Ailoaei Ștefan, grupa 13, seria B, MGVI

Ureche Carina Gabriela, grupa 13, seria B, MGVI

OBAMACARE – reforma sistemului sanitar american

Obamacare este o reformă care face deja istorie. De peste două decenii Statele Unite nu au
mai avut parte de o lege care să atingă atât de multe milioane de oameni. Legea care reformează
sistemul asigurărilor de sănătate din SUA, The Patient Protection and Affordable Care Act, mai
bine cunoscută sub numele Obamacare, a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2014. Contestată în
2012 la Curtea Supremă de Justiţie, supravieţuind celor peste 40 de încercări de revocare a ei de
către republicanii din camera inferioară a Congresului american, Obamacare se află acum în faţa
momentului adevărului. [1]
Se presupune că programul Obamacare va oferi asigurări private noi pentru 7 milioane de
americani şi asigurări de stat, în cadrul programului Medicaid, pentru aproape 4 milioane de
americani. Aproape 30 de milioane de americani neasiguraţi vor putea accesa asigurări medicale
în cadrul Obamacare, jumătate dintre ei prin Medicare, programul pentru vârstnici. Companiile de
asigurări nu-i vor mai putea refuza pe clienţii bătrâni sau pe cei cu boli prealabile. Pentru a deveni
asigurat, clientul este obligat să selecteze un plan de asigurare dintre cele oferite pe aşa-numitele
pieţe de asigurări virtuale şi să plătească prima rată lunară direct companiei de asigurări la care s-
a înscris. [2]

1. Modificările aduse de Obamacare

Principalele schimbări și reglementări prevăzute de acest act normativ au constituit și

constituie în continuare subiecte de dezbatere între republicani și democrați, și nu numai. Cele mai
importante sunt următoarele:[3]
-asigurarea medicală devine obligatorie pentru orice persoană care locuiește în SUA, în caz
contrar acestea fiind pasibile de amenzi; această măsură urmărește în primul rând să crească nivelul
de sănătate al populației americane, să micșoreze numărul de prezentări în departamentul de
urgență, și să crească vizitele la medicul de familie, punând accent pe prevenție, considerată ca
fiind, pe termen lung, mai ieftină decât tratamentele;
-fiecare asigurat poate beneficia de maxim 3 luni/an, în care chiar dacă nu isi plătește
asigurarea, beneficiază în continuare de ea;
-obligă companiile mari să își asigure toți angajații (cu mențiunea că asigurarea medicală în
SUA nu se impozitează – astfel companiile pot atrage angajați mai buni, oferindu-le asigurări mai
bune);
-interzice firmelor de asigurări:
 să stabilească cuantumul asigurării în funcție de antecedentele medicale sau de sex
(până acum, contractele de asigurări erau mai scumpe pentru femei, decât pentru
bărbați),
 să refuze asigurarea unui pacient ale cărui îngrijiri medicale costă prea mult,
 să plafoneze suma compensărilor anuale,
 să modifice cuantumul asigurării fără aprobarea guvernului.
-legea permite părinților să își adauge copiii până la vârsta de 26 ani, ca beneficiari la propriul
plan de asigurare;

