Cultivarea smochinului - o afacere de familie

Din cauza temperaturilor tot mai ridicate oamenii au inceput să-si reorienteze planurile
catre culturi mai exotice. Astfel, localnicii din Svinita, judetul Mehedinti planteaza
smochini.

"Poate deveni o afacere de familie pentru ca este o planta rara, sunt fructe destul de
cautate. Vin oameni de ani de zile sa ia smochine de la noi", a declarat unul dintre
cultivatori.

Smochinul (Ficus carica) este o planta de origine subtropicala ce se cultiva in tara

noastra, in gradinile amatorilor, in locuri adapostite si bine luminate, cu microclimat
bland, sau acolo unde in cursul iernii poate fi protejat.

Conditii prielnice de cultura gaseste in sudul si sud-vestul tarii: Drobeta Turnu Severin,
Svinita, Coronini, Timisoara, Moldova Veche, Tismana, dar si in Dobrogea, la Mangalia si
Sfantu Gheorghe.

Smochinul este o specie cunoscuta din vechime, fiind mentionata de catre Theophrast,
Dioscoride, Pliniu, precum si de Homer, in Eliada si Odiseea. Numele stiintific Ficus
carica - s-a dat dupa numele localitatii Carica din Asia Mica, unde a fost gasit in stare
salbatica.

La noi smochinul creste sub forma de arbust, dar poate fi condus si ca pom, cu inaltime
de 3-10 m. Radacinile sunt bine dezvoltate, patrunzand in sol pana la 1 m adancime, pe
un diametru dublu decat al coroanei.

Subliniem faptul ca smochinul prezinta importanta atat din punct de vedere alimentar,
cat si terapeutic. Fructele sale se pot consuma in stare proaspata, dar mai ales uscate,
cat si sub forma de preparate: dulceata, gem, compot, vin.

Fructele de smochin au un continut ridicat de elemente nutritive, astfel: 1 kg de

smochine contine aproximativ 714 calorii, 12,8 g proteina, 31,6 g lipide, 178 g zaharuri,
490 mg calciu, 290 mg fosfor, 14 mg vitamina C.

Smochinul ca medicament

In plus, smochinele au proprietati medicinale fiind tonifiante, diuretice si emoliente.

Din 50-100 g smochime si 1 l apa se poate obtine un ceai (decoct) care da bune
rezultate in tratarea bolilor cailor respiratorii (bronsite, laringite, traheite si stari febrile),
administrandu-se cate 1-2 cani de ceai, cu 1-2 ore inainte de mese, timp de 10-12 zile.

Proprietati farmaceutice prezinta si alte parti ale plantei, frunzele si lastarii. Din frunze
se poate obtine o infuzie folosita in tratarea tulburarilor circulatorii. Aceasta se prepara
din 20-30 g frunze si 1 l apa, luandu-se 1-2 cani de infuzie pe zi, timp de 5-6 zile.
Lastarii in crestere se folosesc la prepararea unui decoct, cu actiune laxativa, care se
obtine din 50-60 g lastari si 1 l apa. Infuzia si decoctul se pot folosi si extern pentru
tratarea furunculelor, a abceselor, stomatitelor si gingivitelor.

Sucul laptos care apare la detasarea frunzelor si lastarilor se foloseste contra negilor si
bataturilor, prin aplicarea pe zonele afectate, dimineata si seara.

Cultivarea smochinului

Smochinul este o specie care rodeste timpuriu (anul III de la plantare) si, daca este
cultivat in zone adapostite si cu climat bland, da doua recolte pe an.

Alte avantaje:

- este o specie longeviva, cu perioada de rodire de 60-70 ani;

- se inmulteste usor, fie pe cale vegetativa, prin drajoni, marcote si butasi, fie prin
samanta.

Smochinul are nevoie de soare direct, de locuri însorite cu veri călduroase pentru a
fructifica pe măsură. Pe timp de iarnă poate rezista la temperaturi de până la – 10 grade
celsius.

Solul. Smochinul preferă solurile cu reacţie neutră, cu un PH între 6,5 şi 7, 5. Soluri

bogate în nisip şi argilă, dar şi îmbogăţite cu gunoi de grajd. Dacă doriţi să plantaţi în
grădină atunci cel mai indicat este să faceţi o groapă din toamnă, de dimensiuni
destul demari, măcar 80 x 80 x 80 cm, sau chiar de 100 x 100 x 100 cm, pentru a putea
înlocui la plantare acest gol cu pământ de împrumut, pentru a-i da posibilitatea să se
dezvolte puternic din primul an.

Se poate face şi primăvara devreme această groapă, iar plantarea obligatoriu de făcut
primăvara, în luna martie, maxim luna aprilie. Dacă aţi cumpărat o plantă la ghiveci în
perioada de vară, păstraţi până la primăvara următoare în ghiveci, pentru iernare dacă il
mutaţi pe timp de iarnă într-o cămară neîncălzită este de ajuns. Pe timpul iernii îşi
pierde frunzişul.

Fiind o specie iubitoare de caldura (climat cald) si de multa lumina, s-au obtinut multe
selectii la Statiunea de Cercetare si Productie Pomicola Drobeta Turnu Severin, care este
asezata intr-o zona favorabila culturii acestei specii.

Trebuie mentionate selectiile Drobeta-1, Drobeta-3 si Svinita-1 obtinute de colectivul de

cercetare de la aceasta statiune de unde cei interesati pot procura si material saditor.

Ing. Adela Barbulescu

Afacerea cu smochine
EINGESTELLT VON ADMINUM 23:460 KOMMENTARE
Cultura de smochin nu este chiar noua la noi in tara, este adevarat insa ca destul de rara. Potentialul unei
plantatii de smochine este ridicat, dat fiind faptul ca in Europa cererea este mare. Chiar daca ar fi greu de crezut,
exista soiuri de smochin care se adapteaza bine climatului tarii noastre rezistand la temperaturi scazute.

De ce sa plantezi smochin:
-este un bun medicament pentru tratarea bolilor care afecteaza caile respiratorii,bun laxativ, impotriva negilor si
se foloseste sub forma de ceai sau se consuma fructele uscate;
-rodeste destul de repede, din anul 3 de la plantare, iar in zonele mai calduroase se poate recolta de 2 ori pe an;
-rodeste timp de 70 ani;
-se inmulteste usor(material saditor, samanta);
-se obtine o productie de aprox. 9 tone la hectar, fiecare fruct cantarind in medie 80 grame;
- 1 kg fructe se poate vinde la un pret de 1,5-2 euro;

Prin noi aveti avantajul de a cumpara plantele chiar si in rate, insa cel mai important este ca ratele NU implica
banca si NU CONTIN COMISIOANE SAU ADAOSURI.

In rate dupa cum urmeaza:

exemplu pentru 1 ha , 600 plante:
Avans (40%): 1195 euro tva inclus;
Rata lunara (36 luni): 51 euro tva inclus
In cazul in care doriti infiintarea plantatiei de smochin cu banii jos, pretul total este de 2990 euro tva inclus,
pentru 600 plante smochin necesare pentru 1 hectar.

Este timpul ca agricultorul roman sa-si valorifice terenurile intr-un mod occidental dar mai ales profitabil.

Vindem plante de smochin care cresc fara probleme la noi in tara.

Dimensiune plante: 30 cm

Preturile sunt:
10 buc 100 euro
20 buc 160 euro
50 buc 350 euro
100 buc 600 euro
600 buc 2990 euro = un hectar
 Cum ne contactezi:
Pasul 1: Apreciem contactul prin email la: aici_comenzi@yahoo.com - raspuns in maxim
48 ore GARANTAT
Pasul 2: In urma discutiilor pe email, in cazul in care este necesar, unul dintre agentii
nostrii te va contacta telefonic pentru a lamuri diferite aspecte, exclusiv la cererea dvs.
De asemenea pe skype la adresa: agro.industry
Va multumim ca ne-ati ales, cu recunostinta pentru fiecare client!
Echipa Agro Retail

Cultivarea smochinului în Romania – plantare și

ingrijire
Cultivarea smochinului, în Romania se practică de foarte mult timp, fiind introdus de greci și
romani mai întâi în zona Dobrogei. Smochinul a rămas din păcate până astăzi o plantă cultivată doar
de amatori de plante exotice sau admiratori. Ca exemplare izolate, plantarea smochinului este
întâlnită în unele grădini de pe lângă casă în unele localități din Dobrogea, sudul Olteniei, Banat și
chiar în nord-vestul Translivaniei.
Smochinul se cultiva fie ca tufă, fie ca pom cu semitrunchi. Cultivarea smochinului face ca pomul
să rodească din anul 2 de la plantare, deși prima recoltă eficientă se obține de-abia la 4-5 ani. În
condițiile de climă ale țării noastre, smochinul cultivat în Romania ne oferă 2 recolte pe an – una în
primăvară-vară (iunie-iulie) și alta în toamnă (septembrie-octombrie).
Prima recoltă se obține spre vârful tulpinilor din anul precedent, iar cea de-a doua pe lăstarii în
creștere. Smochinele se obțin atât de pe lăstarii scurți (2-10 cm) și mijlocii (15-20 cm), cât și de pe cei
lungi (30-45 cm). De-a lungul unui lăstar, fructele apar de jos în sus și secoc în aceeași ordine.
În toamnele mai scurte, ultimele fructe de pe lăstari nu ajung la maturitate, însă iernează în stadiul în
care se află la smochinii protejați și se vor dezvolta la recolta din primăvara următoare, care de obicei
este mai mică decât cea din toamnă.

