Activități sociale prin care pot fi implicați tinerii

în viața Bisericii

Tinerii reprezintă o categorie de creștini asupra căreia Biserica trebuie să-și îndrepte cât mai
mult atenția, deoarece ei se află la o vârstă foarte vulnerabilă, vârstă la care apar foarte multe
întrebări și la care sunt nevoiți să facă alegeri importante pentru viață, alegeri care pot fi
greșite dacă nu sunt îndrumați corect. Tocmai din acest motiv tinerii trebuie să fie sub
îndrumarea Bisericii pentru a-i păzi de eventualele căderi. Din păcate cei mai mulți tineri sunt
rupți de Biserică.

De ce nu vin tinerii la biserică?

Pentru că tinerii nu văd rostul acestui lucru. Majoritatea cred că se poate trăi și fără Biserică.
Sunt dezinformați, mai ales dacă au fost crescuți de mici în afara Bisericii, când ajung la
maturitate se vor întreba ce rost are mersul la Biserică. Sf. Ap. Pavel ne spune că credința vine
în urma auzirii. Dar aici apare o alta problemă, și anume cum să crezi, dacă nu întelegi ce
auzi? Evanghelia și viața în Hristos trebuie prezentate tinerilor pornind de la lucruri simple,
fundamentale și pe măsură ce le înteleg trebuie trecut la lucruri mai profunde. Bineînteles că
aceasta trebuie făcut treptat, înca de mici îndrumați de către părinți, iar mai apoi de către
Biserică.

Provocările pe care le întâmpină tinerii în ziua de azi sunt multe. Voi enumera mai departe
câteva din cele mai importante.„Se încurajează în rândul tinerilor afirmarea și potentarea la
maximum a plăcerilor ridicate încet, dar sigur la gradul de normalitate. De exemplu, este (sau
cel puțin ar trebui să fie ) alarmant faptul că multora dintre tineri li se pare absurd și demodat
să-și păstreze fecioria până la căsătorie. Pe aceiași linie se înscrie și autosatisfacerea sexuală
care este și ea privită de către tineri ca un lucru absolut normal.”[1]

În lupta cu tentațiile și provocările care apar la orice colt, tinerii nu pot izbuti singuri. Tinerii
trebuie să se roage, să participe la slujbele Bisericii.”Rugăciunea este oricând la îndemâna,
dând posibilitatea să-i spui lui Dumnezeu necazul.”[2]

Participarea la Sfânta Liturghie, se datorează faptului că Hristos este prezent, și se unește cu

toți prin Euharistie. „Prin urmare, orice motiv pentru a nu merge duminica la Biserică este o
încercare de a-l evita pe Hristos, de a te feri de Hristos.”[3] A devenit sau cel putin ar trebui sa
devină alarmant faptul că în ziua de azi avem tot mai puțini tineri la Sfânta Liturghie.

Misiunea Bisericii este de a apropia câți mai mulți oameni de Hristos.

„Bisericii i se cade să menifeste cel mai mare interes pentru atragerea tinerilor la credință”[4]
Din păcate, tineretul reprezintă o categorie mai mult absentă decât prezentă din Biserică.

„Biserica are în atenție generația aflată în formare, ca urmare a angajamentului catehetic,

educațional, implicit, pe care și-l ia cu ocazia botezului, când cei botezați, indiferent de vârstă,
devin membrii unei comunități de credință. Atfel ea poate și trebuie să susțină tânărul aflat în
dificultate prin încurajare și asistență spirituală.”[5] Biserica trebuie să fie în permanență într-
o căutare de mijloace pentru a apropia tinerii de Biserică. Mass-media reprezintă un mijloc
important, deoarece tinerii din ziua de azi petrec tot mai mult timp în fața tv-ului și în fața
calculatorului. Desigur mass-media nu este sigurul mod.

