Valoarea adăugată

Valoarea adaugata este un indicator valoric de exprimare a productiei si

reprezinta masura valorii realizate in urma activitatii productive a unei firme. In
comparatie cu productia exercitiului, valoarea adaugata reflecta mai exact
efortul propriu depus in domeniile respective de activitate.

Valoarea adaugata totala exprima, in cifre absolute, cuantumul eficientei

economice a cheltuielilor cu consumurile intermediare (materiale) care au
participat la obtinerea productiei exercitiului.

Pe baza valorii adaugate consideram ca poate fi apreciata adevarata dimensiune

a activitatii unei firme. Spre deosebire de cifra de afaceri, care include si
valoarea cumpararilor de materii prime, materiale si servicii care se regasesc in
cifra de afaceri a firmelor furnizoare, valoarea adaugata cuprinde numai
echivalentul activitatii firmei supuse analizei .

Metoda de repartitie sau aditiva, conform careia valoarea adaugata este

rezultatul insumarii urmatoarelor elemente: salarii, contributii pentru
asigurari si protectie sociala, amortizare, provizioane, cheltuieli cu impozite si
taxe (fara impozitul pe profit), cheltuieli financiare si rezultatul exploatarii.

Analiza dinamica si structurala a valorii adaugate se realizeaza avandu-se in

vedere relatia de calcul a acesteia pe baza metodei aditive.

In analiza dinamica se folosesc atat marimile absolute cat si marimile relative:

- modificarile absolute ale fiecarui element component si ale valorii adaugate

totale;

- indicii pe elemente si pe total valoare adaugata;

- ponderile elementelor componente.

Analiza dinamicii si structurii valorii adaugate

Analiza valorii adaugate vizeaza dinamica acesteia, gradul de realizare a

nivelului prevazut si explicitarea modificarii absolute, a schimbarilor intervenite
in structura pe elemente, precum si directiile viitoare de actiune in vederea
sporirii acestui indicator.
Pentru analiza dinamicii si structurii valorii adaugate este foarte importanta
prezentarea evolutiei elementelor de natura cheltuielilor si a celor de natura
profitului (primele elemente din structura valorii adaugate sunt de natura
cheltuielilor, rezultatul este element de natura profitului).

Indicatorii ce trebuie selectati sunt:

1. cheltuieli cu salarii

2. CAS

3. cheltuieli cu protectia sociala

4. cheltuieli cu personalul (1+2+3)

5. cheltuieli cu amortizarea si provizioanele

6. cheltuieli cu impozite si taxe

7. cheltuieli financiare cu dobanzile

8. rezultatul exploatarii exclusiv cheltuielile financiare cu dobanzile.

Astfel:

VA=4+5+6+7+8 .

Pentru a aprecia contributia elementelor componente la formarea si modificarea

valorii adaugate se compara indicii acestora cu indicii valorii adaugate si cu
indicele volumului total de activitate (productia exercitiului plus marja
comerciala). In cazul in care indicele unui element component este mai mic
decat indicele valorii adaugate atunci se inregistreaza o scadere a ponderii acelui
element in valoarea adaugata si invers.

La nivelul firmei se considera ca situatia este normala atunci cand scade

ponderea elementelor de natura cheltuielilor in valoarea adaugata (in suma
absoluta acestea putand sa creasca) si creste ponderea profitului din exploatare.
Ponderea si dinamica profitului evidentiaza eficienta utilizarii muncii si a
capitalului. Cresterea ponderii cheltuielilor cu personalul este justificata in
masura in care aceasta reflecta calitatea muncii si nu o suplinire a eficientei
factorului uman de catre volumul muncii.