Sunteți pe pagina 1din 10

CAPITOLUL VI

VENITURILE FACTORILOR DE PRODUCTIE

Bunurile se pot obtine prin participarea factorilor de prod.


Pentru fiecare participare, posesorii fact de prod pretind sub forma de venit o parte din suma
incasata prin vanzarea bunurilor la a caror fabricare au contribuit:
● Posesorului muncii ii revine salariul
● Posesorului de pamant ii revine renta
● Detinatorului capitalului tehnic ii revine profitul.
● Posesorului capitalului banesc ii revine dobanda (dat cu imprumut)

Salariul, renta, profitul si dobanda sunt forme concrete ale venitului in economia de piata.
Ele rezulta din procesul de distribuire.
Veniturile directe se formeaza pe baza unui proces care face legatura obiectiva intre :
- fact de prod utilizati (intrati, input-uri)
- rezultatele obtinute (iesiri, output-uri)

Distribuirea = procesul de impartire a veniturilor intre participantii directi la obtinerea lor (intre
posesorii fact de prod)
 Din redistribuire rezulta celelalte forme de venit → alocatii, pensii, ajutoare de somaj
 Redistribuirea = procesul de reimpartire a veniturilor deja impartite.
Acest proces este de natura tehno-economica:
- face continutul unei legi tehnice, denumita functie de productie
- face legatura intre intrari si iesiri
- face legatura intre doua piete distincte:
● piata fact de prod (piata intrarilor) – firmele producatoare de bunuri actioneaza in calitate de
clienti.
● piata bunurilor (piata iesirilor) – firmele actioneaza ca ofertanti.

 Orice firma isi asigura echilibrul actiunilor concomitent pe cele 2 piete.

Ea cumpara fact de prod si vinde bunuri economice la pretul determinat de confruntarea cererii cu
oferta.
 Preturile fact de prod permit stabilirea contributiei posesorilor fact de prod la activitatea
economica
 Preturile bunurilor economice servesc la masurarea rezultatelor activitatii economice.

Factorii de care depinde marimea veniturilor sunt:


1. Raportul cerere-oferta de pe piata fiecarui fact de prod (veniturile cresc cand cererea
este mai mare decat oferta)
2. Productivitatea fiecarui fact. de prod (cu cat W este mai mare, cu atat veniturile sunt mai mari)
3. Fiecare forma de venit are o evolutie in sens invers fata de celelalte (salariile si dobanzile cresc,
profitul scade)

EXCEPTIE : pot creste simultan toate formele de venit atunci cand sporeste productivitatea .
marginala globala (a tuturor fact de prod).