„Biserica nu trebuie să fie singura în misiunea sa; cooperarea activa a Bisericii cu scoala,
familia, comunitatea locală, trebuie să conducă la realizarea unor parteneriate viabile, care să
permită o abordare pozitivă a problemelor diverse ale tinerilor.”[6]

La catehizarea, abordarea problemelor și povățuirea tinerilor participă atât părinții trupești cât
și cei duhovnicești. Aceștia trebuie să-i conducă spre tot lucrul bun, să-i deprindă de mici cu
rugăciunea, ascultarea de Biserică, smerenia, viața curată.(I Tim. 3,4)

Între metodele de pastoraţie și activități sociale destinate tinerilor se evidenţiază:

1. Sfintele Taine

Tinerii au nevoie de participare activă la viața parohială, în primul rând la cea liturgică.Toate
actele cultului au o dimensiune pedagogico-catehetică, dar au şi una educațională. Dacă orice
act al cultului creştin şi împărtăşirea cu Sfintele Taine îl pregătesc pe tânăr pentru Împărăția
Cerurilor, în egală măsură îl pregătesc şi pentru viața de aici, pentru o viață conformă cu
principiile evanghelice şi ale moralei creştine. Din această dublă finalitate a participării
tinerilor la lucrările sfințitoare ale Bisericii rezultă şi dimensiunea educativă a misiunii
Bisericii în lume.Sfintele Taine îl fac pe tânăr să fie mai responsabil, să-şi caute şi să-şi
descopere menirea şi vocația lui.

a.Taina Mărturisirii are profunde implicații spirituale; este Taina care, pe lângă dimensiunile
soteriologice, are şi unele dimensiuni educaționale, care vin să întregească actul pedagogic al
instruirii, consilierii şi îndrumării tinerilor încă de la vârstă fragedă, de pe băncile școlii.
Tinerii fără duhovnic nu vor putea să facă nimic, de aceea este esențială Spovedania încă din
copilărie. Sunt mulţi părinţi care agasează copiii: „Trebuie să te spovedeşti, trebuie să
posteşti, trebuie să te rogi”. Dar modul acesta de abordare îndepărtează în loc să apropie. Este
mult mai recomandat să ne spovedim noi, să ne rugăm, să fim în pace, să ne purtăm firesc și
liber. Eu

Foarte eficiente s-au dovedit, în practica noastră, spovedania şi discuţia duhovnicească cu

tinerii. Cu o condiţie: spovedania să nu se rezume doar la întrebări legate de unele păcate.
Important este să vorbim cât mai mult cu ei. Pentru că, de multe ori, cu tinerii nu vorbeşte
nimeni, nici chiar proprii lor părinţi.Ei nu sunt ascultaţi, nu sunt îndemnaţi, nu sunt
îndrumaţi.De dorinţele lor nu se ţine seama. În foarte multe cazuri, din acest punct de vedere,
am devenit prietenii copiilor, ai tinerilor, şi nu numai confesorii lor, nu doar parteneri în actul
de spovedanie.[7]

b. Sfânta Liturghie este cea mai înaltă formă de viață religioasă și de cunoaștere a realității
religioase. Ea este o școală a educației și desăvârșirii creștine. Valoarea educativă deosebită a
Sfintei Liturghii este subliniată și de prezența reală a Mântuitorului Iisus Hristos în Sfânta
Euharistie. La Sfânta Liturghie tinerii își desăvârșesc imaginea pe care o au despre faptele și
învățăturile Mântuitorului Hristos, dar mai ales despre lucrarea Sa răscumpărătoare, despre
jertfa Sa și despre biruința asupra morții, prin Învierea Sa.

Și în privinta Tainei Împărtășaniei, tinerilor trebuie să li se facă cunoscute importanța și

folosul primirii acestei Sfinte Taine, conștientizându-i, pe de o parte, că cel ce nu mănâncă
Trupul și nu bea Sângele Domnului nu va avea viață veșnică, și, pe de altă parte, că cel ce
mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mănâncă și își bea. Și aici trebuie să știe cât de
importantă este pregătirea, atât trupească, dar mai ales sufletească, necesară primirii acestei
Taine, arătându-se totodată că prin împărtășirea credincioșilor din același Potir se întărește
comuniunea cu cei vii și cu cei adormiți, participarea tainică la Trupul lui Hristos, ai cărui
mădulare suntem.

2. Cultul ortodox, folosind bogata comoară de învățături ale Sfintei Scripturi și Sfintei
Tradiții, antrenează puterile sufletești ale credinciosului tânăr spre Dumnezeu, Învățătorul
nostru suprem.Sfintele slujbe, prin simbolistica și puterea lor de sugestie, prin bogăția
învățăturilor de credință și prin modelele pe care le înfățișează, reprezintă o metodă de
cunoaștere a realității religioase pentru tinerii de toate vârstele. Cunoștințele dobândite prin
ele le luminează mintea, iar puterea exemplului le mobilizează voința.

