice dentare la copii. Clasificare. Traumatisme dentare cu intruzie la


dentia primară. Etiologia, clinica, tratament, complicații. 87== Leziunile traumatice
dento-parodontale în dentiția mixta la copii. Particularități de diagnostic și tratament.
88== Leziunile traumatice dento-alveolare la copii în dentiția mixtă. Particularități de
diagnostic, aspect clinic și tratament. 89==Traumatismele dento-parodontale la copii în
dentiția permanenta: clinica, diagnostic, principiu de tratament în raport cu vîrsta.
90==Leziunile traumatice dento-parodontale în dentiția mixta la copii. Particularități de
diagnostic și tratament.
5. Leziuni dentare: fisuri ale smalţului fără pierderi de substanţă;
fracturi coronare:
simple, nepenetrante în camera pulpară;
complicate, penetrante în camera pulpară; c) fracturi radiculare: în treimea cervicală; în
treimea medie;
în treimea apicală; d) fracturi corono–radiculare: nepenetrante; penetrante;cominutive.
6. Leziuni parodontale:
contuzii parodontale: in sens vestibule-oral cu luxatţe vestibulară sau orală; in sens mezio-distal,
cu luxaţii laterală în spaţiul unui dinte absent; în ax, cu intruzie sau extruzie;
c) luxaţii dentare totale, cu deplasarea completă a dintelui din alveolă.
Particularitati: 1. Rezistenţă scăzută a dinților în perioada de formare și rizaliză. 2. Prezenţa
focarelor periapicale cronice. 3. În perioada schimbului fiziologic, procesul alveolar este
predispus ttraumatismelor. 4) Tulburările fiziologice de mineralizare. 5. Traumatismele dentare
produse în timpul acceselor de epilepsie. 6) Malocluziile de clasa II, diviziunea I.
Clinic: Se vor determina deplasările dentare în cele trei planuri (sagital, orizontal, vertical),
mobilităţile dentare, dinţii afectaţi, starea ţesuturilor periapicale. Mobilitatea orizontală sau
verticală se va identifica printr-o palpare ușoară a suprafeţelor lingual şi vestibulare ale dinţilor,
cu ajutorul policelor sau oglinzelor stomatologice. Mobilitatea a doi sau a trei dinţi va indica
fractura apofizei alveolare. Testul vital . 10 mA necroza pulpara.
Examinarea radiologică în perioada de pretratament va determina etapa de formare radiculară;
prezenţa fracturilor radiculare şi localizarea lor; modificările patologice periapicale; gradul de
intruzie şi extruzie, raportul dinţilor primari lezaţi faţă de mugurii dentari permanenţi.
Luxatiile usoare nu necesita tratament.
Luxatii grad2 –reducere manuala si imobilizare cu gutiere
Luxatii grad 3- extractii
Intruzia- in dentitia primara fracmentul se lasa pentru ca o data cu eruptia va fi expulsat.
Reimplantarea dinţilor include: pregătirea dintelui și alveolei, reimplantarea, imobilizarea.
Dintele luxat care se află în afara cavităţii orale mai mult de 5 minute se consideră contaminat.
Reimplantarea dintelui luxat pînă la două ore de la accident se poate vindeca prin restabilirea
vascularizației dentare. Vindecarea zonelor de pe suprafaţa radiculară cînd acestea sunt lipsite de
periodont sau şi-au pierdut vitalitatea, are loc prin resorbţia cementului şi a dentinei. Zonele de
resorbţie radiculară periferică pot fi ocupate de ţesut inflamator de granulaţie. Perioada de la
momentul luxaţiei dintelui din alveola lui şi pînă la resorbţia radiculară totală, cu pierderea
dintelui, se numeşte perioada de supravieţuire. Această perioadă este determinată de stadiul de
dezvoltare a rădăcinii, precocitatea tratamentului, vîrsta copilului, metoda de imobilizare, gradul
de lezare a apofizei alveolare, modalitatea de păstrare a dintelui luxat în perioada de la accident
și pînă la reimplantare. Supravieţuirea dintelui cu rădăcinile nedesăvîrşite este de 2 ani; cu
apexul neformat – de 3–5 ani. Cele mai favorabile remediile de păstrare a dinţilor luxaţi se
consideră soluţiile fiziologice, saliva, laptele.

91.Traumatismele dento-parodontale la copii. Particularități de tratament în dentiția


mixtă.
Clasificarea leziunilor traumatice dento–parodontale:1.Leziuni dentare:a)fisuri ale smalţului
fără pierderi de substanţă;b) fracturi coronare:simple, nepenetrante în camera pulpară;
complicate, penetrante în camera pulpară;c) fracturi radiculare:în treimea cervicală;
în treimea medie;în treimea apicală;d) fracturi corono–radiculare:nepenetrante;penetrante;
cominutive.2.Leziuni parodontale:a)contuzii parodontale: in sens vestibule-oral cu luxatţe
vestibulară sau orală;in sens mezio-distal, cu luxaţii laterală în spaţiul unui dinte absent;
în ax, cu intruzie sau extruzie; luxaţii dentare totale, cu deplasarea completă a dintelui din
alveolă.Tratament: Luxatii-tratamentul în primele ore după accident constă în reducerea
manuală a dinţilor luxaţi, după care urmează imobilizarea cu gutiere ocluzale extemporanee
din acrilat sau cu ligaturi interdentare în opt, in luxatii de gradul III se recomandă ca dinţii
lezaţi să fie înlăturaţi, iar după regenerarea plăgii să se aplică aparate ortodontice, cu scopul de
a menţine spaţiul şi a asigura condiţii necesare pentru eruperea normală a dinţilor permanenţi.
Tratamentul contuziilor dentare include şlefuirea dinţilor antagonişti și imobilizarea.
Reimplantarea dinţilor include: pregătirea dintelui și alveolei, reimplantarea, imobilizarea.
Dintele luxat care se află în afara cavităţii orale mai mult de 5 minute se consideră contaminat.
Reimplantarea dintelui luxat pînă la două ore de la accident se poate vindeca prin restabilirea
vascularizației dentare. Scopurile principale în tratamentul fracturilor radiculare sunt: păstrarea
dintelui, menţinerea vitalităţii fasciculului neurovascular, pentru a permite dezvoltarea şi
închiderea apexului, asigurarea maturităţii apexului. În acest scop se aplică tratamentul
conservator, pulpotomia vitală, apexofixaţia.

