Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
geografice
COLEGIUL NATIONAL CUZA VODA
Onose LIvia
A IX-A SN2
~2~
CUPRINS
DESCOPERIREA AMERICII
CEI MAI MARI 5 EXPLORATORI AI LUMII
-Bartolomeo Diaz
-Vasco da Gama
-Marco Polo
-Cristofor Columb
-Road Amundsen
URMARILE MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE
D
escoperirea Americii se datorează “unei erori norocoase”. Pe baza credinței că pământul
este rotund și că Apusul Europei nu este separat de Extremul Orient decât prin Oceanul
Atlantic, Cristofor Columb a pornit în anul 1492, să descopere drumul Indiilor spre vest și a
nimerit, fără să-și fi dat seama, în America.
După cum rezultă din documentele recent descoperite în arhivele Genovei, Cristofor Columb s-a
născut între 26 august și 31 octombrie 1451, dintr-o familie de țesători genovezi, care ținea și un
debit de vinuri. Nu avea deci strămoși nobili, nu a făcut studii universitare strălucite, nu putea avea
cultura științifică, nici relațiile savante, nici experiența maritimă “de 40 de ani”, cu care avea să se
laude mai târziu. După ce a urmat un timp meseria tatălui său, a făcut ca marinar câteva călătorii în
Mediterană și a luat parte la o expediție în Anglia, apoi s-a stabilit la Lisabona, unde trăia, împreună
cu fratele său Bartolomeu, din copierea hărților maritime, tot aici se căsătorește. Descoperirile
portugheze, care făceau necontenite progrese, i-au atras într-atât atenția, încât s-a dus și el în
Guineea Portugheză. Poveștile navigatorilor, care pretindeau că au văzut, la vest de Azore, plutind pe
ocean, sculpturi de lemn, trestii uriașe și lemne necunoscute în Europa, confirmau indicațiile multor
hărți care arătau existența unor insule așezate în largul oceanului neexplorat. Pe de altă parte,
Cristofor Columb a cunoscut harta și scrisoarea celebrului medic și astronom Florentin Paolo
Toscanelli, trimise unui preot portughez în 1474. Scrisoarea care s-a păstrat vorbește de un drum
spre Indii și spre insula Cipangu (Japonia). “Insula aceasta este bogată în aur, în perle și în pietre
prețioase; templele și palatele sunt acoperite cu aur masiv”. Indicațiile lui Toscanelli, care reduceau
cu o treime circumferința pământului, întăriră credința lui Columb că, plutind spre vest, “ar descoperi
Cipangu și alte insule necunoscute”.
~3~
În 1483, Columb îi ceru regelui Ioan al II lea al Portugaliei trei corăbii aprovizionate pentru un an. La
avizul cosiliului său, Ioan al II lea declină propunerea. Prin fratele său Bartolomeu, Columb făcu
aceeași cerere regelui Angliei și regelui Franței, dar a fost refuzat și de aceștia. Atunci s-a stabilit în
Spania, unde și-a asigurat protecția ducelui Medina Celi și a altor demnitari de la curte. Propunerea
lui a fost supusă unei comisii, ai cărei membri în unanimitate o găsiră inacceptabilă. La intervenția
confesorului său, Isabella primi totuși pe Columb și după căderea Grenadei, îi acceptă condițiile .
Prin convenția de la Santa Fe, Columb primea titlul aproape princiar de amiral, viceregalitatea tuturor
pământurilor pe care ar putea să le descopere și a zecea parte din produsul comerțului cu aceste țări.
La 3 august 1492, Columb părăsi portul Palos cu trei corăbii și 120 de oameni, corabia pe care era
îmbarcat Cristofor Columb se numea Santa Maria, celelalte se numeau Nina și Pinta. După ce atinse
insulele Canare, se avântă în necunoscut. Împinse de un vânt favorabil, corăbiile mergeau atât de
repede, încât, în zorii zilei de 12 octombrie, marinarii zăriră la marginea orizontului o fâșie de
pământ. Columb credea că se află în fața Cipangului. În realitate, se afla în fața insulelor Bahama.