∆Q
Wg mg = ----------------
∆L+∆P+∆Kt
Salariul

Salariul (retributia, remuneratia) este suma obtinuta de posesorul fortei de munca pentru
contributia adusa la realizarea muncii ca fact de prod.
Semnificatiile salariului:
 este plata pentru inchirierea muncii
 este pret pentru cumpararea marfii (forta de munca)
 este suma platita celui care isi inchiriaza serviciile, dar se formeaza si se comporta ca pretul
oricarei alte marfi.
! Munca este o marfa cu caracteristici speciale, iar salariul este pretul acestei marfi.
▪ Pentru posesorul muncii, salariul este un venit.
▪ Pentru firma (cel care cumpara munca) este un cost.
In aceasta situatie, in care salariul este atat venit cat si cost :
- marimea salariului depinde de munca depusa si de rezultatul ei
- marimea concreta a salariului pentru fiecare salariat este stabilit la nivelul firmei (Guvernul
stabileste salariul minim pe economie)
Marimea salariului este supusa unor procese contradictorii:
I. De diferentiere de la o pesoana la alta.
II. De apropiere – egalizare
I. Factorii directi de diferentiere a salariului sunt:
- calitatile si aptitudinile fiecarui salariat
- caracterul muncii (grea sau usoara, de zi sau noapte, mediu toxic)
- cantitatea de munca
- rezultatele obtinute – eficienta muncii
Diferentele dintre salariile bazate pe aceste aspecte sunt acceptate de salariati si de firmele la care
ei lucreza.
Totusi, salariatii contesta diferentele dintre salarii atunci cand ei considera ca au o contributie
egala la efectuarea muncii.
→ In aceasta situatie, ei ”uita” sa ia in considerare si alte elemente de diferentiere:
● diferenta de eficienta
● faptul ca venitul obtinut este proprietatea posesorului firmei si el hotaraste .
. ce salarii sa dea
II. Apropierea – egalizarea salariilor poate interveni numai daca elementele de diferentiere
prezentate anterior se restrang sau dispar:
 cand se ridica pregatirea si calificarea tuturor salariatilor
 cand se creaza conditii de munca apropiate sau identice pentru toti salariatii
Este firesc ca in economia de piata salariile sa fie diferite; → pentru a le egaliza ar trebui ca o
parte din veniturile care se cuvin celor cu rezultate mai bune sa treaca in proprietatea celor cu
rezultate mai slabe.
Acest lucru - presupune nerespectarea principiilor economiei de piata,
- ar fi de natura antieconomica nestimulativa.
S-a ajuns la concluzia ca atat marimea salariilor cat si diferentele dintre ele trebuie stabilite asa
incat sa pastreze -incitatia la munca
- aspiratia la ridicarea pregatirii profesionale.
Pe termen lung, salariul are o tendinta generala de crestere pentru ca:
- cresc cheltuielile salariatilor cu chiria, hrana, transportul etc.
- creste productivitatea muncii (este firesc sa creasca si salariile dar cresterea productivitatii
trebuie sa fie mai mare decat cresterea salariilor pt a avea profit si pt a asigura „sanatatea”
d.p.d.v. economic.).
Componentele salariului
Distingem intre:
I. Salariul nominal
II. Salariul real

I. Salariul nominal (SN) - suma pe care o primeste salariatul atunci cand lucreaza.
 Intreaga suma inscrisa pe statul de plata este salariul nominal brut.
 Suma pe care o primeste efectiv salariatul, dupa retinerea impozitului si taxelor este salariul
nominal net.
Salariul nominal – componenta a castigului nominal, care pe langa SN mai include adaosuri,
sporuri salariale, dobanzi, rente.etc.
CN = SN + adaosuri, sporuri salariale, dobanzi etc.

II. Salariul real (SR) - arata cate bunuri si servicii se pot cumpara cu SN, la un nivel dat al preturilor.
. SN
SR = ------ => SR direct proportional cu SN ;
P SR invers proportional cu P
SR se mai numeste si „ puterea de cumparare a SN ”
In dinamica, modificarea SR este ilustrata de indicele SR
SN1
SR1 ISN SN0 SN1 P0
ISR = ------ ∙ 100 sau ISR = ------ ∙ 100 = ------ ∙ 100 = ------ ∙ ----- ∙ 100 ,
SR0 IP P10 SN0 P1
P0
Unde: SR1 – salariul real in perioada curenta
SR0 – salariul real din perioada anterioara
SN1
ISN – indicele salariului nominal = ----- ∙ 100
SN0
P1
IP – indicele preturilor = ----- ∙ 100
P0
Castigul real arata cate bunuri si servicii se pot cumpara cu castigurile nominale la un nivel dat al
preturilor. CN
CR = -----
P
Pentru salariat cea mai mare importanta o are SR, deoarece asupra acestuia actioneaza si o serie de
factori care nu depind de fiecare salariat ( cum ar fi cresterea preturilor).
● Cand salariatul nu este multumit de salariul sau :
- isi poate lua un loc de munca mai bine platit
- poate munci mai mult
- isi poate intensifica munca sindicala
● Cand salariatul este multumit de salariul sau:
- renunta la orele suplimentare
- uneori munceste mai putin decat atunci cand salariul este mai mic

Alte forme ale salariului sunt:


III. Salariul colectiv – se acorda pentru stimularea salariatilor si este atribuit in suma globala
. tuturor angajatilor unei firme ca premii, beneficii, etc.
IV. Salariul social – este o suma pe care intreaga societate o acorda unor categorii de persoane care .
. se confrunta cu dificultati mari: somaj, boli profesionale, decese.