3. Catehezele regulate pe teme de interes în viaţa tinerilor, Participarea tinerilor la viața

liturgică și la cultul divin presupune și învățarea, inclusiv în cadrul catehezelor,a unor cântări
religioase (colinde, cântări pascale, alte cântări din cadrul Sfintei Liturghii și a altor slujbe
bisericești). Cântările religioase sunt însăși credința cântată și reprezintă o teologie practică
Principiul dragostei.În primul rând trebuie să amintim că în Biserică sunt oameni de vârste
spirituale diferite. De cele mai multe ori se constată cu uimire că cei din Biserică pot deveni
piedică pentru tinerii care păşesc timid pragul bisericii. Tocmai de aceea trebuie mai multă
înţelepciune din partea credincioşilor practicanţi. Pe lângă faptul că e greu de înţeles
Dumnezeu când ajungi pentru prima dată (în mod conştient) în biserică, la 20 de ani, să mai
fii şi izbit de „dragostea“ celor din sânul comunităţii.

Astfel, este necesar să aplicăm un principiu pe care pedagogia contemporană îl foloseşte cu

succes: principiul dragostei. Cine încearcă educaţie fără dragoste eşuează. Cum să-l faci pe un
tânăr să revină la biserică dacă oamenii participanţi la Sfânta Liturghie sunt lipsiţi de
înţelegere iubitoare? Iată ce ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel: „Voi cei duhovniceşti, pe
unul ca acesta îndreptaţi-l cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi să nu cazi şi tu în
ispită“ (Galateni 6, 1). Marea problemă a tinerilor este că nu au o motivaţie serioasă pentru a
veni la biserică. În concepţia multora, Biserica îţi oferă disconfort, are o ideologie prohibită,
te simţi îngrădit şi neînţeles. Dumnezeu are legi care parcă toate intră în conflict cu
mentalitatea lumii în care trăim.

4. Modele de viaţă

Modelul suprem al copilului și tânărului din toate timpurile este Mântuitorul nostru Iisus
Hristos. El crește ca un fiu ascultător în casa Sf. Iosif și al Maicii Sale, Maria, „sporind cu
înțelepciunea și cu vârsta și cu harul lui Dumnezeu” (Lc. 2, 51 – 52).

Apoi nu trebuie să uităm că tinerii de azi sunt viitorii membri maturi ai Bisericii. Ei sunt
viitorii credincioşi, preoţi, monahi, ierarhi sau …viitorii duşmani ai Bisericii. De educaţia
iniţială depinde într-o foarte mare măsura ce cale vor urma. În sfârşit, ştim cu toţii că tinerii
au, în general, nevoie de modele, de exemple din realitatea de zi cu zi, care să le călăuzească
viaţa. Ori noi, prin mesajul ce-l propovăduim, putem să le oferim exemple de urmat.

Sunt două sisteme de valori: unul pe care îl propune lumea şi sistemul de valori pe care îl
propune Biserica. Vedem că lumea, prin modelele pe care le promovează în mass-media, ne
propune: bogăţia, puterea, plăcerea în diferitele lor forme. Biserica ne propune să fim cu
Hristos

Este binecunoscut faptul că, în societatea contemporană, tinerii simt o acută lipsă a modelelor.
, dar trebuie să vă spun că primele modele din viaţa sunt părinţii, care sunt de obicei oameni
simpli, dar care trebuie sa il iubeasca foarte mult pe Dumnezeu şi sa fie apropiati de
Biserică,oameni cu credinţă şi oameni de rugăciune[8].