Peste câteva zile, el descoperi insula Cuba pe care o luă drept Cipangu, apoi insula Haiti pe care, din
cauza climei sale asemănătoare Spaniei, o botează Espanola. Toate aceste insule erau locuite de
băștinași bruni, aproape goi, dar împodobiți cu obiecte de aur. Convins că a ajuns în Indii, Columb i-a
numit indieni. După ce, din resturile uneia din corăbiile sale naufragiate, a construit prima tabără
spaniolă în Haiti, Columb a ordonat întoarcerea și la 15 martie 1493, a sosit în Spania, cu doi haitieni
și câteva mostre de aur, încredințat că a descoperit țara aurului.
Columb a mai făcut încă trei călătorii în America. În cursul celei de-a doua (septembrie 1493 – iunie
1496), a descoperit o serie de insule din grupul Antilelor mici, locuite de caraibii sălbatici, dar
inteligenți, a ajuns apoi la Espanola, unde a găsit fortul de lemn distrus și garnizoana măcelărită; iar în
drum spre Cuba a descoperit Jamaica. Convins că la Cuba a atins continentul asiatic, s-a întors la
Cadiz.
Expediția a treia (mai 1498 – noiembrie 1500) l-a condus la gura Orinocului și i-a permis să atingă
pentru prima oară continentul nou, iar în cursul călătoriei a patra (mai 1502 – noiembrie 1504), a
explorat litoralul Americii Centrale și a venit în contact cu civilizația maya din Yucatan.
Columb nu a corespuns speranțelor pe care Spania le pusese în el. Coloniștii care l-au însoțit au
descoperit țări mănoase, dar nu au găsit comorile de aur la care se așteptau. Ei au început să se certe
între dânșii și să trimită în Spania plângeri împotriva lui Columb. Pentru a pune capăt acestor
conflicte, amiralul însuși a cerut reginei Isabella să trimită un comisar care să verifice plângerile
îndreptate contra lui. Comisarul l-a pus pe Columb în lanțuri și l-a trimis în Europa. Regina l-a eliberat,
dar nu l-a mai lăsat stăpân pe țările descoperite. În ultima sa expediție, Columb și-a pierdut corăbiile
pe coasta Americii Centrale și s-a întors bolnav în Spania (1504). El a murit, în 1506, sărac și aproape
uitat, fără să știe că a dat Castiliei o Lume Nouă.
Primul care anunță lumii descoperirea unui nou continent este Amerigo Vespucci. Originar din
Florența, Vespucci ajunse în Spania pe la 1490, ca agent al Băncii Medici. În 1498 o calatorie, care-l
conduseră pe coasta nord-est a Americii de Sud, numită de el Venezuela adică “Veneția Mică”, din
cauza locuințelor construite de indieni pe apă. În descrierile sale de călătorie, Vespucci a susținut că
pământul explorat de el aparține unui continent nou. Umanistul german Ringmann a propus și
posteritatea a aprobat, ca Lumea Nouă descrisă de Vespucci să fie numită America după numele
~4~
Bartolomeo Diaz
P rin căutarea căii maritime din Europa spre Asia în timpul regelui Henric Navigatorul,
expedițiile portugheze explorează la începutul secolului al XV-lea coastele Africii de vest,
inaugurând Perioada Marilor descoperiri. Astfel Diaz primește o însărcinare secretă a regelui
portughez Ioan al II-lea ca să continue cercetarea lui Diogo Cão de a găsi punctul sudic al
continentului african și pe cât posibil drumul spre India. Exploratorul pornește pe mare împreună cu
fratele său Diego Dias și cu congolezi ca traducători, probabil la sfârșitul lui august în anul 1487 cu o
flotă alcătuită din trei corăbii (caravele).
Flota navighează în lungul coastei de vest africane lăsând în urmă vărsarea fluviului Congo, ajungând
la ultima regiune cunoscută deja de portughezi Namibia de astăzi, trece prin Golful Balenei, spre sud
traversând Golfo de São Tomé (azi Spencer Bay) ajungând la Angra Pequena (Golful Lüderitz),
~5~
urmează Cabo da Volta de unde sunt împinși de un vânt din nord puternic și furtună cele două
caravele rămase spre sud spre Capul Bunei Speranțe.