Sunt 2 mari sisteme de salarizare:

1. Salarizarea in regie – in functie de timpul lucrat ( Se aplica mai des personalului administrativ)
2. Salarizare in acord – in functie de rezultatele obtinute ( Se aplica personalului direct productiv)
Factorii indirecti de care depind marimea si dinamica salariului sunt :
 gradul de organizare in sindicate si capacitatea acestora de a obtine castig de cauza pentru . . . . .
. revendicarile salariatilor.
 capacitatea salariatilor de a se organiza si de a dialoga cu conducerea unitatii, cu organele statului
 migratia internationala a fortei de munca
 legislatia din fiecare tara cu privire la miscarea grevista si revendicarile salariale

De formalizat:
1) Cresterea productiei este mai mare decat cresterea costului variabil total. Stabiliti care este
dinamica CTM si Cmg (cresc, scad sau raman constante)
Q creste
∆CVT < ∆Q => ∆ CV = ∆Q => CVM scade (-)
Daca CVM creste (+) => Cmg creste (+)
CF
CFM = ----- => Pt CFM ne uitam la Q => Q creste => CFM scade (-)
Q
CTM = CVM + CFM => CTM scade !!

2) Scaderea costului variabil este > decat scaderea Q.Stabiliti CV, Cmg si CTM.
∆CV < ∆Q => CVM scade (-)
CVM scade si Cmg scade (-)
CF
CFM = ----- => CFM creste (+)
Q
 CTM = CVM + CFM => CTM poate sa creasca
sa scada
sa ramana constant
(depinde de cresterea lui CFM si de scaderea lui CVm)

3) Q creste in acelasi ritm cu cresterea CV. Stabiliti Cmg, CTM


=> ∆Q = ∆CV => CVM constant (0)
=> Cmg = constant (0)
CTM => Q creste => CFM scade (-)
CTM = CFM + CVM => CTM scade
Profitul
Orice activitate economica trebuie sa se caracterizeze prin rationalitate.
Expresia rationalitatii economice este profitul.
Profitul (beneficiul) = castigul sau avantajul banesc obtinut dintr-o operatie, actiune sau activitate.
Ce este profitul:
Profitul se determina:
 ca diferenta intre cifra de afaceri si costul total.
Pr = CA – CT (profitul total)
 ca diferenta intre pretul unitar si costul unitar
pr = Pu – CTM (profitul pe un produs)

O firma obtine profit numai daca CA > CT sau Pu > CTM.


Cei care nu obtin profit isi desfasoara activitatea cu dificultate sau chiar sunt eliminati de pe piata.
! Profitul este venitul care ii revine intreprinzatorului sau proprietarului de capital tehnic.

Rolul profitului:
- sintetizeaza rezultatele oricarei firme sau activitati economice
- firmele urmaresc in mod sistematic sa obtina profit
- profitul este motivatia obiectiva a posesorilor de capital tehnic pentru ca situatia lor economico-
sociala depinde de marimea si dinamica profitului
! Ratiunea majora a activitatii oricarei firme este maximizarea profitului
Practic profitul dovedeste daca o firma este necesara sau nu in societate.

Functiile profitului:
 stimuleza initiativa si acceptarea riscurilor
 incita la cresterea rationalitatii (eficientei economice)
 cultiva spiritul de economie
 este principala sursa a progresului economico-social, pt ca pe baza lui
se finanteaza activitatile economice dar si activitatile de alta natura (educatia, sanatatea, cultura,
activitatile sportive)

Indicatorii profitului:
I. Masa profitului
II. Rata profitului

I. Masa profitului este chiar profitul propriu-zis


Se calculeaza ca diferenta intre venituri si cheltuieli.

