Sunteți pe pagina 1din 1058

I.

TANOVICEANU
PROFE/ORDE DREPT J l PROCEDURĂ P E N A L Ă LA FA CU LTA TEA JURIDICĂ DIN B UC U RE ŢTI.

TRATAT
DE

DREPT Jl PROCEDURA
PENALA
EDIŢIUNEA A DOUA
A CUR/ULUI DE DREPT Jl PROCEDURĂ PENALĂ
REVĂZUT /1 COMPLECTAT
DOCT RI NA
de

Viniilă Donqoroz
D o c t o r în D r e p t A v o c a t

REFERINŢE LA L E G !/L A Ţ IU N ILE DIN BUCOVINA Jl A R D E A L

Dr.Corneliu Chiselilâ şi Dr Şlefan Laday


Consilier înalta Curte de C a s a ţie J u r i s c o n s u l t . Cluj
JU R I/P R U D E N Ţ A
de
Eugen C.Decusară
D octorm Drept Director statist. ju d ic ia r a

3 = 3 =3 E CU O PREFA ŢĂ DE
N. C. SC H IN A
r-O/T PREJEDINTE.curtea de apelbuc ur ejti

BUCUREŞTI, STR. ARTEI 5


LÂNGĂ PALATUL JU ST IŢ IE I
T R A T A T
DE

D R E P T ŞI P R O C E D U R A PENALĂ

VOL. I

B C U C lu j -N a p o c a

rbcfLIiii!!! II
I.TANOVICEANU
=ROFETOR DE'DREPT f l PROCEDURĂ PENALĂ LA FACULTATEA JURIDICĂ DIN B UC UR EfK .

DREPT ŢI PROCEDURA
PENALA
EDIŢIUNEA A DOUA
A CURAJ LUI DE DREPT TI PROCEDURĂ PENALĂ
REVĂZUT TI COMPLECTAT
D O C TR IN A
de

Vintilă Donqoroz
D o c t o r în D re p t. A v o c a t.

REFERINŢE LA LEGIJLAŢIUNILE DIN BUCOVINA ŢI ARDEAL


de

Dr.Corneliu Chiseliiă şi Dr.SiefanLaday


Consilier înalta Curte de C a sa ţie . J u r i s c o n s u l t . Cluj.
JURITPRUDENŢA
de

Eugen C.Decusară
Doctor in Drept. Director, s ta tis t .ju d i c ia r ă

.w - CU O PREFAŢĂ D E
N. C. SCHINA
FO/T PRE/EDINTE. CURTEA
Bibi. UnÎY. Chil.
Hr. Xw .182JL

TIP. „CURIERUL JUDICIAR“ BUCUREŞTI, STR. ARTEI 5


S O C IE T A T E ANON. PE A C Ţ IU N I LÂ N GĂ PALATUL JU S T IŢ IE I
P R E F A Ţ A

Ştiinţa dreptului penal, această disciplină juridică in fi­


nit de complexă, este de mai bine de un secol în neîncetată şi
intensă transformare. Când se pare că ultim ul cuvânt s’a spus
în această ştiinţă, abia atunci se descoperă că s’a mai născut
o perspectivă a unor noui şi vaste orizonturi. Nimeni nu ar
putea constata, la un moment dat, că s’a deschis ultim a pers­
pectivă, fiindcă este imposibil de precizat cari vor f i aspec­
tele societăţii de mâine, bazele ei juridice, concepţiile ei mo­
rale şi năzuinţele ce o vor frământa. Căci p rin natura sa in­
timă, ca şi prin substanţa sa, ştiinţa dreptului penal este în
cea mai strânsă dependenţă de această infinitate de faţete
ale celui mai instabil conglomerat: societatea omenească.
Cercetarea istorică a principiilor de drept penal pune în
lumină existenţa unei constante corelaţiuni între aceste prin­
cipii, traduse în legi, şi evoluţiunea socială.
Transformările din trecut ne dau certitudinea celor vii­
toare. M ai ales că nu trebue uitat un lucru, şi anume că ştiin­
ţa penală de astăzi este în dezacord vădit cu normele pozitive
în vigoare, cari în neîntreruptul mers al societăţii, au perdut
pasul, rămânând cu m ult în urmă. Iată, de o parte, ştiinţa
dreptului penal modern pornind de la ideia, că represiunea
îşi are fundam entul în necesitatea apărării sociale; iată, de
cealaltă parte, legea penală actuală lovind cu sancţiuni şi-
acolo unde nu este pericol pentru societate. Iată iarăşi, de o
parte ştiinţa penală care recunoaşte că pedeapsa nu poate
avea decât un rol subsidiar, datoria Statului modern fiind
întâi de a preveni şi apoi de a reprima; iată, de cealaltă parte,
norma penală în vigoare, care face din pedeapsă un scop, în
tim p ce criminalitatea sporeşte din cauză că societatea nu are.
grija de preîntâmpinarea ei.
VIII

Această discordanţă între ştiinţă şi legi s’ar putea evi­


denţia şi cu numeroase alte exemple
A r f i fundamental greşit a se susţine, că din moment ce
legile penale corespund concepţiunilor fiecărei epoci în parte,
aceasta dovedeşte că menţinerea legilor actuale este datorită
concordanţei lor cu moravurile timpului. Să nu perdem din
vedere că suntem guvernaţi de legi învechite, de legi în con­
tradicţie cu ideile ce şi-au făcut drum în vremurile noastre.
Este dar 'nu numai un simplu .postulat, este o adevărată ne­
cesitate ca normele pozitive să se adapteze rezultatelor şi con-
cluziunilor ştiinţei penale.

Procesul grăbit de absorbiţiune a unei civilizaţiuni su­


perioare, care s’a petrecut de câteva decenii în ţara noastră,
este cauza inegalei desvoltări a diferitelor ramuri de activi­
tate intelectuală.
Un asemenea fenomen nu poate exista acolo unde cultura
este urmarea unei evoluţiuni normale, în care sforţările suc­
cesive ale generaţiunilor nenumărate se menţin într’o conti­
nuă interdependenţă pentru ca progresul să se stratifice uni­
form şi la acelaşi nivel.
Aşa se explică de ce la noi unele ştiinţe au ajuns la ace­
iaşi treaptă de desvoltare ca în ţările cele mai înaintate, pe
când altele se găsesc încă în faza embrionară.
In această fază, putem afirma fără exagerare, se află
ştiinţa dreptului penal în România, fără a mai vorbi de ştiin­
ţa . criminalităţii,care trebue să îmbrăţişeze vastul domeniu
al cunoştinţelor auxiliare dreptului penal.
Cele câteva comentarii modeste, studii trunchiate şi-
cursuri de drept penal, datorite lui Bozianu, Costaforu, Boe-
rescu, Petroniu şi alţii, nu ne îngăduiau a vorbi de o ştiinţă
penală la noi şi deci nici de începuturile ei.
. Aceste începuturi sunt legate de numele neuitatului pro­
fesor G. CUmfili — eminentul fost procuror general şi stră­
lucitul' avocat în afaceri criminale — care prin cursul său,
profesat la Universitatea din Bucureşti, a ridicat studiul a-
cestui drept la înălţimea unei ştiinţe. Restrânsă însă în sfera
lecţiumlor de catedră, remarcabila activitate a lui Cantili
n’a putut aduce ştiinţei toată desvoltarea de care avea nevoe.
Câmpul vast al dreptului penal reclamă discuţiuni cu mult
IX

m ai largi şi mai ales un contact cu viaţa juridică, adică apli-


■caţiunea practică a principiilor, cu u n . cuvânt dinamica a-
cest or principii.
Pasul mare, hotărâtor şi durabil a fost făcui de eruditul
profesor Ioan I. Tanoviceanu.
După ce douăzeci de ani a pregătit prin lecţiunile sale o
seamă de elemente distinse, a socotit că se poate adresa unor
•cititori familiarizaţi cu tainele acestei ştiinţe, dând publici­
tăţii, în 1912, Cursul său de Drept şi de Procedură penală.
Această operă a marcat momentul cel mai important în
istoria începuturilor ştiinţei dreptului penal în ţara noastră,
■şi, trebue să o recunoaştem, oricare vor f i progresele acestei
ştiinţe la noi, opera lui Tanoviceanu îşi va păstra ca atare
întreaga ei însemnătate.
I n afară de importanţa ei pur ştiinţifică pe terenul stric­
tei doctrine, credem că trebue relevat, în opera, lui Tanovi­
ceanu, şi felul în care dânsul a conceput organizarea Parche­
tului, ca arbitru imparţial al intereselor societăţii.
In tr’adevăr, pentru ca, societatea să nu ajungă la deza­
gregare, din cauza impunităţii şi iresponsabilităţii pe care
le-ar întrona după interese o putere executivă abuzivă, este
m ai m ult decât un deziderat, ca organele penale de urmărire
să fie independente. Necesar ar f i deci ca, Parchetul şă aibă
o complectă libertate de acţiune, ne mai fiin d subordonat Mi­
nistrului de Justiţie, căruia să i se ia conducerea acţiunii
publice şi a organelor, respective. A r trebui să fie generaliza­
tă organizarea actuală a Parchetului general de pe lângă
Curtea de casaţie. In acest mod, întreg Parchetul având de­
plină autoritate, ar asigura la rându-i nesţânjenit liniştea so­
cială. Num ai atunci toţi reprezentanţii Ministerului public
se vor împărtăşi din mândria pe care o dă datoria împlinită.
Le-ar sta de veghe umbrele acelor mari dispăruţi, fo ştii pro­
curori generali ai Curţii de casaţie, un Vioreanu, F ilitti, Gh.
Schina, Sărăţeanu, Sccirlat Popescu, Procopescu, fără a vorbi
de aceia cari se găsesc încă în viaţă, ca profesorul D. Ale-
xandresco, cari au ştiut să se impună prin prestigiul indepen-
■denţii şi autorităţii lor.

Construită dinir’un material neperitor de muncă şi eru-


Aiţiune, lucrarea lui Tanoviceanu a avut de la început o în­
X

râurire indiscutabilă. Ea a călăuzit şi călăuzeşte, alături de


cele mai de seamă opere similare din Apus, întreaga aplica-
ţiune practică a legilor noastre penale, realizând astfel do­
rinţa exprimată de dânsul, în prefaţa prim ei ediţiuni, de a
vedea jurisprudenţa cât mai m ult înfrăţită cu doctrina.
Dar osebit de valoarea ei pentru aplicaţiunea dreptului
penal, opera lui Tanoviceanu păstrează după 12 ani aceiaşi
autoritate în desvoltarea teoretică a principiilor acestui drept..
Pentru tânăra noastră doctrină, ea reprezintă modelul de sis­
tematizare, tezaurul de inform aţiuni rare, isvorul de luminăy
de care nimeni nu se poate dispensa.
Dovadă, extinderea pe care studiul dreptului penal a lua­
t-o la noi de la apariţiu/nea acestei lucrări încoace.
De unde cele mai multe din studiile anterioare erau sim­
ple încercări informative, inspirate din tratatele şi monogra­
fiile publicate în Occident, asistăm acum, după apariţiunea
„Cursului“ lui Tanoviceanu,, la lucrări reuşite de doctrină
penală românească şi la o expansiune de interpretare destul
de remarcabilă.
P rin participarea lui Tanoviceanu şi a valorosului său
colaborator, regretatul profesor 1. Vişoiul-Cornăţeanu, la ma­
rile congrese internaţionale de drept penal şi de ştiinţă peni­
tenciară, s’au făcut şi primele legături între începătoarea noa­
stră ştiinţă şi cea apuseană.
Munca lui Tanoviceanu a dat roade, care au fost culti­
vate cu folos de succesorul său la catedră, distinsul profesor
Iulian Teodorescu.
—Ştiinţa are desigur trebuinţă, pentru a propăşi şi a câş­
tiga cât mai m ulţi adepţi, nu numai de munca omului de ca­
binet, dar şi de mâna întreprinzătoare a organizatorului.
Profesorul Iulian Teodorescu, ajutat de elementele tine­
re, formate la lumina ştiinţei lui Tanoviceanu, organizează
Cercul de studii penale, lărgind domeniul cercetărilor şi in­
tensificând contactul cu străinătatea.
E ste neîndoios că ştiinţa penală, ca şi oricare alta, nu se
poate afirma decât prin formarea unei doctrine, în care să
se oglindească nouile idei sau concepţiunA. Dacă codurile ad­
notate sunt de o nespusă utilitate pentru viaţa practică a
dreptului, punând la îndămâna practicienilor şi teoreticieni->
lor mersul jurisprudenţei, şi dacă în materie penală s’au suc­
XI

cedat câteva lucrări serioase în acest gen, precum Codul penal


şi cel de procedură penală adnotate de Fratoştiţeanu, C odul
penal adnotat de Bădulescu şi lonescu, Codurile penal şi de
procedură adnotate de Hamangiu şi Sotir, şi, în fine, Codul
penal adnotat de Pastion şi Papadopol, totuşi aceste lucrări
constituesc pentru ştiinţa propriu zisă simple culegeri de
material de studiat.
Ştiinţa propriu zisă are u/n caracter complex; ea cere lu­
crări de ordin diferit, în care chestiunile să se găsească tra­
tate fie în mod didactic sau critic, fie în mod exegetic sau-
analitic.
Din acest punct de vedere, ştiinţa dreptului penal în Ro­
mânia, în afară de prelegerile de universitate, nu m ai cu­
noaşte altă lucrare decât aceia a profesorului Tanoviceanu.
Singur dânsul ne-a dat o expunere complectă a principiilor
generale de drept şi de procedură penală.
Numai moartea l-a împiedicat de a continua şi cu partea
specială, astfel cum era hotărât, pentru a închiega într’o lu­
crare unică acel corp de doctrină care ne lipsea.

După primul gol lăsat prin moartea prematură a lui Ta-


noviceanu, s’a sim ţit curând un al doilea, şi anume dispari-
ţiunea din librării a operei sale, epuizată în scurtă vreme.
Desigur că simpla reeditare a ei ar fi fo st un mare bine
adus ştiinţei româneşti. Dar, cum spuneam, ştiinţa dreptului
penal, mai mult ca oricare alta, este în continuă transfor­
mare. Pretutindeni ea reclamă o scrupuloasă păstrare de
contact cu toate concepţiunile noui, atât de variate, care de­
notă în general semnele unui real progres.
Dacă Tanoviceanu ar f i trăit şi ar fi dat la lumină o a-
doua ediţiune, negreşit că i-ar fi adaos tot ceace era necesar
pentru a o complecta.
De aceea ne-am crezut obligaţi de a menţine la locul lorr
în ediţiunea de faţă, numeroasele observaţinrd şi corectări fă ­
cute de el însuşi pe marginea exemplarului rămas în biblio­
teca sa. Ţinem de altfel să afirmam, că numai dintr’u n sen­
timent de respect pentru grija lui Tanoviceanu de a-şi vedea
lucrarea sa pusă la curent cu ultim ul cuvânt al doctrinei şi
jurisprudenţei, am luat iniţiativa acestei noui ediţiu/ni în f or­
ma în care-o înfăţişăm.
XII

Ş i fiindcă astăzi România Mare este guvernată de trei


legiuiri penale diferite,.-am-crezut de actualitate şi util pentru
toţi de a da în această, eăiţiune şi referinţe privitoare lo, le-
gislafiunile austriacă şi ungară.
Pentru înfăptuirea acestor ţeluri, ne-am adresat unor
Ju rişti competinţi, rugăndu-i să dea operei lui Tanoviceanu
toate desvoltările necesare.
A u binevoit a-şi lua această grea însărcinare d-nii d-ri :
Corneliu Chiseliţă, Ştefan Laday, Vintilă Dongoroz şi E u ­
g e n C. Det aşară (1).
Preţioasa contribuţiune a eminentului consilier la Înalta
Curte de casaţiune d-l C. Chiseliţă, se referă la legislaţia aus­
triacă în vigoare în Bucovina, cum şi la proectele de reformă
a coăicelor penale austriac, german şi elveţian..
Expunerea critică a principiilor dreptului penal maghiar,
-ca şi lămurirea chestiunilor delicate ce pot rezulta din. even­
tualele conflicte între legislaţiumle în. vigoare. în România, în ­
tregită, sunt datorite erudiţiunii distinsului jurist din. Cluj,
d-l Ştefan Laday.
Bogatul aport al doctrinei moderne, italiană, franceză,
germană, etc., din. ultimele decenii, în domeniul ştiinţei drep­
tului penal, a fost expus şi analizat, de d-l avocat Vintilă
Dongoroz, cu personale, obşervaţiuni critice.
Elev al profesorului Tanoviceanu, d-l Dongoroz s’a rele­
va t de timpuriu ca, un penalist cu. un spirit larg şi pătrunză­
tor. Stăpânind în grad înalt problemele complexe ale'dreptu­
lu i penal, d-sa ş’a impus de la început prin serioasele studii
d e teorie şi practică ce a publicat, ca monografii şi adnota-

1) Pentru a se putea vedea partea contributivă a fiecăruia din co­


laboratori am adoptat următorul sistem :
Păstrăm neschimbată numerotaţiunea paragrafelor făcute de Tano­
viceanu, astfel că toate paragrafele numerotate cu cifre simple sunt ale
regretatului profesor.
Nouile contribuţiuni au fost adăugate la locul cuvenit sub formă de
paragrafe cu indice numerice şi literale, astfel paragrafele datorite
D-lui Chiseliţă sunt numerotate cu 232 a..., 459 a"..., 653 a...
„ Laday „ „ „ 252 b, 252 b 252 b 449 b ...;
,, Dongoroz „ „ „ 4 l *, 4 !, 4 3..., 449 1..., 6 7 5 1...
iar jurisprudenţa culeasă de d-I E. C. Decusară se află înserată în notele
■de trimiteri.
X

ţiuni. Este fără îndoială cea mai frumoasă făgăduială a tine­


rei generaţii de penalişti din ţara noastră.

Cunoscutul director al statisticei judiciare, d-l E. C. De-


cusară, şi-a rezervat misiunea destul de im,portantă de a pune
la zi jurisprudenţa română şi străină, atât a dreptului cât şi
a procedurii penale. Prin numeroasele sole note,răspândite
în revistele de specialitate, sub soluţiunile de jurisprudenţa
din ultimul timp, d-l Decusară era indicat să procure mate­
rialul de jurisprudenţă trebuitor acestei ediţiuni.

Mai multe consideraţiuni ne-au îndemnat să înlocuim ve­


chea denumire de Curs prin aceia de Tratat.
Mai întâiu, o lucrare nu poate f i un curs, din moment
ce expune chestiuni care nu au form at obiectul unor pre­
legeri.
In al doilea rând, această nouă lucrare va lua o mai mare
extindere, fiind alcătuită din cinci volume în loc de trei, cu
un conţinut de peste 4000 pagini, adică îndoitul operei pri­
mitive.
La adoptarea titlului de Tratat ne-a mai îndemnat gân­
dul ce nutrim de a continua această operă sub egida numelui
lui Tanoviceanu, întregind-o cu partea specială, spre a răs­
punde astfel unei dorinţs scumpe învăţatului defunct.

N i s’ar putea face obiecţiunea că publicaţiunea de faţă


ar pierde din interesul ei, dat fiind că ne aflăm în pragul re­
form ei de unificare a legislaţiunii penale.
Obiecţiunea este însă absolut nefondată.
Un tratat de doctrină însemnează o dezvoltare de prin­
cipii, bazată pe analiza acestora. F iind mai presus de sim ­
plul comentar al unui anumit drept pozitiv, orice tratat tre­
buie să conţină explicaţiunea pe larg a, controverselor şi dis-
cuţiunilor în vederea celei mai bune interpretări.
Oricare ar fi pi~incipiul adoptat de legea pozitivă, ori­
care ar fi teoria preconizată de ur, legiuitor, oricare ar fi
sistemul unei codificări, toate acestea se vor găsi analizate
într’un tratat, astfel încât interpretul va fi în măsură să afle
sensul, întinderea şi conţinutul fiecărei dispoziţiuni de lege.
Poate cineva susţine, că marile tratate apusene de drept pe-
XIV

mal, ale m m i Carrara, Dessina, Cogliolo, Mansini, Faustin


Hélie, Garraud, Blanche, Berner, Merkel, Liszt, nu sunt uni­
versal utile ?
Obiecţiunea la care ne-am referit este deci fără valoare,
de oarece tratatul de faţă se ocupă numai de principiile ge­
nerale de drept penal, care fiinţează ca patrimoniu ştiinţific,
independent de normele pozitive ale unei anumite legislaţhmi.
Studiul infracţiunii ca entitate juridică şi analiza ele­
mentelor ei componente, studiul infractorului ca obiect de
drept penal în raport cu diversele probleme decurgând din
participaţiune, complicitate, cumul, recidivă, etc., ca şi stu­
d iu l pedepsei şi al aplicaţiunei ei, pentru a nu enunţa decât
câteva din multiplele chestiuni tratate în parte generală, sunt
,probleme de ştiinţă penală, care trebue soluţionate mai în­
tâi teoretic, pentru ca apoi să se poată păşi la interpretarea
legii penale pozitive.
De altfel, cititorul va vedea că în prezenta ediţiune sa u
menţionat şi dispoziţiu/nile din partea generală a anteproec-
tului de Cod penal român. Aceste dispoziţiuni fiind discutate
•în lumina principiilor larg expuse, soluţiunea definitivă la
care se va opri legiuitorul, oricare ar f i ea, se află deja cer­
cetată.

înainte de a încheia, sunt dator să expun recunoştinţa


mea tutulor acelor ce m ’au încurajat în această iniţiativă
-şi mi-au dat concursul pentru realizarea ei.
Ţ in în special să arăt amicului Grigore Conâuratu, fost
consilier la Curtea de Apel, toate mulţumirile cele mai sincere
pentru îndemnul său statornic, ca şi pentru sfaturile sale
preţioase cu prilejul coordonării materialului.
Mulţumesc de asemenea conducătorilor societăţii „Cu­
rierul Judiciar“, care s’au grăbit cu cea mm mare bunăvoinţă
■de a contribui la imprimarea acestei ediţiuni.

Ş i acum, un ultim cuvânt.


Iniţiativa acestei noui ediţiuni înseamnă pentru mine o
■întreită satisfacţiune, căci întreită îm i era datoria de a face
să se reediteze opera lud Ioan Tanoviceanu.
In prim ul rând, ca fost magistrat şi ca om care am păs­
trat sufletul magistratului iubitor de tot ceeace este manifes-
XV

taţiune valoroasă pe arena mare a dreptăţii şi a dreptului,


aveam, o datorie pioasă de a face ca una din cele mai preţi­
oase opere ale ştiinţei dreptului la noi să fie redată lumei ju ­
ridice atunci când acest lucru depindea oarecum de mine.
Prin aceasta aduc prinosul meu de admiraţiune muticei
şi ştiinţei lui Tanoviceanu.
Această operă a fost închinată memoriei scumpei sale
soţii, Lucia Tanoviceanu, fiica acelui magistrat de elită şi e-
minent jurist care a fost Procurorul general al Curţii de ca­
saţie Gheorghe Schina. Era deci încă o datorie pentru mine
de a face să trăiască, aşa cum valoarea sa o reclamă, opera
închinată fiinţelor ce mi-au fost atât de aproape şi atât de
scumpe.
In fine, în calitatea de tutore al minorilor defunctului
Tanoviceanu, am simţit, că pe aceeaşi treaptă cu patrimoniul
pecuniar, dacă nu deasupra lui, se află, în moştenirea acestor
minori, patrimoniul moral, opera de care e legal numele ilus­
tru al părintelui lor. Era deci o datorie pentru mine de a
asigura soarta acestui patrimoniu moral, dacă nu mai mult,
dar cel puţin în chip egal cu străduinţa pe care o pun pentru
huna administrare a celuilalt patrimoniu.
Nădăjduesc că mâine, alături de îndemnul izvorât din
amintirea marelui lor părinte, copiii săi vor găsi în plus, în
acest act al fostului lor tutore, pilduirea care să-i întărească
în hotărârea de a da şi ei ştiinţei tributul lor de muncă. A r
f i acesta cel mai ales omagiu adus părintelui lor.

N. C. SCHINA
1924, Noembrie 1.
Edit. „Curierul Judiciar**
M EM O RIEI SOŢIEI MELE

LU C IA T A N O V IC E A N U
Ţie care m’ai îndemnat şi m’ai în­
curajat să tipăresc această operă, dar
care n’ai avut mulţumirea să o vezi
publicată, îţi închin fructul unei în­
semnate părţi a vieţii mele.
Veţi f i de acum veşnic împreună şi
supuse aceleiaşi soarte de amintire şi
de uitare.
P R E F A Ţ Ă L A E D IŢ IA l-a

Le d ro it p énal a un grand d é sa v a n ta g e ,
c’est de p rê te r à la p h rase. Dieu s a it si l ’on
en use ! Ortolan, P réface à la 1-êre éd E lé­
m ents, 1886, Tom. Il p ag . 641.

In frumoasa sa operă „Programma del corso di diritto


criminale“, ilustrul Carrara se plângea că toţi se amestecă în
discuţiunea problemelor penale. „Este — zicea dânsul —-un
fapt cunoscut că, în dreptul penal toţi se cred autorizaţi să
stea pe scaun şi să-şi dea părerea : poeţi, filozofi, ziarişti, teo­
logi, romancieri, medici, toţi raţionează ex-professo în cestiu-
nile penale. Dar pentru ce ? Tocmai din cauză că-i falsifică
voncepţiunea, sau confundându-l cu legea morală pură, care
este la înţelegerea tuturor, sau coordinându-l .cu interesele
politice, pe care oricine se crede în stare a le măsura11 (§ 717).
După mai bine de douăzeci de ani de profesorat, publi­
când cursul pe care Vam predat întâi la Facultatea de drept
din Iaşi, şi în urmă la cea din Bucureşti, sper că nu voi f i în
categoria persoanelor de care vorbeşte Carrara. N im eni nu
va spune că udam. grăbit şi nu puţini ştiu cât de m ult m ’am
îm potrivit să tipăresc o lucrare atât de vastă, la care totdea­
una. este ceva de adăogat şi foarte multe lucruri de îndreptat.
Nu pretind că aceşti 20 de ani au făcut ca să, fie cursul
pe care îl public o operă de o valoare excepţională; afirm
însă că, m tot acest timp îndelungat, necontenit am lucrat şi
am căutat să-l îmbunătăţesc, citind, recetind şi reflectând a-
su.pra problemelor penale.
Acest curs a fo st redactat în anii 1890-1891, şi acum când
îl public, redacţiunea prim itivă îm i serveşte încă de bază.
Insă câtă deosebire între opera pripită a tânărului începător
din 1890 .şi între aceea pe care o publică astăzi vechiul profe-
2 —

sor, după mai bine de două decenii de muncă încordată pe te­


renul ştiinţei penale.
Negreşit că sunt încă multe imperfecţiuni, multe părţi
care s’ar putea îm bunătăţi; însă deoarece nu putem ajunge
niciodată absolutul, trebue să ne mulţum im cu relativul. Ş i
acei care ’şi vor da osteneala să citească acest curs de legisla-
ţiune penală, vor recunoaşte, credem, că relativ are oarecare
valoare.
Pentru a face un curs sau pentru a se scrie un tratat de
drept românesc e cu mult mai greu decât a face acelaş lucru
pentru, Franţa, Germania or Italia. In aceste ţări n’are ci­
neva decât sa combine lucrările altora şi să le dea pecetia per­
sonalităţii sale, fiindcă materialul este deja adunat şi sistema­
tizat de alţii. Aproape toate Gestiunile au fo st discutate şi
toate problemele rezolvate ; acolo, pe lângă lucrările prepa­
ratoare, este o bogată doctrină şi jurisprudenţă, care servesc
de călăuză sigură interpretului legii.
Bar la noi ? \
Aproape nici de textul legei nu este sigur, fiindcă din
cauza repeziciunei cu care se schimbă legile, nu este cineva
sigur că textul pe care îl interpretează astăzi n’a fost m odifi­
cat eri sau nu se modifică în tim pul pe când scrie, aşa încât
e expus să interpreteze o lege desfiinţată, Lucrările prepara­
toare, la noi, aproape că nu există.
Încât despre doctrină, ce doctrină avem noi în unele ra­
muri ale dreptului, de exemplu în dreptul penal f V. Petroni
a scris relativ la Codicele penal Ştirbei (1) C. Eraclide mai
m ult parafrazează decât comentează legea (2), A l Creţiescu
comentează, ce e drept, în mod magistral, numai 6 articole din
Codicele penal (3), şi publică lucrările preparatorii, care sunt

1) V. Petroni: Comentariile dreptului penal, Bucureşti, 1857 p. 514.


Din prelată se vede că V. Petroniu era elevul profesorilor Bosianu şi Cos-
ta-Foru.
2) C. Eraclide, preşedinte al Curiei din Focşani, Studii practice asupra
dreptului criminal, Bucureşti, 1865, pag. 263.
3) Al. Crefiescu, judecător la Curtea de Gasatiune şi în urmă Pre­
şedintele e i : Comentar al Codicelor României, Codice penal. Bucureşti,
1886. (Publicată numai fascioara 7-a In tot 84 pagine. Din cele 6 articole
comentate de Creţiescu, patru au fost modificate direct ori indirect.
— 3 —

atât de informe încât abia merită acest nume (4). Singur Cos-
(a-Foru tratează în Magazinul judecătoresc mai cu compe­
tenţă şi întindere oarecare -probleme penale generale, dar este
incom-plect, şi peste opera sa au trecut patru decenii (5).
Trebue dar ca doctrina română să fie culeasă de prin ar­
ticolele răsleţe scrise în revistele „Dreptul“ sau „Curierul J u ­
diciar“, de persoane dintre care unele nu an destulă autori­
tate ştiinţifică.
Dar siliţi am fost, în lipsă de alte persoane mai autori­
zate, să facem apel şi la aceşti modeşti dar preţioşi interpreţi
ai dreptului, atât de greu de găsit prin colecţiunile revistelor
noastre juridice.
In lipsa unei doctrine mai de seamă, delà sine se înţelege
că a trebuit să dăm o mare însemnătate jurisprudenţei noa­
stre, care, dacă nu este singura, e în orice cas principal-a că­
lăuză în ceeace priveşte interpretarea legilor române.
Astăzi doctrina nu mai poate trăi izolată de jurispru­
denţă. A putut să facă acest lucru, acum opt decenii, ilustrul
Boitard, un penalist distins dar improvizat, care n’a avut
timp să-şi perfecţioneze cursul, dar un penalist modern nu
poate să nesocotească juris prudenţa.
Încă în anul 1845, în prefaţa cursului său asupra Codu­
lui Napoléon, Demolombe spunea cu multă dreptate aceste
înţelepte cuvinte : „Totdeauna am deplâns acest fel de divorţ
între teorie şi practică şi aceste des preţuiri reciproce ce se a-
rată atât de nepotrivit (mal à propos) de o parte şi de alta, ca
şi cum teoria, străină de progresul tim-purilor şi moravuri­
lor, lipsită de învăţămintele experienţei nu ar ajunge să dege­
nereze îndată într’o speculaţiune deşartă ! Ca şi cum practica,
fără metodă, şi fără regiile, nu ar f i alt lucru, la rândul său,
decât o rutină deplorabilă şi periculoasă. Nim ic nu e dar mai
trebuincios şi de dorit, ca alianţa lor, pentru a păstra ştiinţei
dreptului caracterul său esenţial, pentru a o menţine în calea
sa, pentru a o îndrepta în fin e către scopul însemnat sforţă­

ri) Publicate sub acelaş titlu şi formând fascioara 6-a. Alte fascioare
nu credem să se mai fi publicat, de şi publicând fascioara 6_a (care s’a
tipărit după a 7-a), se anunţă că va continua. Ntoi însă n’am mai găsit vre-o
altă continuare a acestei lucrări în Biblioteca Academiei, ori în altă parte.
5) G. Costa.Foru : „Magazinul judecătoresc“, vol. II, Codicele penal.
Bucureşti 1872, pagina 224.
— 4

iilor sale, la un scop de aplicare folositoare, pozitivă şi prac­


tică, ad usum commimis vitae, cum prea bine a zis Leibnis
(Nova M ethodus)“.
Această idee a strânsei alianţe între doctrină şi jurispru-
denţă, o credem necesară bunei interpretări juridice şi fe ­
cundă în rezultate folositoare binelui obştesc. N oi nici nu pu­
tem înţelege o adevărată doctrină, care să-şi merite frum o­
sul său nume, dacă ea nu ar ţine seamă de jurisprudenţă.
Când doctrina se slujeşte de istoria dreptului şi de dreptul
comparat, când ea cercetează care a fo st trecutul şi care va
f i viitorul unei instituţiuni juridice, se poate oare ca să nu
fină seamă şi de jurisprudenţă, care arată prezentul şi une­
ori face să se înţeleagă şi viitorul instituţiunilor juridice ?
Se poate oare ca doctrina, care trebue să ştie tot ce trebue
ştiut relativ la interpretarea unui text de lege, să ignoreze toc­
mai ceeace este esenţial, modul cum înţelege jurisprudenţă
acel text. de lege 't Jurisprudenţă, chiar dacă nu am socoti-o
ca o autoritate de doctrină or de raţiune, are cel puţin o au­
toritate de fapt, şi adevărata ştiinţă nu poate să se mărgi­
nească numai în teorii abstracte şi să facă abstracţiune cu de­
săvârşire de fapte. Bună sau rea, întemeiată sau nu, juris-
prudenţa trebue să fie cunoscută de doctrină; se poate chicCr
spune că jurisprudenţă este o ramură a doctrinei, acea ra­
mură, care arată cum se înţelege de judecători şi cum se a-
plică în practică textul legii (6). Doctrina are drept să cri­
tice jurisprudenţă când o crede neîntemeiată, însă nu-i este
permis niciodată să o ignoreze.
Chiar vechii penalişti din veacul al X V I-lea au înţeles a-
cest adevăr şi au sim ţit importanţa jurisprudenţei. luliu Clar,
adesea ori se refera la jurisprudenţă. A stfel, de exemplu, în

6) Jurisprudenţă Curţilor şi tribunalelor — zice Molinier — ne va a-


răta cum legile sunt interpretate şi aplicate în practică, relativ la faptele
asupra cărora autoritatea judecătorească are să studieze. Hotărîrile Curţii
de casaţiune şi ale Curţilor de apel trèbuesc mai ales semnalate şi apre­
ciate cu ajutorul unei critice judicioase, când d e consacră principii funda­
mentale ; ele nu pot decât să aibă o mare autoritate, când interpretează tex­
tele după regulele unei logice judicioase, când consacră principiile după
datele ştiinţei. Prin deriziunile judecătoreşti se vede legea îtr acţiune. (Mo­
linier şi Vidal: Traité théorique et pratique de droit pénal, Paris 1893, T.
I, pag. 4). ■ : .
— 5 -

Practica (Jriminalis, Quaest. L X V II I, citează o mulţime de


: hotărâri de prin anii 1549—1560. De asemenea Prosper Fari-
\ naceu, reproduce uneori hotărâri în întregul lo r : asupra
: Quaest. X I (Contumacia) două deciziuni din 1567 şi una din
f 1575; asupra Quest. X X I V (Personalitatea pedepsii), re-
| produce 4 deciziuni din 1581 şi 2 din 1582. N u mai vorbim de
î* Carpsov, care aproape pe fiecare pagină citează numeroase
deciziuni.
Dispreţul doctrinei pentru jurisprudenţă se accentuează'
mai m ult în secolul al X V III-lea, secol filosofic, plin de aspi-
raţiuni pentru un mai bun viitor, şi din această cauză chiar
predispus să nesocotească prezentul şi să plutească în abstrac­
ţiuni, Secolid al X lX -lea s’a ferit să cadă în aceeaşi greşală ;
mai ales în adoua a sa jumătate, putem spune că nu există o
singură operă mai importantă de doctrină, care să nu f i dat
jurisprudenţei importanţa pe care o merita,
Acum însă, dacă doctrina e ferită de acest păcat, vedem
din nenorocire, că jurisprudenţă uneori nu ţine seamă de doc­
trină şi se depărtează de curentele ştiinţifice. Aceasta e regre­
tabil, şi nu putem îndestul repeta cuvintele pe care le-am
spus cu altă ocaziune :
„Atât doctrina cât şi jurisprudenţă sunt independente
una de alta, însă, după cum doctrina ar degenera într’b specu-
laţiune metafizică, dacă ar nesocoti jurisprudenţă, tot astfel
şi jurisprudenţă ar f i lipsită de busolă, şi ar cădea în empi­
rism, dacă n’ar ţine seamă de doctrină. Trebue stigmatizată
cu cea mai mare asprime ori ce tendinţă de a rupe legăturile
ce trebue să existe între aceste două ramuri ale interpretării
juridice“ (7).
Mai ales jurisprudenţă noastră nu are drept să dispre­
ţuiască doctrina, fiindcă dacă la noi jurisprudenţă este cu
câţiva secoli anterioare doctrinei noastre, care putem să zicem
că s’a născut abia în secolul al X lX -lea, însă acestei surori
mai mici ea datoreşte toate progresele sale. Ş i dacă n ’ar fi
existat această doctrină uneo-ori atât de m ult dispreţuită,
n’am f i asistat desigur, la renovarea jurisprudenţei noastre în
secolul al X lX -lea şi punerea ei la nivelul jurisprudenţei Sta­
telor celor mai civilizate ale Europei. Nu trebue să uite juris-

7) Curierul Judiciar, 1912, Nr. 9. pa«. 98.


6 —

prudenţa că, acum o jumătate de secol, tribunalele noastre


compuse numai din practicanţi, nu ştiau nici să redacteze o
hotărâre şi a trebuit ca să-i vină doctrina în ajutor şi să-i
îndrepte primii săi paşi spre progres (8): Ş i pe când juris-
prudenţa noastră orbeca în întunericul neştiinţei, doctrina pe
catedră şi la bara justiţiei, prin graiul lui C. Bosianu, G. Co-
sta-Foru, B. Boerescu, Ar. Pascal, G. Danielopol, revărsa lu­
m ini cari aveau să transformeze magistratura şi jurispruden-
ţa românească (9). Doctrina şi jurisprudenţa noastră trebue
să meargă dar împreună strâns unite, ca două bune surori.
Convinşi de acest adevăr, noi am studiat cu multă grijă
jurisprudenţa română, care pentru interpretarea legilor noa­
stre, din cauza lipsei de doctrină, are mai mare importanţă
decât jurisprudenţa franceză, pentru interpretarea legilor
franceze.
A tât Buletinul Curţii de Casaţiune, cât şi cele două prin­
cipale reviste judiciare române, Dreptul şi Curierul Judiciar.
au fost supuse unei cercetări amănunţite şi s’a extras din-
tr’însele tot ce s’a crezut mai important pentru ştiinţa drep­
tului penal român (10).
Jurisprudenţa mai nouă are totdeauna, mai ales la. noi
în ţară, o importanţă mai mare decât cea veche, care era
opera unor practicanţi cu puţine cunoştinţe juridice şi care
nu avem siguranţă or probabilitate că ar mai f i menţinută
astăzi. De aceea, cu cât jurisprudenţa este mai recentă, cu
atât mai m ult am ţinut seamă de dânsa şi chiar în timpul ti-
părirei necontenit am complectat cursul nostru cu cele mai
importante hotărâri ale jurispruăenţei; sunt multe deciziuni
chiar din anul 1912.

8) Spre convingere să se vadă o hotărâre a Trib. corect. Ii Ilfov din 7


Dec. 1860, publicată în Gazeta Tribunalelor |(sub direfctiunea lui Aristide
Pascal), an. I, Nr. 1, şi se va vedea modul ciudat cum se redactau hotărâ­
rile pe acele vremi, iar pe dealtă parte se va vedea cum doctrina, cu mult
mai luminată, relevează şi critică „forma, hizară a acelei hotărâri“ (pag. 7).
9) Chiar în occidentul Europei doctrina a Condus primii paşi ai jurispru-
deniei. Damhouder, în secolul al XVIJea, sfătueşte pe judecători că, în a-
facerile mari, -pedepsite cu moartea, să consulte pe jurisconsulţi. Enchiri-
dkm LXXVI, Nr. 33 şi 35. Iar ordonanţa lui C ârd V ordonă sfătuirea ju­
decătorilor cu jurisconsulţii.
10) Ne-am folosit însă, deşi mai puţin, şi de celelalte reviste juridice
ale noastre.
7

De asemenea şi în ceeace priveşte doctrina, pe lângă


marii penalişti francezi, germană, italieni şi belgieni, ale că­
ror nume vor rămâne totdeauna în ştiinţa dreptului penal, am
consultat şi operile cele mai moderne ale altor penalişti mai
puţin cunoscuţi, dar care de-asemeni au adus şi aduc însem­
nate servicii ştiinţei. Dorinţa noastră a fost că să prezentăm
publicului şi studenţilor o operă conştiincioasă şi pusă la cu­
rentul doctrinei şi jurisprudenţei celei mai nouă, şi sperăm
că am realizat această dorinţă.
Pe lângă doctrină şi jurisprudenţă, în opera noastră ne­
am preocupat foarte de aproape de istoria şi filozofia, sau,
cu alte cuvinte, de trecutul şi de viitorul instituţiunilor pe­
nale. Mai cu seamă în ceeace priveşte istoria, cursul nostru
îşi are individualitatea sa, fiindcă puţini penalişti contem­
porani îşi mai dau osteneala să citească enormele in-folio la­
tineşti ale vechilor penalişti. A m crezut însă că uneori, chiar
foarte adesea, este folositor să ne suim la aceşti vechi pre­
mergători, care au pus temelia ştiinţei penale, fiindcă din
studiul trecutului în legătură cu prezentul se poate înţelege
mersul şi tendinţa instituţiunilor juridice. Ştiinţa statică a
instituţiunilor juridice e o ştiinţă incomplectă, putem zice
falsă, fiindcă instituţiunile nu stau pe loc, ci necontenit se
transformă. Pentru a fi bine înţeles, dreptul trebue studiat nu
numai static, ci şi dinamic. Marii jurisconsulţi romani au fost
perfect cunoscători ai vechii legislaţiuni romane.
In ceeace priveşte critica dreptului prezent şi dorinţa
îmbunătăţirei lui, am păstrat o desăvârşită independenţă de
prejudecăţi fie politice, fie ştiinţifice. Când am crezut o pă­
rere dreaptă, am expus-o pe faţă, fără să ne gândim că unii ne
vor socoti reacţionar, iar alţii răsvrătitor ori spirit paradoxal.
Când expune cineva faptele trebue să caute ca expunerea
să fie fid e lă ; dar când se emite o idee ea trebue să fie sin­
ceră, T)e aceea nu ne-am tem ut să ne expunem părerile noas­
tre, fiindcă nu urmărim nici un interes personal or de clasă,
susţinând o certă părere, ci dorim numai binele obştesc. Ideea
poate să fie greşită, dar când e cinstită şi pleacă din convin­
gere, oricine are drept să-o combată, nimeni nu are drept să
ponosluească pe acel care o susţine.

Din cele ce am spus rezultă că acest curs se adresează


8

nu numai studenţilor, ci tutulor persoanelor care se îndelet­


nicesc cu Gestiunile penale. Dela sine se înţelege că jurispru-
denţa, în general, nu se adresează la studenţi, iar cestiunile
de amelioraţiune a legislaţiunii privesc numai pe aceea care
au dreptul de a legifera.
A r f i fost poate mai firesc, ca pentru fiecare din aceste
categorii să se scrie un tratat special, care ar f i avut un ca­
racter mai unitar, însă într’o ţară mică nu poate să existe
specializarea din ţările mari, ci trebue să ne mulţumim cu un
tratat comun, care se adresează tutulor. Studenţii vor cunoaş­
te cu înlesnire părţile importante şi de principii ; pentru a-i
ajuta însă, în tabla de materii rezumată, care va f i publicată
la sfârşitul fiecărui volum, se vor însemna cu o stea părţile,
care nu sunt indispensabile pentru prepararea examene­
lor (11). In general, expunerile istorice şi foarte adeseori ju-
risprudenţa nu se adresează studenţilor, care la început tre­
bue să se preocupe mai cu seamă de principii, fără să se piar­
dă în amănunte, interesante numai în aplicaţiunile practice.
Deocamdată vom publica numai partea generală a codi­
celui penal şi a codicelui de procedură penală, care sunt in­
contestabil cea mai importantă parte a legislaţiunei penale.
Dela modul cum această parte va f i primită, va depinde pu­
blicarea celei de a doua partea specială a codicelui penal, care
din cauza timpului, nu se poate preda în Facultatea de drept.
In orice caz, sunt fericit că pot, publicând acest curs,
să-mi îndeplinesc o datorie către studenţi, către colegii mei
în ştiinţa dreptului şi către ţară.

I. TANOVICEANTJ

1912, Aprilie. 1

11) In voi. al ll-Iea aceste însemnări prin stele vor fi puse nu în tabla
de materii, ci în cuprinsul volumului.
DREPTUL PENAL ROMÂN
In fracţiu n ea n u e d e c â t a l d o ile a rău ca m ă rim e ; infrac­
ţiu n e a nep ed ep sită e cel d in tâ iu ş i m ai m are d in to a te relele.
Platon : nL egi, IX8.
B onis nocet q ui p ep ercit m alis. P . M im us.
A şa se sim te b u n a o rân d u ială a D om niei, av â n d adică
cel b u n d u lceaţă şi c el rău am ărăciu ne.
M atei al M irelor. „T esaur F apiu l l a n a n 8, I, 328.
G reşala n e c e rta tă , fă ră h o ta re deprinde a creşte.
Cronica anonim a.
U n crim e im p u n i e s t un é lé m e n t de destru« tio n sociale
s ij ^ ■' M' G uyau'. „Esquisse d ’une m o ra le 8, p. 199.
. 47$ tU< -C-ht., ( I a :a ,
■ '___ ______________A
DEFI NIŢIU NEA ŞI IMPORTANŢA DREPTULUI
PENAL

1 — Unul din fruntaşii ştiinţei penale franceze—J. Ortolan —


defineşte dreptul penal: „0 concepţiune a raţiunii omeneşti,
dedusă din raporturile omului cu societatea, în care societatea
are facultatea de a face să sufere omul un rău, din cauza vio­
lării de drept pe care el a comis-o“ ( 1 ).
Această definiţiune, pe lângă inutilitatea părţii explica­
tive : „o concepţiune a raţiunei omeneşti dedusă din raportu­
rile omului cu societatea“, mai cuprinde o îndoită inexactitate.
Mai întâi credem că e inexact să se afirme că societatea are
facultatea de a face să sufere un rău cel care a comis o violare
a dreptului ; noi credem că societatea nu-are facultatea, ci este
chiar datoare să pedepsească pe acei cari comit infracţiuni.
„In starea socială — zice Pastoret —• a pedepsi, nu e un drept

.1 ) J. Ortolan : Éléments du droit pénal, Vime éd. Paris, 1886. T. I,


Nr. 20.
— 10 -

ci o datorie a suveranului (1). Şi, înainte de Pastoret, Male­


branche afirmase acelaş lucru, spunând că, puterea de a pe­
depsi e mai mult o datorie, decât un drept al principelui“ (2).
Afară de aceasta, Ortolan se înşală când crede că societa­
tea ar avea facultatea de a pedepsi pe un om pentru orice vio­
lare a legii; în realitate numai violările mai grave ale legii a-
trag pedepse propriu zise şi eonstituesc infracţiuni.
2 — Marele filosof german, Em. Kant, dă o definiţiune mai
bună, când zice că : ,,Dreptul penal e dreptul suveranului (Be­
fehlshaber) de a inflige o suferinţă supusului pentru infrac­
ţiunea sa“ (3).
Această definiţiune, care nu conţine nici o inutilitate, şi
face distincţiunea între violările de drept delictoase şi nedelie-
toase, are totuşi neajunsul şi ea că consideră penalitatea ca un
drept, prin unnare o facultate, iar nu o datorie a suveranului,
ceeace este inadmisibil.
3 — Definiţiunea lui Feuerbach, socotit cel mai mare penalist
al Germaniei, se aseamănă cu definiţiunea lui Kant „Dreptul
penal — zice Feuerbach — esite ştiinţa drepturilor pe care le­
gile penale le dă Statului, contra supuşilor care le violează“ (4).
Această definiţiune e criticată de ilustrul penalist italian
Francesco Carrara, pe care Sc. Sighele îl consideră cel mai
mare dintre penaliştii clasici (5), însă critica lui Carrara e ne­
fundată, fiindcă se întemeiază pe o traducere greşită a defini-
ţiunei lui Feuerbach, or poate pe o altă definiţiune din ediţiu-
nile anterioare pe care noi nu o cunoaştem. In orice caz, defi­
niţiunea pe care o dă însuşi Carrara ştiinţei penale, nu poate
scăpa de critica pe care am făcut-o celorlalţi, care consideră pe­
deapsa ca un drept sau facultate, în loc de a o socoti ca o dato-12345

1) Pastoret: D es loix pénales. Paris, 1790. T. I. Part. Il-a, p. 31.


Ph. Renazzi: Élémenta juris criminalis, Roma, ed. 3-a, T. II, p. 62, lib. II,
cap. V, § VI, Nr. 3.
2) După citarea lui Filangieri : La scienza della legislazione. Venezia
1784, T. IV, p. 28, nota 1. (Cart. III, part. 2-a, cap. XXIX).
3) lm. K ant: Metaphysische Anfangsgründe der Rechtslehre, Königs­
berg, 1797, p. 195. Confr. şi traducerea I. Tissot: Principes métaphysiques
du droit. Paris 1853, p. 2 5.
4) A. von Feuerbach : Lehrbuch des gemeinen in Deutschland gülti­
gen peinlichen Rechts XIV. Ausg. von Mittermaer, Giessen 1847, p. 1.
5) Sc. Sighde : La teorica posiliva della complicità. 2 -da,4ed. I, T o-
rino, p. 81.
— 11 —

rie socială. „Ştiinţa penală — zice Carrara, raportându-se la


dreptul penal şi procedura penală—e căutarea limitelor interne
şi externe, între care numai Statul poate apăra drepturile oa­
menilor cu luarea unui drept (1) al omului, care le-a atacat şi
chipurile cele mai cuviincioase de a exercita cu atare mijloc
această apărare“ ( 2).
3 1 — A reproduce toate definiţiunile ce s’au dat dreptului penal
de diverşi penalişti şi criminologi, ar însemna să umplem pa­
gini întregi cu un material aproape inutil.
Vom enunţa câteva din ele, cari pot fi considerate ca de-
finiţiuni-tip, restul ne fiind decât variante ale acestora.
1 ) MJErio^L.,,Dreptul penal este complexul dispoziţiu-
nilor legale, care reglementează exerciţiul dreptului de a pe­
depsi“ (a).
In sensul acesta e şi definiţiunea lui Fr. von Liszt, re­
produsă în nota 1 dela pagina 13.
2) R. Saleilles: „Dreptul penal este transpunerea în dome­
niul legi lorţozîtTve a nevoilor de apărare socială, sau mai cu­
rând chiar însăşi instrumentul apărării sociale întovărăşit de
cerinţele ideei de justiţie“ (b).
3) B. Alimena : „Dreptul penal este ştiinţa, care studiază
infracţiunea ca fenomen juridic şi pe infractor ca subiect activ
al acesteia, şi ca atare deci raporturile ce decurg pe deoparte
din infracţiune considerată ca o violare a ordinei juridice, iar
pe de altă parte din pedeapsă considerată ca o reintegrare a
acestei ordine“ (c).
Din aceste trei definiţiuni-tip, cea care corespunde mai e-
xact eoncepţiunii de drept penal în raport cu actuala legisla-
ţiune penală, este de sigur definiţiunea lui Ad. Prins.
In sistemul actual, responsabilitatea penală având ca fun­
dament ideia de culpă morală, se statorniceşte implicit o linie 12

1) Mai exact : unui sau mai multor drepturi.


2) Fr. Carrara : Programma del Corso di diritto Criminale. 8va ed.
Firenze, 1897. Vol. 1 : Prolegomeni, p. 37 şi 38, nota 1.
a) Ad. Prins, Science pénale et droit positif. Bruxelles, 189e, în acelaş
sens definiţiunea lui R. Garraud, Traité de droit penal, ed. III, Paris 1913.
Definiţia lui Prins e luată dela J. J. Haus, Droit penal, 1, 61. Gand 1879.
b) R. Saleilles, L’individualisation de la peine, ed. II. Paris 909, p. 4.
c) B. Alimena, Diritto penale, Neapoli, 1910, Vol. I, pag. 18.
— 12 —

de demarcaţiune îuitre cele două categorii de mijloace de apă­


rare socială, adică pedepsele şi măsurile de siguranţă.
Numai primele fac obiectul dreptului penal, pe când cele
de al doilea — cu rari excepţii — fac parte din domeniul drep­
tului administrativ.
De aceia definiţi unea lui Saleilles este inexactă pentru
dreptul penal actual (d), reprezintă însă defîniţiunea ce s’ar
putea da dreptului penal preconizat de Şcoala pozitivistă pe­
nală, în care exclusă fiind ideia de culpă morală, dispare şi
difei*enţa dintre pedepse şi măsurile de siguranţă, toate intere­
sând deopotrivă apărarea socială contra infracţiunilor (e).
In fine definiţiunea lui Alimena (de care se apropie şi de­
finiţiunea dată de Tanoviceanu la Nr. 4 mai jos) are defectul
că identifică dreptul penal, un complex de dispoziţiuni legale,
cu ştiinţa dreptului penal, care este o disciplină juridică.
Astfel Alimena spune: „dreptul penal este ştiinţa care
studiază....“, iar Tanoviceanu : „infracţiunea şi pedeapsa, al
căror studiu formează obiectul dreptului penal...“
In vorbirea obişnuită se întrebuinţează, e adevărat, ade­
seori, termenul de drept penal şi pentru ştiinţa dreptului pe­
nal, dar atunci când voim să facem operă de ştiinţă exactă, so­
cotim că nu mâi poate fi admisă o asemenea confuziune.
Vom releva că autorii mai noui de drept penal se feresc
de a formula o definiţiune a acestui drept (f), ci au adoptat
Un procedeu mai practic, acela de a enunţa, în câteva pagini,
care este domeniul dreptului penal, preferind astfel explicitul,
singurul util în ştiinţă, în locul eonciziunei pretenţioase a defi-
niţiunilor.
4 — In locul acestor definiţiuni, unele prea meţafisice, altele

d) Aceiaş obiecţiune se poate face şi definiţiunei date de d-1 prof.


Tr. Pop, Drept penal, Orăştie, 1921, Voi. I, pag. 4, precum şi definiţiunilor
lui F. Finkey şi P. Angyal, reproduse de d-sa.
e) Florian, Trattato di diritto penale, ed. 11, voi. 1, p. 43; En. Ferri,
Giustizia penale e giustizia sociale, în rev. Scuala Positiva 1911, 1. Franchi,
II sistema giuridico della difesa sociale, idem 1910, 111.
Proectul Ferri elaborat în 1920, asimilează pedeapsa cu celelalte
măsuri de siguranţă. V. Scuala Positiva, 1921, 1 şi 11, şi V. Dongoroz, Re­
forma dreptului penal în Italia, Bucureşti 1921.
f) V. Manzini, Trattato di diritto penale, ed. II, Torino 1921; Vidai et
Magnol, Cours de droit criminel, Paris 1921; J. A. Roux, Cours de droit
penal, Paris 1920.
13 —

susceptibile jie_ critică, credem că se poate da dreptului penal


o definiţiunc mai simplă şi fără pretenţiuui ştiinţifice, însă
care va avea meritul de a face să se înţeleagă mai uşor obiectul
dreptului penal, căci scopul unei definiţiuni, după cum zice Ci­
cerone, e tocmai: ut intelligatur quid sit id de quo disputetur.
Vom defini dar dreptul penal : acea ramură a dreptului
public intern, care se ocupă de infracţiuni şi de pedepsele'ce
trebuesc aplicate acelor cari le comit ( 1).
Această definiţiunc relevează două moţiuni : infracţiunea
şi pedeapsa, al căror studiu formează .obiectul dreptului penal,
si cârti ne vor servi spre a face o divisiune bi-partită a mate­
riei dreptului penal.
4 1 — Dreptul penal poate fi însă studiat sub două aspecte dife­
rite : obiectiv şi subiectiv.
Dreptul penal obiectiv este totalitatea dispoziţiuuilor le­
gale — norma agendi — cari au de obiect infracţiunile şi pe­
depsirea lor.
La acest aspect se raportă definiţiunile (lela Xr. 3 1 şi 4
de mai sus.
Dreptul penal subiectiv e s te , după unii autori, acel jus
vnnieniLL dreptul Statului de a sancţiona penalieeşte anumite
fapte.
După alţi autori, prin drept penal subiectiv se înţelege a-
eel potestas agendi, adică dreptul Statului de a pretinde res­
pectarea regalelor impuse de dreptul penal obiectiv (cega om-
nes), şi dreptul de a aplica pedeapsa statornicită de acele ré­
gulé atunci când au fost violate (erga singulum) (a).
Definiţiunile delà Xr. 1-3 de mai sus se raportă la dreptul

1) Definiţiunea noastră se apropie de a lui de Liszt, care spune că


Dreptul penal este complexul regulelor juridice stabilite de Stat, prin care
de infracţiunea ca fapt e legată pedeapsa ca o consecinţă juridică. Lehr-
buch des deutschen Strafrechts, 14 şi 15-a ed. Berlin 19ü5, § 1. p. 1, şi
trad. fr. : Traité de droit pénal allemand, trad. par Lobstein, Paris, T 1, p.l.
a) Asupra dreptului penal subiectiv, a se vedea : Binding Handbuch
des deutschen Strafrechts § 38, Lipsea 1885 ; idem Grundriss des gemeinen
deutschen Strafrechts, § 30, Lipsea 1902; Merkel Lehrbuch des deutschen
Strafrechts, § 64, Stutgart 1889 ; Rocco, Sul concetto del diritto subiecttiVo
di punire, Milano 1904; G. B. de Mauro II diritto subiettivo di punire, IV,
Neapoli 1908; Alimena, Diritto penale, vol. I, pag. 109 urm. Neapoli 1910;
Ottorino Vannini, Diritto penale e scienza del diritto penale, în Revista Pe­
nale XCV, fasc. 5, pag. 406.
— 14 —

penal privit sub îndoitul aspect, şi obiectiv şi subiectiv; de a-


ceea ele sunt şi defectoase şi confuze.
42 — Dreptul penal subiectiv nu treime considerat ca un drept
ilimitat (a).
In teoria autorilor cari susţin că dreptul penal subiectiv
este dreptul Statului de a incrimina anumite fapte sancţio-
nându-le penaliceşte, acest drept îşi află limitele în nevoile a-
părării sociale şi în ideia de justiţie derivată dintr’un minim
etic, adică acea morală medie dobândită majorităţii unui grup
social într’un moment dat.
Astfel se şi explică variaţiunile cu privire la faptele in­
criminate, dela epocă la epocă şi dela grupare socială la gru­
pare socială.
Din contra, în teoria că dreptul penal subiectiv este nu­
mai dreptul Statului de a pretinde respectarea dreptului penal
obiectiv şi de a aplica sancţiunile lui în caz de violare, dreptul
subiectiv îşi are implicit limitele în dreptul penal obiectiv, ne-
putându-se exercită în afară de el.
Pentru susţinătorii acestei teorii, Statul nu incriminează
faptele anti-sociale în virtutea unui drept de a pedepsi pre­
existent legei penale pozitive, ci în virtutea atributului pe
care îl are Statul de a statornici acea ordine juridică indis­
pensabilă existenţei sale.
4 3 — Fie că e vorba de un atribut al puterii suverane, fie că e
vorba de un drept, cert este că Statul poate incrimina şi sta
tornici pedepse.
Ceva mai mult, numeroşi autori susţin că. Statul nu are
numai puterea de a pedepsi, dar chiar- datoria (b).
Noi credem că dacă se poate vorbi de un drept de a pe­
depsi, este exagerat a se admite că există datoria de a pedepsi.
A pretinde că Statul e dator să pedepsească, înseamnă a-i
răpi facultatea de a alege între pedeapsă şi alt mijloc de apă-

a) Asupra fundamentului dreptului de a pedepsi vezi : L. Proal, Le


crime et la peine, Paris, ed. 4, 1911, cap. XXI. Ai. Vacccro, Genesi e fun-
zione della leggi penale, Torino 1908.
b) Binding, Die Normen und ihre Uebertretung, vol. I, p. 423, Lipsea,
1890; Leister, Das Recht in der Strafe, p. 3. München 1872; R. de la Gras­
serie, Principes sociologiques dela Criminologie, p. 234, Paris 1901; Alimenà,
Diritto penale, vol I, p. 113, Neapoli 1910; A. Borettini, Tutela giuridiea e
diefsa soaciale, p. 160, Milano 1922. Vezi şi Nr. 1 mai sus.
— 15

rare, care ar fi mai util şi eficace. Din contra, posibilitatea li­


nei opţiuni rămâne întreagă atunci când Statul va avea drep­
tul, nu şi datoria.
Statul are o singură datorie, aceea de a veghea la propria
sa conservare, apărând interesele colectivităţii şi asigurând li­
niştea şi securitatea membrilor ei.
Conservarea fiind' scopul, apărarea devine o datorie pen­
tru Stat.
Pentru realizarea acestei datorii Statul are însă dreptul
de a recurge la mijloacele de apărare ce le.va crede necesare.
Aşa dar, pedeapsa nu e decât unul din aceste mijloace,
pe care Statul are dreptul de a-1 folosi.
Apărarea e deci o datorie; a pedepsi e numai un drept.
5 — J. J- Kousseau e de părere, că dreptul penal e mai mult
sancţiunea celorlalte legi, decât o specie particulară de drept
Ideia sa este greşită: cu drept cuvânt Cârrâra îl combate, ară­
tând că astfel privit dreptul penal, devine unilateral, rapor-
tându-se numai la pedeapsă, iar nu şi la infracţiune ( 1 ) şi dacă
scindăm dreptul penal, el nu mai este o ştiinţă (2).
5 12 — Părerea lui J. J. Kousseau fusese exprimată mai înainte
de Hobbes: „Dealtfel justiţia distributivă (civilă) şi justiţia
vindicativă (penală) nu sunt două specii deosebite-de legi, ci
două aspecte ale aceleiaşi legi“ (a).
Această idee e adoptată apoi de J. Bentham :
„Drepturi, obligaţiuni, delicte, nu. sunt decât legea civilă
şi penală privite sub diferite aspecte“ (b).
Autorii moderni repunând în discutiune această chestiune
au făcut loc unei aprinse controverse asupra caracterului drep­
tului penal. Există în această privinţă o bogată literatură.
Cei mai numeroşi autori sunt de părere că în complexul
ramurilor dreptului, dreptul penal nu are decât un caracter
complimentar. J \v~! , ■ v
Dreptul penal nu este un drept normativ, ci sanctionator,
adică el nu creiază drepturi ocrotite, ci vine eu sancţiunile
sale să ocrotească drepturi preexistente, statornicite de cele­
lalte ramuri ale dreptului public şi privat.

1) J. J. Rousseau: Contrat social, Livre II, chap. XII.


2) Fr. Carrara: Programma, vol. I, p. 37.
a) Hobbes, Du citoyen, ch. XIX, § 7.
b) Bentham, Théorie des peines, vol. I, pag. 7.
— 16 —

5 — Autorii (a) cari susţin că dreptul penal are un caracter se­


cundar, complementar şi sancţionator, se întemeiază pe urmă­
toarele oonsideraţiuni :
1) Nu există interese sau bunuri individuale sau colective,
publice sau private, cari atunci când sunt ocrotite de sancţiu­
nile dreptului penal, să nu fie încă recunoscute şi de o altă ra­
mură a dreptului public sau privat.
2) Ori de câte ori dreptul penal incriminează o acţiune ca
fiind contrarie unui drept sau interes oarecare, implicit acea
acţiune era deja oprită de o altă ramură a dreptului, care sta­
tornicise acel drept sau interes ; căci recunoaşterea unui drept
implică şi interzicerea acţiunilor ce-i sunt contrarii.
3) Chiar atunci când sancţiunea penală a intervenit înain­
tea ocrotirei extra-penale, sau când ea a rămas singură ca să
ocrotească un drept, încă dreptul penal păstrează caracterul de
drept complementar, fiindcă acest caracter nu derivă dintr’o
•prioritate in timp, ci dintr’o prioritate logică.
Dreptul sau interesul care face obiectul ocrotirei, este în­
totdeauna preexistent legei penale, iar dacă s’a recurs la sanc­
ţiunea penală înainte de a se fi statornicit vre-o sancţiune ex-

a) In Germania: Binding, Die Normen und ihre Uebertretung, voi. I,


p. 58, ed. 111, Lipsea 1916. Acest autor, celebru profesor Ia Lipsea, mort în
ultimul timp, întemeiază părerea sa cu privire la caracterul sancţionator al
dreptului penal pe faimoasa teorie a normelor, lată în câteva cuvinte această
teorie: Societatea există ca entitate datorită unei ordine juridice preexis­
tente oricăror legi codificate. Această ordine juridică nu e de cât un com­
plex de norme (Rechtssâtze) creiate şi recunoscute de conştiinţa socială a
membrilor unei colectivităţi. Normele indică conduita fiecărui individ în
societate; ele însă nu conţin şi sancţiunea în caz de violare. Societatea în
scopul de a asigura respectarea normelor a recurs la sancţiuni editate pe
cale de legi. Aşa dar nu violarea dispoziţiunilor legei atrage sancţiunea, ci
violarea normei, ocrotită, iar nu creiată de lege. Dreptul penal deci, ne
creind reguli ce ar trebui să fie urmate, ci ocrotind numai cu sancţiunile
sale normele preexistente în caz de violare, are un caracter pur sancţio­
nator.
Teoria lui Binding a fost viu criticată şi chiar el pare a fi recunoscut
erorile sale, căci în ediţiunea III a renunţat de a mai răspunde criticelor
ce i s’au adus.
Mai admit caracterul sancţionator, în sensul lui Binding: Bierling,
Juristische Prinzipienlehre, voi. I, § 4, 1894. Schuppe, Der Begriff des sub-
jektiven Rechts, p. 25, Breslau 1887; Beling, Die Lehre vom Verbrechen,
p. 31, Tiibingen 1916; Kitzinger,D ie Verhindederung strafbarer Handlungen
durch Polizeigewalt, p. 5, Monaco 1913; admit de asemenea caracterul
17 —

tra-penală, aceasta provine de acolo că celelalte sancţiuni au


fost considerate ca insuficiente şi deci s’a făcut direct apel la
pedeapsă.
•Aşa dar, logica ne arată că atunci când voim a ocroti un
drept, vom recurge la sancţiunea mai puţin gravă — acea ex-
tra-penală — dacă aceasta e suficientă, iar la sancţiunea pe­
nală ne vom adresa numai ca o extrema ratio, atunci când cele­
lalte sancţiuni sunt neîndestulătoare.
Această prioritate logică indică însăşi caracterul compli­
mentai’ al dreptului penal.
4) Orice acţiune prin care se tinde la comiterea unei in­
fracţiuni, deci la violarea unui drept, poate fi împiedicată de a
se consuma, atunci când se află în faza actelor de preparati-
une, de către organele poliţiei administrative,’ceeace dovedeşte
că droptul sau interesul ocrotit prin sancţiunea penală în
caz de violare se găseşte încă ocrotit cu măsuri extra-penale
înainte de a se fi comis infracţiunea; aşa dar sancţiunile pe­
nale nu sunt decât uii_ adaus de. ocrotire mai, viguroasă, iar
dreptul penal un drept complementar.*il

sancţionator : Fr. von Liszt, Lehrbuch des deutschen Strafrechts, p. 68, 1908.
Allfeld-Meyer, Lehrbuch des deutschen Strafrechts, p. I, 1912.
In Italia: A. Buccellati, lnstituzioni di diritto e proc. penale, p. 115,
Milano 1884; F. Mecacci, Trattato di diritto penale, 1, p. 221, Torino 1901;
Tolomei, Diritto penale filosofico e positivo, p. 43, Padova 1866; Pessina,
Elementi di diritto penale, I, p. Neapoli 1832; F. Grispigni, II carattere
sanzionatorio deL diritto criminale, în Revista di dir. e pr. penale, XI
Nr. 7 - 8 .
In Franţa: Durkheim, De la division du travail social, p. 78, Paris;
Garraud, Traité du droit pénal, Ed. III, Paris 1913, profesorul delà Lyon,
la pag. 62 combate pe Rousseau şi ca atare se declară contra teoriei care
consideră dreptul penal ca simplu sancţionator, pentru ca apoi Ia pag. 73
să spună: „Ce qui est particulier au droit pénal, c’est la protection ren­
forcée qu’il ajoute, parla menace d’une peine, aux commandements et aux
défenses de l’ordre juridique“ şi adaugă „le droit pénal intervient comme
un gendarme, pour assurer un complement de securité...“, iar la pag. 203
sfârşeşte prin a declară că: „il n’appartient pas au droit pénal de régler,
il lui appartient de sanctionner“. Contrazicerile sunt de altfel numeroase în
opera profesorului Garraud.
Mai susţin caracterul sancţionator : J. A. Roux, Cours de dr. pénal,
p. 14, Paris 1920; Vidal et Magnol Cours No. 2 p. 1. Pa is 192 ; In Belgia:
Ad. Prins, Science pénale et dr. positif, § t 2; Ed Picur i, Le droit pur,
§ 67 ; J. J. Haus, Droit pénal, 1. § 60, Gand 1879, se întemeiază pe prio­
ritatea logică de cari vorbim mai sus.
— 18

5 8 — Caracterul complimentai* şi pur sancţionator al dreptului


penal este contestat de numeroşi autori, cari susţin că dreptul
penal, pe lângă că este perfect autonom, dar el are în acelaş
timp dublul caracter de normativ şi sancţionator (a).
1) Normele de drept penal, spun aceşti autori, că orişicare
alte norme juridice se compun din două părţi : un precept
(praecentum leg is), care stabileşte conţinutul' normei şi o sanc­
ţiune (şanctio legis) care formează consecinţa juridică în ca­
zul când violarea unui drept ar corespunde preceptului legii.
Aşa dar dreptul penal nu se mărgineşte numai la statorni­
cirea unor sancţiuni cari să eonstitue o mai viguroasă ocrotire
a intereselor colective sau individuale, recunoscute de alte ra­
muri de drept, ci creiază adevărate norme proprii, cari în
preceptul lor conţin elementele de fapt ale acţiunilor incrimi­
nate.
Norma penală creiază deci ilicitul penal, care prin conţi­
nutul său se deosebeşte cu totul de ilicitul civil.
Ilicitul penal formând obiectul unor norme distincte,
dreptul penal dobândeşte prin aceasta caracterul de drept nor­
mativ (b).
2) Dreptul penal nu are numai o valoare declarativă indi­
când sancţiunile cu cari aj^a fi ocrotite interesele publice şi
private, dreptul penal conţine şi norme imperative cari sunt
propriii doISSnîud'ursăiir" ~ ...
Norma penală se adresează indivizilor, indicându-le limi­
tele înlăuntrul cărora acţiunile lor sunt permise şi deci indi­
rect interzicându-le anumite acţiuni.

a) Carrara, Programma, introd. Florenza 1906. V. Manzini, Trattato


di diritto penale, I, p. 46 Torino 1908; Impallomeni, Funzione sociale def
diritto punitivo, p. 24 Roma 1905; C. Civoli, Manuale de diritto penale,
p. 1105, Milano, A. Rocco, Sul cosi detto carattere sanzionatorio del diritto
penale, în lucrarea L’oggetto del reato, p. 37. Torino 19 3; G. Sabatini,
Principi di scienza del diritto penaie, p. 104, Catanzaro, 1918; O. Vannini,
La norma penale, în Rivista Penale XCV, fasc. 6-;
S. Ranieri, Oggetto, limiti e metoda della sienza del diritto penale, î
Rivista Penale XCVHI, fas. I.
Merkel, Lehrbuch des deutschen Strafrechts, p. 2; Ferneck, Die
Rechtswidrigkeit, I, p. 333.
Ortolan, Cours de législation pénale, p. 60.
b) Asupra discutatei chestiuni dacă între ilicitul penal şi ilicitul civil,
există o diferenţă calitativă sau numai cantitativă, vom reveni la capitolul,
unde vom trata despre infracţiuni.
19 -

Norma penală se mai adresează organelor Statului impu-


nându-le să proceadă la aplicarea pedepselor.
Toate acestea produc raporturi de drept specifice dreptu­
lui penal, suficiente pentru a-i justifica autonomia.
\3)- Sunt numeroase interese şi bunuri pe cari numai
dreptul penal le ocroteşte, în timp ce ele sunt ignorate de
celelalte ramuri de drept, ex.: onoarea (calomnii, insulte), in­
tegritatea persoanei (omor, răniri, ameninţări), cultul celor
morţi (profanare de morminte), etc.
Aşa dar normele dreptului penal nu numai că diferă de
a celorlalte ramuri de drept, dar adeseori nici nu se inspiră
măcar de la ele.
4) Chiar atunci când dreptul penal sancţionează acţiuni
ce constituesc violarea unor drepturi sau interese ocrotite şi
de alte ramuri de drept, sancţiunea penală nu intervine ca un
simplu adaus de ocrotire în favoarea personală a celor ce ar
fi lezaţi prin acea violare — u t s in g u li —• ci pentru a proteja
un interes general, interesul tuturor cetăţenilor consideraţi ca
colectivitate — u t u n iv e r s i.
ig 'j — Se pare, din cele expuse mai sus, că dezacordul între cei
ce pretind că dreptul penal are un caracter sancţionator şi cei
ce susţin că dreptul penal e în acelaş timp normativ şi sanc­
ţionator, naşte din concepţia diferită pe care cele două gru­
puri o dau termenului de normativ.
Pentru primii, dreptul penal nu e normativ, fiindcă nu
creiază drepturi cari să nu fie deja recunoscute de alte ramuri
ale dreptului şi ca atare normele dreptiduî pehălTşî au isyorul
preceptului Tor în aceste ramuri extra-pénale.
Nu se contesta insă că normele dreptului penal astfel ere-
iate, nu îşi au conţinutul lor propriu şi deci că dreptul penal,
ca disciplină, nu ar fi autonom.
Din contra, pentru cei de al doilea, dreptul penal e nor­
mativ, fiindcă normele sale au un conţinut propriu, care se
deosebeşte de conţinutul normelor extra-penale, corespunză­
toare aceloraş interese ocrotite.
Nu se neagă însă că drepturile ocrotite de normele pe­
nale, sunt în acelaş timp ocrotite şi de alte ramuri de drept.
In esenţă deci, se admit aceleaşi premise, dar se ajunge la
ooncluziuni diferite, ceeace dovedeşte că de cele mai multe
■ori cuvintele fac războiu ideilor.
— 20

Aşa dar înlăturând termenii de normativ şi sancţ ionator,


rămâpe~stalnllt că dreptul penal îşi are norme cu un conţinut
propriu, că este o ramură autonomă a dreptului, şi aceasta e
de ajuns pentru consecinţele practice ce urmează a se avea în
vedere, — restul e dialectică pură, care nu mai poate interesa ]
nici ca teorie.
5 5 — Cu toată autonomia sa, se pune însă întrebarea, dacă
dreptul penal nu rămâne totuşi o ramură complementară a :
tuturor celorlalte ramuri de drept ?
Credem ca nu. Fiindcă raporturile derivate din dreptul
penal sunt cu totul distincte de raporturile pe cari acelaş fapt ;
material le poate face să nască în celelalte ramuri de drept. :
In toate ramurile dreptului extra-penal, leziunea adusă
unui interes, naşte un conflict între titularul acelui interes şi '
autorul leziunei, raporturile juridice legându-se între ei. \
In dreptul penal, conflictul are loc nu între titularul in- l
teresului lezat şi autorul leziunei, ci între acesta din urmă şi |
Societate, ca titulară a dreptului de a pedepsi.
Prin urmare există un conflict care conduce la noi rapor- 1
turi juridice. Acestea nu vin însă ca un complement care să |
se adauge la celelalte raporturi născute în favoarea titularului 1
interesului lezat, ci merg deosebit pentru a se fixa asupra unui - 1
titular distinct, Societatea. I
Conflictul dintre particularul lezat şi infractor îşi găseşte j
solutiunea în legile extra-penale şi rămâne guvernat de aces- j
tea chiar când se dispută în instanţa penală.
Conflictul dintre Societate şi infractor se rezolvă numai ;
după regulele dreptului penal obiectiv. \
In acest conflict între voinţa Statului care a impus anu- |
mite norme de conduită şi voinţa infractorului care a nesoco- 1
tit aceste norme, dreptul penal fixează limitele între dreptu- j
rile celor două părţi. Societatea are un drept subiectiv, acela
de a cere pedepsirea infractorului care este obiectul acţiunei \
penale ; în acelaş timp infractorul este şi el subiect al unui
drept, acela de a cere ca dreptul de a pedepsi al Societăţii să
nu se exercite decât în limitele dreptului penal obiectiv, Statul
fiind dator să respecte libertatea de acţiune a individului în
afara acestor limite. *
6 — Infracţiunile numindu-se în secolele trecute delicte, de
unde până azi au rămas cuvintele improprii: delicvent, cor-
21 —

pul delictului, flagrant delict, în loc de infractor, corpul in-


fracţiunei, infracţiune flagrantă, aceasta explică pentru ce
Beccaria a intitulat : D e l d e l i t t i e d é lie p e n e celebra sa operă
filosofică asupra dreptului penal, şi explică de asemenea nu­
mele codicelui penal francez din 25 Octombrie 1795 : C o d e d es
d é lits e t d e s p e in e s , codicele infracţiunilor şi al pedepselor,
cum s’ar putea numi astăzi într’o limbă corectă (1).
7 — Prin urmare, numele de codice penal, drept penal, Stra-
frecht, Peinlichenreeht (Feuerbach) este inexact, sau mai bine
zis unilateral, căci pare că s’ar referi numai la pedepse, şi că
ar omite cu totul infracţiunile.
Cu atât mai mult e inexactă formula de drept criminal
(droit criminel, diritto criminale, Criminalrecht, criminal law)
(2) de care se servesc cu preferinţă mulţi autori streini, fiind­
că se pare că ar privi numai o parte a dreptului penal, infrac­
ţiunea, şi chiar aceia în mod incomplect, de oarece nu toate
infracţiunile se numesc crime, ci numai cele mai grave.
Ne vom servi însă şi noi de cuvintele : codice penal, le-
gislaţiune penală, drept penal, în lipsa unui cuvânt propriu
oare să îmbrăţişeze ambele elemente ale ştiinţei : infracţiunea
şi pedeapsa.
8 — Definiţiunea pe care am dat-o dreptului penal nu cu­
prinde procedura penală, care se poate defini, că este acea
parte a legislaţiunei penale, care se ocupă de organizarea şi
competenţa autorităţilor însărcinate cu judecarea afacerilor
penale, precum şi de modul cum urmează judecata înaintea lor.
Nu credem că e util să dăm o definiţiune comună celor
două codice care compun legislaţiun'ea penală ; lucru însă ar
fi uşor, adăogând definiţiunea dată pnocedurei penale, la de-
finiţiunea dreptului penal. Eselibach dă următoarea defini-
ţiune întregei legislaţiuni penale : Dreptul penal e acea parte
a jurisprudenţii, al cărui obiect este de a determina în care12

1) Chiar în secolul al XIX-lea V. Boerescu a intitulat teza sa de


doctorat: Traité comparatif des délits et des peines, Paris, 1857.
2) Intre alţii vezi Berriat Saint Prix, Boitard, Dieudonné, Garraud
(Précis), Laborde, Lainé, Lefort, Molinier, Normand, Rolland de Villargue,
Rauter, Thiry, Trébutien, Villey, Abegg, Marezoll, Chr. Martin, Rosshirt,
Voigt, Carrara, Carmignani, Bishops, Davis, Wharton. La noi C. Eraclide
primul comentator al actualei legislaţiuni penale, a intitulat tratatul său,
„Studii practice asupra dreptului criminal“, Bucureşti, 1865, 2 voi.
22 —

•cazuri, după care procedeuri, şi cu ce pedepse suveranul a


voit să fie pedepsită violaţiunea legilor sale (1). Am văzut
(No. 3) că şi Carrara dă o definiţiune comună dreptului penal
şi procedurei penale. Noi preferăm definiţiunea lui Escbbach,
care are meritul de a fi mai simplă şi mai exactă decât acea
dată de Carrara. E drept că şi această definiţiune are defec­
tul că pare a se referi la toate violările de lege.
g i — Privit din afară, dreptul penal apare, în complexul ra­
murilor de drept, ca un tot unitar, ca o ramură autonomă, cu
un domeniu specific şi omogen.
Privit din lăuntru, dreptul penal nu mai prezintă aceiaş
unitate, iar dispoziţiunile iui îl subdivid prin însuşi conţinu­
tul lor în două părţi eterogene.
De o parte dreptul penal propriu zis, alcătuit din norme
de drept substanţiale (materiale), adică acele norme cari sta­
tornicesc conţinutul abstract al raporturilor juridice şi con­
secinţele lor, adică infracţiunea şi pedeapsa. De altă parte,
procedura penală, alcătuită din norme formale (procedurale),
vâri stabilesc regulele după care se vor soluţiona conflictele
derivate din raporturile juridice de drept penal.
Numeroşi autori sunt de părere că dreptul penal s’ar pu­
tea împărţi în şi mai multe ramuri (a) ; credem însă că faptul
fiinţării unor categorii de dispoziţiuni eterogene nu poate jus­
tifică această împărţire, atâta timp cât variaţiunile nu privesc
caracterul dispoziţiunilor, ci numai conţinutul lor.
Astfel dispoziţiunile dreptului penal pot fi clasificate în
generale şi speciale, în ordinare şi excepţionale^ dar de aci nu
urmează că aceste diferenţe'pof servi ca motiv de divizare a
dreptului penal în tot atâtea ramuri.
9 — Studiul legislaţiunii penale e unul din cele mai intere­
sante, atât din cauza marelor probleme filosofice pe care le
discută, cât şi din cauza importanţei drepturilor pe care le a-
pără (2).

1) Eschbach: Introduction à l’étude du droit. Paris, 1856 2 6 m« ed.,p.5


a) Pustorosleff, Russkoe ugolovnoe pravo, § 4, Jariew 1908, divide
dreptul penal în : drept penal definitiv, preventiv, judiciar şi executiv. U. Cohti.
Diritto penali e suoi limiti naturali, p. 4. Cagliare 1912, divide tot în 4 ra­
muri : drept penal propriu zis, dr. penal formal, dr. p. penetenciar şi dr.
pen. de poliţie.
'2XVezi A. Laborde : Cours élémentaire de droit criminel. Paris, 1891, p.7.
23 —

Pe deoparte, graţie cercetărilor interesante îneepu-te în


ultimul pătrar al secolului trecut în Italia, şi continuate în
urma în întreaga Europă, ştiinţa penală s’a reînoit şi a atras
atenţiunea celor mai mari învăţaţi şi celor mai profunzi cuge­
tători asupra problemelor penale. Pe de altă parte, creşterea
îngrijitoare a criminalităţii, şi în special spăimântătoarca pla­
gă a recidivei au făcut ca să se preocupe de cost iun iIe penale
nu numai oamenii de ştiinţă, ci şi oamenii politici cei mai în­
semnaţi. De mai bine de un sfert de secol legi staţiunea penală,
e în continuu la ordinea zilei; toţi se preocupă de dânsa şi
propun modificări — cei chemaţi şi cei nechemaţi, cei prepa­
raţi şi cei cari au trebuinţă de preparaţiune, care din neno­
rocire sunt cei mai numeroşi.
10 — De altmintrelea importanţa legislaţiunei penale e recu­
noscută de mult timp de legiuitori şi de jurisconsulţi.
In faimoasa sa ordonanţă penală numită Carolina, din
1532, împăratul Carol Quintul zice chiar în art. T, vorbind de
afacerile penale, că sunt „afaceri mari, în care e vorba de o-
noarea, corpul, viaţa şi averea oamenilor“ (1). El porunceşte
să fie tratate cu multă grijă, ca să nu se întâmple vre-o ne­
dreptate, căci — zice împăratul în ultimul art. 219, — nici
chiar ignoranţa nu va putea servi de scuză, de oarece, în caz
de neştiinţă, pot întreba pe jurisconsulţi (2).
Către 1560, luliu Clar, cel mai ilustru din vechii pena-
lişti scriea în preambulul Qaestiones : „Este însă această ma­
terie a afacerilor penale cu mult mai frumoasă din toate cele
care se tratează în for. Căci nici una nu se întâmplă mai a-
deseori, nici una nu se poate compară acesteia în utilitate sau12

1) „...als dann zu diesen Sachen w elche des Menschen Ehre, Leib,.


Leben, und Gut belangen seind dapfer und wol bedacter Fleiss Gehörig“.
Vezi Danielis Clasenii: Commentarii in constitutiones criminalis Caroli V,
imperatores, Francofurti et Lipsiae, 1685 p. 41 textul legei şi p. 44. comen-
tar; Confr. Chr. Blumblacher: Commentarius in Cayser Karl dess Fünften
peinliche Halsgerichts-Ordnung, Salzburg. 1694 p. 9, textul legei, şi p. 1 0 ,.
Comentar.
2) Clasenius: text p. 853, iar Coment. art. 219, p. 857—858 ; Blum­
blacher, p. 402—403. Confr. Code criminel de l’empereur Charles V, Paris
1734, p. 7, şi 316, art. 7 219, 117, 118, 129, 132, 134, 140. Şi Damhouder
lEnchiridion rerum criminalium, Lugduni 1555) sfătueşte ca în afacerile marr
pedepsite cu moartea, judecătorii să consulte pe jurisconsulţi, cap. LXXVl
nr. 33 şi 35.
— 24 -

în gravitate, de oarece aici nu e vorbă de grâu, ci de averea,


onoarea şi viaţa omului, decât care nu e nici un lucru mai
scump pe lume“ (1).
Cam acelaşi lucru îl spune Muyart de Youglans (2) şi
Blackstone (B) în secolul al XVIII-lea, P. Kossi (4) şi Ber­
tauld (5) în secolul al XIX-lea.
Servan care a scris pagine admirabile relativ la justiţia
penală, nu se sfieşte să spună că ea e cu mult mai importantă
decât cea civilă (6), iar Bruneau afirmă că materiile penale
sunt socotite ca partea cea mai importantă a unei legisla-
ţiuni (7).
11 —■Dacă aceste laude din partea unor penalişti pot fi bănuite
ca laude profesionale, nu trebue însă să se uite, că de aceiaşi
părere e şi ilustrul Montesquieu, care a zis că de bunătatea
legilor penale depinde mai cu seamă libertatea cetăţenească,
şi că cunoştinţele ce s’au dobândit asupra regalelor celor mai
sigure care se pot observa cu judecăţile penale, interesează
genul omenesc mai mult decât orice lucru pe pământ (8).

1) Est autem, haec rerum criminalium materia longe omnium quae


in foro versantur pulcherrima. Nulla enim adeo frecuens est, nulla huic
utilitate, aut gravitate comparări potest, cum hic non est de tritico, sed de
hominis, fortunis, existimatione, ac căpiţe agatur, quibus rebus nihil est in
orbe terrarum preciosus. Jul. Clari Opera omnia. Ed. 1636 p. 70.
2) P. F. Muyart de Vouglans : Institutes au droit criminel. Paris
, 1767. Préface III şi Les Loix criminelles de France. Paris, 1783 (in folio),
Préface p. IX şi mai ales Epitre dédicaioire au Roi. „Sans ces loix toutes
les autres resteraient absolumment sans vigueur, elles sont la base de la
sûreté de l’Etat, et de la tranquillité publique ; elles décident de tout ce
que l’homme a de plus précieux, de sa vie et de son honneur; en un mot
elles sont la sauvegarde de l’innocence et la terreur du crime, ce mal con­
tagieux dont l’impunité fut toujours regardée comme la plus principale cause
de la décadence des Empires. Confr. pag. 38.
3) Blackstone : Commentaire sur les loix anglaises. Bruxelles, 1776.
T. V, p. 313 (Trad. par. G. (omicourt). Confr. acelaşi, Code criminel d’An­
gleterre, 1776, trad. par l’abbé Coyer, T. I, p. 2.
4) P. Rossi: Traité de droit penal IV«“ « éd. Paris 1872 T. l..p. 1 şi
ed. I-a. Paris, 1829. T. I, p. 2.
5) Bertauld; Cours de code pénal, IVt-me éd., Paris, 1873, p. 1.
6) Servan : Discours sur l’administration de la justice criminelles. G e­
nève, 1767, p. 29—50.
7) Bruneau : Observations et maximes sur les matières criminelles.
Paris, 1715. Préface.
8) Montesquieu; Esprit des lois, Livre XII, ch. 1.
— 25 —

La rândul său, Mommsen, vorbind de dreptul penal ro­


man, afirmă că el este „cea mai puternică manifestare şi pro­
dusul cel mai măreţ al libertăţei civice romane“ (1). Le aceea
Garçon spunea cu drept cuvânt în congresul din Amsterdam,
că legea penală e nu numai o ameninţare, ci şi o garanţie pen­
tru cetăţeni, iar Liszt numeşte legea penală m a g n a c a r ta a
infractorului şi spune că „ea împiedică răul, ca pericolul so­
cial să se substituie culpabilităţii individuale“ (2).
12 — In fine dreptul penal mai prezintă şi un alt interes faţă
cu dreptul civil, pe acela că el e mai variabil şi mai supus pro­
gresului, lucru pe care îl constată Carmignani :
„Constanţa şi imobilitatea dreptului civil pretutindeni
unde oamenii se bucură de drepturile de familie şi de proprie­
tate, formează un curios şi ciudat contrast cu inconstanţa şi
mobilitatea dreptului penal. Raţiunea acestui fenomen con­
sistă în întregime în diversitatea obiectelor unuia şi celuilalt
drept : primele declarabile, cele din urmă creabile de legile
cetăţii“ (3).

INTRODUCEREA FILOSOFICA

13 — La sfârşitul secolului al XVIII-lea, Dumont critica spi­


ritul puţin filosofic al penaliştilor. „Crimnaliştii — zicea
dânsul — sunt oameni care n’au o cugetare proprie, care nu-şi123

1) Mommsen : Manuel des antiquités romaines. Le droit pénal. Trad.


par 1. Duquesne. Paris I. p. 198.
2) Fr. de Liszt: Lehrbuch des deutschen Strafrechts. Berlin, 14 şi
15-a ed. 1905, § 15, nota 13, p. 79. Vezi şi trad. franceză, Traité de droit
pénal allemand, de René Lobstein. Paris, 1911, T. I, § 15, nota 13, p. 115.
In congresul socialiştilor germani din 1906 din Mannheim, s’au consacrat
mai multe şedinţe cestiunilor penale. Revue pénit. 1907 p. 654 urm. Impor­
tanţa legilor penale a mai fost recunoscută de d. Barboux în Franţa, care
spuneă cu drept cuvânt că „Din toate legile care guvernează omenirea,
legile penale sunt cele mai interesante : ele sunt însărcinate de a apără şi
de a ocroti libertatea cetăţenilor“. Rev. pénit. 1910, p. 926.
La noi de asemenea această importanţă a fost recunoscută de doi
distinşi jurişti şi bărbaţi de Stat: B. Boeresco. D es délits et des peines.
Paris, 1857, p. 30; şi AI. Lahovari în Raportul asupra modificării legisla-
ţiunii penale române. Dreptul 1'72, an 11. No. ?3.
3) Carmignani : Teoria delle leggi della sicurezza sociale. Pisa, 1831.
T. I, p. 181— 182. Conf. Laborde: Cours élémentaire du droit criminel,
Paris, 1891. No. 6 fine p. 7.
— 26

dau osteneala să raţioneze. Cei mai mari sunt aceia care au


.ştiut să reţină memoria a multor legi, dispoziţiuni, hotărâri,
lucrări de autori pe care-i citează fără pricepere şi alegere“ (1).
Această critică nu prea era întemeiată în mlomentul când
s’a făcut. Dela Âyrault filosofia penală nu făcuse mare pro-'
greş, însă cu Beccarda şi discipulii săi, chestiunile de filosofie’
penală luaseră un mare avânt, şi de atunci încontinuu au fost
' la ordinea zilei. Astăzi putem zice că ele joacă un atât de mare
rol, în ştiinţa penală, încât ştiinţa propriu zisă a textelor s’a
resimţit şi a slăbit. Acum nu ne mai putem plânge că nu se
face filosofie penală ; se face poate prea multă.
14 — Două cestiuni de întindere, greutate şi importanţă foarte
diferită se tratează de penalişti sub acest titlu. Ei se întreabă
mai întâi, dacă societatea are dreptul de-a pedepsi, şi, al doi­
lea, care e fundamentul acestui drept.
Am zis că greutatea şi importanţa acestor cestiuni e di­
ferită. In adevăr, se poate discuta, şi se discută încă asupra
fundamentului dreptului de-a pedepsi, însă nimeni, afară de
nişte spirite paradoxale ori mistice, ca Emile de Girardin şi
Leon Tolstoi, nu poate susţinea că societatea nu ar avea drep­
tul, — noi mergem mai departe şi zicem d a to r ia de a pe­
depsi (2). Chiar aceşti scriitori par că ar admite dreptul de a
pedepsi al societăţii, dacă pedeapsa ar fi utilă, dar ei neagă
efectul ei salutar.
14 1 — Legitimitatea dreptului de a pedepsi a fost deseori contes­
tată, dar totdeauna fără temeinicie, încât cu drept cuvânt pnof.
E. Carnevale face constatarea că: „se începe în general prin a
se pune la îndoială legitimitatea dreptului de a pedepsi, dar se
sfârşeşte prin adoptarea unuia din sistemele filosofice cari
admit acest drept“ (a).
Toţi autorii astăzi sunt de părere că este absurd a se mai
discuta legitimitatea dreptului de a pedepsi, condamnând a-
mestecul discuţiunilor filosofice în domeniul dreptului penal,
unde nu pot aduce decât confuziune, micşorând prestigiul unei
ştiinţe care are nevoie să se bazeze pe realităţi, iar nu pe ipo­
teze şi abstracţiuni metafizice (b).
1) Dumont: Lois criminelles, p. 25.
2) Vezi punctul 412 de mai sus.
a) E. Carnevale, Critica penală, p. 50. Lipari 1889.
b) C. Civoli, Manuale di diritto penale, n. 31, Milano 1889 ; A. Rocco,
Sul concetto del diritto subjecttivo di punire, I. p. 509, Milano, 1904.
— 27 —

„Căutarea aşa ziselor principii fundamentale, în existenţa


unui drept de origină divină, ori în conţinutul unor legi abso­
lute, omeneşte inconceptibile, sau într’un pretins şi fantastic
drept natural, sau în orice altceva la fel, nu mai este îngăduit
unei ştiinţe eminamente practice, positive şi de bun simţ cum
este ştiinţa dreptului penal... să lăsăm deci filosiofia filosofilor
şi să dăm juriştilor ceeace trebue unui jurist“ (c).
15 — E. de Girardin dă ca probă a nu­
meroasele recidive ce se întâmplă pe fiecare zi, şi aceasta e
argumentul de căpetenie al tezei sale paradoxale (1). Insă a-
cest argument n’are nici o valoare. In adevăr, a susţine inefi­
cacitatea pedepselor din cauza recidivei, este ca şi cum s’ar
contesta utilitatea chirurgiei, pentrucă nu toate operaţiunile
chirurgicale isbutesc, sau utilitatea mecanicei, fiindcă nu s’a
rezolvat problema mişcării perpetue, ori utilitatea chimiei,
fiindcă nu s’a găsit încă aşa numita piatră filosofică pe care
o căutau alchimiştii. Pentru ca părerea lui Emile de Girardin
să fie întemeiată, ar fi trebuit ca dânsul să probeze că fără pe­
deapsă numărul infracţiunilor s’ar micşora, sau cel puţin ar
rămâne staţionar, lucru foarte greu de probat, dacă nu cu
neputinţă.
In realitate, în această cestiune, ca să ne exprimăm cu
cuvintele lui Bastiat: il y a ce q u ’o n v o i t , e t ce q u ’on n e v o i t
p a s , se văd infractorii care comit infracţiuni deşi au fost pe­
depsiţi, nu se văd însă acei care n’au comis infracţiuni din
cauza pedepsei.
Vom spune dealtmintrelea că de Girardin nu e, propriu
vorbind, adversar al oricărei pedepse, în realitate, el fiind un
fanatic adept al ideii de libertate, voeşte să facă să dispară
ultima servitute admisă de lege, servitutea penală. Şi de aceia
el propune ca delà 1 Ianuarie 1900, societatea să nu mai aibă
alte pedepse decât p u b lic ita te a p e n a lă , în care el credea foarte
mult, şi amenda (2).
16 — In opera sa „Reînviere“, marele scriitor rus Leon Tolstoï
reia teza paradoxală a lui Emile de Girardin, rezumând-o în

c) Vincenzo Manzini, Trattato di diritto penale, I. p. 3 §i 6. Torino, 1908.


