Fascismul este o ideologie politică radicală și autoritară de aripă dreaptă definită, în primul

rând,[1] de un naționalism radical (numit și "ultra-naționalism").[2][3], de o putere dictatorială, de

suprimarea opoziției și de o puternică regimentare a societății și a economiei. Fasciștii încearcă să
organizeze o națiune în conformitate cu perspectivele, valorile și sistemele corporatiste, inclusiv
sistemul politic și economia.[4] Ei susțin crearea unui stat totalitar cu un singur partid, care urmărește
mobilizarea în masă a unei națiuni și crearea unui ideal „om nou”, pentru a forma o elită care
reglementează prin îndoctrinare, educație fizică și politici familiale, inclusiv eugenism.[5] Fasciștii
cred că o națiune presupune o conducere puternică, o singură identitate colectivă și capacitatea de
a comite violențe și război, cu scopul de a menține națiunea puternică.[6] Guvernele fasciste interzic
și suprimă opoziția față de stat.[7]
Fascismul a fost fondat de către sindicaliștii naționaliști italieni în Primul Război Mondial, care au
combinat viziuni politice de stânga și de dreapta, dar gravitau spre dreapta la începutul anilor
1920.[8][9] Ulterior, fascismul se va răspândii și în alte țări europene.[10] Oamenii de știință consideră,
în general, că fascismul este de extremă dreapta.[11][12][13][14][15]
Fasciștii sprijină violența, războiul și militarismul, ca furnizor de transformare pozitivă în societate, de
aducerea unui nou spirit, educație, insuflarea unei dorințe de a domina în caracterul oamenilor și
crearea de camaraderie națională prin intermediul serviciului militar.[16] Fasciștii văd violența și
războiul ca acțiuni care creează regenerare, spirit și vitalitate națională.[17]
Fascismul este anticomunist, antidemocratic, antiindividualist, antiliberal, antiparlamentar,
anticonservator, antiburghez și antiproletar și în multe cazuri, anticapitalist.[18] Fascismul respinge
conceptele de egalitarism, materialism și raționalism în favoarea
acțiunii, disciplinei, ierarhiei, spiritului și a voinței.[19] În economie, fasciștii se opun liberalismului (ca
o mișcare burgheză) și marxismului (ca o mișcare proletară) pentru că sunt mișcări economice
exclusive bazate pe anumite clase.[20] Fasciștii prezintă ideologia lor ca o mișcare din punct de
vedere economic între clase, care promovează soluționarea conflictului dintre clasele economice în
vederea asigurării solidarității naționale.[21] Aceștia susțin o piață reglementată, multiclasă într-un
sistem economic integrat național.[22]
După al Doilea Război Mondial, puține partide au avut curajul de a se descrie ca fasciste. În schimb,
termenul a ajuns să fie folosit la modul peiorativ de către oponenții politici. Denumirea "neofascism"
este în prezent folosită pentru a descrie partide politice de extremă dreaptă similare cu mișcările
fasciste ale secolului 20.[23]