92.Profilaxie leziunelor traumatice dentare la copii..


În producerea leziunilor dento-alveolare la copii şi tineri o mare importanţă au factorii
favorizanţi, individuali şi comuni. 1. Rezistenţă scăzută a dinților în perioada de formare și
rizaliză. 2. Prezenţa focarelor periapicale cronice. 3. În perioada schimbului fiziologic, procesul
alveolar este predispus ttraumatismelor. 4) Tulburările fiziologice de mineralizare. 5.
Traumatismele dentare produse în timpul acceselor de epilepsie. 6) Malocluziile de clasa II,
diviziunea I. Profilaxia traumatisme se v-a efectua prin înlăturarea, pe măsura posibilității a
factorilor favorizanți expuși anterior, cît și prin înlăturarea factorilor etiologici, în cazul copiilor,
grija și atenția din partea părinților sau a persoanelor care îngrijesc de copii.

93.Leziunile traumatice a cavității bucale la copii. Particularități de etiologie, clinica și


tratament.
Etiologia şi patogenia. Factorii traumatizanţi multipli sunt diverşi: habituali , de stradă ,
accidente de transport. După vîrstă, frecvenţa traumatismelor este următoarea: pîna la 1 an ,1–2
ani; 3–7 ani . Leziunile părţilor moi constituie 98%, fracturile scheletului facial – 1,5%,
leziunile dento-alveolare – 0,5%. Necesitatea spitalizării copiilor cu leziuni oro maxilofaciale –
18%.În perioada preşcolară traumatismele sunt produse în încăperi şi și în afara lor variază,
prin simple căderi în timpul jocurilor. La vîrstele de 0–3 ani, predomină traumatismele produse
în încăperi, prin căderi simple şi lovituri de marginile ascuţite ale mobilierului din interior.
Rareori ele sunt produse prin muşcături de căine (11%) cu consecinţe grave. Clasificarea.
Leziunile traumatice ale teritoriului oro-maxilo-facial la copii se clasifică în: 1) leziuni ale
părţilor moi (contuzii, excoriaţii, leziuni musculare şi ale limbii, mucoasei cavităţii orale,
glandelor salivare etc.); 2) leziuni dentare (coronare şi radiculare, luxaţii); 3) leziuni ale
maxilarelor; 4) fracturi ale malarului si arcului; 5) leziuni ale părţilor moi combinate cu cele
dentare; 6) leziuni traumatice ale regiunii maxilo-faciale asociate cu traumatisme cerebrale
închise; 7) leziuni traumatice ale regiunii oro-maxilo-faciale asociate cu leziuni traumatice ale
altor regiuni: extremităţilor, organelor cutiei torace, cavităţii abdominale, coloanei
vertebrale.Plăgile părților moi pot fi clasificate în corespundere cu:1.regiunea anatomo–
topografică: plăgi ale buzelor, limbii, planşeului bucal, obrazului, regiunii parotido–maseterine
ş.a.;2.agentul vulnerant: armă de foc, copită de cal, muşcătură de animale domestice, accidente
de circulaţie;3.numărul şi întinderea plăgilor: unice sau multiple, limitate sau
întinse;4.profunzimea lor: superficiale sau profunde;5.gravitatea: plăgi usoare, care nu
interesează elemente anatomice importante (nerv facial, glandă salivară ş.a.), sau plăgi grave,
cu leziuni ale acestora sau cu pierderi de substanţă;6.asocierea cu fracturile planului osos
subadiacent;7.timpul scurs de la accident: plăgi recente, produse pînă la 24 de ore de la
traumatism, sau plăgi vechi, de peste 24 de ore, de obicei infectate.Tratament: Combaterea
asfixiei prin instalarea permeabilităţii căilor respiratorii şi asigurării oxigenării optime
pulmonare. Se face tracţionarea spre anterior a limbii, prinsă între degete, cu ajutorul unei
comprese sau cu o pensă. Se aspiră secreţiile şi sîngele din cavitatea bucală. Se degajă fundul
gîtului de corpi străini, cheaguri etc. Dacă traumatizatul şi-a pierdut cunoştinţa, limba va fi
menţinută în exterior printr-un fir trecut prin vîrful limbii şi legat de un nasture de la haină,
printr-un ac de siguranţă trecut prin limbă sau prin aplicarea unui tub orofaringian. b.
Hemostaza – identificarea şi compresiunea directă a zonei care sîngerează sau prin pensarea şi
ligaturarea trunchiurilor vasculare corespunzătoare plăgii, tamponament compresiv, pensarea şi
ligaturarea vaselor secţionate care sîngerează sau ligatura trunchiurilor arteriale la locurile de
elecţie. Cînd aceste mijloace nu sunt efeciente, hemostaza se menține prin compresiune
digitala. Hemoragiile nazale vor fi oprite prin tamponament nazal anterior, posterior sau
asociat. c. Combaterea şocului se realizează prin resuscitarea cardio-respiratorie, refacerea
echilibrului termic, combaterea durerii, colapsului şi vasoplegiei periferice prin perfuzii de
plasmă, sînge proaspăt sau conservat sau substanţe de plasmă. d. După ce şocul, hemoragia şi
asfixia au fost oprite, pe plagă se va aplica un pansament provizoriu. 2. Tratamentul leziunilor
asociate grave. Se vor trata de urgenţă (în ordinea priorităţilor sau concomitent, sub anestezie
generală, în echipe operatorii mixte, pluridisciplinare) leziunile care ameninţă viaţa bolnavului.
3. Tratamentul imediat al plăgilor faciale. vor include: explorarea şi curăţarea mecanică de
corpi străini, eschile osoase, fragmente de dinţi; spălarea cu apă și substanțe antiseptice a
marginilor; antiseptizarea plăgii şi ţesuturilor sau mucoaselor limitrofe; bărbieritul părţilor
păroase din jur, apoi se va asigura hemostaza în plagă şi igienizarea cavităţii orale,
imobilizarea corectă provizorie sau definitivă, a fracturilor de maxilare şi a leziunilor dento-
parodontale ce comunică cu leziunile părţilor, aplicarea unui pansament steril. În plăgile cu
zdrobiri ale ţesuturilor, cu decolări de lambouri muco-musculo-cutanate, cu deschderea
cavităţilor, se aplică benzi de leucoplast, pentru a apropria şi a menţine lambourile, sau sutură
provizorie de poziţie în U, trecută la distanţă prin ambele margini ale plăgii. Astfel, părţile moi
se fixează în poziţie corectă, făcînd posibilă alimentaţia şi transportarea bolnavilor. Peste plagă
se aplică un pansament steril, menţinut în benzi de leucoplast sau bandaj cu faşă, care îngăduie
o alimentație adecvată. Tratamentul definitiv al plăgilor este realizat în serviciile de
specialitate, bine dotate şi unde se poate asigura colaborarea cu alţi specialişti (neurochirurgi,
ORL-işti, oftalmologi). C. Tratamentul reparator tardiv include sechelele şi se aplăcă abia
după ce s-au vindecat complet toate leziunile, iar ţesuturile şi-au recăpătat plasticitatea normală
(de regulă, după o perioadă de peste 6 luni). Prelucrarea chirurgicală a plăgilor în regiunea oro-
maxilo-facială se va face la puţin timp după accident, în volum deplin, urmărindu-se o reparare
primară globală.
94.Leziunilor traumatice ale maxilarelor la copii: particularități de tratament în raport cu
vîrsta copilului, reabilitarea postoperatorie, prognostic.
Contuziile periostale şi osoase se întîlnesc adesea la copiii mici şi la adolescenţi. Apar în locul
unde s-a produs lovitura. Debutează şi evoluează ca un traumatism închis şi pot fi cauza unei
inflamaţii aseptice a osului. Clinic, ele reprezintă îngroşare locală a osului, care va apărea după
3–4 săptămîni de la producerea loviturii, imitînd un proces tumoral. Contuziile periostului
provoacă stimularea producerii ţesutului osos, care se manifestă radiologic prin depunerea lui
pe suprafaţa osului. La începutul formării sale, structura osului este gingaşă, cu desen
trabecular, ulterior transformîndu-se în os condensat pe suprafaţa corticalei.Fracturile
subperiostale se caracterizează prin păstrarea integrităţii periostului şi prezenţa unei fisuri
localizate în osul mandibular (regiunile cu dinţi). Clinic, în cavitatea orală se observă o leziune
muco-periostală, echimoze, dureri. Diagnosticul definitiv se stabileşte după examenul
radiologic şi al TC. Fracturile parţiale ale apofizei alveolare cel mai des sunt localizate în
sectorul anterior al maxilarului, fiind însoţite de leziuni ale mucoasei şi părţilor moi limitrofe,
de leziuni dentare, de rupturi laborioase muco-periostale, edeme şi echimoze ale părţilor moi
adiacente. Rareori, sunt însoţite de leziuni ale mugurilor dentari, care se contaminează prin
saliva cavităţii orale şi duc la mortificarea lor. Mugurii dentari, de obicei, sunt afectaţi atunci
cînd linia de fractură traiectează apofiza alveolară la nivelul apexului dinţilor primari sau cînd
este prezent un traumatism cu intruzia dinţilor primari. Traumatismele dentare în dentiţia
primară pot fi cauza erupţiei precoce a dinţilor permanenţi, schimbărilor de poziţie, anomaliilor
de coroană şi radiculare, modificărilor de ocluzie.