1) Émile de Girardin : Du droit de punir. Paris, 1847, p. 46—57.
2) Girardin : op. cit., p. 318.
— 28 -

următoarele câteva linii, care exprimă reflecţiunile principelui


Dimitrie Ivanovici Nekhludov :
„Obieeţiunea ordinară care consistă a se întreba ce facem
cu boţii şi asasinii nu avea de mult timp nici-un sens pentru
el. Această obiecţiune n’ar avea sens, în adevăr, decât dacă
pedepsele ar fi micşorat numărul crimelor, dacă ar fi îndrep­
tat pe criminali, însă experienţa probase lui Nekhludov că se
întâmplă contrariul.
„De atâtea veacuri oamenii se obstinau să pedepsească in­
fracţiunile, — le suprimase oare sau chiar le micşorase 1 De­
parte de a le fi suprimat, departe chiar de a le fi micşorat, ei
contribuise mult ca să le desvolte, pe deoparte depravând pe
închişi prin osândele ce le dau să îndure, iar pe de alta, adău­
gând la suma crimelor acestor închişi ■ — crimele hoţilor şi a-
sasinilor -— propriile lor crime, ale acestor criminali cari sunt
consilieri de curte, procurori, gâzi, judecători de instrucţiune,
oameni de poliţie şi temniceri. Insă Nekhludov înţelese îndată
că lucrul trebuia neapărat să fie astfel, şi înţelese că dacă So­
cietatea şi'ordinea socială continuă să existe, aceasta nu pro­
vine din cauza magistraţilor şi a cruzimei lor, ci din potrivă
tocmai pentrucă, deşi ei există, se găsesc încă oameni care au
milă unul de altul şi se iubesc unul pe altul“ (1).
In aceeaşi operă, Tolstoi mai spune : „Şi cTl cât studia
mai de aproape închisorile şi locurile de oprire ale osândiţilor,
Nekhludov înţelegea că toate viţiile răspândite printre deţi­
nuţi, ca beţia, jocul de cărţi, violenţa, neruşinarea, toate aceste
viţii nu erau câtuşi de puţin manifestarea unui pretins tip cri­
minal inventat de erudiţii în serviciul autorităţii, ci erau ur­
marea directă a aberaţiunei monstruoase în virtutea căreia
oarecari oameni şi-au arogat dreptul de a judeca şi de a pe­
depsi pe alţi oameni. Nekhludov înţelegea că, în realitate, ca­
nibalismul bătrânului ocnaş n’avusese origina în ocnă, nici în
pustie,,ei în ministere, în comisiuni şi în cancelarii. El înţe-

1) Leon Tolstoi : Résurrection. Trad. de Wyszewa. Paris 1901,


557—558. Această idee paradoxală nu e de altmintrelea nouă, căci e com­
bătută de Lactantiu (250—325 p. Chr.), care socoteşte eroare grosieră
cugetarea celor care cred că acel care pedepseşte pe vinovaţi, devine el
Însuşi culpabil pentru aceia. „Non exiguo falluntur errore qui censuram,
sive humanam sive divinam acerbitas nomine infamant, putantes nocentem
dici oportere, qui nocentes adficit poena. De ira Dei, Cap. XVII, No. 6.
— 29 —

>■ legea eà, ceeace se petrecea în .ocnă, nu era decât rezultatul


celor ce se petreceau în sferele superioare“ (1). ^
Leon Tolstoï merge mai departe decât Emile de Girardin*
însă singurul argument pe care îl aduce reluând teza parade^
xală a scriitorului francez, este că criminalitatea nu numai că
nu scade dar chiar se înmulţeşte necontenit cu toate pedep­
sele ce se aplică infractorilor. Această afirmare e foarte ade-
*' vărată, căci rezultă din statistica penală a mai tutulor Sta­
telor. Insă şi aci vom răspunde că, demonstraţiunea ilustrului
scriitor rus numai atunci ar fi convingătoare, când s’ar proba
> că fără pedeapsă criminalitatea nu s’ar înmulţi şi mai consi­
derabil decât se înmulţeşte astăzi. Ar mai trebui să probeze, că
creşterea criminalităţii nu provine în mare parte tocmai din
lipsa sau uneori din insuficienţa penalităţii.
Aceste cercetări nu le face însă nici Tolstoi, nici de Gi-
rardin, deşi ele ar fi decisive în cestiunea pe care o discutăm.
Un eminent penalist din veacul al XVIII-lea, Jousse, arată
foarte bine rostul şi folosul pedepselor: „Şi cu toate că această
temere de supliciu nu e un remediu îndestulător, pentru a îm-
pedeca infracţiunile, după cum am arătat, totuşi e adevărat
că pedepsele fac infracţiunile mai puţin dese ; pe când, dacă
ar rămâne nepedepsite, mulţimea lor ar creşte pe fiecare zi,
şi ar ajunge în cele din urmă la resturnarea Statului. Se în­
tâmplă chiar uneori că vederea acestor pedepse serveşte să
reţină pe cei răi şi să-i facă să evite infracţiunea, în acelaş mod
ca şi cum ar urâ-o în realitate“ (2).
Emile de Girardin vede dar greşit lucrurile, şi de aceia
apelul pe care îl face la discuţiune, n’a fost ascultat de ni­
meni, considerând că e inutil a combate o temă pe care nimeni
nu o poate lua în serios, oricât de mare ar fi numele şi talentul
persoanelor care au susţinut-o.
16 1 — Părerea lui Girardin şi Tolstoi a fost împărtăşită şi
de alţi cugetători.
Astfel, celebrul Kropotkine (a), în opera sa P a r o le s d ’u n
r é v o lté gg û & ï „ ... toată această imensă organizaţiune legisla-1 2

1) Tolstoi : op. cit., p. 551.


2) Jousse : Traité de la justice criminelle de France. Paris, 1771. T. I,
p- IV-a Prefaţa.
a) Kropotkine, Paroles d’un révolté, pag. 242.
— 30

tivă şi birocratică, priviţi-o şi desigur veţi fi de acord cu mine


să spuneţi că le g e a ş i p e d e a p s a s u n t a b s u r d ită ţi n e n o r o c ite , că­
rora le trebue pus odată capăt“.
In acelaş sens, dar cu multă ironie se pronunţă şi filoso­
ful englez Edward Carpanter (b) : „Tot acest aparat de legi,
însoţit de teancuri învechite de coduri, de mucegăite coleo-
ţiuni juri sprudenţiale, de instrumentele sale de tortură şi de
rutina funcţionarilor ce conduc şi formează parada, e atât
de ridicul, atât de departe de bunul simţ, atât de mărginit pen­
tru spiritul larg şi înaintat de astăzi, în fine atât de caraghios
încât nu mai poate dura multă vreme. Acest sistem creiază
zilnic mai multe crime decât poate împiedeca“.
Analizând opera lui Tolstoi, scriitorul american E. H.
Grosley (c) ca şi avocatul dela Curtea de apel din Kiew A. S.
Goldenweiser (d), împărtăşesc părerea marelui romancier rus
asupra ineficacităţii şi inutilităţii pedepselor.
Cu argumente în adevăr ştiinţifice orof. Yargha (el a ce­
rut de asemenea abolirea oricărei pedepse.
17 — Care e fundamentul dreptului de a pedepsi 1
Dacă mai toată lumea admite că societatea are dreptul de
a pedepsi, j u s p u n ie n d i, este însă foarte mare discuţiune asu­
pra punctului de 'a~se şti care este fundamentul acestui drept.
In această privinţă sunt o mulţime de sisteme şi chiar varian­
te de sisteme, aşa în cât a fost trebuinţă să se sintetizeze pă­
rerile diferiţilor scriitori, şi să le reducă la câteva sisteme
principale, împrejurul cărora se grupează celelalte, conside­
rate ca variante.
Trebue să spunem de altmintrelea că cestiunea departe
de a fi pur doctrinală, are mare importanţă practică, căci în­
treaga legislaţhHie penală este influenţată şi se resimte de
sistemul care va fi admis de legiuitor.
Vom face dar o scurtă expunere a diferitelor sisteme ad-

b) Ed. Carpanter, Prisons, Police, Châtiments, p. 45. Paris 1907.


c) E. H. Grosley, Tolstoi as a schoolmaster, p. 79. Filadelfia 1904.
d) A. S. Goldenweiser, Le crime comme peine, la peine comme crime,
Paris, 1904.
e) Vargha, Zur Abschaffung der Strafknochtschaft. Graz 1896 ; vezi §i
Wyrouboff, De la pénalité, Paris 1871 §i Déprez, L’abolition de l’emprison­
nement, Paris 1878.
mise în trecut şi în prezent, în privinţa fundamentului drep­
tului de a pedepsi (1).
1 — Diferitele teorii emise cu privire la fundamentul dreptu­
lui de a pedepsi, pot fi grupate în trei sisteme : i i). Sistemul
teoriilor absolute, 2) Sistemul teoriilor relative şi 3) Sistemul
teoriilor eclectice.
1) In sistemul teoriilor absiolnte^pedéarpsa-este.conside­
rată ca un oontrăecbivalent al răului produs prin infracţiune
— malum passionis propter malum actionis —, aşa dar pe­
deapsa e însăşi scopul represiunei, punitur, quia peccatum est.
Teoria-tip în acest sistem este aceia a retributiunei.
f2) In sistemul teoriilor relative, pedeapsa nu mai este
scopul represiunei, ci un mijloc de a preveni ca răul să nu se
repete : m mitur, ut jie. m ccetur.
Teoria-tip este în acest sistem apărarea socială.
3)j In fine, în sistemul eclectiv, după cum numele său o
spune, pedeapsa are caracterul dublu, fiind în acelaş timp şi
un echivalent al răului produs şi un mijloc de a împiedeca re-
petirea lui : punitur, quia peccatum est, et u t ne peccetur.
In cele ce vor urma, vom întâlni diferite teorii cari vor
intra în unul din aceste sisteme, astfel că vom avea posibili­
tatea să revenim asupra lor (a).
In tratatele mai noi de drept penal se face de altfel puţin
loc acestor teorii, căci ceeace interesează mai mult nu e atât
fundamentul pedepsei, cât funcţiunea sa. Cert, că între fun­
dament şi funcţiune e acelaş raport ca delà scop la mijloc ;
din moment ce ştim scopul, o lesne a preciza mijloacele. Totuşi
s’a crezut că e mult mai util a se arăta pe scurt esenţa diver­
selor sisteme cu privire la fundamentul, deci scopul pedepsei
şi a se insista mai mult asupra funcţiunei ce are de îndeplinit
pedeapsa.
Ceva mai mult, sunt încă autori, desigur nu din cei mai
iluştri, cari-continuă a confunda fundamentul cu funcţiunea

1) Vezi amănunte în Ad. Franck: Philosophie du droit pénal. Paris,


1880, 2-a ed.
a) In privinţa fundamentului pedepsei, a se vedea : G. Vidal, Princi­
pes fondamentaux de la pénalité, Paris 1890 ; Alimena, I limiti e i modificatori
dell’imputabilita, I, Torino 1894; Bonanno, Filosofia del diritto penale, To-
rina 1903; A. Borettini, Tutela giuridica e difesa sociale, Torino 1922.
Vezi şi nota a, pag. 14.
— 32 -

pedepsei. Astfel întâlnim citate printre teoriile referitoare la


fundamentul pedepsei : intimidarea sau prevenţiunea specia­
lă, preventiunea generală, amendarea, eliminarea, etc., în timp
ce toate acestea nu sunt decât diverse funcţiuni ale pedep­
sei (b).
Astăzi, când cauzele multiple ale criminalităţii, sunt în­
continuu cercetate în vederea unei cât mai eficace şi adecuate
represiuni, desigur că preocuparea de căpetenie a penalistului
nu mai poate fi tălmăcirea şi răstălmăcirea unor teorii filozo­
fice ca acelea privitoare la fundamentul dreptului de a pe­
depsi, ci, luând ca un adevăr deplin câştigat ştiinţei principiul
că societatea are dreptul de a pedepsi, privirile penalistului
trebuesc să se îndrepte către problema mult prea utilă a func-
ţiunei ce cată a se da pedepsei pentru ca ea să contribue la
realizarea acelei represiuni conforme cu datele ştiinţifice asu­
pra criminalităţii.

]. Răsbunarea

18 — In prima fază a omeni rei, când'puterea socială nu este


î ncă organSăîărvTctima infracţiunii e silită
gură dreptate, răsbunându-se în potriva celui care i-a făcut
un rău. Rasbunarea victimei este dar primul aspect sub care
se prezintă pedeapsa infractorului..
Insă răsbunarea victimei nu numai că nu poate constitui
o bază a dreptului de a pedepsi, dar are un mare neajuns,
acela că victima fiind în acelaşi timp parte, judecătorii.exe-
eutator al pedepsii, este pasionată şi nu păstrează nici o mă­
sură în pedepsirea culpabilului. Aşa în cât, în loc de a ajunge
la restabilirea egalităţii tulburate prin infracţiune, se stabi­
leşte o altă inegalitate, de astă dată în favoarea victimei şi
în contra infractorului. Afară de aceasta, victima slabă nu
are nici im mijloc de a pedepsi pe un puternic.
TtfRişi mult timp, chiar după organizarea regulată a pu-

b) Vezi : Vaccaro, Genesi e funzioni délié leggi penali, ed. III, Torin
1908; P. Cuche, Traité de science et de législation pénitentiaires, Paris 1905;
Ad. Prias, La défense sociale et les transformations du droit pénal, Bru­
xelles, 1910; Gaukler, De là peine et de la fonction du droit pénal, Paris
1893; R. Saleilles, L’individualisation de la peine, ed. II, Paris 1909.
— 33 -

terii sociale, s’a continuat a se considera infracţiunea ca o


simplă afacere privată, care nu interesa de loc societatea, .şi
prin urmare răsbunarea individuală a victimei a rămas ca
fundament al dreptului de a pedepsi. Astăzi chiar, la popoa­
rele barbare, penalitatea se execută prin răsbunarea pri­
vată (1).
19 — Mai târziu pedepsirea infractorilor s’a considerat ca un
oficiu social. Societatea s’a substituit victimei, luându-i drep­
tul de răsbunare, de care adeseori ea abuza şi exercitându-1
cu nepărtinire şi relativă moderaţiune (2). Răsbunarea a con­
tinuat să fie considerată ca fundament al dreptului de a pe­
depsi, însă din individuală devenind socială, a dispărut in­
convenientul pasiunei victimei, precum şi acela al neputinţei
celor slabi de a pedepsi răutatea celor puternici.
Sub această formă, răsbunarea ca funcţiune socială, sis­
temul răsbunării a putut să fie admis în societăţile civilizate
ale lumei antice, şi chiar să străbată până aproape de zilele
noastre.
20 — Codicele lui Hammurabi, regele Babilonului, poate cel
mai vechiu codice cunoscut până astăzi (cam 2250 ani a. Chr.),
se pare că e cel dintâi care substitue răsbunării victimei, răs­
bunarea socială. „In codicele Hammurabi — zice J. Jere-
mias — avem începutul Statului, care ca garant al dreptului,
ia răsbunarea privată şi o înlocueşte cu pedeapsa judi­
ciară“ (3).
Găsim în acest codice dispoziţiunile următoare, în care
e admis principiul talionului : „Când cineva scoate altuia o-
chiul, trebue să se scoată ochiul său“ (paragr. 196) ; „când
cineva rupe osul altuia, trebue să se rupă oasele sale“ (pa-123

1) A. Du Boys : Histoire des peuples anciens. Paris, 1845, p. 703,


unde se vede că aceste idei de drept de răsbunare privată existau chiar
în secolul XIX, !a indigenii din Port-Jackson (Sidney).
Confr. Grotius : Le droit de la guerre ed. cit., Livre II chap. XX,
§ 8, No. 5. T. I, p. 63.
2) Un cetăţean se plânge, dar Republica e adevărata parte vătămată,
Dem ostenes şi Isocrate, cit. de R. Roland, D e l’esprit à droit criminel p. 143.
3) Vezi : Dr. Joh. feremias : Moses und Hammurabi. Leipzig, 1903,
p. 26.
1. T a a o v i c e a n u , vo l. I. 3
— 34 —

rage. 197) ; „când cineva rupe dinţii altuia, trebue să se rupă


dinţii săi“ (paragr. 200) (1).
Ce e drept că talionul nu e o regula absolută în codicele
Hammurabi, ci uneori el e înlocuit cu pedepse pecuniare
(vezi paragr. 198, 199, 201), însă în regulă generală pedeapsa
infracţiunii în acest codice e talionul, care reprezintă răsbu-
narea socială.
20 * — Contimporan cu codul lui Hammurabi (a) se crede că ar
fi şi codul împăratului chinez.S c iu m , care a domnit prin se­
colul XXIII a. Ghr. (b).
In acest codice se prevede de asemenea răsbunarea pri­
vată si talionul.
21 — La Evrei, în E x o d iU j care e inspirat de codicele Ham­
murabi, se găseşte scris :
„Vei plăti suflet pentru suflet, ochiu pentru ochiu, dinte
pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură
pentru arsură, rană pentru rană, vânătae pentru vânătae“ (2).
22 — Acelaşi sistem al talionului îl găsim la Greci şi la Ro­
mani, în vechiul drept.
Achile ucide 12 Troiani ca pedeapsă (itoivq) a morţii lui
Patrocle (3).
El era sistemul susţinut de Pitagoras, căci Aristoteles,
în Etica sa, numeşte talionul dreptatea pitagoriciană. Solon,
după cum afirmă Diogene din Laert, împingea severitatea şi123

1) V. Scheil O. P .: Textes Élamites sémitiques. T. IV. Paris, 1902.


p. 95 şi 96. — I. Kohler şi F. E. Peisler : Hammurabbi-s Gesetz. Leipzig,
1904, T. I. p. 91 şi 92, şi traducerea română în Curierul Judiciar, 1904 an XIII,
No. 70, p. 585. Confr. Jeremias : op. cit., p. 21 şi 22 şi Hugo Winkler : Die
Gesetze Hammurabis. Leipzig, 1903, a 2-a ediţ. p. 32—33. Câte odată e
un talion ciudat; dacă se omoară fata unui om, se va omorî fata agreso­
rului, § 210 ; dacă o casă rău zidită omoară pe fiul proprietarului, se va
ucide fiul architectului, § 230.
a) Asupra codului Hammurabi a se mai vedeà: Dareste, Le code ba­
bylonien d’Hammurabi, în Nouvelle revue historique du droit français et
étranger XXVII ; Bruggi, Le leggi di Hammurabi, în Atti del R. Instituto
Veneto, LXII.
b) Andreozzi, Le leggi penali degli antichi Cinesi, Florenţa 1878 şi
Kohler, Das chinesische Strafrecht, Würzburg, 1886.
2) Confr. Deuteronom XIX., 21, şi 16—19 şi Numere XXV, 19.
3) Orner: Iliada. X, 682: itom ţ înseamnă şi compensare. Vezi cele
zise, în partea doua, relativ la etimologia cuvântului poena.
— 35 —

mai departe : „Dacă cineva a scos ochiul unui om care vedea


numai cu un uohiu (monoclu), sa i se scoată lui amândoi o-
ehii“. Aci talionul nu mai este formulat : o c h iu p e n t n l ochiţi,
ci perderea vederii pentru perderea vederii, eeeace desigur ea
e mai raţional, odată admis principiul talionului.
23 — Din legea celor XI I Table s'a păstrat între altele un frag­
ment, în cart* se spune : S i m em b ru m , r u p it, ne cum eo p a c it,
to lio e sto (Tal). VIII). Aci interventiunea Statului, şi aplica­
rea pedepsii talionului se vede că nu este* decât subsidiară, a-
dică dacă părţile nu s’au împăcat între ele (1).
Ideia răsbunării o găsim chiar la unii jurisconsulţi clasici.
Ulpian, în legea 131 Dig. Cart. 2 titlu 16, zice : Poena est noxae
v in d ic ta ( 2 ) . Ea se regăseşte în legile barbare (3), în legislaţi-
unea feudală şi regală, aşa că în Evul mediu se poate zice că
ideia indo-greco-romană de utilitatea pedepsii, dispare faţă cu
ideia barbară de răsturnare.
24 — Sistemul răsbunării sub forma talionului, nu dispare cu
■desăvârşire nici chiar în evul modern. Scriitori din epoca mo­
dernă şi legi, din care unele chiar azi sunt în vigoare, continuă
încă să admită, cel puţin în parte, principiul talionului.
Calvin (1509—1564) în opera sa „Institution chrétienne“
zice că : „Les magistrats sont ministres de Dieu, pour servir
son ire et prendre vengeance de ceux qui font mal“, iar d’Ar­
gou în veacul al XVII-lea scrie : „La vengeance est interdite
aux hommes, il n'y a que le roy qui puisse l’exercer par ses of­
ficiers en vertu du pouvoir qu’il tient, de Dieu“ (4). Aceeaşi
părere e susţinută de Sel den şi de Leibnitz (5).
1) Au!. Gellius : In Noctes Atticae, XX cap. 1 despre talion, discu-
ţiunea între Favorin şi Sextus Cecilius.
2) Despre sensul cuvântului noxa în dr. roman, vezi Mommsen, op. cit.
3) Du Boys, Histoire du Droit criminell, des peuples européens.
Paris 1865, p. 40—54.
4) D ’Argou: Institutes du droit français, 111 38, T. Il, p. 353, éd. 1762,
5) Selden declară că nu admite ideia lui Platon că pedeapsa, are de
scop a preîntâmpină răul viitor ; ea se inflige pro malo actionis praeteritae,
care trebue reparată. Poenae recie dicuntur expiationes seu liberationes a
lege prae&titae. Vezi De Jure naturali et gentium juxta Hebraeoram, Lib. I.
cap. IV. După Leibnitz pedeapsa nu are de scop nici îndreptarea, nici
exemplu, nici chiar repararea răului. Ea se întemeiază pe convenienţa care
cere satisfacţiune pentru ispăşirea unei rele acţiuni. Această justiţie pedep­
sitoare „care e propriu răsbunătoare aparţine lui Dumnezeu, dar ea a fos
dată şi oamenilor“. Leibnitz : Theodicea, § 73.
— 36

In veacul al XVII, Ant. Mathacus, în definitiunea (1),


chiar a infracţiunei, vorbeşte de publica vindicta (2).
Blakstone, în comentariul său asupra legilor englezeşti,
după ce spune că vechea lege engleză admitea talionul în caz
de mutilare: membrum pro membro, adaogă că această pe­
deapsă, care se aplică în Suedia pe timpul său (secolul
XVIII-lea), aproape nu mai e în uz în Anglia (3).
In Franţa Loysel ne spune, în secolul al XVI-lea : „La
peine du Talion n’est point maintenant ordinaire en Fran­
ce“ (4); însă în secolul al XVIII-lea, Muyart de Vouglans
vorbind de această pedeapsă, spune că ea e necunoscută în
Franţa, afară de cazul când e vorba de mărturie mincinoa­
să (5). Tot în secolul al XVIII-lea, un penalist german dă pe­
depsei următoarea definiţiune : „Poena est vindicta delicti
publica, quae iinproborum causa aeque in republica necessa-
ria est ac praemia bonorum“ (6); iar Constituţiunea penală
din 1786 a lui Petru Leopold, marele duce de Toscana, în art.
XVIII, spune că mandatul de aducere se lasă la discreţiunea
.judecătorului, care-1 va întrebuinţa când va crede mai folositor
vindictei publice (7).
Sistemul răzbunării a existat şi în vechiul drept rusesc (8).
La noi, găsim chiar în secolul al XIX-lea talionul, în Pra­
vila lui Donici, Titl. XLI, Nr. 11 : „Cel ce va lovi pre un om în
ochiu ca să-l chiorască, de-i va scoate ochiul, cu asemenea pe-

1) Serpillon, interpretând regula : Tout juge est officier du ministere


public, spune : „Adevăratul sens al acestei régulé este că ori-ce judecător
este procuror general, aşa că poate din oficiu să îngrijească de răsbuna-
rea publică". Code criminel, II p. 991. •
2) Ant. Mathacus. De criminibus. Prolegomena. Cap. I.
3) Blackstone : Commentaire sur les loix anglaises, trad. par G. (oml-
court). Bruxelles, 1766, T. VI, p. 130.
4) Instit.. coutumières, Livre VI, Titre II, Maxime 2.
5) De Vouglans : Les loix crim., Livre II, Titre 111, § II, No. VU, p. 52
ed. 1783. >
6) Es. Pufendorff. Introductio in processum criminalem, Lunembur-
gicum Hannoverae, 1768, cap. XXIII, § l, p. 188.
7) Saverio Mattel : Che la dolcezza delle pene sia giovevole al fisco
più che l’asprezza. Napoli, 1787, p. 67 (unde reproduce Constituţiunea lui
Petru Leopold asupra reformei Cod. penal).
8) Dacă un om ucide pe altul, fratele va avea drept să râsbune pe
frate, fiul pe tată, tatăl pe fiu. A. Du Boys, Hist. du Dr. crim. des peuples
européens, ed. 2-a, Paris 1866, t. I, p. 572.'
— 37 —

fi-
S
deapsă să se pedepsească“ (şi citează Nov. 29 a Impar. Leon
înţeleptul).
1 25 —■Mai ales pentru aceia care acuză pe o persoană de a fi să-
| vârşit o infracţiune, precum şi pentru mărturii mincinoşi,
i multe legislaţiuni moderne au admis talionul, adică pedepsi-
j ' rea acuzatorului sau martorului mincinos cu pedeapsa care
Ş s’ar fi dat prepusului infractor dacă lucrul s’ar fi dovedit a-
f devărat.
i Angelus Aretinus, după ce spune că femeile nu sunt ad-
r mise decât excepţional să acuze, adaogă că atunci când sunt
t admise, ele trebue să subscrie : ad poenam ta llio n is ; căci altfel
nu sunt admise (1).
Iuliu Clar (1525—1575) vorbeşte şi el de pedeapsa talio-
; nului aplicată calomniatorilor, şi mai adaogă că, dacă acu­
zatul e pus în carcere, trebue să stea şi acuzatorul în acelaşi
timp, ca, dacă se va găsi acuzatiunea neîntemeiată, să sufere
talionul, lu c ru c a re d e o b ic e iu nu s e a c o r d ă , d e ş i s e cere
u n e o ri (2).
Aceleaşi idei le găsim la Baiardi, (3) adnotatorul lui Clar,
la Iac. Novei (4) şi la Menochiius (1532—1607) (5) ; codicele
penal al lui Carol Quintul, numit Ordonanţa Carolină, sau mai
scurt Carplina- (1532) pedepseşte de asemenea cu talionul pe
martorul mincinos (LXYll,CVII) şi pe calomniatori (CX) {6).
i Tot asemenea edictul lui Francisc II, Regele Franţei, dat în
Mai 1560 la Romorantin.

1) Angeli A retini : De malificis Venetius, 1578, p. 21. Et. ad. querel.


Tit. No. 17.
2) /alias Claras: Opera omnia, 16?6 Quaest LXXII. No. 1, pag. 626
şi Quaest XVIII. No. 4, p. 104 (Liber V. D e maleficiis).
3) B. Buiardl. In notele sale asupra lui luliu Clar. edit. su s citată,
pag. t26.
4) Iacobi Novelli: Tractatus criminalis Venetiis, 1575, p. 150. De tes-
tibus in materiam crim., No. 34.
5) Jac Menochiius: De arbitrariis judicum Lugduni 1C06. Casus 322,
No. 1, 1 şi 9, p. 420 şi 421.
6) Carpzov ne spune însă că, în timpul lui (hodie), „moribus nos-
tris paena talionis in desuetudine abiit“, pentru motivul că nu din cauza
temerii de pedeapsă să nu se mai facă acuzări („ne metu propriae salutis
ab accusatione quis desistat, et sic crimina impunita remaneat“). Practica
nova. Part. III. Quaest CV. No. 6 şi Quaest VI, N-le 40—42 şi tot acolo
Böhmer Observ. III, care spune că în „foris nostris ejusmodi vindicta est
inaudita“.
— 38 —

26 — Aceiaşi dispoziţiune era şi în vechea legiuire românească.


In anul 1669 Vornicul Stroe Leurdeanu, după pâra căruia
Grig. Ghica-Vodă ucisese pe Gonst. Cantacuzino postelnicul,
e osândit la pedeapsa talionului de Divanul ţării. Cronica ţării
româneşti spune : „Atuncea Antonie Vodă împreună cu pă­
rintele vlădica Teodosie şi cu amândoi Episcopii şi cu toţi e-
gumenii de pre la toate mănăstirile câte sunt în ţară făcură
mare judecată ; căutând la Sf. pravilă, aflară ca să-l omoare
şi pre Stroie, ca să ia plată, precum au făcut“ (1).
In condica numită Caragea, din 1818, partea V, Cap. VII.
Nr. 2, găsim de asemenea scris: „Prepuitorii să se osândească
la pedeapsa ce era să pătimească cel prepus când s’ar fi gă­
sit vinovat“. De asemenea condica penală a lui I,. §,, Sturza-
vodă din 1826, sub numele de tavtopathia (2) spune că se pe­
depseşte clevetitorul cu pedM'psâVăfe s’ar fi dat clevetitului
dacă ar fi fost pedepsit (§ 42, confr. 62).
27 — Aceste dispoziţiuni, inspirate de legea mosaică, care as­
tăzi au dispărut din legea penală laică (Deuteronom XIX.
16—19) (3), se găsesc în legislaţiunea romană post clasică (4)
şi au rămas chiar în timpurile noastre în legiuirea bisericească.
In fine, vom spune că talionul continuă să fie în zilele
noastre dreptul comun în legea musulmană şi ca dacă legile
contimporane ale Statelor civilizate l-au înlăturat cu desăvâr­
şire, amintirea lui se păstrează încă în formula v in d ic ta p u ­
b lica , formulă pe care o găsim la Ayrault (5) la Iul. Clar (6)
şi care continuă să fie întrebuinţată chiar în zilele noastre de
unii autori şi uneori de jurisprudenţă (7).1

1) Magazinu istoricu pentru Dacia, T. V, p. 5.


2) Exprêsiunea greacă a noţiunei talionului; literartavtopathie însem­
nează: aceiaşi suferinţă sau aceiaşi pedeapsă. -
3) Menochius, op. cit. Gasus 306, No. 4. p. 404.
4) 10 cod. IX, 16. D e calomniatoribus. Cum calumniantes ad vin-
dictam poscat similitudo supplicii, (din 8 Aug. 423).
5) Ayrault: Ordre et formalité H, art. IV. No. 83.
6) lui. Clarus, op. cit., Quaest IIJ, No. 6.
7) Sourdat, Traité général de la responsabilité, 4-a ediţ., Paris, 1887,
t. 1 No. 26; Le Graverand: Traité de législation criminelle. Paris 1830,
3-èm e éd. T. I, p. 562, T. 11, p. 302 şi 452; Ch. Adolphe şi Faudin Hélie,
Théorie du code pén., ed. 6-a, t. VI No. 2748 p. 382 ; vezi şi decis. C. Cas!
fr. din 11 Oct. 1837, I. P. 21—816, „dans l’intérêt de la vindicte publique*
şi Diseurs de deschidere al Proc. gen. al Curţii de Cas. rom. G. Filitti, din
— 39 —

27 1 — Talionul se mai găseşte încă în uz la Somaţii din Bena-


dir (a), precum şi în Codul Muntenegrean, care în art. 87 pre­
vede că pedeapsa ce se va aplica calomniatorului va fi pedeap­
sa pe care ar fi trebuit să o sufere victima calomniei, dacă cele
imputate ar fi fost reale (b).
* Talionul a fost de asemenea întâlnit la multe din popoa­
rele sălbatice din zilele de astăzi (c).
28 — Sistemul talionului după ce a fost combătut cu multă
energie încă din anticitate (3), a găsit susţinători chiar în zi­
lele noastre, mai ales ca instituţiune înţeleaptă pentru popoa­
rele primitive.
încă în secolul al XVIII-lea, Filangieri observase că pe­
deapsa talionului contra căreia se revoltă penali şt ii care nu
ştiu să vadă decât obiectele ce-i înconjură, pedeapsă care
trebue proscrisă din codicele unei naţiuni deja ajunsă la ma­
turitate, e totuşi, în stareţ unei societăţi barbare, instituţiu-
nea cea mai înţeleaptă şi cea mai oportu nfi cu circumstanţele
politice. El arată avantagiul acestei instituţiuni, care nu lasă
curs liber răzbunării, ci transformă forţat puterea privată
în putere publică (2).
29 — Chiar marele Montesquieu nu pare absolut ostil talio-17

17 Aug. 1831, Bul. C. Cas. 1881, p. 604—605; C. Bosianu, Discurs în Senat,


1874, Dreptul, 1874, No. 29, p. 227; Cas. Secţ. II, 30 clin 22 Ian. 1865, Bul.
1865, p. 43, „recursul se va considera ca făcut în interesul „vindictei pu­
blice“ ; dec. 201 din 13 Aug. 1865, Bul. 1865, p. 411, „în drept de a urmări
acţiunea pub'ică în interesul vindictei publice “. Vezi însă Cas. II, dec. 242
din 28 Sept. 1865, Bul. 1865, p. 482, şi Cas. II, 34, din 25 Ian. 76, Bul. 1876,
p. 39; Dreptul, 1872, No. 2, p. 2, „asigură vendicta publică “.
a) Cucinotta, Delitto, pena e guistizia preşo i Somali del Benadir,
în Dizionario Penale, 1922. p. 141.
b) Alimena, La legislazione penale del Monténégro, in La Giustizia
Penale II.
c) H. Spencer, The principles of sociology. p. IV. Londra 1890; C.
Letourneau, L’évolution juridique dans les diverses races humaines, 1. Paris,
1891 ; Tylor, Primitive culture, I, Londra 1891 ;
1) Chiar Legea wisigotă, pentru palmă, pumn ori lovitură cu piatra
ori în cap interzicea talionul, ca nu cumva umblând după această pedeapsă,
să se producă o leziune mai mare sau mai periculoasă, Lib, VI Leg.
tit. IV cap. 3.
2) G. Filangier'r. La scienza delà legislazione. Venezia 1782, T. IV,
Cartea IV-a, partea 11-a, Titl. XXXV, p. 114, şi traduc, fr. : Oeuvres de O.
Filangieri. Paris, 1840, T. 11, p. 46 şi 47 ; Cartea IlI-a, partea Il-a, Cap. XI.
— 40 —

nulul. In adevăr, el aprobând pedeapsa cu moarte când o


persoană a ucis sau a cercat să ucidă, zice că aceasta e o
specie de talion, care face ca societatea să refuze siguranţa
cetăţeanului care a privat sau cercat să priveze pe altul de
ea, şi adăogâ că această pedeapsă e trasă din natura lucru-
•rilor şi din raţiune (1).
Brissot de Warville, admite talionul ca pedeapsă pentru
unele infracţiuni, ca palmele şi alte lovituri (2).
Bentham, la rândul său, găseşte o mare calitate talionului,
fiindcă el este analog cu infracţiunea. „Talionul—zice dânsul—
e admirabil sub acest raport : O ch iu p e n tr u o ch iu , d in te p e n ­
tr u d in te , etc. Inteligenta cea mai imperfectă e capabilă să
/ lege aceste idei“ (3).
30 - Dintre autorii mai noi, vom cita pe Renouvier, Guyau,
Proal.
Renouvier spune că privat în el însuşi şi ca expresiune a
sentimentului sufletului în fata crimei, „Talionul e departe
de a merita dispreţul sau indignarea cu care îl lovesc publi­
ciştii ale căror teorii penale sunt adeseori mai rău întemeiate
după stricta dreptate“ (4).
DuyffP arată cu drept cuvânt, că talionul e o perfecţionare
în evolutiunea pedepsii, căci odinioară pentru a se apăra ci­
neva contra unui agresor, îl sdrobea. Mai târziu s’a observat
că nu e trebuinţă a fi atât de straşnic şi s’a cercat să se propor-
tioneze exact reactiunea reflexă atacului; aceasta e perioada
rezumată în preceptul dinte pentru dinte, ochiu pentru ochiu,
precept care exprimă un ideal chiar nemărginit de înalt pen­
tru primii oameni, un ideal la care chiar noi, în zilele noastre,
suntem departe de a fi ajuns cu desăvârşire, de şi îl întrecem în
alte privinţe. Ochiu pentru ochiu, e legea fizică a egalităţii în­
tre acţiune şi reactiune, care trebue să conducă un organism
perfect echilibrat şi funcţionând într’un chip regulat (5).1
1) Montesquieu : Esprit des lois. Cart. XII, Cap. IV, Paris, T. II, p. 28.
Didot 1864, p. 158; edit. Paris. Garnier, p. 175.
2) Brissot de Warwille : Théorie des loix criminelles. Paris. T. II, p. 28.
3) 1er. Bentham : Théories des peines et des récompenses, Paris, 3-a
ed., T. I, p. 39 ; Confr. 66.
4) Renouvier: Science de la morale, Paris, T. II, p. 296.
5) Ai. Guyau : Esquisse d’une morale sans obligation ni sanction,
3-a ed. Paris, 1893, p. 2U9 şi 210.
41 -

L. J?r$aJl, ,de asemenea, crede că talionul edictat de vechii


legiuitori ca regulare a dreptului de răsbunare, probează un
sentiment înalt de dreptate“ (1).
31 _ După noi, talionul, de şi nu e ultima evoluţiune a pedepsii,
reprezintă cel mai însemnat pas de progres în materie de pe­
deapsă. Răsbunaxea omului primitiv era excesivă, căci după
cum zice Guyau, spre a se apăra contra unui agresor, el îl
sdrobea. In a doua faza, când societatea s’a substituit persoa­
nei vătămate, vindicta a fost mult timp încă tot atât de exce­
sivă, fiindcă altfel n’ar fi împăcat pe victimă şi nu ar fi adus
liniştea în trib. Nu se puteau obţine două progrese în acelaşi
timp, înlocuirea organului pedepselor şi îndulcirea pedepsei;
cei vătămaţi n’ar fi putut suferi în acele timpuri de barbarie,
ca alţii să exercite dreptul lor de răsbunare şi aceşti alţii să dea
o pedeapsă mai mică decât ar fi dat ei (2). Pedepsele din codi­
cele Mânu, întrec considerabil gravitatea infracţiunii. „Legea
— zice Thonissen, — e m a i s e v e r ă d e c â t ta lio n u l (3). A trebuit
ca societatea să ajungă la o mare putere, pentru ca să mode­
reze pedepsele şi să le reducă la egalitatea talionului“ (4).
După ce a îmbunătăţit organul pedepselor, a dus la perfecţiune
pedeapsa, căci talionul este summum jus. De aci înainte socie­
tatea se poate perfecţiona în umanitate, dar, ca dreptate, peste
talion nu se poate trece.
32 — In fine vom observa că talionul e susţinut şi de marele
î) L. P r o a l Le crime et la peine. Pans, 1892, p. 339. In acelaşi sens
T. Canonico: Del reato e della pena in genere. 2-a ed. Torino, 18 2, p. 353
„justiţie grosolană încă şi imperfectă, dar care se şi inspiră de adevărata
justiţie, şi este un frâu într’un timp în care erau în uz excesele vendetei
private“.
2 —3) De aceea noi credem că Legea lui Hamurabi şi Legea tnosaică,
sunt posterioare Codicelui Mânu, căci ele admit talionul, care nu se gă­
seşte în acest codice, vezi Thonissen, Etudes sur l’histoire du droit crimi-
nel, Bruxelles, 1869, p. 56 şi 57. Conf. R. Rulând, De 1 esprit du droit criminel,
Paris 1880, p. 70. Op cit. p. 57; confr. şi cele zise de acest autor relativ
la talion, T. II, p. 66 şi 67 şi Roland, o. c., p. 91.
4) înăbuşirea simţirrântului de răsbunare era atât de greu în timpu­
rile vechi încât trebuia toată puterea Statului constituită, ca să isbutească^
Intr’un capitular al lui Carol Magnu din anul 802 se citeşte: „Seînţelegerile
se perpetuiază printre creştini, omorurile se înmulţesc sub inspirarea demo­
nului. fsioi dorim ca vinovatul să ofere reparare şi ca vătămatul să o ac­
cepte, să se ferească rudele ucisului de a nu primi pacea“. De m issis, cap-
XXXII. După citaţia lui Vaccaro, Leggi penali, Torino, 1909, p. 37.
— 42 —

filosof p-prmnŢi KVint„_de şi, după cum vom vedea, Kant este
considerat ca autorul şi reprezentantul cel mai însemnat al
unui alt sistem penal, sistemul justiţiei absolute.
Carrara, oare combate sistemul răsbunării, zice că sus­
ţinătorii acestui sistem, ca Hume, Kaffaelli, Romano şi alţii,
au confundat originea'istorică cu cea filosofică şi au greşit cre­
zând că o pasiune rea se poate converti într’un drept exigi­
bil (1).

11. Sistemul utilitar


33 — In ordinea cronologică, sistemul utilitar vine imediat după
sistemul răsbunării.
încă din anticitate filosofii şi jurisconsulţii, fără să tra­
teze ex professo cestiunea de care ne ocupăm, au susţinut că
scopul pedepselor este utilitatea, socială. In acest sistem
deapsa se dă celui care a comis infracţiunea, nu pentru a re­
para răul făcut ei pentrp a îndrepta pe cei greşiţi şi pentru a
servi de pildă altora, cu alte cuvinte pentru binele obştesc.
34 — Sistemul utilitar . e fundamentul pedepsii deja în vechea
lege indiană a lui Mânu, cum vom arăta mai târziu în teoria
pedepsii, citând un frumos fragment din Manava Dharma
Sastra (2).
In legea mosaică el se găseşte alături cu vechiul sistem al
răzbunării........
Moise, în Deuteronom (XVII, 12 şi 13) zice : „Dacă ci­
neva va îndrăzni să nu se supună Pontificelui care adminis­
trează în numele lui Dumnezeu, nici hotărîrei judecătorului,
acel om să moară, şi să piară răul din Israel pentru ca tot po-
.porul auzind să se teamă şi ca nimeni în viitor să nu se mai
um fle de m â n d r i e Cluar când pedepseşte cu talionul pe măr­
turii mincinoşi. Deuteronomul (XVIII, 20) spune că face a-
ceasta „ca auzind ceilalţi să aibă temere şi niciodată să nu
îndrăznească să facă astfel de lucruri“ (8).
Aceleaşi idei le găsim în vechile legi chineze şi persane.
Confucius, născut cu 551 d. Chr. spune că împăratul Cing-123

1) Carrara : Programma, T. II, § 601, nota 560.


2) Vezi No. 1469.
3) Le Deuteronome, text latin şi trances, Paris, 1685, p. 225.
— 43 —

Yang, care a trăit cu câteva veacuri mai înainte, a prescris a- *


ceasta regulă judecătorilor penali : „Daca se găsesc oameni
care violează legile* voastre, sau care nu se îndreptează după
ce au primit învăţăturile voastre, pedepsiţi-i pentru a împe-
deca pe alţii, ca să nu cadă în aceiaşi greşală“ (1).
Zormjgtaţ, de asemenea, zicea : „Acela care pedepseşte cu
moartea'nu face lucrul din răzbunare, din cruzime, ci de prie­
tenie, ca tată care taie degetul fiului său, de teamă ca otrava să
nu cuprindă restul corpului“.
35 - Insă desvoltarea acestui sistem o găsim mai cu seamăJa_
Greci si la Bomani.
Democrites, născut la 490, 470 sau 460 a. Chr„ şi Protago-
ras, născut la 480 a. Chr., sunt primii care au dat la Greci uti­
litatea ca fundament al pedepsii (2).
Platon, născut în 428 sau 427 a. Chr., e acela care a des-
voltat mai mult ideia, şi a formulat în mod magistral acest
sistem : „Non ideo quod peccatum est exigitur poena, non
enim factum infectum fiori potest, sed propter exemplum et
tempus futurum“ (3).
Tot, Platon în Gorgias, după cum ne spune Aul. Geliu,
scrie aceste cuvinte : „Ceeace t-rebue preărui om supus pedep­
sii de un judecător care ştie să o aplice cu dreptate este de a
deveni mai bun, şi de a scoate oarecare folos din pedeapsa lui,
sau de a s e r v i ce l p u ţin d e e x e m p lu altora, pentru ca fiind
martori de ceeace suferă, să-i sperie temerea unei astfel de
soarte“ (4).
Aristoteles are aceleaşi idei relativ la rolul pedepsei; el
spune în Etilica (II), că pedepsirea infracţiunilor este leacul
nedreptăţii şi al relelor (iniquitatis et malorum medicina est).
Demosthenes e de părere că acei care calcă legile trebuesc
pedepsiţi, întâiu pentru ea să sufere ceeace au meritat şi al

1) Pastoret : Op. citat, p. 164.


2) H. Grotius: Le droit dela guerre et de la paix., Amsterdam 1729,
Lib. II, cap. 20, § 91, No. 3, pentru D em ocrit; şi V. Cousin, T. III, p. 41.
3) Platon. De legibus, cap. XI In Platonis O pera: ex recensione
Schneider. Paris, 1846, ed. Didot, p. 934, şi traduc. V. Cousin: Oeuvres de
Platon, T. VIII, p. 326.
4) Aul. Gellius: Noct. atticae, Lib. VI, cap. 14. Vezi asupra iui Platon
şi părerea d-lui Van de Rest, spusă Ia sistemul justiţiei absolute, care-1
consideră pe Platon ca părintele sistemului justiţiei absolute. (No. 49).
— 44 -

doilea pentru ca ceilalţi să se păzească de a fi pedepsiţi


astfel (1).
36 — La Romani aceeaşi idee inspiră pe filosofi şi pe cea mai
mare parte din jurisconsulţi.
Astfel Cicerone spune : „Orice certare şi pedeapsă...
este pentru binele obştesc“ (2). El admite chiar pedeapsa con­
fiscării în scopul ca iubirea copiilor să facă pe părinţi mai
credincioşi Statului (3).
Quintilian de asemenea spune că „Orice pedeapsă năzu-
este spre pilda iar nu spre răsplata răului făcut“ (4).
Nimeni însă nu s’a ocupat mai mult şi n’a exprimat mai
bine această idee decât filozoful Seneca, care în multe din
scrierile sale caută să arate caracterul utilitar al pedepsei, in-
spirându-se desigur de la ideile platoniciane.
„Pedeapsa — spune Seneca—nu se dă din pricina mâniei,
ci pentru pază__ ; ea va privi nu cele trecute, ci pe cele vii­
toare“. In urmă citează cuvintele lui Platon : „Nici un om în­
ţelept nu pedepseşte pe cineva fiindcă a greşit., dar ca să nu
mai greşească“ (5).
Seneca ţine mult să dovedească afirmaţiunea sa că pe­
deapsă mi se dă din ură, şi că nimic nu se potriveşte mai
puţin pedepsii ca ura.
„Căci — zice dânsul — cine îşi urăşte membrele sale a-
tunei când le tae ? Nu e aceea ură, ci o tristă îngrijire a boalei.
Ucidem cânii, turbaţi, omorîm boul groaznic şi neîmblânzit
tăem vitele bolnave, ca să nu se bolnăvească turma... Nu ura1

1) Demosthen, oral. în Neaeram, citat de G rotius: T. I, p. 66, Livre


II, cap. 20, § 9.
2) „Omnis animadversio et castigatio . . . . ad reipublicae utilitatem
referre“. C icerón: De officiis. I. 25, Confr. III. 6.
3) Cicerón: Vezi citarea în partea 2-a a acestui curs, relativ la con­
fiscare (No. 1553).
4) „Omnis poena non ad delictem pertinet, sed ad exemplum". Quin­
tilian : Declamation 274. Observăm că această operă se atribue de unii
vreunuia din discipolii lui Quintilian.
5) „Poena non irascitur sed cavet . . . non praeterita, de futura in-
tuebitur“. Nemo prudens punit quia peccatun, sed ne peccetur“. S e n e c a :
D e ira I. 16: Confr. aproape aceleaşi cuv nte, De ira li. 31.
Tot în Seneca: „Revocări enium praeterita non passunt, futura pro-
hibentur, et quos volet nequitiae male cedentias exempla fieri, palam occi-
det, non tantum ut pereat ipsi, sed ut alias pertundo detereat“.
— 45 —

ci raţiune este de a despărţi lucrurile vătămătoare de cele să­


nătoase. Nimic nu e mai nepotrivit pentru acel care pedepseşte
decât mânia, căci pedeapsa, dacă e ordonatei de judecată, ser­
veşte mai cu seamă spre îndreptare“ (1).
El adogă mai departe :
„Nici viperile, nici şerpii de mare, dacă au adus o vătă­
mare muşcând sau lovind, nu i-am ucide, dacă am putea să-i
îmblânzim ca pe celelalte animale, sau i-am putea face să nu
mai fie periculoşi pentru noi şi pentru alţii. Aşa dar nici oa­
menilor nu le facem rău (nu-i pedepsim), fiindcă au greşit (co­
mis infracţiune), ci pentru ca să nu mai greşească“ (2).
Şi pedeapsa cu moarte trebue, după Seneea, să fie apli­
cată „ca să fie tuturor învăţătură, şi aceia care n’au voit să fie
folositori Statului fiind în viaţă, să-i fie cel puţin folositori
prin moartea lor“ (3).
In o altă operă a sa „De clementia, Seneea arată foarte lă­
murit rolul pedepsii.
„Prin pedepsire (a infracţiunilor) trei lucruri sunt de ur­
mărit, pe carii şi Clipul Statului trebui1 să le dorească : sau ca
acela pe eare’l pedepseşte să se îndrepteze, sau ca pedeapsa
lui să facă pe ceilalţi mai buni, sau că distrugând pe cei răi.
ceilalţi să trăiască în mai mare siguranţă (4).
Seneea, partizan al sistemului utilitar, se ridică cu multă
energiei nu numai contra ideii de răzbunare ca fundament
al dreptului de a pedepsi, dar chiar contra talionului. Neome-
nos cuvânt e răzbunarea — spune dânsul ■ — (deşi se confunda
cu justiţia), iar talionul nu mult se deosebeşte de răsbunare,
decât că este reglementat“ (5).
1) Seneea: De ira 1. 15.
2) Seneea : De ira II. 31.
3) „ut documentum omnium sint, et qui vivi noluerunt produsse,
morte cerţi eorum republica utatur", o. c. I, 6.
4) De Clementia I, cap. 22. „In vindicandis haec tria lex secuta est,
qua princeps quoque sequi debet: aut ut eum quem punit emendet, aut ut
poena eius caeteros reddat meliores, aut ut sublatis malis securiores cae-
ter vivant111. Aceeaşi idee e exprimată şi de Muyart de Vouglans în opera
sa Réfutation des principes hasardés’ dans le Traité des délits et des
peines. Paris, 1767.
5) Seneea : De ira II, 32. „Inhumane verbum est (ut quidem pro justo
receptum) ultro, et talio non multum differt nisi ordine“. (Adică diferă că
e o răsbunare reglementată prin lege).
In treacăt fie zis, Seneea exagerează când afirmă că talionul nu
diferă mult de răsbunare; talii nul nu numai că e reglementat, dar legea
caută să fie dreaptă, punând egalitatea legii în locul excesului răsbunării.
— 46 —

Şi tot atât de elocuent, Sf. August in zice : „Ochiu pentru


ochiu. Care se poate numi dreptatea nedrepţilor“ (1).
37 — Trebue să spunem de altmintrelea, că ideia platonician«
d e u i i U i a te a -p c d e p s ii, străbătuse la Roma cu mult înainte de
Cicerone, Scneca şLQnintiliiţo, căci găsim celebrele cuvinte
fa c tu in in f e c tu m f i e r i nori p o te n t, ale lui Platou, în una din
comediile lui Terenţiu (2).
Aceeaş idee o găsim şi la mulţi dintre jurisconsulţii ro­
mani. Yom cita :
Mareian, vorbind de pedeapsă, spune că. ea trebue să ser­
vească de pildă, „pentru ca nu cumva şi altul după aceia să
facă acelaşi lucru“ (3).
Paulus spune că pedeapsa s’a înfiinţat „in emendaţionem
hominum“ (4).
Calistrat arată că mulţi sunt de părere ca tâlharii renu­
miţi să fie crucificaţi în locurile unde au săvârşit tâlhăria lor,
„ut et conspectu deterreantur aliis ab iisdem facinoribus, et
solation sit cognatis“ (o).
După Ulpian, jurisconsulţii sunt numiţi sacerdoţi, fiind
că ei cultivă justiţia şi lucrează să facă pe oameni mai buni
prin recompense, şi (rnetu p o e m m m ) (6).
In fine, Justinian zice în una din Novelele sale că, cul­
pabilii trebuesc pedepsiţi după legile noastre, ut paulatium
supplichim olios. omnes faciat solv os“ (7).
Ideea utilitară se găseşte şi la Sf. Augustin, căci el spune
că infracţiunea nu trebue privită ca un obiect de răzbunare,
ci ca o plagă care trebue tămăduită (8).
38 — Tu evul mediu sistemul rasbunării provenind din dreptul1
1) St. Augustin: Oculum pro oculo. Quaese dici potest injustorum
justiţia est“. După citarea lui Grotius: De jure pacis ac belii, T. 1, p. 72,
cartea I, cap. XX, § 11, nota 2.
2) Phormio : V. 8, 45: „Quando jam accusando fieri infectum non
potest".
3) L. 6, § 1, Dig. XLIII, Titl. 3.
4) Leg. 20, Dig- XLVIII, Titl. XIX. De poenis.
5) „Pentru ca vederea lor să întoarcă pe alţii dela astfel de fărde-
legi, şi pentru ca să fie de mângâere rudelor“. Leg. 28, § 15, Dig. eod. loc.
6) Ulpian-, 151, Dig. Lib. I. Titl. 1.
7) N ovela : LVII, Cap. VI, princ. „De criminibus".
8) St. Augustin : Lettres, trad. Benedictini de St. Maur. Paris, 1684.
T. I, scris 123.
— 47 —

barbar, predomină. în general la scriitori, însă sistemul uti­


litar nu dispare cu desăvârşire.
La Filip de Beuumanoir, cel mai ilustru juriseonsul fran­
cez din evul mediu (1250—1296), cele două sisteme se găsesc
fuzionate.
După ce ne spune că „ L a v e n g e a n c e d o it e st re p r is e d e
eascn m ni ef fet ", el adaugă aceste cuvinte :
„Bonne ooze est qu’on courre au devant des malfetteurs, et
(jii'ilz soient si rudement pusnis et justiciés selon leur meffet,
que par le doute de la justice li autres en pregnent exemple, si
que ilz se gardent de meferre“ (1).
I. Bouteiller în „Somme rurale“, scrisă între 1387—1413,
înclină şi el spre sistemul utilitar:
„Peine de loy fut par les anciens advisé pour refreindre
la male volonté de malfaiteurs“... In caz de obiceiu (aecous-
tumance) de a comite infracţiuni, Bouteiller spune că dacă
răufăcătorii sunt din natura lor tâlhari : „telles gens doivent
être si grièvement pusnis que ce soit e x e m p le à tout autres (2),
39 — îndată însă ce renaşte spiritul filosofic prin studiul
antici taţii clasica», ideia răsbunării se perde din ce în ce mai
mult, şi sistemul utilitar, ca fundament al pedepsii, devine
sistemuI predoininant.
P. Ayrault, pe care Ch. Adolphe şi F. Hélie îl califică
de cel mai mare independent şi cel mai ilustru penalist fran­
cez al veacului al XVI-lon (1536—1601), spune :
„La justice, en toutes ses exécutions, tend plus à l’e x e m p le
qu’ai ehastiment. Si le magistrat doibt faire comme le bon
Médecin, qui tasche à guarir, non pas à perdre ; est-ce cor­
rection ou amendement que d’exterminer ? C’est donc, pour
l ’e x e m p le pue la justice punist, et pour cette raison les Latins
appeloient mesures celuy qui estoit ehastié et exécuté e x e m ­
p ta n t (3).
Şi. mai departe :
„En toute accusations ou punition, on recherche princi­
palement l’exemple: l’exemple (dis-je), pour les survivans123

1) Coutumes de Beauvoisis (1283). Paris, 1690. cap. XXI. D es méfiés.


2) Jean Bouteiller: La Somme rurale, cap. XXIX.
3) P. Ayrault : De l’ordre, formalité et instruction judiciaire chez les
Grecs et les Romains, Livre 1, art. 2, No. 9 (edit. Lyon), p. 14.
— 48

et ceux qui n’ont délinqué, non pour ceux ou il n’y a plus de


remède“ (1).
40 — Cam tot aceeaşi e şi ideia lui Bodin şi Montaigne :
„La peine doit servir non seulement pour la vengeance
des forfaits, mais aussi p o u r d im in u e r le nombre des me-
schans, et pour la securété des bons“ (2).
Montaigne (1533—1592) e vădit inspirât de ideile lui Pla­
ton în privinţa pedepsii, după cum singur o spune :
„C’est un usage de nostre justice — zice dânsul — d’en
condamner aucuns pour l’advertissemnt des autres. De les
condamner parce qu’il ont failly, ce serait bestisse comme
dict Platon, car ce qui est fact ne se peust deffaire ; mais
c’est afin qu’ils ne faillent plus de mesme, ou qu’on fuye
l’exemple de leur faute. On ne corrige pas celui qu’on pend,
on corrige les autres par lui“ (3).
41 — Penaliştii încep şi dînşii să susţină sistemul utilitar.
Prosper Farinaceu, unul din cei mai mari jurisconsulţi
ai secolului al XVI-lea (1544—1613) (4), e şi mai categoric ;
el spune că „punienda sunt delieta rations publicae utili-
tcitis“ (5).
Distinsul penalist belgian Jod. Damhouder (1507—1581),
este vădit influenţat de ideile lui Platon şi ale lui Senecca
în privinţa fundamentului pedepsii. In introducerea operii
sale asupra afacerilor penale, el scrie : „Câştigare noxarn,
non ob praeteritum delictum, cum id corrigi nepueat, sed iie
iterum peceet, tum ne ipso exemplo caeteri quoque pecent...

1) Ibidem : Livre IV, art. 1, No. 6, p. 400. Confr. Aul. Qeliu, Noct.
Attic. VI,. cap. 14. „Id circo veteres quoque noştri exempta pro maximis
gravissimisque poenis diccbant“.
2) J. Bodin: De la République, Edit. 1583, p. 721, Livre V, chap. 2.
3) Aï. Montaigne: Essais, Livre 11, ch. VIII, Confr. şi citarea d-lui
Maxwell, Bulletin de l’institut général psychologique lO ^e, année 1910, p.
232, Action psychologique des peines.
4) Nypels : Complément de la Théorie du code pénal de Ad. Chau­
veau şi F. Hélie. Bruxelles, III, p. 25 arată că Farinaceu s’a nàscnt în 1554,
însă credem că această afirmare e greşită. Jousse în Traité de la justice
criminelle, T. I, Préface, p. XLVIII, spune că Farinaceu s ’a născut la 30 Oct.
1544. Adaog că Farinaceu singur spune în 15^8, că el are 44 de ani. Ce e
drept că tot el spune în 8 Mai 1598, că e în vârstă de 52 ani.
5) P. Farinacii : Praxis et theoricae criminalis. Libri duo. Francofurfi
1597, p. 238. Lib. I, Titl. III. Quaesh 17 No. 2.
Puniendi erg'o sunt maleficia, ut unius poena, metus possit,
esse multorum (1).
Damhouder întrebuinţează chiar cuvântul utilitate, spu­
nând că utilitatea publică cere ca infractorii să nu rămână
nepedepsiţi (2).
42 — Sistemul utilitar străbate până în zilele noastre, de şi
în secolele precedente alte sisteme devin preponderente.
Astfel în secolul al XYII-lea, Daniel Claesen (Clasenius),
unul din cei mai cunoscuţi comentatori ai ordonanţei penale
a lui Carol al Y, este de părere că penalitatea are două sco­
puri : 1) de a întoarce pe ceilalţi dela infracţiuni; 2) de a
eurăţi cetatea sdrobind pe oamenii cei răi (3). Puffendorf şi
Loke de asemenea par favorabili acestui sistem (4).
In secolul al XYIII-lea, Jousse dă justiţiei penale un
scop întreit: 1) să îndrepteze pe cei vinovaţi; 2) să serve
de exemplu celorlalţi şi 3) ca moartea să pună în neputinţă
pe marii infractori de a mai face rău (5). .
Şi cam tot aceleaşi simt ideile lui Muyart de Vouglans,
nn alt celebru penalist al secolului XVIII-lea (6).
43 — Ceea ce e demn de observat, este că, unii chiar din pe-
nalişti care consideră contractul social ca fundament al drep­
tului de a pedepsi, întrevăd foarte bine, cel puţin ca scop al
pedepsii, utilitatea socială. Ch. Adolphe şi F. Helie citează

1) (Trebue) a pedepsi infracţiunea, nu din cauza faptei săvârşite în


trecut, ci pentru ca să nu săvârşească din nou o infracţiune, şi atunci din
chiar acest exemplu să greşească şi aiţii . . . Trebue dar pedepsite infrac­
ţiunile, pentru ca pedeapsa unuia să poată să fie temere multora, Jod. Da-
mouderi : Enchiridion rerum criminalium, vulgo practica. Lugduni, 1555,
Proemium, p. 10, N-ele 6 şi ft.
2) Ibidem p. 11. cap. I, No. 3.
3) Dan. Clasenii : „Commentarius in constitutiones criminalles Caroli
V, imperatori. Hrancofurti et Lipsiae, 1685, p. 3.
4) Puffendorf : Droit de la nature et des gens Livre VIII, cap. III,
§ 5, 6 şi 12.
Locke (1632 —1704), Du gouvernement civil.
5) Jousse : Traité de la justice criminelle de France. Paris. 1771, T.I,
Préface p. III.
6) Muyart de Vouglans, Réfutation des principes hasardés dans le
Traité de délits et ue peines. Paris 1762, I, cap. 22.
50

pe Puffendorf, Montesquieu, Vatel, Rousseau, Beccaria. Yom


cit.'i şi pe alţii (1).
Astfel^ Servan (1737—1807), după ce combate sistemul
răzbunării, conclude astfel :
„Et voilà véritablement le grand but de la justice crimi­
nelle, un exemple pour l’avenir, plutôt que la vengeance du
passé; la vengeance est une passion et les lois eu sont exemp­
les (2); elles punissent sans haine, sans colère, elles punis­
sent même avec regret, et ce n’est pas sans peine quelles
consentent à perdre un citoyen par le châtiment, après en
avoir perdu quelqu’autre par le crime...
Tout châtiment n’est donc qu’un acte politique, dont le
premier objet est la conservation de moeurs“ (3).
Pastoret spune că chiar în suplicii nu trebue să se aibă
în vedere decât utilitatea practică, şi că supliciile nu sunt fă­
cute atât pentru a pedepsi crimele, cât pentru a le preveni (4).
(Target (1733—1807), imul din redactorii codicelui penal
francel e şi mai categoric : „E sigur că pedeapsa nu e o răs-
bnnare ; această trista plăcere a inimilor josnice şi crude nu
intră de loc în raţiunea legilor ... “
„Necesitatea pedepsei o face legitimă. Ca un culpabil să
sufere, nu aceasta e ultimul scop al legii, dar ca infracţiunile
să fie prevenite, iată un lucru de mare importanţă“. El adao­
gă că, dacă nici o infracţiune n’ar mai fi de temut, ultimul
infractor n’ar mai trebui pedepsit, căci pedeapsa ar fi o bar­
barie fără folos (5). Această idee a fost admisă şi de marele
penalist italian Rqqijagftûsi^AîOl—1835), care o exprimă ast-
1) Ch. Adolppe şi F. Hélie, .Théorie du code pénal, 6-a ed. Paris,
1887, T. I, No. 26.
2) Aceste cuvinte le reproduc Pastoret : Des loix pénales. Paris, 1790,
p. 60 şi Filangieri, La scienza délia legislatione, T. IV, p. 103. Cart. III,
part. VI, cap. XXVII şi ed. fr. T. II, p. 6, Cart. III, part. II-a, cap. IV.
3) Mr. S .... avocat général : Discours sur l’administration de la jus­
tice criminelle. Genève, 1767. E de observat că şi Beccaria, de asemeni
partizan al contractului social, când discuta legitimitatea pedepsii cu moarte,
recunoaşte că cestiunea legitimităţii se reduce la cestiunea necesităţii acestei
pedepse. De asemeni el spune că ar trebui pedepsite chiar lucrurile neîn­
sufleţite dacă pedeapsa lor ar împedecă repetirea relelor urmate din cauza
or. Dei delitte delle penne. Risposta alla 11 Censura Polemica.
4) Pastoret op. cit. T. I, p. 22.
5) Target: Observations sur le proljet de Code criminel, p. IV.
51 —

fel : „Dacă după o primă infracţiune, ar exista siguranţa că


nu va mai supraveni o a doua, societatea n’ar mai avea nici
un drept să pedepsească“.
4 4 — In secolul al XlX-lea sistemul utilitar e susţinut de Car-
mignani şi de Scliopenhauer.
„Obiectul pedepsii —zice Carmignani (1768—1840)— nu
e de a reprimă răutatea infracţiunii deja comisă, ci de a îm­
piedică pe cetăţeni de a comite altele. De aceea pedeapsa nu
' se dă pentru a răzbună infracţiunea dejă comisă, ci pentru ca
: să nu se mai întâmple în viitor infracţiuni. Răzbunarea, care
e abia tolerabilă la sălbatici, nu se poate conciliă cu augusta
1 - misiune a legiuitorului. Tn cele din urmă, expiaţiunea infrac-
ţiunei aparţine regalelor moralei teologice şi nu celei po­
litice“ (1 ).
Şi, în alt loc, el ne spune că obiectul pedepsii nu e de a
•răzbună infracţiunea comisă, ci de a se adoperâ ca în viitor
să nu se mai comită atari infracţiuni ; e prin urmare necesi­
tatea socială (2 ).
Iar Schopenliauer (1788—1860) spune că ameninţarea
pedepsii are de scop să fie un motiv contrariu destinat a
contrabalanţă în spiritul omului ispita răului (3).
45 — In fine, ideia utilităţii sociale sub forma reparaţiunii
sau a intimidării, a fost reluată de celebrul filosof şi junis-
(. consult englez Jerenua Bentham (1748—1832), care a rezu-
; mat-o în aceste cuvinte :
„In ceia ce priveşte originea dreptului de a pedepsi, nu
! e nimic particular de spus ; ea este aceia ca a tutulor celor­
lalte drepturi ale guvernării. Xici nu s’ar putea concepe un
singur drept, fie al guvernului, fie al indivizilor, ca să poată
, exista fără dreptul de a pedepsi. El este sancţiunea tutulor
^ celorlalte...
„Ceeace justifică pedeapsa, e utilitatea sa majoră, sau
mai bine zis necesitatea ei. Infractorii sunt inimici publici.123

1) G. Carmignani: E le t n e n t i di d i r i t t o c r im in a le , tr a d . i ta l . 2 - a e d ,
M ila n o , 1882, § 313, p . 115.
2 ) Ibid § 82, p . 4 3 ; § 7 6 , p . 41, şi § 30 , p . 113.
3) Schopenhaner, tr . fr. E s s a i s s u r le l ib r e a r b i t r e . P a r i s , 1 8 9 0 , 5 ed.
p . 2 0 .— D e a c e i a ş i p ă r e r e e şi V. C o n t ” i tâ r z in v o rb in d
d e sp re p ed eap să.
— 52 —

Unde e trebuinţă ca inimicii să consimtă să fie dezarmaţi şf


conţinuţi V ‘ (1 ).
De altmintrelea şi Bentham, ca şi alţi scriitori deja citaţi,
recunoaşte că „scopul principal al pedepselor e de a preveni
injîâfiţiunile. Afacerea trecută nu e decât un punct, viitorul e
infinitul. Infracţiunea trecută nu priveşte decât un individ,
infracţiunile viitoare pot să-i lovească pe toţi“ (2 ).

111. Sistemele contractuale

46 — Aceste sisteme apar în secolul al XVII-lea, cu Toma


Hobbes (1588—1679) şi Hugo Grotius (1583—1645). Vorbind
de jus ad puniendi, acest din urina zice : „Atque hac in re
est aiiud, quod ad c o n t r a c t u m naturam accedit, quia sicut qui
vendit, etiam si nihil particulariter dicat, obligasse se censetur
ad ea omnia, quae venditionis sunt naturalia, ita qui delin-
quit, sua voluntate se videtur obligasse poenae, quia crimen
grave non potest non esse punibile“ (3).
47 — In secolul al XVIII-lea, acest sistem are o mulţime de
susţinători iluştri, putem zice cea mai mare parte din filosof«
şi jurisconsulţii acelui secol. Vom cita pe Jean-Jeacques
Rouseau (1712—1778), Beccaria, (1738—1794), Blackstone
(1723—1780), Montesquieu 11689—1755), Bnrlamaqui~(1694—
1748), de MabÎy (4), (1709—1785), Brissot de Warville

1 ) Jer. Bentham: Théories des peines et de récompenses, éd. D


mont, 3-a ed. Paris, 1825. p. 7 şi 8, T. I.
2) Jer Bentham : Traité de leg. civile et pénale Paris, 1820, T. II, p. 55.
3) Şi în acest lucru este altceva, care se apropie de natura contrac­
telor, căci după cum acela care vinde, chiar dacă nu ar fi convenit nimic
în special, se socoteşte legat Ia toate acele ce sunt de natura vânzării, tot
astfel şi acela care a comis o infracţiune, se vede că s’a obligat prin voinţa
lui la pedeapsă, căci o crimă gravă nu poate să fie nepedepsitâ. H. Grotti :
De jure belii ac pacis. Lausanne, 1752, T. III, p. 261—202. Lib. II, Cap. XX.
■§ 2. (De poenis, Lib. II, Cap. 21,) No 3. Ideia pare de altmintrelea ins­
pirată lui Grotius de notele gramaticului Servius Maurus Honoratus (lV-lea
secol) asupra Eneidei Iui Virgiliu. Vezi acelaşi loc (p. 261) nota d; Confr.
traducerea lui Barbeyrac (Edit. 1729, Amsterdam). T. II, p. 52. Nota No. 6,
Pufendorf, din contra, înclină cătră sistemul utilitar : Droit de la nature et
des gens, Livre VIII, ch. III, § 5 ; 6 şi 12.
4) De Mably: Oeuvres. Paris, 1794—95, T. IX, p. 331—334.
— 53 —

(1754—1793) (1), Dufriche de Valaze (1751—1793) (2), Ser-


van (1737—1807) (3), Ph. Kciuiz/.i (1742—1806 (4), Fichte
(1762—1814), Filangieri (1752—4788) (5), Pastoret (1756—
1840), G. Carmignani (1768—1840) (6 ), Duniont (7) şi fiul
său Dumont de St. Croix, convenţionalul (8 ), şi mulţi alţii.
După acest sistem, oamenii hotărându-se să trăiască în
societate au cedat puterii sociale dreptul de a sancţiona drep ­
tul lor de apărare (Hobbes şi Grotius), de pedepsire J.-J.
llousseau); dreptul do a sancţiona legile constituind pactul
social (Fichte). Rousseau e cel mai ilustru reprezentant al
acestui sistem. El l-a formulat în renumita sa operă C o n tr a c ­
tu l socm I J P ) -
48 — In comentariul său asupra legilor englezeşti, Blackstone
zice rezumând acest sistem :
„Puterea de a pedepsi infracţiunile reşede în fiecare in­
divid, care l-a primit chiar dela natură; dar l’a remis legiui­
torului unindu-se în societate cu alţi indivizi“ (1 0 ).
In mod greşit dar, Em. de Girardin, prenumeră pe Black­
stone printre cei care pun în legitima apărare fundamentul
. dreptului de a pedepsi (1 1 ).

1) Brissot de Warville : Théorie des lois criminelles. Utrecht, 1781.


T. 1. p. 21 şi 30.
2) Dufrice de Valazé : Lois penales, Alençon, 1784, p. 285.
3) Servait : Discours sur l’administration de la justice criminelle, p. 9
şi FO şi Discours sur le progrès des connaiissances humaines, p. 80.
4) Phil. Renazzi : Elementa juris criminalis, Romae 1819, t. I. p. 146,
Lib. I cap. V nr. 13 : „Itaque licet, qui impetu deliquerunt, debeant esisti-
mari contraxi se delicta :* şi în alte locuri, Lib. 1 cap. V nr. 3, VI nr. 4,
unde vorbeşte de quasi-contractul de delict. Vezi şi Lib. I cap. IX § 1,
cap. XI § 2, şi Lib. I cap. X § 1, unde întrebuinţează chiar formula: Vio-
lationes Pacti socialis ; şi Lib. 11 cap. II § 1 şi 7.
5) Filangieri : Scienza, ed. 1784, IV, 11 şi 12 şi trad. fr. p. 5. Partea
III, Cap. XXVI.
6) G. Carmignani ; Op. cit. § 74.
7) Dumont: Plan de législ. criminelle. Paris, 1784, p. 17 şi 262.
8) Ibidem, p. 271.
9) Vezi mai cu seamă în Contrat social, cartea I, cap. 6 intitulat:
Du pacte social.
10) Blackstone ; Commentaire sur les loix anglaises. Trad, de G (o -
micourt), 1764, T. V, p. 32t.
11) Emile de Girardin: Le droit de punir, p. 35.
54 —

Acest sistem a fost susţinut în secolul al XIX-lea de filo­


soful francez A. Fouillée; azi însă nimeni nu-1 mai suis-
ţine (1 ).
48 1 — Deşi sunt numeroşi autorii cari enumera teoria contrac­
tului social printre teoriile referitoare la problema f im d a m e n -
m l u i d r e p t u l u i d e a p e d e p s i, credem că în mod greşiFse"faee
loc acestei teorii într'un domeniu ce-i este străin şi unde în
orice caz 'nu poate conduce la o soluţiune.
In adevăr, contractul social, presupunând că ar fi admisi­
bil, n’ar putea justifica de cât că Societatea are dreptul de a
pedepsi, întru cât acest drept i-a fost concédât printr’un
consens general al oamenilor.
Dar, una este a dovedi că Societatea este titulara drep­
tului de a pedepsi, şi alta a demonstra care e fundamentul
acestui drept.
Căci, admiţând că oamenii au concédât Societăţii un
drept de a pedepsi, pe cari îl aveau sau nu’l aveau, — să zi­
cem că’l aveau — chestiunea rămâne întreagă : care era fun­
damentul acestui drept ?
Aci teoria contactului nu mai e în stare să dea vre-o so­
luţie», fiincă chestiunea ese din cadrul acestei teorii.
A căuta fundamentul dreptului pe cari oamenii l’au ce­
dat Societăţii, este a examina deci celelate teorii privitoare la
problemă, şi atunci înseamnă a perpetuă o eroare enumerând
teoria contractului social printre teoriile ce dau o soluţiune
în această materie.

IV. Sistemul justiţiei absolute

49 — Acest sistem a fost formulat, în 1797, de celebrul filosof


Em. Kant (1724—1 8 0 w , în opera sa „Principii metafisice
de drept“ (2 ), şi putem zice că el este antiteza sistemului
utilităţii sociale.

1) D. A. Laborde : z ic e c ă d a c ă a c e s t s i s t e m a l c o n tra c tu lu i s o c ia l a
f o s t s u s ţ i n u t în s e c o lu l a l X V III-le a d e a t â t e a p e r s o a n e d i s t in s e , c a u z a e s t e
c ă în a ju n u l r e v o lu ţ i u n e i f r a n c e z e , v e c h e a o r g a n i z a ţ i u n e s o c i a l ă f iin d c o m ­
b ă t u t ă , v o i a s ă s e s u s ţ i n ă c ă e s t e r e z u l t a t u l u n u i c o n t r a c t , p e n t r u c ă a tu n c i
f i in d î n f ii n ţ a t ă p r i n t r ’u n c o n t r a c t e r ă fire s c lu c ru c a s ă fie sc h im b a tă to t
p r i n t r ’u n c o n t r a c t s o c i a l . C o u r s é l é m e n t a i r e d e d r. c r im . N o . 17 fin e , p . 15.
2) Kant : M e t a p h y s ic h e A n f a n g s g r iin d e d e r R e c h t s l e h r e .K n o i g s b e r g 1797.
— 55 -

Ce e drept, idee a se regăseşte în scrierile lui Pluton.


E. Van der Rest spune că Platon e cel dintâiu în Europa,
care a văzut în pedeapsă alceva decât răzbunarea mai mult
sau mai puţin regularizată (1). După acest autor, Platou
consideră că fundamentul pedepsii e justiţia, ca orice act
să-şi primească plata, şi în această privinţă el combaţi* pe
Thonissen care atribue lui Platon sistemul justiţiei absolute
şi al utilităţii sociale. Yan-der Reat recunoaşte de altmintre­
lea că Platon arată cu claritate utilitatea pedepsei, însă el nu
o dă ca bază a pedepsei, ci drept consecinţă a ei (2 ).
Hugo Grotius, de şi este unul dintre întemeetorii siste­
melor contractuale, vede şi el în pedeapsă aplicaţiunea justi­
ţiei prin expiaţiune, căci consideră pedeapsa v i o l a m pas-
s io n is q u o d i n f l ig i t i ir oh inalum a c t i o n is (3).
Jurisconsultul englez LJâdden (1584—1G54, emulul lui
H. Grotius, e de aceiaşi părere.
El spune că : „Nu în vederea unui rău viitor s’a stabilit
pedepsele, ci pentru un rău săvârşit, p r o m a l o a c tio n is p ra e -
t( r i t a e ; pedeapsa e retribuirea răului infracţiunii, şi corec­
ţi unea vinovatului; caracterul ei este pur expiator“ (4).
In fine putem zice că tot aceasta este şi ideia lui Leibnitz
(1646—1716), care consideră pedeapsa ca o emanatoare a
justiţiei divine (5).
50 — In orice caz însă, filosoful Kant a dat formula definitivă
, a acestui sistem, care adeseori se numeşte sistemul justiţiei
absolute al lui Kant şi se opune sistemului zis al utilităţii
sociale al lui Bentham.
După Kant, legitimitatea pedepsei vine din dreptatea ei,
lin legea morală a ispăşirei, ca binele să fie răsplătit cu bine,
iar răni cu rău : m a lu m p a s s io n is p r o p t e r m a lu m a c tio n is.
După acest sistem, scopul pedepsei nu e utilitatea, con serva­

it E- t’an der Rest : P l a to n e t A r i s t o t e , „ th è s e d ’a g r é g a ti o n , B r u x e lle s


1875, p. 273 fin e . In a c e a s t ă p riv in ţă în s ă , d e s i g u r că Van d e r R e s t se
î n ş a l ă , c ă c i d u p ă c u m a m a r ă t a t , D e m o c r i t e şi P r o t a g o r a s a u s u s ţ i n u t u ti­
l i t a t e a p e d e p s ii î n a i n t e d e P l a t o n .
2) Ibidem, p. 277 şi 278.
3) H . Grotius, op. cit., ed. latină 1752, T. II, p. 259 (Lib. II, cap. XX,
Paragr. 1, No. 1), şi trad. fr. Barbcyrac, T. II, p. 49, (II, 20, paragr. 1, Nr. 2).
4) J. S e l d c n : De jure naturali et gentium, Lib. I, cap. IV.
5) Leibnitz: E ssais de Théodicée, paragr. 73.
— 56 -

rea societăţii, sau intimidarea celor răi ci pur şi simplu resta­


bilirea egalităţii (Gleicheit), prin pedepsirea culpabilului,
ceeace revine la principilul talionului (Wiedervergeltung-
srecht) pe care Kant îl susţine (1).
Ca o consecinţă a acestor idei, Kant, contrariu de Target
şi Romagnosi, susţine că chiar dacă societatea s’ar disolvâ,
de pildă dacă locuitorii unei insule s’ar răspândi în lume,
totuşi ultimul ucigaş trebue să fie pedepsit înainte de a se
di solvă societatea (2 ).
5 0 1 —■Sistemul justiţiei absolute nu este în esenţa sa de cât
sistemul r e t r i b u ţ i u n e i, care are ca scop e x p i a ţ i u n e a (a).
Ca şi sistemul răzbunării, acest sistem face parte din gru­
pul teoriilor absolute, în care, după cum am văzut, pedeapsa
este însuşi scopul represiunei. Ori a pedepsi pentru a pedepsi,
este a impune o suferinţă absurdă şi inutilă, este răzbunarea
ascunsă sub haina unui principiu greşit, dedus din ideia de
justiţie.
Deşi acest sistem a avut numeroşi susţinători (b) într’o
vreme când concepţiunile metafizice guvernau regulele drep­
tului, astăzi nimeni nu mai poate subscrie pentru el (c).
Sistemul justiţiei absolute şi deci al retribuţiunei e inad­
misibil, dacă ţinem seamă de faptul că infracţiunea şi pe­
deapsa sunt două entităţi incomensurabile. Lipsind dar o
măsură comună între ele,, orice echivalenţă este exclusă.12

1) Kant: op. cit., p. 193.


2) Ibidem: p. 199 fine.
a) Teoria retribuţiunii e preconizată mai întâi de pitagoricieni, vezi
Zeller, Die Philosophie der Griechen in ihrer geschichtlichen Entwickelung,
I. 360, Lipsea 1869. Platon vorbeşte de retribuţiune în Gorgias 4 76 A, dar
în acel pasaj exprimă părerile lui Socrates, iar nu ale sale, vezi Günther,
Die Idee der Vergeltung, 100, Erlangen 1889 şi Gomperz, Les penseurs de la
Grèce I, 474, Paris 1904.
b) Zachariae, Anfangsgründe des philosophischen Kriminalrechts, 1805;
Henke, Lehrbuch, 1815; Hegel Grundlinien der Philosophie der Rechls, 1821 ;
Cousin, D es vrais principes de morale. II. 1847 ! Pessina, Dello svolgi-
mento storico della dottrina dell’espiazione come fondamento del diritto
penale, Opusculi, Neapoli 1874;
c) Vezi critica teoriei retribuţiunei : Fouillée, La science sociale con­
temporaine IV, 289, Paris 1885; Guyan, Esquisse d’une morale sans obli­
gations, ni sanctions, III, Paris 189J.
57 —

Acest adevăr a fost pus în evidenţă încă din antichitate


de Platon şi Aristoteles (d).
Autorii moderni, reluând problema, au demonstrat că nu
e posibilă o eeuaţiune între infracţiune şi între pedeapsă ;
sunt atâtea circumstanţe cari pot modifica aceşti doi termeni,
încât e o utopie a cerca să stabileşti o egalitate între ei (e).
Cu drept cuvânt deci se întreabă Garçon : „Cum s’ar pu­
tea mai întâi stabili, chiar cu aproximaţiune, vre-o proporţie
între pedeapsă şi greşeală morală ?“ (f).
Iar En. Ferri adaogă o explicaţiune la aceiaşi întrebare.
„Nici un judecător nu poate în lumea aceasta să măsoare
greşeala morală a unei creaturi, fiindcă nu se pot cunoaşte
infinitele eondiţiuni impuse de ereditatea fizio-psichică, de
viaţă familiară şi socială, de stare economică intelectuală şi
morală, toate acestea în afară de alte infinite influenţe da­
torite mediului fizic şi social, a căror consecinţă fatală este
infracţiunea“, (g).
Ori ne putându-se stabili o egalitate între pedeapsă şi in­
fracţiune cum se poate vorbi de justiţie absolută ?!

V. Sistemele mixte sau eclectice

51 —• Secolul al XlX-lea a dat naştere sistemelor eclectice,


combinate din sistemul justiţiei absolute al lui Kant şi acela
al utilităţii sociale al lui Bentham. Pentru prima oară, şi
aproape în acelaş timp, a fost susţinută în Franţa această
idee de ducele Carol Victor de Broglie (1785—1870), şi de
contele Pelegrino Bossi (1787—1848). Ducele de Broglie, a
expus sistemul său în „Revue française“ din Septembrie 1828
iar Rossi în „Traite de droit pénal“, publicat pentru prima
oară în anul 1829, în care el vorbeşte de articolul ducelui de
Broglie, spunând că dânsul a pus cestiunile pedepsei cu

d) Platon, Legi XI. 934; Aristoteles, Etica V.


e) Bovio, Saggio critico del d;ritto penale I, Neapoli 1877 ; Tissot,
Le droit pénal I. 229. Paris 1884; Alimena, I limiti e i modificatorii, I. To-
rino 1894; Seuffert, Ein neues Strafgesetzbuch, München 1902; Heimberger,
Die Idee der Qerechtig keit im Strafrecht, Lipsea 1903.
f) E. Garçon, Le droit pénal, p. 144, Paris 1922.
g) En. Ferri, Relazione sul Progetto pretiminare di Codice penale,
în La Scuola Positiva, 1921, p. 11.
— 58

moarte şi a dreptului de a pedepsi sub adevăratul lor punct


de vedere“ (1 ).
Partizanii eclectismului susţin, unii că dreptul de a pe­
depsi derivă din justiţia absolută şi e limitat prin utilitatea
socială, iar alţii că el se întemeiază pe utilitatea socială ţi-
nându-se însă seamă de justiţia absolută.
52 — Thonissen, într’un articol intitulat : „L’idée de la peine
dans les oeuvres de Platon“, susţine că Platon este cel dintâiu
inspirator al acestui sistem (2 ), şi adevăratul e că marele
filosof grec a recunoscut ambele elemente ale pedepsei, atât
justiţia, cât şi utilitatea. Yan der Eest însă, după cum am a-
rătat, combate această idee, şi susţine că Platon este în reali­
tate părintele justiţiei absolute (3).
53 — Orcare ar fi originea sistemelor eclectice, ele au avut
bunul noroc de a fi admise de mai toţi penalişii europeni, cari
au scris despre originea dreptului de a pedepsi după Rossi şi
de Broglie.
Vom cita în Franţa pe Cousin, Ortolan, Guizot, Ad.
Frank, Molinier, Leveillé (la curs) şi Garraud, în Germania
pe Mitermaier şi Berner, în Italia pe Carrara şi Pessina, în
Belgia ne Iiaus .şi Nypels, în România pe G. Costa-Foru j(4),
GAGI iti (5), Al. Creţescu (6 ), G. Cantilli (Curs la Fac. de drept
din Bucureşti) şi G. E. Schina (7).
La noi sistemul justiţiei absolute şi al utilităţii sociale a
mai fost susţinut şi de V. Petroni, primul comentator român
de legislaţiune penală ce cunoaştem (8 ), şi mai cu seamă de
Const. Eraclide, {ost consilier la Curtea de Casaţiuue, care

1) P. Rossi : T ra ité de d r o i t p é n a l. P a r i s . 1829, T . I, p. 246, n o ta 1


( L iv r e I, c h a p . X )tl), A r t . d u c e lu i d e B r o g i e e i n ti t u lâ t : „ D u s y s t è m e p é n a l e t
d u s y s tè m e r é p r e s s i f e n g é n é r a l e t d e l a p e in e d e m o r t e n p a r t i c u l i e r “ .
2 ) P u b l i c a t in M é l a n g e s d ’h is t o ir e , d e d r o i t e t d ’é c o n . p o litiq u e , 1873.
p a g . 314.
3 ) O p . c it., p . 277 şi 278.
4) G . Costa-Foru: M a g a z in u l j u d e c ă t o r e s c . B u c u r e ş ti, 1872, v ol. p. X II.
5) G . Filitti: P r o c . g e n . C u r t. S a s . ( D is e u r s d e d e s c h id e r e la C . C a s .
17 A u g ., 188 1 ), B u l. C . C a s ., 1881, p . 615.
6) Al. Crefescu: P r i m p r e ş . C . C a s ., r ă s p u n s l a a c e s t d i s e u r s d e d e s ­
c h id e r e , p. 641.
7 ) G . L. Schina: O id e e g e n e r a l ă a s u p r a l e g itim ită ţii d r e p tu l u i de o
p e d e p s i, în D r e p tu l, 1872, N o . 27.
8) V Petroni: C o m e n t a r ii l e d r e p tu l u i p e n a l. B u c u r e ş ti, 1857, p . 73 şi 84.
— 59

este incontestabil cel dintâi comentator al eodieelui penal şi


de procedură penală actualmente în vigoare (1 ).
Vom adăogâ, că acest sistem a fost întrevăzut. în Franţa,
înainte de a fi formulat de Broglie şi de Rossi, de alţi doi
scriitori celebri : Guizot şi de Renuisaţ. Aceasta e cel puţin
părerea lui Molimei' (2).
54 — Trebue să spunem că sistemele diferiţilor scriitori nu
sunt absolut separate şi exclusive unele de altele. Aşa, de
exemplu, Toma Hobbes, care este unul din părinţii sisteme­
lor contractuale, spune clar- că scopul pedepsei este siguranţa
socială, utilitatea publică.
Când Hobbes spune că pedepsele au de scop să îndrep-
teze pe culpabil şi să facă mai buni pe aceia cărora supliciul
le va servi de exemplu (3), negreşit că dânsul este inspirat de
ideile lui Platon şi Senecca, părinţii şcoalei utilitariste.
Deasemeni Beccariea, care adoptă ideea contractului so­
cial, declară formal că baza justiţiei penale este folosul ob­
ştesc, interesul şi binele mulţimei (4), ceeace face pe Faustin
Helie să afirme, în mod desigur greşit, că Bentham, Feuer-
bach şi chiar Kant ar fi discipulii lui Beocaria.
Zicem greşit, căci dacă se consideră că adoptarea ideii
utilitare ar constitui calitatea de discipuli, cu toţii şi însuşi
Beccariea ar fi discipulii lui Platon şi ai lui Senecca, şi poate
chiar ai lui Mânu, legiuitorul indian.

VI. Sistemul apărării sociale. — Şcoala pozitivistă penală


55 — Sistemul apărării sociale, care este sistemul şcoalei pozi­
tiviste, nu e nici el nou, şi datează cu mult înainte de această
şcoală.
Marele penalist german Ans. de Feuerbacih (1775—1833),
dă ca fundament al dreptului de a pedepsi trebuinţa de a

1) C. Eraclide: S t u d i i p ra c tic e a su p ra d r e p tu lu i c rim in a l, B u c u r e ş ti,


1865, T . I, p a g . 58 ş i u r m .
2) Molinier-Vidal: T ra ité t h é o r iq u e e t p r a ti q u e d e d r o i t p é n a l. P a r is ,
1893, T . I, p a g . 67— 69. C o n f r . A . L a b o r d e C o u r s N o. 14, n o ta 3, p. 16.
3) T. Hobbes: D e c iv e . C a p . III şi X IX ş i L e v ia th a n , c a p . XX V1M .
4) Beccaria: D e i d e litti a d e ile p e n e . C a p . 14 şi 15. C o n fr. F . H élie:
D e s d é lits e t d e s p e in e s p a r B e c C a ria . P a r i s 1870, e d . 2_a. I n t r o d . pag..
X X X II, X L V ş i t e x tu l p . 7, 94 ş i 148.
— 60 —

spăimântâ pe toţi aceia cari ar putea comite infracţiuni prin


ameninţarea pedepsei, ceia ce el numeşte constrângerea psi­
hologică (psyhologische zwange) (1). Iar Carmignani spunea
în 1832, că infracţiunea, în limba ştiinţifică, nu e decât ofensa
siguranţei sociale (offesa), şi mijlocul pentru a o îndepărtă
merită numele ştiinţific de apărare (difesa). El observă cu
drept cuvânt că pedeapsa deşteaptă ideea de relaţiuni cu tre­
cutul, iar aceea de apărare ideea unei relaţiuni cu prezentul
sau cu viitorul, ceeace esclude trecutul (2 ).
Poate că ideia apărării sociale a fost întrevăzută de cei
vechi (3).
Ori în ce caz, şi oricât de veche ar fi ideea apărării sociale
ea a fost reluată în zilele noastre de şcoala pozitivistă penală,
şi credem că e bine ca, înainte de a expune acest sistem, să
facem pe scurt istoricul acestei şcoale arătând care sunt în-
temeetorii săi, şi ce au făcut ei pentru ştiinţa penală.
56 — In anul 1876 apăru voi. I., prima ediţiune a Omului cri­
minal, „L’uomo delinquente“, un mic volum de 252 pagine (4)
de dr. Cesare Lombrose, fost profesor de medicină legală la
Universitatea din Turin. Această operă, care acum profund
transformată, a ajuns la a 5-a ediţiune în 3 mari volume (5)
şi un volum de tabele, e socotită cu drept cuvânt ca începutul
şi cea mai de seamă operă a nouei şcoale.
In 1881,Enrico Ferri. ne atunci profesor la Universitatea
din Bolonia, a publicat sub titluL.Xnnayi.orizanti.-di diritto
e della procedura penale“, un opuscul de 150 pagine, care în
1900 a ajuniTa~a^-a''ediţiune, şi sub titlul de „Sociologia
Criminale“ formează un mare volum. Raf. Garofalo, profesor

1) A. de Feurbach: op. cit., edif. XIV, par. 8 şiî urm. mai ales paragr.
16 (p. 39).
2) G. Carmignani; Teoria delle leggi della sicurezza sociale, Pisa
1832, T. III, p. 22 şi 23, Lib. III, cap. I.
3) In adevăr Quintilian, Institut, orat. V, No. 9, ne spune că areopagul
a condamnat la moarte pe un copil care scosese ochii la câteva ciori, pen-
trucă aceasta dovedea o fire foarte rea, şi dacă acest copil ar fi ajuns mare,
era temere să nu.facă rău la mulţi oameni.
4) Paola e Gina Lombroso': Cesare Lombroso. Appunti sulla vita,
Fratelli Восса, 1906, p. 220. Volumul a 'âpărut la Milan, Hoepli. Volumul ai
II-lea din Uomo delinquente a apărut abia In 1889.
5) Torino Fratelli Восса; 18$7 voJ. I, 32+652, voi. ÎI, 5 7 6 , voi. III, 677.
61 —

la Universitatea din Neapoli, a publicat, în 1885, opera sa in­


titulată „Criminologia“, a cărei a doua editiune a apărut în
1 8 9 1 . ---- "
In fine dr. Antonio Marro, medic diriginte al manico
uliului din Turin a publicat, în 1887, „I caratteri dei delin­
quent!" (1).
Aeeste sunt nperile principale ale şcoalei pozitiviste ita­
liene. Ele au început să fie cunoscute şi discutate în Franţa
şi în Europa, prin anii 1885 şi 1886, în urma studiilor publi­
cate do G. Tarde în „Revue philosophique“ (2), şi în cuno­
scuta să~0pera^CMmrhălite comparée“ (3). Abia în 1887 s’a
tradus primul volum al „Omului criminal“ în limba franceză
(4 ), în 1890 Criminologia lui Garofalo (5), ajunsă în 1905 la
a 5-a editiune, iar în 1893, Sociologia criminală a lui
Ferri (6 ).
57 — Cum s’a născut şcoala pozitivistă penală, şi în ce diferă
ea de şcoala clasică %
Iată cum răspunde E. Ferri la .această întrebare :
Desvoltarea măreaţă şi rodnică a filosofiei experimentale
în a doua jumătate a veacului al XlX-lea, şi mai ales studiul
biologic şi psihologic al omului, considerat ca unul din atâtea
inele, în marele feluritul lanţ zoologic, şi studiul pozitiv al
societăţilor omeneşti ca organisme naturale, formase déjà un
mediu intelectual şi determinase un curent general, din care
studiile nouă asupra fenomenelor criminale nu sunt de cât
un aspect particular.
„La aceste eonditiuni generale ale cugetării ştiinţifice, se
adăoga în Italia flagrantul contrast de toate zilele între doc­
trinele penale unite cu cel mai mare grad de doctrinism me­
tafizic şi proportiunile criminalităţii, destul de grave, fie în
confruntarea lor cu alte ţări ale Europei, fie în mişcarea
lor periodică.