Navigând spre est și neîntâlnind uscat (pământ), navighează spre nord descoperind golful Angra dos
Vaqueiros numită la vederea unei turme de vaci (se presupune că ar fi fost Moselbai). Mai departe,
pe parcurs întâlnește Algoa Bai, Kap Padrone (12 martie 1488), unde are loc o revoltă la bord. Cu
toate acestea, continuă să navigheze spre est. Asfel ajunge la vărsarea fluviului (Groot Vis) unde
poate constata faptul că țărmul african are direcția nord, fiind sigur de descoperirea drumului căutat
de 70 de ani. În cinstea secundului său botează fluviulRio Infante. Fiind echipajul lui chinuit
de scorbut, membrii acestuia îl silesc să se întoarcă. Pe drumul de întoarcere, ocolește din nou "Capul
Bunei Speranțe" denumit de el 'Cabo Tormentoso' Capul Furtunilor ajungând înapoi în Lisabona la
sfârșitul lui decembrie 1488, după o călătorie de 16 luni. Datorită secretului călătoriei, multe detalii
nu pot fi elucidate.
După această călătorie, Diaz participă ca sfătuitor la întocmirea hărților și echiparea corăbiilor. Este
neclar din care cauză succesorul la tron al regelui portughez, însărcinează cu expediția următoare,
din 1497 pe Vasco da Gama, în locul lui Diaz. Diaz mai ia parte la expediția (1500) condusă de Petro
Álvares Cabral pe drumul maritim între Africa și America de Sud (care va descoperi Brazilia) și moare
prin scufundarea corăbiei într-o furtună (29 mai 1500) în apropierea "Capului bunei Speranțe"
descoperite de el.
~6~
Vasco da Gama
C
ălătoria lui Vasco da Gama către India este unul din momentele definitorii din istoria marilor
descoperiri geografice. Dincolo de faptul că această călătorie a reprezentat una din cele mai
mare realizări ale epocii – mult mai importantă decât reușita lui Columb, traversarea
Atlanticului, ea a stat la baza unor evenimente care au schimbat lumea.
La mijlocul secolului al XV-lea, Portugalia era cea mai mare putere maritimă din Europa, grație
moștenirii Prințului Henric Navigatorul, care a adus la școala de navigație de la Sagres un grup
talentat de geografi, cartografi, astronomi și navigatori.Henric dorea să găsească o rută maritimă
către India, obținând astfel pentru țara sa acces la foarte profitabilul comerț cu mirodenii. În plus,
spera că va încheia o alianță cu legendarul regat al părintelui Ioan cu ajutorul căruia să pună capăt
dominației musulmane în negoțul din Oceanul Indian. Timp de patruzeci de ani, Henric a sponsorizat
călătoriile de explorare de-a lungul coastelor vestice ale Africii, punând astfel bazele unui comerț
profitabil cu sclavi și aur. Cu toate acestea, sudul extrem al continentului african a rămas necunosut
europenilor, iar visul Prințului nu s-a împlinit niciodată.
Abia în 1487 Bartolomeo Diaz a început călătoria ce-i va duce pe portughezi în sudul extrem al Africii.
Înconjurând Capul Bunei Speranțe, Diaz a demonstrat că exista o legătură între Oceanul Atlantic și cel
Indian (geografii vremii susținând exact contrariul), și astfel a renăscut ideea că ar putea fi
descoperită o rută maritimă către India.
Pentru a completa călătoria pe mare a lui Diaz, regele portughez Ioan al II-lea l-a trimis pe Pedro de
Covilha, un bun vorbitor de arabă, într-o periculoasă călătorie către India, urmând însă ruta pe uscat.
De-a lungul călătoriei care a durat trei ani, deghizat în arab, Covilha a obținut informații prețioase
privind porturile musulmane de pe coastele Africii de Est și din India.
Aveau să mai treacă însă 10 ani înainte ca portughezii să poată organiza o nouă călătorie pentru
valorificarea descoperirilor celor doi. Între timp, Columb, sponworizat de spanioli, se întorsese în
Europa în 1493 anunțând că a descoperit ruta către Orient traversând Atlanticul.