II. Rata profitului se poate calcula in 3 modalitati:


Pr
● rata profitului la cost: RPr/CT = ------ ∙ 100
CT
Se mai numeste si rata rentabilitatii pt ca arata gradul de rentabilitate pe produs, pe firma etc
Pr
● rata profitului la cifra de afaceri: RPr/ CA = ----- ∙ 100
CA
Pr
● rata profitului la capital (tehnic): RPr/Kt = ----- ∙ 100
Kt
! Retinem:
 Cea mai mare este RPr/CT (poate fi si supraunitara cand profitul este mai mare decat costul)
 La mijloc RPr/CA
 Cea mai mica RPr/Kt
Rata profitului este foarte importanta pentru orientarea structurii productiei pe produse, ramuri
economice, fiind cautate cele care ofera o rata mai mare.
Cautand o astfel de rata, unii agenti economici:
- restrang, abandoneaza activitatea economica si se orienteaza catre altele
- initiaza alte activitati economice, asa incat toate activitatile economice au o evolutie
fluctuanta in timp.

Componentele profitului

I. Distingem mai intai intre:


A. Profitul obisnuit, normal sau ordinar
B. Profitul suplimentar, supraprofitul sau profitul de monopol

A. Profitul obisnuit este profitul considerat suficient de catre fiecare intreprinzator.


▪ Marimea acestui profit difera de la intreprinzator la intreprinzator, in functie de: - psihologie
- circumstante
▪ Agentul economic care nu obtine profit obisnuit de regula isi inceteaza activitatea
▪ Profitul normal este dobanda care ar fi castigat-o daca si-ar fi depus suma la banca ( nu si-ar mai fi
infiintat firma)

B. Profitul suplimentar (supraprofitul) este acea suma care depaseste profitul obisnuit.
▪ El poate fi mai mare, mai mic sau egal cu profitul.
▪ Monopolul este o situatie proprie unor agenti economici care:
- dispun de anumite conditii economice sau naturale pe care altii nu le au si
- de care se folosesc pt a obtine un profit mai mare prin practicarea unor preturi mai mari (preturi
de monopol).
▪ Agentii economici care obtin profit suplimentar, il obtin obligatoriu si pe cel obisnuit, insa nu este
obligatoriu ca, daca obtii profit obisnuit, sa ai profit suplimentar.

II. Dupa gradul de legalitate (o alta clasificare a componentelor profitului):


A. Profit legitim
B. Profit nelegitim
A. Profitul legitim este suma care ii revine posesorului unei firme pentru contributia adusa la
activitatea economica cu firma sa.
▪ Este rezultatul eforturilor depuse de firma: - organizarea sup a activitatii economice
- introducerea tehnicilor si tehnologiilor moderne
- cresterea cantitatii si imbunatatirea calitatii bunurilor ec
▪ Economistii de prestigiu sustin ca profitul legitim ar trebui scutit de impozite, pentru a stimula
progresul tehno-economic.

B. Profitul nelegitim este suma insusita tot de posesorii firmei dar fara sa fi avut vreo
contribuite la activitatea economica.
▪ „Are caracterul unui venit gratuit” (fara munca), rezultand din circumstante favorabile
independente de beneficiar.(Maurice Allais)
▪ El rezulta din: - economii nejustificate din cheltuielile pentru protectia mediului
- evaziune fiscala (cateva) = sustragerea de la plata impozitelor si taxelor, . . . . .
. declararea unor costuri umflate artificial pt a plati un
. impozit pe profit mai mic
- practicarea unor preturi de vanzare excesiv de mari
▪ Multi economisti considera ca acest profit ar trebui preluat in intregime la bugetul de stat.
III. Dupa gradul de impozitare:
A. Profitul brut
B. Profit net
A. Profitul brut este chiar diferenta intre CA si cost:
CA= CT + Pr brut => Pr brut = CA - CT
B. Profitul net (profitul admis) este profitul ramas dupa plata impozitelor pe profit.
Pr brut = Pr net + imp pe profit => Pr net = Pr brut – imp pe profit
▪ Marimea profitului net nu depinde atat de fact economici, cat mai ales de politica statului si de
decizia acestuia in domeniul impozitelor
Cum se imparte profitul:
Factorii cu care marimea profitului se afla in relatie pozitiva:
1. Pretul bunurilor : pret mare → profit mare
2. Volumul productiei: volum mare → profit mare
3. Structura productiei : atunci cand in cadrul productiei domina bunurile cu profit mare
4. Calitatea bunurilor
5. Viteza de rotatie a capitaluiui (nr de rotatii de capital intr-un an sau nr de cicluri de productie
dintr-un an)
Factorii cu care profitul este in relatie negativa:
1. Impozitele
2. Costul
3. Durata unei rotatii a capitalului
4. Modul cum se imparte valoarea bunurilor intre posesorii muncii pamantului si capitalului
(cu cat salariile si renta sunt mai mari, cu atat profitul scade).
Cum se imparte profitul:
I. Initiatorul si organizatorul unei activitati economice, numit manager, participa la realizarea
acesteia in primul rand cu priceperea sa.
Pentru munca sa de conducere, managerului i se cuvine un salariu.
Salariul managerului se scade din venitul total sau brut.