1) Coirfr. şi prefaţa chiui E. Ferri, delà edit. fr. a ©perii sale La socio­
logie criminelle. Paris, 1905, p. I, în care dânsul citează şi alte opere se­
cundare delà începutul şcoalei scrise de Garofalo şi de dânsul.
2) Revue philosophique. Th. Ribot, 1885, N-le 6, 7 şi 8.
3) G. Tarde: Criminalité comparée. Paris, Alcan, 1886.
4) C. Lombroso : L’homme criminel. Paris, 1887.
5) R. Garofalo : La Criminologie, 5-a ed. Paris, 1905.
6) t . Ferri:: La sociologie criminelle (2-a er.). Paris, 1905.
„Era dar natural să se nască o şcoală ştiinţifică, care
urmând metodul experimental, să-şi propună, cu studiul pa­
tologiei sociale, în simptomele sale penale, de a face să dispară
acel contrast între teoria infracţiunilor şi a pedepselor, şi în­
tre realitatea faptelor de toate zilele. De aceia şcoala poziti­
vistă de drept penal, a căreia sarcină fundamentală consistă
în' studiarea geneselor naturale ale infracţiunii, în autorul
lor şi în mijlocul în care trăeşte, pentru a adapta juridic, la
cauze variate, remedii diferite“ (1 ).
Şi în alt loc, acelaş se întreabă :
„Putea şi ar putea ştiinţa penală să se izoleze de această
reînoire minunată a metodei inducţiunii în ştiinţele naturale
şi sociale, pentru a se mumifică în repetarea aprioristîcă a
dogmelor etico-religioase, care au format până acum funda­
mentul ei, şi au avut de la şcoala clasică determinaţiunea
juridică şi legistic perfectă, însă experimental iluzorie !“ (2 ).
58 — Ştiinţa penală pozitivistă se distinge dar fundamental de
cea veche numită clasică. Ea se deosibeşte nu numai prin
bazele ei, dar chiar prin metodă.
Graţie progresului ştiinţelor pozitive, intrăm într’o nouă
fază a ştiinţelor penale. Astăzi ştiinţa nu se mai face exclusiv
în cabinetul de studiu al filosofului, ci mai mult în laboratorul
experimentatnrulub ştiinţa a devenit mai puţin subiectivă şi
raţionatoare, si mai mult obiectivă şi observatoare.
Ştiinţele sociale şi Dreptul face parte dintr’însele se în­
temeiază astăzi pe ştiinţele naturale şi pe statistică, ceeace
face studiul lor cu mult mai greu decât eră mai înainte, însă
cu mult mai atrăgător şi mai folositor societăţii.
• In special, dreptul penal se întemeiază astăzi mai mult
jPe psihologie şi fiziologie, şi mai puţin pe logică şi meta­
fizică (3).123
1) E. Ferri: S o c io lo g ia c r im in a le , T o riin o 1892, p . 3 ş i 4 , ed. fr. d in
1900, p. 1 ş i 2.
2) Ibidem, p. 7 8 0 ; p a g . 634, e d . f r .; W l a d T s c h is c h în a l V - k a C o n g r e s
de a n tr o p o l o g i e p e n a l ă d in A m s t e r d a m , a r a t ă c ă tip u l c r im i n a l e i n s i p ir a t
d e s c r ie r ile lu i D o s t o e v s k y : A c t e s d u c o n g r è s , p . 135 ş i u r m .; i a r T a r d e :
P h ilo s o p h ie p é n a le 2 - a e d . 1891, p. 46, s u s ţin e c ă c o n c e p ţiu n e a f o r m a l ă a
lu i L o m b r o s o a f o s t g ă s i t ă în o c o m b i n a ti u n e in g e n i o a s ă a e v o lu tio n is m u lu i
d a r v in i a n ş i s p e n c e r i a n c u u til i ta r i s m u l lu i S t u a r t M ill ş ' a l lu i B e n th a m .
3 ) D e j a în 1871 T. Canonico f ă c e a v iz ite c u s t u d e n ţii în p e n ite n c ia r e .
V e z i D e l r e a t o , p. 4 0 7 n o t a .
— 63 —

59 — Această direcţiune înţeleaptă se datoreşte lui Cesar Lom-


broso, şi, de n’ar avea decât acest merit, totuşi serviciul pe
care l-a adus ceebrul învăţat ştiinţei penale, ar fi foarte
mare, căci a provocat o serie de studii foarte interesante
asupra criminalităţii, dând el cel dintâiu semnalul prin ce­
lebra sa operă „L’uomo delinquente“ (1 ).
60 — In acest monument de muncă şi erudiţiune, C. Lombroso
supune pe infractor la un examen amănunţit şi conştiincios
sub puntul de vedere anatomic, biologic şi psihologic, creând
astfel a n tr o p o l o g i c a p e n a lă , adică studiul intim al infractoru­
lui, care până la dânsul nu formă o ştiinţă.
Fără să intrăm în amănunte, şi în partea tehnică a stu­
diului, vom căută să rezumăm pe scurt această operă de că­
petenie a şcoalei pozitiviste penale.
La începutul operei sale, Lombroso arată că urmele in-
fracţiunei se trăsese la organizmele inferioare, la animale şi
chiar la plante.-Ajungând la om, dânsul susţine, că sălbaticul
care se apropie mai mult decât omul civilizat de animale
fiindcă nu şi-a ajuns deplina dezvoltare, se apropie de el şi
sub raportul moral : „Infracţiunea — zice profesorul dela
Turin — la sălbatici nu mai e o excepţiune, ci o regulă a-
proape generală : deaceea ea nu e socotită ca o infracţiune de

1) „Cum u născut noua scoală": T a t ă l m e u a v e a c e v a m a i m u l t d e 3U


d e arii c â n d fu c h e m a t s ă d i r ig ă m a n ic o m iu l d in P a v i a . N e r ă b d ă t o r s ă a p lic e
la n o ile s tu d ii p r o p r iile f o r t e şi p lin d e e n tu z i a s m p e n t r u m o te d a e x p e r i m e n ­
t a l ă , în tim p d e 3 a n i se p u s e e u a r d o a r e s ă m ă s o a r e şi s ă c o n f r u n t e n e ­
b u n ii c u c r im in a lii, d e c a r e t r e b u i s e s ă s e o c u p e în m o d in c id e n ta l ş i c u n o r ­
m a lii, d in c e în ce m a i m u lt c o n v in g â n d u - s e c ă o a r e c a r e d e o s e b ir e s u b s ta n ­
ţ i a l ă t r e b u i a s ă e x is te î n tr e u n ii şi a lţii, d a r f ă r ă s ă i s b u t e a s c ă s ă g ă s e a s c ă
n o d u l, s i n t e z ă d if e r e n ţi a lă . C â n d i a t ă c ă în o r e c e d i m i n e a ţ ă d in D e c e m b r ie
1876, a n a t o m a t iz â n d c r a n iu l b a n d itu lu i, V ite lla , g ă s i o î n t r e a g ă s e r i e d e d e -
f o r m a ţiu n i, c a r e J ^ e t u j . e i a i J . U l L u n e i m a i m u ţe i n f e r i o a r e . P r i n ­
t r e c e le la lte h e f o n n u t i u n i ( a n o m a lii) o e n o r m ă g r o p i ţă c a r e se a p r o f u n d a la
b a z a c ra n iu lu i ( o c c i p it a lă ) , a c o lo n u d e s e î m b in a cu v e r te b r e l e , c a r e p e n tr u
a c e e a ta tă l m eu o n u m i occipitala mijlocie.
Fu a c e ia o la m p ă re v e la to a re . „L a v e d ere a a c e lu i c r a n iu ( z !‘c e t a tă l
m e u ) , îm i a p a r e d e o d a t ă , c a o l a r g ă c â m p ie s u b un o r i z o n t a p r in s , ilu m in a tă
p r o b le m a n a tu r e i in f r a c to r u l u i , c a r e tr e b u i a s ă r e p r o d u c ă in tim p u r ile n o a ­
s t r e c a r a c t e r u l o m u lu i p r im itiv şi m a i jo s p â n ă la c a r n i v o r i " . Paula e Gina
Lombroso, C e s a r e L o m b r o s o .. A p p u n ti s u lla v ita . L e o p e r e . T o r in o 1906.
— 64 —

nimeni şi la început se confundă cu celelalte fapte cele mai


puţin delicioase (1 ).
Acelaş lucru îl observă dânsul şi relativ la copii, sub
titlul „Nebunia morală şi infracţiunea la copii“.
„Este un fapt — zice dânsul — scăpat din vedere poate
la cei mai mulţi observatori, tocmai din cauza simplicităţii şi
frequenţi sale, şi dovedit cu claritate abia acum de «^oreau,
Perez şi Bain, anume că germenii nebuniei morale şi crimi­
nalităţii se găsesc nu prin excepţiune ci în mod normal în
r prima vârstă a omului, precum în foetus se găsesc oarecare
hforme, care în adult sunt o monstruositate. Astfel încât_copi-
| Iul ar reprezenta, ca şi un om privat de simţul moral, ceeace
se numeşte de freniatri u n n e b u n m o ra l şi de noi un i n f r a c t o r
n ă s c u t “ (2 ).
După Lombroso, criminalitatea n’ar fi dar, decât copi-
lăria prelungită, sau o sălbăticie rămasă în mijlocul civiliza-
ţiunji, Deaceea la organismele inferioare, planta, animalul,
sălbaticul şi copilul, infracţiunea formează regula, în loc de
a fi o excepţiune, precum este la omul normal, ajuns în de­
plina sa desvoltare.
61 — Trecând apoi la studiul antropologic al infractorului,
Lombroso face anatomia sa patologică, antropometria, biolo­
gia şi psihologia sa. Această parte a operei, un adevărat mo­
del de muncă pacientă, erudiţiune şi vederi profunde, este
cel mai important studiu ce s’a publicat vreodată asupra in­
fractorilor sub raportul psihofiziologic.
Rezultatele şi ooncluziunile la care ajunge, se pot resu-
mâ în următoarele puncte :
a) Există un in f r a c to r n ă s c u t (deliquente n.atta)., care
are obliteraţi unea simţului moral ; infractorul născut nu se
aseamănă ci este absolut identic cu ceia ce psihiatri au numit12

1) C . Lombroso: L 'u o m o d e lin q u e n tè P a r t . I, C a p . I I . e d . IV . T o r in o ,


1889, T . I, p . 2 9 ; $i e d . V -a , T o r i n o 1897, T . I, p . 33.
2) Lombroso: O p . c it. P a r t . I, c a p . III, e d . IV , p . 9 5 s i e d . V , p . 98.
C o n f. B. P e re z: L es tro is p re m iè r années de 'l‘e n f a n t. P a ris , 1883, p.
3 36— 3 3 7 ; G . L . Duprat, L a c r im i n a l it é d a n s 1‘a d o le s c e n c e , P a r i s 1909, F é l ix
A lc a n , p . 52.
— 65 —

n e b u n u l m o r a l (1 ) . Infractorul născut o un nebun moral, el


este incorigibil (2 ).
b) Infractorul se. distinge de omul normal sub punctul de
vedere fizic, psihic şi biologic, infractorul născut mai mult,
ceilalţi mai puţin. Sub punctul de vedere anatomic şi fiziolo­
gic, infractorul se distinge de omul normal prin aceea că
prezintă mai multe anomalii organice decât acesta. Lombroso
fixează la 40 % pe infractorii care prezintă caracterele tipului
criminaT, adlca una sau mai multe anomalii somatice,”ca prog
natismul, strabismul, asimetriea feţii, gropiţa occipitală .me­
die, or anomalii biologice ca analgesia, (3) tatuarea, daltoni­
smul, mancinismul, etc. (4).
c) Infractorul prin semnele degenerative şi alte anomalii
biologice distingându-se de omul normal, se aseamănă cu
omul sălbatic, prin urmare e un tip atavistic, şi este în acelaşi
timp şi un bolnav.
^AirmsiniiT — zice Lombroso, drept concluziune — ră­
mâne unul din cele mai constante caractere ale infractorilor
născuţi. Cine a parcurs această carte a putut să se convingă
că, multe din caracterele ce prezintă oamenii sălbatici, se în­
tâlnesc, şi chiar foarte des şi la infractorii născuţi“ (5).

1) Dr. Em Laurent e în a c e a s tă p r iv in ţă d e a c e ia ş i p ă r e r e cu L om ­
b ro so . „ Ie c r o is avec L o m b ro so q u ’il e s t im p o s s ib le de d i s t in g u e r le fo u
m o ral du c r im in e l- n é “ . L e s h a b it u é s d e s p ris o n s d e P a ris , Lyon, P a ris ,
1890, p . 61.
2) Lombroso: o p . c it. P a r t . 111, c a p . 16, e d IV , p . 631 şi e d . V , T . II,
P. 1, ( p a r t . IV , c a p . 1) şi p . 52 ( p a r t e a IV , c a p . 2 ). E . F e r r i r e v e n d i c ă f o r ­
m u la d e infractor născut c a d a t ă p e n tr u p r i m a o a r ă d e el în 1880 i n A r­
c h iv a d e p s ic h . I, p . 47 4. E d it. f r . p. 151, N o t a 2, S o c io l. c r im m . P r i n c ri­
m in a l n ă s c u t, d u p ă c u m s ’a s p u s în C o n g r e s u l d e A n tr o p o lo g ie c rim . d in
G eneva, nu tr e b u e î n ţe l e s un in d iv id , c are , n e a p ă ra t şi în o r i c e c ir c u m ­
s ta n ţe s ’a r a fla , va c o m ite in f r a c ţiu n i. C r im in a lu l n ăscut e o p e rso an ă
p r e d is p u s ă l a i n f r a c ţiu n e . A c te s d u I V - è m e C o n g r è s d ’A n th r . C r i m . p. 260.
3 ) A n a l g e s ia la c r im in a li o a f ir m ă şi D o s t o j e w s k y în M a is o n d e s m o r ts .
P a r i s , 7 -è m e é d . T r a d . N e y r o u d , p . 209. „ A m v ă z u t — z ic e d â n s u l — m u lţi
c o n d a m n a ţ i b ic iu iţi f o a r t e c r u d , v ă a s i g u r ; ei b in e ! n u . m i a d u c a m in te c a
v r e u n u l s ă fi s c o s v r e - u n g e m ă t “ . D e a l t m in t r e l e a e i s u n t f o a r t e f r ic o ş i şi,
a u p ă c u m a r a t ă t o t D o s to i e v s k y , u n ii c r im in a li, s p r e a î n d e p ă r t a z iu a e x e ­
c u t ă r i i p e d e p s ii ( b ic iu ir e a ) , c o m it o n o u ă c r im ă . Ib id . p. 219.
4) Lombroso : O p . c it. e d . IV , T . I, P a r t . III, c a p . 16, p. 646 ş i e d . V , T .
Il, p a r t. IV , c a p . II, p 69.
5) Ibid. e d . IV , T . 1, p. 628 ş i 638 şi e d . V -a , t II, p. 52 ş i 62.
I. T anoviceam i, vol. I. 5
— 66 —

62 — E. Ferii a exprimat foarte bine această idee, într’o con­


ferinţă tinută in 1885 la Universitatea din Neapoli :
„O continuă evoluţiune — zice dânsul — schimbă necon­
tenit omenirea fără să se oprească vreodată, dar nu toate
rasele omeneşti, şi nu toţi indivizii unei rase urmează paşii
acestei evoluţiuni în mod isometric. Sunt unii care merg îna­
inte, alfii care rămân în urmă ; infractorul rămâne în urmă
relativ cu rasa civică căreia îi aparţine şi reproduce astfel
într’însa formele barbariei primitive (1 ).
63 — In urma unor critice, C. Lombroso, încă dela primul con­
gres de antropologie penală din Roma (1885), fără să pără­
sească teoriea originei atavistice a crimei, a modificat-o sus­
ţinând că criminalitatea e o epilepsie larvată : „Nu sunt
decât puţine zile — spunea dânsul într’o polemică — de când
am putut descoperi conexitatea între criminalitate şi epilep­
sia larvată (2 ).
Astfel că după profesorul de la Turin, infractorul născut
e un tip atavistic, şi în acelaşi timp o fiinţă patologică, un
nebun moral, făcând parte din grupul epileptic. In ediţiunea
a l'Y-a şi a Y-a din „L’uomo delinquente“, Lombroso susţine
identitatea complectă a nebunului moral cu infractorul năs­
cut, şi în acelaşi timp fuziunea infractorului născut cu epi­
lepticul. „Dar o serie norocită de împrejurări —zice dânsul—
şi ajutorul unor distinşi colegi, mi-au deschis drumul înainte
în această problemă, arătând în nebunul moral o varietate a
delirului epileptoid“ (3).
64 — Ce vom zice despre teoriiile lombrosiane şi despre şcoala
sa penală ?
Fie au fost ridicate la cer de unii, şi combătute cu multă123

1) E. Ferri : L a s c u o la c r im in a le p o s itiv a . N a p o li, 1885, p . 30. A c e a s t ă


id e e e s te î m p ă r t ă ş i t ă şi d e filo s o fu l f r a n c e z Q u y a u , c a r e z ic e „ L e s o r g a ­
n is m e s q u i p a r m i n o u s , s o n t le s d é b r is e n c o r e v i v a n t s d e l’h o m m e a n c ie n
— le s c r im in e ls — o n t en g é n éra l pour t r a i t d is tin c tif l’h o r r e u r d u tra ­
v a il “ . M. Guyau : E s q u i s s e d ’u n e m o r a l e s a n s o b lig a tio n n i s a n c tio n , 3_a-
c d . P a r i s , p . 9 9 . C a r t e a I, c a p . II.
2) Lombroso, Ferri, Garofalo si Fioretti : P o l e m ic a in d if e s a d é lia
s c u o la c r im in a le p o s i t iv a . B o lo g n a , 1886, p. 12 ş i A c te s d u 1 -e r C o n g r è s
d ’a n th r o p o lo g ie c r im in e lle , R o m e , 1886— 1887.
3) Lombroso : O p . şi lo c , c it.: E d . IV, T . I, p. 633 şi ed. V - a , T . U, p . 56.
— 67 —

vehementă, putem să zicem cu patimă, de alţii (1). Un în­


văţat de valoare, Manouvrier, distins antropolog, nu s’a sfiit
de a califica, în Congresul de antropologie penală din Paris,
de „arlechin ideal“ tipul criminal al lui Lomhroso, aşa că ce­
lebrul profesor italian i-a răspuns cu amărăciune, că pentru
dânsul n’a fost departe dela Capitoliu la râpa Tarpeiană (2).
linul dintre compatrioţii Im Lombroso căruia cred că fac un
serviciu necitându-i numele, a mers mai departe, şi a crezut
că face un frumos joc de cuvinte zicând că Lomhroso este vru
pseudo-alienist, însă un adevărat alienat.
g5 .— însuşi G. Tarde, acest distins critic irancez, de şi mai
delicat în formă, nu este mai puţin aspru şi pasionat în fond,
când, vorbind de congresul de antropologie penală din Paris,
zice : „O parte mare de timp s’a pierdut prin critica ipoteze­
lor lui Lomhroso : însă în definitiv nu trebue să ne pară rău
de acest lucru, dacă, după cum. a crezut majoritatea învăţa -
ţilor care au asistat la şedinţe, pretinsul tip criminal a eşit
foarte slutit, sau mai bine zis redus în stare de nălucire pe
cale de a dispărea .Ştiinţa care se naşte, trebue să considere
ca un câştig pierdrea himerelor, care ar fi putut să o rătă­
cească dela început (3).12

1) P r i n t r e c r it i c e le s e r i o a s e , u n a d i n c e le d i n tâ i s ’a f ă c u t în Ita lia d e
d . L . L u c c h in i, p r o f e s o r d e d r e p t p e n a l l a U n iv . d e B o lo n ia , s u b titlu l „I
s im p lic is ti“ , 1886, c r i t i c ă d e s t u l d e v i o l e n t ă , t r a d u s ă şi în l i m b a f r a n c e z ă .
D . L u c c h in i d ă d o v a d a c ă e u n m a r e d i a le c tic ia n . I n o r i c e c a z c r itic e le c e le
m a i s e r i o a s e n e p a r a le lui T a r d e şi a le lu i L . P r o a l , L e c r im e e t la p e in e
1890 şi G . V id a l, L a p é n a l i té 1890, a m b e le î n c o r o n a t e d e I n s t i t u t u l F r a n ţe i.
C u m u lt i n f e r i o a r ă ni s e p a r e l u c r a r e a L a m é t h o d e e x p é r i m e n t a l e a p p li­
q u é e a u -d ro it c r im in e l e n I ta lie , d e A lb . D e s j a r d i n s , m e m b r u a l In stit. ş i
P r o f , la F a c . d e d r e p t d in P a r i s .
O a ltă c r it i c ă d e v a lo a re A. H am on: D é te r m in is m e e t r e s p o n s a b ilité .
P a r i s , 1898. V e z i în s p e c ia l p . 69 şi D a l le m a g n e : L e s t h é o r i e s d e la c r i ­
m in a lité , P a r i s .
Id e ile lu i L o m b r o s o a u f o s t c o m b ă t u te la n o i d e p ro f. G. Tacilescu, in
D r e p tu l a n . X X I (1 8 9 2 ), N - r e le 55 şi 56. S ’a m a i s c r i s a s u p r a l o r u n m ic
a r ti c o l în D r e p t u l a n . X X III, N o . 48, d e St. Dobroneam.
C e l m a i v a lo r o s s tu d iu a s u p ra d o c trin e i l o m b r o s ia n e la n o ; s e d a to -
r e ş t e lu i Vesp. Erbiceatm, în R e v i s t a d e d r e p t şi s o c io lo g ie , 1902, N r. 1, 2,
10, 11 şi 12; şi 1903 N r. 3 şi 4 , şi în T e n d in ţe le n o i în d r e p t, I a ş i, 1906,
p. 233— 351, c a r e c r i t i c a p r in c ip iile ş c o a le i lo m b r o s ia n e .
2 ) A r c h i v e s d ’a n th r o p o l o g i e c rim in e lle . P a r i s , 1889. T . IV , p . 541.
3. G . Tarde: P h i l o s o p h i e p é n a le , 2 -a e d „ L y o n , p. 4 9 şi 50.
- 68 -

In treacăt vom spune, că la început Tarde nu era aşa de


categoric asupra neexistenţii tipului criminal, căci iată ce zi­
cea dânsul în altă scriere a sa : „Criticele mele se referă, du­
pă cum vedem, asupra interpretării date de Lombroso ca­
racterelor fizice şi de altă natură, atât de frecuente la infrac­
tori. Dar ele nu ating (entament) î n t r u n im ic r e a lita te a t i p u ­
l u i c r i m i n a l Tarde compară ideia omului criminal al lui
Lombroso, cu ideia „Omului american“ a lui Orbigny (1), şi
mai departe, vorbind de frumosul cap clasic, el spune că for­
mează un perfect contrast cu capul criminalului, a cărui urâ­
ciune este caracterul cel mai pronunţat (2 ).
66 - Intr’o critică mai generală, vorbind de şcoala poziti­
vistă lombrosiană R. Saleilles zicea : „Toate deducţiunile
şcoalei italiene pot să se cuprindă într’o formulă prea simplă,
care ar fi aceasta : e un sistem de logică socială aplicată la
determinism luat ca punct de plecare şi acceptat ca axiomă.
Toată această şcoală, care crede că derivă din sociologie, nu
e în realitate fundată decât pe un silogism abia disimulat (3)
07 — Sunt oare întemeiate aceste critice % Tipul criminal, noţi­
unea cea mai cunoscută din teoriile şcoalei penale lombro-
siane, există oare în realitate, or este numai o închipuire a
creatorului său şi a câtorva din credincioşii lui discipuli f
Ne vom feri să intrăm în discuţiunea tehnică a acestei
cestiuni, pentru motivul foarte simplu că ea este mai mult de
domeniul ştiinţelor naturale, decât al dreptului penal, şi de
aceea competinţa noastră e foarte restrânsă. Nu vom imita în123

1) G . Tarde: C r im in a lité c o m p a r é e . P a r i s , 1886, p . 49 ş i 50, o p e r ă îri


m a r e p a r te c o m p u s ă d i n s tu d iile p u b lic a te în R e v u e p h ilo s o p h iq u e , d e c a r e
a m v o r b it.
2) lbidem, p. 16.
3) R. Saleilles : L ’i n d iv i d u a li s a t io n d e l a p e in e . P a r i s , 1898, p . 105. A -
c e a s t ă j u d e c a t ă n e p a r e s u p e r f i c i a l ă şi p ă ti m a ş ă . D e a lt m in t r e l e a , c u m ar
p u t e a s ă j u d e c e S a le ille s ş c o a la p o z i t i v i s t ă în m o d s e r i o s ? C â n d în c o n ­
tin u u în o p ra sa d i s c u tâ n d c e s ti u n e a r e s p o n s a b i li t ă ţ ii ş i d e te r m in is m u lu i,
d â n s u l n u fa c e d e c â t s ă sp u n ă şi s ă re p e te : „ P o u r le peuple q u i c r o i t à la
l i b e r t é . . . A in s i j u g e le peuple... é lé m e n t s fo u r n is p a r l a c o n s c ie n c e po­
pulaire , e tc . (p . 149, 150, 151). E s e r i o s o a r e , c â n d s e d i s c u t ă a c e s t e m a r i
p r o b le m e , a n e p re o cu p a d e c e c re d e ig n o ra n ţa p o p u la ră ? A dăogăm , de
c e e a c e p o a te c ă e b in e s ă c r e a d ă p o p o r u l, c ă r u i a i s ’a f ă c u t a c e a s t ă e d u -
c a ţ i u n e în in te r e s u l p u b lic . D e c e n u s e d i s c u t ă şi c e s ti u n e a î n v â r t i re i p ă ­
m â n tu lu i î m p r e j u r u l s o a r e l u i p e b a z a - c re d in ţe lo r p o p u l a r e ?
— 69 -

această privinţă pe aceia care, fără preparaţiunea necesară,


au crezut de cuviinţă să combată sau să susţină existenţa ti­
pului criminal (1 ).
Dar, dacă ne abţinem să intrăm în discuţiunea anomalii­
lor psiho-fisiologice ale omului criminal, trebue totuşi să spu­
nem că teoria lui Lombroso asupra acestui punct e grav
zdruncinată, aşa că, pentru noi juriştii, care nu putem să pri­
mim decât rezultatele câştigate ale ştiinţei (2 ), tipul criminal
rămâne o simplă ipoteză, care are necesitate de studii confir­
mative nouă.
68 - In adevăr, Dr. Brouardel zicea — în şedinţa din 13
Aug. 1889 a Congresului de antropologie penală din Paris —
că consideră căutarea anomaliilor criminale ca iluzorie (3).
Dr. Benedict, profesor de neuropatologie la Universitatea dpi
Viena, a spus de asemenea, încă din 1885, în Congresul de an-

1) P e n t r u ig n o ra n ta m u lto r c r it i c i ai ş c o a le i ita lie n e se p o a te c ita :


P e n tru G e r m a n i a , s t u d i u l lu i Filip Grispigni : S cu o ila p o s itiv a 1908, c a r e
r e v in e în M a r tie , Iu n ie , 1911, în r e v i s t a „II p r o g r e s s o d e l d i r it t o c r im in a le “
a s u p r a „ E r o r i l o r ş i l e g e n d e l o r g e r m a n e c u p r iv ir e l a te o r i i le ş c o a le i p o siti­
v i s t e i t a l ia n e ” . C o n f r . R v . p é n . 1911, p. 1011. Hans Gross, în e x c e le n t a s a
o p e r ă , t r a d . f r . M a n u e l p r a t i q u e d ’i n s t r u c t i o n ju d ic i a i r e , P a r i s 1899, T . I, p.
144, n u e s te m a i p u ţin s tra n iu c â n d a firm ă c ă „ te o ria lu i L o m b r o s o e s te
absolut distrusă d e b r i l i a n t a d i s e r t a ţ i e a d a r u lu i M a C k a s u p r a M e to d o lo g ie i
u n e i a n tr o p o lo g ii ş t i in ţ i f ic e “ ! E n e se rio s a s e s u ţin e c ă o t e z ă , o r i c â t d e
s t r ă l u c i t ă a r fi, a r p u t e a s ă d e s f i in ţ e z e o t e o r i e ş ti in ţ i f ic ă a t â t d e c o m p le x ă ,
c a r e a r e v o lu ţ i o n a t l u m e a ş i a s u p r a c ă r e i a s ’a s c r is z e c im i şi s u t e d e v o ­
lu m e . ' ■
In F r a n ţ a s ’a r p u t e a c it a Dr. Ern Laurent, L ’A n th r o p o lo g ie c r im in e lle e t
l e s n o u v e le s t h é o r i e s d u c r im e . P a r i s , 1891, c a r e î n t r e a lte e r o r i a f i r m ă c ă
ş c o a la i t a l i a n ă e s te c o n t r a p e d e p s e i c u m o a r t e (p. 1 3 6 ). Alb. Desjardins : La
M é th o d e e x p é rim e n ta le a p p liq u é e au d ro it c rim in e l e n Ita lie , P a r i s 1892,
c a r e a f ir m â n d ş i a r ă t â n d ş i p a g i n a , c ă G a r o f a l o a s u s ţ i n u t e v i r a t i u n e a m a ­
r i l o r c r im i n a l i, a f o s t d o v e d it în R e v . d e s d e u x M o n d e s , c ă a s p u s o n e e x a c .
t i t a t e ş i - c a s c u z ă a i n v o c a t in c r e d ib ilu l a r g u m e n t : „ J e n ’é ta is p a s le se u l à
m ’ê t r e t r o m p é s u r le s i n te n tio n s d e M r . G a r a f a l o ” !
L a noi în t a r ă o c r it i c ă d e a s e m e n e a n e s e r i o a s ă , c a e m a n â n d d e là o
. p e r s o a n ă i n c o m p e te n tă , e s te a c e e a a f o s t u l u i n o s t r u c o le g G . T o c ile s c u .
2 ) N o i j u r iş ti i s u n t e m , r e la ti v la ş t i in ţ e le a u x il i a r e , u n fel d e ş c o a lă s e ­
c u n d a ră , şi — d u p ă cum z ic e a O . G r é a r d : „ î n v ă ţ ă m â n t u l secu n d ar e o
ş c o a l ă d e c e r c e t ă r i , d e p r in c ip ii, ş i n u d e c o n t r o v e r s e . E l t r e b u e s ă s e in­
s p i r e d in d e s c o p e r i r il e ş tiin ţe i, n u aT e î n s ă s ă le d i s c u te . E d u c a t i o n e t in ­
s t r u c ti o n d e r e n s e i g n e m e n t s e c o n d a i r e , 2 - è r n e é d ., P a r i s 1889 T . II, p. 271.
3) A r c h iv e s d ’A n th r o p . c r h n in . T . IV , p . 544.
— 70 —

tropologie penală din Roma, că nu e nici just, nici exact să se


pretindă că trebue să se găsească totdeauna ceva anormal la
individul criminal. „Faptul fisiologic — zicea dânsul — este
în mare parte produsul fenomenelor moleculare, şi ştiinţa este
'încă'prea'departe de anatomia moleculelor şi de o fiziologie
moleculară mai ales asupra oamenilor vii. Gestiunea tempe­
ramentului e principalmente o cestiune fisiologică şi nu ana­
tomică“ (1 ).
In congresul dela Paris, dânsul mergea mai departe, şi
cu toate că e autorul unui Manual de antropometrie cranio-
; cefalică, (2 ) declară cu sinceritate că toate metoadele era-
niometriee arată mai mult diletantism decât rigoare ştiinţifi­
că, de aceea ele nu au dat decât rezultate arbitrare : „Ce e
mai mult — zice dânsul — aceste semne sunt echivoce, şi
juriştii au foarte mare dreptate să se ferească de prezenturile
pe cari Ie faceţi ; d-voastră nu le aduceţi decât presupu­
neri“ (3).
Până chiar şi ilustrul fisiologist Moleschott, amicul şi
admiratorul lui Lombroşo, a împărtăşit aceste critice, şi a
aprobat rezervele Iui Benedict (4).
Când învăţaţi de talia lui Brouardel, Benedict, Moleschott,
Manouvrier şi Topinard, contestă realitatea tipului criminal,
de sigur că noi, juriştii, nu mai putem să considerăm ca un

1) A c te s d u l . e r c o n g r è s , d ’A n th r . C r im . R o m e , 1886— 1887, p . 102.


2 ) Ai. Benedict : M a n u e l t e c h n iq u e e t p r a t i q u e d ’a n th r o p o m é t r i e c r a n é o -
c é p h a liq u e . T r a d . p a r le d r . P . K e r a v a l P a r i s , 1889.
3 ) A r c h iv e s d ’A n t h r . c r im . IV , 555. In a c e la ş i s e n s Ch. Féré, D é g én é ré s-
s c e n o e e t c r im in a lité . P a r i s , 1888, p . 67 — ş i m a r e le s c r i i t o r r u s L . T o ls to i :
„ C u c â t s t u d i a m a i d e a p r o a p e î n c h is o r ile N e k h liid o v î n ţe l e g e a c ă t o a t e v i-
ţiile p u ş c ă r i a ş i l o r b e ţi a , j o c u r ile d e c ă r ţ i , v i o le n ţa , n e r u ş i n a r e a , n u e r a m a _
n i f e s ta ţ iu n e a u n u i p r e t i n s t ip c r im i n a l , i n v e n t a t d e î n v ă ţ a ţ i în s e r v ic iu l a u ­
t o r i t ă ţ i i , c i c o n s e c i n ţ a a b e r a ţi u n e i în v i r t u t e a c ă r e i a u n ii o a m e n i îş i î n s u ­
ş i s e d r e p t u l s ă j u d e c e ş i s ă p e d e p s e a s c ă p e a lţii. N e k h lu d o v î n ţe l e g e a c ă , n u
în o c n ă şi în p u s tiu a v e a o b ă r ş 'a c a n ib a lis m u l b ă tr â n u lu i o c n a ş , c i în m in i s ­
t e r e , c o m is iu n i, şi c a n c e l a r i i “ . L. Tolstoi: R é s u î e c t io n , t r . f r . P a r i s , 1905.
p a g . 515.
4 ) C o n f. J. L. de Lanessan: L a l u tt e c o n tr e le c r im e , P a r i s , 1910, p a g .
19 şi u r m : Fr. de Liszt: L e h r b u c h d e s d e u ts c h e n S t r a f r e c h t s . B e r lin 1905
G . 14 N o . III p . 72, e d 14 şi 15 ş i t r a d . f r . T . I, p . 106. D r . E m . L a u r e n t .
L e s h a b itu é s d e s p r i s o n s d e P a r i s . L y o n P a r i s , 1890, p a g . 350.
— 71 —

lucru câştigat pentru ştiinţa o asemenea teorie, şi să ne ba­


zăm pe dânsa în eondiţiunile noastre ( 1 ).
1 — Asupra tipalui-criminal, însuşi marele Lombroso nu s’a
ferit de a face în dese rânduri oarecare rezerve, suficiente
pentru a demonstra că dacă a exagerat cineva ipotezele lui,
apoi nu a fost el, ci criticii lui şi mai ales admiratorii, cari
nu l’au înţeles, încât cu multă dreptate un tânăr dar erudit
penalist, Giuseppe Vidoni a spus : „trebue apărat Lombroso
de l-ombrosieni“. (a).
Iată rezervele pe cari le făcea Lombroso : „Diferenţele
rezultate din măsurătoare între omul criminal şi omul nor-,
mal sunt aşa de insensibile, încât în afară de o cercetare mi­
nuţioasă, e greu să fie constatate ; (b).
... „Diferenţele externe între oamenii criminali şi oa­
menii normali sunt foarte reduse“ ; (c).
. .. „Anomaliile fizice se întâlnesc mai ales la indivizii
imorali, deşi se poate ca ('le să existe la oamenii morali şi să
lipsească la ceilalţi“, (d).
Credem că nu mai e nevoe de comentariu. Acelaş lucru
asupra tipului-criminal Fa spus şi Eu. Ferri şi R. Garo-
falo (e).
2 — Dar dacă învinuirile de exagerare atribuite lui Lombroso
sunt susceptibile de critică, în schimb argumentele ce s’au
adus în combaterea existenţei tipului criminal rămân înte­
meiate (f) şi credem că orice diseuţiune asupra acestei ches-

1) C o n t r a tip u lu i c r im in a l, p r o f . de Listz D re n e u e r id e e n in d e r S t r a ­
f r e c h t s w i s s e n s c h a f t , în D e u t s c h e L it t e r a t u r z e i t u n g X X V II, n r . 11 şi 12 d in 906.
a) Giuseppe Vidoni, S u ll’a t t u a l e e v o lu z io n e d e ll’a n tr o p o l o g i a c r im in a le ,
în S c u o la P o s it i v a , 1922, p. 465.
b ) Lombroso et Ferrero, La fe m m e c r im in e lle e t la p r o s t i tu é e , pag.
25 0 , P a r i s .
c) Idem, p. 312.
d) Idem, p. 124.
e) En Ferri, L a S o c io lo g ie p . 83. P a r i s , e d . II. 1 914: /:. Garoiulo, La
C r im in o lo g ie , p. 71, P a r i s , 1905.
f) T ip u l- c rim in a l a f o s t c o m b ă t u t la C o n g r e s e le de a n tr o p o l o g i e c ri­
m in a l ă d e la Buxellcs d e Drill, Tarnowski, dr. Houzé si Warnots, i a r la cel
d in G e n e v a d e Naecke.
A se v e d e a : Dr. E. Chazal, L e s a n o r m a u x p s y c h iq u e s , p. 39 : Dr. Ai.
de Fleury, L ‘â m e d u c r im in e l, X I ; Dr. P. Aubry, L a c o n ta g io n d u m e u r t r e .
P. 19 ; Dallemagne, S t i g m a t e s a n a t o m iq u e s d e la c r im in a lité : Dr. Corre,
— 72 —

tiuni e închisă pentru penalişti, nimic ne împiedicând însă


pe antropologiştii-criminologi să continue cercetările lor.
Dar dacă tipul-criminal bazat pe stigmatele externe (ana-
tomico-morfologice) e complect înlăturat, numeroşi sunt însă
criminologii cari admit existenţa unui tip - f i z i o n ornic — do­
bândit din cauza felului de viaţă, a mediului, a obişnuinţei,
etc., iar nu înăscut — pe care autorii l’au denumit t i p u l pro-,
f e s io n is tu lu i in f r a c to r .
De altfel, eu date abundente şi riguros verificate, sa
constatat că în toate îndeletnicirile există un tip-profesionisl,
cu o anumită fizionomie, datorită tocmai influenţelor exerci­
tate de condiţiunile de viaţă creiate de profesiunea pe caro o
are_un_individ. ■
Astfel se citează tipul-profesionist al preotului catolic,
a magistratului francez până acum vreo 2 0 de ani, pentru a
nu vorbi de alţi profesionişti în special meseriaşi şi negus­
tori cari au un tip şi mai bine pronunţat.
Toţi acei cari au studiat pe infractori, în special pe cei
de obiceiu, cari se ştie că sunt adevăraţi profesionişti ai cri­
mei, nu au putut să nu recunoască existenţa tipului-profesio-
nist la aceşti infractori (a).
Detenţiunea îndelungă sau frecuentă, contactul cu indi­
vizi animaţi de aceleaşi porniri, fac pe aceşti infractori să
se imite, să se apropie în toate manifestaţiunile lor. In spe­
cial între deţinuţi mai ales când stau la un loc, există tot­
deauna unul din ei cari joacă un rol şi o influenţă fascina-
toare asupra celorlalţi. Ţinuta sa, gesturile sale, privirea,
mimica, limbajul, preferinţele şi apucăturile sale, toate sunt
imitate şi adoptate de ceilalţi, cari la rândul lor vor fi obiect
de atenţie mai târziu pentru cei novici.
La toate acestea se mai adaugă necesităţile vieţii atât în

L e s C r im in e ls ; A. Lorulot, C r im e e t S o c i é t é , p .182, P a r i s 1923 şi B ib lio ­


g r a f i a b o g a t ă d in a c e s t a u to r .
a) V ezi : G. Tarde, La c r im i n a l it é co m p a rée , p. 51. P a r i s , 1886: V .
Prins, C a u s e r i e s s u r l e s n o u v e lle s d o c tr i n e s d u d r o i t p é n a l, p. 13 B r u x e ll e s .
1901 ; Dr, Laurent, Ad. Guillot,
H a b i tu é s d e s p r i s o n s d e P a r i s , P a r i s , 1890 ;
L e s p r i s o n s d e P a r i s e t l e s p r i s o n n i e r s , P a r i s , 1890 ; Em. Michelon, U n p e u
d u l ’â m e d e s b a n d it s , P a r i s , 1921 ; R. Garofalo, L a C r im in o lo g ie , p. 75.
120, P a r i s 1 9 0 5 ; Moreau, L e m o n d e d e s p r is o n s .
- 73 —

închisoare cât şi în afară, cari fac ca aceşti infractori să se


asemene tot mai mult.
Chiar şi anumite stigmate psihice, lipsa de emoţii, de re-
muşcări, aroganţa, etc. sunt datorite tot obişnuinţei.
Problema tipului-profesionist merită deci toată atenţia.
69 - S’a atacat de asemenea cu multă vigoare unele din con-
cluziunile lui Lombroso : Identitatea criminalului născut cu
nebunul moral, şi înrudirea nebuniei morale cu epilepsia lar-
vată. Ele au părut atât de hazardate lui Moleschott, încât nu
s'a putut abţine de a spune prietenului său Lombroso, când
. le-a desvoltat în Congresul de Antropologie penală din Roma.
că prea mult sboară (il a la phrase ailce), şi că face greşeală
de a conchide generalizând prea mult (1 ).
70 — La rândul său, d. Manouvrier a combătut atavizmul cri-
mei, spunând cu ironie : „Cu cât o cauză e mai misterioasă,
cu atât mai mult e cineva ispitit a-i exagera valoarea făcând-o
să intervină ori de câte ori este în încurcătură... Nu se poate
face raţionamente asupra unei cauze de care nu se ştie nimic
decât numele; deaceea combaterea unei interpretări bazată
pe atavism, este pe atât de grea, pe cât este de uşoară afir-
maţiunea“ (2 ).
L. Proal deasemeni râde cu mult spirit de Lombroso, care
caută a explica totul prin atavism : duelul, juriul, dreptul
de graţie, eircumciziunea Ereilor, până şi chiar rezistenţa
ce se opune teoriilor sale (3).
Ch. Peré califică pură ipotesă originea atavistică a cri­
mei şi arată că în urmă Lombroso a fost silit să recunoască
influenţa patologică a infracţiunii şi analogiile numeroase ce
există între infractor şi epileptic (4).
Origina atavistică a crimei a fost combătută şi de Max
Nordau, bun prietin şi mare admirator de altmitrelea al lui
Lombroso (5).

1) A c te s d u C o n g r è s , p. 278.
2) R e v u e m e n s u e lle d e l’E c o le d ’a n th r o p o l o g i e d e P a r i s , 1891, N o . 32.
3) L. Proal: L e c r im e e t la p e in e . P a r i s , 1892, p. 8 0 şi 81.
4) Ch. Féré: o p . c it., p . 70.
5 ) A c e s t d i s t in s p u b lic is t s u s ţi n e c ă „ in fra c ţiu n e a e un p a ra s itis m li­
m a n “ , î n s ă d e o a r e c e „ p a r a s i ti s m u l e u n e p if e n o m e n a l c iv il iz a t i u n e i “ n u se
p o a te p r e ti n d e c ă a r fi o r e î n t o a r c e r e a ta v i s t ic ă . „ P a r a s i t i s m u l e u n fe n o m e n
r/e degenerescentă. D e g e n e r a tu l e un d eb il, ş i în v i r t u t e a leg ii m a i m icei
— 74

7 I — In fine, (î. Tarele susţine că explicarea infracţiune! prin


atavism şi nebunia morală sunt lucruri contradictorii. „Ne­
bunia — zice acest scriitor — este un fruct al civilizaţiunii,
ea e aproape necunoscută în clasele inculte, şi mai ales la
populaţiunile claselor inferioare. Dacă dar criminalul este
un sălbatic, el nu poate să fie un nebun, deasemeni dacă e

s f o r ţ ă r i ( d u m o in d r e e f f o r t ) el c a u t ă s ă e x p lo a t e z e p e a p r o a p e le s ă u in loc
să tră ia s c ă cu ei p e b a z a s c h im b u r ilo r e c h i v a le n te , p e n tr u că a c e a s ta îi
e s te m a i u ş o r “ . N o r d a u m a i o b s e r v ă c ă e m u l p r i m i t iv îş i e x e r c i t ă a c t i v i t a ­
te a d e li c io a s ă c o n tr a c e lo r d in a lte tr ib u r i , p e c â n d i n f r a c to r u l o e x e r c i t ă
c o n t r a s o c ie tă ţii în c a r e t r ă e ş t e . „ C iv iliz a tiu n e a f a c e d in c e în c e m a i in ­
t e n s e t e n ta tiu n ile p a r a s i t i s m u lu i şi o f e r ă în a c e la ş i tim p î n le s n ir i s p ă i m â n t ă -
to a re p e n tr u e x p lo a ta re a p a ra s ita ră a c e l o r la ţ i o a m e n i“ . N o r d a u sp u n e că
m a r e a m a j o r i t a t e a o a m e n ilo r n u m a i s c o a te d i r e c t d in p ă m â n t a lim e n te le ,
e a nu m ai e antosită, ci mutualistă, şi î n d a t ă c e în c e p e s c h im b u l în c e p e şi
t e n d i n ţ a d e a în ş e la , c ă c i e g r e u d e a d o z a v a lo r ile c h ia r p e n tr u o m u l c el
m a i c o r e c t, f ie c a r e îş i e x a g e r e a z ă s e r v ic iile c e a d u c e . „Marele provocator u-
niversal al infractiuei e legea celei mai mici sforţări“.
A c e a s t ă le g e t r a n s f o r m ă în p ă r ă s i t , a d :c ă în c r im in a l d e o b ic e iu , a t â t
p e E rc u lu l p r im itiv , c a r e f a c e s ă t r e m u r e în f a t a m ă c iu c e i lu i p e o a m e n ii
m u n c ito r i, c â t şi p e d e g e n e r a t u l d e b il, fiu a l u n e i c iv iliz a ţu n i în a i n t a t e , c a r e
s e s im te n e p u tin c io s în locul s ă u în c e a ta d e l u c r ă t o r i u n i v e r s a l i “ . L a R e v u e
1902 O c t. 15 L o m b r o s o r ă s p u n z â n d la a c e s t a r ti c o l îi d ă în p a r t e d r e p t a t e :
„N o rd au a re d re p ta te când sp u n e că to a te a n o m a liile c o n s t a t a t e d e m in e
la i n f r a c to r i n u s u n t e x a c t a t a v i c e “ : a r a t ă c ă în u ltim e le d o u ă e d iţiu n i a le
„ U o m o d e lin q u e n te “ a c i t a t fe n o m e n e c a r e nu s u n t a ta v i c e c i p a to lo g ic e ( a -
s im e t r i a f e ţii, s p a s m e le , c o n v u ls iu n iie , t ic u r le , e te ) , r e z u m â n d a c e s t c o n c e p t
fe n o m e n u l e p ile p s ie i. P r i m e ş te c o n c e p tu l p a r a s i t i s m u lu i a l lui N o r d a u , „ c a r e
c u p r in d e u n n u m ă r d e i n f r a c ţiu n i c u m u lt m a i m a r e d e c â t a ta v i s m u l “ , şi a -
p l 'c ă m a i c u s e a m ă c o m p a r a ţ i u n e a p a r a s i t i s m u lu i c r im in a l c u n o b le ţe a , c a r e ,
după d â n s u l, e cu n e p u ti n ţ ă să tră ia s c ă p rin ea în s ă ş i. R e v u e , 15 N o v ..
1902, p a g . 4 5 6 --4 5 7 .
I n t r 'u n s tu d iu p u b lic a t în R e v . d e d r e p t şi s o c io lo g ie , a n . V , v o i. I, N o .
324 (1 9 0 3 ), I ) r . 1). lo n e s c u c o m b a te te o ria lui N o r d a u , p e n tr u că nu ar
tin e s e a m a d e în ţe le s u l b io lo g ic al c u v â n tu lu i p ă r ă s i t , „ p ă r ă s i t u l im p lic â n d
simbiosa, deci conservarea, i a r nu d i s t r u g e r e a g a z d e i în in te r e s u l p r o p r i e i
e x is te n t e , c a r a c t e r cu to tu l o p u s a c ţiu n e i d i s t r u c t i v e a c r im in a lu lu i“ . O b ie c -
t iu n e a ni s e p a r c n e în t e m e ia t ă , c ă c i n u t o ţi p a r a z i ţ i i c o n s e r v ă g a z d a , în in ­
t e r e s u l p r o p r i e i e x is te n ţ e , ci u n i d u p ă c e d i s t r u g o g a z d ă t r e c la a lta . In c â t
d e s p r e o b ie c ţiu n e a c ă d a c ă s ‘a r a d m ite t e o r i a lui N o r d a u , a r tr e b u i s ă s o ­
c o tim p a r a z iţ i pe r e n ti e r i şi c a p i t a l iş ti , e a e n e în t e m e ia t ă , f i in d c ă a c e s t p a r a -
s itis m e în re a lita te opusul a u to s itis m u lu i, cum s u n te m m ai to ţi pe pă­
m â n t c a r e n e c â ş ti g ă m e x i s t e n t a p rin m u tu a lis m , i a r n u d in p r o d u c te le s o ­
lu lu i. C r i m i n a h f H n s ă n u d ă s o c ie tă ţii n ic i m u n c ă p r o d u c t i v ă d e v a l o a r e , n ic i
c a p ita l or m uncă a c u m u la ta , ca r e n ti e r u l . D easem eni d. lo n e s c u g r e ş e ş t e
75 -

nebun nu jWeite să fie un .sălbatic. Dintre aceste două teze


trebui? a alege una1' ( 1 ).
i —• Dacă apropierea între crima şi nebunie a fost cu succes
combătută de numeroşi psihiatri, în schimb s'a recunoscut că
la baza crimei se poate întâlni adeseori o cauză de ordin
psiho patologic, care să aducă pe infractor în vecinătate cu
nebunia (a).
In special cercetările mai nouţ.făcute pe tărâmul psiho­
patologiei, tind a evidenţia că dacă există in fr o c to r i-n â s c u ţi
aceştia nu sunt decât n eb u n ii, m o r a li, (b).
Nebunia morală a fost şi ea foarte mult contestată, deşi
a avut întotdeauna valoroşi susţinători (c) ; astăzi însă se
poate spune că existenţa sa este pe deplin verificată şi ştiinţa
poate trage coneluziuni pozitive din;această constatări1.
Pentru a evita un echivoc şi a nu se crede că încă se
confundă nebunia cu crima, Tanzi a propus ca nebunia-mo-
rală să fie numită im o r a lita te -c o n g e n ita lă , nebunul moral fi­
ind mai mult un eriminal-născut decât un nebun (d).
In acelaş sens s’â. pronunţat şi Patrizi, care spune că la
criminalul-născut nu trebue căutate anomalii somatice, căci
fundamentul natúréi sale criminale se află în absenţa, dofec-
tuozitatea sau pervertirea simţului moral (e).
c â n d c r e d e c ă p a r a s i t i s i n u l in f r a c to r u l u i î n c e t e a z ă b r u s c c â n d iese d i n în c h i­
s o a r e ; în î n c h i s o a r e el e r a p ă r ă s i t u l S t a tu l u i , in a f a r ă d in s o c i e t a t e el d e ­
v in e p ă r ă s i t u l p a r t i c u l a r i l o r . -
V o rn o b s e r v a în fin e c ă id e ia c ă c r im in a lu l e un p ă r ă s i t , a f o s t e m is ă
î n c ă d in 1890 d e D r. L a c a s s a g n e în P r e f a ţ a o p e r ii D - r u lu i L a u r e n t ; L e s h a ­
b i tu é s d è s p r i s o n s d e P a r i s , p. V III.
1) G. Tarde: C r im in a lité c o m p a r é e . P a r i s , 1886, p . 36 şi 37.
a) A p r o p i e r e a d i n t r e n e b u n ie ş i c r im ă îş i m a i g ă s e ş t e şi a s t ă z i s u s ţi­
n ă to r i , v. B. Malzberg O n th e r e la ti o n of m e n t a l d e f e t to d e li n q u e n c y , in J o u r ­
n a l o f A m e r ic a n I n s t, o f C r im in a l L a w and C r im in o lo g y , 1919, p . 10; V.
Anderson, M e n ta l d is e a s e a n d d e lin q u e n c y , î n M e n ta l H y g ie n e 1919, p . 3.
b ) T e z ă s u s ţi n u t ă m a i î n tâ i d e Tamburini, C o n t r ib u t i o n à 1‘é t u d e d e l'i­
d e n t i t é d e la d e lin q u e n c e c o n g é n ita le e t d e la folie m o r a l e , în A c t e s d u I
c o n g rès d 'A n t h r o p . c r im in e lle , 1887, p. 431, ş i re lu a tă în u rm ă d e Tanzi,
P a z z i m o r a li e d e lin q u e n ti n a ti, in R i v is ta s p e r i m e n t a l e d i f r e n i a tr i a X .
c ) A u n e g a t e x is te n ţ a n e b u n ie i m o r a l e : Bierre, Berthier, Kraepelin, Bon.
îigli; a u a d m i s 'o m im a i la d e g e n e r a ţ i i m in ta li, imbecili s a u p a r a n o i c i : Men
ael ş i Binswanger; a d m i t e x is te n ţ a s a : Savage, Kraft-Ebing, Hebbinghuus,
Schäle, Tanzi, Morselli, de Surio, e tc .
d ) Eugenio Tanzi, M a la tie m e n ta li, p. 641 u rm . M ila n , 1905. t
e ) M. L. Patrizi, D o p o L o m b r o s o , p. 96, M ila n o , 1916.
— 76

La aceiaş soluţiune s’au oprit şi d-nii Bianchi, de Sanciis.


Severi, K. von Birnbaum, R. Sommer şi a. (f).
Toţi aceşti psihiatri, admit că infractorul-născut nu este
de cât un degenerat-psihopatic.
Aşa dar constatările verificate de numeroşi savanţi duc
la concluziunea că există o categorie de criminali-înăscuti şi
că aceştia se identifică cu nebunii-morali.
72 — încât despre natura morbidă a crimei, epilepsia Iarvată,
. criticii au obiectat :
1 ) Că nu toţi criminalii sunt epileptici sau epileptoizi,
2) Epilepsia şi patologia în genere, exclud atavismul, pentru-
că nu se poate pretinde că epilepsia, sau o altă stare morbida,
e o întoarcere spre străbunii noştri sălbatici sau preistorici.
Acest mod de a vedea a lui Tarde, e împărtăşit chiar de
Garofalo (2).
73 — Prin urmare, tipul criminal şi natura atavistică sau
epileptoidă a crimei, sunt departe de a fi puncte câştigate în
ştiinţă. Pe de altă parte însă, credem că Tarde, dr. P. Naecke
şi Zakrewski se înşeală când afimă, că asupra acestor cesti-
uni discuţiunea e închisă (3).
74 — Tipul criminal e inspirat poate de acest mare cunoscă-
f) Leonido Bianchi, L a p e r s o n a l i t a d e l g iu d ic a b ile , în A r o h iv io d i A n _
tr o p . c r im ., P s ic h . e M e d . le g a le , 1914, f a s c . 3, a d m i t e c a ş i Tanzi p ă rere a
lu i EnricoMorselU, S e m e i o t ic a d e lle m a l a t t i e m e n t a li , II, 11, M ila n 1924, c ă
l a c r im i n a l u l- n ă s c u t e x i s t ă o d e g e n e r e s c e n t ă p s i h o - s o m a ti c ă e r e d i t a r ă ;
S . de Sanctis, P s i c h i a t r i a e c r im in o lo g ia , în S c u o l a P o s i t i v a 1921, 2 0 5 ;
Severi, T r a t a t t o d i m e d ic in a - I e g a ie , 1908 M i l a n o ; Karlvon Birnbaum,
K r h n in a l p s y h o - p a t h o lo g i e s y s t e m a t i s c h e D a r s t e l l u n g , B e r lin , 1921, a d m i t a -
l ă t u r i d e s t ă r i l e p s ih o - p a to lo g ic e ş i s t ă r i e m o tiv e .
R. Sommer, P s ic o l o g ia c r im i n a l e e p s i c o p a t o l o g ia p e n a l e s u lla b a s e d e lle
s c ie n z e n a tu r a li , T r a d u c e r e i t a l i a n ă d e P o n z o , T o r i n o 1909.
De Sarlo a Calo, L a p a to l o g i a m e n t a li in r a p p o r t o a ll’e t i c a e a l d i r i t t o ,
P a le rm o .
2) Garofalo: L a c r im in o lo g ie , <ed. V ., i r . p . 113. „ A c e a s t ă t e o r i e e în c o n -
t r a d i c ţ i u n e f l a g r a n t ă c u a a ta v i s m u lu i , c u t o a t e s f o r ţ ă r i l e lu i L o m b r o s o s p r e
a le p u n e d e a c o r d . E în a d e v ă r im p o s ib il d e a c o n c e p e p e p r i m i i n o ş t r i i stră­
m o ş i c a n i ş t e n e n o r o c i ţi e p ile p tic i“ . V e z i r e l a t i v l a e p ile p s ia l a r v a t ă . V . E r -
b ic e a n u . T e n d i n ţ e l e n o i în d r e p t . I a ş i , 1906, s u b tit l u l „ E p ile p s ia , c a f a c t o r aT
c r im i n a l it ă ţi i , ş i a f a c e r e a s o l d a tu l u i P e t r e I s p ă ş o i u “ , p. 392.
3) G. Tarde: P h i l o s o p h i e p é n a le . P a r i s , 1891, p . 49— 52. D r . P . N a e c k e :
R a p o r t l a C o n g r e s IV d e A n t h r o p , c r im . ( G e n e v a ) p . 1 , Ig n . Z a k r e w s k y , s e ­
n a t o r : R a p o r t t o t a c o lo , p . 42.
— 77 —

tor al criminalilor care1 se numeşte Dostoiewsky. „Sirotkin


—• zice el — era singurul ocnaş care era în adevăr frumos ;
cât despre camarazii lui de secţie (condamnaţi pe viaţă), în
număr de 15, ei erau oribil de văzut, fizionomii hidoase şi
dezgustătoare“ (3).
E. Ferri susţine cu multă convingere t i p u l c rim in a l. El
spune că are un răspuns decisiv contra tuturor criticilor de
biurou (di tavolino) (2). „Faptul acesta: că noi, în carcere
şi în manicomii cel puţin, ştim din caracterele somatice', mai
cu seamă în cazurile cele mai interesante, să distingem pe
omueidul născut, infractorul sângeros, de restul infractorilor
lor, după datele care le-am arătat în altă carte, nu făcând si­
logisme, ci studiind unul câte unul 1711 indivizi sănătoşi, ne­
buni şi infractori. Şi pentru mine, pozitivist, acest, fapt sin­
gur valorează cât o sută de volume silogistice ale criticilor
noştri, spre a aproba veritatea antropologiei criminale şi a ti­
pului criminal“ (3).
In alt loc dânsul zice că, dacă într’un singur caz din o
mie se poate recunoaşte un ucigaş bazându-se pe caracterele
fizionomice şi craniane, e de ajuns acest singur fapt contra
oricărei arguţii critice făcute la biurou: „Ei bine — zice
Ferri — repet că aceste experienţe eu sunt gata să le fac ori­
când vor voi, şi aceasta cred că va fi argaimentul cel mai
convingător“ (4).
Cam acelaş lucru îl spune şi Garofalo, pe care Leveille
îl numeşte un antropologist cumpănit (raisonable). Fără ca
să dau tipului criminal o importanţă exagerată — spune Ga­
rofalo — trebue să recunosc că observarea mea directă ade­

1) üostojewsky: L à M a is o n d e s m o r ts . P a r i s , 1886, p. 57.


2) P r i n c r itic i d i ta v o lin o F e r r i în ţe le g e p e a c e i c a r i fa c ş t i i n ţ a iu c a ­
b in e tu l l o r d e s tu d ii, p r in s im p le r a ţi o n a m e n te , in lo c d e a fa c e c e r c e t ă r i în
în c h is o r i.
3) E. Ferri: S o c . c r im in a le , 3 - a e d . ita l . 1892, p . 7 9 ; ed. 5 - a i r ., p. 67.
F e r r i c ite a z ă e x e m p le d e a c e ste e x p e r i e n ţ e f ă c u te d e d â n s u l în în c h is o r i.
I n t r e a lte le a f ir m ă c ă : „ L a P a r i s , în a z ilu l S _ t a A n n a , în tim p u l C o n g r e s u ­
lu i d e a n tr o p o l o g i e p e n a l ă , în p r e z e n ţ a lui T a r d e , L a c a s s a g n e şi B e n e d i c t , a m
d i s t i n s d u p ă c o n tu r u r i l e c a p u lu i, î n t r e d e g e n e r a ţ i i c a r e n e e r a u p r e z e n t a ţ i de
M a g n a n , p e v io le n ţi (o m u c iz i) d e h o ţ i “ . E d i ţ . fr. p. 68.
4) Ibidem, p. 109, e d . 2 a ita l. p. 96 şi 100 t r a d . fr. C o n f r . ş i A rcli.
d A n th r o p . C r im . IV , 533— 54 4 ; C . Lombrosso: L ‘A n th r o p o lo g ic c r im in e lle e t
s e s r é c e n ts p r o g r è s . P a r i s , 1890, p . 2 şi 12.
— 78 -

sea l-a confirmat. M'am dus de mai multe ori în închisori şi


în ocne, şi, fără să cunosc de mai înainte genul de crimă co­
mis de indivizii pe care îi observam, am putut adeseori să
disting pe condamnaţii de omor de condamnaţii de furt sau
de escrocherie. După notele mele nu m’am înşelat decât de
7 sau 8 ori la sută“ (1).
74 1 — Dacă voim să căutăm în literatură un precursor al teorii­
lor lombrosiene, vom găsi înainte de Dostojewky un alt ro­
mancier, mult ponegritul Eugène Sue, oare în romanul său
L e s M y s t è r e s d e P a r i s , a descris în chip magistral tipul cri­
minalului. (a).
Iată cum descrie Suc pe unul din eroii romanului său,
un hoţ şi asasin poreclit Maître d’Ecole :
„Ochii săi cenuşii, foarte mici,foarte vioi, foarte rotunzi,
sclipeau de cruzime, fruntea sa turtită ca aceea a unui tigru
se ascundea pe jumătate sub părul des, capul său disproporţio­
nat de mare sta înfipt între umerii largi, ridicaţi, puternici
şi cărnoşi. El avea braţele lungi, musculoase, mâna mică, gra­
să şi păroasă până în vârful degetelor“.
Mai departe vorbind de un alt asasin poreclit Gros Boi­
teux, ne spune : , , . . . fizionomia sa era bestială, ca a celor
mai mulţi din tovarăşii săi, aseraănându-se mult cu figura
buldogului, ochii iniei şi sălbatici, pomeţii obrazului eşiţi în
afară, maxilarele enorme, cel inferior foarte proeminent şi
înarmat cu dinţi lungi“;
Şi în felul acesta Eugène Sue descrie cu o preciziune
lombrosiană alte tipuri, însoţind toate aceste portrete cu o
minunată analiză a psihologiei criminalului.
75 - Vom adăoga că tipul criminal a fost susţinut de prof.
Th. Ribot în lecţiunea de deschidere a cursului său de psiho­
logie experimentală (2) şi de Max Nordau, într’un articol pu­
blicat în „La Revue“ (3), şi că însuşi M. Benedict în Con­
gresul de antropologie penală din Roma, zicea în 1885 că „mi-123

1) R. Garofalo: L a c r im in o lo g ie , V - a e d . fr., P a r i s , 1905, p. 75.


a) Aceste constatări cu privire la romancierul Eugène Sue au fost fă­
cute cel întâi de prof. Scipio Sighcle în lucrarea sa: Littérature et criminalilé
p, 8 0 şi urm. Paris, 1908.
2) G . Tarde: C r i m i n a li t é c o m p a r é e . P a r i s , 1886, p. 85.
3) L a R e v u e d u 15 O c t. 1902.
— 79 —

rocefalia occipitală este imul din semnele cele mai caracte­


ristice la criminalii prin violenţă“ (1).
In fine vom spune că un profund cunoscător al infracto­
rilor, pastorul Arboux, care în. timp de 30 ani a fost preot al
închisorilor (aumonier) zicea în şedinţa, din 29 Iunie 1904, a
Societăţii generale a închisorilor din Paris : „Sunt oameni
care au tară naturală de anormali, a.l căror viciu se vede
privindu-i. Da, sunt semne exterioare eu care cineva nu se
poate înşela, când are oarecare obişnuinţă de o certa obser­
vaţi une“ (2).
Şi e de observat că aci vorbeşte un. spiritualist, care de­
clară formal că crede în liberul arbitru (3).

1) A c te s d u 1 -e r C o n g r è s d ’a n tJ ir. c r in i., p. 102. C o u f r . Canonica: D el


r e a t o p. 20 4 , c a r e s u s ţi n e c ă e s t e o a r m o n i e si c o r e l a t i u n e î n t r e te n d in ţe le
m o r a l e a le o m u lu i ş i o r g a n is m u lu i s ă u , c a r e t r e b u e s ă s e m a n i f e s t e în fiz io ­
n o m ie şi în g e s tu r i.
2) R e v u e p é n i t e n t i a i r e X X V IH -è m e année (190) N o . 7, p . 84 8 — 849.
3) D e a l t m in t r e l e a id e ia tip u lu i c r im in a l e s te , după p ă re re a n o a s tră ,
fo a rte v e ch e . D e ja P ita g o ra s c re d e a că s e p o t c u n o a ş te m o r a v u r i l e unui
o m d u p ă e x t e r i o r u l s ă u . I a tă ce n e s p u n e A . G elliu î n N o c te s A t t ic a e , C a r ­
tea. 1 ,c a p . 9, r e la ti v la p r i m i r e a e le v ilo r d e filo s o fu l g r e c . „ I a i n a p rin c ip io
a d o le s c e n t e s , q u i s e s e a d is c e n d u m c b t u l e r a n t e r|m o io y v a )(.io v £ i. I d v e rb u m
s ig n if ie n t m o r e s n a t u r a s q u e h o m in u m e o n je c t a ti o n e q u a n d a m d e o r i s e t v u l-
tu s in g e n io d e q u e to ti u s c o r p o r i s filo a tq u e h a b itu s c i s c it a r i “ . E l în c e p e a s ă
s t u d i e z e f iz io n o m ia t i n e r i lo r c a r i s e p r e z e n t a u la e l c a s ă î n v e ţ e . A c e s t c u ­
v â n t în s e m n e a z ă a c u n o a ş te m o ra v u rile ş i n a t u r a o a m e n ilo r d u p ă t r ă s ă t u ­
r ile o b r a z u lu i, d u p ă f o r m a c o r p u lu i şi a t o t e x te r io r u l in d iv id u lu i.
la c o b N o v e i, u n p e n a l i s t d in s e c o lu l a l X V I-le a , s e p ă r e a c ă c r e d e a şi
ei îm p r e u n ă c u B a ld u s ş i a lţii în tip u l c r im in a l, c ă c i el p u n e f is io n o m ia r e a
c a o p r e s u m ţi u n e d e c u lp a b ilita te : Mala fisionomia facit praesumi, quem
vroclivum ud scelera. Tractatus s i n g u la r is , V e n e tiis . 1575, p. 94, N o . 108. A -
f a r ă d e a c e ş t ia D r. A n to n in i ( R i v is ta E m p o r iu m d in 17 M a i 1 8 9 6 ), c ite a z ă
un p r e c u r s o r a l lu i L o m b r o s o , p e S a m . F u c h s iu s . ( V e z i L o m b r o s o : la fin ele
v o l. III, e d it, V . a , p . 667. U o m o d e lin q u e n te ) , şi u n e r u d it s p a n i o l Cesar
Silio, a g ă s it pe p r e o tu l N iq u e tiu s , ie s u it d in veacul a l X V I I - le a , c a re a
s c r i s c ă o m u l c u te z ă t o r ( v i r a u d a x ) a r e : „ O s e x e r t u m , a s p e r a i r o n s , s u p e r -
e d ia a r c u a t a , n a s u s l o n g io r , d e n te s lo n g i, b r a c h i a l o n g io r a q u a e g e n u o a ttin -
g a n t. (Q . T a r d e : E tu d e s p é n a le s e t s o c ia le s . P a r i s , 1892, p. 2 8 2 ). V o m s p u n e
îru in e c ă , în z ile le n o a s t r e şi H . S p e n c e r a f o s t d e p ă r e r e c ă f is io n o m ia e
im a g in e a m o r a lu lu i. V e z i Ed. Engelhardt: D e ra n im a lité et d e s o n d ro it.
P a r i s , 1900, p. 41, n o t a 3 ).
E d e n o ta t că G a ro fa lo nu e aşa c a te g o rie ca L o m b ro so ş i F e r r i în
Privinţa tip u lu i c r im in a l. E l z ic e c ă e n e în d o i o s ca „ d a c ă nu a v e m tip u l a n -
- 80

76 — In ceeace priveşte natura morbidă a crimei, C. Lombroso,


răspunzând criticilor săi, zice ca epilepsia departe de a ex­
clude, tocmai cuprinde atavismul, fiincă deja practicianii au
observat în epilepsie obiceiuri animalice. „Desigur — zice
; dânsul :— că, pentru cine nu vede în epilepsie decât accesul
" convulsiv sau ecliivalentul psihic, sau cel puţin a b se n ţe le ,
sau ameţelile, această identificare va părea cel mai absurd lu­
cru din lume, dar lucrul nu mai e aşa dacă reuşim să cuprin­
dem cu o singură privire nu numai epifenomenele mai vădite
ale vieţii acestor indivizi, ci şi celelalte caractere secundare,
a căror totalitate constitue ceeace voi numi tipul epileptic.
Aci vom găsi reunite toate caracterele nebunului moral şi
ale criminalului născut (1).
77 — Dealtmintrelea ilustrul Maudsley crede şi el că crima
este rezultatul unei adevărate nevroze şi că are raporturi
strânse prin natura şi originea sa cu celelalte nevroze şi în
special cu epilepsia şi nevroza delirantă (2). Deasemeni el

tr o p o lo g i c a l in f r a c to r u l u i , a v e m d e s i g u r t r e i tip u r i f iz io n o m ic e c r im i n a l e :
a s a s i n i , v io le n ţi şi i m p r o b i ( l a d r i ) . C r im in o lo g ia 2 - d a , e d . (1 8 9 1 ), p . 7 0 , i ( P a r t.
II, c a p . 1). C o n f r . a s u p r a tip u lu i c r im in a l ş i G . D u p r a t , L a c r im i n a l it é d a n s
1‘a d o le s c e n c e , 1909, p . 60.
1) Lombroso: L ‘u o m o d e lin q u e n te , e d . IV , T . II, p. 2 şi 108 ş i e d . V -a .
T . I I , p. 71 şi 199. P a r t . V , c a p . 1 ş i c a p . V II. C o n f r . A c te s d u C o n g r e s
d 'A t h r o p . c r im . d e R o m a , p. 232 ş i p . 102. O a p ă r a r e a a ta v is m u lu i î n r u d it
c u e p ile p s ia , în F e r r i : S o c io lo g ia c r im i n a l ă , T o r in o , 1892. L a n o i, v e z i d e s p r e
e p ile p s ia J a r v a t ă Vesp. Erbiceanu, C u r i e r u l J u d i c ia r , 1903, N 4 e 59 ş i 97.
2) Mandsiey: L e c r im e e t la fo lie , 5 - è m e e d . P a r i s , 1888, p . 30. S e p a r e
c ă i d e a n a tu r i i e p ile p to id e a c r im e i a f o s t i n s p i r a t ă d e m a r e l e s c r i i t o r r u s
D o s to i e v s k y , c a r e a t r ă i t m u lt t im p i n c h 's c u c r im in a lii şi c a r e p a r e c ă a
i n s p i r a t m u lte d in id e ile lo m b r o s ie n e . E l s e î n t r e a b ă în u n a d in o p e r e le s a le ,
cum se face c ă ap ro ap e t o a t e c r im e le su n t a tâ t d e le s n e d e s c o p e r i te şi
p e n t r u c e s e g ă s e s c a ş a d e u ş o r u r m e l e a p r o a p e a le t u t u l o r u c ig a ş i l o r . D u p ă
D o s to i e v s k y , p r i n c i p a l a c a u z ă n u e s te n e p u ti n ţ a m a t e r i a l ă d e a a s c u n d e c e v a .
c i c h ia r p e r s o n a l i t a t e a i n f r a c to r u lu i. „ A p r o a p e t o t d e a u n a — z ic e D o s t o j e w s k y -
i n f r a c to r u l s e g ă s e ş te în m o m e n tu l c r im e i î n t r ‘o m iş c a r e de v o i n ţă ş i d e
în ţe l e g e r e , d in a c e a s t ă c a u z ă el s e p o a r t ă c u o n e g h io b ie c o p il ă r e a s c ă , o u -
ş u r i n ţ ă f e n o m e n a lă , a tu n c i c h ia r c â n d c ir c u m s p e c ţ iu n e a şi p r u d e n ţ a îi e r a u
m a i tr e b u i n c i o a s e . R a s k o ln ic o f f aseam ănă a c e a s tă e c lip s ă de ju d e c a tă şi
a c e a s t ă I p s ă d e v o i n ţă u n e i afecţiuni morbide, c a re se d e s v o ltă tr e p ta t, a-
ju n g e l a m a x i m u m d e i n te n s i t a t e p u ţin î n a i n t e d e s ă v â r ş i r e a c r im e i, s u b ­
s i s t a în a c e e a ş i f o r m ă în m o m e n tu l c r im e i, ş i î n c ă v r e - o c â t v a tim p în u r m ă
(m a i m u lt sau m a i p u ţin , după i n d iv iz i) , p e n tr u a în c e ta cum în c e t e a z ă
b o a le le . U n p u n c t d e d e s l u ş i t e r a a c e la d e a s e ş t i d a c ă b o a l a d e te r m i n ă c r i ­
m a , s a u d a c ă c r im a e a î n s ă ş i , în v i r t u t e a p r o p r i e i s a le n o ţiu n i, n u e to td e a u n a
— 81

arată că e o legătură strânsă între crimă şi nebunie îl), ceea-


ce este admis şi de distinsul alienist Ch. Féré, când zice •
,,Precum medicii nu pot să se înţeleagă asupra limitelor din­
tre raţiune şi nebunie, tot atât de puţin ei sunt în stare săi
arate marginea precisă dintre nebunie şi crimă“ (2).
Şi în altă parte, acelaşi autor ne spune că „Criminalii şi
rielicuenţii sunt anormali atât sub punctul de vedere psihic cât
şi sub punctul de vedere fizic. In starea actuală a ştiinţei, este
tot atât de imposibil de a stabili o limită între crimă şi ne­
bunie pe cât este de a da o probă obiectivă de existenţa liberu­
lui arbitru (3).
E. Ferri, rezumă foarte bine aceste idei, spunând cu
drept cuvânt că „Crima şi nebunia sunt două ramuri ale tul-
pinei unice a degenerescenţii omeneşti (4).
78 — Aşa dar aceste Gestiuni nu sunt definitiv rezolvate, şi
discuţiunea nu e încă închisă asupra lor. Insă, după cum am
spus, tocmai din această cauză ştiinţa penală nu se poate fo­
losi de aceste concluziuni ale lui Lombroso, care până astăzi
rămân simple ipoteze foarte contestate şi contestabile.
79 — Rezultă de aci că dreptul penal nu poate trage nici un
folos din antropologia penală, şi că lucrările şcoalei pozitivi­
ste penale nu au făcut decât să provoace nişte discuţiuni
sterile ?
Dacă teoriile nouei şcoale s’ar reduce numai la tipul cri­
minal, (5) ori la originea atavistică sau epileptoidâ a crimei,
în s o ţit d e un fe n o m e n m o rb id “ . C r im e e t c h â tim e n t. P a r i s , P lo n - N o u r it,
1 1 -è m e é d . p. 8 8 — 89.
D e sp re n e p re v e d e re a c r im in a lilo r , când c o m it c r im e , v o r b e ş t e şi E.
F e rri: L e s c r im in e ls d a n s l‘a r t . P a r i s , 1908, p . 63. „ O f e n o m e n a l ă n e p r e -
v e d e r e , d e - a a l ă s a p r e tu t i n d e n i u r m e le c r im e l o r l o r “ .
Trousseau c it e a z ă u n caz im p o rta n t de e p ile p s ie la rv a t: Un l u c r ă to r
c a r e m e r g e a p e d r u m m â n c â n d o b u c a t ă d e p â in e pe c a r e o t ă i a c u c u ţitu l,
t r e c â n d p e l â n g ă el u n o m , l u c r ă to r u l b ă g ă c u ţitu l î n t r 'î n s u l , a p o i î ş i c o n ti­
n u ă d r u m u l şi m â n c a r e a , c a şi c u m n u s ‘a r fi în tâ m p la t n im ic . O r i g i n e a a-
t a v i s t i c ă a f o s t c o m b ă t u tă şi d e M a x N .o rd au .
1) Maudsley, o p . c it. p . 57.
2) Ch. Ferré, D é g é n é r e s c e n c e e t c r im in a lité . P a r i s , A lc a n p. 9 7 . P r o î
G a rço n e d e p ă r e r e c ă ş c o a la a n tr o p o l o g i c ă p e n a lă e e x a g e r a t î n ti n d e r e a
e p ile p s ie i. C o d e p é n a l, a r t . 64, N o . 19.
3) Ch. Ferré, op. cit. . 60.
4 ) E. Ferri: L e s c r im in e le s d a n s l 'a r t , e t la l i t t é r a t u r e . 3 -a e d iţ . P a r is .
1908, p. 14.
5) C um z ic e a F. Grispigni cu iro n ie v o r b in d d e e r o rile şi le g e n d e le
82

după cum cred multe persoane a căror ştiinţă e formată din


lectura uşoară a gazetelor, negreşit că noua şcoală n’ar fi a
dus mare câştig ştiinţei în general şi dreptului penal în par­
ticular.
Dar tipul criminal e numai concepţiunea simplistă şi vul­
gară a şcoalei, singura pe care au înţeles-o spiritele superfici­
ale, care nu s’au trudit ca să studieze principiile şcoalei pozi­
tiviste penale. De aci iluziunea multor pesoane care cred că
au înmormânat şcoala pozitivistă lombrosiană, fiindcă au
combătut, cu o competinţă şi un succes mai mult sau mai
puţin problematic tipul criminal susţinut de Lombroso, Ferri,
Fioretti şi alţii. (1).
80 - E adevărat că Lombroso însuşi a îndreptăţit această idee
greşită prin importanţa exagerată pe care o dă tipului crimi­
nal în antropologia criminală.
In tipul criminal stă sâmburele întregei sale teorii : „Fă­
ră tip criminal, în adevăr — zice Lombroso — nu există cri­
minal născut, şi fără criminal născut nu există antropologie
penală. Deaeeea e straniu a vedea că unii se pretind cultiva­
tori ai antropologiei penale şi totuşi neagă tipul. Se pot ase­
măna unui fiziolog, care n’ar crede în anatomie, sau unui pic­
tor care n’ar admite desemnul“ (2).
In aceasta Lombroso, credem, se înşală tot atât de mult
cât se înşeală şi adversarii săi, când socotesc că existenţa
antropologiei penale e legată de tipul criminal, de infracto­
rul născut, ori de origina atavistică sau epileptoidă a crimei.
Că antropologia ar avea cu mult mai mare importanţă teo-

germane a su p ra t e o r i i lo r şcoalei positiviste penale: „ T o a tă a c e a s tă o p e ră


m ă r e a ţ ă şi g e n ia l ă s e r e z u m ă ( p e n tr u Q e r m a n i ) în t e o r i a tipului criminal, şi
c u m p r o f e s o r ii g e r m a n i, p r e u m b l â n d u - s e pe s tra d e , nu î n tâ l n e s c a c e s t tip,
o p e r a lu i L o m b r o s o şi a î n tr e g e i a c e s t e i şc o li ita lie n e e s te î n l ă t u r a t ă şi l u a t ă
în r â s . „ S c u o la p o s i t iv a “ d jn 1908, d u p ă c i t a r e a R e v . p é n . 1911, p. 1011.
1) G. Cantilli, la C u r s u l s ă u d e d r e p t p e n a l (p . 8 2 ), r e z u m ă a s t f e l c e s -
t iu n e a ş c o a le i l o m b r o z ie n e : „ S is te m u l lu i L o m b r o s o c o n s is tă în a z ic e c ă
o m u l n a ş t e c r im in a l ş i c ă tr e b u e s ă c ă u t ă m a-1 î n d r e p t a “ .
2) C . Lombroso: L ’U o m o d e lin q u e n te , V - a e d „ T o r in o , 1897. — A tla n te :
P r e f a z i o n e p. III ş i IV . Ferri în s u ş i, c u t o t r e s p e c tu l s ă u p e n t r u L o m b r o s o ,
r e c u n o a ş t e c ă o p e r a lu i L o m b r o s o s ‘a n ă s c u t c u d o u ă p ă c a te o r i g i n a r e : 1)
D e a fi d a t , c e l p u ţin în f o r m ă , o p r e d o m i n a n t ă e x c e s i v ă e le m e n te lo r c r a n e o îo -
g ic e şi a n tr o p o m e t r i c e , f a ţ ă c u c e le p s ih o lo g ic e şi 2) D e a fi c o n f u n d a t p e
t o ţi c r im i n a l ii î n t r 'u n s i n g u r tip .— P ă c a t e , c a r e , d u p ă Ferri. -<r fi î n c e t a t în
u r m ă . S o c io lo g ie c rim in e lle , c a . ir ., 1905 p. 48.
— 83 —

retica şi mai ales practică, dacă s’ar dovedi existenţa tipului


criminal, lucrul e foarte evident, dar lipsa perfecţiunii ideale
a unei ştiinţe nu este un motiv de a tăgădui existenţa ei şi de
a nu o cultiva, nădăjduind o mai mare desvoltare ulterioară.
81 — Marele merit al lui Lombroso este că el a cre a t a n tr o p o ­
lo g ia p e n a lă , adunând, sistematizând şi făcând şi cercetări
personale asupra tot ce priveşte pe infractor, sub raportul fi­
ziologic, psihologic şi biologic.
Nu e necesar şi nici cu putinţă ca, creatorul unei ştiinţe
să fie în acelaş timp şi desăvârşitorul ei. Chimia n’a rămas
acolo unde era pe timpul lui Lavoisier, nici antropologia ge-
, nerală unde era pe timpul lui Broca.
Chiar dacă Lombroso s’ar fi înşelat asupra amănuntelor,
mergem mai departe, chiar dacă multe din coneluziunile sale
ar fi greşite, vom zice cu Em. de (lirardin : „La justesse
d’une idée est indépendante de ses moyens d’aplication“ (1).
Erorile lui Lombroso se vor îndrepta cu timpul, dar ştiinţa
, penală îi va fi totdeauna recunoscătoare, fiindcă a pus-o pe
adevărata cale, arătându-i metoda, şi, în ştiinţă, metoda joacă
un rol însemnat, ea este factorul principal al isbândei. Pro­
fesorul delà Turin e cel dintâi care a supus pe infractor la
un examen amănunţit sub punctul de vedere fiziologic, psiho-
logic şi biologic, creând astfel antropologia penală, după cum
Broca a creat antropologia generală (2).
82 — însuşi Tarde criticul aprig al lui Lombroso, care nu-1
cruţa cu nici o ocaziune, îi recunoaşte această paternitate,
relevând că acesta e marele său mei’it.
„Meritul lui Lombroso — zice Tarde — e micşorat în
ochii noştri, prin această lipsă de metodă, prin această in-

1) Em. de Girardin: L e d r o i t d e p u n ir . P a r i s , 1871, p . 11.


1) L u c r u c u r io s . A c u m 55 d e a n i, u n o b s c u r a u to r r o m â n d e d r e p t p e ­
n a l s u s ţi n e a , c u m u lt î n a i n t e d e a s e n a ş t e ş c o a la p o s i t i v ă p e n a lă , c ă d r e p ­
tu l p e n a l tr e b u e s ă s e în te m e e z e p e s tu d iu l fiz ic , m o r a l şi so c ia l a l o m u lu i.
O b ie c tu l d r e p tu lu i p e n a l — z ic e V . P e t r o n i, s u b titlu l d e ş tiin ţe le o b lig a to r ii
a le d r e p tu l u i p e n a l — e s te o m u l, c o m p u s d i n s p ir it ş i d in c o r p ; a ş a to a te
ş t i in ţ e le c e s e r a p o r t e a z ă l a s tu d iu l lu i f iz ic ş i m o r a l n e v o r fi d e a j u t o r la
d r e p tu l p e n a l. D a r fiin d c ă d r e p tu l s e o c u p ă d e om c a m e m b r u a l s o c ie tă ţii
e 1 n u s e p o a te c o n c e p e f ă r ă id e ia d e s o c ie ta te , p r in u r m a r e t r e b u e a s e m a i
a d ă o g a şi ş t i i n ţ a a t i n g ă t o a r e d e s o c i a b i l it a t e a o m u lu i. V . Petroni, C om en­
t a r i i le d r e p tu lu i p e n a l. B u c u r e ş ti, 1857, p. 48.
— 84

suficienţă de critică, prin iicenstă complicoţiune dezordonată


de fapte eterogene, prin această înclinare a sa do a lua ca
probă a unei regule o acumulare de excepţiuni, în sfârşit prin
această precipitare nervoasă de judecată şi această obsedare
de ideii fixe, ea să nu zic căzătoare (filante), care se observă
in toate scrierile sale ; impetuozitatea răpitoare, bogăţia de
idei şi ingeniozitatea sa originală nu ne poate face să le
uităm.
A c e s t c e r c e tă to r e n tu z ia s t nu e m a i p u ţin a d e v ă r a tu l
c r e a to r a l ş t i in ţ e i n u m ită cu u n n u m e d e s tu l d e n e p o t r i v i t ,
d e a ltm in tr e le a , a n tr o p o lo g ia p e n a lă , ş i im p u ls iu n e a ca re în -
d r u m e a z ă în m u ltip le le c ă i a le a c e s te i ra rn u re d e s tu d ii c h ia r
in a fa r ă d in I ta lia , a tâ te a s p i r it e d is tin s e , e m a n ă d e la
d â n s u l“ ( l ) .
83 — In afară de aceasta, Tarde recunoaşte că psihologia in­
fractorilor, pe care Carmignani nu o considera necesară şti­
inţei dreptului (2), a fost tratată de Lombroso în mod magis­
tral, şi că ea o operă neperitoare. Aşa dar, chiar după Tarde,
celebrul profesor dela Turin are un îndoit merit: 1) De a fi
creat antropologia penală, îndrumînd o mulţime de învăţaţi12

1) G . Tarde: P h ilo s o p h ie p é n a le , p. 4 7 : a c e la ş i lu c r u ‘1 r e c u n o a ş t e A .
V a c c a r o , u n a l t c r it i c a l lui L o m b r o s o : „ C u t o a t e d e f e c te le a c e s t e a ş i m u lte
a lte lg j,c a re s e p o t d e s c o p e r i în l u c r ă r il e lu i L o m b r o s o , e c e r t c ă im p u ls iu n e a
d a t ă d e e l a c e s t u i g e n d e s tu d iu a f o s t f e c u n d ă şi v a d a m a i m a r i f r u c t e c u
c â t c e r c e t ă r i l e v o r fi m a i b in e î n d r e p t a t e , a d ic ă în c o n f o r m i t a t e c u r e z u l ta ­
te le s o c io lo g ie i. T r e b u e în c ă s ă o b s e r v c u s a t i s f a c e r e c ă a n t r o p o l o g i a p e n a l ă
s e p o a te s p u n e c ă e b in e p u s ă p e c a le , ş i c ă p r in u r m a r e b e n e fic iile s a l e n u
s e v o r a ş t e p t a m u lt t im p “ . A. Vaccaro: G e n e s i e f u n z io n e d e lle le g g i p e n a le .
T o rm o 1908, p . 20 1 . In fin e P. Cuche, c a re de a se m e n e a nu e p a r tiz a n al
s c o a le i ita l ie n e , s p u n e c ă : „D acă a z i c rim in a lita te a ap are ca o p ro b le m ă
s o c ia lă şi a n tr o p o l o g i c ă în a i n t e d e a s e p u n e c a o p r o b le m ă j u r id i c ă , a c e a s t a
sc d a to re ş te ş c o a le i p o z itiv e ita lie n e “ . R é v . p é n ite n tia ir e , 1902, p . 838 şi
1907 p. 950.
2) L a 1831 C a r m i g n a n i c r i t i c ă p e a c e la c a r e c u S c h a u m a m i şi C l a n s
v o ia u să pună şi p s i h o lo g ia p rin tre c u n o ş t in ţ e le n e c e sa re ş t i in ţ e i p e n a le
( ş t i in ţ a s i g u r a n ţ e i s o c ia le , c u m o n u m e ş te C a r m i g n a n i) : „ A u f o s t u n ii —
z ic e d â n s u l — c a r e a u c r e z u t, c ă a c e la c a r e s e o c u p ă c u ş t i i n ţ a s i g u r a n ţe i
s o c ia le , t r e b u e s ă îm b r ă ţ iş e z e a p r o a p e t o a t e o b ie c te le s p e c u la ti v e s a u p r a c ­
tic e a le ş t i in ţ e i o m e n e ş ti, s u in d u - s e p â n ă la m is te r e le n e s t r ă b ă t u t e a le p s i ­
h o lo g ie i, c o h o r â n d u - s e p â n ă la p a lp a b ile le p r o d u c ţiu n i a le a r t e l o r m e c a n ic e ,
d a r a c e s t c e r c e s t e î n ti n s p e s te m ă s u r ă “ . Carmignani: T e o r i a d e lle le g g i, I,
p a g . 187.
— 85 —

să facă aceste cercetări folositoare, şi 2) De a fi făcut psiholo­


gia infractorului cum nimenea înainte de dînsul n’a făcut-o.
Toţi recunosc că L’Uomo delinquente e cel mai bun studiu dè
psihologie a infractorului ce s’a publicat până astăzi.
84 — Dacă Lombroso n’a isbutit şi în partea anatomică, fizio­
logică ori patologică, lucru nu e de mirat ; el nu a fost un a-
natomist, fiziolog ori patolog, ci un psihiatru, şi prin urmare
era natural ca studiul său asupra psihologiei..infractorului să
fie superior celorlalte. Tor veni însă mai târziu specialişti
care vor complecta opera lui Lombroso, făcând celelalte studii
asupra infractorului cu aceiaşi competinţă, cu caia1 dânsul a
studiat psihologia lui. In urmă, sinteza acestor studii va fi
întreprinsă cu mai mult succes decât a făcut-o Lombroso, care
poate că a avut păcatul de a se fi prea grăbit să o facă, dar
are incontestabil meritul de, a fi deschis o cale nouă în ştiinţă.
85 — Dealtmintrelea, nu trebue să uităm că Lombroso e cel mai
ilustru dintre aceia cari au contribuit la înmormântarea şeoa-
lei clasice penale, şcoală care trebuia înmormântată, căci du­
sese ştiinţa penală la faliment. „Şcoala clasicii—după cum zi­
cea Benedict în Congresul de antropologie penală din Roma—
este în acelaş timp şcolastică, pentrucă metoda sa e în întâr­
ziere cu 350 de ani, jjentru că ea n’a, ajuns încă la metoda in­
ductivă care datează delà „Nóvum orgánum“ al lui Bacon de
Verulam. Cu toate că în timpul său, ea a exprimat <ftn progres,
azi ea constitue un anahronism“ (I). -
85 1 — Cineva a spus odată : „Timpul este cel mai desăvârşit
cavaler; mai curând sau mai târziu el dă satisfacţie thtutor.
Niciodată acest adevăr nu a părut mai evident de cât a-
tunci când ne gândim la opera marelui savant Lombroso, atât
de criticată şi de ironizată acum 40 de ani, atât de cu sfinţenie
şi admiraţie privită astăzi.
Nimeni, dar absolut nimeni, nu mai are curajul de a con­
testa însemnătatea covârşitoare pe care a avut-o opera lin
Lombroso în renaşterea ştiinţei penale. Criticele de amănunt,
asupra ipotezelor lui au rămas pe a doua linie pentru ca în
primul rând să ia loc opera în întregimea ei, ca un monument
de muncă perseverentă, de vederi noui, de îndrumări pre­
ţioase.
l ) A c te s d u I - e r C o n g r è s d ‘A n th r o p . c r im in e lle , R o m a , p. 322.
— 8 6 -

Opera lui Lombroso este o opera de directive, un model de­


stinat a servi nu de copie, ci ea orientare.
K suficient a mai cita numai câteva păreri, exprimate de
iluştrii adversari ai teoriilor lobrosiene, pentru a vedea încă
odată meritele marelui savant.
Maurice de Fleury: „Această operă ilustră (L’Uomo de-
linquente) cu toate că nu preţuieşte poate tot sgomotul pe care
la făcut, a avut totuşi marele merit de a fi aruncat sămânţa,
de a fi făcut să încolţească şi să se înmulţească ideile noui, de
a fi c.v'eiat_o bitrc.-upt gencraiie de savanţi cari s’au consacrat
studiului crimei şi pedepsei (a).
Eugène Garçon spune în importanta operă Le droit pénal,
apărută abia cu puţin înainte de moartea sa:
„Atrăgând atenţiunea penaliştilor şi marelui public asu­
pra problemelor pe cari le-a ridicat, şcoala antropologică a
contribuit în cel mai mare grad la progresul studiilor crimi-
nologice. Ar fi nedrept de a nesocoti serviciile pe cari şcoala
italiaiiă le-a adus punând problema criminalităţii pe tărâmul
experimental“ (b).
Prof. Auguştino Gemelli: „Cu toate acestea Lombroso a
avut un mare merit şi noi trebue să’l recunoaştem în mod
leal. El a îndrumat către studiul ştiinţific al infracţiunei, pri­
vită obiectiv ca o deviaţiune delà activitatea socială normală
a individului“ (c).
In fine omagiul cel mai deplin s’a adus lui Lombroso cu
ocaziunea deşvelirei monumentului său la Verona — 25 Sep­
tembrie 1921 —- când savanţi din toate colţurile lumii au ve­
nit să aducă omagiul lor memoriei ilustrului criminolog (d).
86 — Lăsând la o parte discuţiunea asupra teoriilor lombro-
siane, să cercetăm mai de aproape principiile nouei şcoale
penale şi să arătăm în ce ele diferă de acelea ale vechii şcoale.

a) Maurice de Fleury, L ‘â m e d u c rim in e l, p . X II, E d . III. P a r i s 1913.


b) E. Garçon, L e d r o i t p é n a l, p . 137, P a r i s , 1922.
c) Augostino Gemelli, L e d o t r in e m o d e r n i d é lia d e lin q u e n z a , p. Î 1, ed.
III, M ila n o 1920.
d ) M o n u m e n tu l d e là V e r o n a a f o s t r i d ic a t p r in s u b s c r i p t iu n e p u b lic ă , la
c a r e a u c o n tr i b u i t 2 4 d e n a ţiu n i. V e z i la S c u o la P o s i t i v a , 1921, p, 489.
— P ro fe so ru l L acassag n e şi g in e r e le şi su c c e so ru l să u P r o b E tie n n e
M a r tin a u r i d ic a t d e a s e m e n e a u n b u s t lu i L o m b r o s o în a m f i t e a tr u l l a b o r a to ­
r u lu i d e m e d i c in ă - le g a lă d in L y o n . V . L a S c u o la P o s it i v a , 1921, p. 376.
87 —

Relativ la infracţiuni, şcoala pozitivistă penală respinge


vechea clasificare în crime, delicte şi contravenţiuni, divi­
ziune arbitrară şi lipsită de orice bază ştiinţifică (1).
Se ştie că crimele sunt infracţiunile cele mai grave, de­
lictele 'cele mijlocii, iar coutravenţiunile cele mai mici, dar
care e criteriul ştiinţific al acestei clasificări 1 Chiar parti­
zanii şcoalei clasice penale, recunosc că nu există nici unul, şi
probă că e aşa e că crima de eri, devine azi delict gratie apre-
cierii judecătorilor, sau atot puterniciei legiuitorilor.
In locul acestei clasificări neraţionale, noua şcoală penală
susţine clasificarea infractorilor, ceeace e consecinţe modului
său particular de a studia criminalitatea.
87 - In adevăr, upa din distincţiunile fundamentale între
şcoala clasică şi cea pozitivă de drept penal este că acea din
urmă studiază pe infractor, iar nu infracţiunea ca o entitate
abstractă şi de sine stătătoare (2). Pentru a arăta cât de im­
portantă e aceasta, şi ce folositoare rezultate va da în ştiinţa
penală E. Ferri face comparaţiunea următoare: Până la în­
ceputul veacului al XlX-lea medicina practică urmă metoda
fizică şi abstractă ; ea era o adevărată nosologie, fiindcă se
ocupa nu mai cu studierea şi căutarea boalelor ca entităţi
abstracte. Medicii se preocupau foarte puţin de bolnav şi se
îngrijeau numai de boală. Mai târziu medicina s’a hotărât să
cerceteze şi să ţină seamă şi de persoana bolnavului, de pre­
cedentele, genul său de viaţă, ascultaţiunea, percuţiunea, ter-
mometria, examenul urinei, ereditatea şi altele ; cu alte cu­
vinte, nu s’a mai cercetat boala în abstrat, ci concretizată
in bolnav, şi numai de atunci medicina practică, pusă pe o
bună cale, a făcut progrese mari. Tot astfel este şi cu ştiinţa
penală, pe cât timp ea va studia numai infracţiunea şi nu pe
infractor.
Distinsul penalist italian declară de altmintrelea că nu
contestă utilitatea studiilor asupra infracţiunii, dar crede că,12

1) „ E a s e o c u p ă a c la s a m a i m u lt i n f r a c to r ii d e c â t in f r a c ţi u n i le ; a o b ­
se rv a m a i m u lt d e c â t a d e d u c e “ . Tarde: P h i l o s o p h ie p é n a le .
2) E. Ferri: L a s c u o la c r im in a le p o s itiv a . C o n f e r in ţă , N a p o li, 1885, p.
21. Şi d r. R . T a v e r n i, p ro feso r la .U n i v e r s i t a t e a d in C a ta n ia : „A s t u d ia
p e i n f r a c t o r m a i m u lt d e c â t in f r a c ţi u n e a , a c e s t a e a d e v ă r a t u l s p i r i t a l c r i ­
m in o lo g ie i m o d e r n e “ . C o n g r è s d 'A n t h r o p o l o g ie c rim in e lle d in P a r i s , 1889. In
A r c h iv e s d ‘a n th r o p . c r im in e lle , IV , p. fiO.
— 88 —

pentru ca ştiinţa penală să facă un progres serios, trebue a


studia mai de aproape pe infractor, cu atât mai mult cu cât
studiul infracţiunii a ajuns la atâta perfecţiune încât aproape
nu mai rămâne altceva de făcut în această privinţă decât a
comenta tratatele clasice (1).
Această din urmă observaţiune fusese făcută cu mult
înainte, de Carrara, care, la 12 Noembrie 1873, sfătuia pe
elevii săi să facă cercetări mai mult asupra procedurei pe­
nale, căci asupra dreptului penal, aproape nu mai e nimic de
scris, după ceeace fu făcut de părinţii noştri (2).
88 - Ideia înţeleaptă de a se preocupa mai mult de infractor
decât de infracţiune, este de altmintrelea foarte vecbe, căci
o găsim chiar în antieitate. In Oraţiunea pentru Sylla, Cice­
rone zice judecătorilor : ,,1’n toate afacerile, care sunt mai
grave şi mai mari, trebue a cântări ceeace a yoit, a cugetat
cineva, nu după infracţiune, c i d u p ă m o r a v u r ile a ce lu ia ele
ca,re e v o r b a “ (3).
Această idee o găsim şi la ilustrul Carrara, care a scris
aceste înţelepte cuvinte :
„Maxima ci ch a cu n se lo n s e s o e u v r e s nu e totdeauna ade­
vărată' în dreptul penal, unde adesea cineva răspunde de
fapta altuia. In dreptul penal, în schimb, trebue să fie abso­
lută maxima : à ch a cu n s e lo r s a m é c h a n c e té , pentru că, dacă
gravitatea faptei e tipul pe care se determină cantitatea poli­
tică a infracţiunei, m o r a lita te a a g e n tu lu i e tipul pe care res­
ponsabilitatea individuală mai întâiu se constitue, după aceia
se modifică, se măsoară şi se gradează. Principiu de eminentă
veritate morală şi logică în acelaş timp, care nu poate să nu
domine în ştiinţă şi să nu triumfe în practică“ (I).
Din contră, în plin secolul al XIX-lea, Tissot e de părere
că infracţiunea voluntară e măsura pedepsei, şi nu gradul de
răutate în intenţiune. „A pretinde — zice dânsul — să se mă-

1) E. Ferri: S o c io lo g ia c r im in a le . T o r in o , 1892, p. 7, 17— 19 ş i t r a d ,


i r . p . 13.
2) Fr. Carrara: O p u s c o li d i d i r i t t o c r im in a le , v o l. V , p . 39.
3) „ O m n ib u s in r e b u s , in d ic e s , q u a e g ra v io re s m a j o r e s q u e s u n t , q u id
q u is q u e v o l u e r i t , c o g i t a v e r i t , non ex crimino seci ex moribus ejus qui ar-
guitur, est pondermdum " . O r a t io p ro P . S y lla , c a p . X V .
4) Fr. Carrara: S tu d io su l c o n a t o e s u lla c o m p lic ita , p a r . 27 9 — 291.
— 89 —

soare gradul de răutate, şi nu numai actul rău,... este a uita


că justiţia penală nu are de obiect retribuirea răului fizic prin
răul moral, că ea nu se întemeiază pe principiul expiaţiu-
nei“ (11.
89 — Fiindcă şcoala positivistă penală se ocupă mai cu seamă
de studiul infractorului (Uomo deiinquente, al lui Lombroso).
de aceea ea s’a numit şcoala de antropologie penală (crimi­
nală).
Ce este antropologia penală şi care e obiectul ei ?
Antropologia generală — după cum a definit-o Broca,
părintele ei — este ştiinţa care are de obiect grupul omenesc
considerat'în totalitatea sa, în amănuntele şi în raporturile
sale cu restul naturii. De Quatrefages o defineşte mai scurt:
„Istoria naturală a omului“. Prin urmare, antropologia pe­
nală e acea parte a antropologiei generale, care se ocupă cu
studiul omului criminal (al infractorului).
90 — Dacă adepţii şooalei positiviste sunt uniţi asupra punc­
tului că trebue studiat infractorul, şi, în consecinţă, că divi­
ziunea infractorilor prezintă un mare interes ştiinţific şi prac­
tic, pe când aceea a infracţiunilor n’are decât interes legal,
ei -sunt însă departe de a se înţelege asupra celei mai bune
clasificări. Sunt clase, sau mai bine zis categorii de infrac­
tori, primite de toţi, sunt altele care sunt contestate şi con­
testabile. Trei clase de infractori foarte distincte au fost pri­
mite în ştiinţă drept bune: infractorii născuţi, de obicei şi
de profesiune.
91 — a) I n f r a c to r u l n ă s c u t (deiinquente sau criminale nato :
criminel-ne).
Această primă clasă a fost studiată de Cesar Lombroso.
în primul volum al operei sale capitale, care e total consa­
crat lui: d e iin q u e n te n a to e p a z z o m o ra le (2). După un stu­
diu amănunţit al acestei clase de infractori, Lombroso afirmă
că infractorul născut are o organizare fizică, morală şi inte­
lectuală particulară. Prin conformarea fizică el se apropie de
omul primitiv, şi ar fi, prin urmare, o reîntoarcere la tipuri12

1) I. Tissot: L e d r o i t p é n a l, ? - è m e é d . P a r i s , 1888, T . I, p . 146. L iv r e I.


c h . V II N o . 2, C o n f r . C a r r a r a , P r o g r a m m a , p a r . 737.
2) A c e a s ta în e d itiu n e a IV -a ; în u ltim a c d itiu n e a V -a s e ocupă de
i n f r a c to r u l n ă s c u t şi în v o l. II.
90 —

ancestrale dispărute de mii de ani. Având o conformare fizică


deosebită, el nu se poate reformă, fiindcă nici o pedeapsă nu
poale reforma fizicul produs prin cauze depărtate de mii
de ani.
Consecinţa logică a acestor idei este, că infractorul năs­
cut fiind o ramură nu numai uscată, dar chiar vătămătoare
pentru societate, trebue eliminat dintr’însa nu din ideia de
răzbunare, ci în interesuJLsalutel. sociale^
g2 — -De aceşti crimiali născuţi, un filozof francez de mare
valoare, răpit prea de timpuriu ştiinţei a zis: „Adevăraţii in­
fractori. infractori de temperament, aceia care sunt atinşi -de
aceea ce se numeşte nebunia morală, ignoră absolut remuş-
carea, pentrucă ei sunt cu totul adaptaţi crimei, ei sunt făcuţi
pentru mediul amoral în care trăese, se găsesc acolo foarte
bine, şi nu au nici o dorinţă ca să-l schimbe“ (1).
93 — Ideia infractorului născut şi incorigibil este luată de
Lombroso din scrierile marelui romancier rus Dostojewsky,
care este un profund cunoscător al infractorilor fiindcă a
fost ţinut ani întregi închis cu dânşii (2).
De nenumărate ori Dostojewsky repetă că infractorul nu
arată nici o căinţă în închisoare.
„Intre camarazii mei de lanţuri am cunoscut omorâtori
care erau atât de veseli şi fără grije, încât s’ar fi putut face
prinsoare sigură că niciodată conştiinţa lor nu le făcuse cea
mai mică imputare“ (3). Mai departe adaogă : „Am spus-o
deja că în timp de mai mulţi ani nu am observat nici cel
mai mic semn de căinţă, cea mai mică neplăcere (malaise)123

1) M. Guyau, L ’i r r e lig io n d e l’a v e u i r . P a r i s , 1893, e d . V - a p. 356. A -


c e a s t â id ee e a d m i s ă si d e /:'. Beaussire, P r i n c i p e s d u d r o i t, P a r i s 1888 p .
148. D r. M itio v ie i î n t r 'u u r a p o r t a s u p r a C o n g r e s u lu i d e a n tr o p o l o g i e p e n a lă
d in G eneva. B u c u r e ş ti 1896 p. 35 c o m b a te id e ia c r im i n a l u lu i - n ă s c u t, în s ă
c l e a r în a c e l r a p o r t a u to r u l se c o n tr a z i c e .
2) C ă D o s to j e w s k y a in f lu e n ţa t p e L o m b r o s o , se v e d e şi d in c e le s c r i s e
d e P a o l a şi ( l i n a L o m b r o s o a s u p r a t a t ă lu i lo r , c a r e p r e f e r a d i n t r e r o m a n ­
c ie r i pe cei r u s e ş t i , şi d i n tr e to ţi a c e ş t ia p e D o s to i e v s k y . „ C a s a m o r ţ i l o r —
z ic d a n s e le — e s te o c o liv ie a r t i s t i c ă a o m u lu i c r im i n a l ; î n t r l n s a D o s to i e v s ­
k y a p ă t r u n s d if e r ite le c a te g o r i i d e i n f r a c to r i , e p ile p tic i, n e b u n i, i n f r a c to r i
n ă s c u ţi, d e o c a z iim e . Paola c Gina Lombroso - - C c s a r e L o m b r o s o : A p p u n ti
s u ila v ita . T o r in o , 1906, p. 96.
3) Dostoievsky: S o u v e n ir d e la m a is o n des m o r ts , 7 -e m e ed. P lo n -
N o u r r i t , p. 12.
— 91 —

de crima comisa, •şi că cea mai maia* parte a ocnaşilor se


credeau în forul lor intern în drept să facă orice. . .
„In fine se pare că, în atâţia ani, ai* fi trebuit să zăresc
vreo urmă, fie cea mai fugitivă, de părere de rău a unei su­
ferinţe morale. N’am zărit absolut nimic“ (1 ).
Tot Dostojewsky arată că sunt infractori, cari departe
de a avea vre-o remuşcare, sunt veseli si vorbesc cu mulţu­
mire de infracţiunea pe care au făcut-o. La început el nu
credea acest lucru, dar după mai mulţi ani de* observare s’a
convins că aceşti criminali nu suferă de nici o remuşcare,
din potrivă au povestit infracţiunile lor râzând atât ei, cât
şi ascultătorii lor (2 ).
In opera sa „Crimă şi pedeapsă", Dostojewsky arabi că
chiar Raskolnicoff, care avea o inimă bună, căci îşi expusese
viaţa ca să scape pe un om de incendiu, care dedese tot ce
avea la săraci şi se denunţase singur, totuşi nu avea remuş-
carea de crima ce făcuse. „Dar el nu se caia de crima, sa“ (3).
94 — Şi Dostojewsky nu e singurul care a făcut această ob­
servaţie despre necâinţa infractorilor.
înainte de dânsul, Ferrus a arătat că lipsa de remuşcare
atribuită alienaţilor, este foarte adeseori şi la criminali (4).
După dânsul, Em. de Girardin, (5) Abatele Reynami (fi).