~7~
Marco Polo
N
ăscut în republica veneţiană, în jurul anului 1254, Marco Polo provine dintr-o familie de
negustori. În relatările sale sunt cuprinse şi călătoriile tatălui şi ale unchiului său Niccolò and
Maffeo, la
curtea hanului Kublai Khan.
După revenirea acestora în patrie tânărul Marco se alătură grupului în anul 1271, pornind către
Ierusalim pentru a aduce ulei din candela sfântă pentru conducătorul mongol, care domnea pe atunci
peste Peking. Versiunea originală, scrisă de Rustichello da Pisa, în timpul detenţiei în Genova
(1295-1298), nu s-a păstrat, drept urmare există versiuni diferite ca şi conţinut şi lungime, în funcţie
de cei care au copiat originalul, „Il milione“ (care a cunoscut o largă răspândire chiar din timpul vieţii
exploratorului). În plus, au fost adăugate părţi semnificative din operă mai târziu, până în secolul XVI.
Totuşi există ipoteza conform căreia Marco Polo nu ar fi călătorit în China. Aceasta se sprijină pe
faptul că în relatările sale de călătorie nu sunt menţionate nici zidul chinezesc, nici tiparul, ce era
răspândit în China în acea perioadă. De asemenea, absenţa denumirilor chineze şi mongole în operă,
cât şi o serie de neclarităţi susţin această ipoteză.
După eliberare Marco Polo a revenit în Veneţia unde s-a căsătorit şi a avut trei copii. Data morţii
acestuia este 1324, fiind înmormântat în basilica San Lorenzo. Cei 24 de ani de aventuri şi aproape
25.000 de kilometri parcurşi în Asia, de către negustorul veneţian, au deschis gustul către călătorie al
Europei, mărind totodată harta lumii cunoscute. Înainte de a pleca spre America, Cristofor Columb a
citit relatările lui Marco Polo făcându-şi pe marginea cărţii calculele pentru a descoperi Indiile.
Cristofor Columb
C
ristofor ColumbCristofor Columb s-a născut la Genova, în Italia, în anul 1451. Tatăl său a fost
țesător și se presupune că fiul său Cristofor a intrat în acest comerț de mic copil. Teoria cea
mai citată de către istorici susține că numele Cristóbal Colón ar fi traducerea în castiliană a
numelui italian Cristoforo Colombo, acesta fiind fiul lui Domenico Colombo, țesător, și al Susanei
Fontanarossa. Potrivit acestei teorii, nu era un copil educat și de aceea s-a inițiat în lumea navigării
de la o vârstă foarte fragedă. Informațiile despre începutul carierei sale de navigator sunt însă
nesigure.
Între anii 1474 și 1475, a efectuat prima sa călătorie spre insula Chios, posesiune genoveză situată
în Marea Egee. În 1476, Columb a navigat cu un convoi spre Anglia. În timp ce se afla în dreptul
coastei Portugaliei convoiul a fost atacat de pirați și nava pe care se afla Columb s-a scufundat, însă
acesta a înotat până la țărm și a găsit adăpost la Lisabona. Stabilindu-se acolo, unde fratele
său Bartolomeu era cartograf, Cristofor s-a căsătorit în 1479 cu fiica guvernatorului insulei Porto
Santo. Unicul copil al lui Cristofor Columb din această căsătorie, Diego, s-a născut în 1480.
Bazându-se pe informațiile acumulate de-a lungul călătoriilor sale și studiind cărțile și hărțile din
vremea sa, Cristofor a ajuns la concluzia că Pământul este cu 25% mai mic decât se credea până
~8~
atunci. Pornind de la această premiză, Columb credea că se poate ajunge în Asia mai repede,
navigând spre vest. În anul 1484, și-a prezentat ideile lui João al II-lea, regele Portugaliei, cerând
finanțare pentru o călătorie spre vestul Oceanului Atlantic. Propunerea sa a fost respinsă de către o
comisie regală maritimă.
Puțin timp după aceasta, Columb s-a mutat în Spania unde planurile sale au câștigat suportul unor
persoane foarte influente, aranjându-se astfel o audiență în 1486 la Isabela I, regina Castiliei.
Tot în acest timp, a cunoscut-o pe Beatriz Enriquez, care a devenit apoi amanta lui și mama celui de-
al doilea fiu, Ferdinand Columb.
