Caracterizarea personajului romantic Hyperion

Poemul ,,Luceafărul " de Mihai Eminescu este considerat cea mai

remarcabilă operă a poetului . Această având ca sursă povestea
populară, ,Fata din grădină de aur " de R. Kunich . A fost publicată la
Viena în 1883 . Problema ce se abordează în text este dragostea dintr-
un nemuritor și o pământeancă.
Personajul principal al acestui poem este Hyperion. El este un zeul
al cerului , fiul lui Uranus. Stările de spirit : tristețea, dezamăgirea, și
iubirea. Tristețea era provocata de faptul ca nu putea fi lingă Cătălina
fata care o iubea , pentru care era în stare sa renunțe la nemurire și sa
devie un om muritor de rând, ,Reia-mi al nemuririi nimb / Și focul din
privire ,/ Și pentru toate dă-mi în schimb /O ora de iubire... . Iar într-
un final sa dezamăgit în Cătălina, ea preferând sa fie cu Cătălin .
Caracterizarea lui Hyperion este făcută direct de autor ,, Părea un tânăr
voievod /Cu păr de aur moale / Un mort frumos cu ochii vii, / Ce
scânteie-n afară. Unde autorul scoate în evidență corpul fizic al
Luceafărului . Caracterizarea indirectă este făcută de însuși eul liric ,
trăsăturile sale reieşind din acțiunile și vorbele acestuia cu alte
personaje ,, Reia-mi al nemuririi nimb / Și focul din privire .
Personajul principal este complex , excepțional , visător din
această cauza deseori se află în conflict cu lumea. Hyperion este un
personaj neobișnuit, dar cu o gândire profundă, cu rațiune, el fiind
un personaj ce se contrazice cu zi-ne însuși și devenind până la urmă
un rebel ceea ce este caracteristic personajului romantic . Eul liric
vede totul în culoare roz după ce în orizont îi apăruse Cătălina, era
dispus sa facă tot ce îi stă în puteri sa fie lingă iubita lui , însă ceea ce
nu a fost pe plac Dimiurgului . Într-un final ambii renunță.
Ca concluzie, pot spune că aceasta opera este una ce îți aprinde o
scânteie în suflet . Este o poveste de dragoste dar tristă . Pot spune ca
nu trebuie sa renunti niciodată la ceea ce îți dorești, căci iubirea e o
continuă iertare .