1) Ibidem, p . 17.
2) Dr. Wladimir Tshisch : L e s t y p e s c r im in e ls d ’a p r è s D o s to j e v s k y
c o m p te r e n d u d u V - è m e C o n g r è s d ’a n th r o p o l o g i e c r im in e lle , p . 138.
3) Dostojewsky: C r i m e e t c h â t i m e n t. P a T is . P l o n - N o u r r i t , 1 1 -è m e é d . T.
II, p . 299.
4) Ferrus: D e s p r i s o n i e r s , d e l ’e m p r i s o n n e m e n t e t d e s p r i s o n s , P a r is .
1849.
5 ) „ C e q u 'ri y a d e p lu s r a r e , c ’e s t u n c r im in e l q u i s e r e p e n t “ . Em. de
Girardin. D r o i t d e p u n ir p . 68.
6) A b a te le R e y n a u d p r e o tu l c o lo n ie i p e n i t e n c i a r e d in E y ses ( L o i e t-
G a r o n e ) c a r e a v e a o p r a c t i c ă d e 2 0 d e a n i în s tu d iu l i n f r a c t o r i l o r , s p u n e c ă
m a r i i c r im in a li î n t r e b a ţ i a s u p r a r e m u ş c ă r l o r „ îm i r ă s p u n d a p r o a p e to ii că
n ’a u n im ic d e r e g r e t a t . A n e s te z ia c o n ş tiin ţe i k>r e s t e c o m p le c tă “ . D is c u r s la
C o n g r e s u l U n iu n e i in te r n , d e d r e p t p e n a l d i n P e t e r s b u r g , p r o n u n ţ a t în 18
S e p t e m b r i e 1902. — D i s c o u r s a u C o n g r è s d e S t . P e t e r s b u r g - T o n n e i u s , 1903,
p a g . 5 ş i 9.
— 92 —

Dr. I. Maxwell, (1) şi alţii (2) au susţinut acelaşi lucru (3).


9 4 1 — Am arătat mai sus că înaintea luiDostojewsky, roman­
cierul Eugène Sue a descris magistral tipul criminalului şi
psihologia lui.
De altfel dacă literatura modernă s’a inspirat adeseori
din teoriile lui Lombroso, dând o serie de personagii, de ro­
man sau teatru, cu tip lombrosian (a), în schimb se poate
spune că la rândul ei literatura a premers ştiinţei, că geniile
literaturei au întrezărit cu mult înainte anumite porniri în
sufletul omului, anumite stări de dezordine în mecanismul
vieţii lăuntrice cari împing în mod fatal la crimă.
Analiza operilor literare, au condus la constatarea că atât
ipoteza criminalului născut, cât şi existenţa criminalului din
obişnuinţă, a criminalului de ocazie, a celui pasional, se în­
tâlnesc în operile celebre din trecut.
Astfel Shakespeare, acest incomparabil geniu literar, ne-a
dat în Lady Macbeth tipul criminalului născut, în Hamlet ti­
pul criminalului nebun şi în Otello tipul criminalului pa­
sionat.
Acesta e un exemplu ; multe altele pot fi găsite şi cerce­
tările în acest sens sunt nu numai frumoase dar şi interesan­
ţi'. începuturi fructuoase s’au făcut deja. (b).123

1) „ L e s c r im in e ls d ’h a b itu d e n e c o n n a i s s e n t p a s le r e m o r d s n i l a h o n t e ;
ils r o u g i r a i n t b ie n d ’a v a n t a g e d ’a p p a r t e n i r à la c a t é g o r i e d e s p o i r e s q u ’ils
e x p lo ite n t. Dr. 1. Maxwell: L e c r im e , l a s o c ié té , p . 297.
2) de Lannessan, L a
-C o n fr. l u t t e c o n tr e c r im e . P a r i s , 1910, p . 252 şi
E. Ferri: L e s c r im in e ls d a n s l a r t p . 5 0 : „ A f a r ă d e i n f r a c to r u l î m p i n s d e o
p a s iu n e s c u z a b ilă ş i c h ia r le g itim ă , p r e t i n s a t o r t u r ă a r e m u ş c ă r il o r e n e c u ­
n o s c u t ă c r im i n a l il o r ” ; T h o m s o n , c it a t d e Maudsley: L e c r im e e t l a fo lie p.
2 9 , c a t e s p u n e c ă d i n 500 u c ig a ş i p e c a r e i-a c u n o s c u t, n u p o a t e a f i r m a c ă
m a i m u lt d e c â t t r e i a u î n c e r c a t v r e - o r e m u ş c a r e .
3) V e z i ş i N -le 1415— 1419 ş i 1818— 1819.
„II v it ( b a g n e d e R o c h f o r t) , p a r t o u t l a d o u le u r , c h e z le p lu s g r a n d n o m ­
b r e le d é s e r p o i r , c h e z p lu s i e u r s la f u r e u r e t j u s q u ’à l a r a g e , m a i s n u lle p a r t
le repentir". Baron Despatys, M a g i s t r a t s e t c r im in e ls , 1795— 1844, d ’a p r è s
l e s m é m o ir e s d e G a illa r d , P a r i s , 1913, p . 65, e d . P l o n - N o u r r i t .
a ) Z o la , B o u r g e t, D o s t o j e v s k y , I b s e n , B j ô r n s o n , d ’A n n u n z io , e tc .
b) V ezi : Sc. Sighele, L i t t é r a t u r e e t c r im in a lité , P a r i s 1 9 0 8 ; En. Ferri,
L e s c r im i n e l s d a n s l’a r t e t d a n s la l i t t é r a t u r e , P a r i s 1910 ;
N. R. d'Allfonso, O tte lo d e lin q u e n te , R o m a 1910; A. Niceforo, C r im in a li
e d e g e n e r a ţ i d e ll ’in f e r n o d a u te s c o , T o r in o , 1 898; M. Longo, S c h ille r - Ib s e n .
S t u d i d i p s ic o lo g ia p e n a li, T o r in o , 1 9 0 2 ; Patrizi, L a p s ic o l. e l ’a n tr o p . c r im i-
— 93 —

Pentru literatura modernă, dacă uneori aceste studii sunt


lipsite de interes, dat fiind că mulţi romancieri şi dramaturgi
şi-au creiat personagiile având tratatele de. .psihiatric şi an-
tropologie criminală pe maşă^in schimb. simt Jiteraţi de va­
loare cari nus'au servit de aceste tratate..decât pentru a se
orienta şi nari-aiT pus in oporile.Iar pr.etioasfi .olisei^'atiuni şi
analize făcute în mod real asupra tipurilor descrise în operile
lor. (c).
9 5 — De altmintrelea ideia că există criminali incorigibili, se
găseşte chiar în anticitate. Iată ce scrie Senecca :
„Orice pedeapsă o aplicăm ca o lecuire..........................
„La tine sufletul e in c u r a b il şi crima se leagă de crimă ■.
deja tu, pentru a face răul, numai ai trebuinţă de prilejuri
care nu lipsesc niciodată răufăcătorului, ci prilejul de a face
răul este la tine răul însuşi. Tu ai absorbit răul şi aşa l-ai a-
mestecat în măruntaele tale încât nu poate fi scos decât odată
cu ele. De mult timp, nenorocitule, ceri moartea; vom bine
merita dela tine smulgându-ţi boala (nebunia) care te tortu­
rează, şi după o viaţă de ruşine pentru tine şi pentru alţii,
îţi vom da singurul bine care mai rămâne, moartea. . . . Une­
ori cel mai bun gen de milostivire este de a ucide“ (1 ).

n a l e n e l r o m a n z o c o n te m p , T o r in o , 1 892; Ziino, S h a k e sp e are e la s c ie n z a


m o d e r n a , P a l e r m o , 1897.
c) Geyer, E tu d e m e d ic o -
A s u p r a c r im i n a l il o r în l i t e r a t u r ă ş i a r t ă c it ă m :
p s y c h o l o g iq u e s u r le t h é â t r e d T b s e n , P a r i s , 1902; Henri Martineau, L e r o ­
m a n s c ie n tif iq u e d ‘E m ile Z o la , P a r i s , 1907; J. Grasset, L e s d e m if o u s d a n s la
l i t t é r a t u r e e t a u t h é â t r e , C a p . I d i n D e m if o u s e t D e m ir e s p o n s a b l e s , E d . III,
P a ris , 1 91 4 ; Lefort, L e t y p e c r im in e l d ’a p r è s le s s a v a n ts e t le s a r tis te s ,
L y o n , 1892; Mayer', I c o n o g r a f i a d e i C e s a r i, R o m a , 1 8 8 5 ; Benedict, Kriminal
A n t h r o p o lo g ie in d e r K u n s t u n d in d e r W i s s e n s c h a f t , in D e u t s c h e R e v u e ,
1898; Galante, D u e d e lin q u e n ti n e ll ’a r te , in l ’A n o m a lo 1 898; Leggiardi, I, c r i-
‘m in a li în A . M a n z o n i, în A r c h iv io dii p s i c h i a t r i a X IX , 3 4 9 ; B. Alimena, II d e -
l itto n e lh a r te . T o r in o , 1899; L. C. Leggiardi, II d e lin q u e n te n e l „ P ro m essi
S p o s i “ d in M a n z o n i, T o r in o , 1 8 9 9 ; Lombroso, L e s a p p li c a t io n s d e T a n tr o -
p o lo g ie c rim in e lle , P a r i s , 1892, c a p , V I ş i V II.
1) Seneca: D e i r a I. 16. O m n e p o e n a e g e n u s r e m e d ii lo c o a d m o v e o ___
T ib i i n s a n a b ilis a n im u s e s t, et s c e le r itr a s s c e le ra c o n te x e n s et ja m
n o n c a s s i s , q u a e n u n q u a m m a lo d e f u tu r a e s u n t , im p e lle r is ; s e d s a t i s tib i e s t
m a g n a a d p e c c a n d u m , c a u s a , p e c c a r e . P e r b i b i s t i n e q u itia m , e t i t a v is c e r ib u s
I m m is c u is ti, u t n is i c u m ip s is e x i r e n o n p o s s it . O lim m is e r ;m o r i q u a e r is ;
b e n e d e t e m e r e b im u r : a u f e r e m u s tib i i s t a m , q u a v e x a r i s , i n s a n i a m : e t p e r
:tu a a lie n a q u e v o l u ta t o s u p p lic ia , id q u o d u n u m b o n u m tib i s u p e r e s t r e p r a e -
— 94 -

H. Grotius admite şi el ideile lui Seneeca, atât în ceiaco


priveşte incorigibilitatea unor infractori cât şi în ceiace pri­
veşte remediul (2 ).
96 — b) I n f r a c to r u l d e o ca zie. A doua clasă de infractori sunt
infractorii de ocazie, criminoloizii, cum îi numeşte C. Lom-
broso(3). Aceştia sunt antiteza criminalilor născuţi ; dacă ei
comit infracţiuni, cauza sunt circumstanţele externe, şi de
desigur nu vor mai comite dacă împrejurările nefavorabile nu
se vor mai prezenta. Lor mai cu seamă li se poate aplica pro­
verbul francez : l’o c c a s i p n ţ a i i le Jarr:®»,. Lombroso studiază
această clasă de infractori la finele volumulului II al Omului
criminal (4).
97 — c) I n f ra c to r u l d e o b ic e i. Intre cele două clase de mai sus
este infractorul de obicei, care comite infracţiunea nu atât
din cauza naturei sau a ocaziunilor, ci din pricina că educaţi-
unea, împrejurările sau închisoarea i-au stricat caracterul.
98 — Aceste trei clase de infractori se pot lega cu trei cauze
care lucrează asupra voinţei : 1) Natura omului sau eredita­
tea face pe infractorul născut ; 2) Din o rea edueaţiune sau
din o serie de împrejurări rele provine infractorul de obicei ;
3) Circumstanţe exterioare singuratice, altele decât educaţiu-
nea, ceeace se poate numi ocaziunea, fac pe infractorul do o-
caziune.
99 — Pe lângă aceste trei clase tipice, aproape universal ad
mise, unii din adepţii şcoalei penale pozitiviste mai adaogă
şi alte clase mai mult sau mai puţin caracterizate. Aici înţele­
gerea încetează şi prin urmare nimic nu e câştigat în ştiinţa.
Aşa de exemplu Enrico Ferri, a propus încă din 1885 a
4-a clasă de infractori : infractori-pasionali, adică infractori

s e n ta b im u s , m o r te m ... I n te r im o p tim u m m is e r i e o r d i a e genus e s t, o c c id e r c .


Id e e r e l u a t ă d e N ie tz s c h e (1 844— 1 9 0 0 ): „ N u e s c ă p a r e p e n tr u a c e l c a r e
s u f e r ă a t â t d e m u lt d in c a u z a Tui în s u ş i, d e c â t m o a r t e a re p ed e . O m u c id u l
v o s t r u , o j u d e c ă t o r i , tr e b u e să se f a c ă d e m ilă ş i n u d e ră sb u n are “. Fr.
Nietzsche, S o s p r a c h . Z a r a t h u s t r a ( t r . f r A in s i p a r l a i t Z a r a t h o u s t r a , 1 9 -a e-
d it. P a r i s 1909, .p. 5 1 ).
2) H. Grotius: L e d r o i t d e la g u e r r e e t d e la p a ix . T r a d . p a r B a r b e y r a c ,
A m s t e r d a m , 1729, T . II, p. 61, L ib . II, c a p . X X p a r . 7, N o . 4.
3) C . Lombroso: L ’A n th r o p o lo g ie c r im in e lle e t s e s r é c e n t s p r o g r è s . P a ­
ris , 1890, p a g . 75.
4) C. Lombroso: L ’U o m o d e lin q u e n te . T . II, P a r t e a V III, p . 4 8 2 -5 6 8 e d V .
prin pornirea pasiunei (deliquenti per impeto di passione).
Dânsul recunoaşte că şi la aceşti infractori, cauza principală
este impulsiunea externă, ca şi la cei de ocaziune, dar pretin­
de că această clasă care se apropie foarte mult de oamenii
cinstiţi, se distinge prin aceea ca în infractorii pasionali exi­
stă o furtună psihologică, şi aceasta ’i împinge la infrac­
ţiune (1 ).
— Nu putem împărtăşi această idee. Când un om cinstit,
care nu este nici infractor născut, nici de obicei, comite o in­
fracţiune, vădit este că trebue să se petreacă totdeauna într’în-
sul o furtună psihologică, fiindcă natura şi educaţiunea lui
se împotrivesc mişcării dictate de ispita răului. După cum zi­
cea M. Benedikt, în Congresul de antropologie penalii din
1885 dela Ifoma, distincţiunea între infractorul pasional şi
cel de ocaziune e inadmisibilă, fiindcă tot ocaziunea, tot cir­
cumstanţele determină pasiunea (2 ).
De sigur că natura poate să fie mai mult or mai mai puţin
predispusă spre infracţiune, fiindcă în aceleaşi împrejurări
unul comite o infracţiune şi altul nu o comite, aşa că la unul
rezistenţa va fi mai mare şi la altul mai mică, însă pentru a
forma clase tipice şi bine distincte, trebue să evităm caractere
îndoioase care fac ca între două clase să fie o infinitate de
ti puii mijlocii greu de clasificat.
De altmintrelea infractorul de ocaziune e în realitate un
om cinstit, care a greşit din pricina întâmplării nefavorabile.
El comite ipfracţiuni dar nu e un infractor propriu zis. Ne­
greşit penalistul ’1 confundă cu infractorul ordinar, în acest
sens că cere pedepsirea lui, însă antropologul trebue să-l se­
pare cu multă grijă şi să-l pună în clasa oamenilor cinstiţi,
dar nefericiţi şi nepericuloşi p e n tr u societate.
E destul de greu a separa pe infractorii de ocaziune de
oamenii cinstiţi. A căuta însă să se formeze între cei dintâi
două clase de infractori, deosebite de oamenii cinsiţi, şi dife­
ri! e între ele, aceasta ni se pare nu numai greu, dar chiar cu12

1) F . F e r r i : Soc. crim., p. 44 çi 45.


Confr. Lombroso: L'uomo delinquente d ‘impeto o passione“ (Forza
irresistible). Actes du Premier Congrès d’anthropologie criminelle. Rome,
1886— 1887, p. 116— 132.
2 ) A ctes du Congrès de Rome, p. 140.
— 96

neputinţă. Căci ne întrebăm, pentrucă suntem în domeniul an­


tropologiei, care vor fi caracterele fiziologice după care ne
vom conduce ca să stabilim diferenţele între aceste două clase
şi omul cinstit 1
Când şcoala pozitivistă penală admite, şi cu drept cuvânt,
că orice om onest poate ii un infractor de ocaziune, nu re­
cunoaşte prin aceasta că orice distincţiune antropologică între
omul cinstit şi infractorul de ocaziune e cu neputinţă
In realitate între infractorul de ocaziune şi omul cinstit
obişnuit (1 ), nu este deosebire intrinsecă, ci extrinsecă, în­
tâmplarea vieţii.
Cu aceleaşi caractere fiziologice şi psihologice, un om
este infractor şi altul nu este, cum dar îi va putea distinge
ştiinţa antropologică ?
Ferri însuşi recunoaşte că omul cinstit poate deveni in -.
fractor, şi citează pe Romagnosi, care zice că fiecare din noi
poate viola codicele penal (2 ).
Când caracterele fiziologice şi psihologice sunt aşa du
puţin caracteristice, în cât chiar la infractorul-născut nu pre­
zintă totdeauna anormalităţi perceptibile, nu e oare a merge
prea departe când le căutăm, nu la infractorul de obiceiu
căci, după cum a zis Colajani, funcţiunea crează organul —
ci chiar infractorul de ocaziune şi la subgenul său, infracto­
rul pasional ?
Ce e drept Lombroso zicea în 1890 că şi criminoloizii
i-au arătat atenuate, dar foarte atenuate, caracterele crimina­
lilor născuţi (3), dar probă că aceasta e o simplă afirmaţiunc-
neîntemeiată, e că şi dânsul însuşi spune că „Nu trebue stu­
diaţi decât infractorii născuţi“ (4). Dacă însă clasa crimina-
loizilor ar prezenta caracterele chiar atenuate ale infractori­
lor născuţi, pentru ce nu ar fi trebuit să fie studiată şi acea
clasă de infractori f -

1) Zicem omul cinstit obişnuit, fiindcă noi concepem caractere tari


cari nu ar comite infracţiuni, chiar când s‘ar prezenta ocaziuni oricât de is­
pititoare.
2) E . F e r r i : La scuola criminale positiva, p. 32— 33.
3) C. L o m b r o s o : L'Authropoh criminelle et ses récents progrès. P aris.
1890, p. 75.
4) I b i d e m , pag. 174.
— 97 —

100 1 — Greşit se crede de mulţi penalişti, că infractorul de oca-


ziune nu este de cât o victimă a împrejurărilor externe şi că
deci sub raportul factorilor interni (endogeni) nu există nici
o deosebire între omul aşa zis cinstit şi infractorul de ocazi-
une.
Infractorul de ocaziune, ca şi oricare alt infractor este
tot un anormal ; psiho-fiziologiceşte el este un debil, lipsindu-i
acea putere de inhibiţiune, de apărare care pe omul normal
îl va face în aceleaşi condiţiuni să nu devină un infractor.
In orice caz e mai multă apropiere sub raportul psiho-fi-
zic între criminalul născut şi cel de ocaziune decât între ace­
sta şi omul zis cinstit (normal).
Acest adevăr a fost verificat şi susţinut de numeroşi cri-
minologi. (a).
Prof. L. Lattes ne explică foarte bine diferenţa între a-
normalitatea infractorului născut şi a celui de ocazie. La pri­
mii anomaliile pot fi observate în orice moment, la secunzii
numai în momentul când comit infracţiunea sau când o repe­
tă, astfel că deşi din punct de vedere clinic ei par normali, în
realitate sunt anormali, (b).
101 — Mai dispuşi am fi poate să admitem a 5-a clasă propusă
de E. Ferri, clasa criminalilor nebuni, ă e liq u e n ti p a z s i (1).
Nebunii care comit infracţiuni se pot considera ca o clasă
separată, fiindcă ei se disting de ceilalţi infractori prin incon­
ştienţa lor şi chiar prin modul lor particular de a comite in­
fracţiunea. In „L’TJomo delinquente“, C. Lombroso consacră
acestei categorii de infractori un studiu foarte amănunţit de
peste 2 0 0 pagine şi negreşit că nici o categorie de infractori
n’a putut să fie mai bine cunoscută decât aceasta de ilustrul
profesor de psihiatrie (2 ).
a) E n . F e r r i , La Sociologia, p. 169: „Intre criminalul născut şi cel de o-
caziune nu e decât o diferenţă de grad şi de modalitate, ceeace de altfel este
adevărat pentru toate categoriile de infractori“. In acelaş sens: C. L o m b r o s o ,
L‘homme criminel tr. fr. I, p. 537; S e r g i , La degenerazione umane, p. 103:
J Maxwell, Le crime et la Société, p. 179; R . d e l a G r a s s e r i e , D es prin­
cipes Sociol. de la Criminologie, p. 87.
b) L e o n e L a t t e s , La medicina-legale di fronte di nuovo diritto criminale,
in Scuola P ositiva, 1920 p. 490.
1) A ctes du 1-er Congrès d’Anthr. crim. Roma, p. 127.
2) C. L o m b r o s o : L’Uomo delinquente. T. II, p. 169-368, ed. IV-a, p. 260-
479, ed. V-a din 1897.
I. Tanoviceanu, vol, I.
98 —

•jQ2 — Pentru a termina cu clasificările infractorilor, vom adăo-


o-a că R. Garofalo nu admite clasificaţiunea lui E. Ferri.
O

Dânsul arată că, încă dela congresul de antropologie penală


din Roma, din 1885, a criticat diviziunea făcută de Ferri,
spunând că ea n’are bază ştiinţifică şi e lipsită de omogeni­
tate şi de preciziune. Cu drept cuvânt observă că e greu să
se distingă infractorul pasional de cel de ocaziune, şi că chiar
infractorul născut poate să lucreze prin pasiune, de oarece,
după cum spune Benedickt, predispoziţiunoa congenitală nu
exclude nici influenţa ocaziunei nici a pasiune!.
Garofalo propune diviziunea infractorilor în tip ic i sau
asasini, în v io le n ţi, în im p r o b i şi în c in ic i (1 ).
103 — Diviziunea infractorilor pare deasemenea că a fost in­
spirată de marele scriitor rus Dostojewsky, după care infrac­
torii sunt : născuţi, de ocaziune, prin pasiune şi infractori
nebuni (2). Chiar ideea că crima ar fi o epilepsie, un spasm,
se găseşte în scrierile lui Dostojewsky (3).
Oarecare diviziune a infractorilor se găseşte chiar în
Seneca (4).
103 1 — Clasificarea diferitelor categorii de infractori a preocu­
pat multă vreme pe criminologii pozitivişti, încât s’ar putea
cita sute de atari clasificări, (a).
Ceia ce este astăzi cert, e că o clasificare perfectă nu
există şi nici nu e posibilă atunci când se ia ca bază natura
factorilor cari au contribuit la formarea criminalului.
Monogeneza crimei fiind astăzi complect exclusă, impli­
cit se recunoaşte că fiecare infractor este produsul unui com­
plex de factori externi şi interni extrem de variaţi şi ca con­
ţinut şi ca intensitate.
In atari condiţiuni dreptul penal nu poate să-şi apropie

1) G a r o f a l o : La criminologie, ed. V-a, ir., p. 144— 145. D e L a m e s s a n ad­


mite de asemenea diviziunea infractorilor în 3 clase: 1) De ocaziune sau de
pasiune; 2) De profesiune şi 3) Smintiţi sau nebuni morali. Vezi La lutte con­
tre le crime, Paris, 1910, p. 295.
2) W la d im ir T s e h is e h : V-enie Congrès d’anthr. criminelle. Compte
rendu, p. 135.
3) D o s t o j e w s k y : Maison des morts, 7-ème, ed., p. 9 6.
4) S e n e c a : De ira I, 16, parte citat la No. 95.
a) l u i . F e r r i , La Sociologie, p. 136 unde găsim peste 20 de clasificări iar
in par. 176 încă alte 30. ed. II, fr.. Paris, 1919.
— 99 —

aici una din clasificările formulate de criminologi, între di­


versele categorii de infractori indicate de aceste clasificări
neexistând limite perfect distincte.
Dreptul penal, cel mult, are a tine seamă de o singură
clasificare bazată nu pe natura criminalităţii, distingând ast­
fel in f r a c to r i p r im a r i, cari sunt deci la prima faptă, de in ­
fr a c to r i d e p r o fe s iu n e .
In afară de această clasificare, dreptul penal trebue să
lase ca represiunea să se poată adecua cât mai bine cu peri­
colul pe care îl inspiră fiecare infractor, în i'aport cu infrac­
ţiunea comisă, cu starea psiho-fizică a infractorului şi cu
întregul complex de împrejurări cari au determinat, însoţit şi
urmat actul criminal.
Toate acestea vor fi un indice simtomatic de firea mai
mult sau mai puţin periculoasă a infractorului ; vor servi la
proporţionarea pedepsei în durata sa, fără însă a permite o
pripită înglobare a infractorului în cutare sau cutare catego­
rie de infractori.
Rămâne însă deschis drumul unei individualizări în re­
presiune p e ca le p e n ite n c ia r ă . In închisori, p rin m e to d a se-
r ia ţiu n e i, preconizată de Heger Gilbert, (a) infractorii vor
putea fi observaţi, cercetaţi şi catalogaţi, nu însă în mari cla­
se de infractori, după formula clasificărilor inperfecte pe
cari le cunoaştem ci în mici grupe, cu nota lor specifică, cu
regimul lor cel mai potrivit; acesta, nu în scopul de a ajunge
la vre-o pretenţioasă şi imposibilă clasificare criminologică
a infractorilor, ci pentru a modela, a individualiza şi a face
cât mai eficace represiunea.
Acestea le spunem desigur pentru studiul propriu zis al
dreptului penal; nimic însă nu ne îndreptăţeşte să aducem a-
tingerea studiilor de antropologie criminală, unde chestiunea
clasificărilor rămâne întreagă.
104 — Dacă dela infracţiune trecem la pedeapsă, şcoala poziti­
vistă penală se deosibeşte mai mult de vechea şcoală clasică ;
aci chiar e deosebirea fundamentală a celor două şcoale, căci
fiecare din ele dă un alt fundament pedepsei.
a) In Belgia s‘au înfiinţat în 1921, pe baza unei întregi reforme peni­
tenciare efectuate de ministrul Vandervelde, laboratorii de antropologie pe­
nitenciară, adoptându-se sistemul s e r i a ţ i u n e i . Vom insista când vom vorbi
de închisori, la capitolul respectiv.
— 100 —

Pentru vechea şcoala era o axiomă că omul e liber, ca


fiind liber, dacă el comite o infracţiune este responsabil că a
uzat rău de libertatea lui, şi fiind responsabil trebue să fie
pedepsit. Acest trilogism formează temeiul pedepsei după
vechea şcoală penală clasică.
Din contră, şcoala pozitivista penală nu admite liberul
arbitru, şi dă pedepsei altă bază (1 ).
105 — Chestiunea liberului arbitru a fost reluată şi discutată
de adepţii şcoalei pozitiviste penale, şi în special de E. Fer-
ri (2).
Insă această chestiune nu mai poate fi discutată prin fra­
za declamatoare, că trebue să descindem în forul conştiinţei
noastre şi să o întrebăm dacă omul nu este liber. „Evident,
nu discut chestiunea liberului arbitru — zicea Bastiat; fie­
care îl simte ; aceasta ajunge“ (3).
Conştiinţa depinde de individ, de creşterea şi de preju-
diţiile sale. In Europa omorârea unui părinte bătrân şi in-
i firm este cea mai mare crimă, pe când la tribul Batha din
Sumatra acest lucru e o datorie de pietate (4). In Egipt, după
cum spune Aldus Coli iu (5), şi la Germani, după Cesar (6 ),
furtul era nu numai permis, dar chiar se exercitau tineri la
furt, iar la Sparta se pedepseau numai cei prinşi în flagrant

1) Afară -de şcoala spiritualistă -care admite liberul arbitru ca bază a


responsabilităţii, mai există şi teoria intelectua'listă' care găseşte funda­
mentul responsabilităţii nti în liberul arbitru ci -în inteligentă. Această teorie
întrevăzută de Spinozza şi Schopenhau-er, a fost combătută de E. Ferri: La
Sociologie crim:, ed. Paris, 1905, p. 41. Observăm că inteligenta este o
conditiune esenţială a responsabilităţii, dar nu baza ei. Evident că infracto­
rul trebue să fie conştient şi nesilit.
2) E . F e r r i : Teorica dell’ imputabilita e negazione de! libero arbitri-o.
Firenze, 1878. Publicat într‘un volum în 1900 sub titlul: La negatione d-el li­
bero arbitrio ed altri saggi. Torino, 1900. Vezi şi nota de la Sociologie cri­
minelle. Paris, 1905, p. 329, nota 1.
3) B a s t i a t : Harmonies économiques. Ch. XX. Responsabilité. V ezi ase­
menea E . V i l l e y , P récis d‘un cours, p. 96 şi 97.
4) L e t o u r n e a u : La sociologie d ’après i’ethmographie. Paris, 1887, p.
58 şi 92.
5) A u l . G e ll: N octes atticae. L. XI. Cap. XVIII. „A egyptis omnia furta
licita et impunita“.
6) C a e s a r : D e bello galieo, I, 6, cap. 21.
— 101 —

delict din cauza stângăciei lor (1). In schimb la Evrei, cel


care nu respecta Sâmbăta, sau omora un animal sfânt, era
pedepsit cu moartea.
In zilele noastre chiar Boris Sarafoff e considerat în
stânga Dunărei ca un ucigaş, pe când în dreapta Dunărei este
socotit ca un mare patriot.
Altele dar, decât datele conştiinţei, trebue să fie elementele
de rezolvare ale acestei grave cestiuni. Nu se poate susţine
liberul arbitru pe b a za b u n u lu i s im ţ, a c r e d in ţe i g e n e r a le a
g e n u lu i o m e n e sc ş i d in c a u za c o n s e c in ţe lo r p e r ic u lo a s e ale
d o c tr in e i f a t a l i s te (2 ), şi nici
nu se poate lua în serios afir-
maţiunea că existenţa liberului arbitru e tot atât de sigură
ca existenţa lumei, pentrucă orce om are percepţiunea internă
foarte clară a liberului arbitru (3).
106 — Faţă cu vechea şcoală penală care admite liberul arbitru,
determinismul susţine că toate faptele omului sunt rezultatul
fatal al naturei omului şi al împrejurărilor în care el trăeşte.
Si, spre a proba acest lucru, se observă că faptele sociale,
în generalitatea lor, sunt supuse unor legi şi nu sunt deloc
arbitrare. Statistica arată că nu numai naşterile şi morţile
dintr’o ţară sunt în raport cu populaţiunea, dar chiar şi căsă­
toriile şi divorţurile, care par că ar depinde de voinţa omu­
lui (4). Tot astfel şi infracţiunile sunt supuse unor legi cons­
tante; nu poate să fie an, lună, săptămână sau zi, în care să
nu se comită un cert număr de infracţiuni într’o ţară.
Infracţiunile sunt pentru corpul social, ceeace sunt boa-

1) Mai multe cazuri citate în Lombroso : L’Uomo del., I, p. 62 şi 70, ed.


IV şi 64 şi 72, ed. V-a.
2) Normand : Traité élém. de droit criminel, Paris, 1896, No. 719, p. 526.
3) E. Villey : Précis d’un cours de droit criminel, V-ème éd. Paris, 1891,
pag. 100.
4) R. Garraud : Traité de droit pénal français, I, p. 6 şi 7. Gonfr. de a-
celaş Précis, éd. 8-a No. 5, p. 4, ed. 11-a (1912) No. 5, p. 4.
Quetelet : Essai sur l’homne et le développement de ses facultés Paris,
1835, I, 1. Experienţa probează că nu numai omorurile sunt pe fiecare an
aprope în acelaş număr, dar chiar instrumentele care servesc spre a le
comite sunt întrebuinţate în aceleaşi proporfiuni. Acelaşi lucru îl spune
Buckle în Histoire delà civil, en Angleterre, T. I, că deşi omorul e acela
care pare a fi mai arbitrar, totuşi ce se întâmplă în fapt? Omorul e comis
cu atâta regularitate şi este în raport uniform cu certe circumstanţe cuno­
scute, cum sunt mişcările de flux şi reflux şi rotaitiunea anotimpurilor.
102 —

iele pentru organismul omenesc. Precum nu e cu putinţă ca


un om, fie chiar cel mai sănătos, să nu simtă niciodată vre-o
durere sau vre-o boală, tot astfel este peste putinţă ca socie­
tatea să nu fie bântuită de nici o infracţiune. Societatea e
cârmuită de aceleaşi legi ca şi lumea organică. „Infracţiunea
apare în definitiv — zice Lombroso — din statistică şi din
examenul antropologic ca un fenomen natural, un fenomen,
pentru a ne exprima cu limbajul filozofilor, necesar, ca na­
şterea, moartea, concepţiunile, ca boalele mentale ale căror a-
deseori ea este o tristă varietate (1 ).
107 — Urmează însă de aci că infracţiunile sunt o lege fatală
pentru individ, şi că liberul arbitru nu e de’cât un nume ?
„Nu — au răspuns partizanii liberului arbitru — legile
care guvernează masele, nu nimicesc libertatea individuală“
(2). „Oricât de grave sunt obstacolele, pe care omul le întâm­
pină în configuraţiunea propriului său organism, ca să învin­
gă certe tendinţe, el păstrează totuşi perfect uzul libertăţii
sale morale“ (3).
De această părere e şi prof. Garraud: „Fără îndoială că
omul pare supus la legi generale, el se mişcă într’un mediu,
căruia nu-i este stpân, dar, în limitele acestor legi, în condi-
ţiunile care-i sunt făcute de acest mediu, el păstrează o li­
bertate relativă, care e suficientă pentru a-1 face, responsa­
bil“ (4). „Avem în noi — zice în acelaşi sens Prins — o facul­
tate de reacţiune contra mediului, o activitate întinsă către
un scop, şi noi trebue să admitem o certă libertate internă
de purtare“ (5).
Prin urmare deşi pentru mase există un fatalism al legi­
lor sociale, pentru individ ar exista o libertate relativă.

1) C. Lombroso : L’Uomo delinquente, T. 1. p. 645 ed. IV şi T. II, p. 65


ed. V-a din 1897.
2) Quetelet, op. cit., Paris, 1835.
3) T. Camnico : Del reato e della pena in genere. 2-a ed Torino, 1872.
P. 213.
4) R. Garraud : Traité I, p. 7, ed. I-a şi T. I, p. 11, No. 5, ed. Ii-a, a
proape textual, în A. Prins: Criminalité et répression. Paris, 1886, p. 39; şi
Science pénale et droit positif. No. 268 şi urm. p. 162 şi urm. Confr. şi pre­
faţă, p. XLI—XLII ; Confr. şi G. Vidal, Cours, ed., 1911. No. 113, p. 161 fine.
5) A. Prins : La défense sociale et le s transformations du droit pénal.
Bruxelles, 1910, p. 26 şi 37.
— 103

Concesiunea ce o fac partizanii liberului arbitru în ceea-


ce priveşte legile sociale, e numai aparentă, căci existenţa a-
cestor legi n’are necesitate de demonstraţiune, statisticele
fiind peremptorii în acest sens. Credem însă, cu adepţii şcoa-
lei penale pozitiviste, că nu se poate admite liberul arbitru,
adică o libertate morală absolută sau relativă (1 ).
108 — Mai întâi, cum cu drept cuvânt observă'Ferri, nu este
oare ciudat că „din mai mulţi indivizi r e l a t i v i lib e r i, să rezulte
o masă a b s o lu t d e te r m in a tă în activitatea sa“ 1 (2 şi 3).
Noi credem că firea omului, provenind din ereditare şi
mediul ambiant, nu numai că influenţează pe om, dar chiar îl
conduc ca pe un simplu instrument, pe baza legii mecanice a
rezultantei forţelor.
Să luăm exemple :
Un om se naşte şi trăeşte în o ceată de ţigani de lae,
murdari şi hoţi ; desigur că acest om nu va mai fi un fanatic
de curăţenie, nici nu va împinge prea departe respectul pro­
prietăţii altuia.
Un tânăr frumos şi avut, trăind într’un mediu de des-
frânare, în care fiecare îşi face o faimă de a fi sedus cât mai
multe fete nevinovate, e probabil că această societate nu’i va
inspira respectul inocenţei şi că departe de a susţine pe cele
aproape să cadă, tânărul le va îmbrânci în prăpastie.
Să luăm un alt exemplu mai convingător : Un om este go­
nit de fiare sălbatice, sau de un ucigaş. Fuge cât poate fiind
călare, în trăsură sau automobil. In calea lui vede o ceată de
copii mici, care vor fi desigur ucişi, dacă va trece peste ei.
Totuşi e probabil, că omul, gonit de pericol, va sacrifica viaţa
unuia sau a mai multora din copii, poate chiar a tuturor, ca
să-şi scape pe a sa. Iată un omorâtor cu ştiinţă dar fără voin­
ţă (4). Unde este aici liberul arbitra ?
Ni se va răspunde că, atât în acest caz, cât şi în cele pre­
cedenţi', omul putea să facă contrariu], deci el are liberul
arbitru.
1) L. P roal: Le crime et la peine, p. 427; Naville: Le fibre arbitre, par. 7.
2) Ferri: La scuola criminale positiva. Conferinţă. Napoli, 1885, p. 47.
3) E. Ferri: Sociologia criminale, p. 379 şi Trad. fr„ p. 328.
4) Paul Moriaud numeşte fapta: delict necesar, în 'lucrarea sa Délit né-
cessaire, Geneve. Paris, 1899. Confr. Tarde Etudes pénales. Affaire W eiss
et Achet (e pentru pedepsirea lor).
— 104 —

Negreşit că ar fi putut să facă altceva decât c-eeace a


făcut, însă pentru aceasta ar fi trebuit ca acel om să fie în­
zestrat cu altă fire sau cu altă natură, care să reacţioneze
puternic asupra împrejurărilor neprielnice. Insă firea şi edu-
caţiunea nu şi-le face omul singur, ci sunt rezultatul eredi­
tăţii, şi al mediului în care trăeşte.
Ceeace se numeşte voinţa omului, e rezultanta a trei forţe,
ereditatea, educaţiunea, mediul, care se pot reduce şi la două:
ereditatea şi mediul.
108 1 — Problema libertăţii voinţei, cu marea dispută între cele
două teorii, teoria liberului arbitru şi teoria deterministă, a
invadat domeniul ştiinţei penale şi a început să preocupe pe
autorii de drept penal, odată cu primele cercetări făcute de
întemeietorii ştiinţei pozitive penale pe tărâmul cauzelor cri­
minalităţii.
In acest simplu fapt, găsim o dovadă elocventă că fap­
tele omeneşti nu sunt rezultatul unei voinţi libere, ci au la
baza lor totdeauna anumite cauze cari le-au determinat.
Penaliştii însă, au dovedit multă lipsă de tact în privinţa
problemei libertăţii de voinţă. In loc să păstreze rezerva pe
care trebue să şi-o impună orice om de ştiinţă, atunci când e
vorba de o problemă ce iese din cadrul competinţei sale, pe-
nalistul modern s’a întrecut pe el însuşi, ridicându-se în atot­
ştiutor şi, luându-şi_ sarcinade a rezolvi această mare proble­
mă a libertăţii voinţei, i-a consacrat largi şi numeroase capi­
tole în onerile de drept penal.
Lupta între cele două teorii a ajuns să fie o adevărată
luptă între diversele şcoli penale, şi pe când în domeniul şti­
inţelor pozitive liberul-arbitru e de mult înmormântat şi nici
un savant nu se mai îndoeşte că determinismul stă la baza
tuturor fenomenelor lumii organice şi anorganice, fizice şi psi­
hice, în schimb pe tărâmul ştiinţei penale discuţia — e drept
foarte redusă — mai e întreţinută şi astăzi.
Datorită lipsei de competinţă şi de pregătire, penaliştii a-
doptă o teorie sau alta după cum împrejurarea le-a pus în
mână fie vre-o lucrare filozofică, fie vre-una de ştiinţă exactă,
în cât adoptând unul sau celalt clişeu fac filosofi e sau ştiinţă
pedantă dar de calitate rea, în dauna adevărului şi a discipli­
nei pe care o servesc.
Penalistul e dator ca atunci când vine în faţa unei pro-
\

— 105 —

bleme străine disciplinei sale, dar care o interesează, să se


întrebe care este soluţiunea problemei în ştiinţa căreia apar­
ţine şi să primească delà aceasta toate constatările conside­
rate ca definitiv câştigate.
Ori, în ştiinţele exacte am arătat că determinismul nu mai
este o simplă ipoteză, ci un adevăr ; şi dacă astfel este pentru
ştiinţă, tot aşa trebue să fie şi pentru penalist.
Se va spune, poate, că problema de care ne ocupăm dacă
e rezolvită pentru ştiinţă, nu e încă soluţionată în filozofie.
Aci vom răspunde cu cuvintele prof. Y. Manzini, pline de
un adevăr crud : „Nici un adevăr nu e mai arbitrar şi mai
înşelător de cât adevărul filozofic, căci e aşa de greu a găsi
doi filozofi cari să fie de acord asupra aceleiaşi ipoteze sau
teorii !
... .Ori omenirea are ceva mai bun de făcut de cât a-şi
pierde vremea cu halucinaţiile filozofice“ (a).
Iată de ce socotim că problema libertăţii de voinţă nu’şi
mai are locul în ştiinţa dreptului penal.
108 2 —- Nu se poate admite ca temeinică teoria pe cari mulţi pe-
nalişti au preconizat-o în ultimul timp, aceia că voinţa ar fi
liberă, însă nu în mod absolut, părere exprimată astfel de
Prof. Acollas : „Noi admitem că omul e liber, dar desigur că
nu în mod ilimitat, ci într’o măsură neprecisă“ (b).
Nimic mai absurd, mai inconciliabil şi mai paradoxal de
cât această teorie.
Până unde voinţa e liberă şi de unde începe a fi deter­
minată ? Răspund chiar susţinătorii teoriei, că limita nu e
precisă ! Atunci, cum se poate şti când o acţiune e rezultatul
voinţei libere şi când nu ? Desigur acelaş răspuns : nimic
precis.
Ori această nu se mai poate numi ştiinţă. Cum e admisi­
bil oare ca o voinţă să fie în acelaş timp şi liberă şi determi­
nată ?! Cum poate cineva pe trei sferturi să fie liber şi pe un
sfert determinat, sau viceversa Î
a) Vincenzo Manzini: Trattato di diritto penale, I, p. 5, Torino, 1906.
b) Prof. Acollas. Les délits et les peines, p. 10; în acelaş sens Garraud,
Prins, Proal, citaţi mai sus paragr. 107 şi Ed. Esquerra Serrano, Instruccion
publica y criminalidat, în Rivista Juridica, Colombia, No. 1; Isidore Maus,
De la Justice pénale, 1891, p. 31; Agostino Gemelli, Le dottrine moderne
délia delinquenza, p. 127, Milano 1920.
— 106 —

Desigur atari teorii nu pot fi concepute de cât de cei cari


ignorează în ce constă procesul psiho-fiziologie al voliţiunei,
dar cari în schimb sau rătăcit printre acele halucinaţii filozo­
fice de care vorbeşte Manzini.
1083 — Trebue deasemenea înlăturată părerea unor penali şti cari
susţin că, de şi determinismul este dovedit ştiinţificeşte, to­
tuşi dogma liberului-arbitru trebue menţinută în domeniul
dreptului penal, ca fiind adânc înrădăcinată în credinţa po­
porului, credinţă de care legiuitorul dator e a ţine seamă. (a).
Ni se pare atât de greşit şi de puţin ştiinţific acest argu­
ment, încât ne mirăm cum de a putut fi invocat de minţi atât
de iuminate...
In primul rând se cere ca o ştiinţă să abdice de la adevăr,
pentru a complăcea unei credinţe populare. E ceva fără pre­
cedent !
Câte constatări ştiinţifice nu sunt contrare credinţelor
populare câte din ele nu sdruncină din temelie credinţa reli­
gioasă a marelor mase, dar nimeni nu a încercat ca să sacri­
fice adevărul ştiinţific de teamă că s’ar slăbi credinţa religi­
oasă, deşi aceasta are un rol covârşitor în disciplina maselor
sociale.
In al doilea rând se spune, că legiuitorul trebue să ţină
seamă de credinţa poporului, cu privire la problema libertăţii
de voinţă. Aci o îndoită eroare.
Mai întâi legiuitorul nu e chemat şi nu poate fi chemat să
rezolve problema aceasta, dovadă că nicăeri în codurile pe­
nale nu se spune dacă voinţa e liberă sau nu. Şi cu drept cu­
vânt, căci represiunea este o reacţiune socială legiferată şi in­
dependentă de fundamentul ce s’ar da actelor- de voliţiune.
Problema libertăţii voinţei nu atinge deci represiunea în
e x is te n ţa ei, singurul lucru care interesează pe marele public,
ci ea se raportă la f in a lita te a ce cată a se da diverselor mij­
loace de apărare socială, ce stau la îndemâna represiunei, fina­
litate care nu interesează pe marele public şi chiar când l’ar

a) R. Salleilles, L'individualisation de la peine, p. 149, ed. II, Paris, 1909;


Proal, Le crime et la peine, p. 526 ed. IV Paris, 1911; Vidal et Magnol, Cours
de dr. criminel, p. 171, ed. VI, Paris, 1921; E. Garçon; Droit pénal, p. 140,.
Paris, 1922; in acela? sens Sully-Prudhomme Psychologie du libre-arbitre,
p. 4 ed. 2-a, Paris 1911; E. Faguet, Les préjugés nécessaires, Paris 1911.
— 107 —

interesa, încă ea nu ar avea să se modeleze după concepţia


acestuia.
Ooare în ziua când s’a ştiut ştiinţificeşte că nebunii sunt
nişte bolnavi iar nu fiinţe blestemate şi vândute lui Satan,
cum credea poporul, s’a gândit cineva să îndemne pe legiui­
tor să nu adopte un tratament uman faţă de aceşti nenorociţi,
ci să continue a-i distruge prin chinuri, pentru a nu sdrunci-
na credinţa populară ? Desigur că nu !
O a doua eroare se face atunci când se pretinde că legiui-
•omt penal trebue să-şi modeleze toate regulele după concep-
ţiunea poporului.
Dreptul penal se elaborează pe temeiul unor principii şti­
inţifice, statornicite potrivit cu realitatea lucrurilor şi pe ba­
za constatărilor recoltate de ştiinţele pozitive. Acestor prin­
cipii legiuitorul, e ţinut a se conforma în opera sa şi nu e da­
tor a pleca urechea la concepţiunile populare de cât într’un
singur caz, când voeşte a încrimina un fapt oarecare sancţio-
nându-1 penaliceşte. Aci legiuitorul trebue şi e dator să ţină
seamă de aceea morală medie reprezintată prin conştiinţa
majorităţii membrilor unui grup social.
Cât timp un fapt nu e reprobat de această conştiinţă, cât
timp el e socotit ca firesc şi licit de morala grupului social, le­
giuitorul trebue să evite al sancţiona, căci, orice sancţiune va
părea o tiranie, o nedreptate şi va fi nesocotită.
Şi ceia ce am spus pentru încriminarea unui fapt se a-
plică şi pentru situaţiunea inversă, adică atunci când un fapt
e reprobat de conştiinţa grupului social, legiuitorul trebue să’l
încrimineze neapărat căci lipsa de sancţiune ar putea, conduce
la reacţiunea brutală din partea poporului cr.re şi-ar face sin­
gur dreptate.
In fine, ca un corolar al acestui principiu,.legiuitorul tre­
bue să ştie a face alegere între o sancţiune penală şi una ex-
tra-penală, încât să opteze pentru cea care ar conduce la re­
zultate mai utile potrivindu-se mai bine conştiinţei morale a
grupului social.
Intru atât, dar numai întru atât, legiuitorul penal are a
se inspira de la masele populare, rămânând tributarul ştiinţei
pentru toate celelalte probleme ce’l interesează. De la princi­
piile şi datele ştiinţei va primi legiuitorul întreg materialul
108 —

pe care îl transforma în lege, de constatările ştiinţei va tine


seamă pentru a face cu adevărat operă utilă.
109 - a) N a tu r a s a u c a r a c te r u l o m u lu i, care provine din eredi­
tate. Copilul se naşte bolnăvicios sau sănătos, frumos or urât,
înalt sau scund, plăviţ or oacheş, bun or rău, fiindcă astfel
au fost ascendenţii din care el se trage.
Dacă ftizia, nebunia, sinuciderea şi epilepsia sunt eredi­
tare, pentru ce n’ar fi şi calităţile sufleteşti, precum şi defec­
tele caracterului. Ceeace se numeşte suflet, nefiind decât o
emanaţiune, o manifestare a fizicului vieţuitor, e natural ca
viţiile şi calităţile sufletului să fie ereditare ca şi ale corpului,
căci după cum a zis Darwin: ereditatea este legea.
In magistrala sa operă asupra eredităţii psihologice, Th.
Ribot, după ce caută să probeze ereditatea caracterului în
doctrina spiritualistă adaogă: „In ceeace priveşte ipoteza ma­
terialistă, nu e nici o greutate. Se vede uşor : căci dacă se
admite că cugetarea nu e decât o proprietate a materiei vie­
ţuitoare, cum ereditatea e una din legile vieţii, ea va fi prin
aceea chiar una din legile cugetării.
„Cu alte cuvinte, mai precise: inteligenţa este o funcţiune
al cărui organ e capul, ca şi stomacul, plămânii şi inima şi
funcţiunea e transmisibilă cu organul, inteligenţa e transmi­
sibilă cu creerul.
„Ereditatea fisiologică atrage, ca o consecinţă, ereditatea
psihologică sub toate formele sale“ (1 ).
Şi mai departe acelaşi autor adaogă :
„Nu se face nici o dificultate de a se admite ereditatea
fiziologică, se găseşte foarte firesc ca organismul născut să
se asemene organismului care-1 naşte.
„Lucrul se înţelege sau se crede că e înţeles. Pentru ce
n’ar fi tot astfel despre ereditatea psihologică! Lăsând la o-
parte tot ce este prejudiţiu, afacere de sistem, idei preconce­
pute, iată explicarea: se crede cu drept cuvânt că ideia de ge-
neraţiune, aplicată la s u f l e t este de neînţeles. Insă totul de­
vine clar dacă se consideră ereditatea psihologică drept un
efect al eredităţii fiziologice ca o cauză“ (2 ).12

1) Th. Ribot: Hérédité psychologique, ed. 1887, p. 67.


2) Ibidem, pag. 392.
109 —

| ‘IQ — Ideia eredităţei psihologice e foarte veche atât în ştiinţă


cât şi în masele populare.
In anticitate o găsim în scrierile lui Platon : „Boalele su­
fletului — zice Platon — se nasc din starea corpului... Nimeni
nu este rău voluntar, ci din pricina unui viţiu în
constitiunea corpului său, prin o rea educaţiune, omul rău,
devine ceeace este. Aceasta e o nenorocire care se poate în­
tâmpla oricui“ (1 ).
Atât de convins era Platon de puterea eredităţii, încât el
era de părere ca, „dacă tatăl, moşul şi strămoşul unui copil au
fost pedepsiţi cu moartea, copilul va trebui gonit din cetate,
de teamă să nu devină el însuşi un criminal“ (2 ).
Montaigne exprimă şi el ereditatea în general, şi pe cea
psihologică în special, arătându-şi mirarea pentru acest fe­
nomen, în limbagiul său pitoresc : „Quel monstre est-ce que
cette goûte de semence de quoy nous sommes produicts, porte
en soy les impressions de la forme corporelle seulement, mais
des pensement et inclinations de nos peres I Cette goûte
d’eau, ou loge-t-elle ce nombre infini de formes ? Et comme
porte-t-elle ses ressemblances d’un progres si téméraire et si
dés réglé que l’arrière-petit-fils respondra à son bisaïeul, le
nepveu a l’oncle“ (3).
înţelepciunea populară, care are baza ştiinţifică rezul­
tând din experienţă, crede şi ea în ereditatea psihologică :
bon chien chasse de race ; ce ese din pisică şoareci mănâncă ;
unde a sărit capra, mai sus are să sară iada, etc.
111 — In zadar se obiectează că uneori copiii nu seamănă cu pă­
rinţii lor nici în privinţa moralului, nici în privinţa inteli­
genţei (4). La această se poate răspunde că, adeseori copii nu
1) Platon: L e T im e s tr . i r ., S a le s e l, p . 289, C o n f r . G, T a r d e : E tu d e s
p é n a le s p. 292.
2) Platon: D e s p r e leg i, L . IX , ed. C o u s i n V III, p . 132 şi e d . S c h n e id e r
pag. 856. -
3) Ai. Montaigne : E s s a i s . E d it . I. V . L e c le r c . G a r n i e r f r è r e s . T . Il, p. 148
L iv r e II, c h . X X X V II.
4) „ C e q u ‘o n n o m m e h é r é d i t é o u a t a v i s m e e s t u n v e in m o t. Il n ‘y a ni
lo is à d é g a g e r , n i p r i n c i p e s p a r c o n s é q u e n t à p o s e r . S im p le m e n t q u e lq u e s
r e m a r q u e s c u r ie u s e s à f a ir e , t a n t ô t p o u r, ta n tô t c o n tre la tr a n s m is s io n
d e s v e r t u s e t d e s v i c e s p a r le s a n g . E t il n ‘y a p a s p lu s d e c a s p o u r qu e
c o n tre “ . Vicomte d'Avenel, le s F ra n ç a is d e m o n t e m p s , P a r i s , N e ls o n , p .
8 9 u rm .
— no
seamănă cu părinţii lor fiziceşte, şi totuşi nimeni nu poate tă­
gădui în mod serios ereditatea fizică. Vom mai adăoga că, pe
lângă împrejurarea că, după cum ziceau Romanii : pater
semper incertus est, dar se poate întâmpla ca ereditatea să
facă salturi, şi copilul să nu semene părinţilor, ci unui bunic
sau unui străbun al său. In fine, un ultim argument, diferenţa
moralului poate să provină din misterioasa combinare a sân
gelui celor doi părinţi, şi din educaţiunea sau împrejurările
diferite ale vieţii. In orice caz, regula eredităţii psihologice
nu numai că există, dar chiar, după Th. Ribot, excepţiunile
sale nu sunt decât aparente.
112 — De almintrelea noi credem, că cercetările moderne nu mai
lasă nici o urmă de îndoială asupra marei influenţe ce are ere­
ditatea viţiată a criminalităţi.
O. Tarde rezumând cercetările lui A. Marro asupra 456
infractori şi 1765 oameni cinstiţi, scrie : „46% infractori au
avut tată sau mamă alcoolic, şi 14% părinţi sau ascedenţi a-
lienaţi. Dacă se adaogă aceia care au avut părinţi epileptici,
isterici sau infractori ei înşişi, ajungem la o proporţiune to­
tală de 90% de ereditate morbidă. De două ori mai des decât
părinţii oamenilor cinstiţi, părinţi răufăcătorilor au murit de
boale cerebrale. Aceasta dă mai mult de gândit decât măsu­
rările antropologice“ (1 ).
Acelaşi lucru l-a constatat dr. Luiza Rabinovitsch. După
ce arată că 48% din copiii criminali din azilul Sf. Ana din
Paris, sunt născuţi din părinţi alcoolici, şi că, în penitencia­
rul din Elmira (America), alcoolismul ascendenţilor s’a con­
statat cu siguranţă la 37%, şi cu probabilitate la 10.5 la sută,
afirmă întrun raport, la Congresul de antropologie penală
din Amsterdam, că „în majoritatea cazurilor, ereditatea este
la baza criminalităţii“ (2 ).
113 — Alcoolismul produce mai cu seamă degenerarea rasei,
cum vom vedea la capitolul beţiei, vorbind de Ada Iurke. Se
citează încă diferite alte cazuri de ereditate viţioasă.
•.'orbind de graţierea a 2 Tiistani, cari fusese oondam-12

1) G. Tarde: P h ilo s o p h ie p é n a le , p. 177.


N oi în ş in e , în c e rc e tă rile n o a stre , p u ţin n u m ero a se de a lt m in t r e l e a ,
în p e n ite n c ia r e , a m c o n s t a t a t a c e la ş i lu c r u la m a r ii i n f r a c to r i.
2) C o m p te - r e n d u . A m s t e r d a m , 1901, p . 185.
— 111 —

Daţi la moarte pentru un asasinat odios, şi fusese ertaţi din


cauza serviciilor făcute de ei Regelui Franţei în timpul Ligei,
un cronicar francez spune : „Se observă o particularitate no­
tabilă în neamul acestor gentilomi, anume că ei erau descen­
denţi ai lui Tristan Eremitul, şi că, în neamul lor se găseau
26 de inşi care trecuseră prin mâna gâdelui, cum s’ar fi în­
tâmplat şi acestor doi, fără o specială graţie şi favoare a
Principelui“ (1).
Un alt caz notabil e citat de dr. Grosman, în cartea sa
„Wie wird ein Kind zum Verbrechen“ (2). Dânsul spune că
din cinci surori se trag 540 de persoane, din care 76% crimi­
nali, 20% indigenţi şi mişei, şi numai 4 la sută nu erau în so­
coteala societăţii ; o altă criminală a avut 623 descendenţi din­
tre cari 2 0 0 criminali, iar ceilalţi în mare parte idioţi, beţivi,
trântori şi prostituate (3).
Despine citează deasemeni un caz important de ereditate
psihologică : familia Chrétien, în care 3 fraţi au avut .10 co
pii, condamnaţi aproape toţi pentru furturi şi asasinate (4).
114 — Vom spune, în fine, că ereditatea este ideia dominantă
în romanele lui Dostojewsky şi ale lui Zola (5)., Smerdiacov,
în fraţii Karamazov, este un criminal născut dintr’un psiho­
pat şi dintr’o idioată. Deasemenea Ibsen, în opera lui S tr ig o ii ,
arată transmiterea ereditară a degenerării.
In oarecare Stat al Americei, atât de mult s’a împins con­
vingerea ştiinţifică în ereditatea răului, până a priva în mod1

1) D e s p r e c o b o r â t o r ii d in V la d Ţ e p e ş , d . G r e c e a n u , un s â r g u i t o r c e r c e ­
t ă t o r al t r e c u tu lu i n o s t r u , s p u n e : „ C a în c h e e re p u te m a f ir m a c ă to ţi u r ­
m a ş ii lui Ţ e p e ş f ă r ă n ic i o e x c e p ţie , d in t a t ă în fiu , s ’a u d e o s e b it în is to r ie ,
în g e n e r a l p r i n f e r o c i t a t e a c u c a r e a u d o m n it, u c iz â n d p e t o ţi a c e i a d in tr e
b o e r i, c a r e e ra u m ăcar b ă n u iţi c ă le s u n t p r o t iv n i c i. S ă lu ă m i s t o r ia în
m â n ă şi n e v o m c o n v in g e d e a p le c a r e a c e a v e a u s p r e f a p te b a r b a r e , s p r e a
u c id e . S â n g e le m o ş t e n i t îi c a r a c t e r i z e a z ă p e t o ţi d in r a m u r a lu i, c a iu b ito r
d e o m u c id e re , o ri d e c â t e o r i v a n i t a t e a le e r a a t i n s ă “ St. Grecianu, G enea­
lo g iile d o c u m e n ta te , v o i. II B a s a r a b i , p 36 8 .
2 ) C u m m e r g e u n c o p il la i n f r a c ţi u n e “ .
3) Dr. Morel: O p . c it., p . 153.
4) Despine: P s y c h o l o g i e n a tu r e ll e . T . II, p . 4 1 0 ; v e z i şi ta b l o u r i le g e n e a ­
l o g ic e d in L o m b r o s o , L ’U o m o d e lin q u e n te . T . II, p . 184— 187, e d . V - a .
5) V e z i n o t a şi a r b o r e l e g e n e a lo g ic a l fa m ilie i R o u g o n - M a c q u a r t , p u s ă
la în c e p u tu l r o m a n u l u i : Une page d’amour. P a r i s , 1901, e d 93.
- 112 -

legal şi solemn pe osândiţii la pedepse grave de mijlocul de a


perpetua specia lor (1 ).
Există dar o ereditate psihologică, după cum există şi o
ereditate fiziologică şi patologică ; raţiunea, înţelepciunea po­
pulară şi cercetările ştiinţifice sunt de acord asupra acestui
adevăr. Alfred de Musset a spus cu multă dreptate :
„I! naît sous le soleil des âmes dégradées,
„Comme il naît des chacals, des chiens et des sèrpents,
„Qui meurent dans la fange, où leurs mères sont nées" 2).

11 4 1— Influenţa eredităţii ca factor criminogen nu mai este


astăzi contestată de nimeni. De asemenea se pare că oamenii
de ştiinţă sunt astăzi de acord că această influenţă nu este în­
totdeauna fatală şi efectele ei pot fi anihilate sau atenuate
prin educaţie şi îngrijire medicală.
Iată ce spunea de curând Prof. Manouvrier : „Influenţa
eredităţii există de sigur, ea este chiar foarte importantă;
dar nu mai puţin importantă este constatarea că adeseori ca­
ractere anatomice şi fiziologice, precum şi cele psihologice şi
morale, pot să nu fie transmise prin ereditate. Dar după cum
ele se pot produce sub influenţa factorilor externi, tot aşa a-12

1) Dr. de Fleuy: A m e d u c r im in e l. P a r i s , 1898, p . 157— 158.


2 ) C o n f r . în s e n s u l e r e d i tă ţ ii p s ih o lo g ic e , Em. Laurent : L e s h a b it u é s d e s
p r i s o n s d e P a r i s , p. 62. V e z i in s e n s c o n tr a r iu d o c tr i n e i e r e d i t a r i s t e : / . L.
de Lannessan: L a lu tte c o n t r e le c r im e . P a r i s , 1910, c a r e a r a t ă c ă c r i m i n a ­
l i t a t e a f e m e n in ă e d e 8 o ri m a i m ic ă d e c â t c e a m a s c u l i n ă în t o a t e ţ ă r i l e şi
a d a o g ă : „ D a c ă c r i m a a r fi u n a p a n a g iu m o ş t e n i t d e là p ă r in ţ i i c r im i n a l i, s a u
e p ile p ţi o r a l c o o l i c i . . . a r tr e b u i s ă fie a p r o a p e a c e la ş i n u m ă r d e c r im in a li
în a m â n d o u ă s e x u r ilc , p e n tr u c ă d e g e n e r e s c e n ta s e p r e z i n t ă d e o p o t r i v ă la
a m â n d o u ă s e x e le “ , p. 144— 146.
R ă sp u n su l pe c a re ’1 d ă E . F e r r i (S o c io l- c r im in e lle , p. 7 2 ), a s im ilâ n d
p r o s t i tu ţ i u n c a c r im i n a l it ă ţi i , şi p e c a r e L a n n e s s a n îl c o m b a te , n u n i s e p a r e
s a t i s f ă c ă t o r . A d e v ă r u l e s te c ă c r i m i n a l i t a t e a e u n c o m p le x d e m a i m u lte
c a u z e . E a d e p in d e şi d e m e d iu l s o c i a l ; f e m e ia î n s ă e m a i p u ţ in e x p u s ă c a
b ă r b a t u l a c e s t u i m e d iu , în lu p ta p e n tr u e x is te n ţ ă , c ă c i e a lu p tă m a i p u ţin .
D o i c o p ii, d e o p o tr i v ă ftiz ie i, u n b ă i a t şi o f a tă , e p r o b a b il c ă b ă ia t u l
v a m u r i m a i î n tâ i , f iin d c ă v a fi m a i m u lt e x p u s v ie ţii n e r e g u l a t e . A v â n d a c e ­
e a ş i d : a t e z ă c r im in a lă , c o n ta c tu l e d i f e r i t c u o a m e n ii r ă i, f e m e ia s u f e r ă m a i
p u ţin a c e s t c o n ta c t . V e z i d e a s e m e n e a c o m b a t e r e a e r e d i ta r i s m u lu i p s ih o lo g ic ,
E. Caro: E ssa is d e p s y c h o lo g ie s o c ia le . R e v u e d e s deux m o n d e s d in 15
A u g . 1883 şi A. Prins: S c d t i c e p é n a le e t d r o i t p o s itif. B r u x e lle s , 1899. N o . 503.
— 113

lunci când au fost moştenite ele pot fi înlăturate prin influ­


enţa acestor factori“ (a).
Ereditatea psihologică este admisă deasemnea mai de toţi
savanţii. Ceea ce trebue însă înţeles prin ereditate psihologică,
spun aceştia, nu este transmiterea propriu zisă a unor anu­
mite impulsiuni, tendinţe, sentimente, ci transmiterea unei
stări de desechilibru mintal, unui teren favorabil desvoltării
aceleaşi stări psihice pe cari au avut-o ascendenţii, (b).
Actele psihice îşi au şi ele mecanismul lor în centri ce­
rebrali şi în neuronii sensitivi ; ori când substratul anatomo-
fiziologic defectuos e transmisibil, fatal actele psihice vor găsi
acest teren defectuos de care vor fi influenţate.
Iată ce ne spune despre ereditatea psihologică Maurice
de Fleury : „Celulele nervoase ale creierului născându-se an­
chilozate, defectuoase, din cauza intoxicărilor alcolice, sau si­
filis, tuberculoză etc., la părinţi, alături de anomaliile fizice
găsim deviaţiuni ale spiritului ca : neputinţa de a fixa aten­
ţiunea, perversitatea nativă, tendinţe către paroxisme, impul­
siuni, etc.“ (c).
Aşa dar alcoolismul, sifilisul, tuberculoza, ca şi orice alte
alteraţiuni în organizmul părinţilor, asigură un loc de frunte
eredităţii morbide, printre factorii criminalităţei (d).

Prof. Manouvrier, p r e le g e r e r e p r o d u s ă în R i v i s t a P e n a l e , 1923, f a s c . 2.


a)
A. Lorulot, C r im e e t S o c i é t é , p. 180; Tanzi, M a la ttie m e n ta li; De Sa-
b)
rlo e Calo, L a p a to l o g i a m e n t a le in r a p o r t o c o ll 'e ti c a e c o l d i r it t o . P a l e r m o ;
M. de Fleury, L ’â m e d u c r im in e l; A. Gemellt, L e d o t t r i n e m o d e r n e d e l a d e -
l in q u e n z a , 128.
c) M. de Fleury, o p . c it., p . 97, v . şi T. Ribot, L ’h é r é d i t é p s y c h o lo g iq u e .
d ) A s u p r a ro lu lu i f u n e s t a l e r e d i t ă t e i în c a z d e ;
A lc o o lis m : Morselli, S e m e io tic a d e lle m a l a t t i e n e r v o a s e e m e n ta le , II ;
Dr. Legrain, H é r é d i t é e t a lc o o lis m e , D o in , P a r i s ; Pislolese, A lc o o lism © e d e -
lin q u e n z a , T o r in o , 1907 ; Rpberto Sommer, P s i c o l o g i a c r im i n a l e e P s i c o p a -
M o g ia p e n a le , T o r in o , 1 9 0 9 ; Eugenio Tanzi, P s i c h i a t r i a f o r e n z e , M ila n ,
1911; G. B. Ramoino, I d a n n i d e lF a lc o o lis m o e l a p r o s i m m a r ifo n m a d e l G o d .
p e n a le , in A r c h iv io d i A n t h r c r im . X I, p . 3 6 7 ; P. Pari sot et E. Aubry, P e rv e r­
s io n s e t a b é r a ti o n s s e x u e lle s , a lc o o lis m e e t r e s p o n s a b i li t é p é n a le , i n A n n a ­
le s d e M é d . L é g ., P a r i s , A n . 2, N o . 5 ; Carlo Lanza, C r i m i n a li e d a b n o r m i
a lc o o l i s t 1, in S c u o la P o s it i v a , 1921, p. 5 2 7 ; Combemale, L a d e s c e n d e n c e d e s
d e s a lc o o liq u e s , P a r i s , 1 8 8 8 ; i a r în c a z d e S if ilis : In a f a r ă d e c ei c i t a t i m a i
s u s , v e z i şi W. Schraenen, L e s d y s t r o p h i e s h é r é d o s y p h i l i ti q u e s . B r u x e ll e s ,
1922; in c a z d e t u b e r c u lo z ă , id e m ; m a i v e z i Rasolino Colella, Sui ra p p o rti
i r a tu b e r c u lo s i, n e u r o p s i c o p a ti e e d e lin q u e n z a , î n R i v is ta d i P a t o lo g i a n e r -
114 —

Rolul eredităţii în degenerarea (e) indivizilor şi a mase­


lor fiind necontestat şi degenerarea fiind nu unicul, dar unul
din principalii factori endogeni ai perversităţii criminalilor,
e suficient ca să ajungem la constatarea pe care o face tot dr.
de Fleury : „închisorile sunt pline de copii de alcoolici şi sifi­
litici, sau de copii născuţi din nevropatici şi tubereuloşi.... Se
poate deci spune că i n f r a c to r ii d a to r iţi e r e d ită ţii n en o ro cite
fo r m e a z ă r e g u la “ .
Aşa dar ereditatea morbidă e unul dintre cei mai însem­
naţi, dacă nu chiar principalul factor al crimei.
115 — b ) E d u c a ţiu n e a sa u c r e ş te r e a , influenţează de asemenea
voinţa omului.
Să presupunem că fiul unui părinte slab şi fricos, a fost
dat să trăiască în mijlocul unei societăţi do arme şi alte exer-
ţii corporale. De sigur că el va căpăta o mare putere mu­
sculară şi măestrie în mânuirea armelor, ceea ce-1 va face un
om curagios, în orice caz cu mult mai curagios decât ta­
tăl său.
Se văd arbori luând prin cultură formele cele mai curi­
oase ; animalele se îmblânzesc prin educaţiune atât de mult în
cât s’a văzut într’una din cuştile grădinei de plante din Paris,
o leoaică trăind zi şi noapte cu o căţea foarte supărătoare prin
lătrăturile ei fără să-i facă nici un rău.
Omul nu poate să fie mai refractar la schimbări decât
animalul şi planta ; prin urmare educaţiunea va modifica na­
tura şi va avea o mare înrâurire supra faptelor ce omul va
săvârşi.
Asupra puterii educaţiei faţă cu natura omului provenită
din ereditate, opiniunile sunt foarte divergente.
v o s e , 1922, f a s c . 1-4. C i t e a z ă i n t e r e s a n t e ş i n u m e r o a s e c a z u r i. C o n s t a tă că
tu b e r c u lo ş ii s u n t f o a r t e în c lin a ţi s p r e c r im ă ; Grasset, L a lu tte a n ti t u b e r c u ­
le u s e p e n d a n t e t a p r è s Ia g u e r r e , P a r i s , 1921.
e) A s u p ra d e g e n e ră rii, v e z i; Morel, T ra ité d e s d é g é n é re s c e n c e s p h y s i­
q u e s , in te lle c tu e lle s e t m o r a l e s d e l’s p è c e G. Sergi,
h u m a in e , P a r i s , 1 856;
S. Tonnini, L e e p ile s s ie in r a p p o r t e
L e d e g e n e r a z io n i u m a n e , M ila n o , 1889 ;
a lla d e g e n e r a z i o n e , T o r in o , 1891; Magnan et Legrain, L e s d é g é n é r é s . P a r i s ,
1895; L. Maupaté, C r i m i n a li t é e t d é g é n é r e s c e n c e , L io n 1893; M. Nordau. D é ­
g é n é r e s c e n c e , P a r i s , 1 894; Ch. Féré, D é g é n é r e s c e n c e e t c r im a lité , P a r i s .
188,8; L Mandatari, L a d e g e n e r a z i o n e n e lla p a z z ia e n e lla c r im i n a l it a . T o ­
rin o , 1901; R. Brugia, I p r o b le m i d é lia d e g e n e r a z i o n e , B o lo n ia , 1906: P.
Petrazzini, L e d e g e n e r a z i o n e u m a n e , M ila n o . 1911,
— 115 —

•jţg — Unii tăgăduesc puterea educaţi unei, alţii îi dau o impor­


tanţă decizivă.
„Sunt mii de secole de când rouă cerului cade pe stânci,
fără ca să le facă roditoare“ — zicea Diderot. „Din ghinda, din
care creşte stejarul -— adaogă Franklin, nu va eşi niciodată
un măr“.
„Educaţiunea — zice la rândul său La Bruyère — nu dă
omului altă inimă, nici altă complexiune“ (1 ).
Tot atât de sceptici în privinţa educaţiunei sunt Schopen­
hauer, Lombroso, Thomson, Wakefield şi-mai cu seamă Maud-
sley.
Vorbind de caractere Schopenhauer spune că el „e a b s o ­
l u t in c o r ig ib il, fiindcă toate faptele omului isvorăsc dintr’un
principiu intern, în puterea căruia omul, sub aceleaşi împre­
jurări face totdeauna acelaşi lucru, şi nu poate să facă alt­
fel“ (2 ).
Lombroso deasemeni, crede împreună cu Guerry că, răs­
pândirea culturei şi a educaţiunei nu are nici un raport, nici
de anologi e, nici de opoziţiune cu tendinţa la crimă şi sinu­
cidere, şi că educaţiunea, pe care noi o credem modificatorul
suprem al natúréi omeneşti, nu a re n ic i o in flu e n ţă , nici în
bine, nici în rău“ (3).
E curios că, Englezii cári s’au ocupat foarte mult de cesti-
unile penitenciare şi la care criminalitatea nu e atât de intinsă
ca pe continent, se arată tot atât de descurajaţi, poate chiar
mai mult decât ceilalţi. „Când cineva va ajunge să convertea­
scă un vechiu hoţ, în lucrător cinstit — zice Thomson — va
putea să schimbe şi o vulpe în câne domestic“ (4). Aceleaşi
pesimis îl arată şi Wakefield, directorul închisorii din Newga-
te (Londra) : „Foarte puţine sunt cazurile în care un om, o
femee sau un copil devenit hoţ să înceteze de a fi astfel. Ex-
eepţiunile.sunt atât de rare, în cât nu merită să fie citate. Ori­
care ar fi cauzele, faptul este că hoţul se îndreaptă rareori,
putem zice niciodată“ (5).

1) La Bruyère: D e s ju g e m e n ts , 84 ş i 85.
2) Schopenhauer : A f o r is m e , t r a d , d e M a io r e s c u , IV -a e d . 1902, p . 337.
3) Lombroso : P e n s i e r o e m e t e o r i . M ila n o , 1878, p . 142 ş i 191.
4) Thomson : T h e p s y c o l o g ie o f c r im in a ls . L o n d o n , 1870, p. 27.
51 Wakefield c i t a t d e Girardin în d r o i t d e p u n ir . P a r i s , 1871.
— 116 —

) |7 — Nimeni însă nu e mai sceptic în privinţa educaţiunii


ca Maudsley :
„Nu există educaţiune pe lume care să poată să faca pe
un pripi să dea struguri, sau pe un scaete să dea smochine ;
tot astfel nici un muritor nu poate merge mai departe decât
3iatura sa, şi-i va fi totdeauna cu neputinţă să construiască
cu oarecare stabilitate o inteligentă sau un caracter pe teme­
liile unei nature rele.
..Puneţi dela naştere în condiţiuni identice două persoane,
supuneti-le la aceaşi educaţiune, şi, la fine, ele nu vor avea
spiritul exact făcut pe acelaşi tipar, sau aceeaşi capacitate,
după cum nu vor avea aceleaşi trăsături şi acelaşi obraz----
„Este pentru om o soartă pe care strămoşii lui au făcut-o,
şi nimeni, fie chiar capabil de a încerca lucrul, nu poate să
scape de tirania organizaţiunei sale“l).
Şi mai departe, vorbind de hot: „De adevăratul liot. paro­
diind ce se zice de adevăratul poet, se poate repeta că el se
naşte iar nu devine hot“ 2 ).
Şi Maudsley explică astfel cauza imposibilităţii de re­
formare a umului prin educaţiune :
„ 0 adevărată reformă ar implica reformarea firei indi­
vidului ; dar cum s’ar putea ca ceeace s’a făcut prin succesiu­
nea generaţiilor, să se reformeze în intervalul unei singure
vieţii ?
Un maur îşi va schimba oare pelea, un leopard petele ? (3 ).
118 — Din contră alţii dau o mare importanţă educaţiunei : 0-
raţiu zicea : „Nemo adeo fenis est, ut non mitescere possit“.
(4). „Nouă din zece părţi ale oamenilor —zice Hobbes— sunt

1) Maudsley : L e c r im e e t la fo lie , V - è m e é d . P a r i s , 1888, p . 19 şi 20.


2) Ibidem, p . 2 7 . In a c e s t s e n s s e p o t c i t a c u v in te le l u i L a c e n a i r e : „ J e
s u is n é a s s a s s in , c o m m e o n n a î t p o è te , c o m m e A v r il e s t n é c o q u in , c o m m e
P a p a v o i n e e s t n é fo u “ ( L a c e n a i r e a p r è s s a c o n d a m n a t i o n , p . 54 d u p ă c it a -
ţ iu n e a lu i P r o a l : L e c r im e e t !e s u ic id e p a s s i o n n e ls p. 4 7 1 ). — „ C e v r e i s ă
ta c , d o m n u le P r e ş e d in te ? — z ic e a M . P â r l ic i , un r e c i d iv i s t, r ă s p u n z â n d
P r e ş e d i n te l u i C u r ţ ii c u j u r a ţ i d in F ă lc iu , c a r e ’1 î n t r e b ă d e c e n u s e la s ă
d e r e le . — „ U n ii o a m e n i s u n t j u d e c ă t o r i , a lţii a v o c a ţi , a lţ i i c iz m a r i, a lţii t â l­
h a r i ; a s t a e m e s e r i a m e a “ . — Io n e s c u - D o lj, C u r i e r J u d ic . IX , p. 267, n o t a 4.
3) Maudsley : O p . c it. p . 31.
4) Oratiu, E p is to l. L ib . I, e p is to la 1.
117 —

buni sau răi, folositori sau vătămători prin efectul educa'


ţiunei lor“ (1 ).
După Helveţiu, „inegalitatea spiritelor provine din dife­
renţa educatiunei“, iar Locke afirmă că „din 100 de oameni,
mai mult de 90 sunt ceeace sunt, bum sau răi, utili sau vătă­
mători societăţii, prin educaţiunea ce au primit. De educa-
ţiune depinde marea deosebire ce este între dânşii“ (2 ).
Pilangieri avea de asemenea mare încredere în puterea
educatiunei. El arată că dacă educaţiunea a putut să inspire
la Spartani, chiar femeilor, o mărinimie .şi o tărie care sperie
imaginatiunea, de ce n’am putea să facem şi noi acelaşi lucru
astăzi f ‘ (3).
119 - Adevărul însă nu este în nici una din cele două extreme
„Este tot atâta exagerare — spune O. Greard — de a pretinde
că educaţiunea nu poate nimic, şi că ar putea totul. Ea poate
totul sau mai puţin, după fondul pe care se aplică“. Şi în ur­
mă Greard, citează cuvintele lui Diderot şi Franklin, p'e care
le-am reprodus mai sus (4).
Negreşit că ereditatea joacă un marc' rol, mai ales la
oarecare persoane excepţionale, putem zice anormale. Relativ
la aceste persoane, educaţiunea, fără ca să fie fără influentă,
nu produce totuşi decât rezultate mediocre.
Orice s’ar face şi ori cât s’ar îmblânzi tigrul, el nu va
deveni un miel. Dacă se vor lua două ouă de raţă, una sălba­
tică şi alta domestică, dacă se vor cloci de aceiaşi găină şi vor
trăi bobocii în aceeaşi curte şi în aceleaşi împrejurări, aceasta
nu va împiedica cele două raţe să se deosibeaseă profund între
ele încă dela început. Şi e natural să fie astfel, căci, după cum
am spus, ceeace s’a îndeplinit prin stratificarea a mii de ge-
neraţiuni, nu se poate modifica într’o generaţiune sau două.
Sunt animale pe care omul a izbutit să le domesticească

1) C e e d r e p t c ă t o t d â n s u l a z is c ă n u p u te m s ă a v e m p r e t e n ţ i u n e a
d e a s c h im b a c a r a c t e r u l c o p iilo r . C â t e v a c u g e t ă r i a s u p r a e d u c a ti u n e i. P r e ­
a m b u l ş i S e c t. V .
2) D u p ă c ita re a dr. F. Laurent : L e s h a b it u é s d e s p r is o n s de P a ris .
L y o n - P a r i s , 1891, C h a p . X X V III, p . 581.
3 ) Filangieri : S c i e n z a d é li a le g is la z io n e , T . V , p. 12 şi 13. C a r t . IV ,
p a r t. I, c a p . I ş i t r a d . f r . T . II, p. 203.
4 ) O, Gréard : E d u c a ti o n e t i n s tr u c tio n . D e r e n s e i g n e m e n t s e c o n d a i r e
2 -è m e é d . P a r i s , 1889, p . 94— 95.
118 —

din cea mai veche anticitate, şi ele au devenit tovarăşele fo­


lositoare ale vieţii sale ; domesticirea a devenit chiar eredita­
ră la ele. Dar sunt şi alte animale care n’au putut fi domesti­
cite prin educaţiune şi nici nu par să devină vreodată utiliza­
bile decât pentru menagerii. Cel puţin până astăzi, ştiinţa n’a
ajuns să facă din tigrii, şacali, crocodili şi crotali nişte ani­
male folositoare domestice, şi nici nu pare că este aproape de
a ajunge la acest rezultat. Tot astfel este şi cu firea omenea­
scă ; sunt firi care pot fi îmblânzite, altele care nu pot să fie,
ci trebuesc ucise ca şerpii veninoşi, ori cel puţin făcute nevă­
tămătoare prin închisoare perpetuă.
Toţi acei care contestă puterea educaţiunei recunosc im­
plicit nemărginita putere a altei forţe : ereditatea morală, care
incontestabil, că uneori e atât de viţiată, încât prin mijloacele
noastre actuale nu poate să fie îndreptată.
Nu e însă mai puţin adevărat că educaţiunea pentru mul­
te persoane, al căror caracter nu e prea mult pronunţat, are o
mare importanţă. Şi, dacă fizicul poate fi modificat prin in­
fluenţa mediului, din care principalul element este educaţiu­
nea, cu atât mai mult moralul va suferi această influenţă. In
această privinţă Perez a avut multă dreptate să spună : „Sim­
ţul moral e una din facultăţile ereditare cele mai suscep­
tibile de a fi modificate prin impresiunile mediului încunju-
rător“ (1 ).
Noi credem în educaţiune, şi chiar împreună cu J. Payot,
credem că, pe lângă educaţiunea primită, omul îşi poate face
şi singur educaţiunea, o autoeducaţiune (2 ).
119 4 — Din moment ce s’a ajuns la constatarea aproape unanim
admisă, că ereditatea morbidă nu este totdauna fatală şi că12

1) B. Perez : L e s t r o i s p r e m i è r e s a n n é e s d e l ’e n f a n t. P a r i s , 1888, p . 338.


2) 0 fo a rte fru m o a s ă lu c ra re , c a re a a v u t un m e rita t su cces d e J. Pa­
yo t : L ’é d u c a ti o n d e la v o lo n té , 3 3 -è m e , é d . P a r i s , 1910. Félix Alcan : B i­
b lio th è q u e d e P h i l o s o p h ie c o n te m p o r a i n e . A u to r u l a r a t ă c ă o m u l a r e o m n i­
p o t e n t a a s u p r a id e ilo r, d a r p u t e r e a id e ilo r în l u p ta c o n t r a le n ii şi a s e n s u a -
lită ţii e s te a p r o a p e n u lă ; î n s ă id e ile t r e b u e s ă s e a lie z e c u s im ţim in te le cele
b u n e şi a s t f e l p r in p e r s e v e r e n ţ ă p o a t e n u n u m a i s ă î n v in g ă p e c e le r e le , d a r
c h ia r s ă s e t r a n s f o r m e î n o b ic e iu ri b u n e . — L a n o i s ’a u o c u p a t d e s p r e p u ­
t e r e a m o d if i c ă t o a r e a e d u c a ţiu n e i : /. Găvănescul, în C u r s u l d e p e d a g o g ie ,
p. 44— 48, ş i G. Aslan, în P r e l e g e r il e s a l e la U n i v e r s i t a t e a d in B u c u r e ş ti ,
p u b lic a te s u b titlu l „ E d u c a ţ i a p r in s in e î n s u ş i “ , B u c u r e ş ti, M in e r v a , 1907.
119 —

efectele ei funeste pot fi anihilate sau atenuate, implicit s’a


recunoscut şi marele rol pe care educaţiunea îl poate avea în
formarea caracterelor, (a).
Desigur că nimeni nu mai susţine că educaţiunea este om­
nipotentă şi infailibilă ; din contra ea e adeseori neputincioa­
să sau mult prea redusă în rezultate.
Problema mare care se discută astăzi, nu mai este deci
dacă educaţiunea are sau nu vre-o influenţă în plurigeneza
crimei, ci toată lumea ştiinţifică este preocupată de a găsi sis­
temul cel mai desăvârşit care să dea educaţiunei maximul de
eficacitate.
Pretutindeni sau organizat societăţi de e u g e n ic ă , cu me­
nirea de a contribui prin toate mijloacele ca omenirea să se
regenereze, printr’o cât mai întinsă profilaxie şi terapeutică
morală, fizică şi intelectuală.
Aşa dar, rolul educaţiunei devine tot mai preponderent.
Ceea ce desăvârşeşte însă rolul său este intervenţiunea de
timpuriu, înainte ca spiritul să fi devenit refractar sub tira­
nia unui organism copleşit de tarele unei moşteniri funeste.
Chestiunea metodei este deasemenea extrem de impor­
tantă, fiindcă felul în care educaţiunea are a se da variază de
la copil la copil, de la temperament la temperament.
In orice caz educaţiunea morală trebue să fie întovărăşită
de o adecuată îngrijire medicală şi de condiţiunile unui mediu
proprice (b).

a ) A s u p r a e d u c a ţiu n e i în r a p o r t c u p r o b l e m a c r im i n a l it ă ţe i t r i m e t e m la :
Tarde, E tu d e s d e p s y c h o l o g ie s o c ia le , P a r i s , 1 8 9 8 ; R. Spencer, In tro d u c tio n
à l a s c ie n c e s o c ia le , P a r i s ; Tallack, P e n o l o g f c a l a n d p r e v e n t iv e p r in c ip e ls .
L o n d r a 1896 ; Dr. Thulié, L e d r e s s a g e d e j e u n e s d é g é n é r é s , P a r i s , 1900 ; Dr.
Toulouse, L e s c o n f lits i n te r s e x u e l s e t s o c ia u x , P a r i s 1 904; Guy au, E d u c a tio n
e t h é r é d i té , P a r i s , A lc a n ; Proal, L e c r im e e t la p e in e , e d . II, P a r i s , 1911 şi
E d u c a ti o n e t le s u ic id e d e s e n f a n t s , P a r i s , 1907 ;J. Philippe et P. Boncour,
A. Binet et Dr. Simon.
L e s a n o m a l ie s m e n t a le s c h e z le s é c o lie r s , P a r i s , 1905 ;
L e s e n f a n t s a n o r m a u x , P a r i s , 1907 ; G. L. Duprat, L a c r im in a lité d a n s l’a ­
d o le s c e n c e , P a r i s , 1909; J. de Lannessan, L a lu tte c o n tr e le c r im e . P a r i s .
1910 ; Ai. de Fleury, L ’â m e d u c r im in e l, e d . III. P a r i s , 1913 ; A. Lorulot, C r i ­
m e e t S o c ié té , P a r i s , 1923, c u o b o g a t ă b ib lio g r a f ie la p a g . 315 ; Ugo Conţi.
R i a d a t t a m e n t o a lla v i ta lib e r a d e i m in o r e n n i t r a v i a t i o s o t t o c u r a , în R iv is ta
G. Guilhermet, L e m ilie u c rim in e l, P a r i s , 1923,
P e n a le , X C III, p. 5 69 ; p . 65.
Chatterton Hill, H e r e d i t y a n d s é le c tio n in S o c io lo g y , L o n d r a ,
b) 1907 :
N. Amador, L a e u g e n ic a y l a r e c o n s titu c io n n a c io n a l, M a d r i d , 1922.
— 120 —

Rolul considerabil pe care legiuirile penale îl atribuesc


astăzi educatiunei, vom avea încă ocaziunea să’l arătăm mai
pe larg când ne vom ocupa de criminalitatea infantilă şi lupta
contra acesteia.
120 - c) M e d iu l a m b ia n t, sau, ca să fim mai exacţi, împrejură­
rile în care vieţueşte omul, au de asemenea o mare înrâurire
asupra voinfei sale(l). „Schimbaţi mediul social, mediul real
— zicea Emile de Girardin, — şi omul se va schimba el în­
suşi“ (2 ).
Abatele de Mably, avea de asemenea o atât de mare cre­
dinţă în puterea meziului social, şi în special a legilor, în cât
zicea : „Sunt încredinţat că legile sunt vinovate de faptul că
oamenii sunt răi“ (3)
1) M e d iu l a m b ia n t c u ... . ;ine şi e d u c a ti u n e a ş i a tu n c i s e p o a te
p r e ti n d e c ă el l u c r e a z ă în t r e i m o d u r i a s u p r a in f r a c to r u l u i : a ) E l a f o r m a t
g e n e r a ţi u n i le t r e c u te , a le a s c e n d e n ţi l o r i n f r a c to r u l u i ; b ) I - a d a t e d u c a ti u n e a ;
c) A c o n tr i b u i t la s ă v â r ş i r e a a c tu lu i c r im i n a l , p r in îm p re ju ră rile d in m o ­
m e n tu l c o m ite r ii.
2) D u p ă E. d e Q i r a r d i n , m iz e r i a şi i g n o r a n t a s u n t c a u z e le u n ic e a le
c r im i n a l it ă ţi i : „ O u e l’i g n o r a n c e e t la m is è r e cesse de su b m e rg e r ( la so ­
c ié té ) e t d e l a b lo q u e r, e t le m e u r t r e e t le v o l d i s p a r a î t r o n t c o m m e a d is ­
p a r u l ’a n th r o p o f a g ie p a r t o u t où la b a r b a r i e a f a it p la c e à la c iv ilis a tio n , e t
a u s s i t ô t q u e d u p a in s ’e s t o f f e r t à la fa im . — Em. de Girardin, D ro it de
p u n ir . P a r i s , 1871, p . 346.
T o t a c e e a ş i p a r e s ă fie şi id e ia lu i D o s to j e w s k y , d e ş i e l a d m ite ş i e r e ­
d i t a t e a . E l p u n e în g u r a lu i I v a n K a r a m a z o v a c e s te c u v in te : S e c o le v o r
t r e c e , şi o m e n i r e a v a p r o c la m a p r i n g r a iu l e r u d iţ i lo r şi î n ţ e l e p ţ i l o r c ă n u
e x is tă c r im e şi p r in u r m a r e p ă c ă to ş i, c i c ă n u e x i s t ă d e c â t flă m â n z i. N u ­
tr e ş te - i, d a c ă v r e i s ă fie v i r to ş i. F r è r e s K a r a m a z o v , T . I, p . 237, (é d . fr.
P l o n N o u r r i t ) . C o n f r . C r i m e e t c h â t i m e n t, lib r. P l o n N o u r r i t , 1 1 -è m e é d . T .
I, P . 307.
Id e ia , d e a l t m in t r e l e a c f a ls ă . H u m b e r tii în F r a n ţ a şi A n to n A rio n în
R o m â n ia m i e r a u n ici ig n o r a n ţ i , n ic i n u m u r e a u d e f o a m e !
3) De Mably : O e u v r e s c o m p lè te s . P a r i s , 1794— 1795 T . IX , p . 329. In
a c e la ş sens C é s a r B c lia c , în p o e z ia lui s o c ia lă : P e d e a p s a c u m o a r t e a (d in
5 S e p te m b r ie 1847) :
G â n d iţi la in s titu ţii, la şc o li în o b ila r e ,
L a î n le s n i r e a v ie ţii, l ’a a t ă r i i î n d e s tu l a r e ,
$ i a tu n c e a s ’a s t â r p i t
Ş i c r im a şi h o ţia . E v iţiu l în p r a v ili.
D e -a c i se n a ş te r ă u l. C u rm a ţi a c e s te s tă v ili
C e r e v o l t e a z ă o m u l ş i c el m a i lin iş tit.
N a tio n a le 2 - a é d . P a r i s , 1857, p . 30, çi t r a d , f r a n c . C . B o llia c , P o é s i e s
P a r is .' D e P o m m e r e t e t M o r e a u , 1857, p. 69.
— 121

Că împrejurările vieţei au o mare influentă asupra pur­


tării oamenilor lucrul este incontestabil.
Ruşii sunt mai dispuşi la beţie, Italienii, mai ales cei din
miază-zi, mai dispuşi spre omor. Wladimir Tschisch, profesor
la Universitatea din Jurieff (Dorpat), care a studiat 673 de
crime, dintre care 408 săvârşite de Estoni şi 265 de Letoni,
ne spune că Estoni comit mai multe crime contra persoanelor
şi contra proprietăţii decât Letonii, nu însă din cauză că ar fi
mai puţin cultivaţi or instruiţi ca dânşii, ci din cauză că se
disting biologic, unii fiind Fini iar ceilalţi Arieni (1).
121 — „Clima, schimbarea anotimpurilor, temperatura anuală—
zice E. Ferri — determină totdeauna o manifestare diferită a
infracţiunei.
De aci rezultă că infracţiunile în contra proprietăţii, pen­
tru un motiv economic, contrariu raţiunilor atmosferice, sunt
cu mult mai dese în climele, în lunile, în anii cei mai reci, pe
când infracţiunile în contra persoanelor, printr’un efect fizio-
psihologic direct legat cu schimbările metereologice, sunt mai
dese în climele şi în anotimpurile mai calde“ (2 ).
Acelaşi lucru îl constatase cu mult mai înainte Pastoret r
„Astfel — zice dânsul —- crimele vor fi cu mult mai nume­
roase într’o ţară rece, în care natura sgârcită, înmulţind lip­
surile, refuză sau strică plăcerile, decât întro ţară caldă în
care pământul poate servi de pat, unde fructele sunt pretutin-
denea, unde un om nu are trebuinţă să repare dezastrele unei
ierni lungi, unde surâde totdeauna primăvara, mama speran­
ţei şi a fecundităţii. Pe de altă parte, acolo legile vor fi mai
puţin aspre. .. 12

1) R a p o rt au V -è m e C o n g rè s d ’a n th r o p o l o g i e c r im in e lle . A m s t e r d a m ,
1901, C o m p te - r e n d u , p. 354.
2) E .Ferri : L a s c u o l a c r im in a le p o s itiv a , N a p o li, 1885, p. 34. Alexan­
dru Damas-fiul, în f r u m o s u l s ă u „ R o m a n d ‘u n e f e m m e “ , a r a t ă f o a r t e b in e
cum i n f lu e n ţa a t m o s f e r ic ă u n i tă c u a l t e c a u z e ( n e g li g e r e a fe m e ii d in c a u z a
p o litic e i, m o a r t e a m a m e i) p o a te c o n d u c e la i n f r a c ţi u n e c h i a r p e o fe m e e-
c in s tită ( D -n a d e B r y o n ) . A c e s t r o m a n e un e x c e le n t s t u d i u d e p s ic h o lo g ie .
Ia r Taine, în L e s O r ig in e s d e la F r a n c e c o n te m p o r a in e . L a R é v o lu tio n . L 'A ­
n a r c h ie . T . I, P- 4 (e d . H a c h e t te , P a r i s , 1 9 0 9 ): „ L 'o b é is s a n c e g é n é r a le , qui
f a it la p a ix p u b liq u e , d é p e n d d ‘un d e g r é a jo u t é o u ô té a u s e c ou à l 'h u m i d e ,
a u f r o id o u a u c h a u d . E n 1788, a n n é e t r è s s è c h e , la r é c o l te a v a i t é t é trè s '
m a u v a ise “ . .
— 122

„Rodnicia sau stârpiciunea pământului influenţează mai


mult asupra moravurilor decât asupra legilor. Cineva e hoţ
sau tâlhar într’o ţară sterilă, indolent şi voluptos într’o ţară
fertilă. S u f le tu l ia im p r e s iu n e a c lim a tu lu i. Arzător sub un cer
arzător, el este meditativ sub un cer rece“ (1 ).
G. Tarde recunoaşte de asemenea influenţa mediului so­
cial. După ce constată, din cărţile d-rului Lacassagne, că infec-
ţiunea criminală are în Franţa 4 focare, Paris, Nantes, Bor­
deaux şi Marsilia, dânsul adaogă : „Suntem dar îndrituiţi să
credem că cea mai mare parte din oamenii recunoscuţi vino­
vaţi pentru această crimă, au fost astfel, fiindcă au avait ne­
norocirea să se nască sau să se stabilească în sânul său în ve­
cinătatea Babilonilor noştri, în loc să se nască sau să trăiască
în Auvernia“ (2).
Deasemenea locuinţele au o mare influenţă asupra cri­
minalităţii (3).
122 — Nu numai că împrejurările fac caracterul omului, dar
chiar schimbarea lor are totdeauna o repercusiune în purtarea
omului. Aceiaşi persoană, din cauza împrejurărilor, e uneori
veselă, dispusă şi binevoitoare cătră toată lumea, chiar către
vrăjmaşi, pe când alteori e trista, aspră, supărăcioasă şi ne­
dreaptă chiar către cei mai de aproape ai săi.
Să dăm nn exemplu tipic, pe care toţi, mai ales muncitorii
intelectuali, îl verifică pe fiecare zi.
Toţi ştim şi suntem convinşi că studiile sunt în timpul de­
mocratic în care trăim, unul din cei mai importanţi factori de
isbândă în viaţă ; de aceia toţi muncim şi ne sacrificăm tim­
pul şi plăcerile tinereţii spre a studia.
Totuşi, totdeauna studiem când avem timp disponibil ?
Şi, mai ales totdeauna studiem cu aceiaşi plăcere ? Evident că
nu ; sunt zile în care omul simte neplăcere să pună mâna pe123

1) Păstorei: L o is p é n a le s , T . II, p a r t . I I I - a , p . 185 şi 186.