95.Leziunile traumatice ale mandibulei în dentiția de lapte la copii: fracturile în “lemn


verde”, clinică, diagnostic și tratament, particularități anatomo-fiziologice ale ATM.
Fracturile „în lemn verde” sunt localizate în regiunea apofizei condiliene și unghiului
mandibular. Ele sunt produse prin lovituri în menton sau în unghiul mandibulei. Imaginile
radiologice efectuate în decubit anterior sau nazofrontal denotă întreruperea continuităţii
periostului și corticalei – pe aspectul lateral sau medial al mandibulei, şi păstrarea integrităţii
structurilor pe suprafaţa opusă. Fracturile ,.in lemn verde" sunt des întalnite datorita elasticității
corticalelor. Afectarea centrilor de crestere (des intalnita in fracturile subcondiliene)poate duce la
tulburari –grave de dezvoltare a mandibulei Si chiar la anchiloze temporo-rnandibulare. Se vor
cauta semnele cutanate ale traunratismului : tumefactia preauriculara. durerea preauriculara
spontană sau la palpare, limitare sau devierea miscarilor de deschidere a gurii,tulburarile de
ocluzie. etc. Tratamentul:In cazul deformarii plastice potentialul de remodelare naturala joaca un
rol foarte important. In cazurile cu angulare mai mare de 10o, sau la copii mai mari de 6 ani
indreptarea se face ortopedic. In cazul leziunilor ce prezinta o deformare inacceptabila din punct
de vedere estetic sau functional reducerea se face sub anestezie deoarece o forta destul de mare
trebuie aplicata pe o perioada de 2-3 minute, pentru a obtine alinierea oaselor.În fracturile în
„lemn verde”, se recomandă imobilizarea mandibulei prin aplicarea aparatelor ortodontice
(Frenchel, Andrezena-Hoiplea, Veber, Napadova), şinelor linguale, vestibulo-linguale, gutierelor
din acrilat autopolimerizabil, confecţionate pe cale directă sau indirectă, atelelor metalice
monomaxilare.

