Intestinul iritabil

Sindromul de intestin iritabil (SII) este una dintre cele

mai frecvente afecțiuni digestive (10–15% din populația
lumii este afectată). În România, datele existente arată o
prevalență de 14,5%. În țările europene, media este de
aproximativ 10%. Până la 50% din toate consultațiile
serviciilor de gastroenterologie sunt alocate acestei
afecțiuni, spune prof. dr. Cristian Gheorghe (București).
Lucrarea expusă de acesta s-a referit la microbiomul
intestinal, accentul fiind pus pe SII. Durerea abdominală
recurentă, cel puțin o zi pe săptămână în ultimele trei luni,
asociată cu defecație, sau debut asociat cu modificarea
frecvenței scaunelor sau a consistenței acestora stabilesc
diagnosticul de intestin iritabil: „Algoritmul de diagnostic
trebuie foarte bine parcurs, pentru că dacă avem criteriile
de intestin iritabil și nu avem simptome de alarmă, trebuie
să încadrăm pacienții în una din clasele: intestin iritabil cu
diaree, constipație sau formă mixtă”.
Discuția despre simptomele de alarmă a fost deschisă
deoarece sunt situații când pacienții sunt diagnosticați
greșit cu intestin iritabil și de fapt afecțiunea este mult mai
gravă. De aceea, „trebuie să avem în vedere prezența
rectoragiilor, anemia, scăderea ponderală, istoricul familial
de cancer de colon, instalarea simptomelor după vârsta de
50 de ani, în aceste situații fiind necesare explorări
suplimentare”.
 Microbiota intestinală este atât de mult studiată în
prezent în diferite afecțiuni, încât nu poate fi ignorată,
spune profesorul Gheorghe. Localizarea ei este
endoluminală sau mucozală, situații în care există o
homeostazie gastrointestinală și metabolică la nivelul
intestinului cu modificări importante inflamatorii în bariera
mucozală.
Discuția legată de microbiom a fost concentrată pe
eubioză versus disbioză: „Eubioza înseamnă o balanță
corespunzătoare, iar dezechilibrul balanței, microbiotă plus
gazdă, înseamnă disbioză, cu modificări calitative și
cantitative ale microbiotei și cu patologie digestivă și
extradigestivă”. Patologiile digestive asociate cu prezența
disbiozei sunt multiple, printre ele SII și suprapopularea
bacteriană. Istoricul de infecții intestinale crește de șapte
ori riscul de SII, mai spune Cristian Gheorghe: „În acest
context, utilizarea unui antibiotic este foarte clar
recomandată, iar rifaximina alfa este cea mai bună
recomandare în SII”. Colegiul american de
gastroenterologie a stabilit, în 2009, că acest antibiotic
neabsorbabil, împreună cu antidepresivele triciclice și cu
psihoterapia sunt cele mai bune opțiuni. Alte soluții
terapeutice pentru intestinul iritabil sunt laxativele,
antispasticele, antidiareicele, probioticele sau eubioticele.