Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
unde:
C4 este coeficientul în funcţie de materialul de prelucrat şi materialul sculei aşchietoare;
C4 = 35,7 pentru cuţite normale [tabel 10.15/347] [15];
x1, y1 – exponenţii adâncimii şi avansului de aşchiere;
x 1 = 1
pentru cuţite normale [tabel 10.21/353] [15];
y1 = 0,75
HB – duritatea materialului de prelucrat (197HB);
n1 – exponentul durităţii materialului de prelucrat;
n1 = 0,35 [tab.10.22/353] [15];
b, h – dimensiunile secţiunii cozii cuţitului;
b = 16 mm;
h = 25mm;
l – lungimea în consolă a cuţitului:
l = 50 mm;
K15 – coeficientul ce ţine seama de influenţa proprietăţilor materialului de prelucrat;
K15 = 1;
K16 – coeficientul ce ţine seama de influenţa unghiului de atac principal;
K16 = 1,03 [tabel 10.17/352] [15];
K17 – coeficientul ce ţine seama de influenţa razei r a vârfului cuţitului;
K17 = 0,87 [tabel 10.18/352] [15];
K18 = coeficientul ce ţine seama de influenţa unghiului de degajare;
K18 = 1 [tabel 10.19/352] [15];
K19 – coeficientul ce ţine seama de influenţa mărimii uzurii;
K19 = 0,97 [tabel 10.20/352] [15];
25
3,33 ⋅ 25 ⋅ 16 ⋅
S adm =
0 , 75 50 = 1,77 mm / rot > S tab = 0,4mm / rot
35,7 ⋅ 197 ⋅ 2,2 ⋅ 1 ⋅ 1,03 ⋅ 0,87 ⋅ 1 ⋅ 0,97
0 , 35 1
Verificarea avansului din punct de vedere al rezistenţei plăcuţei din carburi metalice
Pentru suprafaţa φ 40,8 0 − 0 , 02 mm, t = 2,2 mm, q = 25x16 mm2, χ = 70 o verificarea avansului
din punct de vedere al rezistenţei plăcuţei din carburi metalice se face cu relaţia (2.34):
xs
8,3 ⋅ C 1,8 0,71
S adm = 0,3 ⋅ ≥ S tab = 0,33mm / rot (2.34)
t ⋅ Rm sin χ
C este grosimea plăcuţei din carburi metalice, [mm];
C = 8 mm;
t – adâncimea de aşchiere, [mm];
t = 2,2 mm;
Rm – rezistenţa de rupere la tracţiune, [daN/mm2];
Rm = 65 daN/mm2;
χ - unghiul de atac principal, [grade]
χ = 70o ;
xs – exponent;
xs = 0,7.
8,3 ⋅ 81,8 0,71
0,7
l c 2 = l s 2 + l p 2 + l a 2 + l d 2 = (0,5....2 ) +
t
+ la 2
tgχ
2,155
l c 2 = 1,5 + + 50 ⇒ l c 2 = 50,71 mm
tg110
D−d
l c 3 = l s 3 + l p 3 + l a 3 + l d 3 = (0,5....2 ) + t ⋅ tg (χ − 90 ) +
2
40,8 − 25
l c 3 = 1,5 + 1 ⋅ tg (70 − 90 ) + ⇒ l c 3 = 9,03 mm.
2
Calculul lungimilor curselor de aşchiere
Lungimea cursei de aşchiere se calculează cu relaţia:
l cai = l pi + l ai + l di [mm] (2.38)
unde:
lpi este lungimea distanţei de pătrundere;
lai – lungimea de aşchiere;
ldi – lungimea distanţei de depăşire, care se va lua în considerare numai atunci când distanţa
de depăşire este parcursă de cuţit cu înlăturare de aşchii, nefiind vorba despre o ieşire liberă a
cuţitului.
t
l ca1 = + l a1
tgχ
2,2
l ca1 = + 24 ⇒ l ca1 = 24,8 mm.
tg 70
t
l ca 2 = + la 2
tgχ
2,155
l ca 2 = + 50 ⇒ l ca 2 = 49,21 mm.
tg110
D−d
l ca3 = t ⋅ tg (χ − 90 ) +
2
40,8 − 25
l ca3 = 1 ⋅ tg (70 − 90 ) + ⇒ l ca 3 = 7,54 mm.