Cultivarea smochinului aduce fructele de smochin

proaspete și pline de surprize
La unele tipuri de smochin se obțin fructe în permanență, din iulie până în octombrie.
Dacă în cursul iernii smochinului îi degeră toată partea aeriană, în primăvara următoare apar lăstari
din buturugă care dau o recoltă mare de fructe în toamna aceluiași an, deci se pierde recolta de
primăvară.
La smochin nu are loc o cădere fiziologică a fructelor.
Smochinele se formează la subsuoara frunzelor. Deoarece aceste fructe apar pe toată lungimea
creșterilor anuale, pe măsură ce acestea cresc în lungime, lăstarii nu se ciupesc iar ramurile
anuale nu se scurtează. De altfel, toate organele smochinului – rădăcini, tulpini, lăstari, frunze
crude – conțin latex – un lichid lăptos ce curge din țesuturi când sunt rănite.
Smochinele proaspete conțin 10 – 25 % zaharuri, vitamine, săruri minerale și alte substanțe
importante pentru organismul nostru. Ele se consumă fie în stare proaspătă, caz în csre sunt
extraordinar de delicioase și dulci, sau uscate. Smochinele se pot folosi și pentru dulceață sau în
prepararea prăjiturilor.

Smochinii nu au nevoie de plenizatori deoarece fructele lor se formează prin partenocarpie – fără
fecundare.

Cultivarea Smochinului – Înmulțire, plantare,

îngrijire
Un smochin trăieș te 50 – 80 de ani. Este o plantă de climat dulce, mediteraneea, însă se pare
că s-a acomodat destul de bine în zeonele sudice ale țării noastre, unde pe alocuri rezistă peste iarnă
și fără a fi protejat. Cere căldură multă în cursul vegetației, rezistă la secetă, însă nu se supără dacă
este udat. Are nevoie de multă lumină iar pe timp de iarnă dacă temperatura scade sub -20 de grade,
poate degera în întregime, de aceea este indicat să fie protejat.
De înmulțit, se înmulțește destul de simplu, prin butașire sau prin despărțirea tulpinilor tinere
înrădăcinate care cresc la periferia tufei. Cultivarea smochinului în acest fel are beneficiul că se
prinde foarte bine la plantare și crește viguros încă din primul an.
În primii ani, se lasă 3-5 tulpini anuale cărora li se scurtează vârful pentru a se ramifica. Pe măsură
ce plantele cresc, umărul tulpinilor se dezvoltă până la 8 – 10.

Protejarea și îngrijirea smochinului peste iarnă

Dacă plantele sunt crescute ca și tufă, toamna târziu, în noiembrie, înainte de căderea zăpezii,
tulpinile se apleacă cu grijă, fixându-se sub niște șipci prinse în țăruși, cât mai aproape de nivelul
solului, apoi se acoperă cu un strat de 15-20 cm pământ sau – mai bine – cu folie de plastic ale cărei
margini se acoperă cu pământ.
Smochinii cu trunchi și chiar cei sub formă de tufă se pot acoperi și în poziție naturală. Învelirea cu
tulpini de porumb depănușate, cu tulpini de floarea-soarelui sau cu paie poate da rezultate bune dacă
se iau măsuri de prevenire a atacului șoarecilor care își găsesc un bun adăpost peste iarnă în
materialele utilizate la învelirea smochinului și rod astfel scoarța smochinului.
Când smochinul se îngroapă, se dezgroapă sau se învelește, se va lucra cu mare atenție pentru a nu
distruge fructele mici situate spre vârfurile tulpinilor și ramurilor care nu s-au copt în toamnă.

Cultivarea smochinului în general cere puține îngrijiri – lucrarea solului, îngrășarea

acestuia și udarea pe timp de secetă. El nu necesită tăieri de fructificare și nici normarea producției,
ci numai răritul lăstarilor și tulpinilor de prisos.

Dorina Condrat, Mediaș, jud. Sibiu

Dragi cititori, Vă prezint un alt arbust fructifer, cultivat în zona noastră temperat ă: smochinul –
Ficus carica, pe care-l recomand cultivatorilor amatori, pentru că produce fructe din al doilea an
de cultură, este ușor de îngrijit și înmulțit.

Încerc să-i răspund și doamnei Andreea S. Popescu din Bu-curești care dorește
informații despre cultura smochinului (pag. 75 din nr. 11/2011) în teren.

Acest arbore fructifer este originar din zonele subtropicale din vestul Asiei și
Orientul Mijlociu și s-a răspândit în cultură în țări cu climă caldă din Bazinul
mediteranean, SUA și Rusia.

Smochinul este un arbust de 1,5/3 m în zona temperată, cu frunze mari palmate,

cu 7-3 lobi.

Mugurii floriferi apar gupați cu cei vegetativi. Inflorescențele, numite sycone, de

forma viitorului fruct au pe pereții interiori florile prinse pe receptacolul cărnos și
un orificiu închis de mici solzi.
Florile din partea superioară sunt mascule, iar cele din partea de jos sunt femele.

Unele varietăți de smochin fructifică partenocarpic – aceștia sunt smochini

adriatici, alte varietăți numai dacă sunt fecundate de o insectă (Blastophaga
psenes) – smochinii de smirna, iar carpic, iar a doua prin polenizare – smochinii de
San Pedro.

În zona noastră temperată se cultivă smochini adriatici, sensibli la -12 grade

Celsius și -14 grade Celsius (îngheață la – 20 și – 22 grade Celsius).

Nu pretind multă apă, însă recolta crește simțitor dacă li se asigură apă suficientă
pe timp de vară.

Smochinul crește bine pe locuri însorite, bine drenate, pietroase.

În țările cu climă caldă produce 2-3 recolte pe an, în zona temperată o recoltă, a
doua se coace numai dacă toamna este lungă  și călduroasă.

Fructele apar la început câte 1-2 (în vara lui 2011 am avut 3 fructe) la axila
frunzelor, pe lăstarii din anii predecenți, iar a doua recoltă a apărut pe lăstari noi
din anul în curs.

În zona temperată mugurii floriferi de la a doua recoltă se ciupesc pentru că nu au

timp să se maturizeze, în schimb vor apărea noi muguri de rod pentru anul
următor.

Nu se fac tăieri severe pentru că apar lăstari lacomi, ci tăieri care să înlocuiasc ă
ramurile degarnisite.

Lăstarii cu poziții necorespunzătoare se înlătură primăvara, iar cei viguroși se

scurtează la 5-6 frunze în fiecare vară.

Pentru cei care vor să cultive în teren acest arbust fructifer, trebuie să țină cont
de anumite aspecte.

1. Alegerea locului. Trebuie ținut cont de exigențele speciei față de factorii

climatici. Fiind pretențios la căldură și sensibil la ger, este de preferat ca
zona să aibă temperaturi iarna care rar să coboare sub -15 grade Celsius,
pragul biologic de rezistență a speciei. Terenul să fie însorit, cu expoziție
sudică, poate fi plan sau în pantă de 10-12%.

2. În grădinile familiale, terenul însorit să fie adăpostit de zidurile caselor sau

ale gardurilor, beneficiind de căldura radiată de acestea în timpul nop ții.
Smochinul nu este pretențios față de sol, însă reacționează bine dacă se
 aplică îngră-șăminte organice și chimice, în funcție de gradul de
aprovizionare a solului cu sub-stanțe nutritive.

3. Desfundarea terenului se efectuează la adâncimea de 40-50 cm cu scopul

de a crea condiții pentru dezvoltarea sistemului radicular.

4. Plantarea smochinului se face în zona temperată primăvara, cât mai

timpuriu, înainte de pornirea în vegetație.

5. În grădinile de lângă casă cea mai potrivită distan ță este de 4 m între rânduri
și 3-4 m între plante.

6. Dacă însă condițiile climatice impun protejarea smochinului peste iarn ă,

butașii se plantează oblic, în sensul rândului. Odată cu plantarea se
administrează: 2-5 kg mraniță, 20 g superfosfat, 20 g sare potasică de fiecare
plantă.

7. Gropile se umplu cu pământ amestecat cu îngrășă-mintele de mai sus, se

tasează bine cu picioarele, se udă cu 5-6 l de apă de plantă.

8. După ce s-a infiltrat apa în sol, se face un mușuroi de 20-25 cm care se

menține și în timpul vegetației, până ce lăstarii au 30-40 cm.

9. Fasonarea tulpinii se face după plantare (înainte de mușuroire), la 60-70 cm

se scurtează pentru pomi cu trunchi sau la 20-25 cm pentru sistemul sub
formă de tufă.

10. Sistemul sub formă de tufă este preferat pentru că permite protejarea
ușoară în timpul iernii.

11. Sunt 5-7 ramuri care pornesc de jos și se ramifică în ramuri de ordinul
II și III. Tufa are 2-2,5 m, asigură o bună iluminare și întreținere, dar și
recoltare a fructelor.

12. Iar în cazul înghețului tufa se reface ușor prin lăstarii porniți din colet.
Sistemul sub formă de pom constă într-un ax central cu 1-2 etaje cu 3-5
ramuri principale. Acestea se ramifică în ramuri de ordinul II și III. Nu se lasă
ramificații mai mari, fiind slab productive.

13. Trunchiul poate fi pitic, la 20-30 cm sau înalt, la 50-60 cm. 3. Tăierea
smochinului se aplică concomitent cu operațiunile de formare, mai târziu
cele de întreținere, ținând cont de intrarea pe rod la 2-3 ani de la plantare.

14. Dacă se urmărește o recoltă mare în iulie, ramurile anuale nu se

scurtează, ci numai se răresc.
15. Dacă recolta din toamnă trebuie să fie mare, se scurtează ramurile din
anul precedent cu 1/3 sau 1/2 din lungimea lor. Irigarea culturii se aplic ă
doar când condițiile climatice o impun, smochinul fiind sensibil la excesul de
apă în sol. 4. Protejarea smochinului pe timpul iernii este un alt capitol
important.

16. Rezistența redusă a smochinului la temperaturi de -12 sau -15 grade

Celsius impune protejarea lui.

17.Plantele tinere mai sensibile se vor proteja obligatoriu peste iarn ă. Plantele
conduse sub formă de tufă se pot apleca până la nivelul solului sau se pot
menține în poziție verticală.

18. Ramurile se apleacă încet, cu grijă și se fixează cu cârlige, se pune un

strat de paie, coceni, gunoi de grajd păios, la 20-30 cm. În zone mai calde
smochinii se pot acoperi cu rogojini și folie de polietilenă.

19. În zone mai reci se recomandă să se îngroape, acoperind cu 10-15 cm

grosime strat de pământ, care asigură o protecție garantată.

