Mama m-a crescut in poala
De la leagan , pana la scoala.
Zile-ntregi si nopti de-a randul,
Mi-a vegheat somnul si gandul.
M-a invatat sa ganguresc
Sa zic mama, sa zambesc,
Apoi m-a-nvatat prin casa
Primii pasi pana la masa.
Mama buna! Mama draga!
Te-oi iubi... o viata intreaga!
Pentru ca tu m-ai nascut,
Pentru ca tu m-ai crescut
___________________________
Mama, azi e sărbătoarea
Dulcelui tău nume!
Ce-aș putea să-ți dau eu oare
Mai frumos pe lume?
Ce-aș putea să-ți dau eu ție
Mama mea iubită,
În această sărbătoare
Cea mai fericită?
Pentru-această sărbătoare
Iată, mamă dragă,
Un sărut curat și-o floare
Cu iubirea-ntreagă !
_______________________
Cuvântul bun al mamei
Nu-l lepăda copile
Cât va mai fi pe lume
Să ai urechi și zile;
Ci-nseamnă-ți-le bine
Să i le-asculți pe toate
Că nu-i pe lume nimeni
Ca ea să ți le-arate.
Nici pilda bună-a tatei
N-o lepăda în viață
Spre tot ce-i vrednicie
S-o ai mereu în față,
Ci calea bună-n care
Părinții te-ndrumează
Cu inima întreagă
Iubește-o și-o urmează.
_______________________
De câte ori măicuţă
În taină mă gândesc
De ce mă ierţi într-una
Când iar şi iar greşesc.
Căci eu de-aş fi mămică
Iar tu fetiţa mea
Pentru nimic în lume
Nu te-aş putea ierta.
Cum pot să-ţi dau dovada
Că şi eu te iubesc
Dragostea de mamă
Cum să ţi-o răsplătesc.
Din inima mea mică
Am rupt un ghiocel
Iubirea mea fierbinte
Să ţi-o răsplătească el
_______________________
Eu știu că tu trudești
Din suflet să mă crești
Și știu că-n visul tău
Sunt eu și numai eu
De aceea astăzi mamă
Eu brațele-ți întind
Căci vreau pe sub năframă
Tot gâtul să-ți cuprind.
Să-l strâng cât pot de tare
și-n calda-mi sărutare
Să simți cât te iubesc
Promit măicuță dragă
Că n-am să mai greșesc.
______________________
Mamă dragă ştiu că azi
Tare rău te-am supărat
Lacrimile de pe obraz
În ascuns ţi le-ai uscat.

Mâine este ziua ta

Ce să fac ca să mă ierţi?
Stai cu ochii în pământ
Şi nu vrei ca să mă cerţi.

Florile ce ţi le dau
Rând pe rând le-am sărutat
Dar pe tine nu-ndrăznesc
Nu ştiu dacă m-ai iertat.

_______________________________

Grea povară are-o mamă.

Duce-n spate, nevăzute,
Aripi, care ne cuprinde,
Ne veghează orişiunde.

Cum îşi smulge ea aripa?

Oare cât de mult o doare?
Câte o aripă blândă,
Cum ne dă la fiecare?

Eu îi simt mereu prezenţa,

Chiar şi-atunci când sunt departe.
Doamne, dă-i măicuţei mele,
Dă-i mai multă sănătate.

Mic sau mare, cum n-aş fi,

Tot la pieptul ei aş vrea
Să mă bucur şi să plâng.
Înger e măicuţa mea.