Sunteți pe pagina 1din 11

2.5.3. Strunjirea de degroşare I.

Schema de prelucrare este prezentată în fig. 2.3:

Fig. 2.3 Schema de prelucrare pentru care se calculează regimul de aşchiere

Maşina – unealtă: strung 1A62 – 53.


Scule aşchietoare folosite:
a) Cuţitul 1: cuţit de strung drept pentru degroşare: 25x16 STAS 6313 – 67:
- unghiul de atac principal: χ = 70o;
- unghiul de atac secundar: χ 1 = 20o;
- raza la vârf: r = 0,5 mm;
- durabilitatea economică: Tec = 90 min [tabel 10.3/ 335] [15];
- uzura admisibilă: hα = 1,2 mm [tabel 10.1/333] [15].
b) Cuţitul 2: cuţit de strung pentru colţ: 20x12 STAS 6312 – 67:
- unghiul de atac principal: χ = 110o;
- unghiul de atac secundar: χ 1 = 10o;
- raza la vârf: r = 1 mm;
- durabilitatea economică: Tec = 90 min [tabel 10.3/ 335] [15];
- uzura admisibilă: hα = 1,2 mm [tabel 10.1/333] [15].
c) Cuţitul 3: cuţit de strung lateral: 20x12 STAS 358 – 67:
- unghiul de atac principal: χ = 70o;
- unghiul de atac secundar: χ 1 = 70o;
- raza la vârf: r = 0,5 mm;
- durabilitatea economică: Tec = 90 min [tabel 10.3/ 335] [15];
- uzura admisibilă: hα = 1,2 mm [tabel 10.1/333] [15].
Determinarea adâncimii de aşchiere
a ) Adâncimea de aşchiere pentru suprafaţa φ 40,8 0−0, 02 mm (se execută i = 1 treceri; cuţitul 1)
se determină cu relaţia:
2 A pnom d i −1 max − d i max
t1 = = (2.32)
2i 2i
47,5 − 43,1
t1 = ⇒ t1 = 2,2 mm/trecere.
2
b) Adâncimea de aşchiere pentru suprafaţa φ 25 ++00,,041
028 mm (se execută i = 1 treceri; cuţitul 2)

se determină cu relaţia (2.32):


31,5 − 27,19
t2 = ⇒ t 2 = 2,155 mm/trecere.
2
c) Adâncimea de aşchiere pentru suprafaţa laterală (se execută i = 1 treceri; cuţitul 3) se
determină cu relaţia (2.32):
2
t 3 = ⇒ t 3 = 1 mm/trecere.
2
Stabilirea avansului de calcul
Din [tabel 11.1/420] [15], se alege:
- avansul longitudinal: sl = 0,4 mm/rot;
- avansul transversal: st = 0,52 mm/rot.
Verificarea avansului din punct de vedere al rezistenţei corpului cuţitului
Pentru verificarea avansului din punct de vedere al rezistenţei corpului cuţitului se va lua în
considerare situaţia cuţitului care aşchiază suprafaţa cu adâncimea de aşchiere mai mare.
Pentru suprafaţa φ 40,8 0−0, 02 mm, t = 2,2 mm, q = 20x20 mm2 avansul de aşchiere se verifică
cu relaţia:
h
3,33 ⋅ h ⋅ b ⋅  
S adm =
y1 l ≥ S tab = 0,3 mm/rot (2.33)
C 4 ⋅ HB ⋅ t ⋅ k15 ⋅ k16 ⋅ k17 ⋅ k18 ⋅ k19
n1 x1

unde:
C4 este coeficientul în funcţie de materialul de prelucrat şi materialul sculei aşchietoare;
C4 = 35,7 pentru cuţite normale [tabel 10.15/347] [15];
x1, y1 – exponenţii adâncimii şi avansului de aşchiere;
x 1 = 1 
 pentru cuţite normale [tabel 10.21/353] [15];
y1 = 0,75
HB – duritatea materialului de prelucrat (197HB);
n1 – exponentul durităţii materialului de prelucrat;
n1 = 0,35 [tab.10.22/353] [15];
b, h – dimensiunile secţiunii cozii cuţitului;
b = 16 mm;
h = 25mm;
l – lungimea în consolă a cuţitului:
l = 50 mm;
K15 – coeficientul ce ţine seama de influenţa proprietăţilor materialului de prelucrat;
K15 = 1;
K16 – coeficientul ce ţine seama de influenţa unghiului de atac principal;
K16 = 1,03 [tabel 10.17/352] [15];
K17 – coeficientul ce ţine seama de influenţa razei r a vârfului cuţitului;
K17 = 0,87 [tabel 10.18/352] [15];
K18 = coeficientul ce ţine seama de influenţa unghiului de degajare;
K18 = 1 [tabel 10.19/352] [15];
K19 – coeficientul ce ţine seama de influenţa mărimii uzurii;
K19 = 0,97 [tabel 10.20/352] [15];
25
3,33 ⋅ 25 ⋅ 16 ⋅
S adm =
0 , 75 50 = 1,77 mm / rot > S tab = 0,4mm / rot
35,7 ⋅ 197 ⋅ 2,2 ⋅ 1 ⋅ 1,03 ⋅ 0,87 ⋅ 1 ⋅ 0,97
0 , 35 1

