Olmecii

Înainte de Mexicul de astăzi, două proto culturi care încă fascinează și în zilele noastre sunt
cele ale axtecilor și ale olmecilor. Cultura central americana ăe care ma voi axa este cea olmeaca.

Din punct de vedere istoric, diferența dinte olmeci și azteci este una de câteva secole, mai
concret, putem vorbi de civilizația olmeca începând cu anii 1500 î.Hr..

”The beginnings of Olmec civilization have traditionally been placed between

1400 and 1200 BCE. Past finds of Olmec remains ritually deposited at El Manati
shrine (near San Lorenzo) moved this back to "at least" 1600–1500 BCE. It seems
that the Olmec had their roots in early farming cultures of Tabasco, which began
between 5100 BCE and 4600 BCE. These shared the same basic food crops and
technologies of the later Olmec civilization.”1

Religia Olmeciilor este una politeista, unde zeii nu au nume propriu, ei sunt numerotati cu
cifre, exemplu zeul IV. Făcând abstractie de numerotarea zeiilor, importanța lor crește o data cu
poziția lor în lanțul trofic, astfel zeul cel mai venerat este zeul jaguar.

Arta celor doua culturi central americane este recunoscuta pentru temple și elemente
arhitectonice, dar și obiectele din viața de zi cu zi sunt valoroase, maștile.
Masca Olmeca este una făcută din Jad un material semipretios cu dimensiunea de 17
centimetri pe 16 centimetri și este expusa la Muzeul metropolitad de artă din New York. Aceasta
masca este una subtila în volumetrie, distanța cea mai depărtată fată de baza maștii este de la ureche
la nas. Trecerile dintre un plan la altul sunt alterate din punct de vedere al manierei, masca având
planuri cu trecere brusca de la frunte rădăcina nasului, de la buza de jos la barba, și treceri netede de
la planurile laterale la cele frontale.
Expresivitatea maștii este unul din punctele de forță ale lucrarii. Trasaturile faciale sunt
puternic stilizate, ele ne având un caracter profund anatomic. Ochii maștii sunt orientați în „V”
ceea ce ofera o stare de furie. De asemeanea ceea ce este atipic la ochi este absența golului în zona
orbitala, ceea ce ne poate oferii informația ca masca respectiva, se putea folosi ori pentru ritualul de
mormântare, ori pur decorativ. Nasul este unul alungit și unul ințeles ca un cilindru tăiat transversal
din perspectiva volumetrica. Acest lucru este dedus din filinsare. Planurile laterale ale nasului sunt

1 https://en.wikipedia.org/wiki/Olmecs#Origins 06.02.2020
doar planuri de legătură cu restul feței, le ne fiind incadrate în cilindru. De asemenea la nivelul
bezei nasului se observa și o sugestie a planului superior al osului zigomatic.
Gura este una deschisă, orientarea colțurilor fiind una dreaptă. Construcția gurii este una
unghiulară și geometrizată mai puternic decât restul feței. Pe lângă construcția clara și bine definita,
în spatele buzelor prin sugestie este redată și arca dentară superioara, arca urmărind fidel inclinația
și unghiurile buzelor.
Urechiile maștii, la prima vedere ele nu au nici un rol relevant în compoziție. În schimb prim
asimetria lor față de axa centra, ele ofera o silueta mult mai dinamica figurii.

Această mască a fost sculptată din jad, una dintre cele mai valoroase pietre ale perioadei de timp
(secolele X-VI î.Hr.). Jadul a fost foarte eficient în sensul meșteșugului din mezoamerica, deoarece
a fost la nivel propriu în versatilitatea de utilizare. Capacitatea de a sculpta suprafața într-un detaliu
atât de apropiat, deși era și tridimensională, nu era comună între resurse în acea perioadă. Lustruirea
sa a fost, de asemenea, de foarte înaltă calitate, motiv pentru care a fost aleasă pentru utilizare în
lucrări de înaltă clasă, cum ar fi aceasta. Instrumentul folosit pentru a sculpta acest artefact a fost
cel mai posibil un celt. Un celt, este un instrument mic, fie din piatră, fie din bronz, care este similar
cu un topor sau o sapa. Aceste instrumente au fost utilizate în perioada neolitică și epoca bronzului,
cu mult înaintea creării acestei lucrări. Celtele trebuiau, inițial, să fie atașate de un mâner din lemn
și să fie folosite pentru tăierea și modelarea lemnului. Dar, odată cu trecerea timpului, instrumentul
a fost perfecționat pentru a putea contura delicat material frumos, cum ar fi jadul.
Această sculptură înfățișează un chip infantil, prin faptul că gura este deschisă și nu există dinți.
Chiar sub buza de jos, se poate observa o fisură, care este simbolul olmecilor pentru porumb. De
asemenea, sprâncenele sunt descrise ca niște flăcări, înfățișând că această ființă are și aspecte
supranaturale. Porumbul era o resursă incredibil de crucială pentru civilizația olmecilor, acesta
având de asemenea și un rol sacramental în contextul unei mișcări religioase ale acestei civilizații,
considerându-l un soi de „Dumnezeu”, zeitate bazată pe importanța și valoarea resursei. Însă nu
putem spune cu certitudine că figura ar putea fi umană în deplinătatea sensului. Această față
înfățișează o ființă olmecă denumită „jaguar”, o divinitate semiantropomorfizată ca o ființă mitică
puternică, întrucât jaguarul a fost menționat de ei drept creatura dominantă a pădurii. Olmecii
foloseau feline deseori în operele de artă ale animalelor umane, iar jaguarul era dominant în această
perioadă. Aceste trăsături faciale feline care sunt cuplate cu cele ale copiilor umani și sunt percepute
de unii pentru a reprezenta deformări congenitale care au fost prezente în tinerețe.
Bibliografie:https://en.wikipedia.org/wiki/Olmecs#Origins
https://ro.wikipedia.org/wiki/Olmeci#Religia
https://www.ancient.eu/Olmec_Civilization/