5.Scoala

Grădiniţe şi şcoli creştine.Din ce în ce mai mulţi părinţi care vin la biserică au început să-şi
pună serios problema educaţiei propriilor copii, în care componenta moral-creştină să fie parte
a programului educativ. Poate pentru prima dată în ultimii ani, familiile creştine se gândesc la
importanţa modelului care le educă copilul. Acest lucru este subliniat de un mare psihiatru
american, Karl Maninnger: „Ceea ce este un învăţător este mult mai important decât ceea ce
învaţă el“.. Nu se rupe contactul cu lumea înconjurătoare, nu acesta este scopul, dar a oferi
copiilor o educaţie creştină este cea mai bună investiţie,şcoala creştină are un anumit duh, un
duh bun care prezintă o imagine reală a lumii în care trăim. [9]

Ora de religie.Între factorii direct responsabili pentru reuşita orei de religie se numără şi
preotii de la parohii. Aceştia pot să-i convingă pe părinţii şi elevii care refuză iniţial această
disciplină, s-o accepte, arătându-le avantajele ei duhovniceşti Mai mult, îl poate ajuta pe
tânărul profesor cu anumite materiale, ca de ex.icoane pentru clase, anumite cărţi şi reviste
pentru o mai bună informare (fie şi sub formă de împrumut). În acelaşi timp, după cum
profesorul de religie trebuie să-i îndemne la clasă pe copii să frecventeze Biserica, aşa preotul
poate în biserică să-i îndemne pe copii (direct, sau prin părintii şi bunicii lor) să nu lipsească
de la ora de religie. De mare utilitate, pentru ambele misiuni, pot fi convorbirile periodice
dintre preot şi profesori, în vederea unei strategii comune de educaţie religioasă. Profesorii
trebuie să mărturisească în permanenţă sistemul de valori al Bisericii, șansa pe care o pot avea
cei ce vor să se bucure de Biserică. Dar de o manieră care să-i cucerească pe tineri, nu să-i
forțeze sau să-i manipuleze.

6.Asociaţiile creştine pentru tineri patronate de Biserică.

Exista numeroase centre care oferă asistenţă tehnică, logistică şi consultativă bisericilor care
se implică în activitatea socială.Pentru transpunerea în practică a acestei situaţii, poate fi
elaborată o strategie concretă de implicare la nivel de eparhii, protopopiate şi parohii,oferind
instituţiilor statului sprijin în crearea caselor de copii de tip familial, a unei reţele de asistenţi
parentali profesionişti, prin sensibilizarea credincioşilor ca să preia în familie copii din
instituţii, în calitate deasistenţi parentali profesionişti, popularizarea noului sistem de îngrijire
a copilului.În acest domeniu este elaborat un program de activităţi, care are obiective
specifice.Scopul programului constă în promovarea unui comportament managerial eficient şi
etic, bazat pe principiile moralei creştine.[10]
7. Concursurile de aptitudini. Se pot face activităţi parohiale în care ei îşi exercită talentele.
Mulţi copii şi tineri au devenit utili în activităţile zilnice.Ei au căpătat astfel mai multă
încredere în puterile lor. Sunt doar câteva exemple ce reflectă prioritatea acordată pastoraţiei
copiilor şi tinerilor în parohii. [11](ex.Şahuleste o activitate ce unora le place; pescuit
,concursuri de toaca s.a)

8. Pelerinajele pentru tineri,excursiile (sponsorizate) la monumentele istorice şi bisericeşti.

Fie că vorbim de tabere de vară, tabere de creație, școli de vară, excursii tematice sau
pelerinaje, acestea constituie modalitățile prin care noțiunile teoretice prezentate și dezbătute
în centre își regăsesc aplicabilitatea în viața de zi cu zi. Sunt, de asemenea, excelente prilejuri
de socializare reală a tinerilor, într-un cadru creștin și sănătos din punct de vedere spiritual.

9. Participarea la programele de tineret.Participarea la programe de consiliere împotriva

consumului de droguri și a alcoolismului, implicarea în activități de catehizare a copiilor,
organizare de conferințe și cursuri, acțiuni de ajutorare a bătrânilor, organizarea unor expoziții
și spectacole de conservare a tradițiilor, constituie exemple de pastorație a tinerilor realizată
chiar de tineri. "Organizarea de întâlniri cu tinerii parohiei în cadrul cărora aceștia să-și
deschidă inima curajos, fără complexe, preotului, inițierea de pelerinaje, favorizarea alegerii
unor tineri în structura consiliilor și comitetelor parohiale, implicarea în predarea religiei în
școală, organizarea unor coruri parohiale de tineri, ajutorul acordat unor tineri cu probleme
sunt câteva din aspectele misiunii preotului în sânul generației tinere." (ÎPS Teofan) atelier de
fete: croitorie, ţesătorie, broderie, tricotaje (avem multe tradiţii care se pierd de la o generaţie
la alta şi aşa am reuşi să le dăm şi bătrânilor sentimentul că încă mai sunt utili, iar tinerelor
noi preocupări);atelier de fete pentru ajutorarea bătrânilor: spălătorie – călcătorie, brutărie (se
pot face diferite acţiuni în Postul Paştilor şi al Crăciunului legate de curăţenie, tot cu dublu
rol: ajutarea bătrânilor şi educarea tinerei generaţii);atelier de băieţi: lemnărie, mecanică,
confecţii metalice şi tot felul de activităţi necesare în gospodărie