20. Trebuie lucrat cu atenție, pentru a nu rupe mugurii floriferi, se pun

capcane pentru șoareci (care se adună în paie) sau se dezgroapă devreme
pentru a evita clocirea mugurilor îngropați în pământ.

21. Protejarea se face toamna târziu după căderea frunzelor și coacerea

lemnului. Pentru a mări rezistența plantelor, trebuie fertilizat pământul cu
fosfor și potasiu. În toate zonele din țara noastră se impune protejarea
smochinului peste iarnă. De aceea se vor cultiva biotipurile care s-au
dovedit cele mai rezistente la ger. 5.

22. Valorificarea smochinelor în gospodărie reprezintă un capitol de

interes. Smochinele se pot consuma în stare proaspătă. Însă fiind
perisabile, prelucrarea trebuie luată în calcul. Se pot valorifica prin
deshidratare (uscare), transformare în dulceață, gem, marmeladă, băuturi
nonalcoolice sau alcoolice.

23. Pentru cei care nu dispun de teren, pot cultiva acest arbust cu
rezultate mulțumitoare și la ghiveci. Eu îl cultiv în acest mod și rezultatul
este bun.

24. Înmulțirea se face prin butășire în călcâi primăvara, prin marcotaj sau
foarte simplu prin drajoni pe care-i face planta de la rădăcină.
 25. Mulțumesc redacției pentru premii, iar pentru cititorii care vor dori să
mă contacteze pentru arbuștii mei fructiferi (smochin, lămâi, grapefruit,
portocal, dafin etc.) las nr. de telefon fix 0269/836.028 sau mobil
0786.020.597.

26. Nu-mi rămâne decât să vă doresc spor la treabă și rezultate pe măsura

efortului! Sper să citesc în revistă despre cei care au reușit să cultive
smochini sau alți arbuști fructiferi ușor de îngrijit.

Supără smochinul atât umbra, cât și lipsa apei din sol

Maria Radu, Reșița, jud. Caraș Severin

Dragi prieteni,
Vă scriu de data aceasta despre cultivarea smochinului, specie longevivă și
reflorescentă, care poate da 2 recolte pe an pe o durată de peste 80 de ani.

În satul meu natal, smochinul este prezent aproape în fiecare curte. Ca să reu șesc
să-l cultiv cu succes, cer sfaturi competente celei mai vârstnice doamne: fosta
mea învățătoare, Eleonora Cotârlă Petrescu, născută la 19 octombrie 1920, în casa
părintească din Ticvaniul Mic.
Doamna a crescut o dată cu smochinul; își amintește că avea 7-8 anișori, când
mama ei l-a adus acasă. Cel mai important pentru smochin este locul plant ării.
Pentru puiuț, ea a ales spațiul din curte protejat de 3 ziduri, acolo unde soarele
este prezent pe durata întregii zile. Pentru a-l feri de frig, în fiecare toamn ă puiu țul
a fost învelit în coceni de porumb.
De peste 80 de ani, smochinul este „regele curții” pe care o împodobește și o
parfumează. Tot spațiul din spatele curții îi aparține. Trebuie știut că rădăcinile lui
pătrund în sol pe un diametru dublu cu al coroanei până la un metru adâncime.
Rețineți și că dușmanii lui sunt umbra și lipsa apei.
Această plantă se înmulțește prin drajoni, marcote și prin butași. În curtea
învățătoarei, smochinul s-a dezvoltat ca o tufă. Dar se poate vedea și ca un arbore
cu o înălțime de 3-4 metri, la noi, pe malul Dunării și în Dobrogea.
Fructele se consumă proaspete, dar și uscate. Când sunt coapte, fructele au
gustul mierii. Pentru că cele 2 recolte ale acestui an au fost bogate, familia
doamnei învățătoare a făcut și dulceață. Cu smochinele ca ingredient, se pot
prepara prăjituri, gemuri, compoturi. La Svinița, localnicii fac smochinată, o
băutură asemănătoare cu țuica. În ultimii 20 de ani, fiul doamnei învățătoare s-a
ocupat de lucrările de tăieri la smochin.
Toamna el a îndepărtat ramurile uscate și a fertilizat locul, fără exagerări.
Smochinul trebuie să fie învelit în folie toamna, iar aceasta să fie verificată în
timpul iernii. Dacă este plantat în ghiveci mare, acesta nu-și pierde frunzele în
totalitate, dar trebuie dus în casă. În timpul tăierilor nu trebuie să pui mâna la ochi
 și gură pentru că seva plantei este toxică. Nu este indicat ca în apropiere să fie
copiii sau animalele casei.
Smochinul, cunoscut cu denumirea științifică de Ficus carica, după numele
localității Carica din Asia Mică, unde a fost găsit în stare sălbatică, este originar
din Orientul Mijlociu și din bazinul Mediteranei.
Atât frunzele cât și fructele se pot folosi în îngrijirea diferitelor afecțiuni. Decoctul
obținut din smochine s-a dovedit bun remediu în tratarea bolilor căilor respiratorii.
Aceste câteva sfaturi pe care le-am primit cu drag de la familia fostei mele
învățătoare, căreia îi mulțumesc pentru tot ce m-a învățat, vi le trimit și vouă,
prietenii mei, cu gândul că vă vor fi de ajutor.
Sănătate și smochini rodnici să aveți!

Smochinul

Cuprins [hide]
 1 Smochinul
o 1.1 Caracteristici
o 1.2 Inflorire si fructificare:
o 1.3 Ingrijire
 1.3.1 Smochinul Crescut in Container
o 1.4 Tăierea
o 1.5 Îngrăşământ
o 1.6 Udarea
o 1.7 Plantarea
o 1.8 Mutarea plantei
o 1.9 Pământul potrivit
 1.9.1 Reţeta pamantului perfect pt smochin:
o 1.10 Boli şi Dăunători
o 1.11 IERNAREA
  1.11.1 Smochinii crescuti in container
 1.11.2 Smochinii crescuţi în grădină
o 1.12 Cumpără smochin verde de munte la 25 cm în ghiveci de 0,65 L la pre ț de 29 lei!
o 1.13 Cumpără smochin verde de munte la 50 cm, în ghiveci de 2 L la pre ț de 49 lei!
o 1.14 Cumpără smochin roșu de munte la 25 cm, în ghiveci de 0,65 L, la preț de 39 lei!

Denumire stiintifica: Ficus carica (Carica – numele unui mic oras din Asia, unde a fost descoperit
crescand in stare salbatica.)

Face parte din fam. Moraceae. Este un copac inrudit cu dudul, arborele de paine, sicomorul si o larga
varietate de ficusi foarte mari, chiar gigantici.

Origine: Smochinul provine din Syria si vechea Persie. A fost cultivat in Marea Britanie pana la
venirea romanilor, iar mai tarziu a fost raspandit peste tot in Europa si America. El s-a adaptat foarte
bine la zona mediteraneana si la zonele mai calde si aride ale continentului. In zonele unde ploua mai
des fructele smochinului crapa, de obicei in lungime, si fermenteaza pe creanga, facand recoltarea
imposibila. Cu mai multa munca si grija smochinul se poate adapta si la un climat mai racoros si mai
umed.

Smochinul comestibil creste in natura pana la o inaltime de aproximativ 3-8 m. In general, coroana
depaseste in diametru inaltimea arborelui la toate varietatile.

Caracteristici

Planta mediteraneana ce poate creste sub forma de tufa inalta sau poate fi dirijat sub forma de pom
ce atinge uneori si 8 m inaltime, smochinul este recunoscut pentru fructele sale gustoase.

Smochinul isi pierde frunzele toamna ca si copacii din zona temperata. Plantele crescute in interior isi
pastreaza frunzele o perioada mai indelungata. Crengile batrane sunt butucanoase si acoperite de o
scoarta neteda si aspra. Ea poate fi zgariata cu unghia si are culoare gri-albicios, fara prea crapaturi.
Acolo unde au fost taiate crengi mai groase, arborele dezvolta la maturitate noduli mari ca niste
tumori care il fac sa arate foarte sculptural. Este modalitatea lui de a-si cicatriza ranile.Frunzele de un
verde viu sunt lobulare, cu un diametru de aproximativ 30 cm, palmate, crestate adanc si rotunjit, cu
1-5 nervuri spinale si petiol destul de lung. Sunt paroase pe ambele fete, mai aspre deasupra si
matasoase dedesubt.

Florile sunt verzulii si practic invizibile la capatul smochinei mici de culoare verde. Aceasta se
formeaza dintr-un mugure aflat cel mai adesea la baza unei frunze. La aparitie, smochina nu este mai
mare decat o boaba de mazare. Smochinul nu are nevoie de polenizare pentru a rodi. Florile sunt
toate de sex feminin si se autopolenizeaza (fenomen tipic smochinilor).

Inflorire si fructificare:

Smochinul fructifica destul de repede, la vârsta de 2-3 ani. Chiar și atunci când este ținut în container
unele soiuri de smochini fructifica si fructele ajung la coacere la vârsta de 2 ani.
Dacă se doreşte fructificare mai repede la smochinul plantat în grădină, înainte de plantare se face o
groapă pătrată cat un hardau şi se pun pereţi din piatră pe margini şi pietre mari la fund. Aceasta va
stimula smochinul sa fructifice mai repede in loc sa-si extinda doar radacinile.

Atunci cand are conditii prielnice, smochinii rodesc de doua ori pe an: o data primavara tarziu si din
nou toamna cand vara este lunga si calduroasa. In functie de varietate fructele coapte sunt verzi,
galbui sau violete. Uscate la soare devin toate de aproape aceeasi culoare. Uscarea se face prin
expunere la soare timp de 4-5 zile ori intr-o camera special amenajata pt uscarea fructelor.

Ingrijire

Smochinul Crescut in Container

Smochinii cresc foarte bine în hardaie sau containere. Smochini maturi ajung sa aibe nevoie de
hardaie de 40 litrii.

