Cursul 1

Mulţimi. Relaţii. Funcţii.

Ordinali şi cardinali

Incontestabil, fundamentarea unui sistem teoretic al oric¼ aruia dintre domeniile ştiinţelor moderne
a‡ate în sfera de in‡uenţ¼a a matematicii nu poate eluda noţiuni precum cele de mulţime, relaţie şi
funcţie. Respectând un asemenea principiu, cursul de faţ¼ a face o referenţial¼
a expunere a unor astfel
de noţiuni, precum şi a câtorva înrudite lor, tratând succint aspecte de…nitorii ale acestora. Cum,
aproape în majoritate, chestiunile expuse aici sunt, într-o anumit¼ a m¼ asur¼
a, familiare celor c¼
arora li se
adreseaz¼ a, prezentarea rezultatelor relative la ele nu este f¼
acut¼a şi cu demonstraţiile de rigoare. Lista
bibliogra…c¼ a din …nal încearc¼a atenuarea acestei voite omisiuni, venind în sprijinul tuturor acelora
dintre destinatarii prezentelor note de curs.

Mulţimi
În viziunea lui Georg Cantor, noţiunea de mulţime apare, de…nit¼ a în 1897, ca “un tot unitar, cu
elemente distincte, în care ordinea de dispunere a elementelor nu are importanţ¼ a”. O asemenea de…niţie
este de…citar¼ a îns¼a, deoarece, în virtutea ei, nu orice colecţie de “obiecte”constituie o mulţime. Astfel,
luând în atenţie ansamblul Ens al tuturor mulţimilor şi admiţând c¼ a acesta este o mulţime, putem
susţine c¼
a şi M = fX 2 Ens j X 2 = Xg ar … o mulţime, situaţie în care ar … valid paradoxul lui Bertrand
Russell, datat din 1899, potrivit c¼ aruia nu am putea decide dac¼ a M 2 M sau M 2 = M . Evitarea unei
asemenea antinomii se poate realiza fundamentând noţiunea de mulţime pe baza sistemului de axiome
propuse de E. Zermelo şi A. Fraenkel. Acestea, redate aici începând cu grupajul ZF1 ~ ZF3 şi
terminând, dup¼ a de…niţia intercalat¼a în context, cu ZF4 ~ ZF7, au propriet¼ aţile de noncontradicţie,
independenţ¼ a, completitudine şi categoricitate întru consistenţa teoriei mulţimilor.
ZF1 . Axioma determin¼ arii : “Dac¼ a A şi B sunt mulţimi, iar orice element al lui A este în B şi
reciproc, atunci A = B.”
ZF2 . Axioma mulţimilor elementare: “i) Exist¼ a mulţimi vide, generic notate cu ?; ii) Dac¼ a
a este un obiect arbitrar, atunci exist¼ a mulţimea fag care-l conţine pe a ca unic element; iii) Dac¼ aa
şi b sunt “obiecte” diferite, atunci exist¼ a o mulţime fa; bg care conţine pe a şi b ca elemente unice.”
ZF3 . Axioma bazei : “Orice mulţime nevid¼ a X conţine m¼acar un element x aşa încât x şi X nu
au nimic în comun. Dac¼ a P este o proprietate ( sau un ansamblu de propriet¼ aţi ) pentru elementele
x ale lui X, atunci exist¼ a o mulţime Y care conţine toate elementele din X cu proprietatea P şi nu
conţine alte elemente.”

De…niţia 1.1 *) O mulţime B se numeşte inclus¼

a în mulţimea A, când orice element al lui B
este în A şi acest fapt se consemneaz¼a prin B A.

