Intre Placere si necesitate Alimentația a constituit una dintre preocupările de

baza ale oamenilor,dat fiind faptul ca aceasta constituie viata si contribuie la

bunăstarea omenirii. In timp,modul oamenilor de a se raporta la alimentație ,suferă
modificari:de la alimentatia ca necesitate ajungem,in epoca contemporană ,la
alimentatia ca moft. Oare mancam ca sa trăim,sau trăim ca sa mancam? Aceasta
întrebare retorica are capacitatea de a evidenția rolul dublu al alimentatiei. Sunt
de părere ca toti oamenii consuma alimente pentru a trai,înțelegând astfel ca
alimentatia nu constituie un lux,ci o necesitate.Totodata,exista si o categorie de
oameni care fie duce alimentatia la rang de arta culinara,fie are un consum de
alimente dictat de plăceri subiective ori generat de reclama excesive care duce la
cumpărarea unor alimente ,fara ca sa aiba nevoie de ele. Raportul omului fata de
alimentație este tratat si in literatura,reliefand o alta tipologie
umană.Personajele Harpagon(Moliere) si Hagi-Tudose(Barbu Ștefănescu Delavrancea)
întruchipează tipologia oamenilor avari,care inteleg ca e inutil sa cheltui bani pe
mancare,atata vreme cat poti supraviețui cu ajutorul unei alimentații simple si mai
putin costisitoare. Așadar,se poate spune ca raportul om-alimentație poate fi
dictat de nevoile sale,de societatea in care acesta trăiește,cat si de statutul
social si viziunea asupra vieții.Cu toții mancam ca sa trăim,însă multi dintre noi
mancam si de placere.