Verificarea avansului din punct de vedere al rezistenţei plăcuţei din carburi metalice
Pentru suprafaţa φ 40,8 0 − 0 , 02 mm, t = 2,2 mm, q = 25x16 mm2, χ = 70 o verificarea avansului
din punct de vedere al rezistenţei plăcuţei din carburi metalice se face cu relaţia (2.34):
xs
8,3 ⋅ C 1,8  0,71 
S adm = 0,3 ⋅  ≥ S tab = 0,33mm / rot (2.34)
t ⋅ Rm  sin χ 
C este grosimea plăcuţei din carburi metalice, [mm];
C = 8 mm;
t – adâncimea de aşchiere, [mm];
t = 2,2 mm;
Rm – rezistenţa de rupere la tracţiune, [daN/mm2];
Rm = 65 daN/mm2;
χ - unghiul de atac principal, [grade]
χ = 70o ;
xs – exponent;
xs = 0,7.
8,3 ⋅ 81,8  0,71 
0,7

S adm = ⋅  = 3,07 mm / rot > S tab = 0,4mm / rot


2,2 0,3 ⋅ 65  sin 70 
Calculul forţei principale de aşchiere
Forţa principală de aşchiere se determină cu relaţia:
Fz = C 4 ⋅ t x1 ⋅ s x1 ⋅ HB n1 ⋅ k15 ⋅ k16 ⋅ k17 ⋅ k18 ⋅ k19 [ N ] (2.35)
unde:
C4 este coeficientul în funcţie de materialul de prelucrat şi materialul sculei aşchietoare.
C4 = 35,7 pentru cuţite normale [tabel 10.15/347] [15];
s – avansul de aşchiere, [mm/rot];
s = 0,52 mm/rot la avans transversal;
s = 0,4 mm/rot la avans longitudinal;
x1, y1 – exponenţii adâncimii şi avansului de aşchiere;
x 1 = 1 
 pentru cuţite normale [tabel 10.21/353] [15];
y1 = 0,75
HB – duritatea materialului de prelucrat (197HB);
n1 – este exponentul durităţii materialului de prelucrat;
n1 = 0,35 [tabel 10.22/353] [15];
K15 – coeficientul ce ţine seama de influenţa proprietăţilor materialului de prelucrat;
K15 = 1;
K16 – coeficientul ce ţine seama de influenţa unghiului de atac principal;
K16 = 1,03 (pentru cuţitele 1 şi 3) [tabel 10.17/352] [15];
K16 = 1,08 (pentru cuţitul 2) [tabel 10.17/352] [15];
K17 – coeficientul ce ţine seama de influenţa razei r a vârfului cuţitului;
K17 = 0,87 (pentru cuţitul 1 şi 3) [tabel 10.18/352] [15];
K17 = 0,93 (pentru cuţitul 2) [tabel 10.18/352] [15];
K18 – coeficientul ce ţine seama de influenţa unghiului de degajare;
K18 = 1 [tabel 10.19/352] [15];
K19 – coeficientul ce ţine seama de influenţa mărimii uzurii;
K19 = 0,97 [tabel 10.20/352] [15];
Fz1 = 35,7 ⋅ 2,21 ⋅ 0,4 0, 75 ⋅ 197 0,35 ⋅ 1 ⋅ 1,03 ⋅ 0,87 ⋅ 1 ⋅ 0,97 ⇒ Fz1 = 218,18 N
Fz 2 = 35,7 ⋅ 2,1551 ⋅ 0,4 0,75 ⋅ 197 0,35 ⋅ 1 ⋅ 1,08 ⋅ 0,93 ⋅ 1 ⋅ 0,97 = 239,55 N
Fz 3 = 35,7 ⋅ 11 ⋅ 0,52 0, 75 ⋅ 197 0,35 ⋅ 1 ⋅ 1,03 ⋅ 0,87 ⋅ 1 ⋅ 0,97 = 120,74 N
La prinderea între vârfuri, săgeata maximă de încovoiere a piesei calculată în cazul
solicitării maxime ( φ 40 0−0, 02 mm) se va determina cu relaţia:
F ⋅ L3
f = < f adm = 0,2...0,4mm (2.36)
48 ⋅ E ⋅ I
unde:
F este forţa rezultantă obţinută prin compunerea componentei tangenţiale şi radiale, [N]
F = 1,1 ⋅ Fz max
F = 1,1 ⋅ 239,55 ⇒ F = 263,5 N
L – lungimea semifabricatului, [mm]
L = 116 mm;
E – modulul de elasticitate longitudinal, [N/mm2]
E = 2,1.105 N/mm2;
I – momentul de inerţie,[mm4]
I = 0,05 ⋅ D 4 ;
D – diametrul semifabricatului in zona periculoasă, [mm];
D = 40,8 mm;
I = 0,05 ⋅ 40,8 4 ⇒ I = 138551,31 mm4;
263,5 ⋅ 116 3
f = ⇒ f = 0,00029mm < f adm
48 ⋅ 2,1 ⋅ 10 5 ⋅ 138551,31
Calculul lungimilor de lucru
Valorile lungimilor curselor de lucru se determină prin luarea în considerare a
componentelor acestora se determină cu relaţia:
lci = l si + l pi + l ai + l di [mm] (2.37)
unde:
lsi este lungimea distanţei de siguranţă, [mm];
lpi – lungimea de pătrundere, [mm];
lai – lungimea distanţei de aşchiere efectivă, [mm];
ldi – lungimea distanţei de depăşire, [mm];
Mărimile componentelor lungimilor curselor de lucru se iau din [tabel 11.2/424] [15].
l c1 = l s1 + l p1 + l a1 + l d 1 = (0,5....2 ) + + l a1 + (1....5)
t
tgχ
2,2
l c1 = 1,5 + + 24 + 2,5 ⇒ l c1 = 28,8 mm.
tg 70 o