Smochinul are nevoie de multa caldura si lumina. Are nevoie de cel puţin 8 ore de soare. Vara se tine
afara in plin soare, ideal langa un perete zugravit in alb, orientat spre sud, care sa reflecte soarele
marindu-i efectul asupra plantei. Oricat de cald ar fi vara, planta se va simti bine daca s-a facut
tranzitia de la interior la exterior atunci cand mugurii noi abia apar si vremea s-a incalzit putin.
Scoarta smochinului poate fi arsa cu usurinta de soare. In mediul natural copacul are crengi multe si
dese, cu frunzis bogat care umbreste trunchiul si-l protejaza. In conditii de interior insa, planta se
sensibilizeaza si re-adaptarea la exterior se face treptat. Scoarta copacilor mai varstnici se poate
proteja vopsind-o cu huma de culoare alba (argila intrebuintata la spoitul caselor). Varul e prea
puternic si poate sa o arda.

Radacinile smochinului au nevoie de spatiu, intrucit sunt foarte dese, ramificate si cresc
continuu.Containerul trebuieste schimbat progresiv, in concordanta cu viteza de crestere a plantei.
Pamantul din containerul unui copac ajuns la maturitate se schimba la fiecare 3 ani. Radacinile
periferice se pot taia cu aceasta ocazie scurtandu-se cu pana la 10-15 cm jur imprejur. Copacul nu va
suferi din aceasta cauza.

Vara se acopera containerul cu o rogojina(împletitură de tulpini sau de frunze de rogoz ori de papură)
vopsita ori un panou vopsit in alb pentru ca radacinilor smochinului nu le place fierbinteala. O solutie
buna este sa se imprejmuiasca hardaul cu ghivece destul de mari plantate cu flori dese, care sa il
apere de bataia directa a soarelui. In conditii naturale frunzisul bogat al smochinului ii protejeaza
radacinile mentinindu-le intr-o umbra densa. Cu toata toleranta la caldura si ariditate in mediul
natural, puietul de smochin trebuie udat regulat si din belsug in timpul verii altfel isi va pierde frunzele
si poate muri. Dacă smochinul se ofileşte vara şi l-ai udat şi l-ai udat, verifică să vezi cât de cald
ajunge containerul în faţa soarelui.

Tăierea

Pentru a le da forma dorita smochinii trebuie tunsi. Crengutele care cresc aiurea se taie si se
pastreaza doar cele care formeaza un copac bine echilibrat si cat mai simetric, cu trunchi scurt si
drept. Tunderile se mai pot face si de la nivelul solului pentru a obtine o tufa simetrica si echilibrata cu
mai multe trunchiuri mai mici. Cei ce vor avea succes si vor ajunge sa aiba o recolta de smochine,
trebuie sa stie ca rodul se face doar pe crengile vechi de cel putin un an. Atentie asadar la ce anume
tundeti si ce anume lasati pentru rod.
Majoritatea smochinilor crec ca și tufă si ca să-i crești ca și copac trebuie să elimini lăstarii noi care
ies permanent din rădăcini. Dar sunt și soiuri de smochini care cresc doar ca și copac și nu dau nici
un lăstar din rădăcini. Aceștia sunt frumoși pentru că au forma de copac exotic.

Cum obț inem forma de tufă?

În forma de tufă mai mult din fructe vor fi aproape de pământ şi vor fi uşor de cules.

Când plantezi smochinul tai 1/3 din tânăra plantă. Aceasta forţează noi lăstari să crească la baza
plantei. Lasă aceşti lăstari să crească în primul sezon. Apoi, iarna târziu după primul sezon de
creştere, selectează 3-8 lăstari,răsfiraţi ca şi lideri. Tăiaţi-I pe ceilalţi.

Asigură-te că liderii pe care i-ai ales sunt destul de răsfiraţi să crească 9-12 cm în diametru fără să se
aglomereze unul pe altul. Dacă sunt prea apropiaţi, liderii nu pot creşte destul de gros să se sprijine
pe ei înşişi sau recolta lor. Ei tind să cadă şi să se rupă datorită vânturilor puternice. Dacă aceasta
are loc, înlătură liderul distrus şi selectează unul nou în umătoarea iarnă alegând unul din lăstarii care
cresc annual.

Dacă se doreşte o coroană mai mare la smochin, taie tufa la începutul fiecărei primăveri în al doilea
an de la plantere, după ce pericolul de ger a dispărut dar înainte ca să înceapă creşterea. Fă asta
tăind 1/3 până la jumate din creşterea de anul trecut.

Deasemenea taie ramurile care deranjează creşterea liderului. Taie şi ramurile care cresc jos şi toţi
lăstarii de care nu mai este nevoie să-I înlocuiască liderii rupţi.

Îngrăşământ

Nu uita că smochinul crescut în container este complet dependent de tine pentru nutriţia lui. El nu
poate trimite rădăcinile lui prin pământ să caute apă sau minerale.

Ingrasamantul care contine azot (aschii de corn) este util pentru smochin si se aplica incepand din
februarie-martie si pana la mijlocul lui August. După 15 August trebuie să te opreşti în a mai pune
îngrăşământ pentru a lăsa creşterea nouă să încetinească şi să se întărească înainte să vină vremea
rece.

E indicat să le dai plantelor noi o doză slabă de Vitamina B dizolvate în apă când sunt transplantaţi.

Pune îngrăşământ de 3 ori pe an la smochinii care încerci să-I aduci la producţie maximă: Primăvara
devreme, la mijlocul lui Mai şi la mijlocul lui Iulie. Smochinilor maturi se poate pune îngrăşământ o
dată pe an primăvara devreme.

Nu mai pune îngrăşământ după mijlocul lui iulie penru că aceasta încurajează o creştere noua care
nu se poate întări până înainte de iarnă.

Udarea

În lunile calde tu trebuie să uzi planta din container până când apa se îmbibă în tot solul .Ar trebui să
curgă la fundul containerului. Asta spală sărurile care s-au format şi încurajează rădăcina să crească
spre fundul containerului unde vor rămâne umede şi la rocoare.
În contanier smochinul va avea nevoie de mai multă apă în lunile calde şi mai multă protecţie de frig
iarna.

Plantarea

Smochinul poate fi plantat afară in intervalul octombrie – aprilie evitandu-se perioada(le) de

ger,seceta sau ploi abundente..

1.Elibereaza planta de protectia de plastic sau vas .

2.Pentru a creste planta pentru fructe se taie atat trunchiul(sau ramura principala) cat si cele
periferice la 1-1,20 mt de la nivelul pamantului, nu se va taia si din radacini.

3.Sapati o groapa adanca pt a putea fi introdusa bine radacina plantei,atentie ca radacina sa fie bine
introdusa in groapa.

4.Pentru o mai buna fixare a plantei se va introduce un par de sustinere la radacina plantei.

5.Umpleti gaura cu pamant USCAT si asigurati-va ca pamantul va patrunde bine printre radacina .
Apasati delicat si formati o denivelare in jurul plantei pentru a putea fi bine irigata.

Mutarea plantei

Plantele din vas se pot muta in orice perioada a anului. Dacă rădăcinile au devenit înghesuite în vasul
original şi au început să crească în cerc, rădăcinile sunt în regulă dar trage uşor de ele să le separi
puţin şi întinde rădăcinile în noul vas când îl plantezi.

Pământul potrivit

Pentru ca planta să se simtă bine în noul mediu, are nevoie de un substrat potrivit. În
crescătoriile sudice, plantele pot suporta orice fel de pământ, căci condiţiile climatice sunt optime. La
noi, solul trebuie să fie cât mai potrivit, pentru a compensa factorii lipsă. Mai ales pentru cultura în
ghivece, alegerea solului potrivit este neapărat necesară.

Cel mai bun pământ pentru smochin este unul bogat în nutrienţi şi humus, care nu reţine apa.
Acest pământ poate fi obţinut chiar la noi acasă din următoarele componente:

1.HUMUS(în latină:pământ) se formează în stratul superior prin descompunerea materiei

organice. Este foarte nutritiv, reţine apa şi conţine acid humic. Compostul conţine foarte mult humus
valoros. Pământul bun de grădină conţine, alături de nisip şi lut, humus.

2.Argila şi lutul reţin apa şi substanţele nutritive. Este necesară o cantitate mică din acestea

3.Nisipul, preferabil nisip de cuarţ (nisip de râu) îmbunătăţeşte permeabilitatea pământului.

Trebuie adăugat în cantitate mare pământului care conţine argilă. Nisipul nu trebuie să fie prea fin,
căci să se fluidizeze şi să iasă la suprafaţă.
 Reţeta pamantului perfect pt smochin:

4/8 compost bine fermentat sau bălegar(humus), trecut prin sită

1/8 lut

1/8 argilă

2/8 nisip

Boli şi Dăunători

Daunatorii care apar pe fructe sau frunze trebuie distrusi. Se folosesc aceleasi insecticide care se
aplica si celorlalti pomi fructiferi, trandafirilor si altor arbusti. In unele situatii o solutie slaba de zeama
bordeleza (piatra vinata) este folositoare. Bolile smochinului sunt adesea imprumutate de la vegetatia
autohtona si se trateaza in acelasi fel.

IERNAREA

Smochinii crescuti in container

Un smochin adult, sanatos si robust, poate tolera temperaturi ocazionale de -11°C. O planta tanara si
fragila insa, poate sa inghete si la -1°C. Din acesta cauza, iarna, smochinii plantati in hardaie sau
ghivece nu trebuiesc lasati afara. Chiar si un smochin adult plantat intr-un hardau foarte mare,
acoperit corespunzator pentru a-l feri de ger, nu rezista bine la mai mult de 300 de ore consecutive la
-4°C.

In zonele cu ierni mai usoare, hardaiele mari cu smochini pot fi tinute afara peste iarna cu conditia sa
se construiasca un schelet cubic sau dreptunghiular de lem peste hardau/container, ancorat bine
impotriva vantului. Scheletul de lemn se acopera complet in timpul iernii cu covoare vechi, rogojini
sau cu pisla, formand o cutie perfect inchisa in interiorul caruia se gaseste smochinul.

Hardaul se poate proteja impotriva inghetului prin imbracare cu snopi de paie, legati de jur imprejurul
containerului cu sfoara, spre a nu fi dusi de vant. Copacul nu se uda pana la trecerea completa a
perioadei de inghet. Avand in vedere iernile ultimei decade nu riscati un smochin frumos si sanatos
decat daca doriti sa experimentati.

