Sunteți pe pagina 1din 11

COMPENSAREA REȚELELOR

GEODEZICE
COMPENSAREA UNEI REȚELE PLANIMETRICE DE
ÎNDESIRE PRIN LUCRĂRI DE TRIANGULAȚIE-TRILATERAȚIE
GEODEZICĂ

A. TEMA PROIECTULUI:

Compensarea reţelelor de triangulaţie/trilateraţie prin metoda măsurătorilor indirecte


este denumită uzual şi „compensarea grupului de puncte”, deoarece a fost folosită în
trecut, în mod special, la încadrarea riguroasă a unui număr de puncte noi într-o reţea veche
de un anumit ordin. Metoda mai este cunoscută şi sub denumirea de „metoda
variaţiei coordonatelor”.
Se consideră o reţea de triangulaţie-trilateraţie geodezică formată dintr-un număr de
șase puncte vechi (A, B, C, D, E și F) de coordonate cunoscute şi patru puncte noi (P1, P2,
P3 și P4), pentru îndesirea reţelei geodezice, necesare ridicărilor topografice ulterioare,
(figura I.1).
Înainte de efectuarea observațiilor pe teren, în etapa de proiectare a reţelei s-a avut
în vedere necesitatea studierii vizibilităţii între punctele geodezice, aceasta fiind
condiţionată de sfericitatea Pământului, refracţia atmosferică şi obstacolele aflate pe traseul
razei vizuale (relief, vegetaţie, construcţii, etc.). Pentru aplicarea principiilor trilateraţiei, o
condiției în plus a fost aceea, ca punctele între care se efectuează măsurătorile de distanţe să
fie accesibile.
În teren s-au efectuat observaţii azimutale prin metoda seriilor complete, cu o staţie

totală având precizia de 5 , direcţiile azimutale fiind prelucrate în staţie şi reduse la
originea zero. În cazul măsurării distanţelor, precizia determinării este de 2 mm + 2 ppm, cu
limitarea la o distanţă maximă de 3500 m.
Întrucât reţeaua planimetrică este una de îndesire, prelucrarea observaţiilor
geodezice se realizează într-un plan de proiecţie, corespunzător sistemului naţional
stereografic - 1970. Corecţiile necesare măsurătorilor din teren se referă astfel, doar la
reducerea observaţiilor azimutale şi a distanţelor la suprafaţa de referinţă plană. Pentru
măsurătorile unghiulare, acolo unde este cazul, datorită imperfecţiunilor în semnalizarea
punctelor geodezice, se aplică corecţiile de centrare şi de reducere la centrul bornei (punctul
geodezic). Pentru măsurătorile de distanțe, acestea necesită a fi corectate prin aplicarea
corecţiilor de reducere la elipsoid şi apoi în planul de proiecţie.
Această etapă preliminară de calcul al corecţiilor de reducere a elementelor
măsurate la suprafaţa de referinţă s-a rezolvat prin determinarea în prealabil a unor
coordonate aproximative ale punctelor noi, pe baza măsurătorilor din teren prelucrate în
staţie. Direcţiile azimutale şi distanţele reduse în planul de proiecţie constituie elemente
necesare etapelor ulterioare compensării reţelei, fiind în număr suplimentar în raport cu cele
strict necesare şi suficiente, pentru determinarea poziţionării reţelei în sistemul de
coordonate adoptat. Pe astfel de elemente, urmează să se realizeze prin procesul de
prelucrare riguroasă a măsurătorilor geodezice, constrângeri de natură geometrică şi
analitică (reţea de tip constrâns).
Compensarea măsurătorilor se va face prin metoda observaţiilor indirecte cu
avantajul scrierii fiecărei ecuaţii de corecţie corespunzătoare fiecărei măsurători din teren.
Această metodă asigură, concomitent cu o privire de ansamblu a reţelei, posibilitatea unui
control sigur asupra exactităţii rezolvării, fiind uşor adaptabilă automatizării în calcul.
În final, după încheierea procesului de prelucrare, se prezintă evaluarea preciziei
rezultatelor obținute prin compensare.

B. DATELE PROIECTULUI

1. Figura I.1– Schița cu punctele rețelei de triangulație-trilaterație și a vizelor din


rețea
2. Tabelul I.1 - Coordonatele rectangulare plane ale punctelor vechi, de ordin

Denumire punct Coordonate rectangulare plane STEREO-70


X [m] Y [m]
1 2 3
A 738902.469 639639.69

B 740971.591 642759.214

C 737790.325 648545.673

D 736018.798 648734.162

E 734959.399 642901.721

F 738501.019 644266.18

superior

3. Tabelul I.2 - Direcțiile azimutale și distanțele măsurate în rețea și prelucrate în


stație

Punct Punct Direcții azimutale Erori Distanța redusă la Erori


prelucrate în stație planul de proiecție
stație vizat [g c cc] [cc] [m] [m]