96.Fracturile mandibului la copii (de tip “lemn verde”). Aspectul clinic și radiologic.
Metode de tratament.
Fracturile „în lemn verde” sunt localizate în regiunea apofizei condiliene și unghiului
mandibular. Ele sunt produse prin lovituri în menton sau în unghiul mandibulei. Imaginile
radiologice efectuate în decubit anterior sau nazofrontal denotă întreruperea continuităţii
periostului și corticalei – pe aspectul lateral sau medial al mandibulei, şi păstrarea integrităţii
structurilor pe suprafaţa opusă. Clinic pacientul se poate prezenta fara simtomele clasice ale
unei fracturi, ci poate acuza o durere locala usoara, sau edem local – simptome usor de
confundat cu o entorsa sau o contuzie mai severa. Diagnosticul pozitiv se pune dupa
investigatiile radiologice care evidentiaza diferente intre cele 2 corticale.Tratamentul: depinde
de tipul fracturii. In cazul deformarii plastice potentialul de remodelare naturala joaca un rol
foarte important. In cazurile cu angulare mai mare de 10o, sau la copii mai mari de 6 ani
indreptarea se face ortopedic. In cazul leziunilor ce prezinta o deformare inacceptabila din
punct de vedere estetic sau functional reducerea se face sub anestezie deoarece o forta destul
de mare trebuie aplicata pe o perioada de 2-3 minute, pentru a obtine alinierea oaselor. Se
recomandă imobilizarea mandibulei prin aplicarea aparatelor ortodontice (Frenchel,
Andrezena-Hoiplea, Veber, Napadova), şinelor linguale, vestibulo-linguale, gutierelor din
acrilat autopolimerizabil, confecţionate pe cale directă sau indirectă, atelelor metalice
monomaxilare.

97.Leziunele traumatice mandibulare la copii: fracturile subperiostale, etiopatogenia,


clinica, diagnostic și tratament.
Se caracterizeaza prin pastrarea integritatii periostului si prezenta unei fistule localizate in os
mandib (reg cu dinti).Clinic: in cav buc se observa o leziune muco-periostala, echimoze,
dureri.Diagnostic definitiv: se stabileste dupa exam radiologic si CT.Tratament: Se recomandă
imobilizarea mandibulei prin aplicarea aparatelor ortodontice (Frenchel, Andrezena-Hoiplea,
Veber, Napadova), şinelor linguale, vestibulo-linguale, gutierelor din acrilat autopolimerizabil,
confecţionate pe cale directă sau indirectă, atelelor metalice monomaxilare.

98.Fracturile mandibulare subperiostale la copii . Metode de imobilizare.


Se caracterizeaza prin pastrarea integritatii periostului si prezenta unei fistule localizate in os
mandib (reg cu dinti).Clinic: in cav buc se observa o leziune muco-periostala, echimoze, dureri.

Tratament: Se recomandă imobilizarea mandibulei prin aplicarea aparatelor ortodontice


(Frenchel, Andrezena-Hoiplea, Veber, Napadova), şinelor linguale, vestibulo-linguale, gutierelor
din acrilat autopolimerizabil, confecţionate pe cale directă sau indirectă, atelelor metalice
monomaxilare.Metode de imobilizare: 1.intercraniomaxilare(bandaje mentocefalice si fronda
mentoniera-dispozitiv mentonier, preconfectionat sau confectionat din masa acrilica, sirma,
tabla,si altul cefalic legate intre ele cu fire elastice),2.intermaxilare(se utilizeaza ligaturi de sirma
interdent-intemax, pe un singur dinte, daoi sau mai multi.Cea mai simpla metoda ligatura Le
Blank-rasucirea unui fir de sirma in jurul coletului a 2 dinti antagonisti si rasucirea capetelorintre
ele, asa blocind deschiderea gurii),3.monomaxilare(se folosesc ligaturi de sirma interdent-
monomaxilare: ligatura in 7 a lui Hipocrate-un fir metalic de 0,2-0,4mm trecutin 8 in jurul
coletului a 3-4 dinti de o parte si de alta a liniei de fractura si rasucit la unul din capete); ligatura
in puncte-separat in jurul coletului a 2-3 dinti.

99.Principii de reabilitare și dispensarizare a copiilor cu traumatizmele a maxilarelor.


Grupe de dispensarizare I – lipsa dintilor primari, schimbari destructive postinfectioase la nivelul
apofizei dintelui focar , mugure dentar cu modificari moderate i n partile moiadiacente si starea
generala satisfacatoare,II- au pierdut dintii temporari si permanenti la virsta frageda , pericol de
instalarte a anomaliilor de ocluzie . prezinta riscul afectarii dintilor invecinati si mugurilor
dintilor permanenti, procese nefinisate supurative in partile moi. Eritropenie, vsh crescut , hb
scazut,III-focare cronice multiple , necroze pulpare la dinti intacti si mortificare mugurilor
dentari, afectarea zonelor de crestere cu pericol de anomalii de dezvoltare a oaselor , modificari
de ocluzie si relief anatomic al fetii. Necesita tratament repetat si spitalizati.Reabilitare dupa
grupe :I examen dupa 30 zile de la perioada acuta, la 3-6 luni de la instalarea dentitiei
permanente 30 zile se efectueaza asanarea cavitatii bucale, fizioterapie miogimnastica, examen
clinic de laborator la organele interne. Modificari depistate in parodontiu dupa tratament e semn
ca infectia mai persista in organism si e necesar tratament suplimentar,II supraveghere 3 luni , cu
asanarea , igienizarea cav buc si fizioterapie, examen clinic si de laborator a organelor interne .
emanirea in fiecare luna pentru monitorizarea procesului infectios in tesuturile denatre, osoase si
ale partilor moi, in acest scop se va examina statusul stomatologic, testul vital al dintilor
neafectati din zona contaminata, starea mugurilor dentari, dinamica eruperii dentare, formarii si
resorbtiei radiculare, rezultatele vor fi comparate cu dintii similari din partile opuse. Destructiile
tesuturilor periapicale depistate, cu tendinta de raspindire la dintii adiacenti si la mugurii dentari,
necrozele pulpare in dintii invecinati cu focarul primar vor indica trecerea procesului infectios in
forma cronica si vor necesita tratament endodontic, chirurgical si ortopedic, va fi necesara
continuarea tratamentului si control la 2 luni. Pentru a dirija cresterea armonioasa a maxilarelor-
t. ortodontic.Modificarile locale sunt examinate paralel cu starea generala a copilului si grupa de
sanatate, daca in 1 luna sunt modificari locale si generale- se indica terapie repetata
antibacteriana, antiinflamatoare, fizioterapie locala, consultatia altor specialisti. la a 3 luna
examenul constata restabilirea structurii osoase, dezvoltarea mugurelui dentar, formarea
apexului, eruperea dentara. Uneori, procesele cronice periapicale si osoase persista ,ceea ce se
explica prin trecerea pulpitelor dentare in necroze pulpare, formarea sechestrelor, sechestrarea
mugurilor dentari, aparitia fistulelor orale/extrabucale, se prelungeste evidenta copilului si se
indica examen general si local, se vor largi indicatiile de extractii dentare pentru dentitia primara,
se va trece la tratamentul endodontic la dintii permanenti localizati in focar, se inlatura mugurii
sechestrati si sechestrele osoase, se repeta tratamentul antibacterian. Defectele osoase si dentare
formate dupa inlaturarea sechestrelor si dintior vor fi rezolvate prin protezare. dupa 6 luni, printr-
un examen local, general, clinic si paraclinic se confirma restabilirea integritatii osoase, dentare
si generale.III etapele de restabilire sunt mai anevoiase si indelungate pina la virsta adolescentei,
primele 6 luni dupa externare, copii necesita in dinamica suoraveghere clinica activa, paraclinica
si de laborator, tratament chirurgical, general repetat pina la remesiunea procesului infectios,
paralel se efectueaza asanarea si igienizare cav buc. Dupa 6 luni se constata gradul de afectare a
zonelor de crestere, defectele osoase ale maxilarelor, focarele cronice periapicale, dereglarile
dezideratelor anatomice ale fetei aparatu in urma procesului infectios. Pina la cresterea definitiva
a maxilarelor se indica t. ortodontic, pentru adirija cresterea armonioasa a maxilarelor si eruperea
dintilor pe arcada dentara, asanarea dentara si a focarelor periapicale, mioterapie intensiva,
masaj, cultura fizica, uneori chiar si operatii plastice, pentru a inlatura defectele osoase si ale
partilor moi.