1
 -legea prevede că metodele contraceptive și de protecție sexuală fac parte din pachetul de bază
pentru orice persoană asigurată, dorind astfel să promoveze o viață sexuală cât mai sănătoasă și
sigură. Acesta reprezintă un alt aspect extrem de controversat al legii, întrucât foarte multe grupări
religioase consideră contracepția un păcat. Deși au contestat în instanță această prevedere, nu au
avut câștig de cauză;
-legea interzice co-plățile care erau până acum în vigoare pentru recuperare medicală sau
examenele necesare urmăririi sarcinii. Sub Obamacare, ele devin gratuite pentru orice persoană
asigurată;
-introduce Medicaid, pentru orice persoană cu un venit mai mic de $16.105/an , sau orice
familie de 4 persoane cu un venit mai mic de $32.913/an (mai putin de 138% din Federal Poverty
Level). Pentru aceste persoane, noua lege prevede că statul va acoperi costul asigurării;
-pentru persoanele care nu se încadrează în Medicaid, dar care care au un venit mai mic de
$46.680/an sau mai mic de $95.400/an/familie de 4 persoane, legea prevede acordarea de ajutoare
lunare si deduceri;
-menține și extinde Medicare, programul pentru persoanele de peste 65 de ani care au fost
asigurate în timpul vieții active profesional, persoanele cu dizabilități, diabet zaharat sau boală
cronică de rinichi în fază terminală. Sub Obamacare, toți aceștia beneficiază de un discount de
48% din cuantumul asigurării;
-companiile mici (cu cel mult 25 de angajați) care își asigură angajații, vor beneficia de o
deducere din suma impozitată, echivalentă cu 50% din suma plătită pentru asigurările angajaților;
-toți membrii și staful Congresului SUA sunt obligați să se supună Obamacare ca orice
cetațean, nemaiavând dreptul de a beneficia de o asigurare gratuită oferită de guvern, ca până
acum;
-persoanele cu un venit de peste $200.000/an sau familiile cu un venit de peste 250.000$/an,
vor fi supuse unor taxe suplimentare.

2. Sursele de finanțare ale Obamacare

Sistemul medical al SUA a fost mereu prin excelență unul privat. De aceea, noile reglementări
care prevăd obligativitatea asigurării medicale și acoperirea ei de către stat în cazul persoanelor
care nu își permit, au fost privite ca fiind împotriva principiilor fundamentale care au făcut acest
sistem să funcționeze până acum. Mai mult, pentru prima dată în istoria modernă a SUA s-a ridicat
problema surselor de finanțare pentru Obamacare, întrucât sistemul medical american nu a fost
niciodată susținut de la stat.[4]
O primă cale de finanțare o reprezintă noile amenzi și taxe. Cum deja am menționat,
companiile mari vor trebui fie să-şi asigure toţi angajaţii, fie să plătească o amendă usturătoare. O
altă taxă care va intra în vigoare în 2018 va supraîncărca factura celor care îşi permit o asigurare
medicală „de lux“. De altfel, impozitele care vor alimenta fondurile necesare funcţionării
Obamacare îi vor afecta în special pe americanii care câştigă peste 200.000 de dolari pe an. Dar
majoritatea americanilor asiguraţi, adică 85% din populaţie, nu va fi afectată de taxele Obamacare.
Principiul general care reglează această întreagă cascadă fiscală este că cei care câştigă puţin vor
plăti puţin, iar cei care câştigă mult vor plăti şi mai mult pentru taxele şi asigurările lor medicale.[5]
Alţi bani care vor alimenta fondurile Obamacare provin din taxe impuse producătorilor de
aparatură medicală, pe brandurile medicamentelor sau pe saloanele de bronzat. De la companiile
de asigurări se vor strânge 8 miliarde de dolari sub formă de taxe destinate fondurilor Obamacare.
Un exemplu de astfel de taxă va intra în vigoare pentru asiguratorii medicali care folosesc site-ul