2) G. Tarde: P h i l o s o p h ie p é n a le , p. 293. A c e a s t a nu î tn p e d e c ă în s ă p e
T a r d e d e a a d m ite r e s p o n s a b i li t a t e a , „ u n e v i r t u a l i t é v r a i m e n t é ta n t e n e u x .
qui s ‘e s t r é a lis é e g râ c e au s é j o u r d e s v ille s, m a is n e l e u r a p p a r t i e n t p a s
m o in s p o u r c e l a “ . T e o r i e f a ls ă , c ă c i v i r t u a l i t a t e a în s ă ş i p r o v e n e a d in c r e ­
d i ta t e , a s u p r a c ă r e ia lu c r a s e t o t m e d iu l s o c ia l.
3) V ezi un s tu d iu r e la ti v la in flu e n ta lo c u in ţe i a su p ra c r im i n a l it ă ţi i :
V. Erbiceanu, T e n d in ţe le n o i a le d r e p tu lu i. Ia ş i, 1906, p . 489 -506, v e z i şi
c e le z is e d e n o i r e la ti v la e f e c tu l p e d e p s e lo r p r i v a t i v e d e lib e r t a t e . N o . 1832.
123

carte, oricât de mult ar- voi să citească şi să înveţe, şi sunt


altele în care pare dispus să devore ştiinţa, aprofundând
oestiunile cele mai grele.
Toată lumea ştie că dimineaţa omul studiază cu plăcere,
că, după un dejun sau un prânz copios, şi cu atât mai mult
când simte foamea şi nu are ce mânca, nu poate studia nimic.
P le n u s v e n te r n o n s tu d e t lib e n te r .
Sunt dar împrejurări care dictează voinţei omului şi o
conduc întocmai ca pe un instrument ; această idee a expri­
mat-o şi marele nostru cronicar Miron Costin, când a zis : Nu
sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub vremi (1 ).
3 — Aceste împrejurări sunt atât de multiple şi diferite, încât
e greu a enumera chiar pe cele principale. C. Lombroso a scris
o monografie spre a arăta influenţa meteorilor asupra crimi­
nalităţii (2). S’au scris deasemenea multe volume spre a arăta
şi influenţa factorilor economici şi a legilor.
însuşi L. Proal, care e un spiritualist, povesteşte un caz
interesant, care arată cât de mare poate fi influenţa sugesti-
unei : O calfă de negustor întristată de mustrările stăpânului
său se hotărăşte să se arunce în Sena ; pe drum întâlnind doi
camarazi ai săi şi povestindu-le faptele şi hotărârea lui, se
decid câte trei să se arunce în Sena. „Las lectorului — zice

1) M . Cogălniceanu : C r o n ic e le R o m â n ie i, T . I, p. 329.
2 )C . Lombroso : P e n s i e r o e m e te o r i. M ila n o , 1878. In a c e a s tă o p e ră
g ă s im m u lte l u c r u r i i n t e r e s a n t e r e l a t i v e la in f lu e n ţa m e d iu lu i. „ M o d if ic ă r ile
p e c a r e le s u f e r ă c r e e r u l b o ln a v d in c a u z a m e t e o r i l o r , c o n f ir m ă d i n c e în
c e m a i m u lt c ă a li e n a ţ iu n e a e o b o a lă a c o r p u lu i, c ă c u g e t a r e a e s u p u s ă c a
si t o t c o r p u l, c a şi t o a t ă m a t e r i a l a in f lu e n ţe le e x t e r n e “ (p . 27). L o m b r o s o
c i t e a z ă p e V ille m a ir , c a r e a o b s e r v a t c ă 9 d i n 10 s in u c id e r i s ‘a u î n tâ m p la t
în z ile le p lo io a s e şi î n t u n e c a t e p. 136). M a i d e p a r t e a r a t ă , d u p ă Q u e r r y , c ă
a s a s i n a t e l e ş i a lt e a t e n t a t e d e p in d d e lu n ile a n u lu i (m a i m u lte în lu n ile c ă l-
d u r o s e , a p r o a p e în d o it m a i p u ţin e î n c e le f r i g u r o a s e ) , a ş a c ă s e p o a t e fa c e
u n c a l e n d a r c r im i n a l d u p ă i n t e n s i t a t e a s p e c iilo r i n f r a c ţi u n i lo r (p. 139— 142).
In fin e el c i t e a z ă c u v in te le lu i M o n t a ig n e : „ S i m a s a n t é m e s ie d e t l a c la r té
d ’u n b e a u j o u r , m e v o ilà h o n é t h o m m e “ , şi p e D i d e r o t : „II m e s e m b le q u e
j ’a i l’e s p r i t fo u d a n s le s g r a n d s v e n t s “ , şi p e M a in e d e B i r a n , filo s o f s p ir i­
t u a l i s t p r in e x c e le n ţ ă , c a r e în J o u r n a l d e m a v ie in tim e , s c r i e „ n u ş t i u cu m
se f a c e c ă în z ile le d e t im p u r â t , e u îm i s im t in te lig e n ţa ş i v o i n ţa c u to tu l
a l t a c a în z ile le s e n in e “ ( p . 143— 1 4 4 ). C f r . A. 1. Odobescu, D o a m n a C h ia jn a ,.
B u c . e d . 5 -a , 1894, p. 9 9 : „ O m u l c a f ir e a , z â m b e ş te c u s o a r e l e , s e t u r b u r ă
cu i u r t u n a ; f ie ş te c e s c h i m b a r e a n a t ú r é i a r e u n r ă s u n e t :n in im a s a ; fieşte-
ce f r u n z ă c e c a d e în g ă l b e n it ă t o a m n a , l a s ă u n d o r în s u f le tu - i î n t r i s t a t “ .
124 —

Proal — grija ca să tragă el însuşi coneluziunea psihologică a


acestui fapt şi să vadă cum omul, care cu drept cuvânt e de­
finit de spiritualişti un om liber şi dotat de raţiune, este în
realitate puţin raţional şi lipsit de libertate prin influenţa
unui cuvânt, unei sugestiuni“ ( 1 ).
124 — Filozoful Seneca a rezumat foarte bine influenţa mediu­
lui prin aceste cuvinte : „Se iau obiceiurile delà aceia cu care
cineva se adună ; şi, după cum oarecare boale se iau prin
contactul corpului, tot astfel şi sufletul transmite relele sale
celor din apropiere“ (2 ).
125 ■— Acestea sunt forţele care lucrează asupra voinţei omului.
Voinţa omului este dar exprimându-ne cu termeni mecanici, o
rezultantă provenind din' trei forţe : natura omului, educaţiu-
nea şi mediul ambiant, sau, ţinând seamă că educaţitmea este
şi ea o circumstanţă externă, din forţe interne şi externe.
Omul nu poate avea o voinţă decât aceia a naturei, a edu-
caţiunei şi a împrejurărilor în care trăeşte.
„Orice act — zice P. Bourget — parafrazând o definiţiu-
ne a lui Spinoza —- nu este decât o adunare. A spune că omul
e liber, este a susţine că în sumă este mai mult decât în ele­
mentele adiţionale“ (3).
126 — Chiar ceia ce se numeşte capriţiu, nu este în realitate
decât o rezultantă a eredităţii, a educaţiunei şi a împrejură­
rilor.
In primul congres de antropologie penală, ilustrul Mo-
lescbott, combătând pe Righi, care susţinuse liberul arbitru,
a dat un exemplu nostim de influenţarea voinţei, care i-a a-
tras felicitările şi aplauzele întregului congres : „Domnilor,
am venit aici cu intenţiunea de a nu atinge chestiunea libe­
rului arbitru : făcând violenţa la ceeace ar putea să consi­
dere ca liberul meu arbitru, d-1 Bighi a schimbat hotărârea
mea“ (4).

1) L. Proal : L e c r im e e t le s u ic id e p a s s i o n n e ls . P a r i s , 1900, p . 323.


2) Seneca: D e Ira III, 8 ; S u m m u n tu r a c o n v e r s a n t ib u s m o r e s ; et ut
q u a e d a m in c o n t a c t a s c o r p o r i s v i t i a t r a n s il i u n t, i t a a n i m u s m a la su a p ro -
x im is t r a d i t .
3) Ap. Sc. Sighele : L a t h e o r i c a p o s i t iv a d é l i a c O m p lic ità , 2 - a e d ., T o -
r in o , 1894, p . 56, n o t a 2.
4) A c te s d u 1 -èl C o n g r è s d ’a n th r o p . c r im in e lle . R o m e , 1886— 1887, p.
3 2 0 — 321.
— 125 —

In realitate nu există acţine a omului reflectată sau in­


stinctivă, care să nu provină din cauza firei, educaţiunei or
circumstanţelor în care el s’a aflat. Aşa că, în realitate, după
cum scrie Tarde : „In acest preţios autocrat e imposibil să
vedem alt lucru decât un automat, sau mai bine zis un mo­
narh constituţional, însărcinat să contrasemneze toate derizi­
unile schimbătoare şi contrarii ale miniştrilor succesivi*' (1 ).
In zadar se vorbeşte de libertatea morală. După ce viteaza
art. 37 c. pen. oland., 46 ital., 71 belg., 319 şi 398 austr., Dr
Wahl adaogă : Aşa dar, pretutindenea răsună acelaş imn în
contra liberului arbitru, şi totuşi, cum zice Krafft-Ebing
(Medeeine légale des aliénés): omul e sclavul mediului, şi mai
cu seamă a trei factori : origina lui ancestrală, educaţiunea
lui, raporturile exterioare şi întâmplările existenţii sale“ (2 ).
127 — Negarea liberului arbitru e un punct unanim admis de
adepţii şcoalei pozitiviste şi formează una din notele caracte­
ristice ale şcoalei (3).
Ridicându-se asupra acestei chestiuni o discuţiune în con­
gresul de antropologie penală din Roma, din 1885, Moleschott,
nici nu voia ca ea să fie discutată în congres. „Pentru mine
— spunea dânsul — chestiunea e rezolvată, şi ea formează
baza lucrărilor noastre.
„Dacă voim să o discutăm din nou, vom intra fără să
voim în metafizică, şi nu vom putea face nici un pas. Mărtu­
risesc că acest lucru îmi pare foarte inutil“ (4). Aceste cuvin­
te, ne spune procesul verbal al şedinţei, au fost primite cu a-
plauze unanime, şi mai toţi membrii congresului au felicitat

1) G. Tarde : E t u d e s p é n a l e s e t s o c ia le s . P a r i s , 1899, p. 176. A c e la ş i lu c ru


îl s p u n e J . P a y o t , v o r b i n d d e l u p ta n a tu r e i ( p e n c h a n t) cu in te l ig e n t a ; ea
c o n s i m t e a - i l ă s a g l o r ia d e ş e a r t ă d e a s e c r e d e r e g in ă , d a r în r e a l i t a t e i n te ­
l ig e n t a e o r e g in ă c o n s t it u ţ io n a l ă , c a r e f a c e p a r a d e , p e r o r e a z ă , d a r n u g u ­
v e rn ea ză . J. Payot : L ’é d u c a ti o n d e l a v o lo n té , 3 3 -è m e é d . P a r i s , p . 50.
2) D r.Wahl : L e c r im e d e v a n t l a s c ie n c e . P a r i s , 1910, p . 259.
3) G. Tarde : P h il. p é n a le , 2 - è tn e é d . P a r i s , 1891, p . 55. „ D iv e r g in te le
î n t r e v e c h e a ş i n o u a d o c t r i n ă s e r e f e r ă la t r e i p u n c te : L ib e r u l a r h i t r u a f i r ­
m a t d e u n a , n e g a t d e c e a l a l t ă “ , e tc .
4 ) A c te s d u 1 -è r C o n g r è s d ’a n t h r c p . c r im ., p . 320— 321. In a c e l a ş s e n s
Puglia, M a n u a le d i d i r i t t o p e n a le . 1890, v o l. I, p . 50. T o tu ş i, în C o n g r e s u l de
a n tr o p o l o g i e p e n a l ă d in 1896 d in G e n e v a , s ’a d i s c u t a t d i n n o u c e s t i u n e a li­
b e r u lu i a r b it r u . ,
126 —

pe orator, ceeace probează câ asupra acestui punct, aproape


toţi membrii congresului, adepţi şi adversarii teoriilor lom-
brosiane, au fost de aceeşi părere.
Vorbind de divergenţele şcoalei, Tarde ne spune că : „în­
ţelegerea pare că nu domneşte decât asupra acestor puncte
fundamentale : credinţă în evoluţiune şi negarea liberului ar­
bitru şi a responsabilităţei morale“ (1 ).
La rândul său E. Ferri, scrie : „Principiul esenţial al or-
dinei morale, aşa cum e stabilit de doctrinele nouă, e negarea
liberului arbitru“ (2 ).
128 _ Şi apoi, cu o claritate admirabilă, dânsul rezumă teoria
deterministă în aceste puţine linii : „Liber înseamnă ceeace e
cu totul sustras dela influenţa neapărată a cauzelor, şi omul
necunoscând sau neobservând toate motivele, toate cauzele
care-1 determină la cutare act voluntar, mai mult decât la
altul, este adus să creadă că în consecinţă voliţiunea sa
scapă de acţiunea cauzelor, este liberă, este ea însăşi propria
sa cauză (3).
„Iată pentru ce omul crede în liberul său arbitru. Pentru
a doborâ iluziunea, ar trebui să lăsăm la o parte abstracţiunile
voinţei şi ale libertăţii şi să punem întrebarea : un act de voli-
ţiune este, da sau nu, efectul cauzelor care-1 determină 1“ (4).
In realitate este o mare doză de adevăr în cuvintele pe
care le adresează Jocasta lui Oedip : „Vai! vai! nenorocitule;
acesta e singurul nume pe care pot să ţi-1 dau, şi nu-ţi voi da
altele. Nu te voi numi vinovat. Vinovat nu eşti tu, ci creerul
tău care este rău conformat, societatea în care ai trăit. Virtu­
tea şi viciul sunt produse ca zahărul şi vitriolul“ (5 ).
129 — Dar, dacă adepţii şcoalei pozitiviste se înţeleg asupra ne-
gaţiunei liberului arbitru, se pare că e o deosebire importantă
în ceeace priveşte preponderenţa cauzelor infracţiunii; anume
şcoala franco-belgiană dă mai multă importanţă mediului so-

1. G. Tarde: P h i l o s . p e n . 2 - e m e e d .., p. 51.


2) E. Ferri: T e o r i c a d e ll im p u ta b ilita e n e g a z io n e d e ll l ib e r o - a r b i t r o . F i-
r e n z e 1878, p . 1.
3) A c e s ta e p ă r e r e r e a S f. A u g u s ti n : D e c i v i t a t e D e i V . c a p . IX , c a r e
c re d e c ă : E t h u m a n a e v o lu n ta te s h u m a n o ru m o p e ram c a u s a s u n t “ , ( v o i n ţa
o a m e n ilo r s u n t c a u z e le a c ţ i u n il o r l o r ) .
4) E. Ferri; ib id e m .
5) D u p ă Proal: C r im e e t s u ic id e p a s s io n n e ls .. P a r i s , 1900, p . 642.
127

cial, pe când din contră Lombroso şi discipulii săi dau pre­


ponderenţa cauzelor interne.
■J30 — Negreşit ca nn vom ţine seamă de o acuzare nedreaptă,
ca să nu zicem pătimaşă, acuzare făcută deja în congresul de
antropologie penală din Roma, şi căreia s’a răspuns cu suc­
ces chiar în acel congres, acuzarea că Lombroso ar tăgădui
importanţa mediului social. Cu drept cuvânt ne spune el :
„Nu am scris eu un mare volum intitulat Cugetare şi meteori
(i), în care m’am ocupat numai de influenţele fizice. Pentru
ceeace priveşte mediul moral primesc imputarea, însă justifi­
carea mea e uşoară, tocmai din cauză că adversarii noştri
se ocupă prea mult de aceste chestiuni, şi pentrucă vechii
scriitori le-au dat prea mare importanţă, şi le-au luminat
de toate părţile, noi credem că nu trebue să ne mai încurcăm
cu ele : nu scrie cineva volume spre a proba că soarele ne lu­
minează“ (2 ).
131 — E. Perri răspunde deasemni ironic, însă cu multă drep­
tate la această acuzare : „Când îmi reprezint înlesnirea mai
mare pe care oricine o are, fără cercetări experimentale să
vorbească de mediul social, mult mai vizibil şi evident decât
anomaliile organice şi psihice, apoi când aceste întâmpinări
nu reprezintă o idee preconcepută din tendinţa politică de a
nu vedea nimic afară de anomaliile organismului social, a-
tunci ele reprezintă o specie de spiritualism larvat, care nu
ştie să se hotărască a primi datele eredităţii organice şi psihi­
ce şi consecuenta negare a liberului arbitru“ (3).
Chiar în Congresul delà Roma, combătând această acu­
zare nedreaptă, Ferri spunea că dovada inexactităţii afirmării
că şcoala italiană face numai antropometrie şi anatomie este
însăşi împărţirea congresului în două secţiuni : una de biolo­
gie penală şi alta de sociologie penală (4 ).
1) V o lu m u l n u e m a r e , c u m a f ir m ă L o m b r o s o ; e v o lu m u l a l X V I - I e a , al
B ib lio te c e i ş tiin ţif ic e i n te r n a t i o n a l e , i n titu la t „ P e n s ie ro e m e te o ri“ . M ila n ,
1878, în 8 ‘, X , 221.
2) C . L o m b r o s o : L ’A n th r o p o lo g ie c r im in e lle e t s e s r é c e n t s p r o g r è s , P a ­
ris , 1890, p. 19; C o n f r . A r c h i v e s d ’a n th t r o p . c r im ., a n IV , p. 542 (C o n g rè s
d ’a n t h r o p . c rim . d e P a r i s ) .
3) E. Ferri: S o c io lo g ia c r im in a le , p . 236; în t r a d f r a n c e z ă a c e a s t ă p a r te
a f o s t s u p r i m a t ă , c o n s i d e r â n d u - s e p r o b a b il o p r e a v io le n tă p o le m ic ă ş i a p o s -
P o f ă a d r e s a t ă ş c o a le i f r a n c o - b e lg ia n ă .
4) A c te s d u C o n g r è s d e R o m e , p. 171.
— 128 —

In Congresul de antropologie penală din Amsterdam.


Ferri a răspuns din nou acestei acuzări, spunând : „Dela pri­
mele publicaţiuni, noi am dat în Italia formulei criminal-nă-
scut semnificarea p r e d o m in ă r ii nu influenţii exclusive a con-
diţiunilor organice ale criminalului născut... In continuu am
spus că crima e totdeauna rezultatul a trei ordine inseparabile
de condiţiuni determinate ... D. Lombroso n’a cugetat nicio­
dată altfel. Numai fiindcă era mai greu a descoperi condiţiu-
nile antropologice ale criminalităţii, partea operei sale care
se ocupă de anomaliile organice şi psihice ale criminalului a
primit o mai mare desvoltare, pentrucă descoperirile pe acest
teren se înmulţesc din zi în zi“ (1 ).
Ferri observă că, departe ca şcoala lombrosiană să fi tă­
găduit influenţa mediului, tocmai acei care dau infracţiunii
o explicare sociologică, tocmai ei sunt exclusivişti (2 ).
Dealtmintrelea în nenumărate.rânduri, dânsul recunoaşte
şi repetă că infracţiunea nu e un fenomen de ordine exclusiv
biologică, ci un fenomen mixt în care intră elemente biologice,
fizice şi sociale (3).
O recunoaşte foarte clar când spune că chiar un om cin­
stit poate deveni un infractor, şi când citează pe Romagnosi
care zice că fiecare din noi poate viola codicele penal (4). O
mai recunoaşte când afirmă, în sens contrariu, că omul oricât
de predispus spre infracţiune ar fi, dacă are norocul să trăia­
scă întrun mediu foarte favorabil, poate să moară fără să
violeze codicele penal (5).
132 — Garofalo deasemeni nu pretinde că factorul individual
ar fi singura cauză a criminalităţii ; susţine numai că există
o diateză criminală în unii indivizi, şi ca probă că sărăcia
nu este cauza unică a criminalităţii, este că nu toţi săracii sunt
criminali (6 ).
In fine dr. A, Marro, la finele operei sale sub titlul „Te­i

ii C o n g r e s c f a n t h r o p . c r im . d ’A m s t e r d a m , p. 429 ş i 4 3 0 ; C o n f r . S o c io ­
lo g ia c r im in a le e d . 3 -a it., p. 136.
2) E. Ferri: S o c ilo g ia c r im in a le , p . 118 şi 130.
3) Ibidem, e d . 3 - a it., p. 118, 127, 128 ş i 136.
4 ) E. Ferri: L a s c u o la c r im in a le p o s i t iv a , p . 32— 33.
5) E. Ferri: L a s o c io lo g ie c r im in e lle , e d . fr., 1905, p. 106.
------ 6) Garofalo: Criminclogia, e d . 2 - a ita l., p. 97. Cofr. Dr. Em. Laurent;
L ’a n th r o p o lo g ie c rim in e lle . P a r i s , 1891, p . 46.
129 -

rapia infacţninei'1, arată deasemeni că infracţiunea are şi


cauze sociale (1 ).
Observăm dealmintrelea, că nici nu se putea ca nişte spi­
rite atât de luminate, cum sunt corifeii şcoalei pozitiviste lom
brosiane, să ignoreze un principiu atât de elementar al deter­
minismului, complexitatea forţelor determinate.
înlăturând această critică neîntemeiată, rămâne totuşi
discuţiunea serioasă în ceea ce priveşte preponderenţa cauze­
lor criminalităţii.
133 — Unul din cei mai însemnaţi reprezentanţi ai şcoalei fran-
co-belgiane (2), dv. Lacassagne, profesor de medicină .legală
la Facultatea de medicină din Lyon, pe care Tarde îl consi­
deră nu un discipul ci un emul al lui Lombroso (3), susţine
că factorul individual nu are decât o înrâurire foarte mică.
Dacă predomină, şi dacă partea patologică se arată atât
de mult încât evidenţa ei este manifestată, atunci individul e
un nebun iar nu un infractor“ (4).
Tn congresul de antropologie penală din Roma, voind să

1) Dr. A. Marro: I c a r a t t e r i d e i d e lin q u e n ti. T o r in o , 1887, C a p . X X V III,


p. 4 50 şi u r m .; C o n f r . ş i r e z u m a r e a a c e s t o r id e i d e A. Vaccaro: Q e n e s i e fu n -
z io n e d e lle le g g i p e n a le . T o r in o , 1908, p. 208.
2 ) Z ic e m ş c o a lă c a s ă im ită m p e T a r d e : „II e s t à r e m a r q u e r q u e l’é c o le
f r a n ç a is e ( s ic ! ) fo n d é e à L y o n p a r le d r . L a c a s s a g n e s e d is tin g u e n e tte m e n t
p a r s a s a g e s s e p a r s o n c a r a c t è r e p r a ti q u e e t s o lid e d e l’é co le i ta l ie n e “ . E tu ­
d e s p é n a le s , p. 354, n o tă .
N e te m e m c ă în a c e s t e lin ii T a r d e c m a i m u lt u n b u n p a t r i o t , d e c â t u n
a d e v ă r a t o m d e ş tiin ţă ..
3) G. Tarde: P h ilo s o p h ie p é n a le , p. 47. I a r ă ş i u n p a t r i o t i s m î m p i n s p â n ă
la ş o v in is m în lin iile d e m a i s u s r e p r o d u s e t e x t u a l d e Dr. E. Laurent : L ’a n ­
t h r o p o lo g i e c r im in e lle e t le s n o u v e lle s t h é o r i e d u c rim e ; P a r i s , 1891, p.. 9.
D r. L a c a ssa g n e , a le c ă r u i m é r i t é ş tiin ţif ic e n im e n i n u le p o a t e tă g ă d u i;-, n u
p o a te s ă fie u n e m u l a l lu i L o m b r o s o , p r i n t r e a lte m o ti v e şi p e n t r u a c e la
c ă L o m b ro so a deschis calea, p e u rm e le c ă r e i a a m e r s d r . L a c a s s a g n e .
In f ă r ă d e a c e a s t a d r . L a c a s s a g n e p o a te s ă fie c u a t â t m a i p u ţ in u n em u l
a lu i L o m b r o s o p e t e r e n u l p o z itiv is m u lu i p e n a l , c u c â t d â n s u l a s u s ţ i n u t lib e ­
ru l a r b it r u în c o n g r e s u l d e a n tr o p o l o g i e p e n a l ă d in R o m a p e m o tiv u l p u e ril, c ă
„ o n n e d é t r u i t r é e lle m e n t q u e c e q u e l ‘on r e m p la c e . N o s t r a v a u x d o iv e n t
m o n t r e r q u ‘il e x is te u n e c o n s c ie n c e s o c ia le , p a r n o s e -fo rts il f a u t t r o u v e r s e s
r è g l e s “ . A c te s d u C o n g r è s d e R o m e , p. 167. P r i n u r m a r e , d r . L a c a s s a g n e r e -
n e a g ă c h ia r b a z a ş c o a le i p o s itiv is te p e n a le .
4 ) P r e f a ţ a o p e r ii dr. E. Laurent : L e s h a b it u é s d e s p r i s o n s d e P a r i s , L y o n
P a r i s , 1890, p . III.

I. Tanoviceanu, vol. I. 9
130 —

arate importanţa mediului social ca factor ;al criminalităţii,


dr. Lacassagne a făcut următoarea compa#ăţiune : „Mediul
social este bulionul de cultură al criminalităţii, microbul este
criminalul, un element care nu are importanţa decât din mo­
mentul în care-1 face să fermenteze“ (1 ).
Această comparaţiune a avut un mare succes, şi, din 1885,
cum a zis cu mult spirit Lombroso, criticii Francezi şi dr.
Lacassagne n’au încetat de a ne nutri cu faimosul bulion al
d-rului Lacassagne.
134 — Nimeni nu poate tăgădui influenţa mediului, însă nu tre-
bue a-1 considera ca o cauză unică a criminalităţii, ori a exa­
gera prea mult importanţa sa. Nu putem admite cu E. de Gi­
rard in că mizeria şi ignoranţa sunt cauzele unice ale crimina­
lităţii, nici cu Abatele de Mably că dacă oamenii sunt răi vina
este a legilor. Este o exagerare, putem zice o inexactitate, cînd
Gumplovici, întrebându-se ce e crima, şi dacă ea este o faptă
individuală, răspunde : nu e de loc. Ea e un fenomen psiho­
social, căci crima este şi ea un act social îndeplinit de individ.
Cine a ucis pruncul abia născut 1 Mama 1 Nu. Societatea care
critică pe fata înşelată. Cine a furat % Săracul care suferă de
foame i Nu, ci tot societatea caro nu-i lasă alte mijloace de
trai (2 ).
J3 5 — Insă s’a răspuns cu drept cuvânt acestor exclusivist!
chiar în congresul de antropologie penală din Roma. „Dacă nu
se admite factorul individual al infracţiunei — zicea Fioretti
— factorul social singur e cu totul neîndestulător spre a ex-
plica,produeţiunea infracţiunii. Trăim cu toţii în aceleaşi me­
diu social, oamenii cinstiţi şi infractorii. Cum se face dar că
infractorul singur răspunde la solicitările mediului ambiant
X ... _
1) A c te s d u C o n g r è s d 'a n th r o p o l o g i e c r im in e lle d e R o m e , p. 166.
3) Gumplovitsch: A p e r ç u s s o c io lo g iq u e s , p. 14. In a c e la ş i s e n s u n a rtic o l
in „ V iito ru l s o c ia l“ , l a ş i, N - r e le 8 — 12 p. 210— 223 şi p . 379. A u to r u l, d . C . P e -
t r e s c u , a d u c e p r o b e c ă c r im a a r e c a u z e s o c ia le , d a r e s te e x c lu s iv , c r e z â n d
c ă n u m a i a c e s t e a s u n t c a u z e le c r im i n a l it ă te i .
In a f a r ă d e a c e a s t a , s ţ k f e tă ţ ii i s e m a i i m p u t ă d e m u lţi şi p e r v e r t i r e a d e ­
ţ in u ţilo r d in în c h is o r i. I n ÿ c W g r e s u l p e n it e n c i a r d in L o n d r a , u n u l d in m e m b r ii
a z i s : „ S o c ie t a t e a e î n - m a r e p a r t e r ă s p u n z ă t o a r e d e c r im e le c e s e c o m it; în
a c e s t e lo c u r i b l e s te m a t e u n d e e a a d u n ă pe r ă u f ă c ă t o r i ce s ă v â r ş e s c un m a r e
n u m ă r d e in ir a c ţiu jjţ;...“ . V e z i R. Roland, D e l ’e s p r i t d u d r o i t c rim in e l, p. 451.
V e z i şi c u v in te le d e p u ta t u lu i s o c ia lis t g e r m a n H a a s e , la a c e la ş c o n g r e s .
— 131 —

printr’o reacţiune criminală, pe când omnl de treabă răspunde


printr’o retttiiine cinstită, prin muncă săvârşită cu sudoarea
frunţii saurai).
Acelaşi lucru îl spune E. Ferri, ceiace este cu atât mai
important cu cât vine de la un socialist, căci este ştiut că so­
cialiştii atribue.se criminalitatea şi toate relele sociale organi-
zaţiunii defectoase a societăţii burgheze (2 ).
.,Dacă crima ar fi exclusiv produsul mediului social, cum
s’ar putea explica acest fapt cotidian, că în acelaşi mediu so­
cial şi în împrejurări egale de mizerie, de abandon, de lipsă
de educaţie; din KK) de indivizi, de exemplu, 60 nu cernit cri­
me, şi din cei 40 care rămân, 15 preferă sinuciderea, 5 din con­
tră devin nebuni, 5 ajung să devină numai vagabonzi nepe-
riculoşi şi ceilalţi 25 comit crime ? Şi printre aceştia, pe când
mulţi se mărginesc de ex. : la furt fără violenţă, pentru ce alţii
comit furturi cu violenţă, şi chiar delà început înainte ca vic­
tima să ameninţe sau să se revolte, sau să ceară un ajutor, co­
mit un asasinat cu singurul scop de a fura“ ? Ferri conchide
spunând că „Mediul social contribue să facă să răsară crima,
el nu o crează“ (3).
136 — Dostojewsky însuşi, care pune în gura lui Ivan Kara­
mazov cuvintele că „nu există crime şi prin urmare păcătoşi,
că nu există decât flămânzi. Nutreşte-i dacă vrei să fie vir-
toşi“ (4), recunoaşte totuşi şi importanţa elementului indivi-
1) A c te s d u C o n g r è s d ’a n th r . c r im . d e R o m e , p. 169.
2) D o s t o j e w s k y p u n e în g u r a lu i R a z o u m ik in v o r b i n d d e s o c i a l i ş t i c ă , ei
a u o te o r ie c a r e e o p r o t e s t a r e c o n t r a o r d i n e i s o c ia le ; p e n tr u ei o m u l e îm ­
p i n s l a c r i m ă p r in in f lu e n ţa i r e z is tib ilă a m e d iu lu i, ş i prin ea-^ingură, ei n u
a d m i t a l t ă c a u z ă a a c t e l o r c r im in a le . Dostojewsky, C r i m e e t c h â t i m e n t , P lo n -
N o u r r i t , 1 1 -è m e e d . T . V . p . 307. C o n f r . F e r r i ; L a s o c io lo g ie c r im in e lle . P a ­
r is , 1905, p. 211. „ S o c ia lis m u l s e n t im e n ta l c o n s i d e r ă i n f r a c ţi u n e a c a * j j r o d u s
e x c lu s iv a l s in g u r u lu i m e d iu s o c ia l, im p u t â n d f ^ t f e l s o c i e t ă ţ i i b u r g h e z e » * f tiia lc
t o a t e r e le le v o l u n t a r e “ ..
3) Ferri : C i t a t d e D a lle m a g n e , T h é o r i e d e la c r im in a lité . P a r i s , p. 194.
C o n f r . E . F e r r i : S o c io lo g ia c r im in a le , e d . 3 - a ita l. p . 125 şi t r a d . f r . ed. l - a ,
p a g . 157.
4) Dostojewsky: F r è r e s K a r a m a z o v , t r . fr., T . 1, p. 237. T o t D o s to j e w ­
s k y a r a t ă şi m a i b in e i n f lu e n ţ a m e d iu lu i^ ..c â n d z ic e : „ A firm c ă c e l m a i bu n
o m d in lu m e p o a te s ă s e î n ă s p r e a s c ă şi s ă ^ s e t â m p e a s c ă a s tf e l în c â t n im ic
s ă nu-1 d i s t i n g ă d e o f i a r ă s ă l b a t i c ă . S â n g e le ' şi p u t e r e a î m b a t ă “ ....
„ I n s tin c te le d e g â d e s u n t la f i e c a r e d in n o i în g e r m e n i, î n s ă n u la to ţi
se d e s v o l tă d e o p o t r i v ă “ . L a m a i s o n d e s m o r ts , % 235 şi 236.
dual. „Ar fi timp să încetăm odată de a ne plânge cu apatie
asupra mediului care ne-a cangrenat. Este <^a adevărat, dar
un pungaş şiret care ştie să scape, se va grăbi să acuze mediul
în care se găseşte pentru a face să i se ierte astfel slăbiciunile
sale, mai cu seamă când mânueşte condeiul sau vorbeşte eu
elorinta" (1 ).
— In rezumat, deşi nu se poate tăgădui importanta, murea
importantă e elementului social ca factor al criminalităţii,
este totuşi o greaşeală a-1 considera ca exlusiv de celelalte cau­
ze. (iei mult sar putea admite preponderenţa elementului so­
cial, împreună cu dr. Ouvre (2). Fr. de Liszt (3), Dimitri Dril!
(4) .şi A. Prins (b).
In realitate însă, în ceeace priveşte preponderenţa facto­
rilor criminalităţii, noi credem că trebue a distinge între dife­
ritele clase de infractori. Infractorul de ocaziune o influenţai
mai cu seama de mediul social, cel de profesiune în mare parte
de ereditate şi educaţiune, iar cel născut aproape exclusiv de
ereditate. Aci mediul social nu joacă aproape nici un rol : na
/furam mutare difficile est (bl.
Orieari ar fi însă ideile adepţilor şcoalei pozitiviste asu­
pra importanţei sau preponderentei factorilor criminalităţii

t) Dostojcwsky: L a m a is o n d e s m o r ts , p. 216.— R e c u n o a ş t e m d e a lm in -
T e te a .c ă è l e g ă t u r ă î n t r e c r im ă şi m iz e rie . L . F r a n c h e r a v e a d r e p t a t e s ă z i­
c ă : „ Ies p r o g r è s d u c r im e s u iv e n t d e p r è s c e u x d e la p a u v r e t é “ . D i e ti o n a ir e L a
r o u s s e . E n c y e l. d u X IX -e siè c le , c u v â n tu l M is è r e !
2) Dr. A. Corre: C r im e e t s u ic id e . P a r i s , 1891, p . 80. „ C r e d c ă i n f r a c ţ i u ­
n e a a r e in m a r e p a r t e o c a u z ă s o c i a l ă “ .
3) De Liszt: B u lle tin d e 1‘U u n io n i n t e r n , d e d r . p é n . X I, p . 92. „ D e là
L o m b r o s o a m f ă c u t u n m a r e p a s î n a i n t e ; n o i ş tim a s t ă z i c ă f a c t o r ii s o c ia li
n u n u m a i c ă d e te r m i n ă c o n f ig u r a ti u n e a ş i d e s v o l t a r e a c r im i n a l it ă ţi i în g e n e ­
r a l , d a r t o t e i s u n t c a r e d e te r m i n ă în c e le d in u r m ă ş i f a c t o r i i in d iv id u a li,
'c a r e f o r m e a z ă c a r a c t e r a e fie n ă s c u te , fie d o b â n d i t e a le i n f r a c t o r i l o r “ . C i r . şi
r e z u m a tu l u n ş i c o n f e r in ţe a lui d e L is z t în Rapaport, L a l u tt o a u t o u r d e l a r é ­
f o r m e d u d r o i t p é n a l e n A lle m a g n e , p. 12.
4) Dimitri Drill: I b id e m , p. 128. „ T r e b u e c a t o t i s ă n e p ă tr u n d e m d e a -
c e a s t ă id e e c ă p r im u l şi c el m a i d e c ăp e lfe n ie f a c t o r a l c r im in a lită ţii, e s t e î n ­
s ă ş i s o c i e t a t e a , c a r e p r in d e f e c te le c o n stitu tiu -n ii s a l e , p rin a b s e n ţa lu ­
c r u r i l o r n e c e s a r e p e n tr u p r o t e c ţi u n e a c e lo r s la b i, î n d e a m n ă la c r im ă p e n e ­
n o r o c iţ i i c a r e s u n t d e j a î n c lin a ţi s p r e e a p r in t e m p e r a m e n t u l l o r p a r t i c u l a r “ .
5) A, Prins: S c ie n c e p é n a le e t d r o i t p o s itif . B r u x e ll e s , 1899, N o . 505
6 ) A c e a s t ă id e e s e g ă s e ş t e în F e r r i : S o c . c r im i n a l e , e d . 3 - a i t a l ia n ă , ş i p.
2 1 2 ed. f r . d in 1905. Y e z i şi A c te le C o n g r è s , d e a n tr . c rim . d in R o m a , p. 171.
133 -

toţi însă, lombrosieni şi antilombrosieni sunt uniţi în negarea


liberului arbitru, şi prin cale de consecinţă a ideii de merit şi
răspundere morală. .. ,
137 1 — Multă vreme, între adepţii curentului pozitivist, discuţi -
unile au fost nu numai aprinse, dar chiar pătimaşe, cu privire
la problema factorilor principali ai criminalităţii.
Două grupări mai de seamă marcau această sciziune. De­
oparte grupul denumit ş c o a la a n tr o p o lo g ic ă , având de şef re- __
cunoscut pe marele Lombroso, grup care era invinuiţ că da
o importanţă prea mare factorilor psiho-fiziologici; neglijând j
complect pe cei sociali. De altă parte, grupul aşa zisei şcoala
s o c io lo g ic e , care oficial nu-şi avea un şef, dar în mod virtual
prof. Lacassagne trecea ca atare ; grup care pleda din contra
atotputernicia factorilor sociali în etiologia crimei, reducând
la o secundară importanţă factorii psiho-fiziologici. Conform
doctrinei acestui grup, criminalul e ca un microb, societatea e
bulionul ; fără bulion microbul nu ar avea nici o virulenţă ;
fără mediul social care fecundează crima, criminalul ar rămâ­
ne inofensiv.
Cu timpul, potolindu-se ardoarea discuţiunilor şi substi-
tuindu-se patimilor amuţite fecunda seninătate a cercetărilor
obiective, s’a putut vedea că Lombroso şi adepţii săi, (a) de­
parte de a fi neglijat importanţa factorilor externi — sociali
şi cosmo-telurici, din contra le făcuseră un loc de frunte în
opera lor. Faptul că criminologii acestui grup aveau o deose­
bită predilecţiune pentru studiile de antropologie criminală \
nu însemna proclamarea monogenezei biologice a crimei, cu 1
excluderea oricăror altor factori criminogeni; era mai mult j
dorinţa de a pătrunde tainele unei ştiinţe noui şi atrăgătoare j
cum era antropologia criminală, car^leterminase această pre- /
dilecţie, iar nici decum credinţa că etiologia crimei sta numai /
în factorii interni.

a) A u s u s ţin u t im p o rta n ta fa c to rilo r e x te r n i: Lombroso î n L e c rim e , c a u ­


s e r e t r e m è d e s , T u r i n - P a r i s 1907 şi c e le i n d i c a t e m a i s u s N o . 1 3 0 ; Em. Ferri,
în L a S o c io lo g ie c r im in e lle , e d . II P a r i s 1 9 1 4 în L a s c u o la c r im i n a l e p o s itiv a
T o r i n o , 1885 ş i în S o c ia lis m o e c r im i n a l is t a , T o r in o 1 8 8 3 ; R. Garofalo în L a
C r im in o lo g ie , e d . V . P a r i s 1905; Coloiami, S o c io lo g ia c r im i n a l e , C a ta n i a
1 8 8 9 ; F. Cazzaniga, L ’a m b ie n te , C r e m o n a 1 886; Puglia, R is o rg im e n to e a v v e -
siire d e lla s c ie n z a c r im in a le , P a l e r m o 1886.
134

Pe d'ealtă parte, cealaltă grupare meditând mai profund,


şi-a dat seamă că se înşelase printrun joc de cuvinte ; că în
realitate bulionul singur, fără microb, e tot atât de neputin­
cios, dacă nu mai mult decât microbul fără bulion ; că deci
singurele cauze externe nu ar putea explica geneza
crimei, fără existenţa factorilor interni — psiho-biolo-
gici, cari întreţinând o stare de receptivitate în individ, îl
fac să alunece spre crimă atunci când condiţiunile extern"
intervin.
Astăzi sciziunea între cele două grupuri a dispărut com­
plect. Nimeni nu mai susţine în prezent monogeneza crimei (b)
Toţi sunt de acord . să admită că crima este un fenomen na tu-
1 —— -- ■ • - . • .•• - — . ........................................................

ral-social, cu o etiologic complexă, că fiecare act criminal


poate fi considerat ca rezultanta nenorocită a unui sistem de
forţe convergente, forţe alcătuite pe deoparte din factorii in ­
te r n i — endogeni — - adică pshiho-biologici, pe dealtă parte din
factorii e x te r n i — exogeni — adică sociali şi cosmo-telurici.
A cântări în ce măsură şi cu ce intensitate au contribuit
aceşti factori în formarea criminalităţii, este o imposibilitate ;
de aceia s’a renunţat pretutindeni la încercarea de a se demon­
stra cari factori sunt preponderenţi, cei interni sau cei ex­
terni. Diferenţele de la caz la caz sunt atât de variabile, în­
cât este exclus a se generaliza.
Rămâne deci ca un adevăr deplin câştigat ştiinţei crimi­
nale, că influenţa mediului social în geneza crimei există şi
ocupă un loc de o egală importanţă ca şi influenţa factorilor
interni, (c).
b ) A s u p r a c a u z e l o r ,c r i m i n a l i t ă ţ i i s e p o t c o n s u l ta d in l u c r ă r i l e m a i r e ­
c e n t e : Francesco de Luca, C r im in o lo g ia , 2 v o i., C a t a n i a , 1920; Silvio Longhi,
P e r u n c o d ic e d e ll a p r ^ e n z i o j i e c r im in a le , M ila n o 1 922; A. Getnelli, L e d o t-
t r i n e m o d e r n e d é lia d e lin q u e n z a , e d . III, M ila n o 1 920; J. A. Roux, R é p res­
s io n e t p r é v e n t io n . P a r i s , 1922 ; Lorulot, C r i m e e t S o c i é t é , P a r i s 1923; Car­
ies Mercier, C rim e a n d C r im in a is , L o n d r a , 1 9 1 8 ; G. Guilhermet, L e m ilie r
c r im in e l, P a r i s , 1923.
c ) A s u p r a f a c t o r i l o r s o c ia li, in a f a r ă d e o p e r ile c it a te , s e v a c o n s u lta :
Turati, I ld e litto e la q u e s tio n i s o c ia li, M ila n , 1883; Locatelli, M i s e r i a e b e n e -
f ic e n z a , M ila n , 1878; R. Laschi, L a d e li n q u e n z a b a n c a r i a n e lla s o c io lig ia c r i ­
m in a le , T o r in o , 1899; A. Niceforo, L e s c l a s s e s p a u v r e s , P a r i s , 1 905; A . V a c -
c a r o , S a g g i c r i t i c i d i s o c io lo g ia e c r im i n o lo g i a , T o r in o , 1903; F. Scarlata,
E le m e n ti di s o c io lo g ia c r im in a le , P a l e r m o , 1 910; F. Giordani, N e lla v i ţa s o ­
c ia l e n e lla g i u s tiz ia p e n a le , F ilo re n z a , 1 910; C . Manes, O a p i ta l is m o e c r im in a -
lit a , R o m a . 1 9 1 2 ; Filipo Manei, S t u d i d i s o c io lo g ia p e n a le , M e s in a , 1 920; R.
— 135 —

137 2 Factorii sociali ai crimei, produşi de anumite stări pato­


logice ale mediului ambiant sunt extrem de numeroşi.
Viata socială sub toate aspectele ei, politic, juridic, econo­
mic cultural, moral, etc., prezintă în totdeauna profunde de-
viaţiuni de la ceia ce normal ar trebui să alcătuiască conţinu­
tul complex al acestei vieţi, încât tuturor acestor deviatiuni
le corespund tot atâtea anomalii sociale, din cari germinează
factori sociali ai crimei.
Nepotrivita aşezare politică, abuzurile şi arbitrarul în
conducerea intereselor politice, nesiguranţa libertăţilor, elasti­
citatea şi nestabilitatea legilor, mizeria, crizele economice, rea­
ua distribuire a bunurilor, analfabetismul,, lipsa de educaţie,
alcoolismul, luxul, desfrâul, epidemiile, etc. etc., formează nu­
mai o parte din imensa listă a cauzelor sociale cari contribu-
esc la formarea criminalităţii.
Studiul fiecăreia din aceste cauze trebue deci să formeze
un capitol în sociologia criminală ; într’un tratat de drept pe­
nal nu putem însă de cât să le enunţăm.
138 — S’a criticat cu multă asprime şcoala pozitivistă pentru
negarea liberului arbitru, şi a responsabilităţii morale. „Fa­
ceţi oare legi mai bune — zicea cu amărăciune un eminent cri­
tic al doctrinelor nouă — zguduind temeliile moralei şi ale
dreptului fără să puteti să le înlocuiţi? Cât de folositoare des­
coperire e negarea libertăţii morale % Cât de mult va ridica
inimile, va înlesni educatiunea şi îndreptarea deţinuţilor,
această doctrină a fatalităţii ! Cât de bine va învăţa ea pe
oameni să reziste patimilor lor spunându-le că sunt irezisti­
bile ! Cât de mult ne va îndemna să iubim omenirea, făcând-o
de dispreţuit, suprimând admiraţiunea pentru geniu, eroism,
sanctitate“ (1 ). *
ii sunteţi îngroziţi de ruinele ce veţi produce dacă doc-

de la Garsserie, L e s p r in c i p e s s o c io lo g iq u e s d e ta c rim in o lo g ie , P a r i s , 1903;


J. Maxwelle, L e 1912; / / . Joly, P r o b l è m e s d e
c r im e e t l a S o c ié té , P a r i s ,
s c ie n c e c rim in e lle , P a r i s , 1910 ; J. de Lannessan, L a lu tte c o n tr e le c r im e ,
P a r i s , 1910 ; G. Guilhermet, op. c it.; Van Khan, C a u s e s é c o n o m iq u e s de la
c r im in a lité ; J. Ramoti Beltran, F a c t o r e s s o c i a l e s d e d e lin c u e n c ia , i n R e v is ta
d e c r im in o lo g ia p s i q u i a t r i a y m e d i c in a - le g a l, 1922, p a g . 36.
1) L. Proal: L e c r im e e t la p e in e . P a r i s , 1892, p . 533.
— 136

trinele voastre vor fi adoptate ? Credinţă, legi, mstituţimii,


totul va fi distrus sau sguduit de ele“ (1 ).
La rândul său A. Fouillée acuză pe pozitivişti ca printre
forţele care lucrează asupra voinţei, ei au uitat pe una din
cele mai importante şi care trebue păstrată, ideia propriei
noastre libertăţi (2 ).
- | 3 9 — Şcoala pozitivistă ar putea avea un mijloc de a nu primi
să se discute toate aceste imputări ce se fac determinismului
penal, observând că nu ea a descoperit doctrina filozofică a de­
terminismului. Această doctrină, pentru a nu vorbi de alţii
mai vechi, o găsim deja în Aulu (felliu (3), ea s’a întins
foarte mult în zilele noastre, graţie desvoltării ştiinţelor po
zit.ive. Nu stă în puterea penaliştilor să împiedice progresele
determinismului. Criminologia era datoare să se ţină în curen­
tul ştiinţei moderne, să caute ca o bază mai solidă să înlocu­
iască temelia şubredă a liberului arbitru pe care se razimă
vechea doctrină clasică. După cum observă Ferri, noua şcoală
penală a luat complexul indicaţiunilor celor mai generale şi
inai puţin contestabile ale ştiinţelor pozitive şi le-a utilizat
fără excluziuni artificiale ; astfel fiind, adversarii şcoalei nu123

1) L. Proal : O p . c it. p a s im .
2) „ P r i n t r e m o tiv e le c o n ş tie n te a le a c ţiu n ilo r n o a s t r e p e c a r e n e f a c e s ă
le c u n o a ş te m e x p e r i e n ţ a n o a s t r ă i n t e r i o a r ă şi c a r e s u n t o b ie c tu l ş t iin ţe i p o z i­
tiv e , d e te r m i n i ş t i i a u u i ta t p e cel m a i i m p o r t a n t, a d ic ă id e ia c h ia r a l ib e r t ă ţ ii
n o a s t r e “ . L ib e r t é e t d é te r m in is m e , 2 -è m e , é d . P a r i s , 1884, p. 2. I n c o n s e c in ţă
F o u illé e c o n s i d e r ă id e ia î n s ă ş i a lib e r t ă ţ ii c a o f o r ţ ă (p . 221 şi u r m .) , î n a i n t e
d e d â n s u l, ilu s tr u l F i l a n g i e - ' z is e s e : „ U n o m î n c r e d i n ţ a t d e a c e s t p rin c ip iu
a b s u r d (a l f a ta li s m u l u i ) , n u g ă s e ş t e în el n ic i u n f r â u c o n t r a p a s iu n ilo r s a le .
C e s e v a î n tâ m p la , d a c ă le g ile n u î n lo c u e s c a c e s t d e f e c t d e l ib e r t a t e , d a c ă
p ed eap sa nu v in e să în lo c u ia s c ă re m u şca rea “ ? S c ie n z a d e lta le g is la z io -
n e , L iv r e III, p a r t . II, c a p . 2. M a u d s l e y d e a s e m e n i e d e p ă r e r e c ă p e n tr u p o ­
p o r e f o lo s ito a r e c r e d i n ţ a în lib e r u l a r b i t r u , c ă c i c r e d i n ţ a în p u t e r e a d e r e ­
z i s t e n ţ ă c u o b ic e iu l p o a te fa c e p e o m m o r a l . V e z i P h y s io l o g i e d e l ’e s p r it. C h .
V II, p. 393 -3 9 4 , e d it. R e in v a ld , 1879.
3) Aul. Gelliu: N o c te s a tt i c a e . C a r t e a IV . N o . 2, r e p r o d u c é ^ b f o a r t e 'in ­
t e r e s a n t ă d i s c u ti u n e r e l a t i v ă la f a ta lis m u l ş tiin ţif ic . E l r e p r o d u c e d o u ă d e -
f în iţiu n i a le d e s tin u lu i d a te d e filo s o fu l C r y s i p p , p r in c ip e le filo s o fie i s t o i c i a -
u e . „ D e s tin u l e l e g ă t u r a v e ş n i c ă şi c a r e n u s e p o a te î n l ă t u r a a l u c r u r i l o r , a l
c ă r u i l a n ţ im e n s se d e s f a c e s in g u r p r i n ş ir u l n e s f â r ş i t a l u r m ă r i l o r , c a r e
s u n t in e le le d in c a r e e a l c ă t u i t “ . A r a t ă d i f ic u l ta te a lu i C r y s i p p d e a c o n c ilia
lib e r u l a r b it r u c u p r e d e s t i n a ţ i u n e a . C o n f r ., în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă ş i d i s c u ţi u n e
S f. A u g u s tin , D e c iv ita te D e i. L ib . V , c a p . IX .
137 —

pot să pretindă discutarea acestor presupuse ştiinţifice, în şti-


inţa penală, ci trebue să le discute cu acei care le-au dat
fiinţă, sau să probeze că nu sunt admise de majoritatea oa­
menilor de ştiinţă.
140 — Mai mult decât atâta : liberul arbitru departe de a fi o
doctrină utilă societăţii, este chiar periculoasă, după cum o
dovedeşte J. Payot, care. dealtmintrelea admite modificarea
caracterului şi perfecţionarea lui.
„A prezintă tinerilor — zice dânsul — ca uşoară, ca de­
pinzând de un f i a t opera lungă, penibilă, plină de perseveren­
ţă a libertăţii noastre, este a o condamna delà început la des­
curajare. Trebue ca tânărul să ştie că, dacă e frumos,a trium­
fa pe calea educării voinţei, însă calea e plină de dificultăţi.
Această teorie, zice Payot, mândră la înfăţişare, a produs tot
atâţia şi chiar mai mulţi descurajiaţi, ca teoriile fataliste“ (1 ).
Eminentul scriitor francez merge mai departe şi spune
că chiar „ M o r a la n ’a r e tr e b u in ţă d e a le g a s o a r ta sa d e te o r ii
a tâ t d e h a z a r d a te , ş i o r e p e tă m a t â t d e d e s c u r a ja to a r e ca a
lib e r u lu i a r b itr u . Morala n’are trebuinţă decât de libertate,
ceeace e foarte diferit. Şi această libertate nu e posibilă decât
în şi prin determinism“ (2 ).
141 — Departe de a slăbi baza penalităţii, adoptând aceste idei
în criminologie, şcoala penală pozitivistă salvează societatea,
în care credinţa în liberul arbitru fiind sdruncinată, se simte
necesitatea unei temelii mai puternice a penalităţii.
Negreşit că id e e a f o r ţ ă a lui Fouillée conţine o mare doză
de adevăr ; ea lucrează ca o sugestiune morală ; dar ce putem
face noi faţă cu necontenita ei slăbire prin progresele ştiinţei
şi ale determinismului ? Maudsley are dreptate că această
idee, ca şi doctrinele religioase, nu pot fi folositoare decât
pentru popor ; pentru penalitate însă trebue găsită o bază
solidă, care să poată să se impună la toată lumea.
142 A- £ă liberul arbitru nu mai poate servi ca fundament al pe­
nalităţii, o recunoaşte însăşi Tarde, un spiritualist larvat şi
care desigur că nu poate să fie bănuit de parţialitate pentru
şcoala pozitivistă şi pentru ilustrul ei magistru. „Chiar dacă
liberul arbitru ar fi o veritate şi nu o ipoteză — zice Tarde —12

1) / . P a y o t: L ’é d u c a ti o n d e la v o lo n té , 3 3 -è m e e d . P a r i s , 1910, p . 27.
2 ) Ibidem, p . 32 şi 270.
— 138

faptul singur că e negat în timpul nostru deaproape univer­


salitatea învăţaţilor, şi de o proporţiune din ce în ce mai mare
de oameni instruiţi, ar trebui să facă să se simtă urgenţa de
a căuta aiurea reazimul responsabilităţii“ (1). Tarde îşi face
chiar iluziunea de a fi găsit această bază în id e n tita te a p e r s o ­
n a lă , care însă, după cum cu drept cuvânt observă Proal, un
alt spiritualist, e o condiţiune, iar nu o bază a responsabili­
tăţii (2 ).
Dacă însă Tarde nu a fost fericit în găsirea unei noui
baze a responsabilităţii, motivele însă pe care le dă pentru a
combate vechea bază a liberului arbitru sunt foarte puternice,
şi dânsul revine de multe ori asupra lor, arătând, contrariu
lui Proal, că tocmai ideile vechei şcoale penale, iar nu a celei
nouă, sunt periculoase pentru societate. „Consultat de justiţie
— zice dânsul, continuând argumentarea de mai sus— asupra
punctului de a şti dacă un acuzat e responsabil în sensul cla­
sic al cuvântului, medicul legist trebue totdeauna să răspundă,
şi în fapt răspunde din ce în ce mai des, în mod negativ,
şi de aci achitări pe atât de scandaloase pe cât sunt de lo­
gice (3).
In alt loc vorbind de ideea responsabilităţei : „Atâtea
desminţiri sunt date simţului intim asupra acestui punct, în
cât în cazuri al căror .număr creşte pe fiecare zi, demonstrarea
erorii sale devine palpabilă. D e a c i u n a d e v ă r a t p e r ic o l s o c ia l:
avocatul găseşte în alienist un ajutor din ce în ce mai întins
şi mai solid ; şi cum el demonstrează că acuzatul n’a putut
să nu voiască crima lui, el asigură infractorului nepedepsirea.
Aceasta e logic, fiindcă responsabilitatea are de fundament
libertatea de a voi. Insă această consecinţă ne face să atingem
cu degetul trebuinţa de a schimba principiul (4). ^
Şi mai departe :
„Din ce în ce este mai greu pentru medicul expert, însăr­
cinat într’un număr de cazuri din ce în ce mai mare pentru
a aprecia starea mintală a inculpatului, de a emite părerea că
acela a fost liber ca să voiască altfel decum a voit.1234
1) Tarde: P h ilo s . p e n . p . 84.
2) Proal: L e c r im e e t Ia p e in e p . 427.
3) Tarde : O p . c it. p. 8 4 ; C o n f r . şi c e le z is e d e V o lf, P r o c . la c u r te a d e
a p e l d in P o i t i e r s . D re p tu l a n . X X (1 8 9 1 ) N o . 74, p. 503 şi 594.
4) Tarde: O p . c it. p. 555,
— 139

Daca el exprima aceasta părere o face violentând convin­


gerile sale ştiinţifice4' (1 ).
143 — Trebue să recunoaştem că, cu greu se mai poate apăra
societatea astăzi în faţa tutulor cercetărilor şi descoperirilor
moderne, dacă ne vom baza pe vechea concepţiune a liberului
arbitru. In adevăr, oricât de mult ar crede cineva în liberul
arbitru, nu poate să tăgăduiască influenţa eredităţei, a edu-
caţiunei, a clinaety-a rasei, a temperaturii, a producţiunii agri­
cole, a aglomeră riPpopulăţiuni i şi a altor cauze asupra cri­
minalităţii. însuşi Proal, partizan al liberului arbitru şi al
vochei şcoale penale, vorbind de ereditate, spune, că datoria
magistratului este să ţină seamă acuzatului de inegalităţile de
responsabilitate şi şă caute în predispoziţiunile ereditare ale
acuzatului tot ce poate micşora culpabilitatea lui“ (2 ).
In realitate însă, judecătorul care va voi să gradeze pe­
deapsa după măsura libertăţii morale a infractorului, va tre­
bui — după cum zice E. Ferri — să ţină seamă de gradul de
latitudine şi de gradul pe care îl arată termometrul în mo­
mentul comiterii infracţiunii, de condiţiunile târgului agricol
şi industrial, să măsoare metri eubi de aer respirabil, ce-i erau
la dispoziţiune (3), să vadă ce aplicare spre infracţiune a pri­
mit delà familie sau delà societate ; va trebui, în scurt, să se
aventureze într’o întreprindere himerică de valutaţiune fizi­
că, fiziologică, psihică şi socială, absolut superioară puterilor
omeneşti.
Şi, dacă va ţine seamă de toate aceste elemente — adaogă
acelaş autor — care infractor nu-şi va găsi apărarea ? Iată
consecinţele bazei înşelătoare pe care se întemeia vechea şcoa­
lă penală. Aşa că, pe când opiniunea publică crede că inova-
ţiunile şcoalei pozitiviste penale sunt un pericol social şi că
aduc impunitatea răufăcătorilor, în realitate tocmai şcoala
clasică penală conduce la acest rezultat, îndată ce judecătorii
vor ţine seamă de rezultatele cele mai neîndoioase ale ştinţei
fizio-psihologice (4).1234
1) Ibid. p. 15. C o n f r . D a lle m a g n e ; C o n g r e s u l G e n e v a , 1896.
2) Proal : o p . c it., p. 104.
3) V e z i in c e p r i v e ş te e f e c tu l lo c u in ţe lo r a s u p r a c r im i n a l it ă ţi i Erbiceanu:
t e n d i n ţ e l e n o i a le d r e p tu lu i. Ia ş i, 1906, p. 48 9 — 504.
4) Ferri : S o c io lo g ia c r im in a le , e d . 3 - a ita l. p . 3 9 1 , 392 şi 39 7 ş i e d .f r .
1905, p. 336. C o n f r . Fouillée. L a s c ie n c e s o c ia le c o n te m p o r a in e . P a r i s , 1880, p.
30 5 , şi L o m b ro s o .: P c n s i e r o e m e te o r i. M ila n o . 1878, p. 192.
— 140 —

144 — De altmintrelea, vom acloga noi, dovada că liberul arbitru


şi ideea de responsabilitate nu pot servi ca baze ale dreptului
penal, este că înşişi adepţii clasicismului, în practică nu trag
consecinţele logice ale acestor idei. Dr. E. Laurent, arată că
printre infractori există o mulţime de degeneraţi, epileptici
şi chiar isterici, „împreună cu alcoolicii — zice dânsul — ei
! formează m a re a p a r te a ceea ce eu a m n u m it p o p u la ţiu n e f i x ă
a în c h is o r ilo r “ ( 1 ) . Acelaşi autor spune că cel puţin 8 din 10
infractori sunt alcoolici (2 ).
Aceşti indivizi sunt condamnaţi de judecătorii adepţi ai
şcoalei clasice. Ne întrebăm însă, chiar admiţând ideca libe­
rului arbitru, cum se pot considera ca având liber arbitra şi
responsabilitate istericii, epilepticii, degeneraţii şi alcoolicii f
Şi dacă nu au liberul arbitru, pentru ce ei putrezesc prin în­
chisori formând populaţiunea fixă a închisorilor !
Desigur din cauză că, oricât s’ar susţine în teorie liberai
arbitru, care greşit se crede că e necesar pentru infligere de
suferinţe infractorilor, în fa p t judecătorii aplică principiul
sănătos ăl apărării sociale.
145 — Dar dacă înlăturăm libéral arbitra, şi prin cale de con­
secinţă ideia de responsabilitate, rezultă de aci că societatea
va fi dezarmată, şi că se va putea zice adepţilor şcoalei penale
positiviste, după cum s’a spus : deschideţi, spre a fi logici,
porţile închisorilor şi daţi dramul asasinilor, căci ce strică ei
dacă au comis crime pe care nu putea să nu le comită (3 ).123

1) D-rul E. Laurent : L e s h a b it u é s d e s p r i s o n s d e P a r i s , L y o n - P a r i s ,
1890, p . 27 3 , C h â p . X III în c e p u t.
2) Ibidem,, C h . X IV , p. 29 7 : „ S u r d i x c r im i n e l s , il y e n a a u m o in s h u it q u i
s o n t d e s a lc o o liq u e s . E t, e n d i s a n t h u it s u r d i x , je s u is c e r t a i n e m e n t a u - d e s ­
s o u s d e l a v é r i t é “ . Ş i m a i d e p a r t e (p . 2 9 8 ) : „ L e c r im in e l s o b r e e s t , a m o n
a v is u n o is e a u r a r e “ .
3 ) A c e a s t ă c i u d a t ă id e e s e g ă s e ş t e c h i a r la un o m c u lt. „ S e p a r e — z ic e '
d e L a n n e s s a n — c ă ş c o a la lu i L o m b r o s o a r fi t r e b u i t s ă r e s p i n g ă p e d e a p s a cu
m o a r t e , p e n tr u a r ă m â n e c o n s e c i n ţ e c u e a î n s ă ş i , c ă c i e e v id e n t b a r b a r i e a u -
c id e u n o m c a r e s e c o n s i d e r ă c ă a l u c r a t s u b in f lu e n ta u n e i c a u z e d e t e r m i ­
n a te , c ă r e i a îi e r a c u n e p u ti n ţ ă d e a s e îm p o t r i v i “ . I. L. de Lannessan: La
l u tt e c o n t r e le c r im e . P a r i s , 1910, p. 279. V e z i în a c e la ş s e n s r ă s p u n s u l lu i Q .
L ic iu , P r i m - p r e ş e d i n t e a l C u r ţ i i d e a p e l laşi. l a d is c u r s u l d e d e s c h id e r e p r o ­
n u n ţ a t d e E u g . D o n ic i, 1 S e p t . 1887, M o n it. O fic ia l, 24 S e p t. 1887, p. 3312. O
o b i e c ţiu n e a n a l o g ă s ‘a f ă c u t în a n t i c i t a t e lu i C h r y s l p p , c ă e m u l n u p o a te fî
r ă s p u n z ă t o r d e a c te le s a le , d a t o r i t e u n e i im p u is iu n i ir e z is tib ile f o r ţ e i d e s tl-
— 141

Nu, şi motivul e foarte simplu şi uşor de înţeles.


Oeeace penaliştii numesc pedeapsa, nu e în realitate de
cât o circumstanţă, un motiv extern menit să lucreze asupra
voinţei în mod salutar. Prin fiica ce inspiră pedepsele, socie?
tatea voeşte să modifice rezultanta, relativ- la aceia care, din
cauza naturei, a educaţiunei sau a altor împrejurări, ar fi pe
punctul de a comite o- infracţiune. Pedeapsa nu e, cum s’a
zis, înalum passionis p r o p t e r malum actionis, ei nialum pas-
eionis c o n tra malum actionis.
146 - Nu e cât de puţin necesară ideea liberului arbitru, nici
ideea de responsabilitate pentru a înflige un rău, sau a lua
orice .măsură ocrotitoare faţă eu o persoană care comite o
infracţiune.
In lumea anorganică, atunci când un colţ de stâncă sau
un ornament din uşă e rău pus, încât ne loveşte, noi îl supri­
măm ca să nu ne mai lovească în viitor. Ideia de liber arbitru,
de responsabilitate şi de pedeapsă nu e necesară pentru apă­
rarea noastră de vătămarea provenită prin lucruri anorganice.
De asemenea nu e necesară când e vorba de plante. Când
rupem un mărăcine or o buruiană vătămătoare, şi le aruncăm,
nu ne întrebăm câtuşi de puţin dacă are sau nu liber arbitra.
Trecând în lumea animală, când un lup or un câine tur­
bat .muşcă oameni sau animale, lumea îl acide fără să se preo­
cupe de liberul său arbitru, ba chiar ştiind foarte bine că e
supus unei forţe irezistibile (1). Ţinând seamă de starea câne­
lui turbat .şi de boala pe care o sufere, ar trebui să ne fie milă
de el, iar nu să-l ucidem.
Mergem mai departe şi trecem la grupul omenesc. Un
nebun ne atacă şi suntem în pericol de moarte. Cine ne poate
contesta dreptul să ne apărăm de el, şi la nevoe chiar să-l

n u lu i. P e d e a p s a e d a r n e d r e a p t ă . R ă s p u n s u l lu i C h r y s i p p , r c u n o a ş t e m ş i n oi,
î m p r e u n ă c u C ic e r o n e în o p e r a s a De fato, c ă e sla b . D a r a c i s e d i s c u t ă m o ­
r a l a , n u a p ă r a r e a s o c ia lă . V e z i Aul. Gettiit, N o c t s a tt i c . C a r t . IV , N o . 2.
1) I d e ia lu i S e n e c a : D e i r a I, N o . 16. D e a s e m e n i S t u a r t M ill z ic e : „C u
s a u f ă r ă lib e r a r b i t r u , p e d e a p s a e s t e d r e a p t ă î n a t â t a î n c â t e n e c e s a r ă p e n ­
t r u a a t i n g e s c o p u l s o c ia l, t o t a ş a p r e c u m e d r e p t a u c id e o f i a r ă s ă l b a t i c ă “ .
D e a s e m e n e a în T h e o d i c e a : „ E p e r m i s şi c h i a r n e c e s a r d e a d i s t r u g e a n im a ­
lele v e n in o a s e s a u f i a r e le v ă t ă m ă t o a r e e u t o a t e c ă n u e v i n a lo r c ă s u n t a s tfe l
( p a r a g r . 6 8 )“ . „ Ş i s e p e d e p s e s c a n im a le le d e ş i lip s ite d e m in te şi lib e r ta te ,
r â n d c r e d e m c ă a c e a s t a p o a t e s e r v i d e î n d r e p t a r e ( p a r a g r . 6 9 )“ .
— 142 —

ucidem pentru a ne păstra viaţa, deşi incontestabil că, chiar


după partizanii liberului arbitru, nebunul nu are liberul
arbitru '?
In fine, referindu-ne la propriul nostru corp şi presupu­
nând că mâna ne e cangrenată, cine s’a gândit vre-o dată
pentru a tăia mâna să facem acest raţionament : mâna era li­
beră să nu se cangreneze, cangrenându-se ea e vinovată, fiind­
că e vinovată trebue pedepsită ?!
Prin urmare în toată natura, începând delà materia a-
norganică, trecând prin regimul vegetal şi cel animal, şi ajun­
gând la om şi la propriul nostru corp, măsn rile...de apărare
p r in y-daeă-nm există alt mijloc^sunt o lege a
naturel, care nu are necesitate de ficţiunea metafizică a libe­
rului arbitru şi do trilogia : liber, culpabil, vrednic de pe­
deapsă. In toate aceste cazuri, este pur şi simplu o apărare
contra forţelor vătămătoare inconştiente. Nu vedem pentru ce
acele conştiente ar fi supuse altor legi.
E oare firesc ca nebunul inconştient, care ne atacă, să fie
ucis, şi criminalul conştient să scape prin sofisticări metafi­
zice, care sunt inevitabile dacă suferinţele şi măsurile care se
iau contra infractorilor se întemeiază pe ideea liberului arbi­
tru ? Toată natura organică şi anorganică, până şi chiar pro­
priul nostru corp e supus legii a s a n is in u tilia se c e rn e re de
care vorbeşte Seneca (1 ), ea este pârghia cea mai puternică
a progresului, şi numai infractorul să aibă privilegiul să nu
fie supus acestei legi generale ? Şi va trebui să creem un ra­
ţionament special pentru ca să ne apărăm de el % Criminalu­
lui, să nu avem dreptul a-i spune, cum Cicerone lui Catilina,
energicele cuvinte : „In te conferri pestem istam, quam tu in
nos omnes jamdiu machinaris“ ? (2 ).
147 — Dar, în definitiv, ce e infractorul subt punctul de vedere
individual or social, pentru ca să se bucure de acest privilegiu?
Democrite (secol V. a Ghr.) şi Filon Evreul (contimpo­
ran lui Isus Chr.) îl compară cu viperele şi cu şerpii de

1) „ A d e s p ă r ţ i lu c r u r i l e in u tile d e c e le s ă n ă t o a s e “' Seneca: D e i r a II, 31.


2) Cicerone, în tâ i u l d i s c u r s c o n t r a lu i C a ti l in a . C a r t e a I, N o . 1. „ A s u p r a
c a p u lu i t ă u t r e b u i a s ă s e î n t o a r c ă lo v itu r ile p e c a r e le u n e lte ş ti î m p o t r i v a
n o a s tră a tu tu lo r“ .
— 143 —

mare (1), Seneca cu un câne turbat or un bou sălbatec (2),


Franci-se Sarcey şi dr. Gustav Le Bon cu o viperă, care se
omoară fără a se întreba cineva dacă şi-a urmat instinctul
or dacă este respunzătoare (3).
Locke compară pe criminal cu un leu sau un tigru (4),
Dione Casiu cu o cangrenă (5), Naquet, un chimist, cu un
corosiv (6 ), Tarde cu un excrement social (7) Max Nordau
cu un părăsit (8 ), Dr. A. Lacassagne eu o tumoare malignă,
sau cu un părăsit (9). Orice am spune de aceste oomparaţiuni,
un lucru e sigur că nu e ceva bun, ci vătămător, şi astfel trebue
să fie. supus, conştient.,or Inconştient jegii apărării sociale.
148 - „O societate, zice E. Feri, fiind un orgam^Tîşk^rete-
gile sale analoge organismelor. Precum organismul animal
trăeşte printr’un proces continuu şi natural de asimilaţiune şi
desasimilaţiune necesar existentei sale tot aşa şi societatea
omenească nu poate trăi şi prospera fără un proces identic de

1) Hugo Grotius : D e j u r e b e lii. L ib . II, c a p . X X , p a r a g r . 9 ş i n o te le lui


B a rb ey ra c.
2 ) O p . şi lo c c it a t, c a r e a d m ite şi c o m p a r a t i u n e lu i D e m o c r i te şi
a lu i F ilo n .
3) Proal : L e c r im e e t la p e in e , p . 390. D r . G u s ta v e L e B o n s c r i e : „ O
v ip e ră , un c â in e tu rb a t mă m u şcă; p u ţin îm i p asă să ş tiu dacă a n i­
m a lu l e s te o r n u r ă s p u n z ă t o r d e f a p t a s a . E u c a u t s ă m ă a p ă r îm p ie d e -
c â n d u -1 d e a m ă v ă t ă m a , ş i d e a v ă t ă m a p e a lţii; i a t ă s in g u r a m e a p r e o c u ­
p a re . N u e fă ră în d o ia lă v in a u n u i in d iv id d a c ă e b u n s a u r ă u , c u m n u e
v in a lu i d a c ă e f r u m o s o r u r î t, in te lig e n t o r s tu p id , s ă n ă t o s o r b o ln a v . N i­
m ic î n s ă nu-1 îm p ie d ic ă în a c e s t e c a z u r i d e a fi r ă s p l ă t i t s a u p e d e p s it d e
n a t u r a s a u d e o a m e n i p e n t r u c a l i t ă ţ i s a u v iţii a ş a d e in d e p e n d e n t e d e v o in ţa
Iui, p r e c u m e s t e c o n tu r u l o c h ilo r o r f o r m a n a s u l u i “ . R e v u e p h ilo s ( T h . R ib o t),
T . X I, (1 8 8 1 , M a i), p. 519.
4) Locke : T r a i t é d u g o u v e r n e m e n t c iv il, C h a p . I .
5) Dione Casiu: Vita Augusti ( C o n f r . D a n C l a s e n i u s : C o m m e n t a r i u s in
c o n s t it u t io n e s c r im i n a l e s C a r o li V i m p e r a t o r i s . F r a n c o f u r t i e t L ip s ia e , 1685,
p. 3 ). „ Ş i in a c e a s ta le g iu ito r ii i m i t ă p e m e d ic ii c e i b u n i c a r e ta e m em ­
b r e le c e le c a n g r e n a t e a le b o ln a v ilo r , c a s ă n u se î n t i n d ă c a n g r e n a a s u p r a
r e s tu lu i c o r p u lu i, c ă c i a c e e a ş e r a ţ i u n e a p e n t r u c a r e s e s c o t c e i r ă i d in S t a t,
p e n tr u c a n u c u m v a c e i b u n i şi c in s tiţi s ă s e s tr ic e p r i n viţ-iile l o r “ .
6) V e zi Proal : O p . ş i lo c c it.
7) Dr. E. Laurent : L e s h a b it u é e s d e s p r i s o n d e P a r i s . P r e f a ţ a d -ru lu i
L a c a s s a g n e , p. IX .
8) Max Nordau : L a R e v u e , 1902 O c t. 16, p a g . 164.
9) Dr. E. Lacassagne : O p . şi lo c c it a t: P r e f a ţ a p . V III, d in c a r e a m a r ă ­
t a t m a i s u s (N o . 71 n o t ă ) c ă a f o s t s u s ţi n u t ă d e M a x N o rd a u .
144 —

asimilare naturală (naşterile) sau artificială (imigrări) şi de


dèsasimilare naturală (moarte) sau artificială (emigrări), şi
închiderea indivizilor anti-sociali, neasimilabili, prin boale
contagioase, nebunie, crimă“ (1 ).
Şi în altă operă a sa, acelaşi autor scrie :
„Suprema trebuinţă propriei conservări, căreia trebue să
i se supună organismul social ca şi ori ce alt organism vieţui­
tor, e raţiunea unică şi pozitivă a dreptului de a pedepsi, care
cu mult mai exact s’ar putea numi dreptul apărării sociale ...
„Să aibă sau să nu aibă simţul moral, să aibă sau să nu
aibă libertatea morală în săvârşirea infracţiunii, cel care o
săvârşeşte e un individ periculos, antisocial, şi societatea lu­
crează contra lui printr’o trebuinţă a propriei sale conser­
vări“ (2 ).
— Că negarea liberului arbitru nu atrage, prin cale de con­
secinţă, neluarea de măsuri contra infractorilor, au recuno­
scut-o mulţi cugetători distinşi ca : Spinoza (3), Bayle (4).
'Hobbes, Leibnitz, J). Holbach (5) Naigeon, Fontenelle (6 ), şi
alţi mulţi.
„Orice s’ar cugeta în această privinţă — zice Littré — fie
că se admite libertatea metafizică, fie că este cineva determi­
nist, în orice caz prin constituţiunea spiritului uman, socie­
tatea are drept asupra răufăcătorului“ (7).
1) E. Ferri : S o c io lo g ia c r im in a le , p. 45 7 ş i t r a d . fr. e d . 1905, p. 385— 380.
2) E. Ferri: La s c u o la c r im in a le p o s i t iv a , p. 53.
3) „ A c e la c ă r u i a m u ş c ă t u r a u n u i c â n e d ă t u r b a r e , e d e s i g u r s c u z a b il, şi
to tu ş i a r e d r e p t s ă o m o a r e c â in e le , d e a s e m e n i o m u l c a r e n u p o a te c ă r m u i
p a tim e le s a le , n ic i s ă le c o n ţi n ă p r in t e m e r e a le g ilo r , d e ş i s c u z a b il d in c a u z a
in f ir m ită ţii n a tu r e i s a l e , n u p o a t e to tu ş i s ă s e b u c u r e d e p a c e a s u fle tu lu i, n ici
d e c u n o ş t in ţ a şi i u b ir e a lu i D u m n e z e u şi e n a t u r a l ,să p i a r ă “ . O e u v r e s d e S p i­
n o z a . T r a d . d e S a i s s e t I, p. 16).
4 ) Iu D i c ţio n a r u l filo s o fic , la c u v â n t u l R o v a r iu s , a r a t ă c ă d e ş i m a ş in e le
n u s im t, to tu ş i a c e a s t a n u îm p ie d ic ă s ă li s e d e a 100 d e lo v itu r i d e c io c a n ,
c â n d c r e d c ă î n d r e p t â n d o r o a t ă s a u a l t ă b u c a t ă d e f e r le p u n în m i ş c a r e a
l o r o b iş n u ită . T o t a s t f e l s e b ic iu 'e şte u n p u n g a ş , (c h ia r c â n d s ’a r şti c ă n ’a r e
l ib e r t a t e , o d a t ă c e e x p e r i e n ţ a v a fi p r o b a t c ă b ic iu in d o a m e n ii îi îm p ie d ic ă m
s ă s ă v â r ş e a s c ă o a r e c a r i ‘a c ţiu n i.
5) D. Hobach, în Système de la nature : „ N e b u n ia e d e s ig u r o s t a r e in ­
v o l u n t a r ă ş i n e c e s a r ă ; to tu ş i n im in e a n u g ă s e ş t e c ă e n e d r e p t d e a p r i v a pe
n eb u n i d e lib e rta te “ .
6) D u p a c i t a ţ i a lu i Preal: L e c r im e e t l a p e in e , p. 386.
7) E. Littré : L a s c ie n c e a u p o in t d e v u e p h ilo s o p h iq u e C o n f r . D ic ti m -
11a ir e d e M é d e c in e s L i t t r é e t R o b in 1 3 -è m e , é d . 1873, p . 385.
— 145

150 — Iar G. Tarele, după ce spune că Stuart Mill demonstrează


cu multă logică şi tărie de argumentare că un determinist nu
e obligat nici în conştiinţă nici de logică să renunţe la be­
neficiul legilor penale, adaogă :
„Este de observat că Puritanii şi Janseniştii, adică su­
fletele cele mai subjugate de sentimentul datoriei, negau libe­
rul arbitru (1). Nu e dar permis să se susţină că liberul arbi­
tru este piatra unghiulară a moralei. Cu o rară bună credinţă,
d. Fonsegrive o recunoaşte, după o lungă şi conştiincioasă
discuţiune : Este stabilit — zice dânsul încheind — că legile,
sancţiunile, rugăciunile, consiliile, promisiunile, contractele,
sunt explicabile atât în ipoteza deterministă cât şi în aceia a
liberului arbitru“ (2).
151 — Acelaş lucra îl spun I)r. Gustav Le Bon şi Prins :
„Desigur — zice cel dintâiu — toţi infractorii sunt neres­
ponsabili, în acest sens că prin natura lor sau prin circum­
stanţe, nu pot fi decât infractori ; dar prin ce aceste fiinţe
spăimântătoare merită oare mai multă consideraţiune, decât
miile de inocenţi pe care noi îi trimitem să moară mizerabil
pe câmpuri de bătae depărtate pentru ca să apere onoarea
unor cauze pe care ei nici nu le cunosc f ‘ (3).
La rândul său, Prins spune că determinismul cel mai
convins poate admite dreptul de pedepsire : „Filosoful cel mai
convins nu se va lăsa să fie sfâşiat de un tigru înfometat, sub
pretext că tigrul se supune la un instinct fatal ; cu atât mai
mult nu va rămâne el dezarmat în contra unui infractor, fie
el chiar un tip de regresiune or de neurastenie. Dacă e o cate-

1) A c e la ş i l u c r u 11 s p u n e şi A. Fouillée: „ C e i m a i ilu ş tr i r e p r e z e n t a n ţ i ai
d e te r m in is m u lu i a u f o s t m o r a l i ş t ii c e i m a i a u s t e r i , d e là S o c r a t e , P l a t o n s to i-
c ie n ii, a l e x a n d r i n i i, p â n ă la c a lv in iş ti şi ja n s e n iş ti“ . ^ L ib e rté e t d é te rm i­
n is m e , C h . IV , p. 4 8 ). V o m a d ă o g a c ă în s p e c ia l P l a t o n , d e ş i d e te r m i n i s t , e s te
p e n tr u p e d e p s e s e v e r e .
2) Tarde: P h i l o s , p é n a le , p. 13. F o n s e g r i y e z ic e : „ L e g is l a ţ iu n e a p e n a l ă
m i se v a s c h im b a , o r i c a r e a r fi m e t a f i z ic a le g iu ito r u lu i... le g iu ito r u l d e t e r ­
m in is t şi a c e l p a r t i z a n a l lib e r u lu i a r b i t r u , v o r p r e c e d e î n a c e la ş fe l î n g r a ­
d a r e a şi a p li c a r e a p e d e p s e l o r “ . E s s a i s u r le l ib r e a r b it r e , p . 552. C r e d e m c ă
F o n s e g riv e m e rg e p re a d e p a rte c u a firm a tta iiJ e s a le ; v o m a r ă t a m ai la u rm ă
c ă d i s c u ţi u n e a n u e p u r t e o r e t i c ă ; în a m b e le s i s t e m e in f lig e r e a s u f e r i n ţe i p e n ­
t r u i n f r a c t o r i e a d m is ib ilă , d a r în s is te m u l d e te r m i n i s t s u f e r i n ţe le d a t e v o r
fi m a i m a r i .
3) Gustave Le Bon: R e v . p h ilo s , 1881, T . I, p . 519.
— 146 —

gorie de oameni pe care instinctul îi împinge la lupta contra


societăţii, societatea are şi ea datoria de a apăra cuceririle
cele mai preţioase ; ea luptă contra trăsnetului prin parato-
ner, nu poate să nu lupte în contra criminalităţii, şi lupta pe
care ea o întreprinde în contra infractorilor este absolut le­
gitimă“ (1).
152 — Nu numai că reaeţiunea contra infractorilor se poate în­
ţelege în doctrina deterministă tot atât de bine ca în aceia a
liberului arbitru, dar chiar Filangieri arată că în doctrina fa­
talistă trebuie, pedepse mai aspre (2). Acesta e adevărul, şi
oricine cunoaşte ideile şcoalei pozitiviste penale ştie că este
astfel ; ea nu a slăbit represiunea, ci a întărit-o.
Noi mergem mai departe.
După părerea noastră, măsurile luate contra infractorilor
au mai mult rost în doctrina deterministă decât în aceea a li­
berului arbitru. In adevăr, odată ce admitem că voinţa omului
e rezultanta fatală a mai multor forţe, pedeapsa, cum o nu­
meşte vechea şcoală, măsura de prevenţiune prin suferinţă,
cum o numim noi, se explică foarte bine, ca o forţă sau func­
ţiune socială menită de a face pe infractori să nu comită in­
fracţiuni. Printre diferitele forţe interne şi externe, care lu­
crează asupra voinţei, societatea întrebuinţează suferinţa şi
temerea de suferinţă spre a ajuta pe celelalte forţe bune, ca
să învingă pe cele rele (3). Aceasta explică în acelaş timp
pentru ce nu se pedepsesc nebunii, care şi ei ca şi infractorii
nu sunt liberi; nebunul nelucrând după motive, este inutil a
întări motivele Ini. Orice pedeapsă s’ar da nebunului care co­
mite infracţiuni, ea nu va produce efect nici asupra lui, nici
asupra celorlalţi nebuni care ar fi porniţi să facă infracţiuni
de oarece ei nu pot să lege infracţiunea ca o cauză cu pedeapsa
ca un efect. Pedepsirea nebanilor cari comit infracţiuni nu
ar apăra societatea contra inf ractorilor nebuni.
153 — Regretatul V. Conta explică foarte bine rostul pedepsii
în teoria deterministă : „Toate actele voluntare — zice dânsul
— sunt decise de motive de care cineva are conştiinţă. Dar

1) Prins: C r i m i n a li t é e t r é p r e s s io n , 1§86, p . 37.


2) Filangieri:: S c i e n z a d é lia l e g is la z io n e . L ib . III, p a r t . II, c a p . 2.
3) S u n t n a m q u e D o lo r e t V o lu p ta s dira/o v e lu ti v e c t e s q u a r m n q u e h u m a -
n a r u m a e tio n u m . Renazzi, o p . c it., T . II, p . 29.
— 147 —

instinctul conservării omului sau, cu alte cuvinte, interesul


conservării individuale şi sociale, cere ca bunele motive să
triumfe, trebue ca să fie mai puternice decât cele rele, şi de-
aceea chiar ele sunt întărite'prin pedepse şi răsplătiri în pers­
pectivă. Astfel, dacă eu comit o crimă în plină c o n ş tiin ţă , a-
ceasta însemnează că motivele rele de c a r e a m conştiinţă sunt
mai tari în mine decât cele bune şi că .ae^teaini sunrSës&T'
de întărite în mine, prin simpla ameninţare a legii penale, idei
exemplu. Prin urmare, trebue ca să sufer efectiv o pedeapsă
socială şi aceea pentru două motive : întâi pentrucă pedeapsa
efectivă imprimă mai bine în memoria mea o temere care n’a
putut fi destul de bine imprimată întrânsa prin ameninţarea /
de pedeapsă, şi pentru cs să fiu astfel împiedicat să r e c id iv e z . ;
şi al doilea, pentru ca pedeapsa mea efectivă să reîîhprospă- ;
teze în memoria altor oameni asigurarea că ameninţarea legii
penale nu e vorbă deşartă, şi pentru ca să împiedice astfel ,
pe ceilalţi oameni de iij/m ita reaua meaacţiune. I
Aşa dar, pentru acţiunile de care eu am cunoştinţă, pe- /
depsele şi recompensele îmi procură asemenea motive de care
eu am conştiinţă“ (1 ). j
j 1 — Că pedeapsa este mult mai justă şi mai raţională în teoria
deterministă ne-o spun toţi acei cari au meditat profund asu­
pra adevăratei funcţiuni pe care trebue să o aibă pedeapsa în
mecanismul represiunei.
De aceia cu multă dreptate spune Schopenbauer : „Acei
cari îşi închipuesc că fără liber arbitru nici un criminal nu
ar mai putea fi în mod raţional pedepsit, desigur că pornesc
de la o idee greşită, aceia că pedeapsa este ispăşirea unei cri­
me pentru ea însăşi, cu alte cuvinte pedepsirea răului pentru
rău în numele moralei. Dar pedeapsa privită astfel, cu toată
autoritatea lui Kant, ar fi absurdă, inutilă şi absolut nedreap­
tă. .. legea, deci ameninţarea cu pedeapsă, are de scop de a
creia un motiv contrar, care să contrâbalanţeze ispita rău­
lui“. (a).
Acest rol de factor determinator în procesul volitiv, este
unanim recunoscut astăzi pedepsei, în timp ce în teoria liberu-

1) V. Conta: T h é o r i e d u f a ta li s m e . B r u x e ll e s , 1877, p. 29 1 — 292.


a) Schopenhauer, E s s a i s u r le lib re a r b i t r e , t r . f r . p. 2 0 1 ; e d . II, P a r i s ,
1913; în a c e la ? s e n s de Fleury, L ‘â m e d u c r im in e l, p . 56.
— 148 —

lui arbitru pedeapsa iiu’şi găsea nici o explicaţiune, căci ame­


ninţarea sa era fără îndoială inadmisibilă din moment ce
voinţa era liberă, iar suferinţa ei absurdă, căci amintirea aces­
tei suferinţe nu avea să acţioneze asupra unei voinţe care
continua de a fi liberă.
154 _ Şcoala penală pozitivistă nu întâmpină dar nici o greu­
tate pentru ca să motiveze suferinţa ce se înflige infractori­
lor i tocmai partizanii liberului arbitru pot avea dificultate
de a explica rolul pedepsii, cel puţin sub punctul de vedere
utilitar al prevenţiunei sociale. Şi se poate zice cu drept cu­
vânt că, dacă omul e liber şi-şi poate exercita activitatea în
mod capricios şi arbitrar, el în zadar e pedepsit, căci cu
toată temerea de pedeapsă el poate să se decidă să comită in­
fracţiuni.
încât, despre pedeapsă, ca măsură de echitate a ispăşirei
acţiunei comise, ea nu poate satisface o inteligenţă modernă.
„Fără motivul apărării sociale — zice Guyau — pedeapsa e
tot atât de criticabilă ca şi infracţiunea, şi închisoarea nu ar
valora mai mult decât cei care Iocuese în ea ; vom spune mai
mult : legiuitorii şi judecătorii lovind pe culpabili după ce au
chibzuit, s’ar face deopotrivă eu ei. D a c ă s e fa c e a b s tr a c ţiu n e
de utilitatea socială, ce diferenţă ar fi între omorul comis do
asasin şi omorul comis de gâde ?“ ( 1 ).
155 — Şcoala pozitivistă penală are o bază mai solidă ; trinităţii
mistice medievale : liber arbitru, culpabilitate, pedeapsă, ea
substitue noţiunile mai simple şi mai generale : ofensă şi a-
părare. „Este desigur cu putintă, zicea în 1885 un magistrat,
de a avea despre justiţia represivă o concepţine mai înaltă,
dar trebue să mărturisim, pe de altă parte, că nu există alta
mai solidă în principiile sale, mai fecundă în rezultate“ (2 ).
Că această bază o mai solidă, o recunoaşte dealtmintrelea.

1) Ai. Guyan: E s q u i s s e d ’u n e m o r a l e s a n s O b lig atio n « ni s a n e ti o , P a r i s .


1885, p . 188. C o n t e , p . 198, 199 şi 2 1 1 , u n d e p u n e c a r e g u l ă p e d e p s ii: „ m a ­
x im u m d e a p ă r a r e s o c i a l ă c u m in im u m d e s u f e r i n ţ a in d iv i d u a lă “ şi p. 212 şi
n o t a 1, în c a r e a p r o b ă ş c o a la i ta l i a n ă f iin d c ă p u n e d r e p t u l p e n a l în a f a r ă d e
o r ic e c o n s i d e r a r e m o r a l ă şi m e ta fiz ic ă .
2) Le Gali: P r o c . g e n . în tr u n d i s c u r s d e d e s c h id e r e l a C u r t e a d e a p e l d in
L y o n , i n t i t u la t : L e d r o i t d e p u n ir d ‘a p r e s la S c ie n c e p o s itiv e . L y o n , 1885, p.
19; în a c e la ş i s e n s : G e y e r : G r u n d r i s s z u V o r le s u n g e n ü b e r d e u ts c h e s S t r a ­
f r e c h t. M ü n c h e n , 1884, p. 19,
— 149 —

ehiar un partizan al liberului arbitru. „Absolut fără motiv —


zice.Cesar Sili o — este îngrijorarea pe care o simt sau se
prefac că o simt oarecare spirite fată cu desfăşurarea conti­
nuă şi propaga rea doctrinelor nouei şcoale. Chiar socotind ne­
îndoios, cum socotim noi, că omul e o fiinţă liberă, multiplele
limitări ale acestei libertăţi, neputinţa de a preciza gradele
sale, greutatea de a distinge între actele libere şi nelibere, tre­
buinţa în fine a apărării sociale sunt raţiuni mai mult decât
îndestulătoare pentru a părăsi criteriul şeoalei clasice, şi a a
firma cu şcoala italiana fundamentul pur defensiv al penali­
tăţii : salus reipublicae suprema lex esto“ (1 ).
156 — Negarea liberului arbitru nu e dar condamnarea şi pră­
buşirea şeoalei pozitiviste, căci ea nu are trebuinţă de această
concepţiune metafizică foarte contestabilă spre a explica su­
ferinţa ce se înflige infractorilor, ci a şeoalei clasice căreia, cu
drept cuvânt i se poate spune : Luându-se liberul arbitru,
ce mai rămâne din tot edificiul clasicismului penal ? Dacă
omul nu e liber, cum demonstrează ştiinţa contimporană, el nu
e responsabil, şi, dacă nu e responsabil, de ce-1 pedepsiţi ?
Binevoiţi dar a da drumul asasinilor, spre a vă putea pune
de acord cu ştiinţa contimporană şi eu logica din toate tim­
purile. — Bău prof. Laborde pretinde că acestea ar putea fi
eoncluziunile şeoalei penale pozitiviste, ele sunt din contră
ale şeoalei clasice.
Dealtmintrelea însuşi d-sa afirmă că, între anii 1865-1879
(când şcoala pozitivistă nu exista încă) mai mulţi publicişti
au susţinut că trebue' a transforma închisorile în azile de alie­
naţi (2 ). Oare acei cari susţineau atari lucruri erau adepţi
ai şeoalei pozitiviste penale ?
Tocmai teoriile vechei şcoale sunt periculoase pentru so­
cietate, şi tocmai cu ele orice infractor poate scăpa de pedeap­
să, cum cu drept cuvânt a observat Tarde şi alţi eminenţi
scriitori. In adevăr, care este infractorul care să nu poată in­
voca influenţa eredităţii, a edueaţiunei sau a împrejurărilor

1) C. Silio y Cortes: La c r is is d e l a e r e n o p e n a l, M a d r id . F u e t it e s y ,
C a p d e v ille , 1891 ( d u p ă c i t a r e a lu i T a r d e , E t u d e s p é n a le s , p. 2 8 1 ).
2) A. Loborde: C o u r s N o . 21, p. 18. D e a lt m in t r e l e a a c e s t a u to r î n ţe l e g e
g r e ş i t p r in c ip iile ş e o a le i p o z itiv is te , c â n d c r e d e c ă a c e a s tă ş c o a lă s u s ţi n e p e ­
d e p s i r e a n e b u n ilo r (p . 19).
150 —

extraordinară în care se află când a comis infracţiunea? Iar,


dacă n’a avut absolut nici un motiv, şi nici ereditatea sau edu-
catiunea nu explică infracţiunea, nu va putea oare apărătorul
infractorului să invoace o nebunie declarată sau trecătoare
sau fixă ? Din contra, principiile spiritualiste ale vechei şcoa-
le penale, care domnesc încă în mulţime, combinate cu desco­
peririle cauzelor care influenţează voinţa, sunt pricina achi­
tărilor din ce în ce mai numeroase din unele ţări.
157 — Saleilles, un adversar al şooalei pozitiviste penale, spune
că ceiace e bun în sistemul clasic e principiul său (responsabi­
litatea morală .şi subiectivă) şi ceiace e rău sunt consecinţele
ce se trag din el, pe când invers, în sistemul pozitivist, multe
concluziuni sunt seducătoare şi aproape se impun dar princi­
piul său ne înspăimântă (1 ).
158 — Ar fi ciudat ca din un lucru rău să se tragă consecinţe
bune, şi dintr’un lucru bun consecinţe rele, când se ştie, din
contra, că arborele se judecă după fructe. In orice caz, vedem
că departe ca principiile şooalei pozitiviste să ducă la rele
rezultate, cum se tem unii din adepţii'şooalei clasice penale,
din contra tocmai şcoala pozitivistă penală ocroteşte mai bine
interesele societăţii moderne din ce în ce mai puţin credin­
cioasă ideei liberului arbitru.
159 — De almintrelea vom mai observa că baza solidă pe care
o dă pedepsei şcoala pozitivistă penală are şi meritul că e
mai logică şi mai generală. In adevăr, am putea întreba pe
partizanii liberului arbitru, pentru ce ei admit pedepsirea con
travenţiunilor şi delictelor neintenţionate ? Dacă e adevărat
că fundamentul dreptului de a pedepsi e liberul arbitru, tre-
bue să recunoaştem că cel puţin în aceste cazuri liberul arbi­
tru n’a existat, căci infractorul n ’a v o i t s ă c o m ită in f r a c ţiu ­
n ea . înţelegem să pedepsim pe acel care a ales rău, uzând rău
de libertatea sa, dar acel care n’a ales, fiindcă a greşit, pentru
ce să fie pedepsit ? După sistemul spiritualist ar fi logic ca un
om care din cauza negligenţei extraordinare sau a miopiei co­
mite la fiecare zi un omor prin imprudenţă sau cel puţin o
rănire, să scape cu totul de pedeapsă, şi totuşi el este pedepsit?
După care logică ?

