Moara cu noroc de Ion Slavici - referat

Nuvela MOARA CU NOROC a aparut in volumul de debut � Nuvele din popor �, din 1881
si s-a bucurat de o larga apreciere critica, Maiorescu insusi considerand-o un
moment de referinta in evolutia prozei romanesti, mai ales ca autorul �s-a inspirat
din viata proprie a poporului si ne-a infatisat ceea ce este, ceea ce gandeste si
ceea ce simte romanul in partea cea mai aleasa a firii lui etnice�.
Ioan Slavici construieste o opera literara pe baza cunoasterii sufletului omenesc,
conceptia lui literara fiind un argument pentru iubirea de oameni care trebuie sa
aiba caracter moralizator.

Tema. Tema acestei nuvele o constituie urmarile negative, consecintele nefaste pe

care setea de �mbogatire le are asupra vietii sufletesti a indi�vidului, asupra
destinului omenesc. La baza ei se afla convingerea autorului ca goana dupa avere,
�n special dupa bani, zdruncina tihna si amaraste viata omului, genereaza numeroase
rele, iar �n cele din urma duce la pierzanie. Aceasta convingere este ilustrata cel
mai bine �n nuvela prin destinul cizmarului Ghita.

Subiectul. Nuvela Moara cu Noroc este scena de �nfruntare a doua personaje cu

caractere puternice: c�rciumarul Ghita si samadaul Lica.
Saracia, pretuita de Slavici �n alte nuvele pentru puterea ei miraculoasa de a
mentine echilibrul sufletesc al omului, linistea vietii lui, devine la �nceputul
nuvelei Moara cu Noroc motiv de puternice fram�ntari, d�nd lui Ghita un sentiment
de inferioritate. El identifica saracia cu lipsa de demnitate. Vr�nd sa scape de
saracie, el nu dorea de fapt sa se �mbogateasca pentru a trai bine, ci pentru a fi
cineva, pentru a fi respectat. Se hotaraste sa abandoneze linistea colibei din sat
si sa ia �n arenda c�rciuma de la Moara cu Noroc, unde se muta cu �ntreaga familie:
nevasta, doi copii si soacra, dovedindu-se c�t se poate de harnic si de priceput
pentru a face rentabila noua sa �ndeletnicire.
C�nd Ghita tocmai �ncepuse sa guste, cu �ntreaga familie, bucuria ca a scapat de
saracie, la Moara cu Noroc apare un personaj ciudat - Lica Samadaul.
Ana, nevasta lui Ghita, intuieste ca Lica este �om rau si primejdios", �n sinea
lui, si Ghita avea aceeasi banuiala. Simtind fata de Lica o atractie
misterioasa, nu-i venea sa-si dezvaluie g�ndul. �n scurta vreme, el �ntelese ca
�aci, la Moara cu Noroc, nu putea sa steie nimeni fara voia lui Lica� Iar Ghita
voia cu tot dinadinsul sa ram�ie la Moara cu Noroc, pentru ca-i mergea bine�; nu-l
lasa inima sa paraseasca locul, la care �n scurt timp putea sa se faca om cu
stare�".
O decizie �n acest sens nu era usor de luat, pentru ca Ghita era om cinstit si
prevazator; si mai ales pentru ca nu era singur pe lume: �avea nevasta si copii si
nu putea sa faca ce-i placea".
Dorinta de �a se face om cu stare", asociata cu evenimente si �nt�mplari pe care nu
!e putea nici prevedea, nici evita, l-a antrenat, uneori direct, alteori indirect
�n afacerile necurate ale lui Lica. Chemat �n fata judecatorului, el �nu putea
tagadui c-a avut daraveri cu Lica si trebuia sa spuna toate cele petrecute, si din
doua una: ori Lica ajungea sa fie dovedit si pus la pedeapsa, si atunci nici el,
Ghita, ca om �nsotit cu un facator de rele, nu putea sa scape cu obrazul curat, ori
Lica scapa, si atunci Ghita trebuia sa se teama de razbunarea lui".
Judecata nu-l putea �nsa dovedi vinovat pe Lica, pentru ca el �stia sa-si aleaga
stap�nii si putea sa si-i aleaga dupa plac, deoarece nimeni nu stia sa pazeasca o
turma si sa o v�nza at�t de bine ca d�nsul".
Setea de razbunare a lui Ghita, necinstit de Lica, �n cele din urma, p�na si �n
viata familiala, nu mai poate fi �nsa stavilita. Ghita stia acum ca Lica este un
hot si un ucigas, ca el �! pradase pe arendas si ca tot el pusese la cale
asasinarea acelei femei tinere, gasita �n padure de jandarmul Pintea. Dupa multe
fram�ntari si ezitari, izvor�te nu at�t din teama c�t din prudenta pe care o
alimenteaza sentimentul demnitatii, Ghita se hotaraste sa-i dea pe Lica prins
caprarului Pintea - si el un fost samadau si hot de codru, care se facuse anume
jandarm, pentru a se razbuna pe Lica. Cei doi se �nteleg sa-i �ntinda o cursa, spre
a-l putea prinde cu banii si obiectele furate asupra lui. Ghita �l anunta, �n
taina, ca vrea sa mearga la oras si se ofera sa-i schimbe acolo galbeni si alte
obiecte din aur. Fara a banui g�ndul ascuns, Lica vine la Moara cu Noroc, aduc�nd
cu el �aur si argintarie". Sub pretext ca pleaca la oras, Ghita merge s�-l anunte
pe Pintea. Intorc�ndu-se cu acesta si cu alti doi jandarmi, �l vede �nsa pe Lica
plec�nd de la Moara cu Noroc si �si da seama ca a ratat orice prilej de a-l dovedi
vinovat; si, lucru mai grav, ca onoarea familiei lui a fost �ntinata.
Ghita �ntelege acum ca nimic din c�te s-au �nt�mplat nu se mai poate �ndrepta. Si
astfel o viata �nceputa frumos sf�rseste tragic.
Adept al unei morale intransigente, Slavici �si pedepseste exemplar toate
personajele nuvelei amestecate �n afaceri necinstite. Iar pentru a purifica locui
afacerilor necurate si al crimelor, un incendiu mistuie �n flacari c�rciuma de la
Moara cu Noroc transform�nd �n scrum si cele doua corpuri lipsite de viata: al Anei
si al lui Ghita.