Probabil o magazie sau un garaj neîncălzit in care sa fie adapostit sunt locuri mult mai potrivite. În
primul rând lasă smochinul câteva seri să-l pringă gerul, aşa ca toate frunzele să cadă şi seva să se
ducă jos în tulpina. Aceasta măreşte rezistenţa lui la frig şi reduce nevoia de îngrijire specială.

Aici udaţi-I tot la câteva săptămâni, doar ca să previi rădăcinile să se dezhidrateze. Nu uitati, copacii
cultivati in gradini si unde ei s-au adaptat de multi ani, nu sunt tot atat de sensibili in perioada de
hibernare precum cei cultivati in containere. Va urez succes si recolte de smochine.
Smochinii crescuţi în grădină

Smochinii în primele ierni trebuie să fie protejaţi.

Daca smochinul este foarte mic (pana intr-un metru), este o idee buna sa il lasi peste iarna intr-un spatiu protejat. Dupa ce depaseste
acest stadiu si tulpina incepe sa se ingroase si s-a lignificat, il poti planta in pamant, toamna, acoperindu-l bine cu resturi vegetale si
ingropand tulpina pana la jumatate cu pamant.

Cand îl acoperi, niciodată să nu foloseşti nici un material din plastic. Trage toate ramurile la mijloc încercând să le legi împreună cu o
sfoară uşoară dar tare. Asigură-te că sfoara şi ramurile sunt complet uscate înainte să-l acoperi. Acopera smochinul de jos până sus
cu o pânză groasă de sac, prinzând pânza să nu cadă.

Despachetează smochinul într-o zi înnorată primăvara devreme, după ultimul îngheţ. Dacă ramurile și tulpina smochinul au înghețat
până la nivelul pământului, chiar dacă a fost acoperit, înseamnă că ai nevoie de un alt soi de smochin, smochin de munte. Nu te mai
chinui cu acel smochin pentru că nu e potrivit pentru regiunea ta și îți vei pierde doar timpul și în final vei fi dezamăgit. Într-adevăr va da
lăstari noi din pământ smochinul acela la care i-au înghețat ramurile și tulpina, dar va fructifica greu, și smochinele nu vor reusi sa
ajunga la coacere. Tu vrei unul la care nu-i îngheață ramurile și tulpina iarna. Acela va fi unul potrivit pentru regiunea ta.

 Cumpără smochin verde de munte la 25 cm în ghiveci de 0,65 L la pre ț de
29 lei!

Cumpără smochin verde de munte la 50 cm, în ghiveci de 2 L la

preț de 49 lei!
  Cumpără smochin ro ș u de munte la    25 cm, în   ghiveci de
 0,65    L, la pre ț de 39 lei!

Plantaţie de kiwi în inima Banatului

GALERIE FOTO 8 septembrie 2011, 07:11 deStefan BothDevino fan Salvează în arhivă download pdf
print article +2 (2 voturi) cuvinte cheie:timisoara kiwi plantatie banat actualitate afacere 1 comentariu
0 share 0 inShare Aboneaza-te la newsletter Abonare

Italianul Silvio Tomazolla, printre plantele de kiwi cultivate

Un agricultor italian a început în urmă cu mai mulţi ani aclimatizarea plantelor de kiwi, iar luna trecută
a cules deja primele roade. Kiwi, cel mai bogat fruct în vitamina C, a găsit în Banat condiţii bune de
„trai“. Un italian a plantat câteva parcele dintr-un soi rezistent la frig şi a adunat deja prima recoltă.

Schimbările climaterice din ultimii ani au făcut ca unele plante exotice care puteau fi admirate pe
marginea drumurilor doar în excursiile în zonele mediteraneene să crească şi în România. Pe
şoseaua de centură a Lugojului, la un moment dat pe partea dreaptă poate fi zărit un panou pe care
este scris cu litere mari „Kiwi şi plante de kiwi". Ineditul anunţ a fost pus de Silvio Tomazolla (50 de
ani), un italian venit la noi cu gânduri mari. De trei generaţii, familia lui s-a ocupat cu creşterea şi
vânzarea de kiwi. „Avem o plantaţie lângă Veneţia care se întinde pe şase hectare.
De aproape 40 de ani ne ocupăm de cultivarea acestui fruct", a declarat Silvio Tomazolla. Fructele
exotice s-au aclimatizat cu greu în Dobrogea În 2004, a venit în România să facă agricultură. A spus
că nu are nimic de pierdut dacă va încerca să cultive şi la noi delicioasele fructe, astfel că totul a
pornit ca un experiment pe doar câteva parcele. „Prima recoltă vine doar după trei sau patru ani. Sunt
bucuros că le merge bine. Acest lucru mă încurajează să investesc pe viitor în afacerea cu kiwi. La
primăvară vom extinde plantaţia. Este o investiţie pe termen lung, pentru că primele fructe apar după
mai mulţi ani", a mai declarat Tomazolla. Un fruct fără pretenţii Kiwi nu este un fruct pretenţios, nu are
nevoie de tratamente speciale, este rezistent la boli, iar în condiţiile unei ierni blânde există premisele
unei recolte bogate. „Nu necesită tratamente speciale. Ai mai puţină treabă cu plantele acestea decât
cu viţa-de-vie sau cu alţi pomi fructiferi, care trebuie stropiţi cu diferite substanţe cam de şapte, opt ori
pe an. Planta de kiwi are nevoie doar de un tratament pe bază de fier şi de multă apă, mai ales în
perioada de dezvoltare. Trebuie protejată până se lemnifică trunchiul, după care nu mai ai treabă cu
ele", a spus Lenuţa Ungureanu, cea care se ocupă de ferma de la Lugoj. Arbustul de kiwi are nevoie
de o lungă perioadă de dezvoltare, cu cel puţin 150 de zile călduroase pe an. În perioada de repaus,
kiwi rezistă şi la temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius. La ferma din judeţul Timiş se
cultivă kiwi din soiul Haywrad, despre care agricultorii afirmă că sunt cele mai rezistente la frig.
Plantele de kiwi au nevoie de trei ani pentru a face rod „E important însă ca perioadele reci să nu vină
brusc, iar îngheţul de iarnă poate să omoare mugurii. Zilele friguroase nu trebuie să fie îndelungate.
Temperaturile de la noi sunt foarte asemănătoare cu cele din nordul Italiei. Şi la ei iarna sunt
temperaturi scăzute, şi acolo ninge, chiar dacă mai puţin. Dar nici aici nu mai sunt ninsorile de acum
20-30 de ani", a mai declarat Ungureanu. Arbustul de kiwi este asemănător cu viţa-de-vie şi ajunge
până la o înălţime de aproximativ 1,80 de metri. „Plantaţia nu necesită utilaje speciale. Unii mai
folosesc şi o plasă pentru a proteja plantele împotriva grindinei. Dar plase din acestea se folosesc
pentru orice, nu doar pentru kiwi. Nici puieţii nu costă pentru că îi aducem de pe plantaţia noastră din
Italia", a mai spus Silvio Tomazolla. În România s-a mai încercat cultivarea de kiwi, în zona
Dobrogea, de asemenea cu rezultate foarte bune. E şi plantă ornamentală Până să vină prima recoltă
de kiwi din Banat, cultivatorii de la Lugoj au un succes mare în rândul oamenilor, care cumpără plante
pentru a le pune în curţile şi în grădinile lor. „Este o adevărată modă să vină să cumpere plante
pentru ei. Pot să spun că se vând foarte bine. Noi trebuie să aducem din nou din Italia, pentru că
toate s-au epuizat. Cei care vor să aibă la ei în curte o plantaţie de kiwi primesc la preţul de 25 de lei
patru fete şi un băiat. În limbaj agricol asta înseamnă patru plante producătoare şi un polenizator", a
explicat Lenuţa Ungureanu. Aceasta a povestit că în Lugoj sunt persoane care au cumpărat de la ei
plante în urmă cu trei ani, iar la prima lor recoltă au cules deja fructe. Italianul mai cultivă lângă Lugoj
şi alte plante ornamentale "Sunt bucuros că le merge bine. Acest lucru mă încurajează să investesc
pe viitor în afacerea cu kiwi. La primăvară vom extinde plantaţia. " Silvio Tomazolla investitor 6 lei
costă un kilogram de kiwi în supermarketurile din Timişoara. Fructele sunt importate din Chile sau din
Noua Zeelandă. Cultură experimentală În urmă cu peste 10 ani, lângă plantaţia de viţă-de-vie din
localitatea constănţeană Ostrov, cercetătorii au făcut loc şi unei mici plantaţii de kiwi. Recent,
producţia de kiwi a depăşit 1.000 de kilograme, însă proiectul este la nivel de experiment. Ideea
înfiinţării acestei culturei i-a aparţinut unui cercetător viticol de la Valea Călugărească, Emilian
Ionescu. Aduse din nordul Italiei, fructele exotice de kiwi s-au aclimatizat cu greu climei dobrogene.
Planta este sensibilă atât la temperatură, cât şi la precipitaţii. Cel mai mult dăunează culturii vânturile
reci de primăvară. Îngheţul solului a dus la pierderea multor plante, însă cele care au rămas s-au
aclimatizat bine condiţiilor din Dobrogea.
VEZI GALERIE FOTO DE PE PLANTAŢIA DE KIWI DE LÂNGĂ LUGOJ
Fructele de kiwi se culeg toamna târziu, după care sunt păstrate în depozit, unde se coc.
Deocamdată, creşterea de kiwi nu e profitabilă din cauza cantităţilor mici produse, însă fructele
exotice crescute pe pământ dobrogean ajung pe la diferite standuri de prezentare. Povestea agrişelor
chinezeşti Kiwi, cunoscut sub denumirea de „agrişe chinezeşti", este originar din sudul Chinei şi este
declarat de autorităţi fructul naţional al acestei ţării. În 1847, un membru al Societăţii Regale de
Horticultură din Marea Britanie a trimis primele seminţe în afara graniţelor ţării de origine. În 1906 a
fost plantată şi în Noua Zeelandă, unde a rodit prima dată în 1910. Aici, fructul a fost rebotezat cu
numele de astăzi, după cel al păsării naţionale. Acest stat a fost primul care a început să cultive
fructul de kiwi pentru motive exclusiv comerciale, în 1940. Astăzi, kiwi se cultivă atât în Noua
Zeelandă, cât şi în SUA, Italia, Japonia, Franţa, Grecia, Spania, Australia sau Chile. Fructul de kiwi
abundă de vitamina C, polifenoli, vitamina E, magneziu, potasiu şi cupru. Deoarece conţine multe
fibre, acestea reduc nivelul colesterolului „rău" şi, implicit, riscul de boli cardiovasculare. Fructele de
kiwi sunt recomandate diabeticilor, deoarece menţin în limite normale nivelul glicemiei. Exportăm
ceea ce importăm În România, cele mai recente date arată că importurile de astfel de fructe (în
categorie sunt incluse, pe lângă kiwi, şi curmalele, smochinele, ananas, avocado, guava şi mango) s-
au ridicat, anul trecut, la 1.625,072 tone, în valoare de 1,8 milioane de euro. România este şi
exportator de astfel de fructe, pentru că joacă rolul de intermediar comercial. Anul trecut, ţara noastră
a livrat 34,5 tone peste hotare, în valoarea de 40.000 de euro.
Citeste mai mult: adevarul.ro/news/societate/plantatie-kiwi-inima-banatului-galerie-foto-1_50acdcc87c42d5a6638ac450/index.html