În Spania, ca și în Portugalia, comisia regală i-a respins planul. Cristofor Columb a continuat însă să
caute ajutor și, în sfârșit, în aprilie 1492 insistența sa a fost recompensată: Ferdinand al V-lea,
regele Castiliei, și regina Isabela au fost de acord să sponsorizeze expediția.
Contractul semnat menționa că navigatorul devenea vicerege asupra tuturor teritoriilor descoperite
și în plus i se acorda o zecime din toate metalele prețioase descoperite sub jurisdicția sa.
Roald Amundsen
A
mundsen era unul dintre cei mai pregatiti exploratori. Facuse parte din Expeditia Antarctica
belgiana sau ”Belgica”, din care a facut parte si Emil Racovita. In perioada 1903-1906,
condusese vasul Goja prin Pasajul de Nord-Vest. La data de 11 mai 1926, Amundsen va fi
primul om care va survola Polul Nord. Iar asta o va face dintr-un dirijabil, botezat Norge, alaturi de
Umberto Nobile, constructorul masinariei.
~9~
Roald Amundsen. Primul om care a cucerit taramul inghetat al Polului Sud: Dirijabilul Norge cu care
Amundsen a survolat pentru prima oara in istorie Polul Sud. Sursa foto: inbors.com
Roald Amundsen. Primul om care a cucerit taramul inghetat al Polului Sud: Antarctica. Sursa foto:
Wkipedia.org
Amundsen va porni in marea expeditie, alaturi de alti 4 camarazi, la data de 3 iunie 1910, din Oslo. Isi
va anunta echipajul de schimbarea planului in ultimul moment, cand vor ajunge in Madeira si se vor
indrepta catre Polul Sud. Ii va scrie o scrisoare capitanului Robert Scott, care si el tinea traiectoria
vasului catre acelasi loc. Mesajul lui era urmatorul: „va informez ca expeditia imbarcata pe nava Fram
se indreapta in acest moment spre Antarctica”.
Exploratorul nostru ambitios isi va instala tabara din Antarctica, in Golful Balenelor, la 14 ianuarie
1911. Roald Amundsen ii va da un nume sugestiv: ”Casa Fram”-Framheim.
Robert Scott si echipajul sau vor fi impresionati de ceea ce vor gasi in tabara norvegianului. Dar in
special, de cei 130 de caini adusi de Amundsen in aceasta expeditie.
~ 10 ~
Roald Amundsen. Primul om care a cuce3rit taramul inghetat al Polului Sud. Sursa foto: wikipedia.org
Asaltul final al Polului Sud va fi pornit de exploratori la data de 19 octombrie 1911. Amundsen, alaturi
de Bjaaland, Hanssen, Wisting si Hassel se vor folosi pentru drumul lor inghetat de 4 sanii si 52 de
caini.
Cei 5 temerari, pregatiti temeinic pentru aventura vietii lor, au ales o alta ruta, ce le-a scurtat
calatoria cu 21 de zile. Explorand insula Axel Heiberg au atins Polul Sud la 14 decembrie 1911, cu o
luna inaintea britanicului Robert Scott. In urma lor, exploratorii vor lasa, ca dovada a trecerii lor prin
aceste meleaguri, un cort negru si o scrisoare in care era relatata intreaga expeditie. Drumul de
intoarcere, care a durat 41 de zile, a fost unul fara peripetii. Echipa a revenit triumfatoare, la baza
Framheim, la 25 ianuarie 1912.
Cu ambitie, dorinta si spirit de competitie, marea expeditie de la Polul Sud durase 94 de zile.
Echipajul strabatuse teritoriul inghetat, 2824 de kilometri, cu o viteza de 30 de km/zi.
C
onsecințe:
dezvoltarea navigației,
extinderea comerțului, a cunoașterii geografice,
stimularea producției de bunuri, a migrației europene spre America,
declanșarea cursei pentru dobîndirea de noi posesiuni,
apariția imperiilor coloniale, războaiele coloniale,
împărțirea Americii de Sud arbitrată de papă, între Portugalia și Spania,
importul de bunuri din Orient
, jefuirea bogățiilor noilor ținuturi,
comerțul cu sclavi.
~ 11 ~