1) Saleilles: L ’in d iv id u a lis a tio n d e i a p e itie , 1898, p. 139; v e z i c r itic a


lu i E . F e r r i . L a so c . c r im . e d . f r . 1905, p. 412.
— 151

160 — Aşa dar, fundamentul dreptului de a pedepsi, ca să ne


exprimăm cu termenii vechei şcoale penale, e apărarea socială,
ceiace, în definitiv, revine tot la sistemul utilităţii sociale,
care se găseşte în legile lui Mânu, la filosofii şi jurisconsulţii
romani, şi în cele din urmă a fost formulat de ilustrul Ben-
tham. Insă spre a ne exprima mai corect, vom spune că, ceiace
îndritueşte a înflige suferinţa infractorilor, este apărarea so­
cietăţii (1 ).
161 — Odată înlăturată ideia liberului arbitru şi a pedepsei, că­
rora se subştitue ofensa şi apărarea, eonceptiunea mijlocie a
responsabilităţii este dela sine înlăturată. Omul nu poate să
fie responsabil de rezultantă, fiindcă nu e responsabil nici de
forţele care o compun. Ereditatea, educatiunea şi mediul am­
biant, nu omul le face, ci el numai le suferă, cum ar putea dar
să răspundă de ele ? Platon spunea cu drept cuvânt : „Nici
un om rău (injust) nu e rău cu voinţă, căci nimenea nu con­
simte să dea locuinţă în el celor mai mari rele care există în
lume, şi încă în partea cea mai preţioasă a lui însuşi, sufletul
fiind ceiace în adevăr e mai preţios în noi, nimeni dar nu
poate cu voinţă să primească în suflet cel mai mare din toate
relele, şi să-şi petreacă toată viaţa cu un astfel de rău oaspe­
te ; de aceea răul şi ori cine-şi are inima bolnavă, e vrednic de
milă“ (1 ).
In piesa în care se reprezintă fatalismul tipic, Jocasta zice
lui Oedip : „Vai, vai, n e fe r ic itu le , acesta e singurul nume pe
care ti-1 poc da şi nu-ţi voi da altele. N u te v o i m a i n u m i cu l­
p a b il. Culpabil nu eşti tu, e creerul tău care e rău conformat,

1) A p ă r a r e a s o c i a l ă c a f u n d a m e n t a l d r e p tu lu i d e a p e d e p s i n u e o id e e
n o u ă ; a c e a s t a e t e o r i a lui R o m a g n o s i, a lui S c h u lz e şi a a l t o r a . E a a f o s t în ­
t r e v ă z u t ă c h i a r d e c e i v e c h i. Q u in tilia n , In s tit. o r a t . V. 9. D i n c o n tr a C a r m i g -
n a n i o c o m b a te , c ă c i, p r e ti n d e d â n s u l, a c e s t d r e p t se s t i n g e c â n d î n c e t e a z ă
a g r e s i u n e a , şi n u s e p o a te t r a n s m i t e a ltu ia . E l r e c u n o a ş t e I n s ă c ă c e s iu n e a
a c e s tu i d r e p t ( s e r a p o r t ă l a c o n tr a c t u l s o c ia l) s ‘a r p u te a î n t r u c â t v a î n ţ e l e g e
p e n tr u a p r e v e n i in f r a c ţiu n ile , „ c a r e to tu ş i n u a r e n im ic a f a c e c u d r e p t u l d e
a p e d e p s i “ . O p . c it . p a r a g r . 301.— Ş c o a la p o z i t i v i s t ă s u b s ti t u e n o ţ iu n e a a p ă ­
r ă r i i s o c i a l e în lo c u l r e s p o n s a b i li t ă ţ ii i n f r a c to r u l u i . R. Simons, A r c h i v e s d ’a n -
th r o p . c rim in e lle d u 15 F e b r . 1911, T o m X X V I, p . 84, s u b titlu l. „ L 'é c o le p o s i­
tiv e e t s e s a d v e r s a i r e s “ .
2) Platon: L e g i V.
— 152 —

e societatea în care tu ai trăit. Virtutea şi viţiul sunt produse


ca zahărul şi vitriolul“ (1 ).
Nu poate dar să fie vorba de culpabilitate, odată ce înlă­
turăm ideea liberului arbitru ; premisa metafizică înlăturată,
concluziunea cade dela sine (2 ).
„Sistemul nostru penal — afirmă Binet-Sangle — e în­
temeiat pe o credinţă, pe credinţa în existenţa unui eu a u to ­
n o m , înzestrat cu liberul arbitru. Această credinţă e în con­
trazicere cu toate achiziţiunile ştiinţei contimporane. Cum pot
, oa^, medicii instruiţi şi inteligenţi să vorbească de responsabi­
litate1? Orice crimă e ”n act morbid, şi medicul legist pus în
prezenţa unui criminal, trebue numai să arate diagnosticul,
prognosticul şi cura de urmat“ (3).
„Orice om — zice la rândul său E. Faguet — oare nu trâ-
eşte după legile generale ale societăţii şi nesocoteşte codicele
nu este sănătos la minte. Prin urmare, să nu mai vorbim de
responsabilitate când e vorba de infractori ; ei nu sunt nici­
odată responsabili tocmai pentru că sunt infractori şi pentru-
că infractorul este un alienat“ (4).
162 — De asemenea şi cu atât mai mult nu putem admite res-

1) D u p ă c i t a r e a lui P r o a l : L e c r im e e t le s u ic id e p a s s io n n e ls , p . 642.
2 ) D e a c e e a n u p u te m a d m ite c u S a le ille s c a : „ L a r e s p o n s a b i li t é e s t le
f o n d e m e n t d e l a p e in e , e t 1‘in d iv id u a lis a tio n c r it é r i u m d e s o n a p p li c a t io n ; elle
e s t l a f o r m u le d u d r o i t p é n a l m o d e r n e “ . O p . c it. p. 164.
3) A r c h iv e s d ’a n th r o p o l o g i e c r im in e lle d in 15 I a n . 1911, T . X X V I, N o .
205, p. 35— 4 L
4 ) L e J o u r n a l d in 6 I a n u a r i e 1907. A c e la ş i s c r ie î n t r ’o o p e r ă a s a m a i
n o u ă : „ In d o c tr i n a p e n a lă n u t r e b u e a v o r b i n ic i d e c u lp a b ilita te , n ici d e r e s ­
p o n s a b ilita te , n ic i d e i m p u t a b il t a t e ; n u t r e b u e a v o r b i d e c â t d e p e r ic o lu l s o ­
c ia l m a i m a r e s a u m a i m ic . C e î n s e m n e a z ă innocent? în se m n e a z ă care nu va-
tămă; ce în s e m n e a z ă nacent? A c e e a c e v a t ă m ă . I a t ă s e n s u l s o c ia l a l c u v in ­
te lo r . D a c ă p r in i n te r v e n i r e a u n e i filo s o fii s u b tile şi în c o n s i d e r a ţ i u n e a r e s ­
p o n s a b ilită ţii şi ir e s p o n s a b il i tă ţi i , innocent a ju n s s ă e x p r im e p e c el m a i v ă ­
t ă m ă t o r d in tr e o a m e n i, şi c u a t â t m a i in o c e n t cu c â t e s te m ai v ă tă ­
m ă t o r , s ă l ă s ă m a c e a s t a şi s ă nu n e a p ă r ă m , d e c â t c o n t r a n o c e n tu lu i a c o r -
d â n d u - i, d a c ă v o iţi, c ă n u e c u lp a b il, în s ă îm p ie d ic â n d u -1 c u r i g u r o z i t a t e d e
a fi v ă t ă m ă t o r . I a t ă a d e v ă r u l p e n a l“ . E. Faguet: E t 1‘h o r r e u r d e s r e s p o n s a b i ­
lité s , 2 -è m e é d . P a r i s , 1911, p. 94— 95. Ş i in a l t ă p a r t e : P r i n u r m a r e , c r im i­
n a lii s u n t n e b u n i, d e lic u e n ţii s u n t im b e c ili, şi n ici u n u l d i n tr 'î n ş i i n u a r e c a p u l
s ă n ă t o s şi to ti s u n t b o ln a v i şi n ic i u n u l n u e c u lp a b il. P r i n u r m a r e s ă - i a c h i­
t ă m p e to ti! N u ; s ă - i c o n d a m n ă m p e to ti, n u c a c u lp a b ili, ci c a p e r ic u lo ş i şi
c a p e r s o a n e c a r e t r e b u e s c : ,ir im id a te . P r in c ip iu l e r a fa ls , p r in c ip iu l c u lp a b ili-
153 —

ponsabilitatea atenuată sau parţială (1 ), combătută de cele


mai mari somităţi ştinţifice.
„Cum aveţi curagiul — întreabă Lombroso pe cei care au
introdus art. 47 Cod. pen. italian — voi care vă lăudaţi că aţi
desfiinţat gradaţiunea prea amănunţită a pedepselor, să sus­
ţineţi că se poate vorbi de o jumătate, de un sfert de imputa-
. bilitate, şi să credeţi că veţi avea judecători oare vor şti să o
găsească, pe când nu o găsesc alieniştii consumaţi, care
după ani întregi de cercetări, în bună conştiinţă nu o pot
găsi“ (2 ).
Kraft Ebing califică do absurdă teoria responsabilităţii’
parţiale, adică suspendarea liberului arbitru numai pentru
actele care rezultă direct din concepţiunea delirantă, şi ră­
mânerea intactă pentru toate care sunt în afară din cercul
bolnăvicios.
Dr. Legrain spune : „Concepţiunea responsabilităţii ate­
nuate nu este decât un mijloc comod de a ascunde ignoranţa
noastră, iar dacă am crede pe d. Gavraud : „experţii în cazuri
încurcate pentru a atenua responsabilitatea lor, atenuiază pe
aceea a preveniţilor“.
Astfel că, chiar de am admite noţiunea responsabilităţii,
totuşi am înlătura pe aceea a responsabilităţii atenuate, fiind­
că după cum zice dr. P. Garnier : „Medicul nu dispune de un
fronometru pentru a împărţi responsabilitatea penală în ju­
mătate, treime or sfert de responsabilitate“ (3). De aceea cre­
dem că .rău a făcut cod. pen. italian din 1890 care a admis-o în
ari 47 (şi codicele penal japonez din 1907, art. 39) şi preferăm
cod. penal francez, art. 64, german § 51 şi român art. 58, care
au înlăturat-o (4).
tă t i i, r e s t u l »unei te o lo g ii c o n f u z e . P r i n c ip i u l a d e v ă r a t e s t e d e a n u v e d e a vi­
n o v a ţ i n i c ă e r i ş i d e a v e d e a p e r ic u lo ş i p e t o ţ i a c e ia c a r i c o m it i n f r a c ţi u n i
la le g e “ . I b id e m , p . 88.
1) „ S ’a u g ă s i t m e d ic i c a r i a u a f la t o p o r ţ iu n e d e r e s p o n s a b i li t a t e ; s ’a g ă ­
s it u n u l ( a c e a s t a e lu c r u is t o r ic ) o a r e a a f la t l a u n c r im in a l o r e s p o n s a b i li t a t e
E. Faguet: E t. l ’h o r r e u r d e s
d e 4 5 la s u tă . r e s p o n s a b i li t é s , P a r i s , 1911, p . 80.
2) Lombroso : T r o p p o p r e s t o . A p p u n ti a l n u o v o c o d ic e p e n a le , p . 56.
3) A c e s te d in u r m ă 3 c it a ţi u n i d u p ă R. Simons, A r c h iv e s d ’a n th r o p o ­
lo g ie c rim in e lle d in 15 F e b r . 1911, T . X X V I, p. 84.
4) T o tu ş i în F r a n ţ a r e s p o n s a b i li t a t e a a t e n u a t ă e s u s ţ i n u t ă m a i a le s d e
j u r i ş t i : G a r r a u d : T r a i t é I, N o . 212 şi e d . I'I-a, N o . 2 5 6 ; G a r ç o n ; C o d e p é n a l,
a r t . 64, N o . 15; P r o a l : le c r im e e t la p e in e , p. 3 7 0 ; F a b r e g u e t t e s : L a r e s p o n -
154 —

-j0 2 i — Tîcsporisnbiîitaiwv atenuată .şi in special aşa zisa semi-


responsabilitate, au făcut obiectul a numeroase şi vii dis-
cuţiuni.
Deşi problema încă nu e rezolvată, din zi în zi însă câşti­
gă teren teoria celor cari combat existenţa răspunderei li­
mitate.
Cei cari pledează în favorul responsabilităţii atenuate, de­
sigur că nu se preocupă de o răspundere morală, ci ei invoaeă
o aşa zisă răspundere medicală, raportată la starea mai mult
sau mai puţin anormală a infractorului.
Voinţa unui om, spun aceşti autori, este în funcţiune de
normalitatea neuronilor psihici. Ori aceşti neuroni sunt foarte
numeroşi, iar centrele psihice corticale sunt prin excelenţă
complexe şi divizibile. Aşa dacă în unele cazuri aceşti neuroni
sau centri psihici pot fi complect alteraţi, sau complect nor­
mali, se poate însă concepe o a treia categorie atunci când
numai parte din ei sunt anormali, încât alături de iresponsa­
bili şi responsabili, apare clasa celor cu răspunderea re­
dusă (a).
Două mari obiecţiuni s’au adus acestei teorii.
In primul rând oricât de complex ar fi organismul psihic,
el îşi păstrează însă unitatea sa, în cât din moment ce o parte
din el ar fi anormală, consecinţele se răsfrâng asupra tutulor
manifestaţiunilor sale.
s a b ilité d e s c r im in e ls , 1 892; T a r d e : P h i l o s o p h i e p é n a le , p. 183; F u z i e r H e r ­
m a n R é p . V -b o , A lié n é , N o . 544. E x i s t ă în a c e s t s e n s ş i o d e c iz iu n e a C . C a s .
f r ., d i n 12 Iu n ie 1885 N o . 170. M e d ic ii a lie n iş ti u n e o r i o a d m i t ; d e e x e m p lu :
D r . V a llo n , în p r o c e s u l lu i E m il B o y e r , u n a lc o o lic , c a r e a u c is p e a c to r u l
R e g n a r d . L e j o u r n a l , 4 A u g . 1911, p. 5. C f r . a r tic o lu l d e V . B o ld u r , p r e ş C u r ţii
d e a p e l C e r n ă u ţ i , în C u r i e r u l J u d i c i a r , 1920, N o . 63— 64 p a g . 5 0 1 : Respnn-
sabititatea redusă in penal.
a) A u s u s ţi n u t r e s p o n s a b i li t a t e a l i m i t a t ă : Bal, D e la r e s p o n s a b i li t é p a r ­
tie lle d e s a lié n é s , P a r i s , 1886; Sumien, E s s a i s u r la r e s p o n s a b i li t é a tté n u é e ,
în R e v u e c r itiq u e d e lé g is. e t j u r is p r . 1897, p. 4 5 1 ; Michel Corday, L e s d e m i-
fo u s , P a r i s , 1905; Leredu, R e s p o n s a b ilité lim ité e o u a tt é n u é e , i n R e v u e p e n it.
1905, p. 4 3 ; Grasset, D e m i- f o u s e t d e m i- r e s p o n n s a b le s , P a r i s , 1 907; A. Nérel,
L a r e s p o n s a b i li t é a tté n u é e , P a r i s 1908; De Surlo, L a p a to lo g ia m e n ta le in
r a p o r t o a ll’e ti c a e al d i r it t o , p. 88, P a l e r m o 1909; B. G. de Mauro, D ia g n o s i
d é lia r e s p o n s a b i li t a d e i d e lin q u e n ti, în R i v i s t a di d ir . e p r. p e n a le , V II A.
Gemelli, L e d o t t r i n e m o d e r n e d é lia d e ii n q u e n z a , p . 112, T o r in o , 1 920; Verva-
eck, L a r e s p o n s a b i li t é a tt é n u é e d e s c r m in e ls , în R e v u e d e d r o i t p é n B r u x e l ­
le s , 1920, 49.
— 155

Jn al doilea rând s’a obiectat că ştiinţa nn poate admite


a ,se vorbi de jumătăţi şi sferturi de responsabilitate, atunci
când ea trebue să recunoasă că nu e posibil a se măsura res­
ponsabilitatea unui om (b).
Ceva mai mult, marea parte a oamenilor de ştiinţă nici
nu admit a se ocupa de chestiunea responsabilităţii. Respon­
sabilitatea, implică-ideia de libertate de voinţă, dediber^arbi;-
tru : ori. din moment ce penlru ştinţă liberul-arbitru e com­
plect inexistent, însăşi ideia de responsabilitate devine ab­
surdă. Ştiinţa.poate spune dacă un om e normal sau nu, dacă
e periculos sau nu societăţii, atât şi nimic mai mult (c).
Pentru ştiinţă semi-responsabilitatea ar fi culmea absur­
dităţii, ar fi recunoaşterea posibilităţii unor oameni cari în
parte să aibă un liber arbitru, iar pentru altă parte să fie su­
puşi determinismului bio-social.
De aceia spunem că teoria foarte la modă până acum câţi­
va ani, a responsabilităţei atenuate pierde tot mai mult
teren. (d).

b) C om bat re s p o n s a b ilita te a a te n u a n tă :Michelon. L e s d o m ilo u s e t la


r e s p o n s a b ilité d i t e a tt é n u é e , L io n , 1905 ; Gilbert-Ballet, L ’e x p e r t is e m e d i c o - l e -
g a le e t l a q u e s tio n d e l a r e s p o n s a b i it é , Q e n e v a , 1907; Dr. Legrain, E l é m e n t s
d e m é d ic in e m e n t a le a p p liq u é e s à l ’é tu d e d u d r o i t , P a r i s , 1 9 0 6 ; August Ley,
L a r e s p o n s a b i li t é d e s c r im i n e l s e t le p r o b lè m e d e la r e s p o n s . a tté n u é e , în R e ­
v u e d e d r o i t p e n a l e t d e c rim ., B r u x e ll e s , 1920, 465.
En. Ferri, L a s o c io ­
D i n t r e p e n a l i ş t i c o m b a t r e s p o n s a b i li t a t e a a t e n u a t ă :
Impallomeyii, Il c o d ic e p e n a le i ta l ia n o i lu s tr a t o , I. n. 67, F l o r e n z a
lo g ie , p . 3 3 5 ;
1890; Alimena, D i r i t t o p e n a le , 1, 177; Vidal et Magnol, C o u r s d e d r o i t c r im i ­
n e l, e d V I p . 6 6 ; E. Garçon, L e d r o i t p é n a l, p . 1 4 5 ; Sacozzi, Q li a r t . 4 6 e t 4 T
d e l c o d . p e n . e la s e m i- r e s p o n s a b i li t a , în R i v is ta d e d is c ip lin e c a r c e r a r i e , 1902.
c ) N u a d m i t c ă s e p o a t e v o r b i în ş t i in ţ ă d e r e s p o n s a b i l i t a t e : En. M rsellir
S e m e i o t ic a d e lle m a l a tt i e m e n ta li, II, p . 11, M ila n o , 1894; Eug. Tanzi, M a la t-
tie m e n ta li, p. 64 1 , M ila n , 1 9 0 5 ; L. Bianchi, L a p e r s o n a l i t a d e l g iu d ic a b ile , î n
A r c h iv v io d in A n tr o p . c r im . e m e d . l e g a l e 1914, f a s c . 3 ; M. L. Patrizi, D o p o
L o m b r o s o , p. 96, M ila n , 1 9 1 6 ; S . de Sanctis, P s i h i a t r i a e c r im i n o lo g i a , in
S c u o la P o s i t i v a , 1921, p. 2 0 5 ; Gilbert-Balet, L ’e x p e r t i s e m é d ic o - lé g a le e t la
q u e s tio n d e l a r e s p o n s a b i li t é , Q e n e v a , 1907; Verger, L ’é v o lu tio n d e s id é e s
m é d i c a l e s s u r la r e s p o n s a b i li t é d e s d é lin q u e n ts , P a r i s , 1 9 2 3 ; Karl von Birn-
baum, K r i m ta a l - p s y c h o - p a th o l o g i c s y S te m a t i s c h e D a r s t e l u n g , B e rlin , 1921.
d ) R e s p o n s a b i li t a t e a l i m i t a t ă a f ă c u t o b ie c tu l d is c u ţiu n ilo r în n u m e r o a s e
c o n g r e s e : la 1903 la D r e s d a la a 9 -a s e s i u n e a g r u p u lu i g e r m a n d in U n i u n e a
in te r n , d e d r e p t p e n a l, v . B u lle tin d e L ’U n i - n. i n te r n , d e d r . p é n . v o i. 11. p .
6 2 5 ; l a 1905 l a S o c i e t a t e a g e n e r a l ă a î n c h i s o r i l o r d in F r a n ţ a în u r m a r a p o r -
156

'Vom' reveni mai pe larg asupra acestei probeleme în ca­


pitolul privitor la elementul intenţionat.
163 - şi dacă nu putem admite responsabilitatea morală a spi-
ritualiştilox, nu ni se pare mai admisibilă responsabilitatea so-
ciaÎiLa, pozitivistului E. Ferri : „Actele omului pot să-i fie
imputate — zice-dânsul — şi prin urmare el este, răspunzător
de ele, fiindcă trăeşte în societate (1). Dacă omul nu e auto­
rul forţelor, el nu e nici al rezultantei, şi dacă el nu e autorul,
cum poate fi răspunzător ? Ferri zice că „este imputabilitate
m a te r ia lă , fiindcă Titius e autorul actului de care e vorba, şi
imputare s o c ia lă ş i ju r id ic ă , fiindcă Titius trebue să suporte
consecinţele sociale ale actului săvârşit de el“ (2 ). In realitate
însă Titius nefiind autorul actului, ci instrumentul autorilor
complecşi ai actului, poate să fie vreodată responsabil social
sau juridic instrumentul ? Autorul italian compară voinţa cu
un suveran constituţional care contrasemnând actele Miniştri­
lor, rămâne iresponsabil ; astfel fiind, se poate concepe în sis­
temul constituţional că regele, care domneşte dar nu guver­
nează, să fie responsabil social sau juridic ?
Prin urmare, -responsabilitatea socială a lui Ferri e un
non sens, este în realitate supravieţuirea în mintea unui pozi­
tivist a ideii spiritualiste a responsabilităţii morale, întocmai
cum pe un palimsest se vedea scriitura veche printre lite­
rele scriiturei celei noui.
Noi nu admitem dar această transacţiune cu spiritualis­
mul, căci nu avem trebuinţă de noţiunea responsabilităţii pen­
tru a întemeia apărarea socială. (Mare apărarea contra câne­
lui turbat or a cangrenei provine din cauza responsabilităţii
sociale? Ideea de responsabilitate se întemeiază neapărat

iu lu i d. L e r e d u : T r a i t e m e n t a a p p liq u e r a u x d é lin q u e n ts à r e s p o n s a b i li t a li­


m ité e ; to t in 1905 l a C o n g r e s u l U n iu n . in te r , d r e p t, p e n a l la H a m b u r g în u r ­
m a r a p o r t u l u i lu i F r . v o n L is z t, v . R e v u e p é n it. 1905, p . 1008; i a r ă ş i in 1905
a C o n g r e s u l P e n i t e n c i a r d in B u d a p e s t a , v . R e v u e p é n it e n ti a i r e , 1905, p . 1 183;
tn 1907 la C o n g r e s u l m e d i c il o r a ii e n iş ti ş i n e u r o lo g i d i n G e n e v a , în b a z a r a -
o o r tu lu i d. G ilb e r t- B a lle t şi la 1908 ia S o c i e t a te a f r a n c e z ă d e filo z o fie în u r ­
m a r a p o r t u l u i d . A . le P o i t te v i n , v . B u lle tin d e la S o c ié té f r a n ç a is e d e p h ilo ­
s o p h ie , 1908, p . 71.
1) H. Ferri : La s o c io lo g ie c r im in e lle , t r a d fr. 1905, p . 40 0 şi IV -è m e
C o n g r è s d ’a n t h r . e r im . G e n è v e , 1897, p. 308.
2 ) Ibid, p. 401.
157 -

pe ideea de libertate ; acel care nu are libertatea alegerii, nu


poate fi răspunzător, nici moral, nici juridic or social pentru
actul făcut.
Am putea oare zice că nebunul nu e responsabil moral,
dar totuşi e responsabil social 1 Cu alte cuvinte, nebunul n’ar
fi răspunzător după regulele moralei, dar totuşi societatea l-ar
face răspunzător. Responsabilitatea e conoeptiunea~metafizi-
că, ce se leagă cu libertatea în trecut şi cu penalitatea în vii­
tor ; ea este o linie de unire într’nn raţionament metafizic,
j. — Deaceea găsim că profesorul Gilbert Ballet de lâ Facul­
tatea de medicină din Paris, avea multă dreptate, când spu­
nea, în Societatea generală a închisorilor din Franţa, că Pre­
şedinţilor care impacientându-Şe îl întrebau : dar, în cele din
urmă, acuzatul este or nu responsabil % dânsul n’a stat la în­
doială să le răspundă : eu sunt aici medic, şi vă arăt ce are
sub punctul de vedere medical, inculpatul pe care sunt însăr­
cinat să-l examinez ; dv. hotărâţi dacă este sau nu responsabil.
Gestiunea pe care o puneţi e metafizică sau psihologică, nu
e cestiune medicală. — Şi consecinţe acestor idei, în con­
gresul alieniştilor din 1907 ţinut în Geneva, s’a admis după
raportul d-rului Gilbert Ballet, că art. 64 nu conţine cuvântul
de responsabilitate morală sau socială, aceste noţiuni sunt de
ordine metafizică, or juridică, nu medicală, şi medicul n’are
să se ocupe de ele (1 ).
A zice cu Ferri, că infractorul e răspunzător de actul
său „ f iin d că tr ă e s te în &ocie.ta teir-etâ er a face un raţionament
falş, căci nebunul trăeşte în societate şi totuşi el nu este răs­
punzător chiar după Ferri, nici moral, nici social. Falsitatea
raţionamentului este că penalistul italian confundă una din

1) I. L. de Lannessatt: L a l u t t e c o n t r e ie c r im e , p. 209. D . G ilb e r t - B a l l e t


c r it i c ă şi f o r m u la : r e s p o n s a b i li t a t e a t e n u a t ă , c i t â n d c u v in te le z is e d e M ic h e -
lo n în S o c . g e n e r a l ă a î n c h i s o r i l o r d in F r a n ţ a . „ N o ţiu n e a r e s p o n s a b i li t ă ţ ii a -
te n u a te a r e r e z u l ta t e d e p lo r a b ile . D a c ă d in t o a t e p ă r ţi l e se c o n s ta tă ai
g r o a z ă c r e ş t e r e a r e c id iv e i, s e c o n s t a t ă î n a c e la ş tim p r o lu l n e f a s t p e c a re -1
j o a c ă în a c e a s t a r e s p o n s a b i l i t a t e a a t e n u a t ă , ş i p r e tu t i n d e n e a s e în c e p e a se
d a s t r i g ă t u l d e a la r m ă . T o a t ă lu m e a ş t i e c ă p l a g a s is t e m u l u i n o s t r u j u d ic i a r
e a b u z u l d e p e d e p s e s c u r t e c a r e s u n t in s u f ic ie n te p e n tr u a î n d r e p t a p e c o n ­
d a m n a t, în s ă a ju n g în d e s tu l ca să -l c o r u p ă “ . Ib id e m , p . 215. C o n f r . L e
T e m p s 1912, N o . d in 26 Iu lie şi R e v u e p e n . 1912, p. 1077, în c a r e D r . G.
B a l l e t s u s ţi n e a c e la ş lu c ru .
— 158 —

condiţiile de existentă ale infractiunei şi ale pedepsii, cu fun­


damentul însuşi al pedepsii. Cu drept cuvânt I. Foinitsky, a
observat că nu se poate ca conceptiunea imputabilitătii penale
să supravieţuiască negării liberului arbitru ( 1 ).
Cuvântul responsabilitate îmi pare cu atât mai de înlătu­
rat, cu cât după cum observă Prins, principalele codice pe­
nale moderne evită într’adins cuvintele responsabilitate şi i-
responsabilitate (2 ).
165 —Din cele de mai sus rezultă că ideia de liber arbitru, de res-
responsabilitate şi de pedeapsă, care implică ideia de expiaţi-
une sunt nişte conceptiuni metafizice contestabile, ca să nu
zicem greşite. Cuvintele simple : atacarea şi apărarea socie­
tăţii, ofensă şi defensă trebue să le înlocuiască. Asemănarea
va deveni perfectă cu măsurile ce se iau contra cangrenei,
cânelui turbat, ramurei uscate sau unei burueni.
166 —'A Suterland a exprimat foarte bine aceste idei, în Con­
gresul de antropologie penală din Amsterdam.
„Dar ce va deveni astfel ideia de justiţie 1 Pentru filosof
o astfel de idee nu există ; e o idee care nu aparţine decât
vederilor practice ale vieţei.
Iubim pisica, urâm şoarecele, nu pentru că aceea m e r ită
favoarea noastră şi acesta ura noastră. Amândoi nasc cum
sunt, fără să-şi poată schimba firea. Ucidem şoarecele pentru
că ne vatămă din cauza firei lui, pe care nu el a creat-o. Iubim
pisica pentrucă urâm şoarecele. Nu există justiţie ; sunt două
animale dintre care unul ne e util şi celălalt foarte vătămător.
Ucidem animalul vătămător şi iubim animalul folositor, fără
ca animalele însăşi să fie responsabile.
Tot astfel e şi cu oamenii. Iată un băiat, care e fiul unui
părinte onorat şi a unei mame care toată lumea o iubeşte. II
iubim, îl lăudăm, îl recompensăm. Dar iată un băiat, al cărui
tată e în închisoare şi a cărui mamă ar trebui să fie şi ea
acolo. El n’a fost nici odată îngrijit, şi n’a primit lecţiunile,
disciplina vieţii unei bune familii. El devine hoţ. 11 iubim
foarte puţin, îl punem în închisoare, îl pedepsim până la sfâr­
şitul zilelor. Este oare dreptate în toate acestea ? De loc. Dacă

1) C o n g rè s i n te r n a t i o n a l d ’a n th r o p . c r im in e lle . lV -è m e s e s s io n . G e­
n è v e , 1897, p . 305.
2) A. Prins: L a d é f e n s e s o c ia le , 1910, p . 118.
— 159 —

priviţi cu atenţiune caracterele umane ale oamenilor, veţi găsi


că nimeni nu-şi crează caracterul său. Dar societatea mângâe
pe aceia care îi sunt plăcuţi. Ea distruge sau reprimă pe aceia
care îi sunt vătămători. Nu e cestiunea de responsabilitate fi­
lozofică, şi totuşi fără această responsabilitate nu se poate
vorbi de justiţie“ (1 ).
167 — Această ooncepţiune pozitivistă a ştiinţei penale nu este
numai teoretică, ci ea are foarte importante consecinţe
practice.
Odată admisă ideia că omul nu e liber, că voinţa lui nu
e decât o rezultantă fatală a unor forţe, şi că pedeapsa (zicem,
ca o prescurtare a echivalentului, răul ce se inflige infracto­
rilor) e menită ca să lucreze în mod salutar asupra voinţei,
e natural că ea trebue să fie serioasă, fiindcă, cu cât va fi
mai aspră, eu atât efectul său asupra voinţei va fi mai con­
siderabil.
168 — Iată-ne dar la antipodul şcoalei clasice şi declamatoare,
ai cărei iniţiatori sunt Beccaria, Voltaire şi enciclopediştii, şi
ai cărei adepţi domină până astăzi în ştiinţa dreptului penal.
Această şcoală pare a tinde la o adevărată impunitate, căci
această idee trebue să şi-o facă cineva când vede că un codice
(Panama 1870), a mers cu îndulcirea pedepselor până a pe­
depsi omorul simplu cu 4— 6 ani de recluziune, iar cel calificat
cu 6 — 1 0 ani ! (2 ).
Cu totul alta e misiunea nouei şcoale ; ea trebue să în­
drepte şi să modereze exageraţiunile şcoalei beccariane. După
cum zice E. Ferri, vechea şcoală născută din o generoasă re-
acţiune împotriva sălbăticiei primitive a legislatorilor medie­
vali, şi-a făcut datoria ; cea nouă îşi propune alt scop şi are
altă misiune, ea voeşte împuţinarea infractorilor (3).
169 — Că vechea şcoală a mers prea departe cu indulgenţa, o re­
cunosc chiar unii din partizanii să/ Aşa, de exemplu, Artur
Desjardins se întreabă dacă, pentru iubirea de umanitate, le­
giuitorii noştri nu au sacrificat primele interese ale omenirei,
dacă n’au dezarmat prea mult societatea (4).

1) C o m p te r e n d u , C o n g r è s d ’A m s te r d a m , 1901, p. 343.
2) G. Tarde : P h i l o s o p h i e p é n a le , p. 265, n o tă .
3) E. Ferri : L a s c u o la c r im . p o s ., p . 20.
4) R e v u e d e s d e u x M o n d e s , 1891, T . 103, p . 191.
— 160 —

Iar G. Vidal, un adversar declarat al şcoalei positiviste-


penale (1 ), recunoaşte cu sinceritate că eeiace se poate imputa
legilor actuale şi celor însărcinaţi să le aplice, e un exces de-
indulgenţă şi chiar de slăbiciune (2 ).
| Prin urmare, un interes practic considerabil se leagă de-
' eoncepţiunea determinista ; în afara că scăpăm de numeroa­
sele dificultăţi relative la libertatea morală faţă cu influenţa
/\ cauzelor, şcoala penală pozitivistă apără mai bine societatea
I ''fiindcă ea, consecinţe principiilor deterministe, preconizează
| i pedepse mai aspre.
169 1 — Acei aş constatare este făcută de aproape toţi ' penaliştii
de astăzi, cari sunt nevoiţi, chiar atunci când susţin în trata-
tatele lor teoria responsabilităţii morale, să ajungă totuşi la
concluziunea că această teorie, cu corolarul ei firesc-îndulci-
rea pedepsei pe măsură ce responsabilitatea e mai redusă —
conduce la o adevărată fărâmiţare a pedepselor şi implicit la
o criză vădită şi o enervare progresivă a represiunei.
Iată, înadevăr, ce spune Garçon, ilustrul fost profesor de­
là Universitatea din Paris, mort de curând, în opera sa „Le-
droit pénal“ : „In primul rând îndulcirea tot mai deasă a pe­
depselor a contribuit. în largă măsură la slăbirea represiunei..
Se consideră în principiu că omul e responsabil, dar se întâm­
plă că, pentru cei mai mulţi infractori, intervine cauze cari
fac să se considere responsabilitatea lor limitată. Omul nor­
mal de sigur că ar trebui să sufere pedeapsa în întregime, în­
să mai toţi infractorii priviţi cu atenţie sunt sau anormali
sau nevropaţi, încât faţă de ei judecătorul e obligat a scoborâ
pedeapsa. . . Aşa dar se pronunţă contra infractorilor pedep­
se cu atât mai micşorate cu cât voinţa lor e mai şovăitoare şi
deci responsabilitatea lor mai iedusă, în timp ce tocmai aceşti

1) Pe lângă opera mai jos citată în care combate şcoala positivistă pe­
nală, în cursul său de drept penal impută şcoalei positiviste italiene de a re­
duce rolul pedepsii Ia apărarea socială numai contra persoanei infractoru­
lui, pe când ea trebue să fie o coaetiune psicologică pentru toti ceilalţi; că
ea suprimă codicele penal (!) substituindu-i un cod medical, că transformă
pe magistraţii în fisiotgişti şi medici confundând crima cu boala, tinde a in­
spira mila în locul dispreţului şi blamului, lucru contrariu conştiinţei gene­
rale şi intereselor societăţii. No. 109, p. 166. E inutil să arătă-m cât de ne­
dreaptă şi pasionată este această critică.
2) G . V i d a l : Principes fondamentaux de la pénalité. Paris, 1890, p. 270-
— 161

infractori ar trebui înspăimântaţi prin rigoarea pedepselor.


In justiţie responsabilitatea ;imitat ă e deci o cauză de atenu­
are a pedepsei, pe când din punct de vedere utilitar ar trebio
să fie o agravantă. Şi în realitate nu ar trebui oare să proce­
dăm astfel când un adevărat pericol ameninţă disciplina so­
cială, când printre condemnaţi sunt cu adevărat atâţia anor­
mali, impulsivi şi criniinali-născuţi de ai lui Lombroso ?“ (a).
Chiar dacă se pot scrie pagini mai elocvente care să indice
falimentul teoriilor clasice şi nevoia de a se adopta positivis-
mul penal, totuşi nu vor preţui cât aceste rânduri scrise de un
adversar al pozitivismului penal.
170 - Şi nu e numai atât.
După şcoala clasică penală pedeapsa e cu atât mai mică.
cu cât forţa impulsivă care lucrează asupra voinţei e mai
mare, şi viceversa ; aceasta e natural fiindcă şcoala înteme­
iază penalitatea pe liberul arbitru, care e cu atât mai redus
cu cât forţa impulsivă e mai mare şi cu atât mai larg în ca­
zul contrariu. Aceasta însă după cum observă Garofalo, con­
trazice în mod vădit interesele apărării sociale, căci tocmai
acolo unde forţa impulsivă e mai mare, este trebuinţă de for­
ţa avulsivă mai puternică (1 1 . Aceasta era şi părerea frenolo-
gului Gali, unul din primii cari au dat pedepsei rolul de apă­
rare socială (2 ).
Infractorul născut, sau acela care din cauza mediului so­
cial nefavorabil a devenit Infractor de obiceiu, trebue pedep­
sit mai puţin aspru, după şcoala penală clasică, decât aceia
care nu s’a-aflat în aceste împrejurări. Vorbind de săvârşirea
crimei, Pro al zice : „Lupta în contra ei rare ori e imposibilă.
Dar cât de greu e pentru acela care adeseori, prm greşeala
părinţilor săi, aduce născându se o natură ingrată ! Departe

a) G a r ç o n , Le droit pénal, p. 1 4 4 , Paris 1922, în acelaş sens S a l e i l l e s ,


op. cit., p. 79.
1) G a r o f a l o : Criminologia, ed. 2-a, p. 363.
2 ) G a li: S u r les fonctions du cerveau et sur celles de chacune de
ses parties, T. I, p. 356. El susţine că pedeapsa trebue să fie cu atât mai
aspră cu cât aplicarea individului e mai tare; „căci nu mai e vorba de o
culpabilitate interioară, nici de o justiţie în sensul cel m ai sever, e vorba de
trebuinţele societăţii, de a preveni infracţiunile, de a corige pe infractor, şi
de a pune societatea în siguranţă contra acelora car sunt mai mult ori mai
puţin incorigibili“. După Actes du Congrès d ’Anthrop. crim. de Rome, p. 55.
1. TaHoviceanu vol. I. 11
— 162 —

de a vedea în aceste instincte o cauză de agravare, văd din


potrivă un puternic motiv de atenuare“ (1). Şi e natural să
ajungă la această concluziune o şcoală spiritualistă, care înte­
meiază pedeapsa pe responsabilitatea morală. „Iresponsabili­
tatea morală a fiecărui din noi — zice acelaşi autor — e foarte
diferită; pentru omul inteligent, instruit şi avut, nu e mare
merit să fie onest. Cât de mare e din contra, meritul săracu­
lui, ignorantului şi celui lipsit de spirit !“ (2 ).
Negreşit, că urmând acest raţionament, tot a'tât de mare
e şi menitul impulsivului sau al răului educat, când nu comite
infracţiuni, şi din potrivă foarte mică responsabilitatea sa mo­
rală când cedează impui siunilor şi educaţi unei, ceiace îi va
atrage pedepse mai. mici sau chiar niei-o pedeapsă.
,Prin urmare, sub punctul de vedere al culpabilităţii —
cum spune foarte bine Faguet — criminalul atroce e nevi­
novat, pontracă e neresponsabil, şi e prea adevărat că după
criminalitatea însăşi se recunoaşte iresponsabilitatea, şi după
mărimea climei se măsoară iresponsabilitatea. Şi consecinţa
este că cineva nu e niciodată culpabil când este criminal, ci
este un nebun“ (3).
Această teorie însă e periculoasă pentru societate, şi con­
trazice în mod vădit interesele apărării socialo. împreună cu
Şarofalo, credem că, tocmai acolo unde forţa impulsivă o
mai mare, este trebuinţă de forţă avulsivă mai puternică (4).
1 toacei a după principiile şcoalei pozitiviste penale se vor lua
măsuri .mai energice în coiitra infractorului născut sau de o-
biceiu, fiindcă prezintă mai multa rezistenţă\de a se adapta
mediului social, şi prin urmare mai mult pericol pentru so­
cietate (5).
In rezumat ceiace formează o cauză de atenuare după şcoala
penală clasică, este o circumstanţă do agravare pentru şcoala
positivistă, şi viceversa (6 ). Ij
1) L . P r o a l : Le crime et la peine, p. 145, care citează şi pe Pufendorf,
Droit de la nature et des gens. tr. franc., L. VIII, Ch. III, par. 21.
2) P r o a l , op. cit., p. 369.
3 ) E . F a g u e t : Et l’horreur des responsabilités, Paris, éd. 2-a 1911, p. 87.
4) G a r o fa l o : Criminologia, éd. 2-a, p. 363 şi p. 360, trad. fr. ed. V-a din
1905.
5) E . F e r r i : Congrès dantlirop. pén. Roma, Actes, p. 3 3 4 —338.
6) A ceastă disecuţiune e veche, căci o găsim între Adam Smith, care
— 163 —

171 — Vom mai observa că, după şcoala pozitivistă penală, in­
fracţiunea cercată dar neisbutită atrage aceleaşi consecinţe ca
şi cea isbutită, fiindcă infractorul arată aceeaşi perversitate
şi a făcut tot posibilul ca să îndeplinească infracţiunea.
Este evident că infractorul care n’a isbutit, este tot atât
de greu ca să se adapteze mediului social pe cât este de greu
celui care a isbutit în infracţiunea sa.
172 — Infine, vom spune că, de oarece măsurile care se iau de
societate contra infractorilor sunt nişte simple măsuri de apă­
rare, iar nu de pedepsire, ele nu pot fi socotite, ştiinţific vor­
bind, ea un ce dezonorator, precum nici culpabilul nu poate
ff socotit ca o fiinţă care merită să fie urâtă. După cum nu
e vinovat urâtul de urâciunea sa fizică, prostul de slăbi­
ciunea sa intelectuală, bolnavul de starea sa patologică, tot
astfel nu trebue să fie urât nici infractorul pentru urâciunea
sa morală.
173 — O ideie foarte greşită exprimă dar G. Tarde când zice r
„E evident că e o nenorocire de a fi pervers, cum este de a
se naşte prost, cu condiţiunea totuşi să continuăm a pedepsi
manifestaţiunile perversităţii, a ne indigna contra lor, a le
critica, a le urâ, cum cineva râde de prostii“ (1 ).
Cu mult mai raţional ne pare E. Ferri.
După ce arată că în veacurile trecute se credea chiar în
responsabilitatea nebunului, pe când acum se asimilează cri­
minalul nebttn cu nebunul propriu zis, deelarându-i pe amân­
doi neresponsabili, însă luându-se măsuri de apărare în con­
tra lor, dânsul adaogă aceste cuvinte : „Infracţiunea şi nebu­
nia sunt două n e n o r o c ir i să le tratăm pe amândouă fără ură,
dar să ne apărăm de amândouă“ (2 ).

susţinea ideia penaliştilor clasici şi Benthan care era de părerea positiviştilor.


Bentham,- critică pe Smith, care susţine că legiuitorul ar trebui să m i c ş o r e z e
p e d e a p s a c u c â t i s p i t a e m a i m a r e , pe motiv că aceasta nu probează că in­
fractorul e un depravat; Bentham arată că aceasta poate să fie adevărat sub
raportul moral, dar dânsul e de părere că regula ca „pedeapsa trebue să
fie mai tare decât ispita infractiunei“, trebue să rămână neştirbită. Théories
des peines et des récompenses, T. I. p. 25.
1) G . T a r d e : Philos, pénale, p. 177.
2) E . F e r r i . Sociologia criminale, 3-a ed. it., p. 718; şi p. 584 trad. fr. ed.
1905. Aceasta e dealtmintrelea şi ideea lui Platon, citată mai sus; că răul şi
oricine are sufletul bolnav e demn de milă.
164

174 — Mărturisim însă că, dacă ura şi dispreţul infractorilor nu


sunt admisibile în pură logică, sub punctul de vedere deter­
minist, ele sunt folositoare, căci pot produce un efect salu­
tar asupra infractorilor, împiedicându-i de a comite in­
fracţiuni.
175 — Şi tot din cauză că măsurile ce se iau faţă cu infractorii
sunt nişte simple măsuri de apărare, iar nu pedepse, rezultă
că cercul lor este cu mult mai larg şi cuprinde pe lângă sufe­
rinţe aplicate infractorilor, orice alte mijloace care ar putea
apăra societatea de infracţiuni. Astfel, Ferii şi Garofalo pro­
pun manicomii penale (pentru infractorii nebuni), depor­
tarea, repararea prin muncă a pagubelor pricinuite prin in­
fracţiuni, lucrarea în coloniile agricole, etc. In special Ferri
propune nişte înlocuitori ai pedepsii pe care-i numeşte : s o s tî-
t u t i v i p e n a li, adică nişte măsuri legislative, care ar avea de
scop şi rezultat să micşoreze numărul infractorilor. Astfel, ar
fi liberul schimb, care ar evita anormala creştere a preţului
alimentelor (1 ), micşorarea taxelor vamale, restricţiuni asu­
pra fabricării spirtoaselor, desfiinţarea unor monopoluri
etc. (2 ).
175 1 — Partizanii teoriei liberului arbitru au obiectat întotdea­
una celor ce susţin determinismul, că înlăturarea credinţei în
libertatea voinţei şi în răspunderea morală, duce la distruge
I rea unui puternic factor de civilizaţiune : ideia de merit şi
| de nemerit. (a).
Dispărând această ideie, sufleteşte omul nu mai poate
avea nici mândria actelor sale frumoase, nici ruşine de fap­
tele sale rele. Omul se va considera ca o simplă maşină, călă­
uzită de întreg acel convoiu de influenţe organice şi sociale,
încât pentru el nu va mai fi nici un stimulent către activita­
tea onestă şi utilă, către faptele alese şi morale, după cum
iarăşi nu va avea nici o repulsiune pentru ceea ce e rău şi
neonest, căci şi într’un caz şi în altul el ştie că nimeni nu-i

1 ) E . F e r r i : La sociologie crim. ed. fr. 1905, p. 272.


2) A ceastă idee se găseşte şi în poezia socială a lui Cesar Boliac, ci­
tată mai sus.
„Gândiţi la instituţii, la şcoli mobilare, etc. (Naţionale) No. 120, p. 85.
n o t a 3.
a) V . L o u i s P r o a l . Le crime et la peine, p. 533, ed. IV, Paris, 1911.
— 165 —

va recunoaşte vre-un merit personal sau vrem vină de care


să fie răspunzător.
Această obiecţiune se poate prenumăra printre cele mai
bune exemple, de ceia ce .am putea numi m io p ie filo z o fic ă ,
adică defectul de a nu vedea într’un raţionament de cât ceea
ce e favorabil susţinerei unei teze şi a scăpa din vedere ceea
ce vine în sprijinul tezei contrare.
In adevăr, partizanii liberului-arbitru, sentenţioşi, am
văzut că spuneau : nu distrugeţi ideia de merit, nu aruncaţi
deprimarea în sufletul omului, lăsaţi-i credinţa că faptele bu­
ne sunt meritul său, după cum tot a sa este şi vina pentru
faptele rele, nu răpiţi omului stimulentul spre bine şi repulsi-
unea pentru rău.
Aşa dar, partizanii liberului-arbitru admit că există sti­
mulente şi repulsiuni, că ideia de merit şi de nemerit poate
determina activitatea onestă sau neonestă, a unui om, că mân­
dria personală de a fi făcut bine, ca şi ruşinea de a fi făcut
rău călăuzeşte pe om în viaţă, — ei bine, ne aflăm aşa dar,
cu acest argument, în acord cu teza celui mai categoric deter­
minism.
Una din două : ori voinţa omului e liberă şi atunci ce
importanţă poate avea ideia de merit şi de nemerit pentru o
voinţă care nu lucrează influenţată ; ori, din contra, gloria
meritului şi oprobiul nemeritului stimulează pe om şi atunci
voinţa lui nu mai e liberă, ci determinată de aceste sti­
mulente ...
Nu rămâne partizanilor libei'ului-arbitru de cât să aleagă
în această alternativă, în orice caz dacă vor opta pentru libe-
rul-arbitru atunci să nu mai vorbească de stimulente şi repul­
siuni, căci riscă să alunece spre determinism ...
Aşa dar ideia de merit îşi are raţiunea şi îşi găseşte ex-
plicaţiunea tocmai în teoria deterministă.
Analizând procesul volitiv, constatăm că teatrul desfăşu­
rării sale este sistemul nervos ; că mecanismul său pune în
joc o serie de neuroni, începând de la nervi periferici şi sfâr­
şind în centrele cerebrale.
In schimb materialul actelor de voliţiune este alcătuit
din acel patrimoniu de reprezentări, imagini, cunoştinţe, acu­
mulate în celulele cerebrale.
Cu cât acest patrimoniu va fi mai bogat, cu cât imaginile
acumulate vor fi mai numeroase şi mai durabile; cu cât cuno­
ştinţele vor fi mai variate şi superioare, cu atât actele de vo-
liţiune se vor resimţi de influenţa lor.
Iată deci că omul nu se găseşte numai. în faţa unei fata­
lităţi oarbe, în faţa unui sistem nervos care lucrează numai
în raport cu aptitudinile sale anatomo-fiziologice ; din contra,
înaintea sa stă larg deschisă posibilitatea de a-şi înobila a-
eeastă voinţă, acumulând cât mai multe cunoştinţe, îmbogă-
ţindu-şi sufletul cu imagini frumoase, oferind un material să­
nătos, bine orânduit şi abundent, oridecâteori voinţa omului
va avea nevoie, în acel proces de determinare care stă la baza
hotărârilor sale.
„Nu învăţaţi pe tineri a se deprinde cu ideia că e destul
să strige sus şi tare v o e s c , pentru ca să şi p o a tă . Din contra
spuneţi-le cu sinceritate, că dacă îşi dau seamă de slăbiciunea
lor şi suferă, ei pot prin exercitare, prin obişnuinţă, prin
toate mijloacele perfecţionate de educaţiune şi când va fi ne­
voie chiar prin stimulente metodice, sau prin calmante ale
sistemului nervos, în fine prin tot ceia ce numim medicina
sufletului, să evolueze progresiv către bine şi să se ferească
de a deveni oameni răi----“ (b).
, Liberul-arbitru, îngropat de ştiinţă, trebue înlăturat şi de
penalişti, fără temere că îndepărtarea lui va sdruncina mora­
la oamenilor.
Perseverarea în susţinerea liberului-arbiţru însemnează,
după cum spune d-rul Legrain, „cea mai uimitoare mărturie
pe care o cunoaştem despre ignoranţa şi mândria oa­
menilor“ (c).
— Am făcut această lungă expunere a principiilor şcoaleî
pozitiviste, pentru două motive : 1 ) fiindcă aceste principii
sunt puţin cunoscute, sau, mai exact vorbind,, sunt rău cuno­
scute, şi 2 ) fiindcă e bine a lumina legea cu ştiinţele ajută­
toare : „Ştiinţa care se izolează — zice Bertauld — se con­
damnă să fie incomplectă ; interpretul care s’ar mărgini nu­
mai la examinarea legilor în vigoare, care ar rămâne străin de

b ) M a u r i c e d e F l e u r y , L’âme d u criminel, p . 56 Paris. Ed. IIS. 1913.


c) D r . L e g r a i n în prefaţa lucrării lui A . L e r u i o t , Crime et Société, p.
V M , Paris, 1 9 2 3 .
— 167 —

transformările ştiinţelor politice şi morale, s’ar expune să nu


înţeleagă texturile, pentru că el ar renunţa la luminile care le
•clarifică. Sunt principii şi noţiuni, care sunt ca sufletul legis-
laţiunii“ (1 ). v
Şi mai departe, acelaş autor adaogă, vorbind de principii
„Principiile, care servesc de fundament legilor penale nu sunt
abstracţiuni sterile ; dacă studiul lor nu ar fi util decât legiu­
itorului, aş putea să le neglijez, dar el este foarte folositor
pentru interpret (2 ).
De aceea nu credem că e inutilă desvoltarea ce am dat
introducţiunii filozofice de mai sus.

VII Apendice.

Vom vorbi aci de ceeace s’a numit te r z a sc u o la sau scu ola


c r itic a .
Dela început facem rezervele noastre asupra cuvântului
şcoală, aplicat la oarecare divergente sau idei particulare în
sânul aceleiaşi ' şcoale. Nu am primit, calificarea de şcoala
franeo-belgiană, sau şcoala sociologică, relativ la aceea' va­
riantă a şcoalei pozitiviste, care dă o mai mare importantă
factorului social, desconsiderând sau aproape negând elemen­
tul biologic al infracţiunii.
De asemeni, nu putem admite aşa zisa şcoală eclectică, de
care vorbeşte P. Cuche (3), 'şi'nici -terza scu ola.
In realitate nu pot fi decât două şcoale fundamentale :
şcoala clasică şi şcoala pozitivistă penală, diferind profund
una de alta prin baza pe care o dau penalităţii, prin metoda
ştiinţifică şi prin consecinţele pe carele trag din . princi­
piile lor. ;
Dacă vom numi şcoală orice variantă a uneia din cele
două şcoale, nu va trebui să vorbim numai de-a tr e ia şco a lă ,
ci de a treizeci şi treia şcoală cel puţin ! (4).

1) B e r t a u l d : Cours de cod penat P a ris, 1873. Prefaţa din 1859, p. IX.


2 ) Ib id e m : Ia finele leeţiunei V-a, p. 95.
3) P ev. penit. 1907, p. 944. .
4) Mai ales în Germania divergenţele asupra diferitelor principii ale
dreptului sunt foarte numeroase şi greu de rezum at ■
— 168 —

178 — Să arătăm însă în ce ar consta principiile acelora care au


creat pretinsa te r z a scu o la .
Capii ei sunt Bernardino Alimena, profesor de legislaţi-
une penală la Universitatea din Neapoli, care a scris Natu­
ralisme critico e dritto penale, Borna, 1892 ; La Scuola critica
di diritto penale, Napoli, 1894, etc. şi Eman. Carnevale,
avocat din Lipari, care a scris : Una terza scuola di diritto
pfenale in Italia, în Rivista Carceraria, Iulie, 1891, şi La nuo-
va tendenza nelle discipline criminali, în Antologia giuridica,
1892, fasc. 8 .
Această variantă de şcoală e o emanaţiune a şooalei po­
zitiviste. Ea e deterministă, ca şi şcoala pozitivistă, însă nu
admite asemănarea criminalului cu nebunul şi cu bolnavul, şi
nici existenţa criminalului născut şi a tipului criminal. Ceeace
face mai cu seamă pe infractor, după Alimena şi Carnevale,
sunt factorii sociali, mai mult decât cei biologici. Această aşa
numită terza scuola se apropie de şcoala sociologică franco-
belgiană, cel puţin în ceeace priveşte concluziunile la care
ajunge. Ea consideră ca o datorie a Statului, în lupta contra
infracţiunii, să se preocupe de reformele sociale ( 1 ).
179 — In fine, să amintim de Uniunea internaţională de drept
penal, care a fost întemeiată în 1889 de trei profesori_de drept
penal, Fr,de Liszt, G. A. van Hamei şi A. Prins. Ea repre­
zintă tendinţa de conciliare între diferitele şcoale, căutând să
studieze atât infracţiunea, ca şcoala clasică penală, cât şi pe
infractor, ca şcoala pozitmăfiUpenală. ln reallfâte, însă, acea­
stă Uniune nu se poate consideră ca o şcoală, ci mai mult ca
un cerc de studii, în care intră adepţi atât ai şcoalei pozitivi­
ste cât şi ai şcoalei clasice penale. Prin congresele naţionale
şi internaţionale ale acestei Uniuni, care are astăzi ramificări
foarte întinse, ea a ajuns să aducă multe servicii ştiinţei (2 ).

1) V e z i e x p u n e r e a ş i c o m b a t e r e a p r in ic p iilo r a c e s t e i ş c o a le . E. Feni;
e d . f r ., 1905, p . 2 5 ş i u r m ., c a r e s p u n e c u d r e p t c u v â n t c ă d i v e r g e n te d e
v e d e r i p e r s o n a l e n u p o t c o n s titu i o ş c o a lă . C o n f r . Vidal: C o u r s N o . 45 b is ,
P . 55. L a n o i a v o r b i t, în t r e a c ă t , d e a c e a s t ă ş c o a lă V. Erbiceanu, s u b titlu l:
„ C o n c e p tiu n e a s o c io lo g ic ă a d r e p tu l u i p e n a l “ . A r c h . S o c . ş tiin ţif ic e şi l i t e r a r e
d in I a ş i, a n . IX , 1898, p . 523, ş i u r m . c o n f r. d e a c e la ş s c r i it o r . T e n d i n ţ e l e n o i
în d r e p t , I a ş i, 1906, p . 4 3 4 - ^ 8 7 .
2) . P e n t r u U n iu n e a i n t e r n a ţ i o n a l ă d e d r e p t p e n a l, id e ile s a le şi c r it i c a ei,
v e z i R e v . d e d r o i t i n t e r n a t i o n a l e t d e lé g i s l a ti o n c o m p a r é e . T . X X II (1 8 9 0 ).
169 —

VIII. Ştiinţa criminală.


Începuturi. Evoluţiune. Starea actuală

— Se dă numirea de ş t i in ţ ă c r im in a lă (a) acelui sistem de


discirilme-carLiiu de obiect studiul crimei şi al criminalităţii
ca fenomene naturale, sociale şi juridice.
Acest termen este socotit mult mai propriu şi mai exact
de cât termenul de ş t i in ţ ă p e n a lă , care are defectul de a nu
exprima de cât latura represivă care reprezintă o parte mult
prea redusă din totalul problemelor criminalistice, (b).
Domeniul ştiinţei criminale fiind destul de vast, iar pro­
blemele sale implicând multiple specialităţi, e greu ca cineva
să poseadă cunostinţi complecte, si desăvârşite-asupEa duturor
disciplinelor ce o alcătuesc.
De aceia nimeni nu va pretinde ca un penalist-jurist, _şă
fie in acelaş timp şi un perfect antropolog, sau un desăvârşit
sociolog, etcŢeeea ce însă i se va cere va fi de a păstra in-

p. 109— 131 ş i 2 7 9 — 302, a r ti c o l s c r i s d e Alb. Rolin, p ro feso r d e d r e p t p en al


la U n i v e r s i t a t e a d i n G â n d . C o n f r . Vidal: C o u r s N o . 46.
U n iu n e a , p e l â n g ă d e s b a t e r i l e i m p o r t a n t e d i n c o n g r e s e , a p u b l ic a t o im ­
p o r t a n t ă o p e r ă „ L à lé g i s l a ti o n p é n a le c o m p a r é e “ . B e r lin , 1894, în 2 v o i a l
c ă r u i n u m a i p r i m u l v o l. a a p ă r u t ( î n lim b a g e r m a n ă a m â n d o u ă ) ş i p u b li­
c ă ş i u n B u le tin a j u n s a c t u a l m e n t e l a a l X V I I - le a v o lu m . In s p e c ia l, î n p r i ­
v in ţa d -lu i L is z t , c e l m a i i lu s tr u d in tre m e m b r i i U n iu n e i, v e z i E r b ic e a n u ,
lo c m a i s u s c i t a t ; v e z i, î n s c h m b , f a ţ ă e u a c e a s t ă a p o lo g ie , c u v i n t e l e lui
E F e r r i în S o c . c r im ., 1905, p . 107 n o t a , c a r e z ic e c ă d e L is z t ş i - a f ă c u t
re p u ta ţiu n e a în G e rm a n ia d e b it â n d , c u a te n u ă ri e c le c tic e , t e o r iile ş c o a le i
p o z itiv is te , f ă r ă s ă a r a t e s o r g i n t e a lo r .
a ) T erm en u l de Ştiinţa Criminală, îl î n tâ l n im la H. Joly, P r o b l è m e s de
s c ie n c e c r im in e lle ; O. Cecchi, S u ll’a t t u a l e m o m e n t o d e lla s c ie n z a c r im i n a l e ,
în R i v i s t a P e n a l e 1919, p . 1 2 8 ; F. Grispigni, L a d o m a t i c a g iu r id i c a e ii m o ­
d e r n e in d ir iz z o n e lle s c ie n z e c r im i n a l e , în R i v i s t a d i d i r . e p r o c . p e n . 1920,
p 3 53.
b) T erm en u l d e Ştiinţa penală, e m u lt î n t r e b u i n ţ a t ş i în F r a n ţ a ş i în
I ta lia . In G e r m a n i a , î n tr e g u l u i d is c ip lin e lo r c r im i n a l e r s ’a d a t n u m i r e a d e
gesammte Strafrechtswissenschaft, t e r m e n m u lt l ă u d a t d e u n ii p e n a l i ş t i, d a r
d e sp re c are Fr. von Liszt s p u n e a : „ F r a n c e z i i v o r b e s c d e sciences pénales,
ita lie n ii d e scienze penali, a c e s t e e x p r e s iu n i s u n t e x c e le n te , d a r e l e n u p o t
fi t r a d u s e în n e m ţ e ş t e ; s ’a p r o p u s d e n u m i r e a d e 'Criminologie şi Penologie,
a m â n d o u ă s u n t p r e a , s t r i m t e . A ş a d a r n u -m i r ă m â n e d e c â t s ă m e n ţ i n ge­
stimmte Strafrechtswissenschaft" ( A u f s ä t z e I, p . 293).
— 170 —

continuu contact cu toate disciplinele ce compun ştiinţa cri­


minală şi de a folosi rezultatele lor definitiv dobândite.
I 2 — Dacă crima şi pedeapsa sunt fot atât de vechi ca şi socie­
tatea omenească, (a) în schimb ştiinţa criminală este emina­
mente modernă, după cum bine spunea Alimena : „In această
ramură, ca şi în oricare altă sferă de activitate umană, nece­
sitatea practică a precedat cercetarea teoretică“ (b).
Se cunosc numeroase codificări de disp.oziţiuni cu carac­
ter penal, aparţinând celei mai îndepărtate antichităţi ; se mai
cunosc şi scrieri filozofice în carLsa-vnrbfişţe de crime, crinii -
nali şi pedepse, dar toate acestea sunt mult prea departe do
ceia ce s’ar puîeifhumrmă^^ ştiîhf eT"(c).
Acelaş lucru vom spune cu privire la codificările şi la o-
perile eriminaliştilor din evul mediu, cari deşi ne oferă un
preţios material informativ, totuşi nu s’au putut ridica până
la acea sistematizare care face esenţa unei ştiinţe (d).
• Abia în sec. XVIII, sub presiunea ideilor umanitariste şi
^barale, cari caracterizau această epocă de renaştere intelec-
iVtuală, privirile s’au aţintit şi asupra justiţiei criminale, care
(/simboliza tirania, abuzul şi arbitrarul, determinând o mişcare
i / ştiinţifică şi pe acest tărâm.
I Ş i l m °Pera sa celebra „Dei delitti e
delle pene“ şi, puţin mai târziu, la 1772, Tommaso Natale în
lucrarea sa mai puţin celebră, dar egal de valoroasă „Rifles-
sioni politiche sull’efficacia e nécessita delle pene“ ne oferă
un măpunchiu de principii cari pot fi privite ca adevăratele
începuturi ale ştiinţei criminale.
Gam în acelaş timp şi cu totul independent, în Germania
K. Hommel şi alţii, iar în Austria Sonnefels întreprind o miş-
re absolut identică.
începuturile odată făcute, opere numeroase şi valoroase
a) En. Ferri, L a S o c io lo g ie , e d . I I , p . 346 ; Ad. Prins, S c i e n c e p é n a le ,
p. 3 ; R .Garraud, T r a i t é , e d . III, p . 101 ; / . Maxwell, L e c r i m e e t la s o c i é t é ,
P . 2 3 ; A. Vaccaro, G e n e s i e îu n z i o n e d e lle le g g i p e n a le ; Ellero, D e lle o r i ­
g in i s t o r i c h e d e d i r i t t o d i p u n i r e , B o l o n ia 1874 ; Spencer, P r i n c i p e s d e s o ­
c io lo g ie , III, p. 65 9 , P a r i s , 1883 ; J. Lubbock, L e s o r i g in e s d e l a c iv i l is a t i o n ,
p . 38 7 , e d . III, P a r i s 1881 ; Ch. Letourneau, L ’é v o lu tio n j u r id i q u e d a n s les-
d i v e r s e s r a c e s h u m a in e s , p a r . 4, P a r i s , 1891.
b) B. Alimena, D i r i tt o p e n a le , I, p . 3, N e a p o li, 1910.
c ) V e z i m a i j o s I m tr o d u c tiu n e a i s t o r ic ă .
d ) I b id e m .
171 —

au venit să îmbogăţească patrimoniul ştiinţei criminale, alcă­


tuind acel corp de doctrină care a servit la elaborarea mai
tuturor codificărilor penale moderne.
"J79 — Ş tiin ţa - c r im in a lă cla sic ă .
Sub denumirea de ş tiin ţă c r im in a lă c la sic ă se înţelege
totalitatea principiilor statornicite de ştiinţa criminală, de la
înecputurile ei şi până la apariţiunea moliilor doctrine crimi­
nalistice la finele secolului trecut.
Ştiinţa criminală clasică este o ştinţâ eminamente juridi ■
co-filosofică, de unde şi caracterul abstract al tuturor cerce­
tărilor şi principiilor sale şi metoda mir deductivă — logieo-
raţională— de care ea se servea.
Pentru ştiinţa clasică, crima nu era de cât un fenomen
juridic şi ca atare nu avea a fi cercetată de cât în accepţiunea
de infracţiune. ;;
Infracţiunea fiind o entitate juridică abstractă, studiile
criminalistice 'trebuiau să rămână pe tărâmul acestei ab-
straetilici. v'.i
^^"^munaliil, deasemenea, era privit după un model ab­
stract, aceia ăl omului cu facultăţile mintale întregi, apt de
a se condtme liber în acţiunile sale şi de a răspunde de această
libertate atunci când ar face rău uz de ea.
Răspunderea!fiind bazată pe libertatea de voinţă — lib er
a r h itn r - can' era- nnyfoT'm pentru toţi oamenii, şi pedeapsa
în doctrina clasică de'viee o entitate abstractă — acea suferin­
ţă pe care legea o opunea ca un contra echivalent culpabilităţii
morale a infractorului.
De aci grija cea mare a criminaliştilor de a stabili în ab­
stract o ecUaţitine;dât mai perfectă între r ă u l- in fr a c ţiu n e şi
ră u l-p e d e a p s ă ,. âceă dosimetrie meticuloasă cu maxime şi mi­
nime infinit variate, care face mândria tuturor codificaţiuni-
lor moderne.
Aşa dar, crima ca fenomen juridic, răspunderea penală
bazată pe liberul-arbitru, pedeapsa ca un rău echivalent vi­
novăţiei morale, iată principiile fundamentale ale ştiinţei cri­
minale clasice.
Această doctrină, admirabilă ca constracţiune logică şi
ca sistematizare juridică, dar profund greşită ca concepţiune
ştiinţifică, este opera marilor penalişti de la finele secolului
al XVIII şi din întreg secolul al XIX.
— 172 —

Aceşti penalişti sunt grupaţi în cele două mari şcoli cari


au aparţinut ştiinţei clasice : şc o a la c la s ic ă p e n a lă p r o p r iu z is ă
şi şc o a la p e n ite n c ia r ă .
a) Ş co a la ; c la sică p en a lă . Această şcoală a fost formată
aproape exclusiv din jurişti, de unde şi bogata sa literatură
numai pe tărâmul juridic al problemelor criminale. Principi­
ile sale sunt acelea ale ştiinţei clasice.
Această şcoală a prenumărat în rândurile adepţilor ei cele
mai ilustre nume (a), începând cu Bedcaria, Romagnosi, Car-
mi gnani, Bentham, Brissot de Tarville, FeuerbăcK', Klemisch-
rod, ]5enfru a trece apoi la P. Rossi, Mittermaier, Rauter, Or-
tolan, Zupetta, şi a ajunge la marele Francisco Carrara, care
în opera sa monumentală a cristalizat în mod magistral prin­
cipiile şcoalei clasice penale.
Astăzi această şcoală are în aparenţă încă numeroşi a-
depţi ; în realitate foarte puţini, dacă nu âproape nici unul
fiincă nimeni nu mai profesează principiile sale pure.
b) Ş c oalp, p e n ite n c ia r ă . Călăuzită de aceleaşi principii
fundamentale ale ştiinţei clasice, această şcoală a îmbrăţişat
latura mai practică şi mai aprope de relitate a problemelor
criminale, represiunea în aplicaţiunea sa, executarea pedepse­
lor şi organizarea închisorilor.
Datorită acestor cercetări, represiunea s’a umanizat, eli-
minându-se toate suferinţele absurde şi inutile şi dovedindu-
se că eficacitatea pedepselor nu sta numai în justa lor apli­
care, ci mai ales în înţeleaptă lor executare (b).

a ) P e n a li ş t i i c la s ic i m a i d e s e a m ă în a f a r ă d e c e i c it a ţi m a i s u s : Fran­
ţa : C h a u v e a u , F . H é lie , C a r n o t , B o i t a r d , B e r t a u l d , T is s o t , T r é b u t i e n , M o ­
rin , A d . F r a n k , V ille y , L a b o r d e , L e S e l l y e r , B l a n c h e , e tc . ; Belgia : N y p e l s ,
T h o n is s e u , J . S e r v a i s - t a t ă l , J . J . H a u s , J . M a u s , T h i r y , e tc . ; Germania : A -
begg, K ö s tlin , G e ib , H e f f te r , G o ltd a m m e r, B e rn er. O p p e n h o ff, H ä ls c h n e r,
M e r k e l, B in d in g .
b) în d ru m ă to ru l s p re s tu d iile p e n it e n c i a r e a fo st J. Howard, c are în
1788 s c r i e a c e a l u c r a r e r ă m a s ă c e l e b r ă E t a t d e s p r i s o n s , d e s h ô p i ta u x e t d e s
m a i s o n s d e f o r c e ; î n a i n t e a s a a u m a i s c r i s a s u p r a în c h i s o r i l o r : Mabiüon :
R é f le x io n s s u r l e s p r i s o n s d e s o r d r e s r e li g i e u x , 1695 ; Krausold, T ra c ta tu s
d e m ir a c u liis e t e r g a s t e r i i s , 1698 ; ş i î n t r ’u n c h ip m a i m u lt l i t e r a r Silvio
Pellico, în I m e i p r ig g io n i.
L u c r ă r ii lu i H o w a r d i-a unnat acea m are m iş c a r e p e n it e n c i a r ă , m a i
a le s în A m e r ic a , d in i n i ţ i a t i v a lu i B . F r a n c k li n , i a r în E u r o p a d a t o r i t ă lu i
B la c k s t o n e , B e n th a m , B ö h m e r ; a p o i p u ţin m a i t â r z i u a u o m a r e î n r â u r i r e
— 173 —

Această şcoală, dacă a greşit în anumite chestiuni, a fost


tocmai din cauza concepţiunei greşite despre răspunderea mo­
rală a infractorilor, concepţiune inspirată de principiile ştiin­
ţei clasice datorită căreia toate preocupările erau îndreptate
în vederea amendării morale a infractorilor, în care scop s’au
imaginat cele mai bizare, mai absurde şi mai improprii regi­
muri şi sisteme penitenciare.
Datorită şcoalei penitenciare şi mai ales congreselor pro­
vocate de ea s’a ajuns mai târziu la adevărata ştiinţă peniten­
ciară modernă (a).
1794 — Ş ti i n ţa c r im in a lă p o z i t iv is t ă .
Prin ş t i in ţ a c rim in a lă ' p o z i t i v i s t ă vom înţelege complexul
de principii rezultate din cercetările nouilor doctrine crimina­
listice, ce şi-au făcut apariţiunea pe orizontul ştiinţei crimi­
nale la finele secolului trecut.
După cum ştiinţa clasică criminală s’a plămădit sub in­
fluenţa filosofici metafizice din secolul XVIII, tot astfel şti­
inţa criminală pozitivistă îşi datoreşte apariţiunea înrâurirei
pe care filosofia-experimentală o exercită asupra tuturor şti­
inţelor în secolul al XIX.
Progresele realizate pe tărâmul celorlalte ştiinţe datorită
acestei influenţe binefăcătoare, a concepţiunei pozitiviste în
fenomenologia naturală, nu putea să rămână fără ecou în do­
meniul ştiinţelor ce aveau de obiect studiul fenomenelor
sociale.
Ştiinţa criminală punând la contribuţiune rezultatele ob­
ţinute la lumina nouii îndrumări de toate celelalte ştiinţe şi
făcând loc şi în domeniul său metodei de cercetare experimen­
tală, bazată pe inductiune. a putut în scurt timp să-şi elabo­
reze noile sale principii.
Prima, pentru ştiinţa pozitivistă, nu mai este un simplu
fenomen juridic, ci un fenomen natural, social şi juridic.
Studiile eriminologice nu se mărginesc pentru noua doc-

s c r ie r ile lu i C h . L u c a s , B é r a n g e r - t a t â i , L . M o r e a u - C h r i s t o p h e , T o c q u e v ille
e t B e a u m o n t , D e m e tz , B o n n e v ille d e M a r s a n g y , L . V id a l, M i t te r m a i e r , vo n
H o l t z e n d o r f f , W . C r o f to n .
a) C o n g r e s e p e n it e n c i a r in te r n a t i o n a l e au f o s t la : L o n d r a în 1872 :
S to c k h o lm 1878 ; R o m a 1885 ; S t. P e t e r s b u r g 1890 ; P a r i s 1895 ; A n v e r s
1898 ; B r u x e ll e s 1900; B u d a p e s ta 1905 ; W a s h in g t o n 1910.
174

trină numai la studiul acelei entităţi juridice abstracte care


este infracţiunea, ci se întind la toate cele trei aspecte ale
crimei.
La rândul său criminalul nu mai este privit ca un tip ab­
stract, ci el devine principalul obiect de cercetare, ca factorul
cel mai important în geneza crimei ; factor atât de puţin sus­
ceptibil de a fi conceput după un mcdel unic şi atât de subju­
gat influenţelor de tot felul pentru a nu-i se putea atribui
acea libertate în acţiunile sale şi acea răspundere morală care
făcea esenţa teoriilor clasice.
Cercetarea amănunţită a cauzelor criminalităţii au evi­
denţiat că actele criminale departe de a fi un simplu f i a t al
voinţei libere, sunt din contra fructul natural al unui complex
de factori, datoriţi stării psilio-biologice a criminalului, me­
diului ambiant social şi mediului ambiant fizic.
Lupta contra criminaliiaţei se transformă faţă cu aceste
constatări, în lupta contra cauzelor crimei. Aşa dar în primul
rând se impun acele măsuri menite a anihila sau atenua fac­
torii crimei — p r e v e n ţim ie a — sLca.n-tristă necesitahr vine.
în al doilea rând, r£j}r.esu m en .
Pedeapsa ne mai fiind simplu echivalent- în suferinţă al
vinovăţiei morale, de care criminalul era făcut răspunzător,
ci devenind un mijloc indirect de prevenţiune, prin aceea că
ea trebuie să preîntâmpine repetarea răului cu care crimina­
litatea revelată ameninţă societatea, rolul său devine mult mai
variat, iar funcţiunile sale mult mai numeroase.
Simpla diferenţiere de durată, care constitue aproape li­
ricul mijloc de individualizare a pedepselor în sistemul clasic,
nu mai poate corespunde cerinţelor unei individualizări în
care are a se ţine seamă de natura criminalului, de cauzele
criminalităţii sale, de felul şi gradul acestei criminalităţi, de
posibilitatea sau imposibiltatea unei readaptări lâ viaţa li­
beră, etc.
lată de ce în locul acelei dosimetrii, acelei drămuiri de
pedepse din sistemul clasic, noua doctrină a propus adopta­
rea celor mai variate măsuri de apărare, în care caracterul
aflictiv să fie înlocuit cu preocuparea de a adecua, de a indi­
vidualiza cât mai desăvârşit tratamentul la care e supus cri­
minalul, cu felul criminalităţei acestuia.
— 175 —

. Aşa dar, pentru ştiinţa criminală pozitivistă crima este


un fenomen natural, social şi ju rid ic , cn o etiologic complexă ;
criminalul departe de a fi suveran pe voinţa sa este din con­
tra un sclav al propriei sale firi, sensibilă la multiplele influ­
enţe venite din lăuntrul ei ca şi din afara sa ; pedeapsa este
un mijloc de apărare, la care societatea recurge atunci când
nu a putut preîntâmpina crima, dar trebue cel puţin să înlă
ture repetirea ei, eliminând, sau amendând pe criminal.
Principiile ştiinţei criminale pozitiviste au fost puse în
lumină de o seamă de savanţi, antropologi, psihiatri, sociologi,
penalişti, medici, etc., cari au determinat nouile curente în do­
meniul ştiinţei criminle, curente ce cu drept cuvânt merită
denumirea de şcoale.
După cum ştiinţa criminală clasică era una singură, însă
în sânul ei întâlneam două şcoli : şcoala clasică penală şi şcoa­
la penitenciară, tot aşa ştiinţa criminală pozitivistă este un»
singură, dar înlăuntrul ei întâlnim mai multe curente sau
şcoli.
Toate aceste şcoli au la baza lor aceeaş concepţiune funda­
mentală asupra caracterului ştiinţei criminale, toate se servesc
de aceiaş metodă de cercetare, în fine toate formează antiteza
doctrinei clasice.
Principalele şcoli aparţinând ştiinţei criminale pozitivi­
ste sunt :
a) Ş c o a la ita lia n ă , cunoscută la început sub denumirea de
şcoala antropologico-criminală.
Şeful acestei şcoale a fost marele criminolog Coşare Lona-
broso, căruia i se cuvine însă o calitate şi mai mare, aceia de
părinte al pozitivismului în ştiinţa criminală.
După moartea lui Lombroso, şefia a trecut asupra celui
mai ilustru reprezentant.al-.său profesorul Enriem Derri.....
Opera lui Lombroso, trebue privită ca o operă de îndru-

a) D e n u m ir e a d e şcoală antropologică p r o v e n e a p e d e o p a r t e d i n fa p tu l
că Lombroso p u s e s e b a z e le a n tr o p o i o g i e i - c r i m in a l e , ia r pe de a ltă p a r te
d in id e ia g r e ş i t ă c ă L o m b r o s o şi p a r t e d in a d e p ţ i i s ă i, a v â n d o d e o s e b it ă
p r e d ile c ţiu n e p e n tr u s tu d iu l a n tr o p o l o g i c a l c r im in a lu lu i, a r s u s ţin e m o n o g e -
n e z a b io lo g ic ă a c r im e i. A c e a s t ă e r o a r e f iin d sp u lb e ra tă în u r m a e x p lic a -
tiu n ito r d a t e d e L o m b r o s o , F e r r i , G a r o f a l o şi a lţii, s ’a d a t ş c o a le i lu i L o m ­
b r o s o n u m ir e a d e ş c o a la i ta lia n ă .
— 176

шаге ; multe din ipotezele sale au fost înlăturate, nu ea com­


plect eronate, dar ca. foarte relative pentru a putea fi gene­
ralizate.
Dar aceste ipoteze au condus la noui .şi preţioase consta­
tări, astfel că ştiinţa nu a avut de cât de profitat; căci după
cum spunea marele biolog Verţwm: „Istoria ştiinţelor e mult
mai bogată în erori de cât în adevăruri, .dar„D£ntru iiesvolta-
rea spiritului omenesc o eroare fecundă are mai multă valoare
decât un adevăr steril“.
Lucrări de mare valoare, datorite lui Eu. Ford. Gfarofalo,
Ant. Marro, Virgilio, Morselli, Fr. Puglia, Sc. Sighele, Bel-
tranii-Scalia, Turati, Fioretti, Venezian, Ottolenglii, Ronco-
roni, etc., an pus în lumină principiile şcoalei italiene.
Această şcoală proci amă pinii geneza crimei, studiind toţi
factorii săi : biologici, sociali şi cosmo-teluiici.
Fără a atribui factorilor biologici, în geneza crimei pre­
ponderenţa, cum greşit se susţine de unii autori, această şcoală
crede, cu drept cuvânt, că sub raportul represiunei factorii bio­
logici au a fi cu precădere ţinuţi în seamă, fiindcă„xepresi-
nea se adresează criminalului şi deci cu personalitatea sa
psiho-biologică cată a fi adeeută în primul rând. Răspunderea
penală, şcoala italiană o întemeiază pe ideia de r ă s p u n d e r e
s o c i a l ă ; omul trăind în societate răspunde de actele dăună­
toare, şi periculoase ei, fiindcă în mod natural societatea are
dreptul să se apere, şi represiunea nu e de cât disciplinarea
juridică a dreptului de apărare al soeietaţei.
Pedeapsa fiind un mijloc dg apărare, ea nu mai poate
avea un caracter aplicativ, rostul ei fiind de a preîntâmpina
repetarea răului prin eliminarea sau amendarea criminalului.
Ca mijloc de apărare, pedeapsa se aplică oricărui individ care
s’a relevat prin acte criminale periculos societăţii, fie că acesta
este normal sau anormal, întreg la minte sau nebun, etc. (ai
Aşa dar în orbita dreptului penal vor intra deopotrivă şi mă­
surile de apărare pe cari azi le numim pedepse şi acelea pe cari
le cunoaştem sub numele de măsuri de siguranţă.
Modalitatea pedepsei se va individualiza după natura in­
fractorului şi după pericolul ce-1 prezintă pentru societate —
te m ib ilită sau p e r ic u lo s ită —durând atâta timp cât va fi nece­
sar ca infractorul să se fi readaptat vieţii libere aşa dai’
a) E s t e d e c i g r e ş i t ă o b ie c ţiu n e a d e la N r . 163 d e m a i su s .
— 177 —

De aci o seric de instituţiuni complimentare au


in d e te r m in a t.
fost preconizate de această şcoală, pentru a face cât mai mult
posibilă individualizarea pedepselor.
Vom reveni, de altfel, la tot pasul în cursul acestui tratat
la. principiile şcoalei italiene, expunându-le mai pe larg.
Şcoala italiană a trecut de mult graniţele tării în care s'a
născut, numărând astăzi adepţi în toate ţările din lume, cari
lin pasul civilizaliunei.
b) Ş c o a la s o c io lo g ic ă , cărei i se mai spune şi şcoala fr a n -
C O -b elflin n n sau liîn n c y ' ~
Nota care caracterizează doctrina acestei şcoale, este pre­
ponderenta pe care o dă factorilor sociali. în geneza crimei.
In privinţa celorlalte probleme, nu a existat o unitate de
vederi între adepţii şcoalei lyoneze, astfel că ea nu ne oferă
un corp de doctrină unitar şi complect.
Părerile sunt, de pildă, foarte împărţite în sânul acestei
scoale^ cu privire la responsabilitatea criminalilor. Unii re­
cunoşteau că răspunderea morală bav.ată pe liberul-arbitru
trebue înlăturată, admiţând determinismul absolut ; a lţii a d ­
miteau numai un determinism social, nu şi individual ; alţi
în fine, pledau chiar pentru răspunderea morală.
Caracterul pedepsei varia deci şi el în raport cu concep-
ţiunea diferită ce adepţii acestei şcoale o aveau despre respon­
sabilitatea infractorilor.
Principalii reprezentanţi ai şcoalei lyoneze sunt: Lacas-
sagne (considerat virtual ca şef), Manonvrier, Tarde, Dubuis-
soh, Joly, Durkheim, Topinard, Brouardel, t.'orre; ^
c) Ş c o a la p s ih ia tr ic ă , care, ca si celelalte două şcoli, îşi
justifică denumirea de grupare distincta preferinţei aratate
unor anumiţi factori în geneza crimei, de data aceasta fac­
torii psihologici.
Pentru această şcoală, criminalul, dacă ajunge la acte
anti-sociale, succombând sub influenţa nefastă a factorilor
•externi, e fiindcă în primul rând personalitatea sa psihică
este anormală şi această anormalitate l’a făcut să devină re­
ceptiv influenţelor rele, cari vin deci în al doilea rând.
Mintea şi sufletul criminalului sunt bolnave, spun adepţii
şcoalei psihiatrice, fie din cauze ereditare, degenerare, lezi­
uni organice, turburări fiziologice, fie din cauza unor intoc-
xicaţiuni, tulburări psihice, etc.
178

Aceste anomalii pot face pe criminal uneori iresponsabil


şi deci susceptibil numai de un tratament medical; alteori
responsabilitatea se menţine, dar foarte redusă, astfel că pe­
deapsa să poată interveni în mod complimentai'.
Lucrările valoroşilor reprezentanţi ai şcoalei psihiatrice,
vor forma totdeauna un capitol important în ştiinţa crimi­
nală. Cât priveşte însă teoriile for criminalistice, ele au fost
de mult considerate ca lipsite de un fundament temeinic şi
înlăturate ca atare.
Reprezentanţi ai şcoalei psihiatrice au fost : Maudsley,
Despine, Thompson, Nicholson....Magnan, Ferer-Laurent
Fleury, Motet, Krauss, Sander, Richter, Forel, Delbrück, Be-
nedickt, Kraft-Ebing, Sergi Tamburini; Rössi.
1790 — Ştiiniastm indă eclectică.' ................ ........... ...

