Neurodermita la copil mic

La varsta de aproximativ 4 luni nepotul meu avea obrajii foarte rosii si crapati.
Fiica mea mi s-a adresat direct mie și a vrut să știe ce poate face, pentru că ea
nu si-a vaccinat copiii lor și ea nu merge de altfel la medic pentru că ea insasi se
preocupa deja de mult timp cu NMG. Am știut imediat de la ce vine problema,
deoarece pielea este numita in mod cunoscut "conflictde separare". S-au
întâmplat următoarele. Cel mic a stat intins în primele 4 luni pina in decembrie
pe canapea și a mers doar cu părinții la culcare. Ei au un pat de familie. Ambii
părinți și ambii copii dorm împreună. Când mamei i-a fost teamă că baietelul ar
putea cădea din pat, ea l-a pus impreuna cu sora lui în pat si părinții s-au dus la
culcare mai târziu. El era deseori treaz. Înainte ca babyphon-ul (monitorul
pentru copii) sa ....... și fiica mea cobora grabita o scară spre dormitor, băiatul
era deja în panică.
Acest lucru a continuat în fiecare zi,pentru o perioadă îndelungată până când
ea m-a sunat. I-am spus imediat, elimina conflictele de separare, deci sa il lase
înapoi în camera de zi, până când părinții merg la culcare. Fiica mea nu a dorit
acest lucru, pentru că ei amindoi (parintii) isi doreau să fie singuri uneori. Ca
atar ei- am spus doar, atunci voi trebuie să trăiti cu neurodermita.
Fiica mea a mers la un doctor de medicina alternativa. El i-a spus sa renunte la
produse de grâu si lactate de vacă. Asta nu i-a fost dificil, deoarece ea încă
alapta. Deoarece ea deja nu mai bea lapte de mult timp, a renuntat si la brânza.
Pâinea o coace ea însași, așa că a luat grau spelta (alac) și secară. Dar eczema
nu a dispărut. În luna mai au plecat în vacanță în Italia. Când s-au întors, m-a
sunat fiica mea fericita și a spus, "Mami, neurodermita a disparut-schimbare de
aer", am spus, "Ei, Ei! Unde erati voi atunci când copiii au dormit? Ati fost, cu
un etaj mai sus sau mai jos? "Nu, ei s-au așezat pe balconul camerei de hotel.
Ce s-a întâmplat? Cel mica a auzit 14 zile in somn pe părinți "vorbind" si
neurodermita, în a carei faza de vindecare crapa pielea si este rosie, s-a putut
vindeca în cele din urmă. Ea nu a folosit niciodata nici un fel de unguente.
Mi-au trimis o fotografie pe care i-am arătat-o înTübingen domnului XXX. El a
confirmat suspiciunile mele și a spus același lucru, caci implicati fiind
partenerul(tatăl) și mama,presupunerea mea este corectă. El a mai spus că,
atunci când el va mai creste, se poate vorbi cu el despre"separare", pentru ca
atunci el vaînțelege.
El are acum4 ani. Până în prezent, nu i-a mai aparut nimic. Fiica mea a renuntat
la serviciu, de asemenea pentru binele copiilor, si se dedica acestora plina de
dragoste si cu toata fiinta. L-am luat acum pe cel mic cu noi timp de două zile și
nu s-a întâmplat nimic.
Eu pot doar sa ii sfatuiesc pe toți părinții ai caror copii suferă de neurodermita
sau psoriazis, mai bine să renunțe la orice lux și în interesul copiilor sanatosi, sa
se dedice mai mult acestora. Cât de multă suferință din cauza acestei "boli"
teribile ar putea fi scutita, daca mai mulți oameni s-ar interesa de NMG. Eu pot
doar sa ma repet și sa mulțumesc Dr. Hamer pentru răbdarea sa infinită și
punerea la dispozitie a cunoștințelor lui!
Salutări cu drag G.S.

