Sindromul de intestin iritabil (SII) este una dintre cele
mai frecvente afecțiuni digestive (10–15% din populația lumii este afectată). În România, datele existente arată o prevalență de 14,5%. În țările europene, media este de aproximativ 10%. Până la 50% din toate consultațiile serviciilor de gastroenterologie sunt alocate acestei afecțiuni, spune prof. dr. Cristian Gheorghe (București). Lucrarea expusă de acesta s-a referit la microbiomul intestinal, accentul fiind pus pe SII. Durerea abdominală recurentă, cel puțin o zi pe săptămână în ultimele trei luni, asociată cu defecație, sau debut asociat cu modificarea frecvenței scaunelor sau a consistenței acestora stabilesc diagnosticul de intestin iritabil: „Algoritmul de diagnostic trebuie foarte bine parcurs, pentru că dacă avem criteriile de intestin iritabil și nu avem simptome de alarmă, trebuie să încadrăm pacienții în una din clasele: intestin iritabil cu diaree, constipație sau formă mixtă”. Discuția despre simptomele de alarmă a fost deschisă deoarece sunt situații când pacienții sunt diagnosticați greșit cu intestin iritabil și de fapt afecțiunea este mult mai gravă. De aceea, „trebuie să avem în vedere prezența rectoragiilor, anemia, scăderea ponderală, istoricul familial de cancer de colon, instalarea simptomelor după vârsta de 50 de ani, în aceste situații fiind necesare explorări suplimentare”. Microbiota intestinală este atât de mult studiată în prezent în diferite afecțiuni, încât nu poate fi ignorată, spune profesorul Gheorghe. Localizarea ei este endoluminală sau mucozală, situații în care există o homeostazie gastrointestinală și metabolică la nivelul intestinului cu modificări importante inflamatorii în bariera mucozală. Discuția legată de microbiom a fost concentrată pe eubioză versus disbioză: „Eubioza înseamnă o balanță corespunzătoare, iar dezechilibrul balanței, microbiotă plus gazdă, înseamnă disbioză, cu modificări calitative și cantitative ale microbiotei și cu patologie digestivă și extradigestivă”. Patologiile digestive asociate cu prezența disbiozei sunt multiple, printre ele SII și suprapopularea bacteriană. Istoricul de infecții intestinale crește de șapte ori riscul de SII, mai spune Cristian Gheorghe: „În acest context, utilizarea unui antibiotic este foarte clar recomandată, iar rifaximina alfa este cea mai bună recomandare în SII”. Colegiul american de gastroenterologie a stabilit, în 2009, că acest antibiotic neabsorbabil, împreună cu antidepresivele triciclice și cu psihoterapia sunt cele mai bune opțiuni. Alte soluții terapeutice pentru intestinul iritabil sunt laxativele, antispasticele, antidiareicele, probioticele sau eubioticele.