l c 2 = l s 2 + l p 2 + l a 2 + l d 2 = (0,5....2 ) +
t
+ la 2
tgχ
2,155
l c 2 = 1,5 + + 50 ⇒ l c 2 = 50,71 mm
tg110
D−d
l c 3 = l s 3 + l p 3 + l a 3 + l d 3 = (0,5....2 ) + t ⋅ tg (χ − 90 ) +
2
40,8 − 25
l c 3 = 1,5 + 1 ⋅ tg (70 − 90 ) + ⇒ l c 3 = 9,03 mm.
2
Calculul lungimilor curselor de aşchiere
Lungimea cursei de aşchiere se calculează cu relaţia:
l cai = l pi + l ai + l di [mm] (2.38)
unde:
lpi este lungimea distanţei de pătrundere;
lai – lungimea de aşchiere;
ldi – lungimea distanţei de depăşire, care se va lua în considerare numai atunci când distanţa
de depăşire este parcursă de cuţit cu înlăturare de aşchii, nefiind vorba despre o ieşire liberă a
cuţitului.
t
l ca1 = + l a1
tgχ
2,2
l ca1 = + 24 ⇒ l ca1 = 24,8 mm.
tg 70
t
l ca 2 = + la 2
tgχ
2,155
l ca 2 = + 50 ⇒ l ca 2 = 49,21 mm.
tg110
D−d
l ca3 = t ⋅ tg (χ − 90 ) +
2
40,8 − 25
l ca3 = 1 ⋅ tg (70 − 90 ) + ⇒ l ca 3 = 7,54 mm.
2
Calculul numărului de rotaţii ale arborelui principal pentru cursele de lucru
Calculul numărului real de rotaţii ale arborelui principal, aferent fiecărei dintre faze, se face
cu relaţia:
l
N ri = ci [rot] (2.39)
si