**) Prin submulţime ( parte ) a unei mulţimi A se înţelege o mulţime inclus¼a în A.

***) Submulţimile lui A diferite de ? şi A se numesc proprii, pe când ? şi A sunt denumite sub-
mulţimi improprii ale lui A:

ZF4 . Axioma submulţimilor : “Pentru orice mulţime A, exist¼ a o mulţime P(A) care conţine
exact submulţimile lui A.”
ZF5 . Axioma reuniunii : “Pentru orice mulţime A de mulţimi, exist¼
a o mulţime B care conţine
numai elementele mulţimilor din A.”
 ZF6 . Axioma alegerii : “Pentru orice mulţime M de mulţimi nevide, mutual disjuncte, exist¼ ao
mulţime care conţine exact câte un element din …ecare mulţime din M .”
ZF7 . Axioma in…nitului : “Exist¼ a o mulţime C care satisface condiţiile urm¼ atoare:
a) ? este un element al lui C;
b) Dac¼a x este din C, atunci şi f x g este din C.”
Observaţii:
1) Exprimat¼ a prin ZF1 ~ ZF7, axiomatica lui Zermelo şi Fraenkel elimin¼ a paradoxul (antinomia)
lui Russell, cu evidenţ¼
a.
2) Notat¼ a cu P(A), dup¼ a cum se precizeaz¼ a în ZF4, mulţimea p¼ arţilor unei mulţimi A are, cu
certitudine, pe ? ca element, adic¼a ? 2 P(A), întrucât ? A, oricare ar … A.
3) În conformitate cu ZF1, dac¼ a dou¼ a mulţimi A şi B sunt aşa încât A B A, atunci spunem
a A şi B sunt egale, notând acest fapt prin: A = B.
c¼

De…niţia 1.2 O mulţime A de mulţimi se numeşte tranzitiv¼

a dac¼a, 8 X 2 A, X este din P(A).

În conformitate cu aceast¼
a de…niţie, mulţimea vid¼ a este tranzitiv¼
a.
Relativ la “ ”, sunt de menţionat propriet¼ aţile din cadrul urm¼ atorului enunţ:

Propoziţia 1.1 j) A A, pentru orice mulţime A;

jj) A B şi B A implic¼a A = B;

jjj) A B şi B C implic¼a A C.

De…niţia 1.3 l) Complementara absolut¼

a a unei mulţimi A este, prin de…niţie, mulţimea
fx j x 2= Ag.

ll) Complementara relativ¼ a a mulţimii A în raport cu o (alt¼a) mulţime B A este, prin de…niţie,
mulţime B n A, notat¼a cu CA B , unde B n A înseamn¼ a diferenţa mulţimilor B şi A, adic¼a
mulţimea fx 2 B şi x 2
= Ag.

Când, …xat¼ a …ind, mulţimea B se subînţelege, notaţia pentru complementara relativ¼

a a unei
mulţimi A, în raport cu B, se simpli…c¼ B.
a, scriind CA în loc de CA

De…niţia 1.4 a) Se numeşte reuniune a dou¼a mulţimi A şi B mulţimea fx 2 A sau x 2 Bg,
notat¼a cu A [ B.

b) Intersecţia a dou¼a mulţimi A şi B, notat¼a cu A \ B, este mulţimea tuturor elementelor care
aparţin simultan mulţimilor A şi B, adic¼a: A \ B = fx j x 2 A şi x 2 Bg.

c) Diferenţa simetric¼
a a dou¼a mulţimi A şi B, notat¼a cu A B, este, prin de…niţie, mulţimea
(A n B) [ (B n A).

Propoziţia 1.2 Operaţiile de reuniune, intersecţie, diferenţ¼a, diferenţ¼a simetric¼a şi complementariere
au propriet¼aţile exprimate prin urm¼atoarele egalit¼aţi, care au loc oricare ar … mulţimile implicate A,
B şi, acolo unde este cazul, C:

1. A [ A = A \ A = A (idempotenţa);
 2. A [ ? = A; A \ ? = ?;

3. A [ (B [ C) = (A [ B) [ C (asociativitatea reuniunii);

4. A \ (B \ C) = (A \ B) \ C (asociativitatea intersecţiei);

5. A [ B = B [ A; A \ B = B \ A (comutativitatea);

6. A \ (B [ C) = (A \ B) [ (A \ C) (distributivitatea intersecţiei faţ¼a de reuniune);

7. A [ (B \ C) = (A [ B) \ (A [ C) (distributivitatea reuniunii faţ¼a de intersecţie);

8. CCA = A;

9. CA[B = CA \ CB ; CA\B = CA [ CB (legile lui De Morgan);

10. A n (B [ C) = (A n B) \ (A n C); A n (B \ C) = (A n B) [ (A n C);

11. (A [ B) n C = (A n C) [ (B n C); (A \ B) n C = (A n C) \ (B n C);