Am văzut, din cele expuse mai sus, profunda deosebire,


ca concepţiune, metodă şi principii, între cele două doctrine
de ştiinţă criminală, clasică şi pozitivistă.
Cum însă în lumea ideilor, ca şi în viaţa reală, calea
evoluţiunei este întotdeauna bătătorită de continua transac-
tiune între forţa de inerţie a trecutului şi puterea de sugesti-
une a tot ceia ce e nou, firesc a fost ca şi pe tărâmul ştiinţei
criminale, spiritele mai practice să încerce o apropiere între
cele două doctrine distincte,..
Aceste tendinţe de împăciuire au fost atât de acentuate,
încât au condus aproape la întocmirea unui corp de doctrină
care s’a impus hunei ştiinţifice şi care cu drept cuvânt poate
purta denumirea de Şt%jr>JA c r t n n n d ă ec le c tică .
Desigur meritul eclectismului, sub raportul valorei ştiin­
ţifice, este întotdeauna prea redus, lipsindn-i originalitatea
în Qpncepţiune şi omogenitatea în elaborare ; în schimb, fo­
losul său practic nu a fost niciodată conte&tâl-
Un atare folos a avut şi eclectismul în ştiinţa criminala.
Datorită lui, multe din erorile celor două doctrine originale
au fost îndreptate, multe tendinţe de exagerare au fost mode­
rate şi nu rareori el a indicat drumul pe care s’a ai urs la
aflarea adevărului. N ...... .
Tot datorită curentului eclectic, anumite principii şi in-
stituţiuni preconizate de doctrina pozitivistă au putut pă­
trunde chiar în legislaţiunile pozitive, aproape insensibil şi;
179 —

fără vre-o opoziţiune, mascate fiind de haina împăciuitoare


a eclectismului.
Ştiinţa criminală eclectică a avut şi are încă foarte nu­
meroşi partizani, cari pot fi grupaţi în două şcoale.
a) Ş co a la c r itic ă sau T e r s a sc u o la . Această şcoală prin
denumirea ce 1 s’a dat chiar de întemeietorii săi, s’ar părea
că trebue să fie considerată ca creeatoarea unei a treia doc­
trine originale, alături de cea clasică şi pozitivistă. In reali­
tate însă, ea nu" este de cât o grupare determinată de acea
tendinţă de apropiere a celor două doctrine, grupare care se
poate spune că a inaugurat eclectismul în ştiinţa criminală.
Această şcoâTaT aceptă concepţiunea p o z itiv is ta , în etiolo­
gia crimei, acordând o preferinţă factorilor sociali şi cosmici,
dar acceptă şi ideia de responsabilitate întemeiată pe culpa­
bilitatea morală, aşa după cum se susţine în doctrina cla-
Jiic ă (a).
O primă tendinţă deci către eclectism.
In privinţa pedepsei şcoala critică admite caracterul de
m ă s u r ă d e a p ă r a r e , alături deci cu doctrina pozitivistă, dar
crede în acelaş timp că pedeapsa trebue să fie o măsură de
apărare specială, aplicabilă numai celor responsabili, deci
distinctă de măsurile de siguranţă, aşa după cum se susţine
în doctrina clasică.
Deci a doua tendinţă eclectică.
In fine, ea metodă, terza scuola adoptă metoda c ritic ă
— specifică de altfel eclectismului — reîntorcându-se astfel
la studiul logico-raţional al problemelor criminale, ca şi în
doctrina clasică, dar utilizând ca material rezultatele obţinute
de ştiinţa pozitivă.
Cu chipul acesta studiul juridic al problemelor criminale,
care forma baza doctrinei clasice şi care fusese redus de doc­
trina pozitivistă la un simplu capitol al Sociologiei c r i m i -
nale, (b) îşi recapătă importanţa, fiind readus pe acelaş plan
a ) A l i m e n a î n te m e i a z ă a c e a s t ă r ă s p u n d e r e p e a ş a z i s a : d i r ig ib iU tu , a-
d i c ă „ c a p a c i t a t e a d e a s i m ţ i a m e n i n ţ a r e a u n e i p e d e p s e " ; c e i c e r ă m â n in ­
s e n s ib ili la a c e a s t ă a m e n i n ţ a r e s u n t i r e s p o n s a b ili. ( D ir itto p e n a le , I , p . 139);
C a r tie v a le a tr i b u e r e s p o n s a b i li t a t e a s ă n ă tă ţii şi c o m p le c te i d e s v o ltă r i a
m in tii" ( R a g la n e d e ll’a p p lie a z io n e d e l l a p e n a , în R i v is ta P e n a le . 1 917. V ).
V om r e v e n i l a c a p ito lu l r e s p o n s a b i li t ă ţ ii .
b ) A c e a s t ă p ă r e r e e m i s ă d e E n . F e r r i , p a r e a ii a z i a b a n d o n a t ă ş i d e ei.
— 180 —

cu principalele discipline ale ştiinţei criminale. De altă parte,


se imprimă acestni studiu o directivă diferită de cea simplu
formalistică pe care o avea în ştiinţa clasică, directivă pe care
Carnevale o enunţă astfel : „studiul juridic ăl problemelor
criminale trebue să cuprinză infracţiunea în întreg conţinu­
tul său uman şi social, iar nu numai în forma sa“ (c) ; aşa
dar încă o tendinţă de împăciuire între clasicism şi pozi­
tivism.
întemeietorii şcoalei critice sunt : B. Aiimena, Em. Car­
nevale şi Oolojanni, iar ca reprezentanţi mai de seamă se
cunosc în Italia, A. Stoppato, A. Vaccaro, A. Zerboglio, An­
dreotti, Ant. Cordova.
b) U n iu n e a i n t e r n a ţio n a lă de, d r e p t vena!. (Şcoala de po­
litică criminala)"! Bűpa~cúm chiar numele o spune, această
grupare întemeiată de prof. Fr. von Liszt, Ad. Prins şi Van
Hamei, era alcătuită dintr’o seamă de penal işti valoroşi apar­
ţinând tuturor ţărilor civilizate (d).
Uniunea internaţională prii’ însuşi felul constituiri sale,
nu putea ajunge la închegarea unui corp de doctrină unitar,
care să-i dea dreptul la titlul de „şcoală“ ; totuşi ea a fost
reprezentanta cea mai autorizată şi mai influentă a curentu­
lui eclectic în ştiinţa criminală.
In sânul Uniunei lipsea coeziunea, fiecare membru păs-
trându-şi convingerile sale, punctul de contact nefiind decât
dorinţa de a reda viaţă instituţiunilor statornicite de clasicis­
mul penal, altoindu-se pe trunchiul lor acele principii poziti­
viste, cari se impuneau ca adevăruri necontestate.
Concepţiunile asupra etiologiei crimei, asupra responsa­
bilităţii criminalilor, asupra caracterului pedepselor, erau
mult prea divizate între membrii Uniunei.
Aşa zisele principii adoptate şi emise de Uniunea inter­
naţională, nu sunt de cât opiniunile dominante, dar nu una­
nime, ale membrilor săi.
c) E. Carnevale, II p e r fe z io n a m e r a to d e l m e to d o g iu r id ie » c la c o n c e -
z io n e i n te g r a l e del d iritto c r im in a le , în R i v is ta P e n a l e , L X X X IV , p. 257
Şi 497.
d ) U n iu n e a i n t e r n a ţ i o n a l ă a t in u t c o n g r e s e l a : B r u x e ll e s 1 889; la B e r ­
n a 1 8 9 0 ; la C r i s t i a n i a 1 891; la P a r i s 1893; l a A ra v ers 1894; l a L in z 1895:
la L is a b o n a 1897 ; la B u d a p e s t a 1 899; la S t . P e t e r s b u r g 1 902; la H a m b u r g
1905 ; la B r u x e ll e s 1910; Ia C o p e n h a g a 1913.
— 181

Uniunea internaţională a avut însă o necontestată influ­


enţă asupra diverselor legislaţiuni pozitive, determinând a-
numite reforme de o reală importanţă şi pregătind drumul
către o nouă aşezare a tuturor legiuirilor penale.
Ea avut foarte mulţi membri, unii din ei fiind numai cu
numele înrolaţi în rândurile sale, în realitate având convingeri
pur clasiciste sau pozitiviste.
Astăzi, când întemeietorii ei nu mai sunt în viaţă şi când
mulţi din iluştrii lor partizani i-au urmat în mormânt, se fac
mari sforţări de noua generaţiune pentru a se reînvia Uni­
unea.
Aceste sforţări par a fi triumfat prin alcătuirea de cu­
rând la Paris (din iniţiativa profesorilor francezi Roux şi
Donnedieu de Yabres. inspiraţi parese de profesorul spaniol
Qk_Saldana) a „Asociaţiunei internaţionale de drept penal“.
Bazele acestei asociaţiuni au fost puse la 28_ Martie 1924,
fiind ales preşedinte al Asociaţiunei fostul prim ministru
belgian Carton de W iart ( a ) .
Asociatiunea are ca organ La. R evn e ipţoma.ţiona.ln de
Droit penal, care apare la Paris trimestrial.
TbUca o continuare a fostei Uniuni internaţionale de
drept penal poate fi considerat şi curentul puternic din Re­
publice americane de origină latină către doctrina Şcoalei
de politică criminală, curent susţinut de penaliştii acestor
ţări. (b).
c) Ş c o a la u m a n is tă . Bazele doctrinei penale umaniste au
foşt puse de profesorul italian Vincenzo Lanza»-(e).
Cu un caracter eminamente eclectic, întrucât primeşte
deopotrivă şi de la ştiinţa clasică şi de la cea pozitivistă prin
cipiile cari corespund concepţiunei sale fundamentale, acea-

a ) V e z i c o n s t i t u i r e a A s o c ia ţiu n e i în R e v u e i n te r n a t i o n a l e d e D r o i t p e ­
n a l, a n . I, n r . I, 1924.
G r u p u l d e s tu d ii p e n a l e r o m â n a îil iâ n d u - s e în a c e a s t ă A s o c i a ti u n e i n te r ­
n a ţio n a lă , Ţ a r a n o a s tr ă a a v u t c in s te a d e a v e d e a a le g â n d u - s e î n c o m i­
te tu l d e d i r e c ţi u n e a A s o c ia ţiu n e i ş i u n r o m â n , în p e r.so a n d -lu i1 p r o f . Iu lian
T e o d 'o re s c u .
b ) V e z i: Ladistao Thot, L a E s c u e l a d e l a P o l i ti c a C r im in a l, în R e v is ta
d e C r im in o lo g ia , P s iq u ia tria y M e d ic i n a - L e g a l e , an. X, N o. 60 B u en o s-
A i r e s 1923.
c) Viscenza Lanza, L ‘U m a n e s im o n e l d i r i t t o p e n a le , P a l e r m o 1906.
182

stă şcoală numără astăzi mulţi partizani ajungând să aibă


chiar organul său propriu : Bollettino di Diritto-Penale.
Concepţiunea fundamentală şi specifică a doctrinei uma­
niste este idei a de corelatiune indisolubilă între morală şi
penalitate. ~ ===“'
In sentimentul moral, în natura şi intensitarea dezapro­
bării pe care conştiinţa morală o manifestă faţă de anumite
acţiuni trebuesc căutate toate principiile cari sunt chemate
a disciplina reacţiunea penală. Pedeapsa nu trebue să fie de
cât cel mai puternic gest de dezaprobare morală, (b).
17Q 6 — N e o - d a s ic is m . n e o - m z i t i v i s n i , ,te h n ic is m -ju r id ic .
J M W ...... ■■■"■ -■ J ..... ............ • ---- -
Ştiinţa criminală eclectică, comodă pentru spiritele mai
puţin riguroase, nu a putut însă satisface pe acei oameni de
ştiinţă, cari nu înţelegeau că adevăratul ştiinţific poate face
obiectul unei transacţiuni şi că o ştiinţă poate deveni un a-
rnalgan de concepţiuni diametral opuse, cari laolaltă să alcă­
tuiască baza principiilor sale.
Pretutindeni s’a remarcat ca un fel de reacţiune contra
eclectismului, o tendinţă de a se păstra ştiinţei criminale acea
concepţiune unitară — care face adevărata valoare a unei
ştiinţe — aşa după cum o avea în doctrinele originale, clasică
şi pozitivistă.
Totuşi eclectismul pusese în lumină numeroasele erori şi
puncte slabe ale celor două doctrine, astfel că orice încercare
de a readuce ştiinţa criminală pe tărâmul pur al unei din a-
ceste doctrine, ar fi fost socotită ca o încercare neserioasă,
dacă nu s’ar fi procedat la o viguroasă verificare a principii­
lor călăuzitoare.
Acest lucru Fau înţeles numeroşi penalişti, încât opera
de renovare s’a desfăşurat în mod larg şi intens", conducând
la aspectele noui ale celor două doctrine şi determinând aşa
zisele curente n e o - d a s ic şi n eo - p o z i t i v i s t .
S’ar putea spune că atât n e o - d a s i ci sin u l cât şi n e o -p o z iti-
v is m u l nu sunt de cât tot fructul eclectismului, cu toate ace-

b) A s u p r a a c e s te i şc o li a s e m a i v e d e a : V . L a n z a , L a S c u o l a P e n a l e
U m a n is ta , C a t a n i a 1924; i d e m , Ii p r o g e t t o F e r r i e la c o o c e z io n e u m a n i s t a
d e lla p e n a l i ta , C a ta n i a , 1923. V e z i şi V. Dongoroz, Ş c o a la U m a n is tă , în
R e v i s t a P e n a l ă , 1924, n r . 5— 8, p. 193.
— 183 —

stea între eclectism şi aceste curente noui sunt profunde de­


osebiri.
Şi neo-clasicii, ca şi neo-pozitiviştii păstrează întreagă
concepţiunea fundamentală a doctrinei respective ; .şi unii si
alţii, renunţând la exagerările în cari căzuseră înaintaşii lor.
fac loc nu transacţiunilor eclectice, ci instituţiunilor şi prin­
cipiilor cari nu contrazic concepţiunea fundamentală, şi unii
şi alţii ajung pe căi opuse să utilizeze rezultatele ştiinţific
constatate, elaborând principii armonici' şi să construiască
în mod unitar doctrina lor.
Astfel neo-clasicii au înţeles că ştiinţa criminală nu.poa­
te fi mărginită şi identificată eu ştiinţa dreptului penal; au
păstrat însă acesteia din urmă caracterul pur juridic, ca şi
în doctrina, clasică, admiţând a se pune la contribuţiune cu
titlul de ştiinţe auxiliare celelalte discipline cari alcătuese
ştiinţa criminală.
Deasemenea neo-clasicii au admis ca alături de studiul
juridic al entităţii juridice : in fr a c ţiu n e a , să se studieze şi
latura naturală şi socială a entităţii concrete : crim a.
Menţinând ideia de responsabilitate morală, neo-clasicii
admit ca factori modificatori ai acestei responsabilităţi, toţi
acei factori capabili de a restrânge libertatea de acţiune a
omului.
In fine, neo-clasicii admit utilitatea mijloacelor preven­
tive, şi recunosc represiunei o funcţiune mult mai complexă
de cât simpla retribuţiune a culpei morale, preconizând o lar­
gă individualizare a pedepsei.
Pedealtă parte, neo-pozitiviştii au recunoscut şi ei că la­
tura juridică a problemelor criminale are o importanţă tot
aşa de mare ca şi latura biologică şi socială ; că represiunea
înainte de a fi modelată după cauzele şi natura criminalităţii
infractorului, necesită soluţionarea unui conflict juridic în­
tre societate care pretinde că e locul ca represiunea să inter­
vină şi individ care poate fi nevinovat sau justificat în
faptul său. /
Astfel neo-pozitiviştii au admis autonomia ştiinţei drep­
tului penal, considerând-o ca o disciplină principală în ştiin­
ţa criminală.
Deasemenea neo-pozitiviştii au recunoscut că dacă crima
184 —

este un fenomen natural, social şi juridic, infracţiunea ne fi­


ind de cât aspectul juridic al acestui fenomen, ea nu poate
fi de cât o entitate juridică, derivând din lege şi găsindu-şi în
aceasta conţinutul şi consecinţele sale.
In locul responsabilităţii so c ia le , neo-pozitiviştii au sub­
stituit responsabilitatea le g a lă , adică fiecare om răspunde de
faptele sale în faţa legei ; fără această răspundere raţiunea
de a fi a legilor ar dispare. Oridecâteori un fapt este contrar
legii, el angajază deci răspunderea celui ce l’a comis, sancţi­
unile legii fiind creiate tocmai în vederea acestor trasgresi-
uni. Cine nu vrea sau nu poate să se conformeze legilor, răs-
punde legalmente tocmai pentru lipsa acestei aptitudini de a
avea o conduită legală.
Cum vedem, deşi pornind de la concepţiuni fundamentale
deosebite, curentele neo-clasic şi neo-pozitivist ajung totuşi
să aibă numeroase puncte de contact. Va rămâne ca viitorul
să decidă între aceste două doctrine ; în orice caz ştiinţa nu
a avut de cât de câştigat de pe urma acestor năzuinţi de a-
propiere, câştig care se va răsfrânge asupra legislaţiunilor
penale.
Neo-clasicismul are astăzi foarte mulţi partizani, dacă nu
ar fi poate mai exact să spunem că toţi clasiciştii din zilele
noastre au fost şi sunt neo-clasici. (a).
Neo-pozitivismul numără şi el destui prozeliţi declaraţi ;
cât priveşte pe cei nedeclaraţi, credem să nu exagerăm dacă
vom spune acelaş lucru ca şi de clasicişti, că adică mai toţi
pozitiviştii de astăzi, chiar cei căror nu li s’a putut imputa
niciodată că ar fi moderaţi, sunt, după cum ar fi spus marele
Lombroso, neo-pozitivişti în s ta r e la r v a tă (b).

a) S u n t n e o - c la s ic i G urr aud, P. C ache, D u g u it, /. A . R o u x , M a g n o l ,


P o i t t e v i n , i a r d i n tr e c ei d i s p ă r u ţ i : L a b o r d , N o r m a n d , V i d a l , G a r ç o n , A . P o i t -
le v in .
In G e r m a n i a d u p ă m o a r t e a lui B i r k m e y e r şi B i n d i n g , n ’a u m a i r ă m a s
c la s ic i p u r i d e c â t N a g l e r şi A . K ö h l e r , r e s tu l s u n t n e o - c la s ic i.
In Ita lia în s ă ş i i lu s tr u l L u i g i L u c c h i n i , ş e fu l a c tu a l ă l ş c o a le i c la s ic e ,
a c e l c a r e a i r o n iz a t a t â t d e in c iz iv p o z itiv is m u l în o p e r a s a : „l S e m p lic is ti
del d ir itto p e n a l e " , T o r in o , 1899, a tre b u it s ă s e în c lin e în farta te n d in ţe i
n e o - c l a s ic e a p c n a l i ş t il o r m a i tin e r i d in ju r u l s ă u , c a : V i n c e n z o M a n z in i,
C e s a r e C iv o li, A r t . R o c c o , O tto r in o V a n n i n i , G iu g lio B a tta g lin i, E d . M a s-
s a r i , e tc .
b ) A n te p r o e c tu l d e c o d p e n a l i ta l ia n e l a b o r a t d e c o m is iu n e a p r e s i d a t ă
— 185

Nu putem vorbind de neo-clasicism şi neo-pozitivism, să


ru spunem câteva cuvinte de technicismul juridic.
Câţiva penalişti moderni au preconizat complecta scizi­
une între ştiinţa dreptului penal şi ştiinţa criminală.
Aceşti penalişti socotesc că ştiinţa dreptului penal nu
poate avea alt obiect de cât numai studiul şi interpretarea
legilor pozitive penale. Ştiinţa criminală, cu problemele sale,
nu preocupă pe penalistul-jurist, care nu poate afla materia­
lul de studii de cât în legea penală. Pe aceasta o va interpreta
cu ajutorul metodelor de interpretare pe care i le oferă te h ­
n ica ju r id ic ă . De aci şi denumirea acestui curent de te h n ic is ­
m u l ju r i d i c p e n a l.
Yom vorbi despre technicismul juridic, (c), ca metodă, în
capitolul despre interpretarea legilor penale. Aci vom spune
numai că greşit se vorbeşte de o şcoală tehnico-juridică, teh­
nicismul juridic fiind o metodă de care poate face uz orice
şcoală, astfel că el nu poate servi pentru a individualiza o
grupare anumită, (d).
Cât priveşte tendinţa unor penalişti de a izola complect
ştiinţa dreptului penal de ştiinţa criminală, e suficient să
spunem că ea a fost atât de puternic combătută, încât chiar
susţinătorii săi astăzi recunosc că au mers prea departe şi că
această izolare nu poate fi de cât dăunătoare ştiinţei drep­
tului penal.
179' — Ş tiin ţa c r im in a lă a c tu ală.
Am văzut cum ştiinţa criminală îşi găseşte astăzi expre-
siunea în acele curente înaintate, neo-clasic şi neo-pozitivist,
şi în tendinţa tot mai accentuată de a utiliza cu folos toate
rezultatele definitiv dobândite ale ştiinţelor cu cari ar avea
contingenţe.

d e E n . F e r r i , e s t e o d o v a d ă e v i d e n t ă a e x ti n d e r e i p e c a r e a l u a t - o n e o - p o -
z itiv is m u l.
c) Telmici&muPjuridie a luat naştere în Germania şi a fost amplu tra­
tat de B e r n e r , H ă l s c h n e r , O . M a y e r , v. L i s z t , B i n d i n g , M e r k e l ; în Italia
e! a fost şi este susţinut de R o c c o , M a n z i n i , C i v o l i , F . G r i s p i g n i , B a t t a g l i n i ,
V a n n i n i , C e c c h i , e tc .
d) G iiilio P a o l i : „ T e h n ic is m u l J u r id ic n u p o a t e fi o ş c o a lă , f iin d c ă el
p o a t e fi a d a p t a t d e o r i c a r e ş c o a lă , s e r v i n d u d e i m p a r ţ ia l p e to a t e ş i a j u t â n d
la c u n o a ş te re a d r e p tu l u i p o z itiv în în tr e g u l său. T e h n ic is m o g iu r id ic o e
sc ie n z a d e l d ir itto p e n a l e , în Scuofla P o s it i v a , 1922, p. 27.
— 186

Criminologii şi penaliştii sunt de acord a recunoaşte şti­


inţei criminale un domeniii^yast şi complex, alcătuit din nu­
meroase discipline eterogene, cari au de obiect studiul pro­
blemelor criminale sub variate laturi şi aspecte.
S’au cercetat, adeseori, autorii moderni să facă o clasifi­
care a disciplinelor ce alcătuesc ştiinţa criminală, dar nu s’a
ajuns încă la o clasificare definitivă.
Fără a oferi o clasificare, vom împărţi aceste discipline
în trei grupuri :
1) C r i mi n o l o g i e, sau grupul disciplinelor ce au de
obiect studiuTcauzelor -crimei : antropologie criminală, psiho­
patologie criminală, sociologie criminală, statistica "şi demo-
'grafia .criminală; ' '

— 2) P r o f i l a x i a şi t e r a p e u t i c a C r i m i n a l ă ,
sau grupul disciplinelor destinate studiului mijloacelor de
luptă contra criminalităţii latente şi revelate, pentru a asi­
gura prevenţiunii şi represiunii maximul de eficacitate : po­
litica criminală, penologia, ştinţa penitenciară, antropologia
penitenciară, poliţia ştiinţifică, etc.
3) Ş t i i n ţ a d r e p t u l u f ' p e n a ! , adică grupul dis­
ciplinelor ce au de studiat crima ca fenomen juridic —infrac­
ţiunea,—conflictul de interese juridice produs de actele crimi­
nale, consecinţele juridice ale crimei — pedeapsă şi reparaţi -
une. Din acest grup fac parte dreptul penal, procedura pena­
lă, legile speciale cu caracter penal, legislaţia penitenciară.
Toate disciplinele ce alcătuesc aceste trei grupări se com-
plectează unele pe altele, cu titlul de ştiinţe reciproc auxiliare,
oferindu-ne în totalul lor adevărata şi întreaga ştiinţă cri­
minală.
Bolul de ştiinţe auxiliare a acestor discipline se accen-
tuiază cu atât mai mult, cu cât vom coborâ de la disciplinele
din grupul întâi spre celelalte două, astfel că maximul îl a-
vem tocmai în domeniul ştiinţei dreptului penal.
De aceia unui criminali st-jurist nu-i poate fî iertat de a
nesocoti rezultatele definitive obţinute pe tărâmul celorlalte
discipline ce alcătuesc ştiinţa criminală..
Principalele constatări, cari trec astăzi drept adevăruri
deplin verificate în ştiinţa criminală, putem să le rezumăm,
în treacăt — pentru a reveni mai târziu mai pe larg — la
următoarele :
I. Crima în accepţiunea largă de act dăunător şi pericu­
— 187 —

los, este un fenomen, natural, social şi juridic.


Ca fenomen natural crima îşi găseşte explicaţiunea în in­
fluenţa nefastă a multiplilor factori de ordin psiho-biologic
şi fizic (cosmo-telurici), iar ca fenomen social în tot atât de
numeroase stări patogenezice ale organismului social.
Crima are deci o etiologie complexă. Astăzi nimeni nu
mai susfine m jm o g e n e z a sa şi nimeni nu mai pretinde că anu­
miţi factori ai crimei ar fi mai preponderenţi de cât alţii.
Factorii crimei lucrează simultan, în proporţii variind
de la caz la caz ; între ei există o vădită interferenţă ; unii
se creiază pe alţii şi toţi creiază pe criminal.
Ca fenomen juridic crima este o entitate juridică — -in­
fr a c ţiu n e a — entitate pe care legea o creiază, determinându i
conţinutei şi consecinţele.
Jn acest conţinut legea înglobează actul material, feno­
menul natural şi social, dându-i o definiţiune, care nu are în­
să menirea de a face din acest act o noţiune abstractă, ci He
a-i contura fiinţa sa juridică.
Represiunea îşi găseşte punctul de plecare in existenţa
conceptului juridic, justificarea în actul criminal înglobat în
acest concept, iar măsura în însăşi natura infractorului.
Infracţiunea deci nu mai este pentru ştiinţa actuală uni­
tatea de măsură care să serve la drămuirea pedepsei, ea e«te
pur şi simplu un in d ic e s im p to m a tic , revelator al criminalită­
ţii infractorului, pedeapsa urmând să se modeleze în raport
eu această criminalitate.
II. C r im in a lu l, în ştiinţa actuală, este un anormal. Acea­
stă anormalitate poate varia ca natură, intensitate şi origine.
Ea poate fi de ordin morfologic, anatomic, somatic, fiziolo­
gic, psihic, etc. Uneori ea anare evidentă, alteori e imposibil
de a fi constatată chiar la examenul clinic, fiindcă nu se ma­
nifestă de cât în momentul actului criminal, verificându-se
astfel numai în repetările acestui act. Ca origină, anormali­
tatea poate fi înăscută sau dobândită în cursul vieţii.
Toţi criminalii, chiar cei de ocazie, sunt sub raportul
psiho-biologic anormali, fie că am reduce această anormali­
tate la debilitatea centrilor de inhibiţiune care nu i’au putut
reţine de la comiterea faptului penal, fie că am considera-o
ca o lipsă de aptitudine în adaptarea la exigenţele vieţii im­
puse de societatea juridic organizată.
— 188 —

Astăzi nimeni nu mai susţine monogeneza patologică a


«rimei; nu se mai pretinde de nimeni că toţi criminalii ar fi
degeneraţi, sau epileptci, sau nebuni, fie care însă din aceste
anormalităţi poate fi însă izolată sau la un loc întâlnită la
criminali, ca orişicare alte anomalii.
Existenţa unui tip criminal este complect exclusă, stig­
matele externe dovedindu-se complect lipsite de valoare ştin-
-ţifică, căci un om perfect normal prin naştere poate deveni
anormal în cursul vieţu, fără a schimba anatomia externă
a organismului său, după cum, invers, un om născut anormal
■şi pecetluit de natură cu stigmatele fatale, poate deveni nor­
mal prin îngrijire şi educaţie.
Astăzi studiul stigmatelor externe este pretutindeni a-
bandonat şi e surprinzător că mai sunt profesori de drept
penal, cari, sub titlu de lecţiuni de clinică penitenciară, caută
•cu orice preţ să convingă pe elevii lor că un criminal se poate
•cunoaşte după nas, urechi, maxilare, eto;
Cercetările de astăzi sunt îndreptate mai mult spre stu­
diul psiho-patologiei criminale, cu întinse investigaţiuni în
domeniul fiziologiei, somatologii şi mai ales a endiocrimologii.
Sub raportul clinic o clasificare a criminalilor e foarte
anevoioasă, dat fiind numărul variat al anomaliilor ce pot de-
tezmina starea anormală a criminalului.
Sub raportul represiunei, în vederea individualizării judi­
ciare a pedepselor, pot fi acceptate anumite clasificări, ca
■acea a in f r a c to r ilo r p r i m a r i şi in f r a c to r ilo r d e o b ic e iu (pro­
fesionişti ai crimei), i n f r a c to r ii d e d r e p t co m u n şi in f r a c to r i
p o litic i, etc. In vederea individualizării penitenciare, credem
însă că ştiinţa actuală poate permite o clasificare a deţinuţi­
lor, sau, mai bine zis, o s e r ia ţiu n e p e n ite n c ia r ă , (a).
Acesta fiind criminalul pentru ştiinţa criminală de astă­
zi, desigur că orice ideie de responsabilitate devine exclusă
în domeniul acestei ştiinţe.
Răspunderea morală, bazată pe liberul-arbitru, am văzut
din introducerea filozofică că nu are nici un fundament şti­
inţific şi ca atare rămâne o simplă iluziune psihică.
Răspunderea socială e un nom sens, căci e absurd a face
pe criminal răspunzător faţă de societate, când ştiinţificeşte
a ) In v e d e r e a a c e s t e i s e r i a t i u n i s ’a u î n f ii n ţ a t l a p r in c ip a le le î n c h is o r i
•din B e lg ia în 1921, l a b o r a t o r i i d e a n tr o p o l o g i e p e n it e n c i a r ă .
— 189 —

se dovedeşte că, în bună parte, societatea contribue la forma­


rea criminalului,^.--'
In fine, ideia de responsabilitate legală, acceptabilă în
fond, pare greşită însă ca terminologie, căci termenul de res­
ponsabilitate cu orice adjectiv ar fi împierechiat lasă totuşi
să dăinuiască impresia unei responsabilităţi morale, unei cul­
pabilităţi subiective.
Or legea penală, statornicind infracţiunile, nu face de cât
să determine acele fapte ale omului cari, comise fiind, pot
prin ele însăşi revela personalitatea periculoasă a infracto­
rului şi impune represiunea.
Aşa dar criminalul nu cade sub sancţiunile legei penale
fiindcă ar răspunde de actele-sahm ci fiindcă aceste acte,. du­
pă lege, i-au revelat personalitatea sa periculoasă,.contra că­
reia legea a înţeles să inteivină,....
In loc de responsabilitate legală, credem deci mai corect
a se vorbi de o incidenţă legală, aceasta cu atât mai mult cu
-cât un individ se poate da în vileag ca om periculos prin acte
care să nu fie prevăzute dă legea penală ; ori ne mai fiind o
revelare legală, deci lipsind incidenţa, nici represiunea nu va
putea avea loc, (a).
III. iAipla contra crimei. Ştiinţa criminală actuală con­
sideră ca un axiom, principiul că înaintea represiunei trebue
să treacă prevenţkmea.
A preveni, adică a combate, anihilând sau atenuând in­
fluenţa funestă a factorilor crimei, este şi va fi principala
preocupare în lupta contra crimei.
Iiopresiunea trebue să vină în al doilea rând, ca o tristă
dar indispensabilă necesitate, convertindu-se la rândul ei tot
în prevenţiune. A reprima nu trebue să mai însemne a retri-
bui răul cu rău, ci a preveni răul de a se mai repeta, prin mă­
suri utile şi eficace.
Ştiinţa actuală, fără a părăsi domeniul cercetărilor de or­
din pur ştiinţific, face din ce în ce mai mult loc şi cercetă­
rilor cu o latură practică, aceasta tocmai în vederea unui cât
mai intense, mai eficace şi mai reale lupte contra crimei.
In capitolul pedepsei vom vorbi pe larg de aceste cer­
cetări.
a) A su p ra incidenţei legale a s e v e d e a s tu d iu l n o s t r u : „ C o n s i d é r a ti o n
s u r l a p a r ti e g é n é r a l d ’u n c o d e p é n a l “ , i n R e v i s t a P e n a l a a n u l III, n r . 5—« ,
P. 137 şi 161.
— 190 —

INTRODUCŢIUNEA. ISTORICA

180 — Dreptul penal are legături strânse cu istoria generală.


După Mommsen, el ocupă un loc mijlociu între drept şi is-
torie(l). Printre ştiinţele auxiliare ale dreptului, Ortolan re­
comandă Istoria generală şi istoria particulară a poporului,
căruia e vorba să i se facă sau să i se aplice legislaţiunea“.
181 — încât despre istoria particulară a dreptului penal, s’a
discutat, atât în Franţa cât şi în Germania, utilitatea ei pen­
tru studiul dreptului penal.
Boitard începe astfel cursul său de legislaţiune penală.
„Studiul şi cunoştinţa vechiului drept penal, interesante
poate pentru moralist, şi chiar pentru istoric, îmi par, în ge­
neral, că nu privesc atât de mult pe jurisconsult pentru apli­
carea practică a legilor sub care trăim. Se pot da două mo­
tive pentru aceasta.
, „Mai întâiu, natura chiar a legilor penale arată îndestul
că judecătorul nu se bucură, în interpretarea acestor legi, de
aceea latitudine de interpretare, de. care,.,.uzăm în toate zilele
în materie de drept civil. Natura legilor penale spune înde­
stul că totul trebue să se ia aci după litera legii, că nu este
permis, în general, de a agrava în contra unui prevenit, în
contra unui acuzat, dispoziţiunea precisă a unui text, cu aju­
torul unor argumente trase din texturile vechi. Cu um cuvânt,
nu este permis, în dreptul penal, cum se face necontenit în
dreptul civil, să mergem să căutăm în legile vechi cu ce să
umplem lacunele, şi cu ce să explicăm întunecimile legii nouă..
„Pe urmă un alt motiv, încă şi mai direct, pare a ridica
orice interes practic studiului amănunţit al vechilor legi pe­
nale franceze ; acela că noile noastre legi, nu sunt în ma­
terie penală, ca în materie civilă, reproducerea mai mult sau
mai puţin fidelă, mai mult sau mai puţin exactă a principii­
lor admise altădată. Noi nu găsim aici aceeace găsim lă fie­
care pas în celelalte codice : transacţiunea mai mult sau mai
puţin fericită între vechile principii, care despărţeau altă­
dată jurisprudenţa şi pe autori. In dreptul penal, din contra,
aproape totul este nou, aproape totul a simţit influenţa tim-

1) Th. Mommsen : Le droit pénal romain în Manuel des antiquités


ro-
maines. Trad,' par I. Duquesne, Paris, 1907, p. XIV, prefaţă.
— 191

pulul,. a moravurilor, a revoluţiunilor, şi sub acest raport


îucă vom avea, o repet, foarte puţin interes să consultăm ve­
chiul drept“ (1).
182 — In frumoasa prefaţă pe care Faustin Hélie o pune la în­
ceputul cursului de legislaţiune penală a lui Boitard, eminen­
tul jurisconsult critică părerea lui Boitard asupra inutilităţii
studiului istoriei dreptului penal şi combate motivele pe care
se întemeiază această, părere.
El arată mai întâi, că nu totul e nou în dreptul penal ;
că atât organizarea judecătorească, cât şi procedura penală
au rădăcini_fparte profunde în vechiul drept francez şi chiar
în legi slaţiTinea barbară, romană şi greacă.
In urmă, F. Hélie,’arata ca*interpretarea literară nu este
îndestulătoare în dreptul penal pentru a avea adevăratul
sens. Mai ales, în dreptul pomii, unde limba e concisă şi im­
perfectă, va trebui oare să caute cineva „nu sensul real, ci
sensul ilogic al unei locuţiuni vicioase, sau acela pe care bl
' impune constructiuaiea sa..gramaticală ?“ .Nu trebue să cău­
tăm principiile generale, teoria care domină materia asupra
căreia s’a născut îndoiala T ‘
Rezumându-se, Hélie zice ca interpretarea penală „e tot­
deodată literală şi logică : literală, în aceea că toată sarcina
sa. e de a traduce exact textul legii, logică, în aceea că ea se
sue la raţiunea legii pentru a deduce cugetarea sa, la regulă
pentru a verifica aplicaţiunea“ (2).

1) B o i t a r d : Leçons de droit criminel, Xll-èm e éd., revue par F. Hélie,


P aris, 1888, No. 1, p. 1; şi XIII-ème ed., revue par Villey, P aris, 1890,
p. 1 şi 2.
2) I b id e m : p. X până la XVIII, prefaţă; în acelaşi sens, G. Cantilli
restul nostru profesor şi predecesor la catedra de drept penal, care-şi în­
cepea cursul la Facultatea de drept din Bucureşti, cu cuvintele lui Boitard,
pc care le critica inspirându-se de observatiuoile lui F. Hélie. G. Cantilli:
Curs profesat la Fac. de drept din Bucureşti în 1874 şi 1878.
Discuţiunea e veche. Marele Feuerbach, în Germania, desconsideră
elementul istoric, şi-l socoteşte nu de esenţă ci de lux, .neputând ii un fun­
dament sigur al dreptului. B erner, adept al şcoalei istorice şi adm irator
a! lui Feuerbach, critică totuşi această părere, şi nu se sfieşte a o numi
unilateralitate. Berner : Lehrbuch, par. 55 şi 56, p. 74 şi 75.
Chiar Condica criminal. Sturdza spune că „trebue să se socotească
duhul pravilei şi, sfârşitul ei, către care priveşte, şi nu totdeauna să se ia
după glăsuirea cuvintelor“.
— 192

183 _Prof. R. Garraud susţine părerea contrarie, şi crede că


critica lui F. Hélie este neîntemeiată. Răspunzând lui F. Hé­
lie dânsul spune că : „Sistemul penalităţii din dreptul modern
nu se aseamănă întru nimic cu sistemul penalităţii din vechiul
drept. Câtdespre sistemul încrimiiiafillor, numaEpăTti'a. Ir e-
ductibilă'lTtiecut printre secole, însă scoriile acestui sistem,
infracţiunile în contra religiunei, şi 6ele carnale, au fost pă­
răsite în noul drept. Observatiunile lui Hélie, nu sunt exacte
decât în aplicarea lor la procedura penală, prea pătrunsă chiar
astăzi de spiritul trecutului“ (1).
18 4 — Noi credem că F. Hélie avea dreptate contra lui Boitard
, Îşi a d-lui Garraud, şi că studiul istoriei dreptului penal e
/foarte util.
MaTîntâiu acest studiu e incontestabil folositor pentru
filozofi, jurisconsulţi şi legiuitori. Cu tot geniul său şi ori
câte cunoştinţe juridice ar fi avut, mgrele Montesquieu nu
ar fi putut să scrie opera sa nemuritoare ,,L’çspiàyie&,k>is“.
nici Ayrault n’ar fi putut scrie însemnata lui „L’Ordre, for­
malité et instruction judiciaire“, dacă nu ar fi avut unul şi
altul bogate cunoştinţe istorice.
încât despre legiuitori, este evident că ei trebue să ţină
seama de învăţăturile istoriei dreptului, precum sunt datori
să cunoască şi legislatiunea comparată asupra materiei pe
care vor să o legifereze.
In special, în ceeace priveşte dreptul penal, dacă nu s’ar
cunoaşte, din încercările trecutului, relele efecte ale pedepse­
lor excesiv de severe, cine nu ar fi ispitit prin simplu raţio­
nament să adopte în legislatiune pedepse draconice? S’ar pu­
tea zice, bazându-se pe logică, dacă o pedeapsă mai mică şi
adeseori produce efectul mai mare de a împiedica multe in­
fracţiuni, cu atât mai mult o pedeapsă foarte mare va pro­
duce un efect cu mult mai considerabil.
Şi cu toate acestea istoria dreptului penal dovedeşte con­
trariul.
185 — Dar, nu numai pentru filozofi, jurisconsulţi şi legiuitori,
istoria dreptului penal este folositoare, ci chiar pentru expli­
carea şi aplicarea practică a legii penale.
1) R. Garraud: T raité de droit pénal. P aris, 1888, T. I, No. 57, nota
10; ,p. 81—82; çi ed. 2-a P aris, 1898, T. I, No. 67, nota 11, p. 118 çi 119.
— 193 -

Desigur că interpretul penal nu se bucură de latitudinea


interpretului civil, p o e n a lia r e s tr in g e n d a s u n t ; în orice caz
însă, interpretarea nu trebue să fie literală şi silogistică, ci
trebue să caute totdeauna sensul real al textului legii, lumi-
nându-se de datele istoriei dreptului. „Nu trebue totuşi — zi­
ce Garçon ■ — să exagerăm această regulă (1). Ca şi legile ci­
vile, legile penale trebue să fie interpretate de judecător când
sunt întunecoase, şi această interpretare nu trebue să ţină de
litera textului, ci trebue a căuta sensul legii prin toate pro­
cedările dialecticei juridice .- istorie, lucrări_ preparatoare,
scopul legiuitorului, compararea texturilor, sensul gramatical
şi sensul uzual al cuviinţelor şi al frazelor“ (2).
Marele penali st italian Carrara, sourie, cu drept cuvânt,
că nu e îndoială că, dacă o faptă e cuprinsă în litera legii,
dar nu e în spiritul ei să fie pedepsită, ea nu va trebui pe­
depsită, căci altfel am merge în contra voinţei legiuiîorului
(3). Şi Blackstone ne dă un excelent exemplu al acestui ade­
văr, citând o lege italiană ;-el ne spune că legea boloneză or­
dona că, oricine va vărsa sângêJe pe uliţă să fie pedepsit cu
cea mai mare asprime ; s’a admis totuşi după o lungă desba-
tere că nu trebue să se aplice chirurgului care deschide vâna
unei persoane leşinate în stradă. (4).
Acesta e adevărul. Poenalia restringenda sunt însemnea­
ză numai că pedepsele nu se pot întinde prin interpretareJa
cazuri analoge ; nu însă că în materie penală nu trebue să ne
folosim de mijloacele de interpretare care se găsesc bune în
celelalte ramuri ale dreptului. (5).
După cum zice Şcipio Sighele : „Tjrcându-ne la obârşia
unui aşezământ şi examinând caractere sale primordialele
mai uşor şă descoperim care sunt în adevăr chipurile în c p e
acea instituţie trebue să fie înţeleasă. In genealogia oricărui

• 1) Regula restrictivităţii dispozitiunilor penale.


2) Garçon : Code pénal annoté, Art. 4, No. 24.
3) Fr. Carrara : Programma P. Q. T. I, par. 889.
4) Blackstone : Commentaire sur les loix anglaises. T. I. p. 88.
5) Mai însemnează această maximă că, în afacerile penale, când textul
e îndoios, trebue a da totdeauna interpretarea cea mai blândă inculpatului.
Poenae interpretatione — zice Renazzi — potlus mdlliendae sunt, quam
exasperandae. Elementa juris crtmmailis, Roma, T. II. lib. II cap. V nr. XXV,
pag. 156.
t
1. T aao v icean u ro l. I.
— 194 —

organism se caută în totdeauna raţiunile existentei sale ac­


tuale“ (1).
Deaceea ne pronunţăm cu F. Hélie pentru utilitatea stu­
diului istoric al dreptului penalj neţiind urnit din părerea
noastră prirTobservaţiunea lui Garraud, că sistemul mcrimi-
haţiuniloi din dreptiil modem nu se aseamănă cu cel din
vechiul drept şi că numai scoriile au rămas. Adevărul este eă
numai scoriile, care nu sunt o parte însemnată a dreptului, au
fost înlăturate, iar cât pentru principiile generale ale drep­
tului penal, ele au fost numai modificate şi îndreptate în
ceeace s’a găsit rău.
Vom adăoga că istoria dreptului penal nu este una din
cele mai puţin atrăgătoare şi instructive chiar pentru persoa-
ne streine ştiinţei penale.
Deaceea nu socotim muncă zadarnică, monografiile de
valoare asupra istoriei dreptului penal, făcute ,de Du Boys
(2), Thonissen (3), Yoigt (4), Zumpt (5), şi Mommsen (61
Noi ne vom folosi de ele, precum şi de cercetări particu­
lare ale noastre, urcându-ne la sorginţile istorice, oridocâ*e-
ori trebuinţa va cere, pentru a lumina un text, un sistem,
ori o critică a legii, căci, după cum cu drept cuvânt observă
Erbiceanu : „Atât metoda istorică, precum şi cea comparată,
se pot numi pozitive, fiindcă se întemeiază numai pe fapte
reale şi certe“ (7). ;
Vom împărţi istoria dreptului penal în două secţiuni :
t) Istoria dreptului penal francez din care derivă achmlu!
nostru drept penal ; 2) Istoria dreptului penai românesc.
Yom face pe scurt acest istoric, fiindcă credem că e mai

1) Sc, Sigheie: La teorica positiva d elà complicità, 2-a ed. Torino,


1894, p. 18.
2) Da B cys: Histoire du droit criminel des peuples anciens. Paris 1845.
3) 1. /. Thonnisen: Loi salique 2-ème éd. Bruxelles, 1882; $i Etude sur
l’histoire du droit criminel des peuples anciens. Bruxelles, 1869, 2 v o l
4) Ai. Voigt: Das civil und criminalrecht des XII. Tafeln Leipzig, 1883.
5) A. W. Zumpt : Das Criminalrecht des römischen Republik. Die Beam­
ten und Volksgerichte. Berlin, 1862. 2 voi.; şi Die Schwurgerichte der
römiscen Republik. Berlin, 1868— 1869 ; voh 2.
6 ) Mommsen: Le droit pénal romain; în Manuel des antiquités ro­
maines, trad. par. Duquesne, Paris 1907.
7) Vesp.“Erbkeanu: Tendinţele noi în drept, Iaşi, 1906, p. 252. •
— 195

folositor să-l facem comparat relativ la, instituţiile respective.


1851 — Importanţa istoriei dreptului penal nu mai este astăzi
aşa de viu discutată, cum era acum 3—4 decenii.
' ) Fără a exagera această importanţă, unii din penalişti
moderni fac loc, în tratatele şi manualele lor de drept penal,
şi unui capitol istoric, trecând în revistă diversele legislaţi-
’ uni penale din antichitate şi evul mediu. Alţii se mulţumesc
ca, sub formă de paragraf introductiv, să se ocupe de vechile
legislaţiuni cu ocaziunea tratării fiecărei instituţiuni de drcot
penal in parte.
Părerea noastră este că toate aceste incursiuni.în istoria
dreptului penal, au pierdut astăzi aproape orice valoare ştiin­
ţifică.
: Ştiinţa criminală actuală este statornicită pe baze atât
de profund deosebite de vechile coneepţiuni în materie pe­
nală, încât a interpreta legile penale de astăzi în conformitate
şi cu ştiinţa criminală şi cu ooncepţiunile din trecut, este o
adevărată absurditate.
Represiunea este un mijloc de apărare socială, discipli­
nat de anumite principii ştiinţific elaborate. Către aceste
prinicpii are a se îndrepta interpretul şi numai în conformi­
tate cu ele va da un înţeles util textului nebulos. Tinde repre­
siunea nu poate fi justificată şi luminată de principiile ştiin­
ţei criminale, ea trebue să înceteze, şi nici un reflex al tre­
cutului nu va putea, contra adevărului ştiinţific, să motiveze
■ * o anumită directivă dată represiunei. *
De aceia credem că istoria dreptului penal poate interesa
pe sociologul criminalist, dar e lipsită de interes pentru pena-
listul-jurist, care nu are ă se ocupa de ea de cât în măsura în
care sociologia criminală îl va îndrepta pe acest teren.
185 2 — Fiindcă în acest tratat s’a deschis un capitol şi pentru
istoria dreptului penal, vom aminti pe scurt câteva din cele
mai importante' legislaţiuni, ale îndepărtatei şi apropiatei
antichităţi, ale evului mediu şi epocei intermediare.
I. Cel, mai vechiu cod, care cuprindea dispoziţluni penale
este Codul Hammurabi. Hammurabi a fost rege al Babilonu-
lui şi a trăit în sec. XXIII în. Chr.
Spre deosebire de celelalte coduri din antichitate, acest
cod nu are dispoziţiuni religioase. Infracţiunile erau despar-
— 196 —

ţite în intenţionate şi de imprudenţă, prevăzându-se şi eazuî


fortuit. Ca pedepse prevedea talionul şi oompoziţiunea. Con­
ţine foarte numeroase şi înţelepte dispoziţiuni.
II. La Evrei, legea cea mai veche este P e n ta iv u c u l (cele
5 cărţi: Exodiu, Levetic, Deuteronom, Paralelipemen şi Nu­
mere), atribuit lui Moise în sec. XVIII în Chr.
Mai târziu s’a scris T a lm u d u l, cu două versiuni, una din
Ierusalim şi alta din Babilon.
In aceste legi pedeapsa era talionul şi compozHiunea.Eă
nu lovea de cât pe inculpat şi se pronunţa îi. numele lui
Dumnezeu, cu titlul de expiaţiune şi intimidam. Vinovatul
«e reabilita prin executarea pedepsei.
III. Egiptenii au avut şi ei o legislaţiune penală com­
plectă, care a fost colecţionată în aşa zisele C ă r ţi s a c r e şi
C ă r ţile p r o f e ţilo r Ceia ce se cunoaşte din aceste legiuiri nu
sunt de cât simple fragmente găsite disparat, săpate pe mo­
numente.
Aceste legiuri erau atribuite divinităţilor; pedepsele
erau crude; se ţinea seamă de condiţiunile subiective infrac­
torului în fixarea pedepselor.
IV. In China sau succedat o serie de legiuiri aparţinând
împăraţilor Sciun, Hia (sec. XXIII în. Chr.), Seian (sec.
XVIII în. Chr.), Ceu (sec. X în Chr.), cărora le-au urmat o
serie de alte codificări în care caracterul religios era înlocuit
cu cel filozofic, intitulate T s c h u n - y o u n g şi M e n g -ts e u .
V. In India legislaţiunea penală culminează în legile lui
Mânu: M â n a v a -D h a r m a -S â s tr a Sec. XI în. Chr.).
Pedepsele se dedeau în numele lui Brahma, cu o proce­
dură sacramentală. Infracţiunile şi pedepsele erau atâl de
complect tratate, cum nu se mai găsesc în nici o legiuire an­
tică. 0 seamă de precepte morale de o înaltă ooncepţiune sunt
presărate printre dispoziţiunile legei, cu privire la legitimi­
tatea pedepsei, la buna şi justa sa aplicare, etc.
Pedepsele corporale erau prescrise numai pentru castele
inferioare ; în schimb pedepsele precuniare creşteau eu cât
infractorul aparţinea unei caste mai nobile. Talionul era ne­
cunoscut.
Se ţinea seamă de imprudenţă şi intenţie.
După Mânu şi mult mai târziu, un alt legiuitor Y a jn a -
a scris un cod (cam la începutul erei creştine), care a
v a lk y a
fost pus în versuri în lucrarea cunOiScută sub numele de
M ita k s a r a .
VI. In Persia, Zoroastru a scris codul cunoscut sub nu­
mele de V e n d id â d - S a d e (Sec. XI în. Chr.) care e mai mult o
carte cu caracter sacru, de unde şi numeroasele infracţiuni
de ordin cu totul religios. Se făcea deosebire între intenţie şi
imprudenţă.
VII. In Grecia, cele mai vechi legiuri sunt a lui Licurg
(sec. IX în. Chr.), Dracon (sec. VII în. Chr.), Solon (sec. VI
în. Chr.), Zeleuoo, Caronda şi Gortyna (sec. VII—V în. Chr.).
Nu se cunosc decât fragmente din aceste legiuiri. In ele
ideia dominantă nu mai este divinitatea, ci Statul.
Infracţiunile se deosebesc după cum lezau interesele ge­
nerale sau pe cele particulare. Se puteau pedepsi şi faptele
neprevăzute de lege. Pedepsele erau aspre şi loveau numai
pe inculpat.
VIII. La Romani, primele dispoziţiuni cu caracter penal
cunoscute, le găsim în cele XII Table (sec. V în. Chr.), cărora
lea urmat o serie de legi, senatus-oonsulte, edicte şi responsa
prudenţium (lex Julia magestatis, lex Julia de adulteriis, lex
Cornelia de sicariis et veneficiis, lex Pompeia de parricidiis,
lex Julia peculatus, lex Cornelia de testamentis, lex Julia de
vi privata, lex Iulia de vi publica, lex Iulia de ambitu, lex
Julia repetumdarum, lex Iulia de annone, etc).
Din aceste legi, fragmente au fost colecţionate în M o sa i
c a ru m e t R o m a n a r u m le g u m c o lla tio , tit. I—VIII şi XI—XV
de unde au trecut în I n s titu ţiu n ile lui Justinian, cart. IV tit.
I—V şi XVIII înD ig e s te , cartea XLVII şi XLVIII ( L ib r i
te r ib ile s ) ,- în cartea III, tit. V I ; şi a.
In epoca imperială dispoziţiunile penale se găseau în
Constituţiunile imperiale, cari se afiă colecţionate în C o d e x
T h e o d o s ia n u s , cart. IX şi XV, în C o d ic e le lui Justinian car­
tea IX şi VI tit. II, precum şi în N o v e lla e .
Romanii împărţeau infracţiunile în delicte publice (c r i­
ni in a p u b lic a ) şi delicte private, iar sub imperiu s’au mai
«reiat delictele extraordinare ( c r im in a e x tr a o r d in e m ).
Crimele publice erau acele cari atingeau interesul gene­
ral al Statului (perduelio şi parricidium, mai apoi incendiu,
— 198 —

îffiăituria falşă, coruperea judecătorilor, furt armat ( m a n i -


f e s tu m ) etc,; ele se judecau de nişte judecători speciali
q u e s tio n e s p e r p e tu a e (înfiinţate de le x C a lp u r n ia ş i S e m p r o -
m a ); şi se pedepseau cu sacratio capitis, supplicium, aquae ei
igni iuterdictio, etc. -
. Crimele private erau acelea cari. atingeau un interes pri­
vat (furtuum, injuria şi rapina) ; se judecau după dreptul
comun şi se pedepseau cu repararea prejudiciului îndoit, în­
treit sau împătrit.
î Cu timpul, questiones perpetuae au fost însărcinate prin-
tr’o lege a lui Sila (lex Cornelia de sicaris) să judece şi alte
delicte, iar mai târziu prin lex Pompeia de parricidis şi Lex
Julia repetundarum, fiecare questio avea competinţa pentru
anumite delicte.
Pedepsele în dreptul roman au fost răzbunarea privată,
şi eompoziţiunea voluntară şi legală, la început, iar mai târ­
ziu apar pedepsele capitale cari atrăgeau capiis deminutio
(deportatio opus publicum, damnatio in metalum, damnatio
ad ludum, ad bestias, âd furcam, vivi crematio, capitis am­
putatio, precipitare ex saxo, culleum etc.) şi pedepsele ne
capitale (amputarea mânei, flagelaţia pentru sclavi, fustigatio
pentru humiliores, relegaţi o în insulam, confiscarea, amen­
da etc).
închisoarea era numai preventivă. Se făcea deosebire în­
tre honestiores şi humiliores, în privinţa pedepselor.
Se ţinea seamă de intenţiuni (doi şi culpă).
Delictele 'erau foarte numeroase, dar de cele mai multe,
ori sub aceiaş denumire se cuprindea o serie de delicte.
IX, Asupra vechiului drept germanic, isvoare noui au a-
dus deplină lumină, alături de ceia ce se cunoştea din opera
lui Tacit: D e m o r ib u s g e r m a n o r u m . (a).
Pentru acest drept germanic, delict era orice act cari
tulbura pacea comunităţii sociale (delict public) şi orice act
care aducea un prejudiciu unui particular (delict privat).
Cel ce comitea un delict era s c o s din comunitate dacă de­

al Wilda, Das Strafrecht der Germanen, Hali, 1842; Osenbriigen Das


Strafrecht der Longobarden, Schafhausen, 1863; von Bar, Geschichte des
deutschen Strafrecht, Berlin 1882 ; H. Fehr. Deutsche Rechtsgeschichte,
Berlin, 1921.
— 199 —

lietul era public, sau lăsat la discreţia victimei atunci când.


delictul era privat.
Pentru a restabili ordinea şi a garanta pe infractor con­
tra victimei, legea intervine şi impune compoziţiunea obli­
gatorie (Wergeld, Busse, crenecruda şi dilatura în legea

salică), împiedicând astfel răzbunarea (Blutrache,faida).


In aplicarea pedepsei se ţinea seamă de rezultat, simpla
tentativă nu putea Ia loc la compoziţiune ne fiind nici un
prejudiciu. Mai târziu s’a ţinut seama şi de elementul
subiectiv.
Şeful comunităţii pentru oficiul său de împăciuitor, lua
o parte din compoziţiune (frédum, wedde, gevede, b o n u s
regius).
185 3 — După cum vedem, mai toate legiuirile din antichitate au
început cu răzbunarea privată, nereglementată sau reglemen­
tată (talion), trecând prin faza compoziţiunei voluntare şi
legale şi ajungând la pedepsele propriu zise.
Astăzi se susţine însă de numeroşi autori, că este greşit
a se căuta originele dreptului penal în sistemul răzbunării şi
compoziţiunei. Dreptul penal, ca un atribut al unei autorităţi
superioare, care pedepsea pe vinovaţi, a existat din timpurile
cele mai îndepărtate paralel cu răzbunarea şi compoziţiunea,
dar pe când acest drept se desfăşura în sânul grupărilor so­
ciale organizate : familie, trib, clam sau gintă, răsbunarea şi
compoziţiunea constituea din contra un fel de drept penal in­
ternaţional care se aplică în conflictele dintre familiile, tri­
burile sau clanurile independente.
E suficient a ne aminti dreptul lui pater familias de a
pedepsi pe cei aflaţi sub patria sa potestas, drept pe care îl
întâlnim la toate popoarele din antichitate, pentru a ne con­
vinge de temeinicia părerii celor cari pretind, după cum am
arătat, că dreptul penal în epoca cea mai îndepărtată se exer­
cita tot în numele unei autorităţi şi consta din alte pedepse
de cât răzbunarea şi compoziţiunea.
Iată ce ne spune despre aceasta regretatul profesor
•Garçon, (a) : „Răsbunarea şi compoziţiunea nu alcătuesc de

a) E. Garçon, Le droit penal, p. 22; în acelaç sens R. Garraud, Traité,


I. p. 106, ed. III; AUmena, Diritto penale, p. 71; Fr. von Liszt. Traité de dr.
pen. al. p. 6. - —
- 200

cât un fel de drept international între familiile patriarhale-


independente. Greşit numeroşi istorici au văzut în acestea un
sistem de drept penal. Dar aceşti autori mai cred încă, cum
«ă'în această perioadă sociologică nu ar exista alte mijloace-
■ de reprimare a crimelor şi delictelor ; această a doua greşeala
nu e mai puţin gravă. Dreptul penal propriu zis, caracterizat
prin pedepsirea celui vinovat de către o autoritate care are-
menirea de a asigura prin astfel de sancţiuni disciplina socia­
lă, a existat din cele mai depărtate vremuri, alături cu siste­
mul răzbunării şi compoziţiunei. Numai că acest drept, penal
trebue căutat acolo unde el se afla, adică acolo unde exista o-
• putere socială organizată, deci în organizatiunea familiei, tri­
bului, damului sau gintei“.
1 Existenta unui drept penal propriu zis, înlăuntrul grupă­
rilor sociale primitive, este confirmată de studiile mai noui
întreprinse în această direcţie, (b) şi (c).
185 4 — înainte de a ajunge la dreptul penal din evul mediu, cei
ce s’au ocupat de istoria dreptului penal, au desfăcut, ca o
epocă de tranziţiune, o aşa zisă epocă barbară.
b) Szerer, La conception sociologique de Ia peine, Paris 1914, p. 130;
Haus Felix Pfenninger, Die Strafberechtigten in der Geschichte, in Schweize­
rische Zeitschrift für Strafrecht, XXXII, p. 32—111.
c) In privinţa legiuirilor penale din antichitate se poate cerceta urmă-
; toarele lucrări în afară de cele citate in No. 18—21 din acest volum: Da­
reste, Etudes d’histoire du droit, Paris, 1889 ; Thomissen, Etudes
sur l’histoire du droit criminel des peuples anciens, 2 vol. Bruxel­
les, 1869; Pastcret, Zoroastre, Contfücius et Mahomet, Paris, 1877; Glatz, La
solidarité de la famille dans le droit criminel en Grèce, Paris, 1904; Amellius,.
Il diritto e la procedura penale nell’antico Egitto, Neapoli 1899; J. Loiseleur,
: ; Les crimes et les peines dans l’antiquité et dans les temps modernes, Paris,
Ï863.; Prautl, De Solonis legibus, Monaco, 1841; Lipsius, Von der Beteutunig
des griechischen Rechts, Lipsea 1893; Busolt, Die griechische Staats und
Reohtsalterthfemer, Muenchen, 1892 ; Zachariae, Quomodo jurisconsulţi ro­
mani de delictis eorumque poenis philosophati sunt, Wittemberg, 1799; Rßin,
• ’ Das Criminal recht der Römer von Romulus bis auf Justinian, Lipsea, 1844;
Zumpt, Das Criminalrecht der römischen Republik, Lipsea 1865 ; Mommsen
Römisches Strafrecht, Lipsea 1899; Ferrini, Diritto penale romano, Milan,
1899; Wilda, Das Strafrecht der Germanen, Hall, 1842; Osenbriiggen, Das
Strafrecht der Longobarden, Schafhausen 1863 ; H. Donnedieu De Vabres,
Introduction à l’étude du droit pénal, Paris, 1922; Em. Costa, Crimini e pene
da Romolo a Giustiniano, Bolonia, 1921; Desmaze, Les pénalités anciennes,
Paris, 1866; Summer Maine, L’anden droit, trad. Seneuil, Paris; Cherry, Lec­
tures on the growth of criminal law in ancient communitiers, Londra, 1890;
— 201 —

Dreptul penal iu această epocă, era alcătuit dintr’un a-


mestec al instituţiunilor penale din dreptul penal roman şi
cele din vechiul drept germanic.
C o m p o z iţiu n e a forma nota dominantă în aceste le­
giuiri barbare. Pedepsele corporale, foarte rar aplicate, iar
pedeapsa cu moarte numai în delictele contra societăţii.
Procedura de judecată era complicată, cu multe forme
simbolice. Proba vinovăţiei se făcea cu martori, eonjurători
şi mai ales prin ordalii.
Legiuiri scrise în această epocă au fost: legea Yisigotă,
legea Burgundă, legea Salică, Capitulariile lui Carol cel Mare.
5 — Dreptul penal din evul mediu, se caracterizează printr’o
reîntoarcere mai accentuată la dreptul roman, datorită nume­
roaselor lucrări publicate de' practicienii şi compilatorii din
acea epocă. (a).
Nu lipseau însă nici urmele lăsate de dreptul germanic,
urme destul de accentuate, mai ales în statele de la nord.
Alături de dreptul scris erau însă numeroase cutume,
cari făceau ca dreptul penal în evul mediu să capete aspect de
drept local de la Stat la Stat, iar uneori chiar de la feud
la feud.
Intre nobili, în primele secole ale evului mediu, nu exista
de cât acel drept al pumnului, F a u s tr e c h t.
Se afla însă în fiecare Stat şi un tribunal al nobililor —
c u r ia r e g is — care judeca pe nobili. Nobilul judecat avea însă
dreptul să provoace la duel pe judecătorii săi — f a u s s e r le
ju g e m e n t — când nu era mulţumit de hotărârea lor.

a) Principale compiicatiuni din evul rnediu: Rofredus, Libelli de jure pon-


tifico, 1228; Tancredas, Tractatus judiciarii ordinis, 1230; H. de Segasio,
Summa decretalium, 1250; G. Durantis, Spéculum juris, 1271; A. Gandinus,
De ordine maieiiciorum, 1491; H. de Marsilis, Practica rerum criminalium,
1521; H. Aretini, De maleficiis tractatus, 1551; J. Damhouder, Praxis, rerum
ciriminalium, 1551; J. Clarus, Practica civilis et crkninalis, 1565; P. Ayrault,
L’ordre et icrmalité aux matières criminelles 1598 ; P. Farinaceus, Praxix et
teoricae criminalis libri, 1596; J. Carpzov, Practica nova, 1638; A. Matthaens
De criminalibus, 1644; G. Rousseau de la Combe, Traité des matières crimi­
nelles. 1751; S. F. Boehmer, Med'taüiones in constit. crim. Carolina, 1770;
Jousse, Traité de la légist. criminelle en France, 1771; Muyart de Vouglans,
'Le lois criminelles de la France, 1772; Renazzi, Elmente juris criminalis.
1773; Cremani, De jure eriminali, 1779; etc.
— 202 —

In feudul său fiecare senior exercita dreptul de a pe­


depsi. Organizarea judecătorească era îndestul de complicată-
atât în fieful regelui cât şi în acele ale seniorilor, începând cu-
c u r te a fe u d a lă a r e g e lu i , p a r la m e n te le , s e n e ş o u r ile , p r e v o ţii,,
etc., în cari justiţia penală era dată în seama magistraţilor
speciali.
Regele putea amnistia prin l e t t r e d e r e m is s io n , g r a ţia
prin le ttr e d e p a r d o n şi aresta fără judecată, le ttr e d e cach et..
Acuzatiunea se făcea de orice cetăţean, dar exista şi un
magistrat special însărcinat cu aceasta.
Procedura era formălistă, probele legale, tortura utili­
zată ca mijloc de investigaţie. Pedepsele erau crude şi ar­
bitrare.
Legiuirile din această epocă au fost date sub formă de-
ordonanţe criminale. Din acestea vom cita : L e y e s d e T o r o în
Spania ; O r d e n a c o e s F ill i p p i n a s în Portugalia ; S a c h s e n s p ie -
g e l, O r d o n a n ţa d in B a m b e r g , în Germania, O r d o n a n ţa C aroe
lin ă pentru tot imperiul lui Carol Quintul (opera lui S c h w a r -
z e n b e r g ) ; le G r a n d C o u s tu m ie r ş iO r d o n a n ţa d in 1670 în
Franţa; R u s s k a ia P r a v d a şi S u d e b n ik în Rusia, etc.
In evul mediu însă, alături de justiţia laică s’a pus bazele-
justiţiei eclesiastice, înfiinţată pe dreptul canonic, (a).
Tribunalele eclesiastice, f o r u m e c le s ia stu m , judecau de­
lictele contra bisericii : erezie, vrăjitorie, simonie, camătă,,
adulter.
Pedepsele erau expiatorii ( p o e n a e v i n d ic a tiv a e ) şi cori-
g ib ile f p o e n a e m e d ic in a le s ).
Procedura era inchizitorială, tortura mijloc de investi­
gaţie (chestiune p r e p a r a to r ie pentru a afla adevărul înainte-
de judecată şi chestiune p r e a la b ilă pentru a afla pe complici'
după pronunţarea condamnării).
Dreptul penal canonic se caracterizează prin aceia că se
avea în vedere intenţia şi delictul în c o n c re to , se păstra ega­
litatea în faţa legei pentru toţi inculpaţii şi se distingea drep­
tul de morală.
Principale lucrări de drept canonic an fost: C a p itu la

a) Asupra dreptului canonic, vezi: Kahn, Etude sur le droit et la peine


en droit canoniique, Paris, 1898; Ruffini, Diritto penale canonico, Mflan, 1899;:
Schiappoli, Diritto penale canonico, Milán, 1905.
— 203 -

C o r p u s j u r i s ca n o n ic a e (compus din Décretum gratiani, De-


‘ cretales ale papei Grigore IX, Decretales âle .paptei Bonifaciu
:i VIII, Constitutiones ale papei Clement V, Extravagantes ale
papei Ioan XXII şi L i b r i p e n ité r itiá le s ) .

S E C Ţ IU N E A I

Istoria dreptului penal francez

-1 86 — Această secţiune o vom împărţi în trei paragrafe, repre­


zentând 3 perioade ale dreptului francez: vechiul drept,
dreptul intermediar şi^cel actual.
*
§ i: VECHIUL DREPT FRANCEZ

187 — Dreptul francez, anterior revoluţiunii din 1789, este pro­


dusul legislaţiunii barbare şi al legislaţiunii romane. Amân­
două aceste izvoare prezentau o formaţiune juridică foarte
imperfectă sub punctul de vedere al legislaţiunii penale.
Dreptul roman — zice Carmignani — fiind totdeauna în
materiile civile obiectul de admiraţiune al oamenilor ajunşi
la cel mai înalt grad de perfecţiune, de care agregaţiunea po­
litică ar fi susceptibilă, nu merită aceiaşi judecată în mate­
riile penale“ (1).
In o singură materie penală, se pare că Romanii au ajuns
gradul de perfecţiune pe care l’au atins în materiile civile.
„Regulele represiunii injuriei — zice Mommsen — sunt o
operă magistrală, nu numai sub punctul de vedere teoretic, ci
asemenea şi mai ales sub punctul de vedere practic; ele sunt
proba umilitoare pentru noi, că progresele rasei omeneşti,
sunt totdeauna, în acelaşi timp o mergere înapoi“ (2).
Imperfecţiunea generală a izvoarelor explică imperfecţi­
unea vechei leslaţiuni penale franceze.
188 — Ceeace caracterizează această perioadă este că pedepsele

1) Carmignani: T e o r i a d e lle le g g i, I, p . 270.


2) Mommsen: D r o it p e n . r o m . 11, p. 225 ( p 531 e d . g e r m .) , v e z i l a n o i un
fru m o s s tu d iu d e C . St icescu, intitulat: N o ile t e o r ii a s u p r a i n ju r ie i. S t a d iu
d e d r e p t r o m a n “ . B u c u r e ş ti , 1907, p. 8 6 ( ş i d a r e a n o a s t r ă d e s e a m ă , în C u ­
r i e r u l J u d i c i a r , 1908. N o . 1. p . 8 ).
204 —

sunt excesive, barbare şi arbitrare. Pedeapsa cu moarte este


edictată pentru foarte multe infracţiuni, dintre care unele-
spirituale, iar altele relativ neînsemnate. In 1789 ea era pre­
scrisă în 115 cazuri (1).
Dealtmintrelea, întreaga legislaţiune penală a Occiden­
tului se aseamănă sub acest raport.
In ordonanţa lui Carol V, care mult timp a cârmuit tot
centrul Europei, şi care chiar în Franţa era aplicată gardei
elveţiene a Regilor, — în ordonanţa Carolină sodomia şi in­
cestul în linie directă sunt pedepsite cu rugul (moartea
prin foc) (2).
Tot cu aceiaşi pedeapsă se pedepseşte fermecătoria (3)r
Kiar Vogel, marele judecător al Gardei elveţiene, comentând
ordonanţa lui Carol Y, spune : „Nu este naţiune, în care să
nu fie ordonanţe de severitate contra acestei crime“ (4).
In Germania ultima execuţiune pentru vrăjitorie s’a în­
tâmplat în 1749 la Wurzburg, iar în Elveţia în anul 1782. .Ana
Goldi e poate ultima persoană ucisă în Occident pentru fer-
mecătorie(5).
O altă infracţiune spirituală care era socotită ca foarte
gravă pe acele vremi, era blestemul. Vorbind de această in­
fracţiune, Yogel scrie : „Blestemul contra divinităţii este fă­
ră îndoială o crimă dintre cele mai enorme, şi care provoacă
cel mai mult mânia lui Dumnezeu, nu numai contra blestema-
torului, ci şi contra mag'straţilor sau supuşilor care-1 tole­
rează, şi nu se servă de sabia pe care le-a pus’o în mână pen­
tru a răzbuna maestatea divină, pe când ei sunt atât de aten-
tivi a reprima orice s’ar ridica contra respectului pe care po­
poarele îl datoresc principilor lor“ (6).
189 — Pedeapsa era considerată ca o răzbunare exercitată
la început de victima sau de familia sa (lupta de familie, fai-
da), iar mai târziu de societate. Ea poate fi răscumpărată cu
bani plătindu-se compoziţiunea, numită Wergeld (banul răs-

î) Păstorei: L o ix p é n a l e s , T . II, p . 120— 133.


2 ) A r t. C X V I şi C X V I I .
3 ) A r t. C IX .
4 ) C o d e c r im in e l d e C h a r le s V . P a r i s , 1734, p . 172.
5) Fr. de Liszt: L e h r b u c h , p a r a g r . 7.
6 ) G o d e c r im in e l d e C h a r le s V . p . 159, a s u p r a a r t . C V I.
— 205 —

bunării) (1). O parte din aceşti bani, de ordinar a treia parte


(2), se lua de fisc, sub numele de f r e d u m (de la Fried, pace),
prin mijlocirea părţii vătămate, iar nu direct ; iar alta, numi­
tă faida, se lua de persoana vătămgtă ea să renunţe la dreptul
său de răzbunare (3).
Sistemul de a plăti cu amendă ori-ce infracţiune era ad­
mis în toată Europa. Cea ce e mai curios, în Danemarca a-
menda se plătea nu numai de culpabil, ci de întreaga familie,
până în anul 1537. (4).
■jgg — Pedepsele nu numai că erau excesiv de severe, dar, după
cum am spus, erau în acelaşi timp arbitrare, adică judecătorii
aveau dreptul de a le sui sau cobora după cum credeau ei de
cuviinţă. La această regulă făceau excepţiune pedepsele din
dreptul, consuetudinal : „Les amendes et peines coutumières
ne sont à l’arbitraire du juge, les autres si“ (5). Dreptul jude­
cătorilor în materie penală, era atât de mare, în cât ei puteau
pedepsi chiar fapte neprevăzute de lege. Pedepsele nu erau
egale pentru toţi, ci pentru nobili erau pedepse diferite.
■jg'j — Infracţiunile erau de trei feluri : 1) Les majestate divi­
na : sacrilegiul, erezia, ateismul, blestemul; etc. ; 2) Les raaje-
state umană, conţinând atentatele contra persoanei regelui, a
familiei sale şi a siguranţei Statului ; şi 3) Contra particula­
rilor. In caz de crimă de Ies majestate umană de primul grad,

1) A c e a s t ă id e e s e g ă s e ş t e d e j a p e tim p u l lu i O m e r .
2) V e z i / . /. Thonksen: L e d r o i t p é n a l e t la p r o c é d u r e p é n a l e d e la loi
s a liq u e . B r u x e lle s , 1882. E lé m e n ts e t a t t r i b u t i o n d e la c o n tr i b u t io n , p . 205 şi
210; Giasson, H i s t o i r e d u d r o i t e t d e s in s t it u t io n s d e l a F r a n c e , P a r i s , 1888
T . II, 88 şi Du Boys: H i s t o i r e d u d r o i t c r im in e l d e s p e u p le s e u r o p é e n s , 2 -a
e d it., P a r i s , 1865. p . 40— 54.
3) De Lézardière: T h é o r i e d e s lo is c r im in e lle s , P a r i s , 1844. T . I l, p .
90; III, 3, c h . 5. P e n t r u o r i g in e a c u v â n tu lu i W e h r g e ld , v e zi C a rp z o v iu s
P r a c t i c a , P . I, Q u a e s t X X X IV , N - r e le 7 ş i 8. V e z i t o t a c o lo O b e s r v . I a lui
B ö h m e r . C o n f r . P r o c e d u r a p e n a l ă N o . 272.
4) A. Du Boys, c p . e it., 2 - a e d ., P a r i s , 1865, p. 159.
5) Loysel: I s t i tu t e s c o u tu m i è r e s , L iv r e V I. T i t r e II, R e g . 2 -a . A ce­
l a ş i l u c r u e r a ş i în G e r m a n i a . C a r p z o v i u s : P r a c t i c a e n o v a e i m p e r i a l is S a -
x o n ia e re ru m c rim in a L 'u m . F r a n c f o r t , 1757, e d . B ö h m e r . P a r t . I. Q uaest
X X IV , N o . 9, Q u . X X V , N o . 1 şi P a r t . II, Q u . L X V II, N o . 41 ş i P . III, Q u .
C X X X II, N o . 59. „ C u m h o d i e o m n ia f e r e c r i m i n a s u n t a r b i t r a r i a e t e x tra ^
o r d i n e m p u n iu n tu r .... U t p c e n a m a s t a t u t o v e l le g e d e f in i t a m ju d e x a u g e r e d i-
m in u e i e v e l in a lia m c o m u n i t a r e q u e a t “ .
— 206 —

pedeapsa înceta să fie personală ; nebunia şi chiar frăgezimea


vârstei nu erau cauză de scuzare. De asemenea vom observa
că, relativ la unele infracţiuni cum era de exemplu erezia, nu
exista prescripţiune, şi persoana culpabilă putea să fie jude­
cată şi osândită chiar după moarte. Jac Novei ne spune că,
în caz de crimă de Ies majestate, se poate intenta acţiunea
e tia m p o s t m o r te m , şi că nu se permitea avocationis officium,
propter immanitatem sceleris (1).
Infracţiunile contra particularilor nu erau socotite în ve­
chiul drept ca adevărate infracţiuni, şi, deaceea, după cum
am arătat, vinovatul putea să răscumpere fapta sa, plătind
wergeldum şi fredum. Popoarele barbare — observă Civoli —
venite în Europa după căderea imperiului roman, nu admi­
teau ca infracţiuni prejudiciabile societăţii decât acţiunile
caro vătămau Statul; deaceea cineva putea scăpa de conse­
cinţele faptului care vătăma interesele individuale, plătind o
sumă, care reprezintă indemnitatea părţii vătămate, şi o altă
sumă Principelui, care corespundea serviciului prestat de el
ca mijlocitor al păcii (2).
192 — In ceiace priveşte procedura penală, legislaţiunea era tot
atât de vicioasă. Tortura era mijlocul obişnuit de cercetare
pentru descoperirea culpabililor, iar aşa zisa judecată a lui
Dumnezeu, complecta această barbară procedură, care, în
atâtea mii de ani de evoluţiune a ştiinţei dreptului, nu făcuse
nici un pas spre progres.
193 — In mijlocul acestei perioade de barbarie, Biserica singură
a adus oarecare îmbunătăţire în dreptul şi mai ales în proce­
dura penală. „Dacă se ţine seamă — zice Berner — de îmbu­
nătăţirile aduse de Biserică în procedura penală, şi lupta pe
care a susţinut-o împotriva ideilor nesănătoase germane, d e
ju d e c a ta lu i D u m n e z e u , e tc ., nu se poate raţional să nu fim
recunoscători Bisericei“ (3). 4
194 — Ordonanţa franceză din 1670, este un pas spre progres
în procedura penală, căci ea a pus restricţiuni închisorii pro-

i 1) Jac Novei.: O p . c it., p . 2 0 5 , N o . 1 ş i 20 8 , N - r e le 15 ş i 16, „ o f ic iu l a v o ­


c a tu lu i, d in c a u z a m ă r i m e i c r im e i “ .
2) Civoli: O p . c it., p . 20 1 . L e c t. X X V .
3 ) Berner: L e h r b u c h d e s d e u ts c h e n S t r a f r e c h t s , 1 0 -a e d iţ. B e r li n , ^ 7 9 ,
p a r a g r . 45, N o. 53.

/
- 207 —

/izorie şi a îmbunătăţit regimul închisorilor, până atunci de-


‘ testabil (1). îmbunătăţire, de sigur relativă, căci în ajunul
Revoluţiunii, vom vedea când vom vorbi despre regimul în­
chisorilor în ce stare mizerabilă se aflau închisorile în Fran­
ţa şî în toată Europa.
195 — Din acest scurt rezumat reiese că vechiul drept penal
francez nu poate servi nimic spre învăţământ, când se studia­
ză dreptul penal care este astăzi în vigoare în România. Când
prin excepţiune, va fi trebuinţă, relativ la vreun text de lege,
să ne referim la vechiul drept, o vom face aceasta la locul
cuvenit.
196 — Singura privinţă în care dreptul vechiu era superior ce­
lui modem, era în ceiace priveşte organizarea judecătorească.
El avea judecători penali speciali, iar nu aceiaşi judecători
pentru toate ramurile dreptului, şi mai puţin încă judecători
de rechiziţie, ca juraţii moderni. Cei vechi au lăsat celor mo­
derni onoarea de a nesocoti principiul diviziunii ocupaţiuni-
lor, în materie de organizare judecătorească, tocmai în mo­
mentul când Adam Smith demonstra marea sa utilitate.

§ 2. DREPTUL PENAL INTERMEDIAR SAU AL REVOLUŢIUNII

197 — Instrucţiunile deputaţilor la Statele generale cereau, a-


proape toate, îmbunătăţirea legislaţiunii penale. Regele în­
suşi era de aceiaşi părere ; de aceia în declaraţiunea din 23
Septembrie 1788, relativă la convocarea Statelor generale, el
arată dorinţa de a vedea legislaţiuneâ criminală perfecţiona­
tă. In discursul către Statele generale din 23 Iulie 1789, Rege­
le exprimă aceiaşi dorinţă (2).
Revoluţiunea franceză, inspirată de filosofii secolului al
XVIII-lea, a introdus mâi multe reforme, care au rămas pâ­
nă astăzi în legislaţiunea penală.
198 — Deja înainte de Revoluţiune se suprimase tortura. Pe­
depsele sunt îndulcite considerabil ; egalitatea înaintea legii
civile şi penale e proclamată, arbitrariul judecătorilor o înlo­
cuit prin pedepse fixe fără maximum şi minimum, care obli-

1) Rauter: T r a i t é t h é o r i q u e e t p r a ti q u e d u d r o i t c rim in e l. P a r i s , 1836.


T . I, p . 97.
2) Păstorei: L o ix p é n a le s . P a r i s , 1790.

*
— 208

gà pe judecător. In codicele penal din 1791, pedepsele sunt


fixe, ca în legea salică ; nu se ţinea seamă nici de calitatea
persoanei, nici de împrejurări ori de antecedentele infrac­
torului.
In afară de aceasta, pedepsele devin personale, crimele
de Ies majestate divină încetează.
Principalele legi penale din timpul Revoluţiuni sunt: De­
cretul din 21 Ian. 1790, care desfiinţează privilegiile în ma­
terie penală, declarând pe toţi culpabilii egali înaintea legii.
In acelaşi timp se proclamă personalitatea pedepsii şi se su­
primă confiscarea generală a bunurilor.
Constituţiunea din 3 Sept. 1791, în Titl. I, pune şi ea prin­
cipiul egalităţii înaintea legii civile şi penale, şi introduce ju­
riul de acuzaţiune şi de judecată.
199 — Codicele penal din 25 Sept.—6 Oct. 1791, al cărui rapor­
tor a fost Lepelletier Saint-Fargeau, menţine suprimarea pe­
depselor perpetue, însă păstrează pedeapsa cu moartea şi in-
stitueşte pedepsele fixe. Tentativa nu este pedepsită decât în
caz de asasinat şi otrăvire (1).
Principala lege penală a Revoluţiunei este însă codicele
penal din 3 brumar an. IY (25 Oct. 1795), intitulat C o d e d e s
d é lits e t d e s p e in e s , al cărui raportor a fost ilustrul Merlin.
Pedeapsa cu moarte e menţinută în acest codice al Re-
voluţiunii, pedepsele perpetue sunt desfiinţate, deasemenea
dreptul de graţie. Pedepsele continuă a fi fixe ; Revoluţiunea
temându-se de arbitrar, voise să-l înlăture cbiar acolo unde
este cu neputinţă a pu-l admite.

§ 3. DREPTUL PENAL IN VIGOARE IN FRANŢA

200 — La începutul veacului trecut, împăratul Napoleon I-iu,


eminent organizator, cugetă să codifice legislaţiunea france­
ză. De atunci datează codicele franceze, între care şi cel penal
şi de procedură penală, care în mare. parte a servit de model
codicelui nostru penal şi de procedură penală.
Codicele penal francez a intrat în vigoare în Franţa în

1) Bertauld: C o u r s d e c o d e p é n a l. IV -è m e é d ., P a r i s , 1874, p. 84. A u ­


t o r u l f a c e u n r e z u m a t m a i î n ti n a l is t o r ie i d r e p tu l u i p e n a l f r a n c e z , în le c ţiu -
n ile II— V in c lu s iv .
— 209 —

1 Ianuarie 1811, după promulgarea legii de organizare jude­


cătorească din 20 Aprilie 1810. Acest codice e inspirat de
principiul utilităţii sociale al lui Bentham ; pedepsele din-
tr’însul sunt destul de severe, şi unele din ele sunt chiar o în­
toarcere spre trecut.
Chiar Bentham recunoştea, că pedeapsa e răspândită cu
profuziune. Cerea însă mai multă dărnicie pentru partea vă­
tămată.
Nu numai că pedeapsa cu moartea este menţinută şi ca­
zurile ei de aplicaţiune înmulţite, dar s’a admis înfierarea,
mutilarea şi moartea civilă. S’a admis asemenea şi confisca­
rea generală a bunurilor. Multe din aceste pedepse au dispă­
rut cu trecerea timpului, singură pedeapsa cu moarte a rămas
până astăzi cu toate numeroasele propuneri şi încercări de a
o desfiinţa.
201 — Diferite legi, dintre care cea mai importantă este aceea ,
din 1832, au modificat profund codicele penal francez din
1811. (1).
Pedepsele din aceste codice erau mărginite între un maxi­
mum şi minimum ; legea din 1832 a permis judecătorilor să
se scoboare chiar sub minimum ; prin aplicarea circumstanţe­
lor atenuante. Mai multe modificări s’au făcut în urmă ; în
general tendinţa acestor modificări este îndulcirea şi indivi­
dualizarea pedepselor.
202 — Codicele penal francez din 1811 a fost judecat cu multă
asprime de unii penalişti.
încă din 1817 Benj. Constant atacă acest codice spunând
„Codicele nostru penal este un monument de rigoare despoti­
că, şi e foarte plăcut amicilor guvernului de a putea să-l atri-
bue unei autorităţi anterioare. Dar e imposibil de a revizui
acest codice, în care pedepsele sunt în disproporţiune cu in­
fracţiunile, care prescrie prea des (prodigue) moartea, şi pre­
lungeşte închisorile cu o uşurinţă barbară“ (2).
P. Rossi critică deasemnea acest codice, pentrucă ar- fi
arbitrar în pedepse ; îl numeşte operă pripită şi mult prea

1) O le g e d in 13 M a i 1863, a m o d if i c a t d e a s e m e n e a 65 a r ti c o l e , î n s ă a -
c e a s t ă m o d if ic a r e n ’a s e r v i t l a c o n f e c ţ i o n a r e a c o d ic e lu i n o s t r u p e n a l .
2) Benjamin Constant: C o lle c tio n c o m p lè te d e s o u v r a g e s . P a r i s , 1818, T .
III, p . 7.
210 —

jos de civilizat iunea franceză (,!)• Carrara, deasemeni, critică


acest codice, numindu-1 cel mai rău codice pe care l-a văzut
vreodată pământul (2).
Dintre penaliştii mai noi, A Prins, profesor de legislaţi-
une penală la Universitatea din Bruxelles, deşi mai moderat
în formă, este un judecător tot atât de aspru în fond :
„A codifica, —zice dânsul — este un lucru foarte bun.
Dar a face un codice penal, nu e a crea din întregime şi în
cele mai mici amănunte o operă sistematică, ci este a reflecta
în marele sale linii o epocă socială.
„N’am trebuinţă să spun că codicele din 1810 n’a răspuns
la aceste conditiuni. Departe de a rezuma progresele timpului
său, el a rămas mai în urmă decât secolul ; operă grăbită, i-
bridă, lipsită de metodă şi de direcţiune, concepţiunea unei
unei puteri despotice şi neîncrezătoare, el era aşa de puţin
practic, încât autorii săi nu s'au întrebat cel puţin dacă pe­
depsele pe care le edictan erau executabile. Sistemul penali­
tăţii nu era decât o ficţiune, şi nu exista stabilimente peniten­
ciare pentru a corespunde la distincţiunea pedepselor. Codi­
cele din 1810 n’a avut nici o acţiune asupra criminalităţii“.
Şi mai departe acelaş autor adaogă :
„Un fapt e netăgăduit ; nici legiuitorul din 1810, nici. le­
giuitorul din 1867, n’au fost de părere că dreptul penal este o
ştiinţă socială şi că el trebue să se rezime pe studiul faptelor
sociale. Ele sunt lipsite de o bază solidă, şi introduc în mod
neapărat.oarecare capriciu în legi ca şi în jurisprudenţă“ (3).
In fine E. Garçon impută codieelui penal francez origina
sa monarchistă, şi declară că e incompatibil cu democraţia
republicană.
„Dacă avem credinţă în libertate şi democraţie, este un
ciudat paradox de a pretinde să conservăm, pentru Franţa re­
publicană, codicele criminale făcute pentru monarchie“ (4).

1) P. Rossi: T r a i t é d e d r o i t p é n a l , 1829, T . I, p . 54 ş i e d . IV , P a r i s ,
1872, T . I, p . 4 2 .
2 ) S c r i s o a r e d in 24 N o v . 1872, c ă t r e P . M a n c in i în „ D i a lc u n e o b ie -
z io n i e le v a te c o n t r e l’a b a l i z i o n e d e ll a p e n a d i m o r t e “ . R o m a 1872, p . 6.
3) A. Prins, C r i m i n a li t é e t r é p r e s s io n . B r u x e ll e s , 1886, p . 8 3 , 84, 87.
4) Garçon, în 16 M a i 1910: C o n g r e s u l g r u p u lu i f r a n c e z a l U n iu n e i In­
t e r n a t i o n a l e d e d r e p t p e n a l d in R e n n e s . R e v . p é n it. 1910, p . 954.
— 211

203 — Aceste critici sunt exagerate. Fără îndoială că nici codr-


; cele penal şi nici celelalte codice napoleoniane nu sunt o-
pere perfecte. Admitem chiar că, afară de codicele de proce-
dură civilă, codicele penal este unul din cele mai imperfecte
din legislaţiunea împăratului Napoleon. Dar credem că e o
exagerare a-1 considera ea cel mai rău codice pe care l-a văzut
pământul, or a admite critica superficială şi sforăitoare a lui
Ad. Prins. Când acest codice, după o jumătate de veac de a-
plicaţiune în Franţa, e socotit încă, atât în Belgia, cât şi în
România şi Japonia, vrednic de a servi de model legislaţiunii
; ■ penale, ni se pare că e neserios, oricât de mare ar fi autorita­
tea lui Carrara şi a lui Prins, de a coborâ atât de jos va­
loarea operii unor legiuitori de merit ca aceia ce înconjurau
pe împăratul Napoleon I-iu. Chiar Rossi, care atacă atât de
aspru cod. pen. din 1811, recunoaşte totuşi că a dat Franţei
o legislaţiune penală mai umană şi mai raţională decât aceea
înainte de Revoluţiune (1).
204 — Cu mult mai serios şi cumpănit ne pare Aug. Pieran-
toni când scrie, repetind cuvintele lui Rossi : „Franţa, în co­
dicele penal din 1810, a obţinut o legislaţiune mai raţională
ci mai umană decât acea anterioară“ (2).
De asemenea Nypels, fără să tăgăduiască „viciile prea
reale“ ale codicehii penai din 1810, recunoaşte că are calităţi
incontestabile, că posedă prima calitate care se cere unui co­
dice, de a fi bine adaptat la trebuinţele practice şi că sub
acest raport el nu e întrecut de nici-un alt codice. Nypels
adaogă că limba codicelui e clară, dispoziţiunile lui uşor de
înţeles şi de aplicat, şi în fine, că separaţiunea între domeniul
moralei pure şi acel al legii penale este bine determinat, Ast­
fel că, după penalistul belgian codicele penal francez din
1810 este incontestabil unul din cele mai însemnate monu­
mente de drept penal ale timpurilor noastre (3).
Cu vremea ideile s’au schimbat foarte mult în privinţa
cod. penal francez ; hotărârea aspră şi nedreaptă contra lui
s’a revizuit ; asistăm la o reabilitare (4).
1) Rossi, op. et loc cit.
2) Aug. Pierantoni, Deil’abolizione délia pena di morte, Torino, 1865, p. 7.
3) /. S. G. Nypels : Complément de la Théorie du code pénal de Ad.
Chauveau et F. Hélie, Bruxelles 1863, T. III, p. 2.
4) Rev. pénit. 1910, fr. 928.
— 212

Şi găsim chiar ca un panegirist al acestui codice, prof


Garraud, nu tocmai fără cuvânt zicea această frumoasă frază
cu ocaziunea centenarului cod. pen. francez ;
„Trebue să credem că fortăreaţa care a adăpostit şi apă
rat atât de mult timp siguranţa noastră, fusese zidită cu aces>
ciment roman al cărui secret se pare că-1 găsise Napoleon,
pentru ca ea să poată persista şi dăinui de un veac“. Dacă
vom adăoga, — zice tot Garraud, — că ordinea a fost totdea­
una respectată în Franţa, sub toate diferitele forme de gu­
vern, şi că libertatea cetăţeanului a fost totdeauna păstrată,
este aci un fapt interesant şi ale cărui cauze trebuesc că­
utate“ (1).
încât despre critica făcută de Garçon eodicelor crimi­
nale, în numele libertăţii şi democraţiei, şi care cel mult ar
avea oarecare temeri relativ la procedura penală, noi credem
că trebue înlăturată prin consideraţiunea că democraţia, liber­
tatea, republica, monarchia şi orice regim politic nu trebuesc
amestecate în legile penale şi în problemele pe care ele le
rezolvă.
205 — Dacă acest codice a dat rele rezultate, noi credem că în
mare parte aceasta provine nu din cauza inperfecţiunii sale,
ci din cauza relei organizaţiuni penitenciare şi judecătoreşti,
şi în special din cauza instituţiunii juraţlor. Oricât de bun ar
fi un codice, el nu poate da bune rezultate, dacă aceia care
sunt însărcinaţi să-1 aplice, îl socotesc rău, şi în loc săi aplice
caută să-l violeze în orice moment. Aceasta o fac încontinuu
juraţii, atât în Franţa cât şi la noi, de aproape un secol ; o
făcea înainte şi judecătorii sub perdea azi aşa numiţii b o n s
ju g e s , care pot fi buni legiuitori, însă sunt cei mai detestabili
judecători, o fac fără nici o sfială la lumina zilei, invidiind
pe semne laurii juraţilor. Codicele penal nu poate fi făcut res­
ponsabil de mentalitatea celor care îl aplică în mod neraţio­
nal şi antisocial (2).

1) Ibidem, p. 927. Vezi şi despre codicele de procedură, de asemeni cri­


ticat, cuvintele Iui Thomssen, Rapport à la chambre des représentants de
Belgique şi Garraud, Traité théorique et pratique d’instruction criminelle.
Paris, 1907. T. I, No. 58.
2) In acelaşi sens ca noi, Garraud: „Juges et jurés ont tiré sur la
bride: ils ont fini par ia rompre. Aujourd’hui, les tribunaux sont maîtres de
— 213 —

Vom adăoga terminând că, ceeace probează că Codicele


francez din 1811 nu e atât de rău, pe cât afirmă detractorii
săi, este faptul că de şi încă din 1887 a fost instituită o co-
misiune pentru revizuirea lui, acest codice continuă încă a fi
în vigoare (1).

SECŢIUNEA II

Dreptul penal român


§ 1. VECHIUL DREPT ROMÂN

206 — Nu cunoaştem şi, de altfel, nici nu interesează pentru stu­


diul dreptului penal actualmente în vigoare în România, le-
gislaţiunea penală română anterioară veacului al XVII-lea.
De sigru că această mai veche legislaţiune era inspirată
de dreptul bizantin şi de obiceiurile ţării.
In veacul al ♦XVII-lea avem codicele lui Matei Basarab-
şi acel al lui Vasile Lupu, care amândouă conţin foarte multe
dispoziţiuni penale, ca toate codicele primitive.
„Toate colecţiunile de legi vechi cunoscute —zice Sumner
Mâine — se caracterizează prin acest punct, care le deosibesc-

la peine, et ils abusent de leur sourveraineté pour prononcer de courtes


peines ou même pour ne pas en prononcer du tout. Les jurés demandent à
leur tour à le devenir, et ce n‘est certes pas pour se montrer moins indul­
gents que les juges dont ils aspirent à partager la fonction. Tant de soupapes
de sûreté ont été ouvertes contre la sévérité du code, qu'on a pu caractériser
avec quelque raison, l’évolution du droit pénal, depuis cent ans, par l’abdi­
cation constante et progressive de la loi au profit du juge dans la fixation
de la peine.
Ce bloc de la répression si solide et si compact dans le code pénal es:
devenu, dans la réalité des choses, une poussière de pénalité.
Comment expliquer ce phénomène? C'est que juge n'a plus la foi. Il n'a
plus la foi dans l’oeuvre de justice dont il est l’instrument nécessaire, l’idée
de responsabilité a été ébranlée, sans être remplacée. Il n'a plus la foi dans
futilité des châtiments qu'il prononce: l'emprisonnement ne réforme pas;
n'intimide pas: il corrompt ceux qi le subisent". (Rev. pénit. 1910, p. 929 şi
930).
1) Mai vezi în favoarea codului penal francez şi articolul Peine în En­
cyclopédie moderne a lui F. Didot, Paris, 1850, T. XXIII, în care Th. Ber­
lier arată că acest codice era superior multor codice penale şi chiar celui
englez. E adevărat că Berlier e unul din redactorii acestui cod, dar Q. de
Villepin, reproducând articolul, ii aprobă ideile.
— 214 —

foarte bine de sistemele de drept perfecţionate, anume ca pro-


. porţiunea legilor penale şi civile este cu totul diferită...
.... „Cred că se poate afirma că, pe când un codice este
măi vecbiu, pe atât dispoziţiunile penale sunt mai întinse şi
mai minuţioase“ (1).
Dispoziţiunile penale ale eodicelor Matei Basarab şi Va-
siie Lupu sunt foarte însemnate, şi adeseori ne vom referi
la ele (2).
Oricare ar fi meritul acestor două codice, ele însă sub
raportul codicelui penal actual în vigoare n’au nici o impor­
tanţă, fiindcă acei cari au confecţionat codicele nostru penal
nu le-au avut în vedere. Legislaţiunile lui Matei Basarab şi
Vasile Lupu nu pot avea decât un interes istorie, şi cultural.
207 - De altmintrelea ele nici nu au fost mult timp în vigoare,
căci în veacul al XVIII-lea vedem că legea care se aplica de
judecători era Promptuariul lui Armenopol. In condica ana-
foralelor criminale din Moldova pe anii 1799 şi 1800, atunci
când este vorba de a se aplica textul legii, judecătorii citează
pe Armenopol, cartea VI (3).
De când s’a produs cel puţin în Moldova, lucrarea lui
Armenopol, şi când a încetat de a se aplica cele două codice
ale secolului XVII, nu o putem spune. Incăodată cestiunea
nu prezintă, fireşte, nici un interes sub punctul de vedere al
dreptului în vigoare, studiul legilor noastre vechi înfăţişând
o disciplină aparte, de ordin istoric. Nu există nici-un fel de
legătură între acest vechiu drept al ţărilor noastre şi cel ac­
tual. Deaceea nici nu intrăm în amănuntele judecăţilor pe
care le găsim, pentru timpurile chiar mai noui, de pildă în
•C on dica d e c e r c e ta r e a a r e s ta ţilo r d in c r im in a l p e 1789 — 1790,

1) Sumner Mâine: L’ancien droit, trad. par. Courceil Seneuil, p. 347


-şi 348.
2) De ordinar vom cita : îndreptarea legii, a lui Matei Basarab, care
de şi în realitate este copia Pravilei lui Vasile Lupu, însă este mai cunoscută,
şi, mai ales ed. 2-a este mai la îndemână celor care voesc să o consulte.
3) Archiva Statului, Iaşi. Vezi între altele foaia 3 şi foaia 23. Un individ
certându-se cu altul îl loveşte de 2 ori cu săcurea şi-i tae beregata. Boerii,
. citând pe Armenopol, Cart. VI, Titl. VI, care prevede tăerea mânii, propun
2 ani de ocnă „fiindcă e netrecut de vârsta legiuită“. Domnul hotărăşte 3
ani de ocnă. Aug. 1799, foaia 3.
— 215 —

şi în C o n d ic a a n ă fo r a le lo r c r im in a le p e a n ii 1799 ş i 1800, am­


bele aflătoare la Archiva Statului din Iaşi.
208 — Unele materii, cum ar fi de exemplu cauzele de neculpa-
bilitate, cauzele de micşorare ale pedepsii, sunt atât de bine
şi complect tratate în cele 2 codice române din veacul al
XVII-lea încât în general, codicele penale moderne, atât al
nostru cât şi cele străine, mai mult ar putea să împrumute
şi să profite din acele codice, decât să le servească spre per­
fecţionare.
De altmintrelea, vom spune că aceste codice, în ceeace
priveşte dispozitiunile penale, sunt inspirate de marii pena-
lişti ai apusului, şi în special de Farinaceu şi Damhouder, pe
care îl traduce la fiecare pas (1). Prin urmare, ele au calităţile
şi defectele penaliştilor apuseni ai secolului al XVI-lea, care
le-au servit ca model. '
209 — Pedepsele sunt în general foarte severe şi chiar barbare.
Pedeapsa cu moarte, tortura şi mutilaţiunea sunt admise. Pe­
depsele sunt arbitrare, ca în vechiul drept francez, şi uneori
se pot reseumpăra prin bani. Sistemul răzbunării par ea fi
baza acestor codice, iar scopul pedepsii intimidarea.
210 — Tot numai un interes istoric prezintă şi condica crimi­
nală a Moldovei din 1826 sub domnia lui Ion Sandu Sturza,
care în 263 paragrafe cuprinde atât codicele penal cât şi pro­
cedura penală. (2).
211 — In Muntenia, art. 241 al Regul. organic dispune că după
ce se va traduce condica de comerţ a Franţei : „îndată ce se
va aduna obşteasca Adunare, va rândui o comisie ca să alcă­
tuiască o condică complectă politică şi criminală“.
Comisiunea a fost întocmită în anul 1838, iar în anul
1841, pe timpul domniei lui Bibescu s’a publicat o parte a
proectului (3). Insă, abia în Decembrie 1850, sub domnia lui

1) Longinescu: Pravila Iui Vas. Lupu şi Prosper Farinaceus romanistul


italian. Bucureşti, 1909.
2) O a doua editiune a acestei comdice criminale este publicată în Iaşi,
Tipografia Albinei, 1838. Noi mai cunoaştem o a 4-a editiune, Iaşi, 1858,
publicată împreună cu ed. Il-a a Pravilelor lui Donici, precum şi ediţ. din
Codul judiciar, pentru Tribunalele din Moldova al lu Scarlat Pastia, p. 75—
150, care ar fi a 5-a editiune, tipărită la Iaşi, 1862, Tipografia Buciumului
român.
3) Această parte poartă titlul: „Condica criminalicească“, Part. I Bu-
— 216

Barbu Dim. Ştirbei s’a promulgat codicele penal şi procedură


penală al Munteniei, ambele în mare parte traduse după co­
dicele franceze (1).
Codicele penal Ştirbei a fost revizuit prin Ofisul acelu­
iaşi Domn No. 678 din 8 Apr. 1853 şi, împreună cu procedura
penală au rămas în vigoare până la promulgarea actualelor
nostre codice. Ele prezintă mai mult interes, fiindcă redac­
tori codicelor noastre penal şi de procedură penală (din 1864)
le-au avut în vedere relativ la unele din dispozitiunile lor.
212 — Atât codicele penal Ion Sturza, cât şi codicele penal Ştir­
bei admit pedeapsa cu moarte, şi bătaia. In codicele Sturza
există şi pedeapsa înfierării (îmbourarea), despre care gă­
sim cazuri de aplicaţiune în colecţiuneaHasnaş.

§ 2. DREPTUL PENAL ROMÂN ACTUALMENTE IN VIGOARE

213 - Lucrările de pregătire pentru codicele penal actual în­


cep îndată după Unirea principatelor. Un prim proect de lege
de codice penal a fost prezentat în anul 1860 de B. Boerescu,
Ministru de justiţie, şi a fost publicat în „Revue critique de
legislation et jurisprudence“. T. XVII, p. 141 şi urm. (2).
214 — In 1864, s’a însărcinat o cornisiune compusă din 7 mem­
bri, ca să alcătuiască un proect de codice penal. Comisiunea
era destul de bine alcătuită : G. Costa-Foru, B. Boerescu, C.
Brăiloiu, A. Panu, I. Cantacuzino, A. Arion şi D. Corne,
. însă confecţionarea oodicelui penal şi de procedură penală s’a
făcut cu aceiaşi precipitare ca şi a celorlalte codice. Boerescu,
cureşti, 1841, Mart. Tipografia Coleg. Sf. Sava. Ea e baza codicelui din
1850 însă sunt şi diferenţe între proiectul din 1841 şi legea din 1850. Astfel
art. 5 relativ la retroactivitatea legilor şi art. 6 relativ în aplicarea cod.
pen. la militari lipsesc în proectul din 1841. In art. 9 se prevede în proect
pentru paricid ducerea în cămaşă neagră cu ‘capul ras „după ce se va ex­
pune în vileag“. In art. 13 şi 14 se prevede moartea civilă. Aceste dispozi-
ţiuni nu s‘au admis în legea din 1850.
1) Vas. Petroni: In Comentar. dreptului penal. Bucureşti, 1857, p. 47,
spune că acea comisiune (din 1838) a lucrat necontenit până la 1850, lucru
de care ne îndoim.
Printre redactorii Codicelui penal din 1850 a fost şi C. N. Brăiloiu. Vezi
o scrisoare din Ianuarie 1861 a lui St. Ferechyde şi răspunsul lui C. Brăi­
loiu în Gazeta Tribunalelor, director, Ar. Pascal, Anul I. No. 3, p. 29.
2) Ortolan: T. II, p. 27.
— 217 —

raportorul codicelui penal, spunea în 11 Martie 1862, că


,,pentru ca Comisiunea Camerei să fi ţinut seamă de pro­
gresele ce a făcut ştiinţa penală, i-ar fi trebuit un timp de
ani, iar nu de d o u ă p â n ă la tr e i lu n i, precum a fost timpul
ce a avut“.
Afirmă totuşi că a ţinut seamă de amelioraţiunile adutsr
legii franceze în Belgia, precum şi de cele mai bune legi din
Germania. In materia furtişagurilor şi tâlhăriilor a urmat
„principiile noi admise de codicele Germaniei, şi care sunt cu
mult mai conforme cu raţiunea, cu echitatea, precum şi cu
interesele particularilor. . . “ Referindu-se în urmă la com­
plexul condicei, Boerescu zicea: ,,In general putem dar adăoga,
-în privinţa condicei penale, că comisiunea d-v. s’a silit a face
o lucrare pe cât s’a putut mai complectă şi mai în nivel cu
ideile de progres ale timpurilor moderne. Pedepsele ce s’au
prescris sunt mai uşoare decât în alte State, pentrucă comi­
siunea a crezut că eficacitatea pedepsii nu stă în exagerarea
ei, ci în buna şi dreapta ei aplicare, şi că, la un popor cu
moravuri dulci, precum este al nostru, măsura cea mai eficace
este mai mult aceea de a preveni răul, şi răul e prevenit prin
aceasta chiar că e prevăzut“ (1).
215 — Lucrarea cât s’a putut mai complectă şi la nivel cu pro­
gresul, făcută în timp de 3 luni, pedepsele cele mai blânde,
căci celelalte popoare n’au măsura înţeleaptă pe care o găsise
comisiunea Camerei în acest, scurt timp, şi nici nu aplică
bine şi drept pedepsele ca România, cea cu moravuri dulci,
măsura cea mai eficace e prevenirea, şi prevenirea unui rău
se operează prin aceea chiar că e prevăzut, iată cuvintele cu
care se amăgea şeneraţiunea trecută, pentru a distruge cu
nesocotinţă temeliile pe care de atâtea veacuri erau aşezate
siguranţa şi moralitatea neamului nostru !
S’ar mira cineva cum o minte atât de luminată ca a lui

1) Monitorul oficial 1864. Desbaterile: p. 1274— 1277. Conf. „Buciumul",


1864. No. 24, p. 863. B. Boerescu a fost inspirat de cuvintele lui Montes­
quieu: „Dans les Etats modérés 1‘amour de la patrie, la honte et la crainte du
blâme sont des motifs réprimants qui peuvent arrêter bien des crimes. La
plus grande peine d‘une mauvaise action sera d‘en être couvain cu“. Expe­
rienţa Frânţii şi a Adunării constituante nu servise nimic. Vezi Revue péni­
tentiaire 1910, p. 907.
218 —
B. Boereseu a putut spune atâtea enormităţi, dacă nu am cu­
geta că preocupările bărbaţilor noştri politici, pe acele vremi,
erau îndreptate cu desăvârşire spre luptele politice, aşa încât
inteligenta lor nu putea să dea roadele la care cineva s’ar fi
putut aştepta.
216 — Proiectul, lucrat în grabă, a trecut nediscutat în Cameră.
Deputatul G. Apostoleanu a propus să se discute cel puţin
principiile, dar nici chiar~ăceasta nu s’a admis. I. GhicaTşTG.
Vernescu' ău susţinut să se 'voteze proîectuITn"blocTcăci co-
misiuneaTfăre a lucrat „e compusă de membrii’care au to a tă
s tim a ş i în c r e d e r e a A d u n ă r i i “ (1), lucru care a fost încuviin-
ţat de Adunarea legiuitoare ^2J7"Froiwtul a fost în consecinţă
votat în bloc de Adunarea legiuitoare în ziua de 11 pârtie
1864, sub preşidentia lui Lascar Catargiu, secretar Ant. A-
rion, cu 60 voturi albe, 6 negre şi 6 abţineri (3). Tot în aceiaşi
zi s’a votat în total şi codicele de procedură penală.
Codicele penal votat de Adunarea deputaţilor avea 422
articole şi pedepsele erau mai aspre decât în codicele penal
actual.
217 — Acest codice n’a fost pus însă în lucrare, căci Domnitorul
n’a voit să-l promulge, ci l-a trimis la Consiliul de Stat spre
a-1 modifica cu următoarea adresă.1

1) Ce rost va fi având stima şi încrederea într’un proiect de codice pe­


nal, e greu de înţeles. In orice caz. Adunarea îşi pusese rău încrederea şi
stima sa în unul din membrii comisiunii, A. Arion, care a sfârşit cariera sa
politică în puşcărie, după ce fusese de două ori ministru de justiţie !
2) Mai avem un exemplu de codice votat pe încredere, este codicele
penal din 3 Brumar, an. IV. Dar cel puţin acest codice avea de autor pe
ilustrul Merlin, care a lucrat 18 luni la alcătuirea lui, şi el n‘a făcut decât să
organizeze ştiinţific regulele penale care erau atunci în vigoare. Şi totuşi a-
cest codice. — o spiţne Qarraud — are cusurul pe care îl are orice lege care
iese din cabinetul unui jurist şi care nu tine seamă de necesităţile vieţii ju­
ridice. Traité théorique et pratique d’instruction criminelle et de procédure
pénale. Paris, 1907, No. 53.
3) Mon. Oficial, Desbateri, 1864, Supliment No. 161 şi Buciumul, 1864,
•an. II, No. 24; Românul, 14 Martie 1864, Buletinul Parlamentar.
219 —

No. 4. Primit Iulie 11.


