Intervalele simple si denumirea lor

Se numesc intervale simple toate acele intervale care se formeaza in spatiul unei
octave.
Dupa numarul treptelor ce cuprind din scara sonora octavianta, ele poarta urmatoarele
denumiri: 3

- prima (in limba latina primus-a-um) = repetarea sunetului de pe aceeasi

treapta a scarii:1[1]

- secunda (secundus-a-um) = intervalul format intre o treapta data si a doua din

ordinea succesiva a scarii:

- terta (tertius-a-um) = intervalul format intre o treapta data si a treia din

ordinea succesiva a scarii:

- cvarta (quartus-a-um) = intervalul format intre o treapta data si a patra din ordinea
succesiva a scarii:

- cvinta (quintus-a-um) = intervalul format intre o treapta data si a cincea in ordinea

succesiva a scarii:

1[1] În realitate, prima nu reprezinta um interval decat in aspectul sau marit si

dublu marit.
- sexta (sextus-a-um) = intervalul format intre o treapta data si a sasea din ordinea
succesiva a scarii:
- septima
(septimus-a-um) =
intervalul format
intre o treapta data si a saptea din ordinea succesiva a scarii:

- octava (octavus-a-um) = intervalul format intre o treapta data si a opta din

ordinea succesiva a scarii:

Determinarea
acustico - matematica a intervalelor

a) Primul procedeu de exprimare a unui interval pe cale acustico-matematica foloseste o relatie

cifrica in care numaratorul reprezinta frecventa sunetului inalt (varful intervalului), iar
numaratorul frecventa sunetului grav (baza intervalului). De exemplu: octava do2 - do 1 =
528/265; cvinta sol1
- do1= 396/264;
sexta lal - dol =
440/264 etc.
b) Al doilea
procedeu de
exprimare a unui
interval pe cale acustico-matematica utilizeaza pozitia sunetelor ce compun intervalul
respectiv in seria armonicelor. Fie, spre exemplu, armonicele sunetului fundamental do, in
care vom indica intervalele muzicale mai uzuale ce apar intre primele 16 armonice:

Tinand seama de armonicele intre care se formeaza, fiecare interval poate fi

exprimat printr-o relatie a doua cifre reprezentand: una (numaratorul) armonicul superior,
iar cealalta (numitorul) armonicul inferior. De exemplu (se dau numai intervalele uzuale):
 - Octava perfecta: 2/1 = intervalul dintre armonicele 1, 2;
- Cvinta perfecta: 3/2 = intervalul dintre armonicele 2, 3;
- Cvarta perfecta: 4/3 = intervalul dintre armonicele 3, 4;
- Terta mare: 5/4 = intervalul dintre armonicele 4, 5;

- Terta mica: 6/5 = intervalul dintre armonicele 5, 6;

- Secunda mare: 9/8 = intervalul dintre armonicele 8, 9

si 10/9 (tonul mare) si 9, 10 (tonul mic);

- Secunda mica: 16/15 = intervalul dintre armonicele 15, 16;

- Sexta mare: 5/3 = intervalul dintre armonicele 3, 5;

- Sexta mica: 8/5 = intervalul dintre armonicele 5, 8;

- Septima mare: 15/8 = intervalul dintre armonicele 8, 15;

- Septima mica: 9/5 = intervalul dintre armonicele 5, 9.

Toate intervalele exprimate prin relatii acustico-matematice descrise mai sus se

numesc naturale, dimensiunile lor rezultand fie din redarea frecventelor sunetelor
componente (deci inaltimea absoluta), fie din pozitia armonicelor intre care se formeaza.

Cunoscand modalitatea de determinare acustico-matematica a intervalelor, putem

efectua operatiuni deosebit de utile privind raporturile naturale (fizice) dintre diferitele
sunete.

Astfel, pentru aflarea frecventei unui sunet mai acut, se inmulteste frecventa sunetului
de la care se porneste cu fractia care reprezinta intervalul despartitor, ca in exemplul
urmator: do 1 x 5/3 (sexta mare) = la 1 , adica 264 x 5/3 = 440Hz.
 Daca, dimpotriva, dorim sa aflam frecventa unui sunet mai grav decat cel de la
care pornim, se procedeaza invers, prin impartirea cu fractia ce reprezinta intervalul
despartitor: la1 : 5/3 (sexta mare) do1, adica. 440 : 5/3 = 264 Hz.

În lumina creatiei contemporane, asemenea calcule matematice, care mai inainte

constituiau apanajul strict al omului de stiinta, trebuie sa devina tot atat de familiare si
omului de arta.