100.Traumatisme ale maxilarelor la copii: Metode de imobilizare în fracturile maxilare in


dentiția de lapte.
Metode de imobilizare: 1.intercraniomaxilare(bandaje mentocefalice si fronda mentoniera-
dispozitiv mentonier, preconfectionat sau confectionat din masa acrilica, sirma, tabla,si altul
cefalic legate intre ele cu fire elastice),2.intermaxilare(se utilizeaza ligaturi de sirma interdent-
intemax, pe un singur dinte, daoi sau mai multi.Cea mai simpla metoda ligatura Le Blank-
rasucirea unui fir de sirma in jurul coletului a 2 dinti antagonisti si rasucirea capetelorintre ele,
asa blocind deschiderea gurii),3.monomaxilare(se folosesc ligaturi de sirma interdent-
monomaxilare: ligatura in 7 a lui Hipocrate-un fir metalic de 0,2-0,4mm trecutin 8 in jurul
coletului a 3-4 dinti de o parte si de alta a liniei de fractura si rasucit la unul din capete); ligatura
in puncte-separat in jurul coletului a 2-3 dinti
101.Traumatismele mandibulare la copii, clasificarea fracturilor la copii, metode de
imobilizare definitive a fracturilor cu deplasari in dentiția mixta.
Clasificarea fracturilor mandiulare: partiale(rebord alveolar,apofiza coronoida,margine bazilara)
sau totale(simfizare,parasimfizare,laterale,unghi,ram ascendant,subcondiliene); complete sau
incomplete; unice,duble,triple,multiple sau cominutive; inchise sau deschise in cavitatea orala.
Clinica: Semne de certitudine: mobil osoasa anormala la palpare bimanuala,posibil cu
crepitatii/cracmente; intreruperea continuitatii osoase; deformarea reliefului osos; tulburari de
ocluzie dentara. Semne probabile: dureri in zona fracturii sau irradiate,spontane sau
provocate,cechimoze,tumefactii,plagi sau hematoame cutanate si mucozale limitrofe
focarului,deviatii a liniei mediane,hipersalivatie,tulburari de masticatie,deglutitie,fonatie.
Fixarea definitive a fragmentelor: metode lejere ce nu lezeaza tes osos si zone de crestere,nu
produc tulburari de inervatie si vascularizare(gutiere,atele de sirma mono-
,bimaxilare,pansamente dentocefalice,osteosinteza cu miniplaci de stabilizare metalice sau
resorbabile)
102. Asistența chirurgicală primară în traumatismele asociate ale maxilarelor la copii;
clinica, metode de imobilizare provizorie.
1)Asistenta medicala la locul accidentului(combaterea asfixiei).Copilul se aseaza pe suprafata
plana,in decubit lateral,cu capulusor decliv pe o parte
2)Asistenta medicala de catre sectoarele medicine primare. Resuscitarea imediata a
complicatiilor grave(soc traumatic,hemoragia,asfixia) Profilaxia antitetanica cu ser.
3)Asistenta medicala specializata de ambulatory. Diagnostic provizoriu a leziunilor,imobilizarea
provzorie(ntercraniomaxilara,intermaxilara,monomaxilara).
Imobilizarea intercraniomaxilara prin bandaj mentocefalic(fasa de tifor sau banda de pinza
trecuta peste crestet si Barbie,blocheaza mandibular de maxilar),fronda mentoniera (compus din
dispozitiv mentonier preconfectionat sau confectionat imediat din acrilat,sirma,tabla,si altul
cephalic din pinza ,legate intre ele cu fire elastic,sima,sfoara. Pentru imobilizarea provizorie
intermaxilara-ligaturi de sirma interdentare-intermaxilare pe un dinte,2 sau mai multi. Cel mai
simplu ligature LeBlank,prin rasucirea unui fir de sirma in jurul colecutului a 2 dinti
antagonistisi rasucirea capetelor intre ele,blocind deschiderea gurii. Imobilizare monomaxilara-
ligatura in 7 a lui Hipocrate,ligature in puncta,ligature in scara.

