ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ

 DIFUZIA : fenomen fizic care constă în pătrunderea moleculelor unei substanţe printre
moleculele altei substanţe.
 MIŞCAREA BROWNIANĂ : mişcarea permanentă şi dezordonată a unor particule aflate în
suspensie într-un fluid.
 AGITAŢIA TEMICĂ : mişcarea spontană, permanentă şi dezordonată a moleculelor,
mişcare ce se intensifică la creşterea temperaturii.
 TERMODINAMICA studiază sistemele termodinamice care scimbă enrgie cu exteriorul
sub formă de căldură şi de lucru mecanic.
Mărimi caracteristice structurii discrete a substanţei
1. masa moleculară = masa unei molecule.
OBS: * m0 = kg

* Deoarece masele moleculelor sunt foarte mici, se foloseşte o altă unitate

 unitatea atomică de masă „u” : este egală cu a 12-a parte din masa izotopului de
carbon 12 ( 12C )
1 u = 1,67∙10-27
kg
2. masa moleculară relativă = este un număr care arată de câte ori masa unei molecule este
mai mare decât unitatea atomică de masă.
m
mr  0
u
OBS: * mr = adimensională

3. cantitatea de substanţă = măsura numărului de particule dintr-un sistem fizic.

OBS: *  = mol

* Cantitatea de substanţă este o mărime fundamentală în SI, deci şi molul este u unitate
fundamentală de măsură
 1 MOL = cantitatea de substanţă a cărei masă exprimataă în grame este egală cu
masa moleculară relativă a substanţei date
Exemplu: mr (H2O)=18  1 mol H2O este o cantitate de apă cu masa de 18 g

4. masa molară = masa unui mol de subsatnţă.

m


m – masa sistemului (kg)
ν – cantitatea de substanţă (mol)

m kg
OBS: *   
 mol

H O  18 g / mol
Exemplu:
2

O  32 g / mol
2

1
5. volumul molar =volumul unui mol de substanţă.
V m 
V  V  V  (1)
  
V – volumul sistemului ( m3)
ρ – densitatea substanţei (kg/m3)

V m3
OBS: * V  
 mol

* Pentru lichide şi solide Vμ depinde de natura substanţei şi se calculează cu relaţia (1)

* Pentru gaze aflate în condiţii normale de temperatură ( 00C) şi presiune (1 atm ):

Vμ=22,4 l/mol =22,4∙10-3

m3/mol
6. numărul lui Avogadro = numărul de entităţi elementare (atomi sau molecule) dintr-un mol
de substanţă.
N
NA 

N – numărul de molecule/atomi din sistem
OBS: * numărul lui Avogadro este o constantă fizică:

NA= 6,023∙1023
molecule/mol

7. numărul volumic (concentraţia moleculară)

N
n
V
N – numărul de molecule/atomi din sistem

V – volumul sistemului (m3)

N nr.molecule
OBS : * n   3
 m 3
V m

* numărul lui Loschmidt

NA
n0   2,7 1025 m3
V
CONCLUZIE

m N V
  
 N A V

2
 Noţiuni termodinamice de bază
 SISTEM TERMODINAMIC (ST) = este un sistem fizic finit, format dintr-un număr foarte
mare de particule microscopice (sistem macroscopic) care pot interacţiona între ele.
Exemplu: - apa dintr-un pahar, corpul omenesc;
- Universul nu este sistem termodinamic deoarece nu e finit.
o Clasificarea ST:
- izolate: nu schimă nici energie , nici masă cu mediul exterior (ME)
- închise: nu scimbă masă dar schimbă energie cu ME
- deschise : schimbă şi energie şi masă cu ME
 STAREA ST = totalitatea proprietăţilor unui sistem termodinamic la un
moment dat.
 PARAMETRI DE STARE =mărimile fizice ce descriu starea ST
o Clasificarea parametrilor de stare:
- intensivi : - sunt funcţii de punct şi pot avea valori diferite în puncte diferite ale
sistemului (presiunea, temperatura, densitatea);
- extensivi : - caracterizează doar întregul sistem şi nu pot fi definiţi într-un punct al
ST ( masa, volumul, cantitatea de substanţă, energia internă) ;
- sunt aditivi ( m=m1+m2+... )
 NUMĂRUL GRADELOR DE LIBERTATE A UNUI ST =numărul parametrilor de stare
necesari şi suficienţi pentru cunoaşterea stării ST ; aceşti parametri se numesc
independenţi iar ceilalţi, dependenţi.
o Clasificarea stărilor ST:
- stare staţionară: parametrii de stare sunt constanţi în timp
- stare nestaţionară :în caz contrar.
Sau
- stare de echilibru: dacă sistemul se află într-o stare staţionară în condiţii de izolare
de mediul extern
- stare de neechilibru: în caz contrar .
OBS: 1. O stare a unui ST se reprezintă grafic printr-un punct într-o diagramă cu axele de
coordonate – doi parametri de stare

