Sunteți pe pagina 1din 5

ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE

Aţiunea în revednicarea este acţiunea prin care reclamantul, care pretinde că este
propietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia (stăpânirea
materială), solicită obligarea pârâtului, care stăpâneşte bunul respectiv, să îi recunoască
bunul respectiv şi să îi restituie bunul.
Se exercită impotriva posesorului sau a oricărei persoane care deţine bunul fără drept.
CARACTERE
1. Este o acţiune reală – poate fi exercitată împotrivaa oricărei persoane care deţine bunul,
acţiunea urmăreşte bunul nu persoana.
2. Este o acţiune petitorie – se urmăreşte apărare aunui drept real; Acţiunea tinde să
stabilească dreptul de propietate al reclamantului asupra bunului.
3. Este o acţiune în realizare – iar nu în constatare, prin intermediul acetei acţiunii se
urmăreşte realizarea unui drept, prin restituirea materială.

1. ACŢIUNEA POSESORIE
- Reclamantul urmăreşte să redobâbdească popesia, ca stare de fapt, fără a pune în
discuţie existenţa dreptului de propietate asupra bunului.
- Acţiunea în posesie poate fi exercitată d eorice posesor, indiferent dacă este sau nu
titularul dreptului principal, spre deosebire de acţiunea în revendicare, care poate să fie
exercitată doar de către propietar (dovedirea dr de propietate asupra bunului exercitat).
- !!!! Art. 1004 C.Civ. Hotărârea pronunţată în posesorie nu are autoritate de lucru
judecat în petotoriu, astfel încât cel care a pierdut o acţiune posesorie este îndreptăţit să
introducă şi o acţiune în revendicare a bunului.
- !!!! Art. 1004 C.Civ. Hotărârea prin care s-a admis acţiunea în revendicare are
autoritate de lucru judecat şi în posesoriu, astfel că cel care a pierdut o acţiune în
revendicare, nu este îndreptăţiţ să solicite, printr-o acţiune posesorie, ocrotirea posesiei pe
care a exercitat-o asupra bunului respectiv.

1
2. ACŢIUNEA CONFESORIE
- Acţiunea prin care se urmăreşte ocrotirea unui dezmembrământ al dreptului de propietate
privat. Reclamantul urmăreşte obţinere aunui hotărârii prin care să instanţa să îl oblige pe
pârât să îi permită reclamantului să exercite netulburat şi dpelin dreptul real principal.
- Acţiune reală, petitorie, în realizare, poate fi mobiliară sau imobiliară (dreptul de
superficie şi dreptul de abitaţie sunt doar imobiliare.)
- Poate fi exercitată de orcine, împotriva oricărei persoanne, chiar şi împotriva
propietarului terenului. Art.696 C.Civ.
- Este prescriptibilă – 10 ANI !!! EXCEPŢIE – impresciptibil acţiunea petitorie întemeiată
pe dreptul de superficie.

3. ACŢIUNEA NEGATORIE
- Disp.art.564 alin. (564) C.Civ. “propietarul poate intenta acţiune negatorie împotriva
oricărei persoane care pretinde că este titularul unui drept real, altul decât dreptul de
propietate asupra bunului respectiv.”
- acţiune prin care se contestă dreptul de propietate, şi indirect se apără dreptul de
propietate.
- Este o acţiune reală, petitorie şi în constatare, poate fi mobiliară sua imonbiliară.
- NU se pune în discuţie drpetul de propietate, ci numai existenţa/inexistenţa dreptului
real principal (uz, uzufruct, servitute, abitaţie şi superficie).

4. ACŢIUNEA ÎN GRĂNIŢUIRE (ACŢIUNEA ÎN HOTĂRNICIE)


- Art.560 C.Civ. “propietarii terenurilor învecinate sunt obligaţi să contribuie la grăniţuirea
prin reconnstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare, cu suportarea
cheltuielilor ocazionate”.
- Acţiunea în grăniţuire este o acţiune prin care se urmăreşte reconstituirea/construirea
hotarului real fără a se cotesta dreptul de propietate asupra fondului vecin şi faţă de
care se va face delimitarea. Astfel, acest tip de acţiune nu implică dovedirea dreptului de
propietate asupra fondurilor cu privire la care se va stabili hotarul despărţitor.

2
- Acţiunea în grăniţuire1 este dublată de acţiunea în revendicare, atunci când se solicită de
către reclamant o parte determinată din terenul limitrof.
- Acţiune reală, imobiliară, petitorie, în realizare
- Acţiune imprescriptibilă extinctiv.
- Poate fi introdusă de titularul unui dezmembrământ, de propietarul fondului sau de un
simplu posesor. Pe cale de ocnsecinţă, o astfel de acţiune poate fi intentată îpotriva
propietarului fondului vecin, a titularului unui alt drept real, sau chiar a titularului uni
drept real (de creanţă).

5. ACŢIUNEA DE EREDITARE
- Art.1130 C.Civ. “Moştenitorul cu vocaţie universală sau cu titlu universal poate obţine
oricând recunoaşterea calităţii sale de moştenitor contra oricărei persoane care,
pretinzând că se întemeiază pe titlul de moştenitor, posedă toate sau o parte din bunurile
din patrimoniul succesoral.”
- Reclamantul pentru a-şi justifica calitatea procesuală trebuie să facă dovada calităţii sale
de moştennitor (legal, universal, sau cu titlu universal).
- Petiţia de ereditare poate fi definită drept acţiunea în justiţie prin care reclamantul solicit
recunoaşterea calităţii sale de moştenitor universal ori cu titlu universal, precum şi
obligaţia pârâtului care se pretinde şi el moştenitor universal sua cu titlu universal, la
restituirea bunurilor succesorale pe care acesta le deţine, drepturile pretense de cele două
părţi find inconciliabile.
- Diferenţa de acţiunea în revendicare este stabilită de calitate. Astfel că dacă pârâtul în
calitate de moştenitor universal sua cu titlu universal, contest drepturile formulate de
reclamant acţiunea va fi calificată drept acţiune în revendicare. Atunci când se
prevalează de altă calitate (titular al altui drept real sau un simplu posesor) acţiunea
reclamantului va fi calificată drept acţiune în revendicare ori aţine negatorie.