103.Leziuni traumatice asociate ale maxilarelor, particularități de tratament chirurgical al


etape de evacuare.
Intereseaza masivu facial(15 oase sudate intre le si fixate la baza craniului), Fracturile de maxilar
se produc doar dupa actiunea unei forte puternice,fiind insotite si de traumatisme cranio
cerebrale. Forme atipice de fractura(oblice/partiale). Le Fort I pina la 10 ani din cauza
pneumatizarii incomplete a sinusurilor maxilare. Mai des se intilneste Le Fort II,uniaterale. Le
Fort III foarte rar compuse din citeva fragmente a oaselor faciale,sunt caracteristice fracturile la
nivelul suturii palatine.
Semne clinice certe:a)mobilitatea osoasa anormala a complexului aleveolo maxilar in sens
vertical,lateral,sau in toate sensurile; prabusire etaj mijlociu a fetei; discontininuitatea reliefurilor
osoase; tulbrari a ocluziei dentare. Semne clinice de
probabilitate:echimoze,hematoame,hipoestezii,anestezii,tulburari ocular,de
masticatie,deglutitie,fonatie.
Trat de urgenta: 1)inlaturarea complicatii immediate grave(asfixia); 2)diminuare durere,
3)combatere infectie, 4)reducere si imobilizare fragmente. Dispozitive pentru reducere si
imobilizare: intercraniomaxilare,intermaxilare,monomaxilare.
Imobilizarea intercraniomaxilara prin bandaj mentocefalic(fasa de tifor sau banda de pinza
trecuta peste crestet si Barbie,blocheaza mandibular de maxilar),fronda mentoniera (compus din
dispozitiv mentonier preconfectionat sau confectionat imediat din acrilat,sirma,tabla,si altul
cephalic din pinza ,legate intre ele cu fire elastic,sima,sfoara. Pentru imobilizarea provizorie
intermaxilara-ligaturi de sirma interdentare-intermaxilare pe un dinte,2 sau mai multi. Cel mai
simplu ligature LeBlank,prin rasucirea unui fir de sirma in jurul colecutului a 2 dinti
antagonistisi rasucirea capetelor intre ele,blocind deschiderea gurii. Imobilizare monomaxilara-
ligatura in 7 a lui Hipocrate,ligature in puncta,ligature in scara.
Tratament definitive de serviciile de specialitate. Metoda de imobilizare la copii depinde de
gradulde dezvoltare a dintilor. In cazul in care fracturile de maxilar necesita fixare
intraosoasa,trebuie evitatalezarea mugurilor dentari la etapa de erupere. In fracturile cu
includerea suturii palatinale sunt indicate aparatele palatinale,pentru a apropia marginile lui

104.Leziuni traumatice testurilor moi ale regiunii OMF, etiologie, clinica, particularități de
tratament.
Predomina pin la 7 ani. Insotite de edeme intinse care pot masca traumatismele oasele.
Particul.-elasticitate tegumente,stras adipos dezvoltat,retea bogata de vase si noduli
limf,schimb metabolic accelerat. Fracvent leziuni produse prin muscaturi de animale,in
regiunile extreme a fetei(nas,urechi,buze)-se indica trat. Antirabic. Sunt specific copiilorplagile
intraorale ce intereseaza mucoasa,planuri a peretilor cav bucale si limba. Plagile localizate pe
palatin pot stabili comunicare buconazala. Plagile limbii si planseului determina hemoragii
abundente. Edeme intinse care pot cauza asfixii.
Clinic: 1)semen lez primare(echimoze,hematoame) 2)tulburari locoregionale: dureri spontane
sau provocate de mobilizare parilor moi sau osoase,hipersalivatie,tulburari de
masticatie,deglutitie,resiratorii,nervoase 3)tulb generale: febra,agitatie,tulb psihice.
Contuziile părţilor moi sunt leziuni închise, fără soluţii de continuitate a tegumentului sau
mucoasei. Clinic edem, tumefacţii difuze, hematoame localizate. Scopul asistenţei medicale în
primele ore este de a diminua edemul şi hemoragia subcutanată prin aplicarea compreselor reci
sau pungilor cu gheaţă, pansamentului compresiv. Colecţiile hematice se vor evacua prin
puncţie cu un ac gros.
Excoriaţiile sunt leziuni superficiale ale pielii, produse prin frecarea de un plan dur, cu
edem şi echimoze. Tratamentul necesită îndepărtarea corpilor străini de pe suprafaţa leziunilor
prin irigaţii largi cu ser fiziologic călduţ. După curăţare, zona afectată poate fi lăsată
descoperită, pentru a permite formarea crustei, care va proteja plaga pînă la epitelizare, sau se
va aplica un pansament steril.
Plăgi sunt numite tulburarile de continuitate ale tegumentelor. Plăgile pot fi tăiate,
penetrante, transfixiante (perforante), zdrobite, produse prin explozii, prin muscături de
animale sau de om. Clinic margini desfăcute, dureri, hemoragii, salivaţie abundentă, tulburări
de masticaţie si deglutiţie, tulburări respiratorii, de fonaţie. Tratamentul imediat al plăgilor
simple ale feţei şi pereţilor cavităţii bucale poate fi aplicat într-un cabinet stomatologic sau
chirurgical.
105Prelucrare chirurgicală primară a leziunilor OMF la copii.
Explorare,prelucrare chirurgicala,suturare. Prelucrarea chirurgicala de la suprafata spre
profunzime,incepe cu curatarea mecanica si indepartare corpi. Corpii straini se inlatura manual
sau instrumental cu irigatii cu ser fizionalig cald. Explorarea se face fara a largi marginile.
Regulizarea marginilor trebuie sau fie conservatoire. La copii n. facial se proiecteaza
superficial. Se excizeaza doar tes. Devitalizate. Manipularea lambourilor cit mai putin
traumatizanta. Hemostaza cit mai minutioasa. Reducerea si imobilizarea fracturilor e
efectueaza pina la inchiderea plagii. Inchiderea plagii consta in refacerea tes. Etajate,plan cu
plan,din profunzime la suprafata. Se incepe cu sutura planului mucos(suturatie etansa intre
plaga si cav bucala). Muschii mimici se sutureaza cit mai exact. Leziunile glandelor salivare se
inched prin suture in lojele lor. Plan subcutanat se realizeaza asa ca marginile cutanate sa vina
in contact fara tensionare. Sutura cutanata se face cu ace atraumatice. In cazul pierderilor de
subs cutanata plaga se inchide prin metode de plastie( alunecari de lambouri adiacente
plagii,grefe libere)
Astfel, părţile moi se fixează în poziţie corectă, făcînd posibilă alimentaţia şi transportarea
bolnavilor. Peste plagă se aplică un pansament steril, menţinut în benzi de leucoplast sau
bandaj cu faşă, care îngăduie o alimentație adecvată. Într-un termen cît mai scurt după
producerea accidentului, bolnavul este transportat la serviciu de specialitate, pentru tratament
definitiv.
În cazul plăgilor grave, pentru a evita asfixia în cursul transportării, copilul trabuie culcat în
decubit lateral, cu capul înclinat. Tratamentul va incepe cu:
- calmarea durerilor;
- prevenirea tetanosului prin administrarea serului antitetanic;
- antibioprofilaxia;
- vaccinarea antirabică in cazul plăgilor muşcate;
- diminuarea sialoreei abundente în plăgile care se deschid în cavitatea bucala prin
administrarea atropinei;
- vitaminoterapia.