II. In al doilea rand, intreprinzatorul poate participa la activitatea economica si cu capitalul


necesar, pentru aceasta insusindu-si profitul.
Daca insa el imprumuta,total sau partial acest capital (banesc), trebuie sa ii plateasca
posesorului de capital (banesc) o suma de bani, numita dobanda.
Dobanda se scade tot din venitul total sau brut. (CA)

III. In al treilea rand, intreprinzatorul poate participa si ca posesor al pamantului implicat in acea
activitate, el primind renta.
Daca insa pamantul nu-i apartine, intreprinzatorul trebuie sa-i plateasca renta proprietarului
acestuia.
Renta se scade tot din castigul brut, diminuandu-l, iar ceea ce ramane si dupa aceasta
diminuare este profitul propriu-zis (suplimentar).

IV. Daca intreprinzatorul e posesorul tuturor factorilor de productie, el isi insuseste intregul
venit, in aceasta suma incluzandu-se ceea ce i se cuvine ca salariu pt munca de manager,
ca dobanda pentru capitalul banesc,
ca renta pentru pamant,
ca profit pentru capitalul tehnic.
Profitul normal = costul implicit =>
Profitul normal = salariul intreprinzatorului + renta +dobanzi + chiria
Profitul normal + supraprofitul = profitul economic

Dupa insusire profitul este folosit :


- pentru consumul personal al intreprinzatorului
- pentru autofinantare (dezvoltarea activitatii economice pe baza unei parti din profitul propriu)
DOBANDA

DOBANDA este suma de bani platita de debitor (beneficiarul imprumutului) creditorului sau (care este
banca sau alta institutie financiara sau alt agent economic) pentru folosirea disponibilitatilor banesti ale
acestuia din urma pana la restituirea lor.

Este o dobanda: simpla


compusa

DOBANDA SIMPLA (D) se calculeaza cand durata creditului este < 1 an.

D simpla = C* d’ *n
Unde C= suma imprumutata
d’ = rata anuala a dobanzii

d’=D / C * n * 100

d’ = costul creditului
pretul platit pentru a dispune de 100 u.m timp de 1 an
o baza de calcul
o marime valabila in timp
o importanta parghie de reglare a masei monetare

Cand d’ creste ─> cererea de credite scade ─> masa monetara scade
d’ scade ─> ceredea de credite creste ─> masa monetara creste

Factorii de care depinde nivelul ratei dobanzii sunt :

- raportul cerere oferta de credite (cererea >oferta => d’ creste si invers)


- raportul inflatiei (creste rata inflatiei =>creste d’)

Distingem : a)o rata nominala a dobanzii(d’ nominala = d’ reala +rata inflatiei)


b)o rata reala a dobanzii ( d’ reala= d’ nominal – rata inflatiei)

rata inflatiei (ri) = modificarea preturilor (ΔP) => ri = ΔP

d’ nominala = d’reala + ri
d’reala = d’nominala –ri

n = durata creditului care se exprima intotdeauna in ani


o zi = 1 / 365
o saptamana = 1/52
o luna = 1/12

DOBANDA COMPUSA se calculeaza atunci:


-cand durata creditului > 1 an
-iar dobanda este capitalizata :dobanda nu este platita creditorului,ci se aduga la suma imprumutata
initial,iar in anul urmator va intra in calculul dobanzii ,la fel ca suma initiala.