Culturi exotice made în România

12:57 pm in Economie by admin
Maria Petre
Schimbările climatice din ultima vreme i-au făcut pe mulţi să se gândească, şi de ce nu, să-şi încerce
norocul cu aşa-zisele culturi exotice pentru România. La prima vedere exotice, pentru că în realitate
unele dintre ele există deja pe aceste locuri, şi încă de ani buni, chiar dacă sunt puţini cei care au ştiut
de existenţa lor. Departe de a fi un business, ele demonstrează că se poate încerca şi altceva, că
resursele solului rămânesc sunt departe de a fi epuizate. Exemple pot fi oricând smochinii de la
Şviniţa din Mehedinţi, andivele de la Gherăieşti, plantaţia de kiwi de la Ostrov sau migdalii de la
Tohani, datorită climatului mai degrabă mediteranean. Iar lista rămâne deschisă. În atare condiţii,
nici nu se mai poate pune problema că nu există alternative pentru culturile tradiţionale, gen cereale.
Smochine de Şviniţa
Comuna Şviniţa din judeţul Mehedinţi, situată în Clisura Dunării, a devenit faimoasă şi chiar de multă
vreme pentru smochinii de aici. Cultură exotică pentru această parte a Europei, smochinii au prins de
ani buni rădăcini în zonă. S-au încadrat în structura locului, au devenit chiar o emblemă a localităţii,
care la momentul actual face eforturi pentru înregistrarea unor mărci locale pentru dulceaţa şi ţuica
de Şviniţa. Devenit deja un brand în conştiinţa multora, smochinul de aici mai are nevoie şi de o
certificare oficială. Astea sunt regulile pieţei, ale economiei de piaţă, iar înregistrarea la OSIM va
permite sătenilor să-şi protejeze produsele. Aşa, nimeni nu va putea să le fure ‘’bogăţia’’.

Mai toată lumea are în curte 2-3 smochini, spune primarul localităţii Nicolae Curici, însă în acelaşi
timp sunt şi vreo 4-5 localnici mai practici care s-au gândit şi cum să scoată bani din plantaţii.
Deocamdată nu se poate vorbi de un business, în adevăratul sens al cuvântului. Ar putea fi însă o
opţiune de luat în seamă, ţinând cont de climatul favorabil din zonă, chiar mediteranean, oarecum şi
datorită apropierii de Dunăre. S-ar putea atrage şi tineretul, care nu ar mai pleca la muncă prin alte
părţi, spune Curici. Potenţialul zonei este departe de a fi epuizat, nu trebuie uitate fructele de pădure
şi plantele medicinale, din care sătenii ar putea să scoată venituri suplimentare. Trebuie creat însă un
sistem, un lanţ, care să le pună în valoare.

Iar asta se poate realiza chiar cu fonduri de la organismele internaţionale. De altfel, primăria locală a
şi reuşit să obţină circa 70.000 dolari printr-un program al Statelor Unite, pentru un proiect care
vizează plantarea a circa 1.000 de smochini. Nu este însă singurul. Alţi circa 50.000 de dolari au fost
acordaţi localităţii mehedinţene, banii fiind folosiţi pentru realizarea unui uscător, la care să poată
apela sătenii. Primarul vrea să încerce să facă chiar o asociaţie, să unească oamenii într-o organizaţie,
care să le faciliteze accesul pe piaţă, se gândeşte chiar la un brand pentru smochinele, dulceaţa sau
ţuica de Şviniţa, pentru că merită.

‘’Ne gândim să achiziţionăm toată tehnologia, să putem face şi dulceaţă. Avem şi uscătorul, aşa că
oamenii vor avea mai multe opţiuni. Ne mai trebuie un aparat de ambalat, ne gândim şi Ia nişte
panouri solare. Fructele se menţin proaspete doar o lună. Uscătorul permite şi un alt mod de
valorificare a acestora‘’, afirmă primarul, care adaugă că întrega comunitate are de câştigat din aceste
programe.

Dacă te ocupi serios, după câţiva ani încep să se vadă şi roadele muncii în plantaţie, susţine primarul.
Şi climatul este favorabil, temperaturile ridicate din timpul verii, apropierea Dunării, sunt favorabile
smochinilor. Iarna în schimb este ceva mai greu, atunci când temperaturile scad sub minus 0 grade
Celsius, dar dacă protejezi pomii n-ai probleme cu gerul.
Cum valorifică localnicii producţia la momentul actual?
Mulţi folosesc fructele pentru gospodărie, pentru consumul propriu. Doar vreo 7-8 persoane vând
fructe, de obicei în stare proaspătă chiar la momentul recoltării la preţuri de circa 3 lei pe kg. Nici nu
se mai duc la piaţă, nu le place să piardă timpul pe la oraş, au şi noroc pentru că zona şi-a câştigat
renumele de ceva timp, sunt tot felul de intermediari care apar la vremea culesului şi le cumpără
smochinele chiar de la poartă. Mai apelează şi la cunoştinţe, faima le-a ajuns chiar şi la Timişoara, se
mândreşte primarul. Pentru dulceaţă se obţine ceva mai mult, preţurile variază între 6 şi 10 lei pentru
borcanul de 450 de grame, în general sătenii îl vând cu 6-7 lei, pentru un preţ mai mare trebuie să
stea prin pieţe, iar ei nu au timp de aşa ceva.

Cea mai mare livadă din localitate aparţine lui Iovan Curici. La prima vedere am putea crede că are
ceva legături de rudenie cu primarul. Nu este deloc aşa, în localitate sunt mulţi cei care poartă acest
nume, la origini mai toţi se trag din neamuri de sârbi. S-au mai amestecat de-a lungul timpului cu
românii, dar nu şi-au uitat originea.
La cei peste 70 de ani pe care îi are, Iovan Curici spune că dacă îţi place să munceşti şi ai multă
răbdare, smochinii îţi pot aduce venituri suplimentare importante. Cum i-a venit ideea să-şi facă o
livadă?

Recunoaşte că nu este meritul lui. Are un băiat inginer, care înainte de revoluţie lucra într-o
întreprindere la oraş. El a venit cu ideea. La oraş avea un stagiar, de loc de prin Vâlcea. La un moment
dat, acesta şi-a luat concediu medical şi s-a dus acasă.

Băiatul meu l-a întrebat, bine, dar îţi convine să-ţi iei concediu şi să stai acasă, povesteşte Iovan. Ce
făcea olteanul? Se ducea la bătrâni, la ţară, să-i ajute la culesul căpşunelor, pleca la momentul
culesului, iar apoi se întorcea la servici. Istoria se repeta în fiecare an.

‘’A venit fiu-meu acasă şi mi-a zis. Tată hai să facem şi noi ceva. Aşa am început‘’, spune Iovan.

A pus întâi câţiva pomi, apoi alţii în fiecare an până a ajuns la vreo 150 de smochini. Acum îi este mai
uşor, după vreo 12-13 ani de muncă, pentru că plantaţia este pe rod. A meritat efortul. Puieţii şi-i face
singur, ca la vie. Ia coarda şi o pune în pământ. Nici nu ştie de unde ar putea să-i cumpere altfel.

Anul acesta a vândut fructele proaspete cu 3,5 lei pe kg direct de acasă, la cunoştinţe, la turişti, dar şi
la intermediari, care duc fructele la piaţă, după cum bănuieşte. Lumea a auzit de smochinele de
Şviniţa, vin ei şi ne caută, nu mai mergem noi la piaţă, vin ei direct la noi, afirmă Iovan. Dulceaţă a
făcut ceva mai puţină, pentru că soţia este bolnavă, iar bătrâneţea îşi spune cuvântul. Spune că
dulceaţa este mai rentabilă, aduce mai mulţi bani, poate obţine chiar 10 lei pe borcanul de 400 grame.
În medie vinde cu 6 lei borcanul, ‘’şi-a făcut relaţii’’, are tot felul de cunoştinţe, care i-au recomandat
produsul, l-au dat la alţii. I s-a dus vestea în zonă, vinde şi la Petroşani. Ţuică nu prea face, poate doar
în anii când are producţie prea multă şi rămân smochine.

Despre costurile plantaţiei, Iovan se fereşte să vorbească, spune că sunt destul de mari, dar unele
lucruri le-a făcut singur, aşa că îi este greu să socotească.
‘’Costă mult să faci plantaţie, pomii se prind foarte repede. Fiind o zonă aridă, când sunt mici,
smochinii trebuie udaţi vara, cel puţin odată la două săptămâni, pentru că altfel fructele se stafidesc.
Când sunt mari, nu-i problemă‘’, susţine Iovan.