unde:
lci este lungimea cursei de lucru;
si – avansul de lucru.
l
N r1 = c1
sl
28,8
N r1 = ⇒ N r1 = 72 rot.
0,4
l
N r 2 = c2
sl
50,71
Nr2 = ⇒ N r 2 = 127 rot.
0,4
l
N r 3 = c3
st
9,03
N r3 = ⇒ N r 3 = 18 rot.
0,5
Calculul numărului de rotaţii ale arborelui principal pentru cursele de aşchiere
Numărul de rotaţii ale arborelui principal pentru cursele de aşchiere se calculează cu relaţia:
lcai
N ai = [rot] (2.40)
si
unde:
lcai este lungimea cursei de aşchiere;
si – avansul de lucru.
l
N a1 = ca1
sl
24,8
N a1 = ⇒ N a1 = 62 rot.
0,4
l
N a 2 = ca 2
sl
49,21
N a2 = ⇒ N ca 2 = 123 rot.
0,4
l
N a 3 = ca3
st
7,54
N a3 = ⇒ N a 3 = 15 rot.
0,5
Calculul coeficienţilor timpilor de aşchiere
Coeficientul timpului de aşchiere se calculează cu relaţia:
N ai
τi = (2.41)
N ri max
unde:
Nai este numărul de rotaţii ale arborelui principal pentru cursa de aşchiere;
Nrimax – numărul maxim de rotaţii ale arborelui principal.
N
τ 1 = a1
N r2
62
τ1 = ⇒ τ 1 = 0,48
127
N
τ 2 = a2
N r2
123
τ2 = ⇒ τ 2 = 0,96
127
N
τ 3 = a3
Nr2
15
τ3 = ⇒ τ 3 = 0,11
127
Stabilirea durabilităţilor convenţional-economice ale sculelor aşchietoare
Durabilitatea convenţional-economică se alege din [tabel 11.3/432] [15]:
Tconv 1 = Tconv = Tconv 3 = 30 min.
Calculul durabilităţii sculelor, exprimate în timpi efectivi de aşchiere
Durabilitatea prin timpul efectiv de aşchiere al fiecărei scule se determină cu relaţia:
Ti = τ i ⋅ Tconv i [min] (2.42)
unde.
τi este coeficientul timpului de aşchiere;
Tconvi – durabilitatea convenţional-economică.
T1 = τ 1 ⋅ Tconv 1
T1 = 0,48 ⋅ 30 ⇒ T1 = 14,4 min.
T2 = τ 2 ⋅ Tconv 2
T2 = 0,96 ⋅ 30 ⇒ T2 = 28,8 min.
T3 = τ 3 ⋅ Tconv 3
T3 = 0,11 ⋅ 30 ⇒ T3 = 3,3 min.
1.1.1.1.1. Stabilirea diametrelor de calcul
Din schema de prelucrare se observă că diametrele de calcul coincid cu diametrele
semifabricatului la nivelul secţiunilor respective.
Dc1 = 47,5 mm
Dc2 = 31,5 mm
Dc3 = 40,8 mm
Determinarea vitezei de aşchiere
Viteza de aşchiere se calculează cu relaţia:
Cv
vi = n
⋅ k1 ⋅ k 2 ⋅ k 3 ⋅ k 4 ⋅ k 5 ⋅ k 6 ⋅ k 7 ⋅ k8 ⋅ k 9 [m/min] (2.43)
yv  HB 
Tconv ⋅ t ⋅ s ⋅ 
m xv

 200 
unde:
Cv este coeficientul ce depinde de cuplul semifabricat-sculă;
Cv = 294 [tabel 10.30/361] [15];
m – exponentul durabilităţii;
m = 0,125 [tabel 10.29/359] [15];
n – exponentul durităţii materialului supus prelucrării;
n = 1,75;
xv , yv – exponenţii adâncimii de aşchiere, avansului;
xv = 0,18 [tabel 10.30/360] [15];
yv = 0,35 [tabel 10.30/360] [15];
k1 – este coeficientul de corecţie în funcţie de secţiunea transversală a cuţitului;
Coeficientul k1 se calculează cu relaţia:
ξ
 q 
k1 =   (2.44)
 20 x30 
în care:
q este suprafaţa secţiunii transversale a cuţitului;
ξ – coeficientul în funcţie de materialul prelucrat;
ξ = 0,08;
 25 ⋅ 16 
0 , 08

- pentru cuţitul 1: k1 =   ⇒ k1 = 0,96 ;


 20 ⋅ 30 
 20 ⋅ 12 
0 , 08

- pentru cuţitele 2 şi 3: k1 =   ⇒ k1 = 0,92 ;