1 2 3 4 5 6
P1 0.0000 1409.471 0.031
A B 18.4248 6.9 - -
P2 43.7850 - -
F 61.2209 - -
E 111.7117 - -
C 0.0000 - -
P2 18.4442 1748.720 0.031
F 33.1273 2893.934 0.031
B P4 58.4493 6.0 - -
E 66.4930 - -
A 130.7165 - -
P1 141.3184 2426.103 0.031
D 0.0000 1781.485 0.031
E 77.1534 - -
C P3 87.5106 5.8 3062.149 0.031
F 117.2304 - -
P2 132.3171 - -
B 138.7487 - -
E 0.0000 - -
P4 11.2042 - -
D P3 28.6008 5.8 3228.450 0.031
F 43.7201 - -
P2 53.6537 - -
C 104.6934 - -
A 0.0000 - -
P1 16.0642 - -
B 42.4926 - -
E P2 58.2554 6.0 - -
P4 77.7134 1205.619 0.031
P3 104.8865 3329.484 0.031
C 114.4019 - -
D 132.5636 - -
C 0.0000 - -
D 21.8054 - -
P4 108.1961 2612.714 0.031
F A 195.0327 6.0 - -
P1 213.6621 - -
B 254.6592 - -
P2 275.2699 1256.740 0.031
B 0.0000 - -
P2 31.4401 3453.579 0.031
P1 F 50.8160 6.0 - -
P4 85.9280 - -
E 98.7479 - -
A 170.9814 - -
C 0.0000 - -
P2 D 16.6447 6.1 - -
P3 41.2430 3283.818 0.031
F 60.1718 - -
P4 82.5234 - -
E 88.6800 - -
A 162.5048 - -
P1 179.1874 - 0.031
B 224.8786 - -
C 0.0000 - -
D 36.4057 - -
P3 E 180.1259 6.0 - -
P4 194.1290 2287.165 0.031
P2 286.0535 - -
P2 0.0000 - -
F 10.5826 - -
P4 P3 66.8038 6.3 - -
D 91.6822 - -
E 225.6217 - -
P1 351.1540 - -

C. CUPRINSUL PROIECTULUI

Etapa 1.1. Calculul elementelor provizorii ale reţelei


1.1.1. Calculul coordonatelor provizorii ale punctelor noi.
1.1.2. Calculul orientărilor şi distanţelor provizorii dintre punctele noi şi punctele
vechi şi dintre punctele noi.
Etapa 1.2. Formarea și scrierea sistemului ecuaţiilor de corecţii
1.2.1. Calculul coeficienţilor de direcţie şi de distanţe.
1.2.2. Calculul termenilor liberi, a ponderilor și scrierea sistemului ecuaţiilor de
corecţii .
Etapa 1.3. Formarea sistemului ecuaţiilor normale ale necunoscutelor
Etapa 1.4. Rezolvarea sistemului ecuaţiilor normale prin metoda matriceală
Etapa 1.5. Calculul elementelor compensate ale reţelei şi verificarea compensării
1.5.1. Calculul coordonatelor compensate ale punctelor noi.
1.5.2 Calculul orientărilor şi a distanţelor compensate, cu verificarea compensării.
Etapa 1.6. Evaluarea preciziei rezultatelor compensării.
1.6.1. Calculul erorii medii pătratice a unitaţii de pondere.
1.6.2. Calculul erorilor medii pătratice ale direcţiilor şi distanţelor măsurate pe teren.
1.6.3. Calculul erorilor medii pătratice ale coordonatelor compensate ale punctelor
noi din rețeaua geodezică.
1.6.4. Calculul elementelor elipsei erorilor şi ale podarei elipsei erorilor în punctele noi
din rețeaua geodezică.
1.6.5. Construcţia grafică a podarei elipsei erorilor în punctele noi din rețeaua
geodezică.

1.1. Calculul elementelor provizorii ale reţelei

Elementele provizorii în reţea sunt reprezentate de coordonatele rectangulare plane


ale punctelor noi, care vor intra in compensare după o determinare aproximativă, precum şi
de orientările şi distanţele dintre punctele noi şi cele vechi / noi, calculate din coordonatele
acestor puncte.

1.1.1. Calculul coordonatelor provizorii ale punctelor noi.

Pentru determinarea coordonatelor rectangulare plane provizorii ale punctelor noi, se


parcurg următoarele etape de calcul:

 Calculul orientărilor şi distanţelor dintre punctele vechi ale reţelei

Într-o primă etapă, se calculează elementele iniţiale de bază, reprezentate de distanţele


(D) şi orientările (θ) dintre punctele vechi din reţea, mărimi considerate fixe şi care nu vor
suferi modificări în procesul de compensare.
Între două puncte vechi de coordonate cunoscute (A şi B) se aplică următoarele
formule de calcul ale orientării şi distanţei corespunzătoare:
 YAB . g
YB YA . g

θAB = arctg X AB + k 200 = arctg X B X + k 200 [g c cc]


A

unde k = 0 (cadranul I) ; k = 1 (cadranele II şi III) ; k=2 (cadranul IV) .