106.Prelucrarea chirurgicala primara a fracturilor de maxilare la copii.


Trat de urgenta: 1)inlaturarea complicatii immediate grave(asfixia); 2)diminuare durere,
3)combatere infectie, 4)reducere si imobilizare fragmente. Dispozitive pentru reducere si
imobilizare: intercraniomaxilare,intermaxilare,monomaxilare.
Imobilizarea intercraniomaxilara prin bandaj mentocefalic(fasa de tifor sau banda de pinza
trecuta peste crestet si Barbie,blocheaza mandibular de maxilar),fronda mentoniera (compus din
dispozitiv mentonier preconfectionat sau confectionat imediat din acrilat,sirma,tabla,si altul
cephalic din pinza ,legate intre ele cu fire elastic,sima,sfoara. Pentru imobilizarea provizorie
intermaxilara-ligaturi de sirma interdentare-intermaxilare pe un dinte,2 sau mai multi. Cel mai
simplu ligature LeBlank,prin rasucirea unui fir de sirma in jurul colecutului a 2 dinti
antagonistisi rasucirea capetelor intre ele,blocind deschiderea gurii. Imobilizare monomaxilara-
ligatura in 7 a lui Hipocrate,ligature in puncta,ligature in scara.
Tratament definitive de serviciile de specialitate. Metoda de imobilizare la copii depinde de
gradulde dezvoltare a dintilor. In cazul in care fracturile de maxilar necesita fixare
intraosoasa,trebuie evitatalezarea mugurilor dentari la etapa de erupere. In fracturile cu
includerea suturii palatinale sunt indicate aparatele palatinale,pentru a apropia marginile lui.

107.Etapele prelucrării chirurgicală primare ale plăgilor la copii.


Explorare,prelucrare chirurgicala,suturare. Prelucrarea chirurgicala de la suprafata spre
profunzime,incepe cu curatarea mecanica si indepartare corpi. Corpii straini se inlatura manual
sau instrumental cu irigatii cu ser fizionalig cald. Explorarea se face fara a largi marginile.
Regulizarea marginilor trebuie sau fie conservatoire. La copii n. facial se proiecteaza superficial.
Se excizeaza doar tes. Devitalizate. Manipularea lambourilor cit mai putin traumatizanta.
Hemostaza cit mai minutioasa. Reducerea si imobilizarea fracturilor e efectueaza pina la
inchiderea plagii. Inchiderea plagii consta in refacerea tes. Etajate,plan cu plan,din profunzime la
suprafata. Se incepe cu sutura planului mucos(suturatie etansa intre plaga si cav bucala). Muschii
mimici se sutureaza cit mai exact. Leziunile glandelor salivare se inched prin suture in lojele lor.
Plan subcutanat se realizeaza asa ca marginile cutanate sa vina in contact fara tensionare. Sutura
cutanata se face cu ace atraumatice. In cazul pierderilor de subs cutanata plaga se inchide prin
metode de plastie( alunecari de lambouri adiacente plagii,grefe libere)
Astfel, părţile moi se fixează în poziţie corectă, făcînd posibilă alimentaţia şi transportarea
bolnavilor. Peste plagă se aplică un pansament steril, menţinut în benzi de leucoplast sau
bandaj cu faşă, care îngăduie o alimentație adecvată. Într-un termen cît mai scurt după
producerea accidentului, bolnavul este transportat la serviciu de specialitate, pentru tratament
definitiv.
În cazul plăgilor grave, pentru a evita asfixia în cursul transportării, copilul trabuie culcat în
decubit lateral, cu capul înclinat. Tratamentul va incepe cu:
- calmarea durerilor;
- prevenirea tetanosului prin administrarea serului antitetanic;
- antibioprofilaxia;
- vaccinarea antirabică in cazul plăgilor muşcate;
- diminuarea sialoreei abundente în plăgile care se deschid în cavitatea bucala prin
administrarea atropinei;
- vitaminoterapia.

108.Prelucrare chirurgicală secundară a leziunilor traumatice in regiunea OMF la copii.