10.Organizarea bibliotecii parohiale, sală de calculatoare (poate fi combinată cu

biblioteca)mic muzeu de promovare a tradiţiilor (icoane, costume populare, obiceiuri)

Lecturile din scrierile sfinte pot converti tinerii și nu numai atât, ele sunt dătătoare de viață
veșnică: „Cercetați Scripturile, că socotiți că în ele aveți viață veșnică” (In. 5,39)

12.Incheierea de parteneriate cu şcolile existente în raza parohiei,

13.Ajutarea tinerilor prin organizarea de cercuri şi meditaţii în cadrul parohiei,

Monitorizarea copiilor din familii de emigranţi, susţinerea spirituală a bunicilor în grija cărora
au rămas copii;

14.Implicarea tinerilor în activităţi misionare în special în preajma praznicelor bisericeşti,

implicarea tinerilor în acţiuni de caritate, vizite în spitale azile etc.Orice creștin botezat și este
chemat la misiune. Laicul nu poate sfinți, dar poate conduce și învăța, toate făcute în spiritul
ascultării și în duhul Bisericii. Mireanul poate avea succes mult mai mare acolo unde nu poate
ajunge preotul.

15.Sărbătorirea zilei naţionale şi a zilelor istorice importante ale Neamului Românesc, piese
de teatru, coruri
16.Funcţionarea site-ului şi redactarea foii parohiale. Ținând cont de înalta lor pregatire si
de implicarea lor in viata bisericii, pot fi rugați sa se implice in activitatea social-culturală,
misionară si caritabilă a parohiei.Disponibilitatea de a participa fie la traducerea istoricului
bisericii în limba engleza, fie la intensificarea activitatilor sociale, descoperind cazuri sociale
pe care sa le preluam, in grija bisericii. Unii s-au referit la rolul site-ului in viata bisericii si la
actualizarea continua a acestui site.[12]Înființarea unei platforme virtuale care să conțină atât
material-resursă pentru activitățile cu tinerii și prin intermediul căreia să poată fi promovată
corespunzător activitatea din centre.

CONCLUZIE

În ziua de azi este din ce în ce mai greu pentru preoţi să-i apropie pe tineri de Biserică, tocmai
pentru că tinerii sunt crescuţi de mici în afara Bisericii. Deci misiunea preoţilor ar trebui să
înceapă întâi de la părinţi, pentru ca apropiind părinţii de Biserică, cu siguranţă aceştia la
rândul lor vor încerca să-și apropie și copii de Dumnezeu; iar un copil dus de mic la Biserică
și crescut în Duhul Bisericii, cu siguranţă se va apropia de Dumnezeu din ce în ce mai mult pe
măsură ce va creste. Bineînţeles că nu tot timpul se întâmpla aşa, tocmai pentru
aceasta, Biserica a căutat și alte metode pentru a face misiune în rândul tinerilor, și anume
înfiinţarea unor asociaţii, și dezvoltarea unor programe precum am văzut mai sus. Prin toate
acestea sunt chemaţi la misiune nu doar preoţii, ci și tinerii.

Un alt lucru important de reținut este că Biserica nu caută să îngrădească libertatea cum cred
mulți tineri din ziua de azi. După cum Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă “Toate să le
încercați; ține-ți ce este bine; feriți-vă de orice înfățișare a răului”( I Tes. 5, 20), așa și
Biserica încurajează libertatea tinerilor, căutând să le descopere ce este bine, dar nu orice
libertate. Tot Sfântul Apostol Pavel ne zice să nu folosim libertatea “ca prilej de a sluji
trupului, ci unul altuia prin iubire.” (Gal. 5, 13)