Sunteți pe pagina 1din 2

Fisa biobibliografica-Mihai Eminescu

Poet, prozator si publicist, cel mai important reprezentant al romantismuli


în literatura româna.
S-a nascut la 15 ianuarie 1850 în Botosani,
ca fiu al lui Gheorghe si a Ralucai Eminovici.
în 1858 începe studiile la "National Hauptschule"
din Cernauti, dupa care este înscris la "Ober-Gymnasium".
în 1864 întâlneste la Cernauti trupa de teatru a lui Fanny Tardini, pe care
o însoteste spre Brasov . La moartea profesorului AronPumnul (12 ian.
1866), Eminescu îsi publica prima poezie,
"La mormântul lui Aron Pumnul", în brosura "Lacramioareleînvataceilor
gimnaziasti",
care marcheaza practic debutul sauliterar. în 25 februarie 1866 debuteaza
la revista "Familia"
cu poezia "Deas avea". Iosif Vulcan, directorul publicatiei, îi
schimba numele din Eminovici în Eminescu.
E sufleor si copist în trupele lui Iorgu Caragiali (1866-
1868), Mihail Pascaly (1868), apoi la Teatrul National din Bucuresti.
Toamna lui 1869 îl gaseste la Universitatea din Viena, ca student
"audient" sau "extraordinar". La Viena îl întîlneste pe Slavici si
este primit în societatea studenteasca "România juna". Tot acum
o cunoaste pe Veronica Micle.
15 aprilie 1870 marcheaza debutul sau în paginile revistei"Convorbiri litera
re", cu poezia "Venere si Madona", moment
de rascruce în evolutia liricii românesti. în acelasi an revista
junimista îi publica "Epigonii" si basmul "Fat-Frumos din lacrima".
Revenit în tara în 1872, publica "Egipetul" si nuvela "SarmanulDionis".
Sustinut material de "Junimea", urmeaza - între 1872-1874 -
cursuri de filosofie la Universitatea din Berlin, fara însa a-si
încheia studiile si a-si lua doctoratul.
Reîntors la Iasi, lucreaza ca director
al Bibliotecii Centrale (1874), fiind destituit de D. Petrino. Este revi-
zor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui (1875-
1876), perioada cînd îl cunoaste pe Ion Creanga.
în 1876 ajunge corector la ziarul "Curierul de Iasi". Perioada
ieseana este marcata de prietenia cu Creanga, participarea la sedintele "Ju
nimii" si dragostea pentru Veronica Micle.
în octombrie 1877 pleaca la Bucuresti, chemat la "Timpul"
de catre Caragiale si Slavici. Aici Eminescu îsi dovedeste vocatia de
gazetar patetic si de pamfletar incisiv. Activitatea extenuanta de-
a lungul a sase ani îl marcheaza însa în plan fizic. Mentine totusi lega-
tura cu "Junimea". în 1878 publica în "Convorbiri literare":
"Povestea codrului", "Povestea teiului", "Singuratate", "Departesunt de
tine".
în 1880 îi apare numai poezia "O, mama...", pentru ca în 1881 sa ofere
tiparului primele patru "Scrisori". Citeste la "Junimea" în1882
ample fragmente din "Luceafarul", poem ce va vedea
lumina tiparului în anul urmator în paginile "Alma-
nahului" societatii social-literare "România Juna"
din Viena, apoi în"Convorbiri literare".
Tot în 1883 apare si primul sau volum de "Poesii", într-
o editie îngrijita si prefa-tata de Titu Maiorescu.
Se stinge din viata la 15 iunie 1889, în Bucuresti.