2. Starea de echilibru pentru gaze este descrisă complet de valorilor: presiunea p, volumul V şi
temperatura T. Nu toţi parametrii de stare care descriu diferite proprietăţi ale unui sistem
termodinamic au valori independente. Prin folosirea unor relaţii cunoscute, se poate exprima
un parametru de stare în funcţie de alţi parametri independenţi. Expresia matematică care
descrie relaţia între parametri de stare printr-o funcţie de forma p  f V , t  se numeşte ecuaţia
termică de stare a gazului.
 PROCES TERMODINAMIC (TRANSFORMARE DE STARE) :trecerea unui ST dintr-o stare
de echilibru în altă stare de echilibru.
o Clasificarea proceselor termodinamice:
 După natura stărilor intermediare
3
 - procese cvasistatice: procesele care se desfăşoară foarte lent şi în care stările
intermediare pot fi considerate stări de echilibru
- procese necvasistatice: procesele care nu sunt cvasistatice (nu se poate
reprezenta grafic)
 După posibilitatea desfăşurării în ambele sensuri
- procese reversibile: procesul care se desfăşoară în ambele sensuri prin aceleşi
stări intermediare (nu există în natură)
- procese ireversibile: procesul care nu este reversibil
 După coincidenţa stării iniţiale şi finale
- procese ciclice: procesul în care starea iniţială (SI) coincide cu starea finală (SF)
- procese neciclice: procesele care nu sunt ciclice

Exemple de procese termodinamice:

Procesele termodinamice care pot apărea în cazul gazelor, considerând m =const., sunt:

 Proces izoterm, dacă pe tot parcursul desfăşurării procesului, cantitatea de substanţă şi

temperatura rămân constantă (T=const.);
 Proces izocor, dacă pe tot parcursul desfăşurării procesului, cantitatea de substanţă şi
volumul rămân constant (V=const.);
 Proces izobar, dacă pe tot parcursul desfăşurării procesului, cantitatea de substanţă şi
presiunea rămân constantă(p=const.);
 Proces adiabatic, dacă pe tot parcursul desfăşurării procesului cantitatea de substanţă
este constantă şi procesul se desfăşoară fără schimb de căldură cu exteriorul (Q=0).
 Proces liniar, dacă pe tot parcursul desfăşurării procesului cantitatea de substanţă este
constantă şi raportul p/V este constant.
 Proces politrop dacă pe tot parcursul desfăşurării procesului cantitatea de substanţă şi
căldura molară sunt constante. (procesle de mai sus sunt politrope, vezi tabel)
Echilibru termic. Temperatura
 POSTULATUL ECHILIBRULUI TERMODINAMIC
Un ST izolat evoluează spontan şi ireversibil spre o stare de echilibru pe care nu o
mai părăseşte de la sine.
Contactul între un sistem termodinamic şi un alt sistem din mediul exterior lui se realizează
atunci când sistemul dat nu mai e izolat de mediul exterior, având loc interacţiuni cu calălalt
sistem.
Contactul dintre cele două sisteme poate fi:

 Contact mecanic, atunci când schimbul de energie dintre sisteme se face prin lucrul
mecanic realizat de forţele efectuate de unl dintre sisteme asupra celuilalt;
 Contact termic, atunci când schibul de energie dintre sisteme se face exclusiv prin
căldură;
 Contact prin schimb de substanţă între cele două sisteme.
Starea de încălzire a uni sistem termodinamic format din molecule depinde de mişcarea
dezordonată de agitaţie a moleculelor sale (existenţa acestei stări poate fi pusă în evidenţă cu
ajutorul simţurilor umane, dar nu pote fi măsurată şi cuantificată de acesta).
Echilibrul termic. Realizând un contact termic între două corpuri (unul cald şi altul rece), fără
schimb de energie prin efectuare de lucru mecanic sau schimb de substanţă între ele, acestea
ajung spontan şi ireversibil, după un interval de timp, conform postulatului fundamental al

4
termodinamicii, să aibă aceeaşi stare de încălzire. În această situaţie, corpurile nu mai schimbă
între ele energie sub formă de căldură şi se spune că se află în echilibru termic.

Principiul zero al termodinamicii

Două sisteme termodinamice, fiecare aflat în echilibru termic cu al treilea, sunt şi ele în
echilibru termic. Acest principiu, determinat pe cale experimentală, se numeşte şi principiul
tranzitivităţii echilibrului termic.