2
Calculul numărului de rotaţii ale arborelui principal pentru cursele de lucru
Calculul numărului real de rotaţii ale arborelui principal, aferent fiecărei dintre faze, se face
cu relaţia:
l
N ri = ci [rot] (2.39)
si
unde:
lci este lungimea cursei de lucru;
si – avansul de lucru.
l
N r1 = c1
sl
28,8
N r1 = ⇒ N r1 = 72 rot.
0,4
l
N r 2 = c2
sl
50,71
Nr2 = ⇒ N r 2 = 127 rot.
0,4
l
N r 3 = c3
st
9,03
N r3 = ⇒ N r 3 = 18 rot.
0,5
Calculul numărului de rotaţii ale arborelui principal pentru cursele de aşchiere
Numărul de rotaţii ale arborelui principal pentru cursele de aşchiere se calculează cu relaţia:
lcai
N ai = [rot] (2.40)
si
unde:
lcai este lungimea cursei de aşchiere;
si – avansul de lucru.
l
N a1 = ca1
sl
24,8
N a1 = ⇒ N a1 = 62 rot.
0,4
l
N a 2 = ca 2
sl
49,21
N a2 = ⇒ N ca 2 = 123 rot.
0,4
l
N a 3 = ca3
st
7,54
N a3 = ⇒ N a 3 = 15 rot.
0,5
Calculul coeficienţilor timpilor de aşchiere
Coeficientul timpului de aşchiere se calculează cu relaţia:
N ai
τi = (2.41)
N ri max
unde:
Nai este numărul de rotaţii ale arborelui principal pentru cursa de aşchiere;
Nrimax – numărul maxim de rotaţii ale arborelui principal.
N
τ 1 = a1
N r2
62
τ1 = ⇒ τ 1 = 0,48
127
N
τ 2 = a2
N r2
123
τ2 = ⇒ τ 2 = 0,96
127
N
τ 3 = a3
Nr2
15
τ3 = ⇒ τ 3 = 0,11
127
Stabilirea durabilităţilor convenţional-economice ale sculelor aşchietoare
Durabilitatea convenţional-economică se alege din [tabel 11.3/432] [15]:
Tconv 1 = Tconv = Tconv 3 = 30 min.
Calculul durabilităţii sculelor, exprimate în timpi efectivi de aşchiere
Durabilitatea prin timpul efectiv de aşchiere al fiecărei scule se determină cu relaţia:
Ti = τ i ⋅ Tconv i [min] (2.42)
unde.
τi este coeficientul timpului de aşchiere;
Tconvi – durabilitatea convenţional-economică.
T1 = τ 1 ⋅ Tconv 1
T1 = 0,48 ⋅ 30 ⇒ T1 = 14,4 min.
T2 = τ 2 ⋅ Tconv 2
T2 = 0,96 ⋅ 30 ⇒ T2 = 28,8 min.
T3 = τ 3 ⋅ Tconv 3
T3 = 0,11 ⋅ 30 ⇒ T3 = 3,3 min.
1.1.1.1.1. Stabilirea diametrelor de calcul
Din schema de prelucrare se observă că diametrele de calcul coincid cu diametrele
semifabricatului la nivelul secţiunilor respective.
Dc1 = 47,5 mm
Dc2 = 31,5 mm
Dc3 = 40,8 mm
Determinarea vitezei de aşchiere
Viteza de aşchiere se calculează cu relaţia:
Cv
vi = n
⋅ k1 ⋅ k 2 ⋅ k 3 ⋅ k 4 ⋅ k 5 ⋅ k 6 ⋅ k 7 ⋅ k8 ⋅ k 9 [m/min] (2.43)
yv HB
Tconv ⋅ t ⋅ s ⋅
m xv
200
unde:
Cv este coeficientul ce depinde de cuplul semifabricat-sculă;
Cv = 294 [tabel 10.30/361] [15];
m – exponentul durabilităţii;
m = 0,125 [tabel 10.29/359] [15];
n – exponentul durităţii materialului supus prelucrării;
n = 1,75;
xv , yv – exponenţii adâncimii de aşchiere, avansului;
xv = 0,18 [tabel 10.30/360] [15];
yv = 0,35 [tabel 10.30/360] [15];
k1 – este coeficientul de corecţie în funcţie de secţiunea transversală a cuţitului;
Coeficientul k1 se calculează cu relaţia:
ξ
q
k1 = (2.44)
20 x30
în care:
q este suprafaţa secţiunii transversale a cuţitului;
ξ – coeficientul în funcţie de materialul prelucrat;
ξ = 0,08;
25 ⋅ 16
0 , 08
1000
ncom = ⇒ ncom = 724,93 rot/min.