12. A [ (A \ B) = A; A \ (A [ B) = A (absorbţia);

13. A A = ?; A B = B A; A ? = A;

14. A (B C) = (A B) C.

Operaţiile de reuniune şi intersecţie se pot extinde la cazul unei mulţimi (familii) de mulţimi. Astfel,
dac¼
a I este o mulţime de indici, iar fAi[ gi2I o familie de mulţimi (indexat¼a dup¼a I), atunci reuniunea
tuturor mulţimilor Ai , notat¼ a cu Ai , este (prin de…niţie) mulţimea fx j 9 i 2 I; încât x 2
\ i2I
Ai g, iar intersecţia Ai este mulţimea fx j x 2 Ai ; 8i 2 Ig. Când I este …nit¼
a, de exemplu
i2I
I = f1; 2; : : : ; ng (n 2 N ), atunci notaţiile pentru reuniunea şi respectiv intersecţia mulţimilor Ai
[n \n
(i = 1; n), se adapteaz¼ a în mod corespunz¼ator ( Ai şi respectiv Ai ).
i=1 i=1

De…niţia 1.5 Produsul cartezian a dou¼a mulţimi nevide A şi B, notat cu A B, este, prin de…niţie,
mulţimea tuturor perechilor ordonate (a; b) cu a 2 A şi b 2 B, adic¼a mulţimea f(a; b) j a 2 A şi b 2 Bg.

Pentru un num¼
ar …nit de mulţimi nevide A1 ; A2 ; : : : ; An , avem:

A1 A2 ::: An = f(a1 ; a2 ; : : : an ) j a1 2 A1 ; a2 2 A2 ; : : : ; an 2 An g:
În cazul în care A1 ; A2 ; : : : ; An coincid, având A1 = A2 = : : : = An = A, produsul cartezian
A1 A2 : : : An se noteaz¼ a, mai simplu, cu An .

Propoziţia 1.3 Oricare ar … mulţimile nevide A, B şi C, au loc egalit¼aţile:

1. A (B [ C) = (A B) [ (A C);

2. A (B \ C) = (A B) \ (A C);
 3. (A [ B) C = (A C) [ (B C);

4. (A \ B) C = (A C) \ (B C).

Relaţii

De…niţia 1.6 ig O relaţie R de la mulţimea arbitrar¼a A 6= ? la mulţimea oarecare B 6= ? este,

prin de…niţie, o submulţime a produsului cartezian A B. Terminologic, spunem c¼a R este o
relaţie binar¼a între elemente ale lui A şi elemente ale lui B. Dac¼a (x; y) 2 R A B, citim
c¼a x este în relaţia R cu y (unde x 2 A şi y 2 B, cu (x; y) 2 R) şi, de cele mai multe
ori, scriem xRy (în loc de (x; y) 2 R). Mulţimea fx 2 A j 9 y 2 B astfel încât (x; y) 2 Rg
se numeşte domeniul relaţiei R şi, notat¼a cu D(R), este, evident, submulţime (proprie sau
improprie) a lui A. Mulţimea fy 2 B j 9 x 2 A astfel încât (x; y) 2 Rg poart¼a denumirea de
codomeniu al relaţiei R, …ind notat¼a, ca submulţime a lui B, cu Im(R).

ii} În cazul în care A = B, o relaţie binar¼a (pe A) este o parte a produsului cartezian A2 şi se
numeşte omogen¼ a.

iii} Inversa unei relaţii binare R A B, notat¼a cu R 1, este, prin de…niţie, relaţia f(y; x) j xRyg.

iv} Dac¼a R A B şi S B C sunt dou¼a relaţii astfel încât Im(R) \ D(S) 6= ?, atunci se
poate de…ni relaţia S R, denumit¼a compusa relaţiilor S şi R, ca …ind mulţimea f(x; z) 2
A C j 9 y 2 B astfel încât (x; y) 2 R şi (y; z) 2 Sg.

v} Pentru o mulţime nevid¼a A, relaţia binar¼a f(x; x) j x 2 Ag se numeşte identitate pe A şi se

noteaz¼a cu 1A .