2
guvernamental HealthCare.gov (un unic portal guvernamental care reprezintă un catalog de
asigurări private, unele subvenționate, din care cei interesați pot alege, și ulterior se pot înscrie
online, pe care companiile sunt oblígate să îl acceseze pentru a fi acreditate) sunt obligaţi să
plătească lunar 3,5% din totalul banilor încasaţi pe asigurările vândute prin acest site. Toate aceste
taxe, spun criticii reformei americane, vor duce în final la creşterea costului asigurărilor medicale
individuale.[4]
Intrarea în vigoare a obligativităţii ca orice companie cu mai mult de 50 de angajaţi să ofere
asigurări medicale angajaţilor ei a fost amânată de administraţia Obama cu un an. Amânarea a fost
decisă pentru a permite acestor companii să opereze schimbările necesare pentru a-şi putea
îndeplini obligaţiile. Una dintre aceste schimbări este că tot mai multe firme vor începe să ofere
angajaţilor reduceri pentru programele de activităţi fizice care-i stimulează pe oameni să ducă o
viaţă mai sănătoasă.
O altă temere a republicanilor a fost apariţia unui număr important de americani care se vor
muta într-un alt stat pentru a obţine o asigurare medicală mai bună, căci doar jumătate dintre statele
americane au decis să relaxeze criteriile de eligibilitate pentru a fi admis în Medicaid, programul
de asigurări destinat persoanelor cu venituri mici. Dar un studiu publicat de Harvard School of
Public Health la începutul lui 2014 concluzionează că nu va exista niciun efect migraţionist
semnificativ: „migraţia între state nu va genera costuri suplimentare pentru statele care aleg să-şi
extindă programele de asigurări medicale“. Patru state americane (Utah, Pennsylvania, Missouri
şi New Hampshire) încă nu s-au decis dacă vor relaxa criteriile de admitere în Medicaid. Alte 25
de state americane au refuzat să-şi extindă programul Medicaid.[5]
Un alt studiu, efectuat în Oregon, pe 75.000 de americani cu venituri scăzute, arată că
prezentarea adulţilor asiguraţi prin Medicaid în departamentele de urgenţă este cu 40% mai mare
decât a celor neasiguraţi, dar aflaţi în aceleaşi circumstanţe. Se concluzionează şi că persoanele
proaspăt asigurate se prezintă mai des la camerele de gardă decât la medicul de familie, ceea ce
contrazice predicţia suporterilor Obamacare care au susţinut că extinderea asigurărilor medicale la
cei săraci va duce la scăderea prezentărilor în departamentele de urgenţă, reducând consecutiv şi
costurile acestora. Însă cum Medicaid reduce, prin subvenţia însoţitoare, costurile asiguraţilor,
aceştia se prezintă mai frecvent în departamentele de urgenţă. Asigurarea Medicaid reduce şi din
costul unei consultaţii la medicul de familie şi, consecutiv, şi numărul acestora va creşte. Pe baza
acestui studiu se poate estima aşadar că Obamacare va aduce o creştere generală a folosirii
serviciilor medicale. „Cum să foloseşti un plan de asigurare şi când să mergi la urgenţă sau la
medicul de familie implică un proces de învăţare care nu se întâmplă peste noapte“, a declarat Sara
Rosenbaum, cercetător la George Washington University, pentru New York Times.[4]

3. Concluzii

În concluzie, deși inițial supusă multor controverse, Obamacare a reușit să se impună

treptat, singură, prin reușitele din ultimii ani. Numărul de persoane fără asigurare de sănătate a
scăzut cu 15,8 milioane din 2013, datorită Obamacare, arată un raport al Center for Disease Control
and Prevention.Studiul a constatat că numărul de persoane neasigurate a scăzut de la 44.8 milioane
în 2013, înainte de extinderea programului Obamacare, la 29 de milioane în primul trimestru al
anului 2015. [6]
De asemenea, rata de creștere a cheltuielilor de sănătate a încetinit dramatic din 2010 până
în 2013, până la aproape același ritm cu al creșterii PIB, ceea ce reprezintă o diferență clară față

3
de anterioara jumătate de secol; într-adevăr, această perioadă a fost caracterizată de cea mai redusă
creștere oficială a cheltuielilor reale pe cap de locuitor. [5]
Legea este un exemplu pentru modul în care guvernul poate promova inovația pentru a
aborda provocări majore ale societății, prin furnizarea de direcții și stimulente mai degrabă decât
prin dictarea unor soluții. Obamacare poate fi privită drept startul unei noi ere a colaborării public-
privat pentru a dezvolta soluții inovative pentru probleme sociale complexe.[6]

4
 BIBLIOGRAFIE

[1] https://obamacare.net/obamacare-explained/

[2] http://obamacarefacts.com/obamacare-explained/

[3] http://useconomy.about.com/od/healthcarereform/a/Obamacare-Explained.htm

[4] www.viata-medicala.ro/Testul-de-foc-pentru-Obamacare.html*articleID_8000-dArt.html

[5] http://www.evz.ro/obamacare-a-intrat-in-vigoare-de-la-1-ianuarie-la-ce-se-refera-noua-
legislatie-1074881.html

[6] http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/-reforma-in-sanatate-a-lui-obama--un-succes-
363915