Sunteți pe pagina 1din 2

Centrifugarea este operatia de separare a componentilor sistemelor eterogene solid-solid, solid-

lichid, solid-gaz, lichid-gaz sau lichid-lichid in camp de forte centrifuge. Campul de forte
centriguge poate fi realizat prin : 1)alimentarea sistemului eterogen intr-un organ in miscare de
rotatie al unui utilaj (centrifuga, separator centrifugal), unde are loc separarea fazelor
sistemului;2) imprimarea unei miscari de rotatie sistemului eterogen prin alimentarea tangentiala
in aparate fixe (hidrocicloane, cicloane);

Separarea amestecurilor eterogene sub influenta fortei centrifuge se realizeaza pe baza a doua
principii:1)prin sedimentare, separarea realizandu-se datorita diferentei de densitate a
componentilor;2)prin filtrare, la care separarea amestecului solid-lichid are loc ca urmarea
trecerii fazei fluide printr-un material filtrant;

Cand trebuie sa se separe un amestec solid-lichid, utilajul se numeste centrifuga iar cand se
separa un amestec lichid-lichid sau se purifica un lichid, utilajul se numeste separator centrifugal.
Separarea amestecurilor neomogene utilizand efectul fortei centrifuge se realizeaza in utilaje care
poarta denumirea generica ”centrifuge”.

Factorii care influenteaza centrifugarea sunt:1)marimea fortei centrifuge: forta centrifuga care se
naste in cazul unei miscari circulare a unui corp de masa “m” cu viteza unghiulara ” w” pe o
traiectorie de raza R este: F=mw2R=m(2pi*n/60)2R [N]; in care “n” reprezinta turatia. Din
expresia fortei centrifuge reiese ca cresterea acesteia se realizeaza mai usor prin marirea turatiei
decat prin marirea diametrului tamburului.2)caracteristicile materialului: viscozitatea, existenta
spumei – influenteaza negativ separarea; 3)natura materialului din care se construieste centrifuga
influenteaza prin calitatile de rezistenta mecanica si rezistenta la coroziune.

Fracţionarea
Reprezintă tehnica de separare a elementelor dintr-un omogenat. Pentru unele materiale (sânge
integral, celule în suspensie) aceasta se poate realiza prin sedimentare gravitaţională. În această
tehnică, separarea are loc prin diferenţele naturale de formă şi dimensiune (densitate) dintre
celule. Hematiile sunt mai dense decât leucocitele, astfel încât separarea determină depunerea
unui strat de hematii la fundul eprubetei de sedimentare, urmat superior de un strat de leucocite.
Centrifugarea reprezintă cea mai folosită tehnică de fracţionare a componentelor celulare
utilizând forţa centrifugă. Organitele pot fi separate într-o centrifugă prin variate metode.
Particulele se comportă diferit sub acţiunea forţei centrifuge: particulele în suspensie pot fi
separate fie prin sedimentare de viteză fie prin sedimentare de echilibru. Sedimentarea de viteză
se mai sau centrifugare zonală are avantajul unei centrifugări la viteză redusă pentru o perioadă
scurtă de timp dar conferă separări incomplete. Sedimentarea de echilibru sau izopicnică necesită
viteze mari de centrifugare pentru perioade mai lungi de timp, având avantajul unei separări
complete.
Sedimentarea gravitaţională
Reprezintă o metodă de separare grosieră a componentelor unui omogenat. Separarea are loc în
funcţie de criteriile dimensiune şi densitate. Componentele mai mari se mişcă cel mai repede sub
acţiunea forţei centrifuge şi se vor depune primele la nivelul fundului eprubetei de centrifugare.
La viteze relativ mici, componentele mari ca nucleii sau fragmentele celulare formează un
depozit (pelet). O viteză superioară de centrifugare determină formarea unui pelet din
mitocondrii. Ultimele componente care sedimentează la viteze foarte mari sunt elementele
reticulului endoplasmatic şi ribozomii.
Prin rotirea centrifugii...relatia lui svelbeld..
Coeficientul de sedimentare...-9,81m/s^2
Sedimentarea de viteză
Este o metodă de rafinare a sedimentării gravitaţionale. Se bazează pe criteriile de dimensiune şi
formă a particulelor de separat. Particulele din soluţia centrifugată sunt accelerate şi ating o
viteză finală; viteză determinată în parte de dimensiuni, greutate, densitate şi forma particulelor
ca şi de viscozitatea mediului în care se desfăşoară procedura şi de forţa centrifugă generată.
Viteza finală este denumită viteza de sedimentare a particulei şi poate fi utilizată pentru
măsurarea dimensiunii, greutăţii sau densităţii particulei.
Rata de sedimentare (poziţia finală a fiecărui component) este caracterizată de un coeficient de
sedimentare (s). Centrifugele moderne care ating viteze de rotaţie de 80.000 rpm (rotaţii pe
minut) dezvoltă forţe de 500.000G, forţe care pot determina separarea unor molecule minuscule,
cum ar fi ARNt sau enzimele.

Sedimentarea la echilibru
Este o tehnică de separare a componentelor dintr-un omogenat pe baza densităţii de flotare. În
acest caz, nu mai contează parametrii dimensiunea şi formă. Particulele mai mari vor ajunge la
baza tubului de centrifugare mai repede decât cele mai mici. Dacă forţa centrifugă este crescută
progresiv, timpul de separare poate scădea.
Prin centrifugare, componentele celulare se deplasează spre fundul tubului, se opresc şi flotează
în momentul în care ajung într-un strat unde densitatea este echivalentă cu densitatea proprie.
Metoda este utilă pentru separarea unor componente asemănătoare care incorporează sau nu
(experimental) izotopi grei.