De…niţia 1.7 a) O relaţie R pe o mulţime nevid¼a A se numeşte re‡exiv¼

a, dac¼a şi numai dac¼a
1A R.

b) Relaţia binar¼a omogen¼a R este numit¼a simetric¼

a, dac¼a şi numai dac¼a R 1 = R.

c) Relaţia R , pe A, se numeşte antisimetric¼

a, dac¼a şi numai dac¼a R \ R 1 = 1A .

d) Relaţia R se numeşte tranzitiv¼

a dac¼a şi numai dac¼a, pentru orice (x; y) 2 R şi (y; z) 2 R,
avem (x; z) 2 R.

e) Relaţia R; pe A; se numeşte total¼

a, dac¼a şi numai dac¼a, 8 x; y 2 A, avem (x; y) 2 R sau
(y; x) 2 R.

De…niţia 1.8 j. O relaţie R (pe o mulţime nevid¼a A) care este simultan re‡exiv¼a, simetric¼a şi
tranzitiv¼a se numeşte relaţie de echivalenţ¼
a ( pe A).

jj. Dac¼a R este o relaţie de echivalenţ¼a pe mulţimea nevid¼a A, iar a este un element oarecare al lui
A, atunci mulţimea fb 2 A j (a; b) 2 Rg se numeşte clasa de echivalenţ¼ a a elementului a în
raport cu R şi se noteaz¼a cu [a]R sau a ^R .

jjj. Mulţimea claselor de echivalenţ¼a determinate de relaţia de echivalenţ¼a R pe A se numeşte

mulţime cât şi se noteaz¼a cu A=R .
De…niţia 1.9 1) O relaţie R (pe o mulţime nevid¼a A) care este simultan re‡exiv¼a, antisimetric¼a
şi tranzitiv¼a se numeşte relaţie de parţial¼
a ordine (pe A).

2) O relaţie binar¼a omogen¼a care este numai re‡exiv¼a şi tranzitiv¼a se numeşte relaţie de preor-
dine.

3) Relaţia de ordine R, pe mulţimea nevid¼a A, se numeşte total¼a dac¼a şi numai dac¼a, oricare dou¼a
elemente, x şi y, ale mulţimii de referinţ¼a A sunt “comparabile”, adic¼a sau xRy sau yRx.

4) Dac¼a A este o mulţime nevid¼a şi R este o relaţie de preordine/parţial¼a ordine/ordine total¼a pe A,
atunci perechea (A; R) se numeşte, respectiv, mulţime preordonat¼ a/parţial ordonat¼ a/total
ordonat¼ a.

De…niţia 1.10 l ] Date …ind o mulţime parţial ordonat¼a (A; R) şi ? 6= B A, se numeşte ma-
jorant pentru mulţimea B orice element a 2 A, astfel încât bRa, 8 b 2 B.
În situaţia existenţei unui majorant pentru B, mulţimea B se numeşte majorat¼
a.

ll ] Analog, numim minorant pentru B un element a 2 A aşa încât aRb, 8 b 2 B. Dac¼a B are cel
puţin un minorant, atunci spunem c¼a B este o mulţime minorat¼
a (în raport cu R).

lll ] Când B, ca parte nevid¼a a mulţimii parţial ordonate (A; R), este simultan minorat¼a şi majorat¼a,
zicem c¼a B este o mulţime m¼ arginit¼a (în raport cu R şi A).

lv ] Dac¼a a 2 A 6= ? este un minorant pentru A, în raport cu o parţial¼a ordine R pe A, atunci a se

numeşte cel mai mic element al lui A, relativ la R, şi se noteaz¼a cu minR A.

v ] Când 2 A este un majorant pentru A, în raport cu o relaţie de parţial¼a ordine R pe A, atunci

se numeşte cel mai mare element al mulţimii A şi se va nota cu maxR A.

