Sunteți pe pagina 1din 3

BOLI GENETICE

BOLILE GENETICE: definitie, frecventa, clasificare, caractere generale

Bolile genetice sunt determinate de modificari (mutatii) ale structurii sau functiei
moleculelor de ADN - organizate in gene si cromozomi - care contin informatiile despre
alcatuirea si functionarea organismului.

Bolile genetice prezinta o serie de caracteristici generale, care permit deseori definirea
unei afectiuni ca fiind genetica. Ele sunt produse de mutatii ale genelor sau cromozomilor; de
aceea este firesc sa fie ereditare (in sensul transmiterii lor in succesiunea generatiilor). Dar cei
doi termeni nu sunt echivalenti. Multe boli cromozomiale sau monogenice sunt genetice dar
neereditare, fie pentru ca sunt letale inainte de perioada de reproducere, fie pentru ca determina o
incapacitate de procreare. De asemenea, trebuie subliniat ca prezenta unei afectiunii la bolnavi
din generatii diferite poate fi determinata si de factori de mediu; astfel, nu se poate vorbi de
tuberculoza ereditara si nici de sifilis ereditar, ambele bolifiind produse de infectii cu
microroganisme. Termenul de boala genetica este deci mai general si nu se suprapune obligatoriu
cu cel de boala ereditara.

Bolile genetice sunt deseori familiale regasindu-se si la alti membri ai familiei bolnavilor.
Aceasta nu este o regula absoluta deoarece exista destule boli genetice sporadice, in care
bolnavul (ce a suferit o mutatie noua) este singurul membru afectat al familiei, sau exista boli
negenetice familiale prezente la mai multe persoane dintr-o familie care au acelasi mediu de
viata (de exemplu, hipotiroidia prin carenta de iod in alimentatie sau alcoolismul).

Bolile genetice sunt determinate inainte de nastere si deci sunt congenitale, prezente la
nastere. Totusi unele dintre ele se pot manifesta mai tarziu in alte perioade de viata, inclusiv la
adult. De asemenea este important sa punem semnul egalitatii intre congenital si genetic,
deoarece exista anomalii congenitale negenetice, produse de agresiuni embrio-fetale exercitate
de unii agenti externi (virusul rubeolei, alcoolismul matern sau unele medicamente).

Nu este intotdeauna usor de raspuns cu 'DA' sau 'NU' la intrebarea: 'boala pacientului este
determinata genetic?'. In principiu, orice afectiune care nu este cert si evident cauzata de factori
externi poate fi considerata genetica dar aceasta este doar o generalizare.

Frecventa si gravitatea bolilor genetice in populatie

 5-8% din persoanele sub 25 de ani au o boala determinata sau conditionata genetic.
 Bolile genetice sunt numeroase, afectind orice organ, la orice virsta.
 Ele sunt boli cronice ('de o viata') si deseori grave, producind un handicap fizic, motor,
senzorial sau mental
 Datorita frecventei ridicate (cel putin 1:20 nn) si a caracterului invalidant ce implica
cheltuieli mari, bolile genetice sunt considerate probleme majore de sanatate publica.
PRINCIPALELE TIPURI DE BOLIGENETICE
In functie de cantitatea de ADN afectat, de celulele unde se gaseste acesta si de influenta
factorilor

1. Boli cromozomiale

 produse de anoamalii ale numarului cromozomilor, aflati in plus sau in minus fata de
numarul normal (46 la om) sau structurii lor: excesul, lipsa sau aranjamentul anormal al
unor fragmente de cromosomi.
 Sunt relativ rare: 4 la mie sau 1 la 250 de nou-nascuti vii.
 De obicei riscul pentru rude este destul de mic, dar aceasta nu este o regula generala.
 Cele mai frecvente sunt: sindromul Down (pacientii prezinta un cromosom 21 in plus),
sindromul Turner (femei ce au un cromosom X in minus), sindromul Klinefelter (barbati
cu un cromozom X in plus - 47,XXY), sindromul velo-cardio-facial (lipsa unui fragment
din cromosomul 22)

2. Bolile monogenice (mendeliene)

 Determinate de mutatia unei singure gene (fragment de cromosom ce determina formarea


unei proteine sau caracter).
 Se transmit ereditar dupa niste criterii foarte precise (stabilite de catre Mendel) care pot fi
recunoscute usor daca se analizeaza familia afectata.
 Pricipalele tipuri sunt: boli autosomal dominante (AD), autosomal recesive (AR) sau boli
legate de cromosomul X (LX) dominante si recesive. In aceasta categorie se pot include
si bolile mitocondriale, in care genele afectate sunt situate pe ADN-ul din mitocondrii.
 Riscul de reaparitie a bolii la una din rudele pacientului este de obicei mare.
 Exista foarte multe boli monogenice (peste 5000), descrise in catalogul McKusick
(OMIM) unele foarte cunoscute precum hemofilia, albinismul, fenilcetonuria,
mucoviscidoza, deficienta in G6PD etc
 Frecventa globala a bolilor monogenice este de 10 la mie - nn, din care 7 la mie AD, 2.5
la mie AR si 0.5 la mie LX. Dar daca le consideram separat, frecventa fiecarei boli in
parte este destul de mica.

3. Bolile multifactoriale

 Produse prin interactiunea dintre mai multe gene (poligenie) si mai multi factori de
mediu. Factorii genici determina numai o predispozitie genetica la boala iar factorii de
mediu prin orezenta lor pot declansa manifestarea propriu-zisa a bolii
 Au un caracter familial dar nu se transmit la urmasi ca si bolile monogenice, dupa niste
criterii clare
 Includ doua mari categorii: malformatiile congenitale izolate (luxatia congenital de sold,
anencefalia, defectele septale cardiace etc) si majoritatea bolilor comune ale adultului
(hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat, ulcerul duodenal etc)
 Se intalnesc cu frecventa mare: 47 la mie
 Riscul ca ele sa reapara la rudele persoanelor afectate este variabil dar se considera a fi
totusi mic 3-5%.

4. Bolile produse prin mutatii somatice

 Sunt produse de modificari ale ADN-ului aparute numai in unele celule ale organismului,
dupa nastere.
 Determina producerea unor tipuri de cancer sau boli degenerative

Limitele dintre aceste categorii de boli nu sunt nete. Producerea si gravitatea unor boli
monogenice pot fi influientate de factori de mediu sau invers, in unele boli multifactoriale
aspectul clinic este determinat de doar cateva gene mai importante (majore).