11,33 0,125
Determinarea turaţiei reale a arborelui principal
n mu = 610 rot/min [tabel 12.1/489] [8].
Calculul vitezei efective de aşchiere
Viteza efectivă de aşchiere se determină cu relaţia:
π ⋅ Dci ⋅ nmu
vefi = (2.51)
1000
3,14 ⋅ 47,5 ⋅ 610
vef 1 = ⇒ vef 1 = 90,98 m/min.
1000
3,14 ⋅ 31,5 ⋅ 610
vef 2 = ⇒ vef 2 = 60,33 m/min.
1000
3,14 ⋅ 40,8 ⋅ 610
vef 3 = ⇒ vef 3 = 78,14 m/min.
1000
Verificarea puterii
Verificarea puterii se face cu relaţia:
Fzi ⋅ vefii
N ai = (2.52)
6000
218,18 ⋅ 90,98
N a1 = ⇒ N a1 = 3,3 kw
6000
239,55 ⋅ 60,33
N a2 = ⇒ N a 2 = 2,4 kw.
6000
117,24 ⋅ 78,14
N a3 = ⇒ N a 3 = 1,52 kw.
6000
Prima dată va intra în aşchiere sania longitudinală pe care sunt fixate cuţitele:1, 2.
Puterea absorbită va fi:
Nat1 = Na1 + Na2
Nat1 = 3,3 + 2,4 = 5,7 kw.
A doua oară va intra în aşchiere sania transversală pe care este fixat cuţitul 3.
Puterea absorbită va fi:
Nat2 = Na3
Nat2 = 1,52 kw.
Puterea maşinii unelte se calculează cu relaţia:
N mu = η ⋅ N n (2.53)
unde:
η este randamentul transmisiei;
η = 0,8;
Nn – puterea nominală a electromotorului maşinii-unelte;
Nn = 24 kw;
N mu = 0,8 ⋅ 24 ⇒ N mu = 19,2 kw.
Concluzie:
Nat1 < Nmu ;
Nat2 < Nmu .
Calculul raportului între turaţia efectivă a arborelui principal şi turaţia convenţional
economică
Se calculează acest raport pentru toate cuţitele cu relaţia:
n
K vi = mu (2.54)
nconvi
610
K v1 = ⇒ K v1 = 0,77
786,64
610
K v2 = ⇒ K v 2 = 0,52
1152,86
610
K v3 = ⇒ K v 2 = 0,76
799,69
Determinarea valorilor coeficienţilor de corecţie ai durabilităţii economice
Din [tabel 11.5/438] [15], se aleg coeficienţi de corecţie ai durabilităţii economice:
KT1 = 9 K T 2 > 64 K T 3 = 16
Determinarea durabilităţii de calcul ale sculelor aşchietoare
nmu
Deoarece raportul este subunitar durabilitatea de calcul a sculelor aşchietoare se
nconv
determină cu relaţia:
Tcalc.i = K Ti ⋅ Tconv.i (2.55)
Tcalc1 = K T 1 ⋅ Tconv1
Tcalc1 = 9 ⋅ 30 ⇒ Tcalc1 = 270 min.
Tcalc 2 = K T 2 ⋅ Tconv 2
Tcalc 2 = 64 ⋅ 30 ⇒ Tcalc 2 = 1920 min.
Tcalc 3 = K T 2 ⋅ Tconv 3
Tcalc 3 = 16 ⋅ 30 ⇒ Tcalc 3 = 480 min.
Calculul raportului K di între durabilitatea unei scule oarecare şi durabilitatea sculei
limitative
Raportul Kdi între durabilitatea Tcalc i a fiecăreia dintre sculele utilizate simultan şi
durabilitatea Tcalc min a sculei limitative este dată de relaţia:
T
K di = calc i (2.56)
Tcalc min
270
K d1 = ⇒ K d1 = 1
270
1920
Kd2 = ⇒ K d 2 = 7,11
270
480
Kd3 = ⇒ K d 3 = 1,77
270