 DAB= X 2 Y2 = ( B
 A 2
) (Y Y A )2 [m]
X X
AB AB B

Distanţa (D) poate fi calculată şi cu relaţiile funcţie de orientarea (θ) anterior


determinată, acesta fiind şi un mijloc de verificare a corectitudinii de calcul a celor două
elemente topografice:
X AB
Y
AB
 DAB =  =  [m]
cos AB sin AB

Datele obţinute se prezintă în tabelul I.3.

 Calculul unghiurilor de orientare ale staţiilor de coordonate cunoscute


Staţiile de coordonate cunoscute sunt reprezentate de punctele vechi din reţea, din care s-
au efectuat observaţii azimutale spre alte puncte, noi sau vechi, ale reţelei.
Pentru punctul de staţie D, există un număr de trei vize către punctele vechi şi trei vize
către punctele noi (figura I.1).
În figura I.2 se reprezintă unghiul de orientare al staţiei D, definit ca orientarea direcţiei
zero a cercului orizontal (Hz).
o
Se observă că datorită erorilor de măsurare a direcţiilor orizontale (α ), dar şi a erorilor
de determinare a coordonatelor punctelor geodezice vechi (X,Y) rezultate dintr-o prelucrare
anterioară, se vor obţine mai multe valori apropiate ca mărime pentru unghiul de orientare al
staţiei D, de forma diferenţelor:

 [g c cc],
unde:
θD-j

– orientarea calculată din coordonate dintre punctul de staţie şi un punct vechi de


coordonate cunoscute al retelei (tabelul I.3,coloana 8).
o
α D-j - directii azimutale medii, centrate şi reduse la planul de proiecţie (tabelul I.2,coloana
3).
Pentru orientarea staţiei se calculează un unghi de orientare mediu ponderat, cu formula :

[g c cc],

unde: sunt ponderile, reprezentate de distanţele calculate în kilometri din coordonatele


punctelor vechi (tabelul 1.3,coloana 9).

Figura I.2 – Unghiul de orientare al punctului de staţie D

Rezultatele obţinute pentru fiecare punct de staţie se prezintă în tabelul I.4.

 Calculul orientarărilor direcţiilor dintre punctele vechi şi noi


Unghiul de orientare mediu al staţiei D ( ) se poate introduce în relaţia de
determinare a vizelor orientate preliminar:

* Do j [g c cc],
 D j  Z D
unde:
o
α D-j – direcţiile orizontale măsurate din punctul de staţie D către punctele noi din turul de
orizont.
Calculul se prezintă în tabelul I.4.

 Calculul unghiurilor de orientare ale staţiilor de coordonate necunoscute


Pentru orientarea staţiilor de coordonate necunoscute, se folosesc vizele orientate din
exterior, adică vizele de la punctele vechi ale reţelei.
Se calculează unghiul de orientare individual pentru fiecare viză primită din exterior,
cu relaţia:

 Z Pj   ext P j Po j [g c cc],


ext
unde θ P-j – orientarea dintre punctul nou şi cel vechi, preluată din calculul orientării
staţiilor de coordonate cunoscute (tabelul I.4,coloana 5).
Se calculează un unghi de orientare mediu, ca medie aritmetică a unghiurilor de orientare
individuale :
p
Z j
P

[g c cc], *
ZP 
j 1

p
unde cu „p” s-a notat numărul de vize din punctul nou de staţie P către punctele vechi.
 Calculul orientărilor direcţiilor din punctele noi ale reţelei
Cu ajutorul unghiului de orientare mediu se calculează orientările interioare din
punctul de staţie nou spre toate vizele din teren.

  int P j  Z P* Po j [g c cc].

Pentru vizele dintre punctele noi şi vechi se vor calcula orientările medii, între cele
interioare şi cele exterioare, iar pentru vizele dintre punctele noi, media între orientările directe și cele rezulate
din orientările inverse:

  ext  int
*  Pj Pj
; [g c cc].
Pj
2

Calculele se prezintă în tabelul I.5.

 Calculul coordonatelor provizorii ale punctelor noi ale reţelei


Pentru calculul coordonatelor provizorii ale punctelor noi se aplică metoda radierii din
punctele vechi:
= Xi + = Xi + cos
= Yi + = Yi + sin

Între variantele alese, perechile de coordonate (X,Y) nu trebuie să difere între ele
decât în limitele aproximaţiei cerute, funcţie de dimensiunile reţelei considerate (în cazul
reţelei de triangulaţie-trilateraţie geodezică de îndesire de până la 10 – 20 cm).
În final, coordonatele provizorii ale punctului nou rezultă prin media aritmetică a
şirurilor de valori obţinute prin metoda radierii (tabelul I.6).