D compusa = C(1+d’)ⁿ - C
Sn = C(1+d’)ⁿ
Dcompusa = Sn –C
Sn = C+ Dcompusa
unde C= creditul initial
n = nr de ani
Sn = suma ce-i revine creditorului dupa n ani de folosire a capitalului si e formata din creditul
initial ( C ) + dobanda cuvenita ( D ) => Sn = C+D
D compusa > D simpla

Cand se ia un credit pentru mai multi ani iar creditul se restituie in transe (rate anuale egale)
algoritmul de calcul este : (se aplica dobanda simpla)

∙Se calculeaza transa anuala : ex : 1.000.000 restituibil in 4 transe (4 ani) => Transa anuala = C/n = 1
mil /4 = 250.000/an
d’ anuala = 20 %

∙In primul an se calculeaza dobanda la intregul C (reoarece nu s-a restituit nici o transa) => D1 = 1 mil
*20% = 200.000
La sfarsitul anului se restituie prima transa din imprumut (250.000) si raman de platit 750.000
S anuala = transa anuala + D1 = 250.000+200.000 =450.000

∙ In anul 2 : D2 = 750.000 *20% = 150.000


S anuala 2 = transa anuala + D2 = 250.000+150.000=400.000
La sfarsitul anului se plateste a doua transa (250.000) si raman de platit 500.000

∙In anul 3 : D3 = 500.000 * 20 % = 100.000


S anuala 3 = transa anuala + D3 = 250.000 +100.000 = 350.000
La sfarsitul anului se restituie a treia transa (250.000) si ramane de platit 250.000

∙In anul 4 :D 4 = 250.000 *20% = 50.000


Sanuala 4 = transa anuala + D4 = 250.000+50.000 = 300.000
La sfarsitul anului restituie ultima transa din imprumut.

Deci D totala = D1+ D2+D3+D4


Stotala de plata = S1+S2+S3+S4
St = C+ Dtotala

Pentru activitatea depusa bancile revendica un castig.


Castigul brut al bancii ( Cb) = dobanda activa- dobanda pasiva, adica Cb= Dactiv- Dpasiv

Dactiv = dobanda incasata de banca de la debitori


Dactiv = credit acordat * d’activa* perioada creditarii
Adica Dactiv = Cacordat* d’activa* n
Depinde de :
 marimea creditelor acordate
 durata creditelor
 d’activa

Dpasiv = dobanda platita de banca deponentilor


Dpasiv = sumele deponentilor* d’pasiva* durata plasamentelor in economie
Adica Dpasiv= Cdepunatori * d’pasiv* n
Depinde de :
 economiile depunatorilor
 d’ activa
 durata

Situatie speciala
Cacordat = Cdepunatori => Cb= C( d’activa- d’ pasiva)
DEMONSTRATIE :
Cb = Dactiv- Dpasiv = C* d’activa – C* d’ pasiva = C( d’activa- d’pasiva)
Cand enuntul problemei nu specifica nimic, presupunem ca Cacordat = Cdebitori

Castigul brut ( Cb )
- este folosit de banca pentru a-si acoperi cheltuielile de functionare ( Cf )
- ceea ce ramane este profitul brut al bancii ( Pr brut )
 Cb = Cf + Prbrut
 Pr net = Pr brut – impozitul pe profit platit de banca
Pr net
 Rata profitului bancar = Capitalul propriu al bancii *100

Rolul pietei monetare este :


a) de a compensa excedentele cu deficitul de disponibilitati banesti ale agentilor economici
b) de a regla masa monetara din economie

RENTA

Vorbim despre : RENTA FUNCIARA


RENTA ECONOMICA

RENTA FUNCIARA : este venitul cuvenit proprietarului de pamant atras si utilizat in activitatea
economica indiferent daca se foloseste sau se da spre inchiriere.

RENTA ECONOMICA : este venitul cuvenit posesorilor de factori de productie a caror oferta este
inelastica la pret : oricat de multi bani ar oferi cineva, cantitatea oferita din bunul respectiv nu poate
creste pe termen scurt .
EX - primeste renta economica un lucrator ultraspecializat
-posesorul unei tehnologii de ultima generatie
-un proprietar de magazine dintr-un spatiu comercial