Mihail SADOVEANU - biografie - (opera si scrierile)

(numele la nastere: Mihail Ursachi; numele Sadoveanu e legalizat in 1891), n. 5 nov. 1880,
Pascani, jud. Iasi - m. 19 oct. 1961, Bucuresti.

Fiul lui Alexandru Sadoveanu, avocat, si al Profirei (n. Ursachi), fata de razesi din satul Verseni.

Scoala primara in Vatra Pascanilor (1887-1891), cu invatatorul M. Busuioc, evocat in Domnu

Trandafir. Absolva gimnaziul „Alecu Donici" din Falticeni (1892-1897), director Vasile
Lovinescu, tatal lui E. Lovinescu. intre 1897 si 1900, studii la „Liceul National" din Iasi, avandu-
1 director pe filologul Vasile Burla. in 1900 se inscrie la Facultatea de Drept din Bucuresti insa,
atras mai mult de boema literara a capitalei, nu frecventeaza cursurile.

Scoate, impreuna cu Matei Rusu, trei nr. din rev. Lumea (1899). in 1901 se casatoreste cu
Ecaterina Balu si are unsprezece copii. Incorporat la un regiment din Falticeni (1902), apoi copist
la Casa Scoalelor (1904), functionar la Directia Artelor din Ministerul Instructiei si Cultelor
(1905) si, din nou, la Casa Scoalelor, unde se ocupa de „instiintari si cereri in legatura cu
comorile". Revine la Falticeni (1906); dupa rascoalele taranesti, Spiru Haret il numeste inspector
al cercurilor culturale satesti si al bibliotecilor populare (1907). Tipareste, cu Artur Gorovei,
gazeta populara „de educatie cetateneasca si indrumare economica" Ravasul poporului (1907). in
colab. cu St. O. Iosif, II. Chendi si D. Anghel editeaza revista Cumpana (nov. 1909 - apr. 1910).
Director al Teatrului National din Iasi (1910-1919). Participa, ca sublocotenent in rezerva, la
razboiul balcanic (1913). Din insarcinarea Marelui Cartier General al Armatei editeaza ziarul
Romania (1916-1917), alaturi de I. Minulescu si P. Locusteanu. Stabilit la Iasi, scoate impreuna
cu G. Topirceanu revista insemnari literare (2 febr. - 21 dec. 1919), reaparuta intre 1936 si 1940,
cu titlul insemnari iesene, sub directia lui S., G. Topirceanu, M. Codreanu si Gr. Tr. Popa. Scoate
revista Lumea - bazar saptamanal (1924-1926). Viziteaza Olanda (1927) si Constantinopolul
(1929). Revine la Bucuresti (1936) si preia directia ziarelor Adevarul si Dimineata. Un grup de
scriitori, oameni de arta si cultura (L. Rebreanu, E. Lovinescu, M. Ralea, G. Calinescu, A.
Otetea, Al. Philippide, S. Cioculescu, Al. Radulescu Motru s. a.) semneaza in Dimineata din
1937 Protestul intelectualilor, ripostand violentelor atacuri ale gruparilor de dreapta impotriva lui
SADOVEANU Dupa moartea primei sotii, se casatoreste cu Valeria Mitru (1942). Calatoreste in
URSS (1945). Pe langa activitatea literara, are acum si o bogata activitate politica. Este membru
al prezidiului Adunarii Deputatilor (din 1947) si vicepresedinte al Prezidiului Marii Adunari
Nationale (din 1948). Din 1940, este presedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor. Seful delegatiei
romane la Congresul Mondial al Pacii de la Paris (1949); in acelasi an participa la reuniunea de
la Roma a Comitetului Mondial al Partizanilor Pacii. Debuteaza sub pseud. Mihai din Pascani, in
rev. Dracu (1897), cu schita Domnisoara M din Falticeni (semneaza intaia oara cu numele sau in
Vieata noua, 1898). Debut editorial cu patru voi.; Povestiri, Soimii, Dureri inabusite si Crasma
lui Mos Precu (1904). N. Iorga numeste acest an „anul Sadoveanu", „dupa acela dintre scriitorii
care s-au ridicat in cuprinsul lui, printr-o bogatie de activitate admirabila, la situatia de cel mai
citit si mai iubit dintre nuvelistii de astazi". Colaboreaza la Pagini literare, Opinia, Convorbiri
literare, Samanatorul, Revista idealista, Fat-Frumos, Revista moderna, Minerva, Viata
Romaneasca, Universul, Adevarul literar si artistic, iar dupa 1944 la Romania libera, Veac nou.
Jurnalul de dimineata, Scanteia etc. Membru corespondent (1916), apoi membru activ al Acad.
Romane (1923), cu un discurs de receptie despre Poezia populara. Publica aproape o suta de voi.
din care unele marcheaza momente esentiale in istoria literaturii romane: Hanii Ancutei, (1928),
imparatia apelor (1928), Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda (1929), Baltagul (1930),
Creanga de aur (1933), Fratii Jderi, I-III (1935-1943), Divanul persian (1940), Ostrovul lupilor
(1941). Dupa al doilea razboi mondial, rescrie Soimii sub titlul Nicoara Potcoava (1952). A
semnat si cu pseud. M. SADOVEANU Cobuz, SADOVEANU Prisacaru, C. Sateanu, Ilie
Puscasu. Traduce din H. Heine si I. Turgheniev. La implinirea varstei de 80 de ani este sarbatorit
in toata tara. Nu peste mult timp va trece in lumea umbrelor, plans de G. Calinescu intr-o
memorabila Cronica a optimistului: „Omul de toate zilele s-a mistuit lasand in locu-i simulacrele
sale de piatra si de bronz. Ce-a fost al fiecaruia dintre noi a devenit al tuturor, el e acum numai al
poporului din care a iesit". Opera, „ca o fresca rezumativa, contopita cu geneza noastra psihica"
(M. Ralea), este expresia unui mod de simtire autohtona si „unul din punctele cardinale de
sensibilitate nationala" (P. Constantinescu). Premiul Acad. Romane pentru voi. Povestiri (1904).
Premiul de Stat pentru romanele Mitrea Cocor (1949) si Nicoara Potcoava (1952). Medalia de
aur a pacii pe 1950 si Premiul Lenin pentru pace pe 1961.