Alergie la iarba proaspat cosita

Din 2002, sufeream de o alergie la mirosul de iarbă proaspăt cosită. De la an la
an situatia se inrautatea. Am primit diferite medicamente. Dar indiferent
despre ce medicament era vorba, toate reuseau sa imi usureze simptomele
pentru cel mult două săptămâni. Ajunsese așa de rău că aveam dificultati de
respiratie.
Sa conduc masina devenise un risc periculos, pentru ca daca pe sosea se gasea
un gazon proaspăt cosit, ochii imi lăcrimau extrem și incepeam sa strănut,
astfel ca conduceam pe unele portiuni aproape orbeste. Apoi am citit în2009:
Un conflict trebuie să ma fi prins pe picior gresit, pentru a dezvolta o asemenea
alergie. Am început cu căutarea, dar acest lucru este, de obicei, mai ușor de zis
decât de făcut. Am avut nevoie de 14 zile intregi pentru a ajunge la cauza:
In 2000 am locuit cu partenera mea din acea vreme, la țară pe un lot de pamint
foarte mare, cu o pajiste mare. Fiul ei (17 sau18 ani) tundea de altfel mereu
gazonul. Din lipsa de timp sau lene el a neglijat sa tunda gazon în anul
precedent. La inceputul verii acestui an, am cosit eu acest gazon, ceea ce a fost
foarte dificil, chiar si cu tractorul de gazon. După ore în șir am reusit sa termin
și am greblat iarba proaspăt tăiată de pe imensa pajiste. Partenera mea mi-a
spus: "Tocmai l-am chemat pe fiul meu ca sa controleze, daca tu ai facut la fel
de bine totul." Eu încă nu știu nici pina in ziua de azi dacă acest lucru ar fi
trebuit să fie o gluma sau nu, pentru că fiul ei a venit intr-adevar o jumătate de
oră mai târzi u șia controlat de fapt munca mea.
Aveam la acel moment 45 de ani și m-am simtit foarte lezat sa fiu controlat de
unul de 17 ani. Mi-a putit in adevaratul sens al cuvintelor; atit situația, cat și
iarba. Am suferit un conflict de miros/ imputiciune. După ce mi-am amintit de
această situație, dea doua zi iarbă proaspăt tunsă și-a pierdut efectele
dezastruoase pentrumine.

Piele si rinichi – 6 marturii

Ca mamă a patru copii, aș dori să adaug câteva exemple practice. Mai ales
conflictele de separare le-am observat în mod clar la copiii mei și la mine.
Exemplul 1: Cel mai mic copil tocmai fusese născut și prima saptamana am stat
in cea mai mare parte a timpului la etaj în pat (împreună cu copilul). Imediat
după ce asistenta postpartum a plecat (după o săptămână), i-au aparut celui
de-al treileacopil al nostru, care avea doar2 ani, eruptii foarte rosii pe obraji
(conflictoliza după un conflict de separare, în acest caz de mama). După câteva
zile,roseata si iritatia dispărut. Înainte de nașterea bebelusului,ea a fost mereu
cu mine. De-a lungul acestei saptamani ea a venit doardin cand in cand în
camera de sus și apoi s-a întors în camera de zi cu asistenta. Probabil ea a
experimentat această situație ca un conflict de separare, cu toate ca ori de câte
ori ar fi vrut, ar fi putut sa vina sus la mine.Faptul ca eruptia și roșeață au
aparut pe obraj ia provenit din faptul ca eu intotdeauna la despartire o sărutam
și mângâiam acolo.