Temperatura empirică. Unei anumite stări de încălzire a unui sistem termodinamic i se pune în
corespondenţă un parametru numit temperatura empirică a sistemului. Pentru un sistem dat,
temperatura este un parametru termodinamic intern de tip intensv, având valori egale pentru
stările de echilibru termodinamic care sunt între ele în echilibru termic şi valori diferite pentru
stările de echilibru termodinamic care nu sunt în relaţie de echilibru termic.

Scări de temperatură. Temperatura empirică este cuantificată printr-o mărime unitară numită
grad şi prin definirea convenţională în grade a unor scări de temperatură. Măsurarea
temperaturii, conform unei scări definite, se realizează cu anumite dispozitive denumite
termometre.
 Scara Celsius cuantificată în grade Celsius (ºC) este o scară centigradă convenţională şi
are ca temperaturi de referinţă, prin convenţie, valoarea 0ºC, corespunzător situaţiei
când gheaţa pură se topeşte la presiune normală, şi 100ºC, corespunzător situaţiei când
apa pură fierbe la presiune nomală.
 Scara Kelvin, adoptată în S.I., are fixat punctul zero al scalei la temperatura -273,15ºC.
Temperatura absolută, egală cu zero (T0=0K), corespunde stării materiei în care ar înceta
mişcarea de agitaţie, termică a moleculelor. Unitatea de temperatură adică Kelvin-ul, are
aceeaşi mărime ca şi gradul de pe scara Celsius: 1K=1ºC T(K)=t(0C)+273,15
 Scara Fahrenheit fixează aceleaşi stări de referinţă ca şi scara Celsius, dar le atribuie alte
valori: 32ºF, corespunzător situaţiei când gheaţa pură se topeşte la presiune normală, şi
212ºF, corespunzător situaţiei când apa pură fierbe la presiune nomală. tºF=32+1,8t(ºC)
Tipuri de termometre

 Termometrul clasic cu coloană de lichid este realizat dintr-un corp termometric în care
se află mercur, toluen sau alcool, continuat de un tub capilar gradat după o scară de
temperatură. Lungimea coloanei de lichid creşte linear cu temperatura prin fenomenul de
dilatare a lichidului. Notând cu l0 lugimea coloanei de lichid la 0ºC şi cu α coeficientul de
dilatare a lichidului, lungimea l a coloanei de lichid la temperatura t se calculează cu
formula: l  l0 (1    t ) .
 Termometrul metalic utilizează o lamă bimetalică formată formată din două lame având
aceeaşi formă geometrică, solidare între ele şi confecţionate din două metale diferite şi
care se dilată diferit la încălzire. Acesta produce curbarea lamei în funcţie de
temperatura la care se află dispozitivul, tradusă in mişcarea unui ac indicator în faţa unei
scale gradate.
 Termometrul cu termocuplu utilizează variaţia tensiunii electrice, care apare între
sudurile a două metale diferite, când una dintre suduri este la o temperatură mai ridicată

5
 decât cealaltă. Acestă tensiune este măsurată de un milivoltmetru, etalonat prin
corespondenţă într-o scară de temperatură.
 Termometrul realizat cu dispozitive electronice utilizează sonde cu structuri
semiconductoare care-şi modifică rezistenţa electrcă la încălzire. Variaţia intensităţii
curentului care trece prin acestea este măsurat de un miliampermetru care are scara
gradată în unităţi de temperatură.
Mărimi energetice specifice sistemelor termodinamice
Energia internă a unui sistem termodinamic U este o mărime fizică scalară de stare a unui
sistem termodinamic. Particulele constituente ale unei substanţe se află într-o continuă mişcare
de agitaţie termică. La un moment dat, fiecare particulă posedă o energie cinetică dată de
natura particulei şi de conjunctura în care se află cu particulele vecine.
Căldura Q este o mărime fizică scalară de proces care măsoară transferul de energie prin
contact termic între sistemele termodinamice în procesele care au loc între acestea. Căldura
se măsoară, în S.I., în jouli (J), ca şi energia. Caloria este unitatea de măsură tolerată în tehnică:
1 cal = 4,18 J (echivalentul caloriei în jouli).
Presiunea p este mărimea fizică scalară numeric egală cu raportul dintre mărimea forţei F, care
F
apasă perpendicular pe o suprafaţă plană, şi aria S a acestei suprafeţe: p  .
S

OBS:1.  p SI 
N
 Pa (Pascal)
m2
2. 1 atmosfera normală = 1 atm ≈ 105 Pa
3. principiul hidrostaticii: diferenţa de presiune dintre două puncte din interiorul unui fluid aflat
în echilibru, este egală cu produsul dintre densitatea fluidului , acceleratia gravitationala g şi
diferenţa de nivel între cele două puncte h.

p = p2-p1 = gh, unde p1 < p2