Smochinii dau primele fructe în al doilea, al treilea an, iar la profit se ajunge după vreo 10 ani.

‘’Mă ocup de pomi de vreo 10-12 ani şi abia acum pot spune că am cu adevărat venituri de pe urma
lor‘’, declară Iovan.
Despre proiectele primăriei spune că par interesante, rămâne de văzut dacă oamenii vor fi convinşi că
merită să ‘’usuce’’ fructele şi dacă se găsesc cumpărători. Altfel oamenii, tineretul în special, nu se
aruncă să facă investiţii în pomi, îşi dă cu părerea cel mai mare cultivator de smochini din Şviniţa.

Sviniţa are circa 400 de gospodării şi 1200 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt de etnie sârbă,
circa 90-92%. Restul sunt români şi unguri.

In medicina chineză, smochinele sunt folosite pentru detoxificarea organismului. Crude sau uscate,
smochinele au proprietăţi diuretice, laxative, emoliente. Au efect remineralizant, tonifiant datorită
bogăţiei de vitamine şi minerale. Smochinele sunt o sursă bună de magneziu, indispensabil sistemului
nervos, dar şi de fier, necesar pentru formarea globulelor roşii şi pentru transportul oxigenului în
ţesuturi. Datorită vitaminelor A, B, C, smochinele stimulează imunitatea şi previn virozele
respiratorii. Fibrele conţinute în smochine stimulează digestia, contribuie la eliminarea toxinelor şi
împiedica asimilarea grăsimilor.

“Cicoarea de Bruxelles’’ de la Gherăieşti

Andivele, cunoscute şi sub numele de Cicoare de Bruxelles, reprezintă o raritate pentru România,
dar şi pentru această parte a Europei, şi nu numai, doar prin Franţa şi Spania se mai poate găsi aşa
ceva. Se cultivă la Gherăieşti, în judeţul Neamţ de vreo 80 de ani, primele seminţe fiind aduse în zonă
de un inginer belgian care lucra la fabrica de zahăr de la Roman. Avantajul acestei plante este faptul
că este rezistentă la temperaturi scăzute, nu trebuie udată foarte des, iar solul potrivit este unul uşor şi
nisipos. La prima vedere, lucrurile par simple, dar nu este deloc aşa. În Romania au mai fost
consemnate încercări de cultivare şi în alte zone, dar se pare că nu au avut succes. Dacă într-o primă
fază, la cultura în câmp evoluţia a fost normală, când s-a trecut la etapa următoare, respectiv forţarea
plantei, succesul nu a mai fost acelaşi. Care este mecanismul şi până la urmă secretul celor de la
Gherăieşti?

Se face un substrat de pământ, se îngroapă andivele, apoi se construieşte un bordei deasupra şi se face
un foc prin care se reglează ritmul de creştere a plantei. Astfel, calitatea obţinută o depăşeşte cu mult
pe cea a andivelor de import, a căror forţare se face cu baie de abur.

De-a lungul anilor, localnicii din Gherăieşti au dus mai departe tradiţia locului şi odată cu ea şi
secretul cultivării andivelor, acestea reprezentând principala sursă de venituri.
Pe pieţele din Capitală, Iaşi sau Roman kilogramul ajunge în prezent la preţuri de peste 10 lei kg. Din
păcate, numărul celor care le cultivă este tot mai mic de la an la an, mulţi au renunţat în ultima vreme
la această îndeletnicire. Este muncă multă, se vând destul de greu, iar angrosiştii nu dau preţuri bune,
toate astea cumulate au redus interesul multor localnici pentru andive.

‘’Necesită muncă multă, poate de aceea nu îi atrage pe cei tineri, deşi se fac bani. Acum doar 10% din
localnici mai cultivă andive, faţă de 50% înainte, tinerii preferă mai degrabă să meargă la muncă în
străinătate’’, spune Silvia Tamaş, inginer agronom, care lucrează la Oficiul Judeţean de Consultanţă
Agricolă şi unul din puţinii oamenii care încearcă să menţină tradiţia culturii în zonă.

Cheltuielile sunt mari, dar şi veniturile pe măsură. La un ha sunt necesare circa 4-6 kg de
seminţe, care costă între 200 şi 500 lei kilogramul, depinde de unde le iei. Cele olandeze
sunt mai scumpe, dar şi ale noastre sunt bune, declară Tamaş, care spune că mulţi le multiplică pe
cele aduse din afară şi reuşesc să reducă cheltuielile. Chiar dacă munca este grea şi trebuie să aştepţi
doi ani să vezi roadele, merită. La 10 ari de exemplu, rămâi cu 3.000-4.000 de lei, susţine Tamaş.
În general, oamenii vând direct de acasă, cu 8-10 lei kilogramul, sunt destui intermediari care vin să-
şi procure marfa de aici. Cei care se duc să-şi vândă marfa în pieţele din Capitală obţin chiar şi 12 lei
pe kg. În supermarketuri plantele nu se pot găsi însă, pentru că neexistând o asociaţie în zonă,
oamenii nu s-au grupat, aşa încât nu pot asigura ritmicitate în aprovizionare şi nici cantităţi mari. Se
descurcă care cum poate.

‘’Este şi greu să-i contactezi, mulţi nu au nici telefoane‘’, se plânge Tamaş, care adaugă că deşi este o
delicatesă şi i-ar sta bine pe mesele retaurantelor de lux din afară, andiva românească nu se găseşte
decât doar în unele pieţe din Capitală şi câteva oraşe din ţară. Ne-ar trebui un brand, poate dacă am
avea o asociaţie a producătorilor, dacă am putea asigura o anumită producţie, altfel ar sta lucrurile,
spune agronomul din Gherăieşti. Există cerere pentru andive pe piaţă, interes din partea studenţilor,
chiar şi la Facultatea de Agronomie din Chişinău, adaugă Tamaş, care vrea să facă cunoscută cultura
şi dincolo de Prut.

Andiva (Cichorium inthybus var. foliossum) se mai numeşte cicoare de vară, cicoare de Bruxelles,
cicoare Witloof sau cicoare salbatică. Este o plantă bienală, de la care sunt consumate frunzele
înălbite, sub formă de salate. Andiva apare pe piaţă în sezonul rece, din luna noiembrie până în
primăvara. Este cultivată din antichitate, fiind pomenită în scrierile lui Pliniu cel Bătran şi Dioscoride.

Cultivarea ei presupune două etape, respectiv producerea rădăcinilor tuberizate (semănatul între
lunile mai-iunie, pe teren plan sau straturi înălţate, recoltatul toamna începând cu luna octombrie) şi
forţarea acestora în şanţuri încălzite, sere, răsadniţe sau alte adăposturi calde, la întuneric. Recoltarea
păpuşilor de andive se face după 3-4 săptămâni, când acestea au minim 10-12 cm lungime.

Alte culturi exotice

La Tohani în Prahova se cultivă migdali de mai bine de 200 de ani. Legenda spune că boierii locului
i-au adus de prin străinătăţuri pe unde umblau şi se pare că plantelor le-a mers bine aici. Poate şi
datorită climatului mediteranean al zonei acomodarea lor s-a făcut fără probleme.

Mai nou au apărut şi smochini.

La Ostrov există de vreo 13 ani o plantaţie de kiwi, cartofii acrişori cum îi numesc localnicii. Nu doar
că planta s+a adaptat bine la condiţiile din Dobrogea, dar dă şi fructe pe măsură. Specialiştii de aici au
găsit şi o modalitate eficientă şi naturală de coacere a fructelor de kiwi, le pun pur şi simplu după
recoltare în lăzi cu mere pentru a se coace mai uşor.

Sursa: All about Money

Lucrarea Colectia Afaceri Profitabile: Culturi exotice aclimatizate in Romania va ofera:

• Detalii despre cultura si ingrijirea plantatiilor

• Date referitoare la investitii, profit, cheltuieli, teren, utilaje necesare
• Informatii specifice referitoare la fiecare tip de planta
• Sfaturi referitoare la managementul si marketingul afacerii
• Adrese utile: furnizori, distributie, comercializare
• Interviuri cu intreprinzatori care au reusit in acest domeniu

Exemple de succes

1. Lavanda

Ioan Iakob din Ocna Mures (judetul Alba) a plantat in 2009 cca 2 hectare cu lavanda, dupa ce in anii
anteriori a cultivat pe aceeasi suprafata plante traditionale, ca porumbul sau orzoaica.

“Nu faceam mare lucru cu porumbul, asa ca am cautat sa pun altceva pe pamant”, spune Ioan Iakob. Asa
ca s-a gandit la lavanda. “La inceput a trebuit sa curat de cinci sau sase ori de buruieni, dar dupa ce-am
trecut de primul an a fost mai usor” - asta pentru ca lavanda este o planta rezistenta la boli, dar si la
seceta (ba chiar ii merge mai bine pe timp de seceta dupa primii ani, cand planta se maturizeaza).

Ioan Iakob i-a scos investitia initiala inca din 2010, iar din 2011 a intrat pe profit, cu o productie anuala de
circa 4 tone, pe care o vinde in intregime. Productia la hectar poate ajunge si la 5 tone la hectar, pentru
ca plantele dau si a doua floare in toamna, ceea ce reprezinta circa 40% din prima productie. Dupa ce se
plantele se maturizeaza (proces care dureaza 3-4 ani), profitul ajunge la 8.000 de euro pe an. De pe un
singur hectar.

2. Migdale
Migdale dulci si migdale amare. Sunt cele doua soiuri care au “prins” la Tohani, in judetul Prahova, fara ca
localnicii sa faca ceva in mod special ca sa le aclimatizeze. “Daca e sa cada acum un sambure pe jos,
primavara viitoare vezi cum a rasarit acolo o tufa de migdal”, spun ei.