Dintii primary cu gangrene pulpare,localizati in linia fracturii,cei permanenti pluriradiculari cu
focare cornice periapicale,cu luxatii incomplete,vor fi extrasi. Mugurii dentari pastrati. In
fracturile subperiostale sau in lemn verde se recomanda imobilizarea mandibulei prin aparate
ortodontice,sine linguale,gutiere din acrilat autopolimerizabil,atele metalice monomaxilare.
Fracturile de condil la copii se trateaza conservative cu aparatel ortodontice,monoblocuri
bilaterale+fronda mentoniera. Se trateaza pe cale chirurgicala cind tratamentul conservative e
nesatisfacator,au loc deplasari imporatne ce deregleaza functia mandibulei. In cazul deplasarilor
mandibulare importante se folosesc miniplaci liniare cu suruburi monocorticale care se aplica pe
partea vestibulara a mandibulei,linia medie a corpului mandibular,intre marginea bazilara su
apofiza alveolara. Se indica gutierele acrilice confectionate in laborator sau direct in cav orala
,bandajul metalo cephalic,fronda mentoniera.Metoda Frigof consta din atelamonomaxilara( sirba
0,6-0,8 mm) fixate de dinti prin ligature interdentare si gutiera din acrilat autopolimerizabil
indicat in fracturile mediane,paramdiane si laterale in dentitia primara si mixta. In dentitia
permanenta se practica sistemul de miniplacute.
109Indicații către prelucrarea chirurgicală secundară precoce și întârziată ale plăgilor la
copii.
Poate fi precoce,cind e efectuata dupa 10-12 zile de la accidente,sau tardiva-dupa 20 zile. Ea
este indicate cind de la producerea plagii au trecut mai mult de 5 zile si marginile plagii au
inceput sa se epitelizeze. Pe plaga se aplica pansamente umede,care se schimba frecvent la mai
multe zile,se indeparteaza zilnic tesuturile necrotice,dupa care se chiureteaza granulatiile
atone,se excizeaza,decoleaza si mobilizeaza marginile plagii si se sutureaza plan cu pan,fara
tensiune cutanata.

110.Metode de imobilizare definitivă a fracturilor de maxilare la copii în dentiția primară.


Particularități.
1)Reducerea si fixarea fragmentelor mandibulare pec ale chirurgicala sau ortodontica:
A. Dupa reducerea si regenerarea fragmentelor,controlul profilactic se efectueaza de 2 ori pe an.
Daca se observa tulburari de dezvoltare,se indica trat orthodontic. B Consolidarea vicioasa indica
trat chirurgical si orthodontic imediat dupa inlaturarea elementelor de fixare. C. Dupa
restabilizarea ocluziei si reliufului anatomic,trat orthodontic se finiseaza,dar se monitorizeaza
pina la formarea dentitiei primare. D. Toti pacietnii care au suferit traumatisme in per dentitiei
primare sau mixte,se vor monitorza pina la 15 ani.
2)Trat facturilor de condil : A.Trat orthodontic incepe imediat sau la 2-3 saptamini dupa trauma.
B. Perioada de monitorizare se va relungi pina la 12-15 ani,cu examinare la jumate de an.
3) Conservarea si pastrarea mugurilor dentari cind ei sunt situati in linia fracturii. Mugurii se
inlatura doar la 3-4 luni de la trauma,dupa perioada indelungata a procesului purulent in zona
fracturii,datorita necrotizarii mugurelui dentar,confirmarea radiologica si sechestrarea lui.

111. Particularități de imobilizare provizorie în leziuni traumatice asociate ale maxilarelor.


Imobilizarea provizorie poate fi intercraniomaxilare,intermaxilare si
monomaxilare.Intercraniomax se realiz prin bandajul mentocefalic si fronda
mentoniera.Bandajul se face cu o fasha de tifon,o banda de pinza etc.(el blocheaza mandib de
maxilar).Fronda mentoniera se compune dintr-un dispoz mentonier si altul cefalic legate intre ele
cu fire elastice,sirma sau sfoara.

Imobiliz intermaxilara se utiliz:ligat de sirma interdentare-intermax pe un singur dinte,doi sau


m.multi.Imobiliz monomaxilare se folos lig de sirma interdentare-monomaxilare:lig in 7 a lui
hipocrate(fir metalic trecut in 8 in jur colet a 3-4 dinti de o parte si alta a liniei de fractura si
rasucit la unul din capete),lig in puncte(lig de sirma trecute separat in jur colet a 2-3 dinti de pe
fiecare frag de fractura,lig in scara(trecerea unei sirme pe fetele vestib si orala a 3-4 d de o parte
si de alta a liniei de fractura).

112. Complicaţiile precoce şi tardive ale fracturilor maxilarelor la copii


Complicatii precoce-hemoragia,asfixia,socul,comotia cerebrala
Complicatii secundare-infectia partilor moi,a sinusurilor,orbitelor,osteomielitelor cu tendinta de
extindere spre baza craniului,tromboflebite,septicemii

Complicatii tardive-consolidarea vicioasa cu tulburari de ocluzie,deformatiile fetei,pierder de


subst a part moi,paralizie faciala

113. Complicaţiile precoce şi tardive ale fracturilor maxilarelor la copii în dentiția primară.
1.Pierderea spatiului,inocluziuni dentare,defecte de str a dintilor permanenti,incluziuni dentare
prin form puntilor osoase si anchilozelor dentare,eruperea precoce a dintilor permanenti,anomalii
de pozitie,rotatii si deplasari in dif directii.
2.coloratia galbuie a dintelui care apare la citeva luni dupa traumatism
3.Tulburarea proces normal de resorbtie prin traumatism
4.Cu cit traumatismul intervine la o virsta mai mica,cu atit deformatiile d perm sunt mai grave.

114. Profilaxia complicaţiilor precoce şi tardive ale fracturilor maxilarelor la copii


Prof compl -calmarea durerilor prin anest locale imediad dupa accident si imobilizarea proviz a
fragment in timpul transport bolnavilor;reducerea imediata a fragment si imobilizarea lor prin
mijloace provizorii mentocefalice,monomaxilare si bimaxilare;separarea cav orale de plaga
osoasa prin suturarea plagilor pe mucoasa cav orale; fixarea def cit mai precoce a fragment,prin
metode lejere care nu vor leza suplimentar tesutul osos si zon de crestere; inlaturarea dintilor
primari si perman afectati din linia fracturii a dintilor cu focare cronice periapicale,tratam
dentar,igienizarea cav orale,drenarea hematoamelor limitrofe fracturii ,proceduri
fizioterpeutice,antibioterapia,rest medicam a inerv si circul sangvine,dietoterapia.

115. Aspecte de reabilitare și dispensarizare a copiilor cu traumatisme dentare în dentiția


primară și mixtă.
116. Dispensarizarea şi reabilitarea pacienţilor cu fracturi osoase ale maxilarelor la copii.