Arta personajului literar. Literatura rom�na de p�na la Slavici izbutise sa

realizeze c�teva personaje dramatice de mare forta artistica, dar nu crease �nca un
personaj epic viabil care sa nu �ntruchipeze schematic o anumita trasatura de
caracter sau categorie sociala, ci sa t�sneasca din propria sa lupta, din propria
sa vointa de a se realiza �ntr-un anumit fel si sa devina prin aceasta un tip
reprezentativ pentru societatea rom�neasca. De aceea personajele conturate de
Slavici �n romanele si mai ales �n nuvelele sale vor fi privite cu mare interes.
Spre deosebire de scriitorii dinaintea lui, Slavici nu impune personajelor o
comportare rigida, dictata de anumite prejudecati morale, ci le da libertatea de' a
se manifesta, �n �mprejurarile �n care le pune viata, dupa propriile �ndemnuri,
dupa imperativele sufletului lor. Ni se releva astfel nu numai caractere gata
formate, ci si felul �n care ajung oamenii sa fie asa cum sunt, ca rezultat al
�nr�uririlor ce s-au exercitat asupra lor, a conditiilor sociale �n care au trait.
A crea personaje prin care sa arati ca, asupra predispozitiilor psihice �nnascute,
societatea �n care traiesc si �nt�mplarile vietii lor exercita influente ce le
transforma caracterul, reprezenta pentru vremea lui Slavici o noutate �n literatura
rom�na si un punct avansat al aplicarii metodei realiste �n arta literara.
Scriitorul pune accentul pe evolutia artistica a personajului epic. �n acest sens,
el acorda, �n cadrul naratiunii, o atentie deosebita evenimentelor aflate �n
legatura directa cu personajele, precum si interventiei lor nemijlocite �n
desfasurarea �nt�mplarilor, lata, spre exemplu, evolutia Sui Ghita. Slavici nu ne
povesteste �nt�mplarile vietii lui, ci �i pune pe el �nsusi sa actioneze sub ochii
nostri, �nt�mplarile prin care trece �l fram�nta, �l zbuciuma dureros, dar, cu
toate acestea, patima banului nu-i paraseste. E! �si poarta cu consecventa povara
propriilor sale slabiciuni, care �i determina destinul, transform�ndu-l �ntr-un
veritabil erou tragic. Desi �ntelege ca, �n cele din urma, �n lupta cu Lica, el va
fi cel �nfr�nt, pentru a-si satisface dorinta de razbunare, Ghita intra �n conflict
cu toata lumea lui. �i vedem angajat �n lupta necrutatoare cu toti ceilalti, chiar
si cu sine �nsusi. �l vedem cum se fr�nge si cade �nvins. Ceea ce impre�sioneaza nu
sunt �nsa transformarile pe care le sufera caracterul lui, sf�rsitul tragic, ci
consecventa cu care personaje ca el �si sustin pasiunile, energia ce o degaja �n
lupta cu �mprejurarile vietii si, �n acelasi timp, cu propriile lor pasiuni.
Slavici nu �nfrumuseteaza cu nimic viata personajelor sale. Procentul de duritate
ss afectiune, de bunatate si rautate, de hotar�re si slabiciune pe care �l aflam �n
fiecare din ele face din Slavici un observator fara partinire, cu spirit realist
desav�rsit.