1
Grăniţuirea este o operaţiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două propietaăţi vecine, cu
scopul de a stabili traseul pe care trebuie să îl urmeze hotarul. Grăniţuirea dispusă prin hot.jud va rezolva
consteaţiile părţilor precum şi pretenţiile care au un caracter de revndicare, dar la rândul lor vor ţine seamă şi de
transfărmările produse în configuraţia terenurilor din cauză care nu le sunt imputabile.

3
6. ACŢIUNEA ÎN EVACUARE
- Dacă se admite acţiunea în revendicare, drept consecinţă nu mai este nevoie să se
admită şi o acţiune în evacuare.Această acţiune este ocmponentă a acţiuneii în
revendicare.
- Art.1033 C.P.Civ. procedura de evacuare din imobilele folosite sau ocupate fără drept.
Prin această acţiune s-ar putea dispune evacuarea atât a celui care deţine imobilulpe
temeiul unui act juridic prin care s-a transmis folosinţa, cât şi a oricărei persoane care
ocupă imobilul fără a avea un drpt, indiferent dacă a existat sau nu permisiunea de
îngăduinţă a propietrului. (toleratul şi cel care ocupă abuziv un imobil).

Caz 1. Când se declanşează o acţiune în temeiul art. 1033 C.P.Civ.2 , iar prin întâmpinare
pârâtul se apară invocând un mod de dobândire a propietaăţii asupra imobilului în litigiu,
evacuarea nu se va mai dispune în baza art.204 alin.(1) .C.P.Civ.: “(1) Reclamantul poate să
își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la
primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanța dispune amânarea
pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării,
care, sub sancțiunea decăderii, va fi depusă cu cel puțin 10 zile înaintea termenului
fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei. ”, iar la primul termen de
jduecată reclamantul trebui esă îşi modifice cererea de chemare în judecată, transformând
acţiunea în evacuare în acţiune în rvendicare, cu respecatrea dipsoziţiilor legale prevăzute de
lege.

În măsura în se admite că pârâtul din acţiunea de avacuare ar putea formula apărarea prin
invocarea unui mod de dobândire, nu doar în întâmpinare, ci şi în cursul judecăţii, ar

2
Art. 1033 Domeniu de aplicare
(1) Dispoziţiile prezentului titlu se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate
fără drept de către foştii locatari sau alte persoane.
(2) În sensul prezentului titlu, termenii de mai jos au următorul înţeles:
a) locaţiune - orice locaţiune scrisă sau verbală, incluzând şi sublocaţiunea;
b) locatar - locatarul principal, chiriaş sau arendaş, sublocatarul sau un cesionar al locatarului, indiferent dacă
persoana care solicită evacuarea este locatorul sau sublocatorul ori dobânditorul imobilului;
c) locator - locatorul principal, sublocatorul, cesionarul şi dobânditorul imobilului;
d) imobil - construcţia, terenul cu sau fără construcţii, împreună cu accesoriile acestora;
e) ocupantul - oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără
permisiunea ori îngăduinţa proprietarului;
f) proprietar - titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, inclusiv locatarul.

4
trebui să se accepte invocarea art. 186 C.P.Civ.3 Repunerea în termenul de modificare a
cererii de chemare în judecată – deoarece, în caz contrar o atitudine abuzivă a pârâtului
l-ar împiedica pe reclamant să-şi transforme acţiunea în evacuare în acţiune în
revendicare.
- Cu alte cuvinte abuzul de drept referitor la apărarea de fond de către un pârât constituie
un motiv temeinic justificat pentru depăşirea de către reclamant a termenului prevăzut la
disp.art.204 alin.(1) C.P.Civ.

7. ACŢIUNEA ÎN CONSTATARE
- Cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.
Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale
prevăzută de lege.
- Reclamantul nu urmăreşte obligarea pârâtului la efectuarea unei prestaţii pentru el.
- Acţiunea în constatare este deschisă propietarului care se găseşte în posesia unui bun.
Aunci când acestuia îi este necesară o hot.jud. prin care să I se recunoască un drept de
propietate, care îi este contestat de pârât (propietr neposesor- nu are stătânirea materială)
ori este un neposesor sua un detentor. În această situaţie acţiunea în rveendicare va fi
respinsă ca inadmisibilă deoarece este lipsită de obiect. Astfel că o acţiune în constatare
se va putea exercita.
- Acţiunea de constatare- presupune şi obligarea pârâtului la restituirea către reclamant
a stătânirii material a bunului.

Acţiunea în revendicare este o acţiune de sine stătătoare,(nu este cumulul unei acţiunii în
constatare cu o acţiune de sine stătătoare) astfel că nu este necesar ca prin cererea de chemare
în judecată să se solicite constatarea existenţei dreptului, respectivobligarea pârâtului la predarea
bunului (restituirea materială).

3
Art. 186 Repunerea în termen
(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se
datorează unor motive temeinic justificate.
(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând
totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută
pentru exercitarea căii de atac.
(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul
neexercitat în termen.