De…niţia 1.11 Dac¼a (A; R) este o mulţime parţial ordonat¼a şi ? 6= B A este majorat¼a (în raport
cu R), iar un cel mai mic majorant exist¼a pentru B, atunci acesta se numeşte margine superioar¼ aa
mulţimii B şi se noteaz¼a cu supR B. Analog, dac¼a mulţimea nevid¼a B este minorat¼a (în raport cu R)
şi exist¼a un cel mai mare minorant pentru B, atunci acesta poart¼a denumirea de margine inferioar¼ a
a lui B şi se noteaz¼a cu inf R B.

De…niţia 1.12 a) O mulţime parţial ordonat¼a (A; R) se numeşte relativ complet¼ a (sau complet
ordonat¼ a) dac¼a şi numai dac¼a, pentru orice ? 6= B A, minorat¼a, exist¼a inf R B şi, pentru
orice ? 6= C A, majorat¼a, exist¼a supR C.

b) O mulţime total ordonat¼a strict este numit¼a bine ordonat¼

a (altfel spus, cu ordine bun¼a) dac¼a
orice submulţime nevid¼a a ei are cel mai mic element.

Funcţii

De…niţia 1.13 1. Prin funcţie (echivalent, relaţie funcţional¼ a) pe o mulţime nevid¼a A, cu

valori într-o mulţime nevid¼a B, se înţelege o relaţie binar¼a f A B pentru care D(f ) = A şi,
pentru orice x 2 A, aşa încât (x; y) 2 f şi (x; z) 2 f , avem (cu necesitate) y = z.
 2. Domeniul relaţiei funcţionale f A B poart¼a, uzual, denumirea de mulţime de de…niţie a
funcţiei f , iar codomeniul lui f se numeşte mulţime în care f ia valori.

Tot uzual, o funcţie f , de…nit¼

a pe o mulţime (nevid¼
a) A şi cu valori într-o mulţime (nevid¼
a) B, se
noteaz¼
a prin f : A ! B.

De…niţia 1.14 i) Pentru f : A ! B, mulţimea G A B, egal¼a cu f(x; f (x)) j x 2 Ag se

numeşte gra…cul funcţiei f .

ii) Dou¼a funcţii f : A ! B şi g : C ! D se numesc egale dac¼a şi numai dac¼a A = C, B = D şi
f (x) = g(x); 8 x 2 A = C.

iii) Pentru f : A ! B şi ? 6= C A, numim restricţie a lui f pe C, notând-o cu fjC , funcţia de

la C la B de…nit¼a prin fjC (x) = f (x), 8 x 2 C.

iv) Dac¼a f : A ! B este o funcţie şi ? 6= C A, atunci mulţimea fy 2 B j 9 x 2 C aşa încât y =

f (x)g, notat¼a cu f (C), se numeşte imaginea lui C prin f :

v) Pentru f : A ! B şi ? 6= D B, mulţimea fx 2 A j 9 y 2 D aşa încât y = f (x)g, notat¼a cu

f 1 (D), se numeşte preimaginea lui D prin f sau imaginea invers¼ a a lui D prin f:

De…niţia 1.15 i) O funcţie f : A ! B se numeşte injectiv¼

a (sau injecţie) dac¼a şi numai dac¼a,
8 x1 ; x2 2 A, x1 =
6 x2 , avem f (x1 ) 6= f (x2 ).

ii) Funcţia f : A ! B se numeşte surjectiv¼

a (sau surjecţie) dac¼a şi numai dac¼a Im(f ) = B.

iii) Când f : A ! B este simultan injecţie şi surjecţie, atunci f se numeşte bijecţie (sau funcţie
bijectiv¼
a).

iv) Funcţia f : A ! B se numeşte inversabil¼

a dac¼a şi numai dac¼a exist¼a o funcţie g : B ! A
astfel încât g f = 1A şi f g = 1B .
În cazul existenţei lui g, funcţia unic¼a g se numeşte inversa lui f şi se noteaz¼a, uzual, cu f 1.