 20 ⋅ 30 
k2 – coeficientul de corecţie în funcţie de unghiul de atac principal;
Coeficientul k2 se calculează cu relaţia:
ρ
 45 
k 2 =   (2.45)
 χi 
în care:
ρ este un exponent în funcţie de natura materialului de prelucrat;
ρ = 0,3;
0,3
 45 
- pentru cuţitele 1şi 3: k 2 =   ⇒ k 2 = 0,87 ;
 70 
0,3
 45 
- pentru cuţitul 2: k 2 =   ⇒ k 2 = 0,76 ;
 110 
k3 – coeficientul de corecţie în funcţie de unghiul de atac secundar;
Coeficientul k3 se calculează cu relaţia:
0 , 09
 a 
k 3 =   (2.46)
 χi 
în care:
a = 15 (pentru scule armate cu plăcuţe dure);
0 , 09
 15 
- pentru cuţitul 1: K 3 =   ⇒ k 3 = 0,97 ;
 20 
0 , 09
 15 
- pentru cuţitul 2: K 3 =   ⇒ k 3 = 1,03 ;
 10 
0 , 09
 15 
- pentru cuţitul 3: K 3 =   ⇒ k 3 = 0,87 ;
 70 
k4 este coeficientul de corecţie în funcţie de raza la vârf a sculei aşchietoare;

Coeficientul k4 se calculează cu relaţia:


µ
r
k4 =   (2.47)
2
în care:
µ este un exponent în funcţie de tipul prelucrării şi de materialul prelucrat;
µ = 0,1;
0 ,1
 0,5 
- pentru cuţitele 1 şi 3: k 4 =   ⇒ k 4 = 0,87 ;
 2 
0 ,1
1
- pentru cuţitul 2: k 4 =   ⇒ k 4 = 0,93 ;
2
k5 – coeficientul de corecţie în funcţie de materialul părţii aşchietoare;
k5 = 0,7 [tabel 10.31/362] [15];
k6 – coeficientul de corecţie în funcţie de materialul de prelucrat;
k6 = 1 [tabel 10.32/363] [15];
k7 – coeficientul de corecţie în funcţie de modul de obţinere a semifabricatului;
k7 = 1;
k8 – coeficientul de corecţie în funcţie de starea stratului superficial al semifabricatului;
k8 = 1;
k9 – coeficientul de corecţie în funcţie de forma suprafeţei de degajare;
k9 = 1;
294
v1 = 1,75
⋅ 0,96 ⋅ 0,87 ⋅ 0,97 ⋅ 0,87 ⋅ 0,7 ⋅1⋅1⋅1⋅1 ⇒ v1 = 116,88 m/min.
 197 
300,125 ⋅ 2,20,18 ⋅ 0,40,35 ⋅  
 200
294
v2 = 1, 75
⋅ 0,92 ⋅ 0,76 ⋅1,03⋅ 0,93⋅ 0,7 ⋅1⋅1⋅1⋅1 ⇒ v2 = 114,03 m/min
 197 
300,125 ⋅ 2,1550,18 ⋅ 0,40,35 ⋅  
 200
294
v3 = 1,75
⋅ 0,92 ⋅ 0,87 ⋅ 0,87 ⋅ 0,87 ⋅ 0,7 ⋅ 1⋅ 1⋅1⋅1 ⇒ v3 = 102,45 m/min.
 197 
300,125 ⋅10,18 ⋅ 0,520,35 ⋅  
 200 
Stabilirea turaţiilor convenţional-economice ale arborelui principal
Pentru fiecare fază de prelucrare valoarea turaţiei convenţional economice a arborelui
principal se determină cu relaţia (2.25):
1000 ⋅ 116,88
nconv 1 = ⇒ nconv1 = 783,64 rot/min.
3,14 ⋅ 47,5
1000 ⋅ 114,03
nconv 2 = ⇒ nconv 2 = 1152,86 rot/min.
3,14 ⋅ 31,5
1000 ⋅ 102,45
nconv 3 = ⇒ nconv 3 = 799,69 rot/min.
3,14 ⋅ 40,8
Calculul valorilor coeficienţilor exponenţiali ai vitezei relative
Calculul valorilor coeficienţilor exponenţiali ai valorii relative se face cu relaţia:
1
z= (2.48)
m
1
z= ⇒ z =8
0,125
Determinarea mărimilor auxiliare
Cea mai scăzută turaţie convenţional-economică este :
nconv 1 = 786,64 rot/min
Turaţiile care depăşesc cu mai puţin de 50% turaţia minimă sunt:
nconv 2 = 1152,86 rot/min
nconv 3 = 835,83 rot/min
Mărimile auxiliare aferente se calculează cu relaţia:
z
 1000 
Wni =   (2.49)
n 
 convi 
8
 1000 
Wn1 =   ⇒ Wn1 = 6,82
 786,64 
8
 1000 
Wn 2 =   ⇒ Wn 2 = 0,32
 1152,86 
8
 1000 
Wn 3 =   ⇒ Wn 3 = 5,97
 799,69 
Determinarea turaţiei de calcul
∑Wni =6,82 + 0,32 + 5,97 ⇒ ∑Wni = 13,11 .
Turaţia comună se determină cu relaţia:
1000
ncom = (2.50)
(∑Wni )z
1