Exemplul 2: La câteva săptămâni după nașterea celui mai mic, am încercat încet
să-l obisnuiesc cu unanumit ritm de timp. La început, el a primit totul la cerere
și a fost aproape mereu, zi și noapte, cu mine. De îndată ce am început cu
atentie sa il obisnuiesc cu ritmul de timp, i-au apărut după o zi cosuri mici pe
toata fata. Aceste cosuri s-au mentinut, în intensitate schimbatoare, timp de
câteva săptămâni. Intensitatea schimbare a fost un rezultat între conflictul in
continua schimbare-faza activă și conflict-faza soluționata, pentru că existau
încă alti trei copii (cat si treburile casnice), care au necesitat atenția mea și nu
am răspuns de fiecare dată la dorințele sau plinsul sau. După câteva săptămâni,
cosurile au disparut de la sine, fără a schimba hrana bebelusului. El era acum
obișnuit cu ritmul de timp și isi putea gasi singur ocupatii sau se lasa rasfatat de
frații lui. A fi fara mama pentru operioadă scurtă de timp, nu a mai fost pentru
el resimtit ca o experiență de separare.
Exemplul 3: A treia(fetita) a mers la puțin peste doi ani, timp de 2 zile și
jumătate într-o cresa. Dupa prima dată a avut deja in dimineata urmatoare
obrajii roșii, cu o ușoară erupție cutanată (la fel ca după nașterea celui de al
patrulea copil), carea dispărut după câteva zile. Dar, apoi,a urmat din nou
după-amiaza, cand s-a dus din nou lacresa și simptomele au reaparut in timpul
conflictolizei (?). Asa a fostea întotdeauna alternativ în faza de conflict- faza
activa (la cresa) și faza-conflict rezolvat (acasa la mine). După câteva săptămâni,
am retras-o de la cresa. Mi se părea ca nu este în interesul copilului sa o aduc
tot timpul în aceste situații de conflict. Ea mergea cu placere la cresa și a făcut
tot ce putea (cele două surori mai mari mergeau la grădiniță, iar ea nu a vrut să
fie mai prejos). Atunci cand o lasam singura cu educatoarea și ceilalți copii, ma
ruga mereu să rămân cu ea. Apoi ea a visat-o intr-o noapte chiar pe educatoare
deși ea o placea. Ea nu era pur și simplu inca pregatita și pielea ei mi-a arătat ce
se întâmplă în interiorul ei, cum se simte. Pur si simplu ea avea nevoie încă de
mama ei.
Exemplul 4:Acest exemplu nu este, probabil, de luat in considerare la probleme
ale pielii, dar cu siguranta tine de conflictul de separare. Conjunctivită sau
inflamatia pleoapeloreste un simptom în conflictoliza (?)după un conflict de
separare, în cazul în care nu mai putem vedea o persoana draga. Un exemplu
clar l-am trait cu ceva timp în urmă cu ambii noștri copiii cei mai mici.
Dimineața am avut o altercație cu unul dintre ceilalti doi copii, pentru că nu
fusese cuminte, iar cei mai mici doi copii au fost acolo și s-au uitat puțin
afectati. La pranz a trebuit sa plec cu cei mai mari și i-am lasat pe cei doi mai
mici acasa, caz în care soțul meu ar fi trebuit să aibăgrijă de ei. Amindoi copiii
mici s-au uitat de la fereastra dupa noi plingand. În dimineața următoare, al
treilea copil a coborit din pat cu ochii rosii purulenti. Deoarece am stiut de
unde a venit acest lucru, am fost în stare să o calmez și i-am spus că ochii ei vor
fi mai bine din nou în câtevazile și că asta s-a intamplat pentru că ei nu au văzut
mama ieri pentru o vreme. Neplacerile au disparut într-adevăr după câteva zile,
ea s-a calmat și a observat că mama ei a avut dreptate. În acest fel, copiii știu că
pot avea încredere în mama lor și nu se produce o situație de panică, care
conduce doar la noi conflicte de cele mai multe ori. Celui mai tânăr nu am putut
sa ii ofer explicația de mai sus, atunci cand, o zi mai târziu s-a trezit cu o infecție
la ochi; la el a ajutat un pic mai multă atenție și mangaieri, după care
simptomele au dispărut în câteva zile, de asemenea.
Exemplul 5:Un herpes pe buze, sau cum este numit medical: herpes labialis. De
asemenea, acest simptomare la bază un conflict de separare și anume un
conflict de separare cu un sărut respectiv separarea buzelor. Această situație
de conflict am experimentat-o eu însumi o dată cu copiii noștri cei mari. Copiii
au vrut să meargă in vizita câteva zile la bunici. Fata cea mai mare, care fusese
destul de bolnava înainte, a vrut de asemenea să mearga. Când am dus-o la
bunici și i-am dat un sărut la despărțire, am avut îndoieli dacă am acționat chiar
bine. A doua zi m-a sunat doar ca să-mi spună cât de bine i-a plăcut acolo. In
urmatoarea zi mi-a aparut un herpe pe buza. Conflictul a fost rezolvat pentru
mine când am auzit că ei ii este bine.
Exemplul 6: Atât la buza superioara și inferioara, precum și pe bărbie, așa
numitele herpesuri sunt clar vizibile. (Cu toate acestea, febra nu este cauza
acestei boli). Febra este o reactie secundara data de o boala in faza de conflict
rezolvat și nu are nimic de-a face cu herpesul. Herpesul poate aparea în cazul în
care un bolnav s-a simțit izolat în timpul bolii sale, de o persoana draga sau de
un animal (a conflictului de separare). Veziculele de herpes pot aparea uneori
în timpul fazei de conflict rezolvat,ca unele boli de piele foarte urite. Situația a
fost după cum urmează: Unul dintre copii a fost grav bolnav, cu tuse severa si
secretii, ceea ce era, împreună cu febra, faza-conflict rezolvat (în contextul
acestui articol nu voi discuta aici situația de conflict anterior). În această
perioadă de boală ea a vrut să fie cu mine întotdeauna. Noaptea venea la noi în
pat, după câteva nopți dormisem deja prea puțin asa ca atunci cand episoadele
de tuse se linisteau si ea adormea, o duceam in patul ei. Apoi stateam inca o
vreme cu ea, cu mâna mea sub capul și bărbia ei. Cand am vrut să plec, mi-a
spus mereu: "Mamă, mai stai un pic cu mine." Ea apoi se ghemuia cu capul în
mâna mea ca să mă țină așa cu ea. În cele din urmă, am plecat, dar după ce ne-
am mai dat cate un sărut. După câtevazile, când era pe punctul de revenire din
boala și numai venea noaptea atât de des la noi în pat, veziculele herpetice au
aratat. Acest lucru nu a avut nimic de-aface cu febra în sine, ci au fost create
pentru ca s-a simtit despartita de mine, atunci când ea a fost atât de bolnava și
eu am lasat-o totusi singura în apoi în patul ei. Dacă eu as fi lasat-o inca cateva
nopti sa doarma în patul nostru, dupa toate probabilitățile nu ar fi apărut
vezicule herpetice pe bărbie și pebuza.