Poemul ,,Luceafărul " de Mihai Eminescu este considerat cea mai
remarcabilă operă a poetului . Această având ca sursă povestea populară, ,Fata din grădină de aur " de R. Kunich . A fost publicată la Viena în 1883 . Problema ce se abordează în text este dragostea dintr- un nemuritor și o pământeancă. Personajul principal al acestui poem este Hyperion. El este un zeul al cerului , fiul lui Uranus. Stările de spirit : tristețea, dezamăgirea, și iubirea. Tristețea era provocata de faptul ca nu putea fi lingă Cătălina fata care o iubea , pentru care era în stare sa renunțe la nemurire și sa devie un om muritor de rând, ,Reia-mi al nemuririi nimb / Și focul din privire ,/ Și pentru toate dă-mi în schimb /O ora de iubire... . Iar într- un final sa dezamăgit în Cătălina, ea preferând sa fie cu Cătălin . Caracterizarea lui Hyperion este făcută direct de autor ,, Părea un tânăr voievod /Cu păr de aur moale / Un mort frumos cu ochii vii, / Ce scânteie-n afară. Unde autorul scoate în evidență corpul fizic al Luceafărului . Caracterizarea indirectă este făcută de însuși eul liric , trăsăturile sale reieşind din acțiunile și vorbele acestuia cu alte personaje ,, Reia-mi al nemuririi nimb / Și focul din privire . Personajul principal este complex , excepțional , visător din această cauza deseori se află în conflict cu lumea. Hyperion este un personaj neobișnuit, dar cu o gândire profundă, cu rațiune, el fiind un personaj ce se contrazice cu zi-ne însuși și devenind până la urmă un rebel ceea ce este caracteristic personajului romantic . Eul liric vede totul în culoare roz după ce în orizont îi apăruse Cătălina, era dispus sa facă tot ce îi stă în puteri sa fie lingă iubita lui , însă ceea ce nu a fost pe plac Dimiurgului . Într-un final ambii renunță. Ca concluzie, pot spune că aceasta opera este una ce îți aprinde o scânteie în suflet . Este o poveste de dragoste dar tristă . Pot spune ca nu trebuie sa renunti niciodată la ceea ce îți dorești, căci iubirea e o continuă iertare .