Un kilogram de migdale (in coaja) se vinde cu 3 lei. Acestia sunt banii castigati de tarani, care isi dau
marfa direct intermediarilor. Dar lumea stie ca intermediarii se duc apoi la piata, la fabricile de ciocolata,
de cosmetice sau la cele din industria farmaceutica si vand doar miezul alb, cel curatat de coaja si de
pielita, cu un pret de cel putin zece ori mai mare.
3. Kiwi

De ani de zile, piata de kiwi din Bucuresti este alimentata de livada de la Ostrov, care are avantajul
preturilor mai mici decat ale fructelor similare aduse din zonele subtropicale. Astfel, un kilogram autohton
costa 4 lei, fata de 6-7 lei in cazul importului. O singura planta produce 100 de kilograme de fructe, iar de
pe un hectar pot fi recoltate chiar si 9 tone, ceea ce, in bani, inseamna peste 10.000 de euro.

4. Goji

Goji este originar din Himalaya si este considerat un adevarat izvor de sanatate, fiind folosit de mii de ani
de terapeutii chinezi si tibetani. Fructele sale seamana cu macesele si sunt foarte dulci si au un continut
urias de vitamina C, chiar mai mare decat al maceselor, catinei sau al merisoarelor.

Investitia initiala intr-o plantatie de goji este de 10.000 de euro pe hectar, dar dupa cinci ani, profitul
ajunge si la 40.000 de euro, dupa cum o dovedeste Kolbaszer Emeric care gestioneaza in apropiere de
Satu Mare o plantatie de 2,5 hectare. “E e o nisa pe piata europeana. Eu am cam 5 kilograme pe copac,
inmultit cu 1.200 de copaci, asta inseamna cam 6 tone, chiar din al doilea an de productie. Adica un venit
de 60.000 de euro.”

Dionaea mai poarta denumirea de "plesnitoarea lui Venus". Aceasta este o planta carnivora
cucapcana care creste in mlastinile din padurile Americii de Nord si Sud.Frunzele Dionaeaei formeaza o
rozeta bazala. Fiecare frunza a plantei are petiolul latit. Pe limbasegasesc trei perechi de peri
senzitivi aflati de o parte si de alta a nervurii mediane.
Pe marginealimbului se gasesc dinti lungi.Atunci cand o insecta se aseaza pe limbul frunzei si atinge perii
senzitivi, cele doua jumatati alelimbului isi apropie brusc fetele lor superioare, iar dintii marginali se imbuca
unii pe altii. Insecta careeste astfel prinsa in capcana este digerata de diverse glande secretoare aflate pe fata
superioara alimbului.Poate fi intalnita inpadurile tropicaledin sud-estul Asiei (mai exact in insula
Sumatra din Indonezia) si reprezinta o priveliste spectaculoasa, impresionand prin dimensiunile
sale.
Specia a fost descoperita de botanistul olandezStamford Raff lessi de catre prietenul sau,doctorulJoseph
Arnold, in timpul unei calatorii efectuate in anul 1818 in padurea Bengkulu. Planta afost, astfel, denumita dupa
cei doi -Raff lesia Arnoldi.Floarea de raff lesia apartine unei plante care este aproape toata viata nevazuta.
Este o planta parazita care creste in jungle malaysiana, la radacinile vitei tropicale, pe anumite liane sau
peradacinile copacului Cissus, ea neputand sa-si fabrice singura hrana, deoarece este lipsita de frunze
siclorofila.
Planta nu are tulpina, infloreste o singura data pe an, iar floarea se deschide doar pentru o saptamana.
Apare initial sub forma unui mugur carnos, ca o varza, apoi se deschide treptat, formandun imens bol moro
roscat, inconjurat de cinci petale cauciucate de culoare rosie cu grena. Floareapoate ajunge la diametrul de 1m.,
2,5 cm. grosime si o greutate de 7 kg. Partea superioar a cupeiflorale este ingrosata ca un inel. De el sunt
prinse staminele si pistilul. Fundul cupei este plin cu ocantitate mare denectar, cu rolul de a atrage insectele
in vederea polenizarii.Acelsi rol il joaca si mirosul puternic, decarne putrezita, pe care floarea il emana si
din cauza caruia afost denumita si "pasarea cadavru".
Dupa polenizare floarea se transforma intr-un fruct mare si zemos, plin cu seminte. Pentru a se inmulti
trebuie ca fructul sa fie strivit de pasul greu al vreunuianimal (de obicei rinocer sau elefant )care poarta apoi
semintele prin jungle.In anul 1990, cu ocazia unei ceremoniei organizate de Zilua Mondiala a Mediului,

Kiwi înalt de 5 metri

Creşterea şi îngrijirea plantelor este transformată de unii oameni
într-o adevărată pasiune, iar aceştia sînt cei mai fericiţi, atunci
cînd văd că florile lor devin mai frumoase pe zi ce trece, graţie
atenţiei şi dragostei pe care le-o acordă. În centrul Piteştiului, e
destul de dificil să ai o grădină sau o seră cu flori, dacă stai la
casă, însă nu şi pentru un împătimit iubitor de plante exotice,
care cutreieră Europa în căutarea seminţelor de arbuşti şi plante
ornamentale deosebite.

Piteşteanul Nicolae Smarandache are 65 de ani şi este cu siguranţă

unul dintre cei mai împătimiţi crescători de plante exotice din ţară.

A adus din Turcia arbore de ceai

El şi-a transformat casa şi curtea într-o adevărată seră, în care a
adunat mii de flori şi arbori din toate speciile. Pensionarul merge
periodic în Grecia şi Turcia, de unde aduce în permanenţă noi specii
de plante, care de care mai deosebite. Anul acesta, pentru a noua oa-
ră, a participat la Simfonia Lalelelor şi a avut mare succes cu plantele sale, care sînt aclimatizate
pentru zona noastră, iar clienţii lui fideli ştiu că, spre deosebire de florile cumpărate din magazine,
cele de la piteştean rezistă mult timp. La Simfonie au fost la mare căutare lămîii săi şi nu a avut su-
ficienţi cîtă cerere a fost. Anul acesta şi-a îmbogăţit colecţia de plante exotice cu mai mulţi arbuşti
interesanţi. Are arbori de ceai din seminţe aduse din Turcia. „Pentru a obţine ceaiul verde se
recoltează doar primele 2-3 frunze de la vîrful arborelui, care creşte la o înălţime de 70 - 80 cm şi se
ramifică pe măsură ce se dezvoltă. Ceaiul negru se recoltează tot din frunzele verzi mai mature, care
se lasă 24 de ore la întuneric, după care se pun la uscat fie la soare, fie în cuptoare speciale“, ne-a
spus pensionarul.

Aşteaptă să-i înflorească mango-ul

Un alt copac exotic pe care-l are este cel de mango, înmulţit tot prin sămînţă luată din Turcia.
Crescătorul aşteaptă cu nerăbdare ca anul acesta să înflorească şi speră să vadă chiar şi un fruct.
Pe faţada casei sale, trecătorii pot observa o plantă căţărătoare pe care majoritatea ar putea-o
considera una ornamentală. Este de fapt un arbore de kiwi, pe care l-a sădit în curte în urmă cu 3 ani.
Planta a rezistat acum 2 ani la un ger de -29 de grade Celsius, iar anul acesta la -26. Îi merge bine
afară în aer liber, a ajuns la o înălţime de 5 metri, însă nu a înflorit deocamdată şi aşteaptă să vadă
florile, care se aseamănă cu cele de cireş. Din 1.000 de joarde aduse din Turcia, nu au rezistat decît
10 - 12, iar acum crescătorul a mai rămas cu 5 plante de kiwi.
Mănîncă mandarine din curte
Nicolae Smarandache ne-a spus că în Timişoara şi prin Dobrogea sînt plantaţii de kiwi. Arborele de
mătase, arţarul japonez, dafinii, piperul roşu, curmalul, mandarinul, bananul şi palmierul sînt alte
cîteva specii de plante care cresc în curtea lui. Din mandarinii pe care-i are acasă, pensionarul
susţine că a culesc în ultimii ani vreo 20 kg de fructe, pe care le-a consumat cu familia. „Fructele
crescute în curte nu se compară cu cele din comerţ. Sînt mult mai gustoase şi mai dulci. Am observat
şi la banane acest lucru, fiindcă în anii trecuţi bananul mi-a făcut cîteva fructe mici, dar foarte dulci“,
ne-a mai precizat bărbatul. La ţară, în Olt are mai multe plante, vreo 5.000 - 6.000 în pahare, pe care
le pregăteşte pentru anul viitor şi le îngrijeşte ca pe copiii lui. Le udă cu apă de izvor şi le pune un
amestec format din chişai de pe gîrlă, pămînt de pădure, pămînt de la ţară şi bălegar.

Localitatea Sviniţa, din judeţul Mehedinţi, a devenit cunoscută nu doar în ţară, ci şi în

Europa, pentru dulceaţa fină de smochine care se face aici. În prezent însă, singura livadă
de smochini din ţară este în pericol, arbuştii fiind afectaţi de frigul din iarna trecută.

Localnicii din Sviniţa, Mehedinţi, spun că dintotdeauna au avut câte un smochin sau doi în
curte, deoarece clima le este prielnică acestor arbuşti. Abia în urmă cu doi ani autorităţile
au decis să transforme acest avantaj într-o sursă de bani. “Am accesat fonduri
nerambursabile printr-un proiect în care am prezentat intenţia de a crea locuri de muncă,
dar şi dorinţa de a face cât mai cunoscută zona noastră prin plantaţiile de smochini şi am
reuşit să realizez o livadă de peste 1.000 de arbuşti”, ne-a declarat primarul Nicolae
Curici.
Chiar când le mergea mai bine şi copăceilor, şi localnicilor, iar dulceaţa făcută la Sviniţa a
devenit mai cunoscută, natura li s-a întors împotrivă.
Au îngheţat la -20 de grade
“Iarna trecută, când temperaturile au ajuns şi până la -20 de grade, toţi smochinii au fost
afectaţi de ger. Nu am mai avut ce să le facem decât să îi tăiem şi să aşteptăm să vedem
dacă vor creşte alţi lăstari. Noi încă mai sperăm, pentru că smochinul a devenit o etichetă
pentru noi, fiecare are acasă dulceaţă şi ţuică făcute din aceste fructe”, a declarat Jiviţa
Balaci, responsabil de livada de smochini din Sviniţa. Marea supărare a localnicilor este
că acum, în toiul verii, recoltele lor sunt cu mult mai slabe decât se aşteptau.