Se va trimite la comitetul legislativ.
C. B osianu.

D o m n ilo r C o n s ilie r i d e S tă tu ,

„Văzând din raportul Ministrului Nostru Secretar de


Stat la Departamentul Justiţiei ca proeetul de condică penală
cu procedura ei, votat de f osta (Cameră legislativă, I-iu) de şi a.
păstrat principiile din proiectele ce i-a prezentat Guvernul
Nostru în deliberare, dar introduce pedepse mai aspre de cât
cele din condica actuală, fără să fie necesitate de aceasta, după
gradul de moralitate în care se găseşte naţiunea ; II). Că este
neoomformă cu noul ordin de lucrare adus de 2 M ai; n i) ,
că chiar dacă s’ar admite aşa cum sunt, încă nu ar fi de pro­
mulgat, până mai întâi nu s’ar scoate dintr’ânsele repetitiunile
contradictorii ce are, erorile de stil, inexactităţi de termeni
technici şi dispoziţiunle superflue de care trebue să fie ferită
o lege aşa de importantă şi aşa de serioasă ca acea penală.
„Noi, în virtutea art. 2 şi 24 al legii organice a consiliului
de Stat, vă trimitem aceje proiecte votate de (Cameră), şi vă
invităm a vă ocupa de îndată cu revizuirea (lor), căutând a
le pune pe cât se va putea mai mult (în ar)monie cu noul or­
din de lucrări, cu gradul de (civi)lizaţiune, în care se află
naţiunea şi cu trebuin(ţele) dovedite prin experienţa condicei
penale actuale.
„Vă mai trimit încă în reviziune şi proie(ctul) legei de
organizarea judecătorească care este strâns (le)gată cu legea
penală şi instrucţia ei, pentru a (scoate) dintr’însele tot ce
este de curată procedură, lăsându-le a le regula când veţi ela­
bora condica de pr(oce)dură civilă, pentru a ramplasa institu-
ţiunile judecătorilor de plăşi printr’altă instituţiune care să
răspundă mai bine la ideia de a apropia (jus)tiţia de justi-
.ţiabili, în fine, pentru a se pune în starea de a servi deplin a-
plieaţiunii con(dicii) penale cu instrucţia ei, aşa precum va
' eşi din revizuirea ce veţi face.
Dat în Bucureşti la 11 Iulie anul 186U
No. 808: (ss) ALEXANDRU IOAN.
Ministru secretar de Stat la
Departamentul Justiţiei
(ss) P. Orbescu.1)

D ’Arch. Stat, Bucureşti, Dosar. Consil. de Stat 96 din 11 Iulie 1864. Cele
cuprinse în paranteză şi topul gol nu se pot citi, fiind lipită pagina cu altă
pagină. • . ■■i :■ ,
— 220 —

218 — In Comitetul legislativ, (1) căruia s’a trimis de Consiliul


de Stat, proectul de codice penal a fost discutat în 4 şedinţe :
22 Aug., una fără dată în procesul verbal, 27 Aug. şi 29 Au­
gust 1864. încât despre procesele verbale ale codicelui de pro­
cedură penală, ele nu sunt datate, şi nici chiar nu se spune
dacă sunt ale Consiliului de Stat or ale Comitetului legislativ.
După hârtia însă pe care sunt scrise şi după adresa din 30
Oct. 1864, se vede că ele sunt ale Consiliului de Stat, şi în
«cest caz codicele de procedură penală pare că nu s’a dis­
cutat în Comitetul legislativ. Desbaterile în acest Comitet şi în
Consiliul de Stat, simt în general, foarte superficiale, şi au
ea bază proectul votat de Adunarea deputaţilor.
219 — In raportul său către Consiliul de Stat, primit de acesta
la 23 Sept. 1864, Comitetul legislativ spune, între altele, că :
„închisoarea oorecţională s’a redus de la 4 ani la 2 ani,
fiindcă nu s’a văzut nici o trebuinţă de a urca durata acestei
pedepse, mai sus de cât a fost şi până acum în codul penal al
ţărei Româneşti“ (2).
Relativ la martorii şi medicii dintr’un duel, raportul Co­
mitetului legislativ spune :
„Asemenea Comitetul nu a putut găsi nici un motiv pen­
tru a pedepsi pe martorii, precum şi pe medicii şi chirurgii
care au asistat la un duel, fiindcă prezenţa acestor persoane
sânt o garanţie pentru observarea regulelor prescrise de duel,
fără care duelul devine un omor ordinar, şi de aceia s’a supri­
mat art. 281 din proiect“ (3).
Şi la finele raportului:
„In cât priveşte celelalte pedepse, când s’a făcut vre-o
modificare, s’a făcut mai totdeauna în favoarea condamnatu­
lui, uşurându-se penalitatea din aceia ce era pusă în proiect,
fără însă ca sentimentul de umanitate să predomine vre-o1

1) Compus din Al. Cretescu, preşedinte, O. Vernescu şi D. Strat, mem­


bri. S’au format 2 comisiuni: C. Bosianu şi D. Strat pentru revizuirea Codi*
celui penal şi Al. Cretescu şi G. Vernescu pentru procedura penală. Rapor­
tor pentru Cod. penal a fost I. Strat, pentru proc. pen. Al. Cretescu. Vezi Lu­
crări preparatoare, publicat de Al. Cretescu sub titlul Comentar al codicilor
în România. Codice penale. Bucureşti 1866, p. 23.
2) Arch. Stat. Bucureşti. Dosarul Cons. de Stat 96 din 11 Iulie 1864,
p. 253 verso şi pag. 27, conir. cu 46 public. Cretescu.
3) Ibidem, p. 262 şi pag. 40 publ. Cretescu.
— 221 —

dată asupra echităţii şi dreptei proporţiuni în aplicarea pe­


depselor de care trebue să caute a se apropia pe cât se poate
mai mult o bună justiţie penală“.
Vice Preşedinte, (ss) C. Bosianu *)
R a p o r t o r , (ss) I. Strat

220 — Consiliul de Stat, compus din C. Bosianu, vice-preşedinte,


I. Voinescu, 6. Yernescu (2), Al. Creţiescu, Gr. Bengescu II,
G. Apostoleanu, D. Bolintineanu şi I. Strat (3), membrii; şi
Al. Vericeanu, secretar-general, discută proectul de codice pe
nai în 4 şedinţe, în zilele de 23, 24, 25 şi 26 Sept. 1S64. Ulti­
mele procese-verbale de şedinţă lipsesc (4), or poate nu s’au
discutat ultimele articole din codicele penal de către Consiliul
de Stat.
Proectul astfel elaborat e trimis de consiliul de Stat cu a-
dresa din 5 Oct. 1864, către Preşidinţia Consiliului de miniştri.
221 - Relativ la codicele de procedură penală, despre care B.
Boerescu, în raportul său către Adunarea deputaţilor, zisese :
„Procedura unei codice e partea ei cea mai interesantă, în
sensul acesta, că dacă o lege, or cât de bună ar fi, nu va lua
bune măsuri ca să se aplice exact, îşi perde toată eficacita­
tea“ (5), ea a suferit aceleaşi vicisitudini şi a urmat soarta
codicelui. Proectul votat de Cameră avea 532 articole ; el a
fost trimis Consiliului de Stat: de acesta Comitetului legisla­
tiv, dela care s’a întors, poate nediscutat, la Consiliul de Stat
(6). Consiliul de Stat după ce a discutat proectul, l’a trimis
Preşidinţiei Consiliului de miniştri, în ziua de 30 Oct. 1864.
1) Ibidem, p . 2 6 5 ş i p . 4 4 p u b lic . C r e te s c u .
2 ) In l u c r ă r i p r e p a r a t o a r e p u b l. d e C r e ţi e s c u , i s e z ic e I. G . V e r n e s c u .
3) Trebue a adaoga pe P. Poenaru şi Al. Papadopo 1-Calimach, vezi
publ. Creţiescu, p. 165 şi 168.
4) După lucrări preparatoare de Creţiescu, şedinţa din 26 Sept. e ul­
tima şedinţă; art. 368 c. pen. e ultimul revizuit.
5) Raport. : Desbaterile Mon. Ofic., 1864, p. 1278.
6) Dosarul Archivelor Statului e inform în ce priveşte Procedura pe­
nală. In schimb, din publicaţia Lucrări preparatoare de Al. Cretescu, rapor­
torul Comitetului legislativ, se vede că proectul de proc. pen. s’a discutat
în comitetul legist (op. cit., p. 91—154) şi foarte sumar în consiliul de Stat.
Cretescu, deşi arată că discuţia s’a început la 28 Sept. 1864 şi ultima şedinţă
e din 2 Oct. 1864, nu arată însă împărţirea modificărilor pe şedinţe, şi toate
modificările se reduc la 4 pagine !
222 -

222 — Spre a face o comparare între codicele penal votat de


Camera deputaţilor în 14 Martie 1864 şi acel care s’a promul-
' gat în urmă de Domnitorul Alexandru loan în puterea Statu­
tului din 2 Mai 1864, vom spune că acel promulgat de Domni­
tor este mai blând decât cel votat de Camera deputaţilor. Aşa,
de exemplu, furtul simplu era pedepsit de art. 338 eu o lună
până la patru ani de închisoare corecţie!.ală. cee ice era o în­
dulcire faţă cu codicele penal francez care prescria în art. 401
pedeapsa de 1—5 ani, şi cod. pen. prusian (§ 216, corn. cu
14) 1 lună până la 5 ani închis, corecţională. Codicele pena!
promulgat de Domnitor reduce pedeapsa dela 6 zile la 2 ani.
Furtul calificat din art. 339 era pedepsit de proiectul votat de
Adunare cu 3 luni până la 4 ani închisoare corecţională; la
Francezi pedeapsa este uneori recluziunea, iar alte ori închi­
soarea corecţională dela 2—5 ani, la Prusieni Ş 217, dela 3 luni
la 5 an i; în codicele penal promulgat de Domnitor pedeapsa
era redusă dela 3 luni îa 2 ani de închisoare corecţională.
223 - Este inutil să mai facem alte oomparaţiuni. Din aceste
exemple şi din actele reproduse rezultă că, acei care condu­
ceau destinele ţării în 1864, cu toată netăgăduita lor iubire
de patrie şi cu toate marile servicii pe care le-au adus nea-
jnului românesc, erau lipsiţi de cele mai elementare noţiuni de
ştiinţă socială.
Pentru ei, în materie de legislaţiune penală, problema era.
foarte simplă : cea mai bună este legea cea mai blândă, şi mi­
siunea unui legiuitor ar fi să micşoreze în continuu pedep­
sele . . . Deaceea legiuitorii din 1864 făceau o cursă de între­
cere în îndulcirea pedepselor. Domnitorul Cuza şi guvernul
său, nu voiau să se lase mai pe jos decât Adunarea deputaţi­
lor în această operă de distrugere socială, ale cărei efecte de-
zastroase, astăzi le putem judeca în toată întregimea, graţie
statisticei penale.
Când un proect al cărui raportor era B. Boerescu, uu
ultrabecarian convins, este găsit prea aspru, natural că nu
mai puteam avea un codice penal raţional, ci o aberaţiune
legislativă, menită să facă să dispară moravurile dulci de
care vorbea raportorul către Adunarea legiuitoare, şi gradul
de moralitate pe care’l lăuda cu mândrie Alexandru Cuza în
adresa lui din 11 Iulie 1864 către Consiliul de Stat.
— 223 -

224 — O singură circumstanţă atenuantă se poate invoca în fa­


voarea redactorilor codicelui nostru penal din 1864, şi ailume
acea consideratiune pe care, în Itália, o avea în vedere depu­
tatul Savelli vorbind despre codicele penal italian din 1889 :
„Să nu vă duceţi cu gândul la ideea unei perfecţiuni imposibil
de ajuns ; să nu vă retină părerea diferită pe care unii o au
asupra cutărui sau cutărui punct. Fiecare din dv. va fi vesd
de a fi sacrificat simtimântul individual maréi opere de uni­
ficare şi concordie, şi toţi, cu aplicarea codicelui unic, veti fi
adaos un nou titlu la recunoştinţa tării“ (1).
Aceasta e singura explicatiune, dacă nu singura scuză a
operii mult grăbite şi mai mult greşite din 1864.
225 — Acest codice penal, promulgat în virtutea Statutului din
2 Mai, s’a pus în vigoare la 6 luni dela data lui cum spune
art. 400 cod. pen. Prin o deciziune din 1 Iunie 1866, Curtea de
casaţiune a decis că data punerii în vigoare a codicelui este
22 A p r i l i e 1865 , căci cele 6 luni trebuesc socotite din ziua pro­
mulgării, iar nu dela data publicării în Monitorul Oficial (2),
226 — Codicele nostru penal din 1864, a suferit o modificare în­
semnată prin legea din 17 Februarie 1874, al cărei scop a fost
corectionalizarea mai multor crime, îndreptarea câtorva texte,
ridicarea minimului şi maximului închisorii şi amendei co-
recţionale, şi alte modficări mai mici, de care vom vorbi
mai târziu.
Comisiunea de modificare a codicelui penal a fost numită
în Septembrie 1871 de O. Costa-Foru, Ministrul Justiţiei şi
era compusă în mare parte din magistraţi : D. Yioreanu, pro­
curor general la In. Curte de Casaţie, Grig. Păucescu, procu­
ror la aceeaşi In. Curte, St. Iorgulescu, secretar gen. al Min.
Justiţiei, Grig. Triandafil, prim-preşedinte, P. Borş, procuror
general, I. Kalinderu şi Scarlat Ferechyde, consilieri, toţi
dela Curtea de apel Bucureşti, I. Lahovari şi I. Câmpineanu,
avocaţi. Unii din membrii comisiunei, cei din parchet, au cerut
corectionalizarea unor crime spre a evita achitările dela ju­
raţi ; iar Grig. Triandafil a cerut eontraventionalizarea unor
delicte, spre a nu se încărca Curţile cu afaceri până la 10 lei

1) Benevple: T e n t a t i v o N o . 166, fin e .


2) C a s . S e c t. V a c . 207, d in 1 Iu lie , 1866, B . p. 3 9 2 .
— 224 —

amendă (1). Ministrul Al. Lahovari, arăta în 1874, prin o cir­


culară, că s’au corecţionalizat 18 crime (2).
B. Missir aprobă corectionalizarea din 1873, însă, ca şi
comisiunea, nu admitea corectionalizarea pentru falşuri şi
nici pentru furturile cu efracţiune, căci altfel juriul aproape
s’ar reduce a judeca 4 sau 5 procese pe ân(3), ceeace desigur
că nu era un argument serios, cum s’a probat în urmă.
! Grig. Păucescu aprobă de asemenea corectionalizarea, în­
să critică micşorarea competinţe'i juraţilor, căci s’a exagerat
principiul bun al corectionali zării, — dela 4 cazuri a ajuns la
18 (4). C. Bosianu însă a combătut-o cu multă energie, pe mo­
tiv că se atinge institutiunea juraţilor fără care nu poate exi­
sta garanţia nici unui drept constituţional (5).
227 — Modificarea din 1874, se vede că n’a fost inspirată de
principiul îndulcirei pedepselor, ci din cauza achitărilor dela
Curţile cu juraţi. Un anonim, care pare că avea un caracter
oficial, poate chiar Al. Lahovary, justificând corectionalizarea
ce se propunea, arată că în 5 sesiuni, dela 1 Sept. 1869 la 15
Dec. 1870, Curţile cu juraţi din circumscriptiunea Curţii de
apel Bucureşti, au achitat 6 bancrutari din cei 6 daţi în jude­
cată, 20 din cei 20 daţi în judecată pentru sustragere de bani
publici, 12 din 24 falşificatori în scrisuri publice, 7 din7 per­
ceptori de contribuliuni ilegale, etc. Ma arată anonimul că era
firesc a se sui închisoarea corectională dela 2 ani la 5 şi a
recluziunii dela 3 la 5 ani, de oarece crimele rămase sunt gra­
ve, iar unele din delictele care erau crime, nu pot fi pedepsite
numai ou 2 ani de închisoare corectională (6).
In notă, Gr. Păucescu observă că ideile din acest articol
sunt, din nenorocire, prea adevărate, dar cauza răului ar fi
„în ameţeala produsă de atâtea legi nerumegate bine şi necu-
cunoscute bine, care se schimbă pe fiecare an“. Asemenea re­
gretă schimbarea şi lipsa de supraveghere serioasă, precum şi
defectuozitatea instrucfiunei (7).
1) Gr. Păucescu, „ D re p tu l“ , N o. 17.
2 ) „ D r e p t u l “ , 1874, N o . 17.
3 ) „ D r e p t u l “ , 1873, N o . 3.
4 ) „ D r e p t u l “ , 1873, N o . 11 şi 1874, N o . 17 ş i 18.
5 ) „ D r e p t u l “ 1874, N o . 29. D i s c u r s în P a r l a m e n t
6) „Dreptul“, 1872, No. 2.
7 ) „ D r e p t u l “ , 1872, N o . 2.
— 225 —

Este de asemenea important, relativ la legea din 1874,


raportul lui Al Laliovary. Aci se spune clar, că din cauza eo-
recţionalizării s’a ridicat maximul închisorii eorecţionale la 5
ani, însă numai pentru crimele oorecţionalizate. Raportai a-
daogă apoi, că maximul închisorii poliţieneşti s’a suit dela 5
la 15 zile, pentru delictele prevăzute de art. 238 şi unele con-
travenţiuni mai grave (1).
228 — Rupă legea din 17 Febr. 1874, au mai intervenit oareeari
legi modificatoare ale codicelui penal, de mai puţină impor­
tanţă, în general în scopul eorecţionalizării. Legea din 21
Febr. 1882 a adăogat un alin. la art. 140 c. p. ; legea din 28
Mai 1893 a modificat art. 123—126 c. pen., corecţionalizând
falşurile ; legea din 15 Febr. 1894 a introdus mai multe îm­
bunătăţiri în art. 3, 4 şi 5 e. p., şi legea din 4 Mai 1895 a
schimbat şease articole: 112, 117, 200, 262, 310 şi 334 c. p. (2).
229 — Codicele nostru penal e inspirat mai cu seamă de două le­
giuiri : 1) Codicele penal francez din 1810 cu toate modifică­
rile sale anterioare anului 1863, şi 2) Codicele penal prusian
din 1851, care a servit mai târziu de bază actualului codice
penal al Imperiului german.
230 — Cu toate modificările la noi aduse codicelor penal şi de
procedură penală, se găsesc încă jurişti cari, aspirând după o
perfecţionare imposibil de realizat, au criticat adesea aceste
codice şi au cerut totala lor revizuire.
Aceasta s’a cerut, mai ales pentru procedura penală, între
alţii, de St. Stătescu (3) şi P. Grădişteanu (4). In consecinţă,
s’a propus de Grădişteanu în şedinţa Senatului din 18 Ian.
1889, un anteproiect de revizuire al Codicelui de procedură
penală, iar în Noembvrie 1894, Ministrul de justiţie a însăr­
cinat o comisiune compusă din Sim. Populeanu, consilier la
înalta Curte de casaţie, Se. Popescu, consilier la Curtea do
apel, şi St. Stătescu, proc. gen. la Curtea de apel, ca să pro-
1) , „ D r e p t u l “ , 1872, N o . 23.
2) C o n f. C o m u n ic a r e a n o a s tră în D ie S tra fg e s e tz g e b u n g der G egen­
1899, T .
w a r t . B e r lin II, p. 498.
3) St. Stătescu: D r e p t u l a n . X X V , N o . 30 (1896) ş i X X V I (1 8 9 7 ), N o . 6.
P e n t r u d r e p tu l p e n a l v e z i Al. Oprescu, R e v . ju d . N o . 1 d in 5 S e p t e m b r i e
1905 şi N r . 9 d in 1906.
4) P. Grădişteanu : O r e f o r m ă u r g e n t ă în C o d u l d e p r o c e d u r ă p e n a lă
B u c u r e ş ti 1889, p a g in a 58.

I. Tanoviceanu, voi. I. 15
226 —

pună revizuirea acelor texte, a căror modificare va fi socotită


necesară. Lucrarea, de şi terminată n’a mai fost cerută de
Ministerul de justiţie (1).
In 1900, ca Procuror la înalta Curte de casaţie, St. Stă-
tescu cerea din nou revizuirea procedurii penale, arătând câ­
teva articole care ar trebui revizuite (2). Cu o dulce ironie, C.
Schina, Primul Preşedinte al Curţii de casatiune, căuta să
modereze avântul reformator al tânărului Procuror, arătând
că Procedura noastră penală nu este atât de rea şi, citind cu­
vintele lui F. Helie : „Mărturisesc că, în ce priveşte legile cele
serioase — zicea înaltul magistrat — eu am în privinţa lor
aceleaşi idei ca şi cele ce hrănesc în amicie; îmi iubesc prie­
tenii cu defectele lor, căci cred că cel ce caută prieteni fără
defecte, moare fără a cunoaşte amicia“ (3). De altmintrelea
dorinţa exprimată de St. Stătescu era în conformitate cu vo­
inţa Ministrului de justiţie (C. Gr. Disescu) de modificare a
Procedurei penale, relativ la care Ministrul propunea o mul­
ţime de reforme foarte raţionale (4).
231 — In Codicele penal nu se cuprind însă toate legile române
care institue pedepse, şi chiar unele foarte mari. Astfel în a-
fară de Cod. penal găsim dispozitiuni penale în legea telegra-
fo-postală, în legea vămilor, codicele silvic, legea electorală,
legea monopolului tutunurilor, a drumurilor de fer, a măsuri­
lor şi greutăţi, etc.
S’a propus unificarea într’un codice penal al tutulor le
gilor speciale, arătându-se că lucrarea ar fi grea, nu însă im-
posbilă (5). Greutatea provine din aceea că aceste legi sunt
numeroase şi cu mult mai variabile decât legile care se găsesc
în codicele penal. Totuşi utilitatea este atât de mare, în cât.

1) Stătescu : L o c . c it., p . 252.


2) D isc u rs d e d e s c h i d e r e l a In . C u r t e d e C a s a ti u n e , B u le tin , 1900,
p . 9 6 5 ş i u r m . ş i D r e p tu l, a n . X X IX , N o . 30, p . 261 şi u nrn., C u r i e r u l J u d i c ia r ,
a n . IX (1 9 0 0 ) N o . 56.
3) Ibidem.
4 ) V e z i c i r c u l a r a 10408 d in 28 I u n ie 1900 a M in is te r u lu i J u s t i ţ i e i a d r e ­
s a tă c ă tre p ro c u ro rii g e n e ra li a l C u rţilo r de a p e l, p u b l ic a tă în C u rie ru l
j u d ic i a r , 1900 ( a n . I X ) , N o . 51. V e z i ş i S t . S c r i b a n : C u r i e r u l j u d i c i a r . 1904,
N o . 2 , c a r e p r o p u n e m a i m u lte m o d if i c ă r i î n C o d . p e n a l.
5) H. Eloy: D e la c o d if i c a t io n d e s lo is c r im in e lle s c o n c e r n a n t le s m a ­
t i è r e s n o n r é g lé e s p a r le c o d e p é n a l. P a r i s , 1865.
227 —

mai curând or mai târziu, va trebui să se introducă această


reformă în labirintul legilor, penale, care graţie codificării,
vor căpăta uniformitate şi vor fi mai lesne de cunoscut. Şi
aceasta cu atât mai mult cu cât unele din aceste legi institue
. pedepse foarte mari (1).
Vom mai observa că, după art. 6 C. pen. dispoziţiunile a-
cestui codice formează dreptul comun şi pentru militari, afară
de cazurile când cod. penal militar dispune contrariul.

S E C Ţ I U N E A III

Dreptul Penal în Transilvania, Basarabia şi Bucovina

232 — Aceste două din urmă provincii româneşti au avut, bine


înţeles, până la 1812 şi 1775 legile penale ale Moldovei. Tran­
silvania şi Bucovina, la sfârşitul veacului al 18-lea, au avut
un codice penal şi un codice de procedură penală comune im­
periului austriac, care au fost traduse în limba română sub
titlul „Obşteneasca pravilă asupra greşelelor şi pedepselor“
(2), şi Obşteneasca giudecătoreaseă rânduială la criminali“ (3)
Amândouă acestea s’au tipărit în Lemberg (Liov) în anul
1789 şi formează primele codice penal şi de procedură pe­
nală în limba română şi aplicabile şi la Români.
232 a — Până la unirea Bucovinei şi Transilvaniei cu România
(în Noembrie resp. Decembrie 1918, în Bucovina era în vi­
goare legislaţiunea penală austriacă, iar în Transilvania cea
ungară- Codul penal austriac din 27 Mai 1852, F. 1. i. No.
117 a rămas a fi în vigoare în Bucovina până la realizarea
unificărei legislaţiunii penale a României întregite, singurile
modificări aduse prin Decretul-Lege din 16 Iunie 1919 (Mon.
Ofic. No. 49) fiind numai acela prin care s’a desfiinţat pe­
deapsa cu moarte şi s’au mărit unele cifre relative la fixarea
daunelor cauzate prin infracţiune, decizive pentru calificarea
şi pedepsirea faptului.
In ce priveşte Basarabia, ea a păstrat la început legislaţi-

1) L e g e a te l. p o s t . m o a r t e a ; l e g e a v a m a l ă a r t . 30 al. 5 m a x im u m în ­
c h is o r ii c o r e c f io n a le ş i a lin . c . m u n c ă s i l n ic ă p e t i m p m ă r g in it.
2 ) A llg e m e in e G e s e t z e ü b e r V e r b r e c h e n u n d S t r a f e n .
3) A llg e m e in e C r im in a l G e r i c h t s o r d n u n g .
— 228

unea sa penală, iar mai târziu a fost supusă legislaţiunii pe­


nale a imperiului rusesc şi anume codului penal rusesc din
22 Martie 1903. După unirea cu România, în 9 Aprilie 1918,
a fost introdus în Basarabia, prin Decret-Lege din 2 Mai 1919
(Mon. Ofic. No. 15 din 1919) codul penal român, care a intrat
în vigoare delà 1 Iulie 1919.

S E C Ţ I U N E A IV

Legislaţiunile penale streine ')

233 — Studiul legislaliunilor streine e important, căci dreptul


comparat inspiră îmbunătăţiri în legislatiunea naţională.
Din când în când ne vom referi la legislaţiunile penale
streine ; de aceia credem că e bine să amintim pe cele mai
importante dintre ele
1. L e g is la ţiu n e a p e n a lă e n g le z ă este necodificată şi în
parte consuetudinală.
In 1877, un distins penalist englez, sir James Stephen a
publicat sub titlul „Digestele legilor penale“, o lucrare însem­
nată asupra dreptului penal englez, şi a arătat posibilitatea
de a-1 codifica (2). El a fost criticat de un alt juri stconsult,
Lewis, care a publicat o schiţă de codice. In 1879 o comisiune
a prezentat un proect de codice penal şi de procedură penală
(3). Guvernul englez părea dispus să intre în această cale,
dar până acum n’a făcut nimic.
1 \ Dreptul penal englez este alcătuit din norme ce aparţin
dreptului cutumiar, c o m m a n la w , dreptului statuar, s ta tu te
la w ş i jurisprudentei, ca se la w.
O serie de legi, intitulate s ta tu te sau a c te reglementează
astăzi aproape întreaga materie de drept şi procedură penală.
Cu privire la dreptul penal englez a se vedea : E G la sso n ,
Histoire du droit et des institutions de IAngleterre ; A s c h r o tt, 123

1) P e n t r u s tu d iu l c o m p a r a t a l le g i s l a ţi u n i lo r s t r ă i n e a s e v e d e a i m p o r ­
ta n ta p u b lic a ţiu n e a U n iu n e i i n t e r n a t i o n a l e d e d r e p t p e n a l i n ti t u la t ă : La
législation pénale comparée. B e r lin , 1894, ş i T . II, c a r e n ’a a p ăru t decât
în lim b a g e r m a n ă : „ D ie S t r a f g e s e t z g e b u n g d e r G e g e n w a r t “ . B e r lin , 1899.
2) J. F. Stephen A r ü g e s t o f th e c r im in a l la w , 1894, 5 -a e d .
3 ) R e v u e d e dr._ i n t e r n a t i o n a l a u X V II, 1885, p. 241— 277 şi 471— 486.
— 229 —

Strafensystem und Gefângniswesen in England ; S e y m o u r


F .I1 ., Principii di dritto penale inglese.
Tratatele engleze : R o u s s e l, A treatise on crimes and
misdemeanos, ed. 6, 1896 ; H a r r is , Principles of the criminal
law, ed. 7., 1896 ; C . K e n n y , Outlines of criminal law, 1902 (a
se vedea şi traducerea franceză : Esquisse de droit crini inel
anglais) ; W a h s b u r n , A Manuel of criminal law.
Legislaţiunea engleză penală a inspirat legile penale a-
merieane; totuşi în America legislaţiunea e oodificată. Codi­
cele penal al Stătu lui-New-York din 1881, este unul din cele
mai bune.
1 2. Un proiect de cod penal federal a fost elaborat în 1901.
Tratate americane : B is h o p , Commentaires on criminal
law, ed. 8, 1892 ; W h a r to n , A treatise on criminal law, ed. 10,
1896 ; C la in , Criminal Law, 1917;
1 3. In America de Sud mai toate republicele au procedat
la alcătuirea unor noui codice penale. Astfel în Argentina pro­
iectul de codice penal a fost elaborat încă din 1917 ; deaseme-
nea în Peru profesorul Maurtua din Lima în urma însărci-
nării ce i s’a dat a alcătuit în 1918 un proiect de cod penal.
2. S p a n ia ş i P o r tu g a lia . Legislaţiunea penală a acestor
ţări e inspirată de codicele penal, francez. Portugalia a revă­
zut codicele său penal în 1884. Cod. pen. Spaniol e din 1870
Iunie 17 (1).
2 l. Codul spaniol intrat în vigoare la 1870 a fost complec­
tat cu instituţiunile moderne a condemnaţiunei condiţionale în
1908 a eliberării condiţionale în 1914 şi a tribunalelor de copii
în 1918.
O serie de proiecte în vederea unui nou cod penal au fost
.elaborate, în 1902 proectul B ern a lc lo d e Q u iro s, în 1905 proee-
tul S a lilla s , în 1 9 1 2 un proeet datorit unei ©omisiuni, în 1918
proectul prof. L u i s J im e n e s d e A s u a şi în fine în 1921 proectul
P in e s care a şi fost supus discuţiunei parlamentului. Acest
ultim proeet- inspirat de prof. Q . S a ld a n a , e în realitate o
simplă revizuire.
T r a ta te le s p a n io le : S ilv e lla , El derecho penal, 1879 ;
V ia d a y V ila s c c a , Codigo penal, 1891 ]B u e d a , Elementos de
derecho penal, 1889 ;
1) T r a d . în B u l t U n iu n e i I n t r . d e d r . p e n a l, N o . 2 6 ; V e zi m a i s u s n o ta 1.
— 230

3. B e lg ia de asemenea a avut de călăuză (codicele penal


francez. Ea a revăzut codicele său penal în 1867.
3 12O serie de legi complimentare au pus în acord codul
belgian eu cerinţele modeme ale represiunei, ex.: legea din
1888 asupra condemnaţiunei condiţionale, legea din 1912 asu­
pra tribunalelor de copii, etc.
T r a ta te b e lg ie n e : N y p e l s , Code pénal belge interprété-
1867—84. ; J . J . H a u s , Principes généraux du droit pénal, ed.
3,1879 ; T h i r y , Cours de droit criminel, ed. 2,1899 ; A d P r in s ,.
Science pénale et droit positif, 1899 ; A d . B r a a s , Cours élé­
mentaire de droit pénal, 1923.
4. O la n d a a promulgat, după 10 ani de lucrări pregăti­
toare, un codice penal, la 3 Martie 1881, pus în vigoare în 1
Sept. 1886, care, după E. Garraud, oferea poate expresiunea
cea mai înaintată a dreptului penal (5). Acest codice, primul
de pe continent (exclusă Anglia), a suprimat tradiţionala, dar
neraţionala distincţiune între crime şi delicte, recunoscând
numai două specii de infracţiuni : delicte şi contravenţiuni.
In acest codice s’a suprimat pedeapsa cu moarte, minimum
pedepselor, şi, prin cale de consecinţă, circumstanţele a-
tenuante.
4 V T r a t e o la n d e z e : J . S c h m id t, Geschiedenis van bat
Wetboch von Strafrecht 1881—89 ; v a n H a m e i, Enleidung tot
de Studie van het Nederlandsche Strafrecht, 1889, ed. 2,1907.
5. I t a l ia a promulgat în 30 Iunie 1889 un codice penal,
oare a intrat în vigoare la 1 Ianuarie 1890. Acest codice, lucrat
în timp de 15 ani, e inspirat de codicele olandez şi de marele
sale reforme. Insă, departe de a fi un pas înainte, acest codice,
superior în amănunte oodicelui penal olandez, este după noi
inferior în ceiaee priveşte principiile. El menţine minimum
pedepselor şi circumstanţelor atenuante, şi introduce în locul
pedepsei cu moarte, e r g a s to lo , o închisoare barbară, căreia în­
suşi E. Perri îi preferă pedeapsa cu moarte, deşi de altmin
trelea dânsul e adversarul pedepsei capitale (1). Codicele
proc. penal e cel nou, din 27 Febr. 1913, a intrat în vigoare la
1 Ianuarie 1914. (2).

1) V e z i a s u p r a lu i: L . P a o l i, L e d o d e p é n a l d ’I ta lie , P a r i s , 1892.
2 ) T r a d . g e r m . în B u le t. U n ium ei in te r n , d e . d r . p e n , v o l. X X , B e r li n , 1 9 1 3 .
— 231 —

5 *. In 1919 s’a instituit din inţiativa Ministerului M o r ta r a


o comisiune sub preşidenţia prof. E n r ic o F e r r i pentru elabo­
rarea unui proiect de cod penal. Cartea I a fost publicată în
1921, se lucrează la partea specială (a).
T r a t a t e ita lie n e : Cităm din cele mai principale, fiindcă
numărul tratatelor, manualelor şi monografiilor de drept penal
sunt aşa de numeroase în Italia că nu ar ajunge pagini întregi
pentru a le enunţa numai, aceasta fără a mai vorbi de intere­
santele studii răspândite prin periodicele şi ele foarte nume­
roase.
B . A lim e'n a, I limiti e modificatori dell’imputabilita,
1894-99; id e m Diritto Penale, 1910-11; A . B u c c e lla ti, Institu-
zione di diritto e proc. pen. 1884; F r . C a r r a r a , Programma del
corso di diritto criminale; id e m Gpusculi di diritto criminale;
C . C iv o li, Trattato di diritto penale, 1912; I m p a llo m e n i, Insti-
tuzioni di. diritto penale (operă postumă publicată de prof. V .
L a n z a ) 1908; L . L u c c h in i, Codice penale italiano, 1904; L .
M a jn o , II codice penale italiano, ed. 3.1911: V . M a n z in i. Trat­
tato di diritto penale italiano, (9 volume), ed. 2.1921; E . P e s s i-
n a , Manuale del dir. pen. it. ed. 3, 1906; id e m , Opusculi di dir.
pen.; id e m , Enciclopedia di diritto penale (14 volume în cola­
borare cu cei mai de seamă penalişti italieni); F . P u g lia , Ma­
nuale di dir. pen.; P. T u o z z i, Corso di dir. pen.; P o z z o lin i,
Instituzioni di dir. pen., 1921.
6. I n G e rm a n ia mult timp a fost în vigoare Ordonanţa
lui Carol Y, din 1532, numită Carolina. In 1852, Vatel, tra­
ducătorul oodicelui penal bavarez din 1813, spunea, în intro­
ducere, că această ordonanţă e încă în vigoare în cea mai
mare parte a Statelor germane (1). Astăzi Germania, după ce
mult timp a avut o mare diversitate de legi penale, a ajuns
la unitate prin codicele penal din 1 Ianuarie 1872, inspirat din
codicele penal prusian din 1851.
6 \ In Germania se lucrează de mai bine de 30 de ani la

a ) V e z i p r o i e c tu l în R e v i s t a „ L a S c u o l a P o s i t i v a , 1921, N o . 1— 2 ; t r a d u ­
c e r e r o m â n ă î n s o ţ i t ă d e a n a l i z a p r o i e c tu l d e V . D o n g o r o z : „ R e to n m a le g i s -
l a t i u n e i p e n a l e în I t a l i a “ , E d it . R e v is te i P e n i t e n c i a r e , 1921.
1) Gh. Vatel: C o d e p é n a l d u r o y a u m e d e l a B a v iè r e . P a r i s 1852, p . 2
R o s s h i r t a n u m it C a r o l i n a ; D ie W ie g e d e s g e m e in e n d e u ts c h e n S tra fre c h t
{ le a g ă n u l d r e p tu lu i p e n a l c o m u n a l G e r m a n i e i ) .
— 232

elaborarea unui cod penal modern. O serie de ante -proiecte au:


fost redijate. Ultimul ante proiect e acel din 1919 care după
pnof. G r a f z u D o h n a dela Heidelberg oonstitue un fel de pa­
trimoniu spiritual moştenit dela F r a n t z v o n L is z t.
T r a ta te g e r m a n e : Ca şi în Italia, literatura dreptului pe­
nal este mult prea bogată în Germania, unde alături de •nume­
roase opere importante s’au strecurat şi o sumeenie de studii
lipsite de o valoare reală. Cităm din cele cu adevărat impor­
tante : V o n B a r , Handbuch des deutschen Strafrechts, 1882;.
B e lin g , Grundzüge des Strafrechts, ed. 3, 1905; B e r n e r , Lehr­
buch, ed. 18, 1898; B in d in g , Handbuch, 1885; id e m , Die Nor­
men und ihre Übertretung, ed. 2, 1920; id e m , Grundriss, ed.
6, 1902 şi Lehrbuch, 1905; V o n B u r i, Beiträge, 1894; F in g e r ,
Lehrbuch, 1904; F r a n k , Strafgesetzbuch, 1908; H ä ls c lm e r ,.
Das gemeine deutsche Strafrecht, 1881-7 ; K ö h le r , Studien
aus dem. Strati-. 1890; L ilie n th a l, Grundriss,. 1900; F r . v o n
L i s z t , Aufsätze, od. 21, 1921, (vezi şi traducerea franceză
Trăite de droit penal allemand). M e r k e l, Lehrbuch, 1889 ;
M e y e r - A llf e ld . Lehrbuch, ed. 8, 1922 ; M . M a y e r , Der allge­
mein Teil des deut. Strafr., 1915..
6 a. Desvoltarea progresivă a tuturor condiţiunilor de trai
experienţele făcute în practica judecătorească precum şi re­
zultatele studiilor teoretice au dat naştere dorinţei de a se re­
forma codul penal din 1 Ianuarie 1872.
După lucrări îndelungate, cari au început în anul 1902, a-
fost publicat în 1909 un anteproect al codului penal german,,
spre a da putinţa oamenilor de drept, atât cei de doctrină
precum şi cei de practică să-şi facă observaţiunile lor. Pe
baza acestora, s’a întocmit, în anii 1911—1913, un nou ante­
proect, oare însă n’a devenit lege din cauza războiului mon­
dial. In primăvara anului 1918 lucrările reformei codului pe­
nal au fost reluate şi continuate. Rezultatul lor a fost ante-
proectul publicat în 1919. Această lucrare a dat prilej unor
numeroase discuţiuni ştiinţifice şi a îndemnat pe renumiţii
jurisconsulţi, profesorii Kahl, Iilienthal, Liszt şi Goedschmit
să redacteze un contra-anteproect, care constitue, şi o încer­
care de a introduce în mod sistematic în codul penal şi dis-
poziţiunile legilor penale speciale.
7. A u s tr ia , are un codice penal din 27 Maiu 1852, care e*
vorba de a se modifica.
— 233 —

7 a. Acest codice penal se întemeiază pe codul penal din


1803. El este pătruns de un spirit cu adevărat uman, acordă
judecătorulu un drept întins de a micşora pedeapsa în raport
■cu mărimea culpabilităţii şi este caracterizat prin definiţiuni
concise stilizate în mod general, evitând orice cazuistică. Fiind
însă numai în mod insuficient adaptat necesităţilor cari derivă
din organizarea unui Stat constituţional şi din legile sale
fundamentale este explicabil de ce nevoia de a se reforma
legislaţiunea penală a devenit în curând simţită de toţi. în­
cercările de refoi’mă s’au început încă din anul 1861. Un ante­
proiect, redactat de profesorul Lammasch şi de procurorul
gener. Hoegel, a fost publicat în anul 1909 şi a fost supus în
anii 1912 şi 1913 desbaterilor corni siunilor parlamentare, cari
au avut rezultatul, că s’a redactat un anteproect modificat
din anul 1913. Acest anteproect însă până «astăzi n’a devenit
încă lege.
8. U n g a r ia are două codice penale: unul al crimelor şi
delictelor din 1878, şi altul al contravenţiunilor din 1879. Exi­
stă în traducere franceză, germană şi în ultimul timp şi în
traducere română (1).
8 b. Codul penal ungar din 1878 a fost făcut într’un timp
când în Ungaria stăpânea liberalismul în forma sa cea mai
extremă (manchesterism)- libera desvoltare a forţelor indi­
viduale, fără orice ocrotire a celor mai slabi, aplicarea ne­
mărginită a principiului „enrichisser-vous“ domnia asupra
spiritelor. De aci a decurs apărarea energică a a v e r e i .şi o
disproporţie complectă între aprecierea bunurilor ideale şi a
-celor materiale. Dacă un vânător — care desigur aparţinea
clasei dominante a bogaţilor — ucide un liălţaş din nebăgare
de seamă, minimul pedepsei este de o zi închisoare, iar dacă
un servitor fură un lucru neînsemnat (lela stăpânul său : mi­
nimul pedepsei este de şease luni re c lu ziu n e . Creditorii sunt
apăraţi cu cea mai mare energie : bancruta frauduloasă se
pedepseşte cu 5 ani m u n că s iln ic ă , pe când o tr ă v ir e a inten­
ţionată a Unui om (dacă voinţa de a omora nu se poate con­
stata), se pedepseşte numai eu o ani re c lu ziu n e .
Este firesc că în astfel de împrejurări codul să se fi barat
pe deantregnl pe principiile şcolii clasice care, de altfel, este
1) V. Predoviciu, Codul penal ungar.
— 234 —

în deplină armonie cu ideologia liberalismului : „laissez faire,


laissez passer“. Determinarea şi delimitarea exactă a infrac­
ţiunilor, im sistem matematic pentrp stabilirea pedepselor, re­
presiune fără nici o tendinţă vizibilă spre prevenţiunea spe­
cială (în afară de sistemul penitenciar), ideia himerică a li-
scuza legală pentru legitima apărare fără
nici o proporţionalitate, acestea sunt ideile fundamentale ale
codului din 1878, care, din"nef<£№reTT5i ’ practica judecăto­
rească au fost şi mai mult accentuate.
Pe de altă parte, codul a fost creat cu intenţia de a fi
un zălog al structurii dualistice a statului austro-ungar, struc­
tură care sacrificând pe Slavi şi Români, a dat putere abso­
lută nemţilor în Austria şi Maghiarilor în Ungaria. De aci
apărarea brutală a autorităţilor, represiunea severă a agita­
ţiilor, a mimărilor naţionale a neamurilor asuprite. Această
tendinţă politică a fost într’o perfectă armonie cu tendinţele
economice : naţiunile asuprite compunându-se din elementele
cele mai sărace, s*a putut apăra în acelaş timp şi dominaţi-
unea rassei maghiare şi a clasei bogate.
Această stare de lucruri a dăinuit timp de 28 ani : dela
1 Septembrie 1880 (dată la care codul penal a fost pus în
aplicare) pana in anul 1908, când s’a votat prima lege modi­
ficatoare a acestui cod („novela penală“).
Novela nu a izvorât în ce priveşte latura economică, din-
tr’un alt curent decât cel dominant în Cod. Din contră, ea
accentuează şi mai energie apărarea averei, mai ales a averei
mari. Ea agravează pedeapsa furtului, dacă valoarea este
mai mare, aşa încât maximul pedepsei este acelaş ca al pe­
depsei pentru leziunea corporală care a cauzat moartea unui
om sau al crimei pasionale.
Totuşi, etica socială ce stă la baza novelei, este cu totul
alta. Intr’însa sunt câteva dispoziţiuni de ocrotire a populaţiei
sărace şi inculte : înşelăciunea se urmăreşte din oficiu, fetele
sărace sunt apărate prin sancţiuni severe, în contra proxene­
tismului etc. In special însă influenţa şcolilor pozitiviste a
foşt decisivă pentru novela. Ueşi novela nu a adoptaTmcruna
din măsurOe preconizate de pozitivişti, totuşi a aplicat re­
zultatul principal al cercetărilor lor : examinarea individuali­
tăţii infractorului şi a mediului în care trăieşte. Astfel novelă
235 —

a creat un sistem magistral al tratamentului minorilor, care,


din nefericire, numai în părţile mai înaintate a ţării s’a putut
efectua : în părţile de peste Tisa şi în unele regiuni din nor­
dul Ungariei.
In anul 1913 acest sistem a fost perfecţionat prin legea
YII : 1913 (instanţele minorilor). Tot în acest an s’a votat
legea XXI : 1913 pentru represiunea vagabondajului şi a re­
cidivei, iar în anul 1914 capitolul codului privitor la ultraj şi
cel referitor la vătămarea onoarei au fost înlocuite prin legi
noui.
Legile mai recente făcute în cursul războiului mondial,
nu ne interesează : sunt legi ocazionale care nu ţin de dome­
niul dreptului penal propriu zis.
In forma sa actuală, dreptul penal Ungar în vigoare în
Ardeal şi Banat, este compus din elemente foarte eterogene:
I. C o d u l p e n a l (legea V : 1878), din care au rămas în vi­
goare : partea generală, precum şi toate capitolele părţii spe­
ciale cu excepţia celor privitoare la ultraj şi la vătămarea o-
noarei (să nu vorbim de unele capitole şi articole de mică
importanţă care deasemenea au fost modificate).
II. N o v e la p e n a lă (legea X X X V I: 1908) care a introdus
suspendarea pedepselor şi tratamentul minorilor.
Bazele principiare ale acestor două coduri sunt diametral
•opuse.
C o d u l se întemeiază pe doctrina şooalei clasice; el este
«obiectivist şi cu foarte puţine excepţii în stabilirea responsa­
bilităţii infractorului ţine seamă de consecinţele faptului în­
criminat.
N o v e la se întemeiază pe doctrinele moderne ; ea este subi­
ectivistă şi stabileşte răspunderea infractorului în raport cu
culpabilitatea sa subiectivă.
III. L e g ile în tr e g ito a r e (VII : 1913 despre instanţele mi­
norilor, XXI : 1913 despre vagabondaj, XL: 1914 despre apă­
rarea autorităţilor, XLI : 1914 despre apărarea onoarei) oare
se întemeiază pe un sistem complex şi de diverse şcoli: cla­
sice, semiclasice sau ultramoderne, obiectiviste şi subiecti­
viste.
IV. L e g e a p r e s e i (XIV : 1914), răspunzând unor nece­
sităţi politice şi cam reacţionară.
— 236 —

Y. C o d u l d e c o n tr a v e n ţiu n i (XL : 1879) întemeiat pe


principiile codului penal şi întregit printr’un şir de legi şi
ordonanţe.
L ite r a tu r ă pentru istoricul dreptului penal maghiar :
Manualele lui V u c h e tic h , F a b r ic z y , S z le m e n e c s , P a u le r ,
S c h n ie r e r , K a u t z , W e r n e r , H o r o v itz , F in k e y , F a y e r , A n g y a l,.
V a m b e r y şi P o p (în ordine cronologică).
In limba germană : M a y e r (Das ungarische Strafgesetz-
buch).
Expunerea magistrală a istoricului dreptului penal ma­
ghiar este cuprinsă în Manualul lui L a d is la v F a y e r voi. I,
pag. 42—82.
9. R u s ia avea un cod penal revăzut. în 1866, care conţine;.
2000 articole ; acest codice a fost înlocuit cu altul oare poartă
data de 22 Martie 1903 (1).
9 ‘. Republica sovietică federativă rusă a păşit de la înce­
put la reforma tuturor codurilor anterioare. Noul cod penal
şovietic a intrat în vigoare la 1 Iulie 1922 (a).
10. C o d ic e le p e n a l g r e c e s c este din 19 Maiu 1834 ; el este
inspirat de codicele penal bavarez din 1813.
11. S e r b ia . Codicele penal sârbesc poartă data de 27 Maiu
1861 ; el este luat după codicele penal prusian din 1851.
11 \ Regatul serbo-croat-slavon va fi în curând înzestrat
cu un nou cod penal. Proectul a fost elaborat încă din 1921.
12. B u lg a r ia are un codice penal datorat d-lui C. Stoilow,
care, ca Ministru de justiţie în 1888 a elaborat un proiect con-
ducându-se după codicele penal unguresc, olandez, proiectul
de codice penal resesc şi alte codice. Spre acest scop a lucrat
o comisiune de 12 persoane sub preşedinţia d-lui Stoilow.
Acest codice a intrat în vigoare în 13 Maiu 1896. El respinge
diviziunea tripartită a infracţiunilor, şi menţine pedeapsa cu
moarte în 5 cazuri. Proiectul guvernului nu prevedea decât1

1) V e z i t r a d u c e r e a f r . d e E b e r lin , s u b T i t l . : C o d e p é n a l r u s s e , p r é ia o e
p a r G a r ç o n . P a r i s , P é d o n e 1906. U n s t u d i u c r i t i c în G e ric h ts a ia l, v o l. L V II,
f a s c . 1— 5 . S t u t g a r t , 1905, d e p r o i e s . G r e t e n d e r d i n B r e s l a u . T r a d . g e r m . în
B u le t. U n io n i n te m . N o . 24.
a ) V e z i t r a d u c e r a r o m â n ă a a c e s t u i c o d în R e v is ta P e n i t e n c i a r ă , 1923 d e
V. D o n g o ro z .
— 237 —

3 cazuri, Sobrania a adăogat însă încă două (1). Procedura


penală o din 3 April 1897 (2).
12 R e p u b lic a C e h o s lo v a c ă va avea deasemenea în cu­
rând un cod penal propriu, proectul acestui cod sub îngriji­
rea praf. M ir ic k a a fost elaborat în 1921.
12 123. R e p u b lic a P o lo n e z ă guvernată astăzi de 3 legislaţiu-
ni penale diferite e pe cale de a ajunge la unificarea legisla-
ţiunei penale. Partea generală a proiectului de cod penal a
fost terminată în 1922, ea este în mare parte opera prof. R a p -
p a p o r t.
12 :î. Statul F in la n d e z de asemenea e pe punctul de a avea
un cod penal propriu. Proiectul a fost elaborat în 1920 de
prof. A lla n S e r la c h iu s .
13. In Elveţia e vorba să se unifice legislaţiunea penală.
Comisiunea a depus un proiect de codice penal al întregii El­
veţii în 1896, cai’e a fost publicat de Uniunea internaţională
de drept penal, în analele sale.
13 l. R e p u b lic a E lv e ţia n ă nu are un cod penal unic, fiecare
din cantoanele federaţiunei având codul său. Se urmăreşte
însă unificarea pe baza anteproiectului prof. S to o s , oare a
fost revăzut în 1915 şi 1917 şi prezentat în urmă consiliului
legislativ federal. Lucrările preparatorii alcătuesc 9 volume".
13 a. Acest anteproect a fost revizuit de mai multe ori de
o comisiune de experţi. .Rezultatul acestor lucrări este ante­
proiectul din 1908, redactat de către prof. Stoos. Caracterizat
printr’-un stil clar şi concis, proectul cuprinde în 291 articole
întreaga materie a dreptului penal (crime, delicte şi contra-
venţiuni).
Nici acest anteproiect na devenit încă lege.
14. N o r v e g ia . Codicele penal norvegian a. fost promulgat
în 22 Maiu 1902 (3) şi e intrat în vigoare la 1 Ian. 1904, cu
Novela din 4 Apr. 1911.
14 \ S u e d ia are codul penal din 1864 modificat la 1887 şi

1) Vezi amănunte în Pet. Pantzovitz. Rev. de dr. intern., X X X (1898). p.


610 şi urm. — Trad. germ. Zeitschr. Bând XVIII. Tot acolo Proc. peu.
bulg. Zeitschr. XXII, traducere Procedura cu data 3 Aprilie 1897.
2) Trad. germ. în Balet. Uniunei intern, dr. pen., No. 17.
3) Vezi darea de seamă de acest codice în R ev. pénitent., 1903, Iul. —
Oct., p. 1157 şi urm. (27-ème année). Trad fr., Paris 1903, prefaţa de Garçon.
— 238 —

1900. Astăzi se pregăteşte înlocuirea lui pe baza proiectului


alcătuit de pnof. T h y r e n din Lund.
142. D a n e m a r c a îşi are codul penal din 1866, însă se lu­
crează la revizuirea lui pe baza proiectului prof. T o r p s .
15. T u r c ia . Codicele penal turcesc din 1858 e inspirat de
codicele penal francez, însă e mai scurt, 265 articole, şi în
general, are pedepse mai puţin aspre (1). Procedura e din 25
Iunie 1879. (2).
16. J a p o n ia are un codice penal recent din 23 Aprilie
1907, pus în vigoare la 10 Oct. 1910 (6).

împărţirea materiei cursului

234 — Spre a studia un codice, două metode sunt în prezenţă :


1. Una analitică, studiind fiecare articol în parte, şi ex­
punând principiile cu ocaziunea comentării articolelor. Acea­
stă metodă care pare mai firească, a fost întrebuinţată în
Franţa de Boitard, iar la noi de G. Cantili. Astăzi ea este în
general părăsită. Studiul fiecărui articol în parte, e fără în­
doială important, însă mai important e studiul principiilor
care au dictat âfele articole. Când cineva posedă principiile,
este în stare să facă cu uşurinţă analiza textelor. Şcoala, din
cauza timpului mărginit, trebue să se mulţumească cu expu­
nerea principiilor. Acel care le-a aprofundat, va fi totdeauna
în stare să facă la caz de trebuinţă oomentarul amănunţit al
articolelor codicelui.
2. Metoda sintetică este astăzi, în general, admisă de toţi
comentatorii codicelui penal.
După această metodă, se studiază mai întâiu într'o p a r te
g e n e r a lă principiile juridice aplicabile în materie penală, şi
apoi se examinează în a doua parte, care se numeşte p a r te a
s p e c ia lă , regulele particulare ale fiecărei infracţiuni în parte.
împărţirea în partea generală şi partea specială, care a
fost adoptată, între alţii, de marele penalist italian Carrara,123

1) V e z i u n r e z u m a t r e l a t i v la le g is t, t u r c e a s c ă î n R e v . p é n i t e n t i a i r e 1909
(3 3 - è m e a n n é e ) , p . 1703.
2 ) T r a d . în B u le t. U n . in te r n , d r . p e n ., N o . 21.
3) V e z i t r a d u c , lu i în Z e i ts c h r if t. X X V III şi t r . r o m . d e I. B. Geor-
gescu, C r a io v a 1915, c u i n tr o d u c e r e ş i c o m e n t a r .
— 239 —

(1) în celebrul său comçntar : P r o g r a m m a del co rso d i d ir itto


este în realitate chiar împărţirea codicelui penal
c r im in a le ,
făcută de legiuitor. In adevăr, legiuitorul, după ce consacră 6
articole dispoziţiunilor preliminare, împarte codicele penal in
trei părţi : partea întâia e consacrată principiilor generale,
partea a doua crimelor şi delictelor în special, şi partea treia
contravenţiunilor de simplă poliţie.
235 — Partea cea mai importantă a codicelui penal este partea
generală ; de aceea cu drept cuvânt un autor numeşte Cartea
l-a a codicelui penal, piatra unghiulară a întregului codice, şi
adaogă că de perfecţiunea şi soliditatea sa depinde soarta în­
tregului codice (2).
In Universităţile franceze şi belgiane se studiază numai
partea generală ; de aceea cele mai reputate manuale de drept
penal din Franţa şi din Belgia nu cuprind decât explicarea
părţii întâia a codicelui penal ; iar partea specială este tratată
numai în comentarele mai întinse, numite tratate. Manualele
germane, de exemplu acela al lui Berner şi al lui Liszt, din
contră, cuprind atât partea generală, cât şi partea specială a
codicelui penal.
La curs, din cauza timpului, noi ne mărginim, ca şi pro­
fesorii din Franţa şi Belgia, să explicăm numai principiile
generale ale părţii întâia a codicelui penal. Prezentul manual
fiind destinat cu preferinţă şcoalei, va cuprinde aceleaşi ma­
terii ca şi cursul nostru universitar. Dacă însă va fi bine
primit de public, vom continua cu explicarea codicelui penal,
tratând şi partea specială, şi făcând astfel un comentar com­
plect al codicelui penal român.
Prin urmare, noi ne vom ocupa deocamdată numai de
partea generală a codicelui penal, care conţine regule juridice
aplicabile la toate infracţiunile. Pentru a înţelege însă bine
această parte generală, trebue să arătăm împărţirea materiei.
O bună împărţire se impune pentru ca metoda sintetică să
dea bune rezultate.
236 — Dintre diferitele diviziuni ale părţii generale, adoptăm
pe aceea a lui Edm. Vil ley, în scurtul şi substanţialul său
„Précis de droit criminel“, care ni se pare cea mai bună.12
1) Unul din primii cari au introdus-o e penalistul Renazzi.
2) C h . V a t e l : Code pénal du royaume de la Bavière. Paris, 1852, p. 30
240 —

Vom împărţi dar studiul părţii generale a codicelui penal


in două mari diviziuni, dintre care prima va fi consacrată
infracţiunilor, iar cea de a doua pedepselor.
Prima parte va fi subdivizată în şease capitole anume :
Cap. I : Definiţiunea infracţiunii ; întinderea legii penale
în timp şi spaţiu. Aceasta formează capitolul preliminar.
Cap. II : Elementele infracţiunii; elementul material şi
imaterial şi legal.
Cap. III : Diferitele clasificaţiuni ale infracţiunilor.
Cap. IV : Circumstanţele care înconjură infracţiunea .
agravante şi atenuante.
Cap. V : Pluralitatea infracţiunilor. ■ i
Cap. VI : Pluralitatea infractorilor.
Diviziunea părţii a doua, relativă la pedepse, o vom ex­
pune la începutul părţii a doua, când vom începe studiul
pedepselor.
237 — Codicele nostru penal face separaţiunea, deşi nu în mod
perfect, între partea generală şi cea specială, şi în partea ge­
nerală tratează aproape toate materiile de mai sus.
Trebue să spunem însă, că toate codicele penale moderne
sunt defectoase, căci ele nu cuprind toate infracţiunile, ci, în
general, numai infracţiunile vechi, care se găseau în codicele
de acum o sută şi mai bine de ani. Infracţiunile noui, şi nu­
mărul lor este foarte mare, nu sunt încă până acum codifi­
cate, (1) ci se găsesc răspândite fără ordine în o mulţime de
legi speciale.
In multe din aceste legi speciale, principiile generale pe­
nale sunt nesocotite, fiindcă se întâmplă adeseori ca autorii
legilor speciale să fie perfect cunoscători în materie, însă
absolut străini de principiile dreptului penal.
Deja de mult timp Carrara a arătat că legile penale spe­
ciale trebuesc reduse la minimum posibil, şi a exprimat do­
rinţa, până acum nerealizată, a codificării lor. „Marea bine­
facere a codificării în materie penală e că sileşte pe legiuitor
să mediteze în privinţa principiilor generale ale imputaţiunii1

1) Nova crimina, novac poenae. P h il . R e m z z i , Clementa, Lib. li, Cap.


MI, N o. 8, T. II ,p. 45.
— 241

şi ale penalităţii, făcând din principii un cerc la care subor­


donează şi coordonează propriile sale sancţiuni“ (1).
237 1 - In toate tratatele mai vechi de drept penal, vom întâlni
un capitol consacrat aşa ziselor isroare ale dreptului penal
positiv.
Astăzi, mai pretutindeni, în legiuirile moderne, găsim în­
scris, ca un principiu fundamental, regula : nulia poena sine
lege. In faţa acestui principiu, dreptului penal nti-i mai ră­
mâne deci de cât un singur isvor : legea.
O noimă sancţionată penaliceşte poate fi cuprinsă în-
tr’un regulament, într’o ordonanţă, într’o convenţiune etc.,
dar toate1 acestea presupun la baza lor existenţa unei legi,
pe temeiul căreia norma penală a fost înfiinţată.
Aşa dar, singură legea este isvor de drept penal, în timp
ce materialul acestui drept poate fi conţinut în legi, regula­
mente, ordonanţe, tratate şi oonvenţiimi.
S’a discutat însă, mai ales în ultimul timp, dacă decre-
tele-legi pot fi isvor de norme penale. Părerile au fost împăr­
ţite, mulţi autori susţinând că atât timp cât un decret-lege nu
a fost ratificat, sancţiunile penale pe cari le-ar cuprinde nu
pot fi aplicate (a).
O normă sancţionată penaliceşte poate fi cuprinsă în-
pretutindeni, spunându-se cu drept cuvânt că din moment ce
legitimitatea decretelor-legi este admisă, ele trebuesc conside­
raţi' ca echivalând legilor chiar înainte de ratificare şi deci
nu e nici o raţiune a f^ce deosebire între diversele materii de
drept, atâta timp cât ideia de necesitate, cari' justifică decre-
tele-legi, poate fi aceiaş, dacă nu mai accentuată în luarea
unor măsuri de ordin penal. (b).1

1) F. Carrara: P r o g r a m m a , P . Q . T . II, p a r . 638.


a) R. Ciercello, L a questione dei decreti-legge, in Grurisprudenza italiana
1922, p. 113; idem, L ’a d m is ib ilita d e i d e c r e ti - l e g g e lie l d i r i t t o p o sitiv e ) p o s t-
b e llic o , in R i v is ta d i d i r . p u b lic o , 1921, p . 4 5 6 ; Mosca, L ’a b u so d e i d e c r e ti-
le g g e , 1922, Fcrracciu, P e r !a d is c ip iin a g iu r id ic a d e i d e c r e ti - l e g g e , in R iv .
d i d ir. p u b l. 1923, p. 1 ; C a s . it. 1, 30 D e c e m b r ie 1922, i n L a G iu s tiz ia P e n a le ,
1923, c o l 402.
b) Munzini, T ra tta to di d i r i t t o pen.
— 242

INTERPRETAREA LEGILOR PENALE

237 2 — Legile penale, ca şi oricare alte legi, trebuind să primea­


scă în practică o bună şi justă aplicaţiune, au nevoie de a fi
explicate în dispoziţiunile lor, spre a se afla adevăratul înţeles
, şi exacta întindere a acestor dispoziţiuni.
A explica, a tălmăci o lege însemnează a o interpreta.
De sigur, teoria generală a interpretării legilor aplicabilă
tuturor materiilor de drept, va găsi aplicaţiune şi în materie
penală. Totuşi este unanim admis astăzi, că în afară de me­
todele generale de interpretare, se poate vorbi de regule spe­
ciale pentru fiecare ramură a dreptului, astfel că e legitim a
se deschide, în orice tratat de drept penal, un capitol privitor
la interpretarea legilor penale.
Nu vom insista asupra principiilor ce fac obiectul teoriei
generale a interpretării legilor şi ne vom mărgini a reaminti
numai, prin simplă enunţare, economia lor, pentru a putea
apoi expune regulele speciale interpretării legilor penale, (a).
Cunoaşterea acestor regule este deopotrivă de necesară şi
şj teoreticianilor. Dacă primii nu vor putea rea­
liza o bună aplicaţiune a normelor abstracte ale legii la cazu-
rile concrete ce se prezintă în practică, fără a recurge la aceste
regule ( l ^ f p r E t m T ^ Î ^ m i c ă Ţ , ' ^ ^ ă e al doilea nu vor isbuti
să facă un studiu desăvârşit al instituţiunilor de drept penal,
fără a întregi examenul teoriilor de drept penal cu analiza
sistematică a dreptului penal pozitiv, analiză imposibilă fără
cunoaşterea regulelor de interpretare respective ( in te r p r e ta r e
s ta tic ă ) .
237 3 —■Interpretarea legilor penale poate fi datorită mior lucrări
de ordin privat, in te r p r e ta r e d o c tr in a lă , sau poate fi realizată
în mod oficial, de organele puterei publice : in te r p r e ta r e a u ­
te n tic ă sau l e g is la tiv ă şi in te r p r e ta r e ju d ic ia r ă .

a ) M u lti a u to r i t r a t e a z ă t e o r i a i n t e r p r e t ă r i i le g ilo r p e n a l e î n p r o c e d u r a
p e n a lă , s o c o tin d - o d r e p t o c h e s ti u n e c e i n t e r e s e a z ă p r o c e d u r a . C r e d e m c ă a -
c e a is tă p ă r e r e e s t e g r e ş i t ă . R e g u le le d e i n t e r p r e t a r e s u n t n o r m e s u b s ta n ţ ia l e
d e d r e p t, i a r n u n o r m e f o r m a le . A a d m i t e p ă r e r e a c o n t r a r ă , d u p ă c u m b in e
o b se rv ă p ro f. Manzini, T r a t t a t o , I, p . 197, a r î n s e m n a s ă c a lif ic ă m d e le g i d e
p r o c e d u r ă t o a t e le g ile i n t e r p r e t a t i v e . S u n t a lţ i a u to r i c a r i t r a t e a z ă p r o b l e m a
i n t e r p r e t ă r i i le g ilo r p e n a le în c a p ito lu l d e s t i n a t f ilo s o fie i d r e p tu l u i p e n a l.
— 243 —

Interpretare doctrinală, conţinută în tratatele de drept


penal, în cursurile penaliştilor de catedră, în monografii, arti­
cole şi adnotaţiuni deşi de o reală şi necontestată utilitate, este
însă simplu îndrumătoare, ea neavând un caracter obligatoriu
în aplicaţiunea practică a legilor penale.
Interpretarea legislativă sau autentică, este opera legiui­
torului. Acesta, fie prin legi de sine stătătoare, fie prin dis-
poziţiuni adause la o lege existentă, sau intercalate într’o lege
nouă care mai tratează şi alte materii, interpretează dispozi-
ţiunile neclare, meompleete sau contradictorii din legile aflate
în vigoare.
Dispoziţiunile cu caracter interpretativ sunt totdeauna
retroactive, afară de cazul când contrariul s’ar stipula expres
în lege.
Un regulament, în limitele delegaţiunei date de legiuitor,
poate trata mai pe larg dispoziţiunile legii ; nu poate însă în
nici un caz să interpreteze părţile sale neclare, contradictorii
sau necomplecte.
Decretele şi ordonanţele nu au nici o valoare sub raportul
interpretării legilor penale şi ca atare nu pot fi obligatorii.
Circulările ministeriale adresate instanţelor judecătoreşti
sau instrucţiunile date de autorităţi nu numai că nu au nici
o valoare şi sunt lipsite de obligativitate în penal, dar, după
cum spune prof. Manzini : „ele constituesc o nepermisă inco­
rectitudine de drept public“. (Trattuto, I. p. 199).
Aceste circulări sau instrucţiuni adresate Ministerului
public nu pot avea de cât valoarea unor ordine de serviciu.
Lucrările preparatorii şi desbaterile parlamentare pot servi
ca material informativ în interpretarea judiciară, dar nu au
caracter de acte de interpretare autentică.
Interpretarea judiciară este modul cel mai obişnuit de
interpretare a legilor penale. Ea emană de la instanţele ju­
decătoreşti.
Judecătorul interpretând legea, nu face de cât să afle
sensul şi întinderea normelor ce conţine legea, pentru a vedea
care din acestea, prin concept şi conţinut, corespunde faptului
concret ce are de judecat.
Interpretarea dată de judecător are însă o obligativitate
restrânsă, numai la faptul şi cazul asupra căruia judecătorul
s’a pronunţat.
— 244 —

Jurisprudenţa, fruct al interpretării judiciare, se impune


totdeauna prin temeinicia soluţiunilor sale, cari pot fi adop­
tate şi de alţi judecători, dar niciodată ea nu poate să se im­
pună sub cuvântul că ar fi obligatorie.
237 4 — Teoria generala a interpretării legilor recunoaşte patru
metode principale de interpretare :
1) Interpretarea literală sau gramaticală, în care sensul
unei dispoziţiuni de lege se obţine prin tălmăcirea cât mai
exactă a cuvintelor cu care legiuitorul s’â exprimat.
2) Interpretarea logică sau raţională se efectuează cu aju­
torul demonstraţi unii logice-raţionale, punându-se astfel în
lumină înţelesul unei dispoziţiuni legale din'raţiunea legii,
din intenţiea legiuitorului şi din spiritul vromei.
Pentru a realiza această interpretare, interpretul are la
îndămână pe deoparte toate mijloacele de raţionament pe cari
logica le consacră, iar pe denltă parte un material complex de
date, cari pot forma baza acestor raţionamente şi cari se gru­
pează de obiceiu în trei categorii: 1 ) elementul'sistematic,
care cuprinde toate datele pe cari le oferă totalitatea princi­
piilor generale de drept şi a dispoziţiuni lor de legi pozitive,
în raport cu norma interpretată ; 2 ) elementul istoric, alcătuit
din complexul datelor privitoare la originea, evoluţiunea şi
starea actuală a instituţiunilor la cari se raportează norma in-
terpreată, şi 3) elementul social, care e format din date pe cari
le oferă examenul nevoilor şi condiţiunilor vieţii sociale din
momentul interpretării şi din datele pe cari studiul comparat
al diverselor societăţi le poate pune la îndămână interpretului.
3) Interpretarea analogică, care nu trebue confundată nici
cu interpretarea extensivă, nici cu suplimentul analogic, are
de scop de a scoate în evidenţă înţelesul unei dispoziţiuni de
lege prin analogie cu o altă dispoziţiune cu caracter comun,
în care legiuitorul s’a pronunţat în mod clar şi explicit.
Se greşteşte cînd se crede că interpretarea analogică impli­
că o lacună în lege. Lacunele legei pot fi complectate prin ori­
care din cele trei metode arătate mai sus, dându-se acestor me­
tode o finalitate extensivă. O lacună se mai poate complecta
prin ajutorul suplimentului analogic, care constă în aceia că
se adaugă la o dispoziţiune peste ceia ce ea exprimă, prin ana­
logie cu alte dispoziţiuni.
— 245 —

Interpretarea analogică, deşi se serveşte tot de analogie,


nu are însă de scop de a complini lacunele legei, ci de a inter­
preta părţile ei neclare, controversate sau dubioase.
237 3 — Interpretul uzând de oricare din metodele de interpre-
\ ^ tare, poate obţine, sub raportul finalităţii operaţiunei sale, re­
zultate diferite.
Oridecâte ori aceste rezultate se mărginesc a pune în lu­
mină, înţelesul dispozifiunoi legale, fără a preciza şi limitele
extreme ale aplieaţiunei sale, vom avea o in te r p r e ta r e d e ­
c la r a tiv ă .
Din contra, atunci când aceste limite sunt precizate pe ca­
lea interpretării, vom avea fie o in te r p r e ta r e e x te n s iv ă , atunci
când insultatul interpretării a condus la extinderea dispoziţi-
unii legale şi la alte cazuri de cât cele (expres conţiunte în
textul legei, fie o in te r p r e ta r e r e s tr ic tiv ă , când se limitează
aplieaţiunea unei dispoziţiuni numai la cazurile conţinute' în
acea dispoziţiune.
237 H— Oridecâte ori o lege conţine o lacună, fie prin aceia că o
dispoziţiune a sa nu e complectă, fie că legea nu se pronunţă
asupra unei situaţiuni de drept, interpretul va putea cu aju­
torul metodelor de interpretare să compleeteze acea lacună
sau omisiune a legei, oridecâte ori rezultatul interpretării va
conduce ia o finalitate extensivă. Din potrivă, când rezultatul
obţinut impune restrângerea textului, interpretul nu va mai
putea complini lacunele legei de cât servindu-se de supkonen-
tul analogic, adică împrumutând în întregime o dispoziţiune
analogă din lege.
237 7 — Cunoscând toate acestea, se pune întrebarea : interpreta­
rea legilor penale este sau nu supusă aceloraşi regule, sau re­
giile speciale vin să guverneze în penal materia interpretării ?
Interpretarea legilor penale se efectuează cu aceleaşi me­
tode ca şi toate celelalte legi, regule speciali' dacă există, ele
nu privesc metodele în sine, ci numai întinderea aplicaţi-
unii lor.
Vom enunţa aceste regule :
1 ) Când interpretarea literală diferă de cea logică, dacă
diferenţa e cantitativă se va da preferinţă interpretării lite­
rale ; dacă diferenţa e calitativă, chiar atunci când interpre­
tarea literală ar fi categorică, se va ţine seamă de interpre­
tarea logică.
246 —

2) Când interpretarea literală sau cea logică nu sunt su­


ficiente'pentru a pune în lumină sensul unei dispoziţiuni, in­
terpretarea analogică e permisă numai când ea servă ca mij­
loc pentru aflarea acestui sens, iar nu şi ca mijloc de complec-
tare a legei. Aşa dar analogia se va opera în penal prin ar­
gumentele a m a io r is a d m in o r is , adică ori decâte ori e permis
mai mult, implicit legea permite şi mai puţin, şi a m in o r i a d
m a iu s , adică oridecâte ori legea opreşte ceea ce e mai puţin,
implicit opreşte şi ceea ce e mai mult.
Argumentul aceleiaşi raţiuni (e a d e n i r a tio ) nu autoriză
analogia în penal.
3) Interpretarea în penal nu poate fi nici odată c o r e c tiv ă
sau m o d if ic a to a r e ; dreptul de a corecta legea sau de a o mo­
difica nerevenind de cât legiuitorului. Ca atare nu trebuie ad­
misă aşa zisa interpretare e c h ita b ilă . Interpretarea poate fi
exactă sau falşă, dar nu poate fi binevoitoare. Dacă lggea e
inechitabilă, legiuitorul va trebui să o înlăture sau să o schim­
be, dar atât timp cât ea este în vigoare judecătorul e dator să
o aplice.
4) Legea penală nu poate fi interpretată extensiv, de cât
atunci când extensiunea ar rezulta din spiritul ei. Regula p o e -
n a lia r e s tin g e n d a s u n t nu este deci absolută, putându-se, pe
cale de interpretare, extinde o dispoziţiune chiar în cazul când
nu este favorabilă inculpatului, dacă spiritul legei autoriză
extinderea.
5) Lacunele şi omisiunile nu pot fi niciodată complectate
în penal pe calea interpretării. Suplementul analogic se exclu­
de deci întotdeauna în materie jpenală.
6 ) Regula : in d u b io p r o re o , considerată astăzi de toţi pe-
naliştii ca un anacronism, nu poate îndritui pe judecător sau
pe interpret să renunţe la aflarea adevăratului sens al unei
dispoziţiuni. Nu pot exista două interpretări, cari să fie amân­
două exacte, şi deci a vorbi de dubiu însemnează ca judecă­
torul să fie scutit de a afla care din interpretări este cea
exactă.
7) Dispoziţiunile favorabile inculpatului trebuesc inter­
pretate strict ca şi dispoziţiunile ce-i sunt- nefavorabile, exten­
siunea lor nefiind permisă în ambele cazuri de cât atunci când
spiritul legei o admite.
— 247

8 ) Interpretarea p r o g r e s iv ă este îngăduită şi în penal, ea


având de scop de a adapta dispoziţiunile legei la nevoile şi
transformările vieţii sociale. Asfel când o lege prevede sanc­
ţionarea unei infracţiuni, de ex. violarea secretului scrisorilor,
deşi legea a vorbit de scrisori, ea va trebui interpretată în
sensul că se pedepseşte violarea corespondenţei şi prin alte
mijloace ce au fost puse la îndemână de ştiinţă.
9) Regulele de interpretare nu trebue niciodată socotite ca
absolute şi fără greş, interpretul putând înlătura soluţiunea
găsită eu ajutorul acestor regule oridecâte ori a obţinut prin
alt mijloc adevăratul sens al legii.
2378 — In afară de aceste regule, interpretul trebue să cunoască
teoriile de drept penal, pentru a descoperi bazele ce au servit
la elaborarea normei penale.
Desigur aceste teori nu se impun ca obligatorii şi deci
nu-i este îngăduit interpretului a modela interpretarea legei
după o anumită teorie de drept penal, dar ele vor uşura inter­
pretarea oridecâte ori însuşi legiuitorul a înţeles să consacre o
anumită teorie.
De aceia textul legii trebue să constitue pentru interpret
un fel de circumferinţă, iar teoriile relative la problema cea
fost soluţionată în acel text, nişte poligoane. Interpretul va
înscrie rând pe rând aceste poligoane în cerc, şi va reţine acea
teorie al cărui poligon s’a înscris cât mai perfect în cerc lă­
sând cel mai mic spaţiu între laturile sale şi circumferinţă.
Odată aflată teoria de drept, interpretul va coordona toa­
te rezultatele, obţinute prin diversele mijloace de interpretare,
cu această teorie, oprindu-se la acele rezultate cari s’ar armo­
niza cu principiile ce fac esenţa teoriei, (a).
237 9 — In tratatul de faţă, nu vom găsi de cât un studiu dogma­
tic al teoriilor de drept penal şi al legislaţiunii noastre penale
pozitive. Aceasta nu trebue însă să ne lase credinţa că studiul
dreptului penal, sau, cu alte cuvinte, ştiinţa dreptului penal,
se mărgineşte numai la studiul dogmatic — technico-juridic—
al acestui drept.

a ) A s u p r a i n t e r p r e t ă r i i le g ilo r in g e n e r e vezi : L a r n a u d e , B a r th é le m y ,
T r u c h y , T i s s i e r , G e a y , P i l l e t , M a s s i g l i , G a r ç o n L e s m é t h o d e s ju r id i q u e s , P a ­
r is , 1911; V a lid e r E ycken, M é th o d e p o s itiv e de l’i n t e r p r é t a t i o n ju rid iq u e ,.
B r u x e lle s , 1 9 0 6 ;
— 248 —

Mult timp s’a sooctit că disciplina dreptului penal, fiind


•o disciplină pur juridică, are a se mărgini numai şi numai la
studiul juridic al infracţiunilor şi al pedepselor, considerate
ca simple entităţi juridice. De aci acel curent, denumit te h n i­
c is m u l ju r i d i c — inaugurat de penaliştii germani şi exagerat
apoi de penaliştii italieni cari reduceau ştiinţa dreptului penal
la un simplu sistem de principii juridice, elaborate în mod
dogmatic eu- ajutorul raţionamentelor logico-juridice.
Astăzi chiar susţinătorii tehnicismului-juridie recunosc că
au împins prea departe exagerările, şi toţi autorii moderni ad­
mit că ştiinţa dreptului penal nu poate fi redusă la un simplu
studiu dogmatic, penalistul trebuind să studieze toate pro­
blemele de drept penal în raport nu numai cu legea pozitivă
şi eu principiile abstracte de drept, ci ţinând seamă de reali­
tatea complexă a fenomenelor ce alcătuiesc materialul, din care
dreptul penal îşi trage substanţa normelor sale.
Fireşte, nu se poate cere penalistului să facă sociologie,
filozofie, istorie, etc., dar el este obligat să coordoneze studiul
problemelor de drept penal cu toate constatările culese de
aceste ştiinţe, complectând examenul principiilor juridice cu
tot ceia ce poate servi la adevărata înţelegere şi elaborare a
acestor principii.
PARTEA GENERALĂ

PARTEA I-a

DESPRE I NFRACŢI UNE

CAPITOLUL Tiu

DEFINIŢIUNEA INFRACŢIUNII. ÎNTINDEREA LEGII PENALE


IN TIMP ŞI IN SPAŢIU

S E C Ţ IU N E A 1

Definiţiunea infracţiunii.
. i*T* ' V-
-HCis
1 t
î - Codicele francez din 3 Brumar im. IV, definea astfel in­
fracţiunea : „A face ceeace opresc, a nu face ceeace ordonă
legile, care au de obiect menţinerea ordinei sociale şi liniştea
publică, este o infracţiune“ (1). Această definiţiune pare a fi
inspirată de acea a lui Blaekstone, care el însuşi pare a fi ur­
mat explicarea pe care o dă Festus cuvântului d e lin q u e re . r
„Delinquere, însemnează părăsirea, adică nefacerea a ceeace
nu trebuia nefăcut, sau săvârşirea acelei a ce se cuvenea nu a
se face, ci a nu se face“ (2). Cu această definiţiune se apropie
şi acea dată de codicele Sturza din 1826, § 367 : „Faptă cri-
minalicească este orice faptă oprită de pravilă sau o neurmare
a unei lucrări poruncită de pravile“ (3), şi definiţiunea din
1) „ F a ir e c e q u e d é f e n d e n t, n e p a s f a ir e c e q u ’o r d o n n e n t le s l o i s q ui o n t
-pour o b je t le m a in tie n d e l ’o r d r e s o c ia l e t la tr a n q u illité p u b liq u e , e s t u n d é lit“ .
2 ) „ D e lin q u e r e s ig n if ic a t d e r e lin q u e r e s e u p r a e t e r m i t t e r e e a, q u a e p r a e t e r -
m i t t e r e n o n o p p o r t e b a t : v e l c o m m i te r e ta lia q u a e d e c e b a t n o n p e r p e t r a r e , s e d
in te rm itte re “ . F e s tu s .
3) C o d ic e le S t u r z a d ă c a e x e m p l e : u c id e r e a , p e n tr u p r im u l c a z , ş i „ a c e l
— 250 —

proiectul de codice penal al Italiei, din 1806, art. 1 : „A face


ceeace legea penală opreşte, a nu face ceeace comandă, este o
infracţiune“ (4).
Codicele penale actuale, chiar cele mai nouă, cum sunt
codicele penal unguresc, olandez, italian, etc., evită să dea o
definitiune infracţiunii, şi foarte bine fac, fiindcă legiuitorul,
în general trebue să se ferească de definiţiuni.
Definiţiunea legiuitorului din Brumar an. IY, deşi adop­
tată de Bertauld (5), a fost cu drept cuvânt criticată, fiindcă
legiuitomLa uitat să spună că acţiunea sau inacţiunea spre a
forma o infracţiune, trebuie nu numai să fie contrarie legii,
dar şi sancţionată cu o pedeapsă (6 ). Autorii, la rândul lor, au
dat foarte multe definiţiuni infracţiunii.
239 — Astfel Blackstone, zice : „O crimă sau un delict este o
acţiune comisă pe care legea o opreşte sau omisiunea unei
acţiuni pe care legea o comandă“ (7). Această definiţiune care
pare că a inspirat pe legiuitorul din 3 Brumar an. IY, este
supusă aceleiaşi critice ca şi aceea a legiuitorului.
Şi tot aceiaşi critică se poate adresa definiţiunei lui Bec­
caria, după care infracţiunea este „o acţiune oarecare- opusă
binelui public“ ( 8 ) , a Ini I M a n g ic r i : , i t a c ţ iu n e o p r it ă d e le­
ge“, a lui Muyart de Youglans : „un act oprit de lege prin
care se cauzeaza*prëjlldicill IMUl terţîu prin doi or culpia*4 (9),
ce n’au arătat, având ştiinţă şi cunoştinţă de ucigaşi, se învinovăţeşte de
fapta criminalicească şi se osândesc după legiuirea Pravilei“, pentru al
doilea caz.
4) „Fare ciô che la legge penale proibisce, non tare ci6 che comanda, e
un delitto“ Rom agnosi, Scritti sul diritto penale, Palermo, 1844, p. 467. Conir.
tot acolo, p. 539, discutiunea asupra definitiunei infracţiunii din şedinţa din 13
Dec. 1808 a comis, pentru redactiunea codicelui penal pentru regatul Italiei.
5) B ertauld : Cours de code pénal, 4-ème ed., Paris 1873 lect. 7-a, p. 115.
6) E. Trébutien: Cours élémentaire de droit criminel, Il éd., T. I, No. 170,
P.110;£e S ettyer, Traité d e la criminalité, Paris, 1874, No. 3, p. 6—8; E V illey.
Précis, éd. V-a, p. 61—62. Compară pentru definitiune, Berner, Lehrbuch des
deuischen Strafrechts, 18-a ed., 1898, par. 34, p. 68 şi trad. ital. Milano, 1887,
p. 92, par. 7, şi T is s o t: Le droit pénal 3-ème, ed. Paris, 1888, T. I., p. 2
nota, şi mai ales Pugtta, Manuale di diritto penale. Napoli; 1890, vol. I, p. 99-
101.
7) B lackstone: Commentaire, V, p. 317.
8) B eccaria : Dei delitti e delle pene, par. 6.
9) P. P. M u yart d e Vouglans: Institutes au droit criminel. Paris, 1768,
T. I, p. 2, PaTt. I, ch. 1. Mai târziu, de Vouglans a dat o definiţiune mai e-
— 251 —

şi a lui Cararignani care dă ofensei următoare definiţiune r


„înfrângerea legii cetăţii, garantatoarea a,._aigurantei publice
şi private, verificabilă. într’un..fii,pt al omului animat de o
perfectă şi directă intenţiune (10) ; în fine a lui Momsen, care
zice că : „legea penală e legea morală, promulgată de Stat“,
şi, în alt loc „o datorie morală a cărei observare o pre­
scrie Statul, e o lege penală ; violarea unei prescripţiuni de
acest gen e infracţiunea“ (1 1 ).
S’au dat însă alte definiţiuni, care ne par mai exacte.
Bauter zice că : „Infracţiune sunt faptele declarate pe-_
nalede lege ca fiind contrarii păciT^ ordinei publice“ (1 2 ).
Laborde defineşte infracţiunea : „O faptă sau o omisiune, pe­
depsita in ii)t(Mcsul social“ (13), iar F. delZizTT Infracţiunea
e injustul prevăzut de Stat cu o pedeapsă“, sau „acţiunea cul-
poasă ilicită, ameninţată cu pedeapsă“ (14).
240 — Noi credem că se poate da infracţiunii definiţiunea ur­
mătoare : I n fr a c ţiu n e a e a c ţiu n e a sa u in a c ţiu n e a c a r e, f i i n d
s o c o tită d o lo a să o r c u lp o a să , le g iu ito r u l a s a n c ţio n a t-o p en a -
lic c s t'■ (()). Definiţiune care se apropie de a penalistului Ti-
beriu Decian (sec. XVI), una din cele mai bune pe care le
cunoaştem (15).
241 — Să analizăm această definiţiune. Ea cuprinde trei ele­
mente :
x a c t ă : „ T o u t a c t e d é f e n d u p a r la lo i c o m m e t r o u b l a n t l ’o r d r e e x t é r i e u r d e la
S o c i é t é , e t p o u r le q u e l e lle a s s u j e t t i t c e lu i q u i le c o m m e t à d e c e r t a i n e s p e in e s
q u ’e lle v e u t ê t r e p r o n o n c é e s p a r le j u g e e t s u i v a n t le s f o r m e s q u ’e lle a é ta ­
b lie s à c e t e f f e t “ . L e s l o ix c r im in e lle s d e F r a n c e , d a n s le u r o r d r e n a tu re l.
P a r i s , 1783, in fo lio , p . 2 , L iv r e I, T it . I , N o . 3.
10) Carmignmi: T e o r i a d e lle le g g i. T . I I , p. 51.
11) Momsen: D r o i t p é n a l r o m a i n . T . I, p . 2 şi 74.
12) Rauter: T r a i t é th é o r i q u e e t p r a ti q u e d u d r o i t c r im in e l, f r a n ç a i s . P a r i s
1836, T . I, p . 4 9 .
13) Laborde: C o u r s é lé m e n t a i r e d e d r o i t c r im in e l. P a r i s , 1891, N o . 8 ,
o o n fr. ş i p a g . 4 0 , N o . 56.
14) Fr. von Liszt: L e h r b u c h d e s d e u ts c h e n S r a f r e c h t s , 14 ş i 1 5 -a e d . B e r ­
lin , 1905, şi t r a d . f r . p a r a g r a f e l e 4 4 şi 26.
15) C o n f r . Garçon: C o d e p é n a l a n n o té . P a r i s , 1901, A r t . 1, N o . 1 ş i a u to ri:
c ita ţi d e d â n s u l. F. Puglia, d e f in e ş te i n f r a c ţ i u n e a : v i o l a r e a n o r m e l o r j u r id ic e
s a n c ţ i o n a t ă c u p e d e a p s ă . M a n u a le d i d i r it t o p e n a le , I, p . 101.
16) Tib. Decianu m o r t în 1581 : T r a c t a t u s c r im in a lis u t r in s q u e c e n s u r a e ,
lib. II, c a p . 3 : „ F a c t u m n o m in i v e l d ic tu m v e l s c r i p tu m d o l o v e l c u l p a a le g e
v i g e n t e s u b p o e n a p r o h ib itu m , q u o d n u lla j u s t a c a u s a e x c u s a r i p o t e s t “ .
— 252 —

a) Trebue o faptă sau o abstentiune : o faptă care nu


trebue făcută, de ex. : un omor, un furt, o bătae ; sau o inac­
ţiune, pe care legea o condamnă, de exemplu nedeolararea de
moaşă sau doctor a naşterii copilului, la care au asistat.
Unii autori înlocuesc cuvintele acţiune sau inacţiune prin
formula a b a te r e la le'ge. Noi credem această formulă inexactă,
şi de aceea nu am admis-o. In adevăr, legile penale moderne,
cum prea bine a observat Binding, nu conţine ca cele vechi
prescripţiuni formale : să nu furi, să nu ucizi; ci ele presupun
nişte norme subînţelese de legiuitor, pe care a crezut inutil să
le formuleze expres, şi a căror călcare constitue infrac­
ţiunea (17). ,
242 — b) Acţiunea sau inacţiunea trebue să fie socotită de legiu­
itor ca vinovată de doi or de culpă. Cu alte cuvinte, fapta
sau inactiimenca-S^ cu pedeapsă, tre­
bue ca legea să le fi considerat ca provenind sau din o rea in-
tenţiune or din o culpabilă neîngrijire.
Nici nu-şi poate închipui cineva pe un legiuitor raţional
pedepsind o faptă or o inacţiune, căreia nu iar putea imputa
intenţiunea rea a autorului, sau cel puţin o greşeală pe care
cu multă grijă el ar fi putut-o evita. Pedeapsa având de scop
apărarea societăţii prin îndreptarea celor dispuşi de a comite
infracţiuni, nu poate avea rost decât când e vorba de rea in-
tenţiune sau de negligenţă.
243 — De aci va rezulta în mod firesc că acţiunea or inacţiunea
nu vor fi sancţionate penalioeşte : 1) Când autorul nu a fost
conştient ; 2 ) Când nu a fost liber şi 3) Când legea ordonă
sau cel puţin permite fapta care ar părea să aibă caracter pe
nai. Aceasta e evident, căci atunci când autorul e inconştient
sau când e silit de o forţă căreia nu poate rezista, cum ar
putea să fie vorba de doi or de negligenţă din partea lui ? De-
asemeni, cum ar putea legea să pedepsească ceeace permite,
ba chiar porunceşte, considerând ca o datorie ?
244 — c) Trebue ca acţiunea sau inacţiunea să fi fost sancţio­
nate penaliceşte.
Nu e destul ea legea să interzică ori să prescrie o faptă, şi
nu e destul chiar ca să o fi sancţionat cu o sancţiune oarecare;17
17) Binding: D ie N o r m e n u n d ih r e U b e rtre tu n .g , v o i. I, p . 135 ş i u r m .
C o n fr. Ces Civoli: L e z io n i d i d i r i t t o p e n a l e , T o rin® , 1895, v o i. I.. p . 9.
— 253

pentru ca sâ poată fi vorba de o infracţiune, trebue ca sancţi­


unea acţiunii or inacţiunii să fie penală, iar nu civilă.
De exemplu, dacă o persoană pricinueşte alteia o pagubă
.spărgându-i din greşeală un geam, această faptă va avea de
sigur o sancţiune, căci făptuitorul va fi condamnat să plătea­
scă geamul. I)e asemenea dacă o persoană, prin fraudă, hotă­
răşte pe alta de a contracta, legea sancţionează fapta prin anu­
larea contractului încheiat prin fraudă. In ambele cazuri nu
avem însă o infracţiune, fiindcă sancţiunea nu este penală ci
numai civilă. Oricât ar fi o faptă de contrarie ordinei publice,
dacă nu e sancţionată ponaliceşte, ea nu poate constitui o
infracţiune (18).
245 — Diferenţa între sancţiunea civilă şi sancţiunea penală este
foarte delicata, şi una din cele mai grele probleme ale le-
giui torîiiliu'pemil, cliupă cum vom arăta când vom vorbi de
elementele infracţiunii, şi anume de e le m e n tu l le g a l (N-le 874
şi 87r>).
246 — Vom observa, de asemenea, că nu numai sancţiunea civilă
nu e suficientă spre a constitui infracţiunea, dar nici chiar
cea disciplinară nu are acest rezultat, ceeace se va arăta de
asemenea mai târziu (No. 876).
247 - 1Inii autori mai adaogă la definiţiune condiţiunea ca ac­
ţiunea sau inacţiunea să nu fie exercitarea unui drept, sau
îndeijlinirea^. un ei datorii. ceeace ar constitui o faptă justifi­
cativă (19).
Observarea e dreaptă, însă nu credem că în definiţiune
trebue să se cuprindă şi excepţiunile. De altmitrelea, când de­
finim infracţiunea o acţiune sau inacţiune doloasă or culpoasă
sancţionată penaliceşte, dela sine se înţelege că nu poate con­
stitui o infracţiune ceeace însăşi legea consideră, ca exercita­
rea unui drept sau ca îndeplinirea unei datorii.
248 — Ad. Prank a criticat definiţiunea infracţiunii aşa precum
se formulează de autorii mai noi. El observă că, dacă această
definiţiune ar fi exactă, o acţiune chiar inocentă ar deveni o189

18) Vezi pentru aplicarea acestei regule exemple în G a r ç o n op. cit., N-le
10 şi urm. de la Art. 4.
19) V ille y : Précis, ed. V. p. 62, 81 şi urm. şi ed. VI-a p. 53. G a r r a u d , P ré ­
cis, ed. 9-a. Paris, 1907, No. 43 fine şi Traité, ed. 2-a, No. 90, p. 169;
D e g o i s : Traité, No. 57.
— 254 —

' infracţiune îndată ce ar fi pedepsită de lege, şi că definiţi unea


astfel formulată, în loc de a arăta care sunt acţiunile pedepsi-
bile, ar arăta pe cele care sunt pedepsite. Insă, după cum, cu
drept cuvând observă Carrara, suntem siliţi să dăm această
definiţiune : că infracţiunea e călcarea le g ii p r o m u lg a te , căci,
dacă am admite definiţiunea lui Franck. ^ .inf r a c ţiu n e a e u n
a ta c la s ig u r a n ţa ş i lib e r ta te a s o c ie tă ţii or n p n rtir/u ln riln T *
am face pe judecător censorul legiuitorului, si am cădea în
cel piai mare- arbitrar. Cu alte cuvinte, noi dăm definiţiunea
infracţiunii legale, singura sancţionată si de,care va ţine sea­
mă judecătorul, iar mi_a infracţiunii naturale, care interesea­
ză pejrjosof şi pe legiuitor (2 0 1 .
249 — Sub punctul de vedere etimologic, cuvântul in fra c ţiu n e ?
deşi de formaţiune latină, nu e un cuvânt latinesc, în sensul
modern de orice abatere la legea penală.; .cuvântul este foarte
nou, şi datează abia din veacului XTX-lea, El a fost precedat
de cuvântul d e lic t . care adeseori, chiar astăzi, se ia în sensul
generaljin infracţiune.
Dacă ne urcăm până la dreptul roman, găsim că la înce­
put n o x a şi n o x ia , de la nocere—a vătăma, erau vecbile expre-
siuni pentru a exprima infracţiunea, care însă în limba tech-
nică a dreptului însemnau facerea responsabil a unui terţiur
care se poate libera dând lucrul (abandon noxal). Dreptul pe­
nal public însă nu cunoaşte n o x a , ci expresiunile c r im e n şi
d e lic tu m . Crimen dela , cernere, a separa,la început în­
semna tot domeniul juridic, o r ic e s p e c ie d e a c ţiu n e , iar mai
târziu infracţiune. Cuvântul d e lic tu m e mai vechiu întrebuin­
ţat (2 1 ).
De altmintrelea Mommsen, din care am extras aceste
relaţiuni, ne spune că ..Dreptul penal roman nu are la început
nicp un termen general, nici pentru infracţiune, nici pentru
pedeapsă ; peirtra aceăsfă "din urmă se introduce de timpuriu
cuvântul poena, pentru cea dintâi, măi târziu, expresiile cri­
men şi delictum“ (2 2 ). .
Vom adăoga, că, într’un text 'destul de cunoscut din Di-
geste, găsim expresiunea v o e n a .