Dar �n conceptia iui Slavici viata fiecarui personaj este vazuta ca un destin
propriu, care oricum se va �mplini. De aceea ei nu se simte �n nici un fel obligat
sa explice nimic, ci numai sa descrie c�t mai fidel �nt�mplarile ce �l �mping pe
fiecare personaj pe drumul destinului. Astfel, observ�nd dezumanizarea Iui Ghita,
Slavici noteaza: �At�t se simtea de ticalosit si de slab �n el �nsusi, �nc�t nu mai
putea sa-si dea seama ce poate si ce nu poate sa faca si asa �ncetul cu �ncetul se
lasa �n voia �nt�mplarii". Personajele �nsesi sunt convinse ca au o soarta dinainte
stabilita, careia nu i se pot opune: �Cine poate sa scape de soarta ce-i este
scrisa!?" se �ntreaba Ghita �n sinea sa, odata, c�nd se afla ia str�mtoare. Alteori
se consoleaza cu formule ca: �asa mi-a fost r�nduit", �daca e rau ce fac, nu puteam
sa fac altfel". Nuvela �nsasi se �ncheie cu reafirmarea acestei fataliste conceptii
despre viata omului. Privind cu ochii �nlacrimati ce mai ramasese din c�rciuma dupa
incendiu, soacra lui Ghita exclama: �S�mteam eu ca nu are sa iasa bine: dar asa Ie-
a fost data".
Definitorie pentru arta realizarii personajului la Slavici este o mare putere de
interiorizare. Aceasta a facut ca eroii lui sa fie �nfatisati �n zbuciumul lor
launtric, nu numai �n manifestarile lor exterioare, asa cum fusesera zugraviti �n
proza de dinainte de el.
Arta personajului epic atinge �n Moara cu Noroc un nivel de maiestrie ridicat si �n
ceea ce priveste portretistica literara. Portretul fizic este concis, redus la
esential, realizat aproape cu aceleasi mijloace ca la predecesorii sai. La Slavici,
accentul nu cade �nsa pe substantive abstracte, �nsotite de determinari
corespunzatoare, ci pe adjective cu rol de epitet caracterizator. O comparatie
�ntre portretul pe care Filimon �l face cherei Duduca (Aceasta Venera orientala�
avea o frumusete perfecta, o inteligenta vie si un spirit fin si iscusit�) si cel
pe care Slavici �l face Anei (Ana era �nteleapta si asezata� Ana era t�nara si
frumoasa. Ana era frageda si subtirica, Ana era sprintena si mladioasa�) este
revelatoare �n acest sens. �ntr-o masura mai mare dec�t portretul fizic, portretui
moral constituie un succes remarcabil al prozei rom�nesti de la �nceputul secolului
a! XX-lea. Originalitatea artei portretistice la Slavici consta �n faptul ca
personajele au �nsusiri numeroase, pozitive si negative, au calitati si defecte,
vointa si slabiciune, atitudini ferme si ezitari, �ndrazneli si temeri; iubesc sau
urasc, dupa �mprejurari, sunt patimase sau rezonabile; au, �n general, comportarea
unor fiinte reale. Astfel prezentati oamenii, portretul lor moral este, de regula,
complex si adesea alcatuit din trasaturi contradictorii. �n nuvela Moara cu Noroc,
el se constituie ca o �nsumare treptata a observatiilor autorului cu propriile
marturisiri ale personajului si cu reactiile sufletesti ale celorlalte personaje.