De…niţia 1.16 Dac¼a f : A ! B este o funcţie şi (A; R), (B; S) sunt mulţimi parţial ordonate, atunci
f se numeşte monoton¼ a (în context) dac¼a şi numai dac¼a

8 x1 ; x2 2 A; cu x1 Rx2 ; avem f (x1 )Sf (x2 ):

Noţiunea de funcţie caracteristic¼

a (indicatoare) a unei mulţimi asigur¼
a o leg¼
atur¼
a în plus între
noţiunile de mulţime şi funcţie.

De…niţia 1.17 Fie A o mulţime oarecare. Se numeşte funcţie caracteristic¼

a (indicatoare) a
mulţimii A 6= ? şi se noteaz¼a, de regul¼a, cu A , funcţia dat¼a prin:

1; x 2 A
A (x) =
0; x 2
= A:

Când A = ?, A 0.
Propoziţia 1.4 Funcţia caracteristic¼a a unei mulţimi satisface urm¼atoarele relaţii

CA =1 A; 8A 2 P(E);

cu CA = E n A,
A B () A B

A\B = A B; AnB = A A B;

A[B = A + B A B; A B = A + B 2 A B; 8A; B 2 P(E);

unde E este mulţimea (cea mai ampl¼a) la care ne raport¼am.

Propriet¼aţile evidenţiate de Propoziţia 1.4 pot … folosite la stabilirea şi demonstrarea unor relaţii
relative la mulţimi, cum sunt, de exemplu, cele speci…cate de Propoziţia 1.2.

Ordinali şi cardinali

Una dintre noţiunile matematice cu importanţ¼

a, printre altele, în semantica limbajelor de progra-
mare este aceea de ordinal , bazat¼a pe conceptele de mulţime tranzitiv¼ a (v. De…niţia 1.2 ) şi de
a de bun¼
relaţie binar¼ a-ordine (v. De…niţia 1.12 -b).

De…niţia 1.18 O mulţime X este numit¼a ordinal dac¼a este tranzitiv¼a şi bine ordonat¼a, în raport cu
ordinea prin apartenenţ¼a.

aţi ale ordinalilor)

Propoziţia 1.5 (Propriet¼

i) 2
= ,8 ordinal.

ii) 2 şi 2 ) 2 ,8 ; ; ordinali.

iii) Dac¼a 2 şi este ordinal, atunci este ordinal.

iv) Dac¼a este ordinal, X şi X este tranzitiv¼a, atunci X 2 .

v) Pentru oricare ordinali şi , are loc exact una dintre relaţiile: 2 , = , 2 .
T
vi) Dac¼a X este o mulţime nevid¼a de ordinali, atunci X este ordinal şi anume cel mai mic ordinal
al lui X.

vii) O mulţime tranzitiv¼a de ordinali este ordinal.

viii) Dac¼a este ordinal, atunci S( ) = [ f g este, de asemenea, ordinal, numit ordinalul succesor
al lui . Reciproc, dac¼a S( ) este ordinal, atunci şi este ordinal.
S
ix) Dac¼a X este o mulţime nevid¼a deSordinali, atunci X este ordinal şi, dac¼a X are un cel mai
mare element, atunci acesta este X.

De…niţia 1.19 Se spune c¼a ordinalul este mai mic decât ordinalul , notând aceasta prin < ,
dac¼a 2 .
 Graţie Propoziţiei 1.4 - i) şi v), se poate a…rma c¼
a orice mulţime de ordinali este total ordonat¼
a
strict, prin ”<”, sau, echivalent spus, prin apartenenţ¼ a. Totodat¼ a, ”<” este o bun¼ a-ordine pe o
mulţime de ordinali.

De…niţia 1.20 a) Un ordinal este denumit ordinal succesor, dac¼a exist¼a un ordinal astfel
încât = S( ). Altfel, este numit ordinal limit¼
a.

b) este declarat ordinal …nit, dac¼a = 0 sau dac¼a este ordinal succesor şi orice < este
…e 0, …e ordinal succesor. Altfel, este numit ordinal in…nit.

Se poate vedea c¼a mulţimea tuturor ordinalilor …niţi este ordinal. De asemenea, se poate constata
c¼
a orice ordinal limit¼
a este marginea superioar¼
a a mulţimii tuturor ordinalilor mai mici decât el. Cel
mai mic ordinal in…nit este notat cu !. Clasa tuturor ordinalilor este notat¼ a, adeseori, cu Ord.