1000
ncom = ⇒ ncom = 724,93 rot/min.
11,33 0,125
Determinarea turaţiei reale a arborelui principal
n mu = 610 rot/min [tabel 12.1/489] [8].
Calculul vitezei efective de aşchiere
Viteza efectivă de aşchiere se determină cu relaţia:
π ⋅ Dci ⋅ nmu
vefi = (2.51)
1000
3,14 ⋅ 47,5 ⋅ 610
vef 1 = ⇒ vef 1 = 90,98 m/min.
1000
3,14 ⋅ 31,5 ⋅ 610
vef 2 = ⇒ vef 2 = 60,33 m/min.
1000
3,14 ⋅ 40,8 ⋅ 610
vef 3 = ⇒ vef 3 = 78,14 m/min.
1000
Verificarea puterii
Verificarea puterii se face cu relaţia:
Fzi ⋅ vefii
N ai = (2.52)
6000
218,18 ⋅ 90,98
N a1 = ⇒ N a1 = 3,3 kw
6000
239,55 ⋅ 60,33
N a2 = ⇒ N a 2 = 2,4 kw.
6000
117,24 ⋅ 78,14
N a3 = ⇒ N a 3 = 1,52 kw.
6000
Prima dată va intra în aşchiere sania longitudinală pe care sunt fixate cuţitele:1, 2.
Puterea absorbită va fi:
Nat1 = Na1 + Na2
Nat1 = 3,3 + 2,4 = 5,7 kw.
A doua oară va intra în aşchiere sania transversală pe care este fixat cuţitul 3.
Puterea absorbită va fi:
Nat2 = Na3
Nat2 = 1,52 kw.
Puterea maşinii unelte se calculează cu relaţia:
N mu = η ⋅ N n (2.53)
unde:
η este randamentul transmisiei;
η = 0,8;
Nn – puterea nominală a electromotorului maşinii-unelte;
Nn = 24 kw;
N mu = 0,8 ⋅ 24 ⇒ N mu = 19,2 kw.
Concluzie:
Nat1 < Nmu ;
Nat2 < Nmu .
Calculul raportului între turaţia efectivă a arborelui principal şi turaţia convenţional
economică
Se calculează acest raport pentru toate cuţitele cu relaţia:
n
K vi = mu (2.54)
nconvi
610
K v1 = ⇒ K v1 = 0,77
786,64
610
K v2 = ⇒ K v 2 = 0,52
1152,86
610
K v3 = ⇒ K v 2 = 0,76
799,69
Determinarea valorilor coeficienţilor de corecţie ai durabilităţii economice
Din [tabel 11.5/438] [15], se aleg coeficienţi de corecţie ai durabilităţii economice:
KT1 = 9 K T 2 > 64 K T 3 = 16
Determinarea durabilităţii de calcul ale sculelor aşchietoare
nmu
Deoarece raportul este subunitar durabilitatea de calcul a sculelor aşchietoare se
nconv
determină cu relaţia:
Tcalc.i = K Ti ⋅ Tconv.i (2.55)
Tcalc1 = K T 1 ⋅ Tconv1
Tcalc1 = 9 ⋅ 30 ⇒ Tcalc1 = 270 min.
Tcalc 2 = K T 2 ⋅ Tconv 2
Tcalc 2 = 64 ⋅ 30 ⇒ Tcalc 2 = 1920 min.
Tcalc 3 = K T 2 ⋅ Tconv 3
Tcalc 3 = 16 ⋅ 30 ⇒ Tcalc 3 = 480 min.
Calculul raportului K di între durabilitatea unei scule oarecare şi durabilitatea sculei
limitative
Raportul Kdi între durabilitatea Tcalc i a fiecăreia dintre sculele utilizate simultan şi
durabilitatea Tcalc min a sculei limitative este dată de relaţia:
T
K di = calc i (2.56)
Tcalc min
270
K d1 = ⇒ K d1 = 1
270
1920
Kd2 = ⇒ K d 2 = 7,11
270
480
Kd3 = ⇒ K d 3 = 1,77
270

S-ar putea să vă placă și