De…niţia 1.21 Dou¼a mulţimi nevide oarecare, A şi B, se numesc echipotente dac¼a şi numai dac¼a
exist¼a o funcţie bijectiv¼a h : A ! B.

Un rezultat de reţinut este cel care stipuleaz¼

a faptul c¼
a o mulţime oarecare poate … bine ordonat¼a
dac¼
a şi numai dac¼
a este echipotent¼a cu un ordinal. În plus, pentru orice mulţime A, exist¼
a un ordinal
unic , echipotent cu A, care nu este echipotent cu nici un alt ordinal mai mic decât el.

De…niţia 1.22 (a unui cardinal)

a) Se numeşte num¼ar cardinal al unei mulţimi A (sau cardinalul mulţimii A) cel mai mic
ordinal echipotent cu A.

b) Num¼ar cardinal sau, simplu, cardinal este numit orice ordinal care satisface a) pentru o
anumit¼a mulţime A.

Propoziţia 1.6 Pentru orice ordinal , urm¼atoarele a…rmaţii sunt echivalente:

i) este cardinal;

ii) nu este echipotent cu nici un ordinal < ;

iii) este cardinalul mulţimii .

Observaţii:

1) ! este num¼
ar cardinal.

2) Dou¼
a mulţimi sunt echipotente dac¼
a şi numai dac¼
a cardinalele lor sunt egale.

3) Cardinalul unei mulţimi A se noteaz¼

a cu card(A) sau jAj sau #A.

4) Prin convenţie, j?j = 0.

De…niţia 1.23 j) Pentru dou¼a mulţimi A şi B, spunem c¼a avem

card(A) 6 card(B);

dac¼a exist¼a o injecţie de la mulţimea A la mulţimea B.

jj) Avem
card(A) < card(B);
dac¼a şi numai dac¼a card(A) 6 card(B) şi card(A) 6= card(B).

Observaţie: Relaţia binar¼ a introdus¼

a prin De…niţia 1.23-j) este o relaţie de parţial¼
a ordine pe
mulţimea tuturor mulţimilor, întrucât este re‡exiv¼
a, antisimetric¼a şi tranzitiv¼
a. Mai mult, deoarece,
pentru orice dou¼a mulţimi A şi B, avem …e card(A) 6 card(B), …e card(B) 6 card(A), relaţia ”6”
este una de total¼
a ordine.

De…niţia 1.24 Se numeşte num¼ ar Hartogs asociat unei mulţimi A, notat cu h(A), cel mai mic
ordinal care nu este echipotent cu nici o submulţime a lui A.

Propoziţia 1.7 Pentru orice mulţime A, h(A) este cardinal şi card(A) < h(A).
h(A) este cel mai mic cardinal mai mare decât card(A).

Propoziţia 1.8 a) Dac¼a = card(A), atunci card(P(A)) = 2 .

b) Pentru orice num¼ar cardinal , are loc inegalitatea:

<2 :

Bibliogra…e selectiv¼
a

1. M. Gorunescu - Lecţii de analiz¼a matematic¼a pentru informaticieni, Ed.Univ.Craiova, 2000.

2. M. Postolache - Analiz¼a matematic¼a ( teorie şi aplicaţii ), Ed. Fair Partners, Bucureşti, 2011.
3. Judith Roitman - Introduction to Modern Set Theory, 2011.
4. V. Postolic¼a - Baze ale matematicii actualizate prin e…cienţ¼a, Matrix Rom, Bucureşti, 2008.
5. F. L. Ţiplea - Introducere în teoria mulţimilor, Ed. Univ. “Al. I. Cuza”, Iaşi, 1998.
6. B. Poonen - In…nity: Cardinal Numbers, 2002.
7. W. F. Trench - Introduction to Real Analysis, Pearson Education Publ., 2009
8. E. Cioar¼a, M. Postolache - Capitole de analiz¼a matematic¼a, Ed. Fair Partners, Bucureşti, 2010.
9. G. O’Regan - Mathematics in Computing ( Chap. 2 ), Springer Verlag, London, 2013.