Sunteți pe pagina 1din 186

l J

:!Şef,!

CUPRINS
Lucrarea a fost avizată de Catedra de construcţii metalice, Consiliul profesoral şi Biroul senatului
e Institutului de construcţii - Bucureşti Introducere 7
Cap. 1. Oţelurl şi produse din oţel folosite In eonsteueţtt metalice ' .....•.. 9
1.1. Generalităţi 9
1.2. Oţeluri _ . 9
1.3. Stabilirea clasei de calitate a oţelurilor _ . 9
1.4. Produse din oţel 11
Cap. 2. Acţiuui. Ineăreăr]; Mctoda de calcul a construcţiilor metalice. Stari de tensfune. Con-
dlţll constructive . 13
2.1. Acţiuni - tncărcări 13
2.1.1. Generalităţi , .. , , '., , , .. , .. 13
2.1.2. Caracteristicile şi clasificarea Incărcărilor _ . 14
2.1.3. Incărcărt permanente - 14
2.1.4. Incărcăn temporare 16
2.1.5. Incărcări excepţionale . 16
2.1.6. Gruparea Incărcărilor . 16
2.2. Metoda de calcul a construcţiilor metalice . 18
2.2.1. Generalităţi . 18
2.2.2. Principiul metodei . 19
2.3. Stări de tensiune In elementele de construcţii metalice '.' .. 21
2.4. Condiţii constructive 22
2.5. Aplicaţie 22
Cap. 3. Bare solicitate la Intladere ,. '" . 26
3.1. Generalităţi . 26
t
c '_j 3.2. Tipuri de secţiuni 26
3.3. Verificare _ . 27
3.4. Dimensionare ' . 28
3.5. Condiţii constructive .. , . 29
3.6. Criterii de alcătuire economică 30
it 3.7. Algoritmi de dimensionare 31

1 3.8. Aplicaţii

Cap. 4. Bare solicitate la râsue ire .


. 31
36
4.1. Generalităţi , . 36
4.2. Răsucire fără deplanare . 37

~
4.2.1. Distribuţia tensiunilor 37
4.2.2. Relaţii de verificare .. 38
4.3. Răsucirea cu deplanare liberă . 38
4.3.1. Distribuţia tensiunilor . 38
4.3.2. Relaţii de verificare _ . 42
4.3.3. Criterii de alcătuire economică . 42
4.4. Răsucirea cu deplanare Impiedicată a barelor cu secţiune deschisă, . 42
4.4.1. Caracteristici geometrice ale secţiunilor . 43
4.4.2._ Distribuţia tensiunilor _ . 48
~"'"w \ţ\.~. f,.~E'> 4.4.3. Calculul caracteristicilor M" B, M m ..-. 50
d",c
t ot
tesVo. 'ţ\1'f:.\... 13 . 4.4.4. Relaţii de verificare
4.5. Aplicaţii
,., -.- .. 52
52
1\c C
d",etot .
1:ebS'°t Cap. 5. Bare solicitate la eompresfune .. 61
5.1. Gcneralităţi 61

/
1
5.2. Tfpurl de secţiuni . 61 8.5.5. Schema generală pentru dimensionai-ea unei îrnblnărt cu sudură . 184
5.3. Fenomenul de pierdere a stabilttăţil, . 62 8.5.6. Stabilirea claselor de calitate ale sudurilor cerută Ia proiectare .. 185 '\&.'
5.4. Lungimi de flambaj . 63 8.6. Aplicaţii .. 186
5.5. Verificare , ..,. '" '" : ' . 61 Anexa 1. Oţel uri folosite In construcţii metalice .. 209
5.5.1. Verificarea barelor cu secţiune plină sau compusă din elemente puţin depăr- Anexa 2. Produse din oţel folosite in construcţii metalice: dimensiuni, inase , caracteristici geo-
tate, care !şi pierd stabilitatea prin incovoiqe . 61 metrice , . 215
5.5.2. Verificarea barelor cu secţiune plină care işi pierd stabilitatea prin tncovo- An ..'<a 3. Elemente pentru calculul construcţiilor metalice .. 277
iere-răsucire o • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • 0 . 0 • • 0 . 0 • • • • • • • • • • • • • o" 0.0 • • • • • • • • • • 66 Anexa 4. Elemente pentru calculul static al construcţiilor .. 317
5.5.3. Verificarea barelor cu secţiune compusă din elemente mult depărtate soli- Anexa 5. Categorii de importanţă a construcţiilor şi a elementelor de constructu: stabilirea cla-
darizate cu plăcute sau zăbreluţe . 69 selor de calitate ale sudurilor . 335
5.5.4. Supleţea maximă a pereţilor barelor compr-imate centric o' 72 Anexa 6. Acţiuni - încărcări . 340
5.5.5. Verificarea plăcuţelor şi zăbreluţelor . 73 Anexa 7. Alegerea oţelurilor pentru construcţii metalice . 367
5.6. Dimensionare . 75
5.7. Condiţii constructive ...................................... 79
5.8.
5.9.
Criterii de alcătuire economică
Algoritmi de dimensionare
.
.
........................................ 80
80 ..
5.10. Aplicaţii 82
Cap. 6. Bare solieltate la tneovofere . 100
6.1. Generalităţi . 100
6.2. Tipuri de secţiuni . 100
6.3. Verificare . 100
6.3.1. Verificarea de rezistenţă . 100
6.3.2. Verificarea stabilităţii generale . 103
6.3.3. Verificarea stabilităţii locale . 1(16
6.3.4. Verificarea săgeţii . 114
6.3.5. Verificarea la oboseală '" . 115
6.4. Dimensionare . 116
6.4.1. Dirnenslonarea secţiunilor l simetrice compuse, din tablă sudată . 117
6.4.2. Diroensionarea secţiunilor l nesimetrice compuse, din tablă sudată .. 11 Il
6.4.3. Dimensionarea secţiunilor compuse, din profile laminate .. 120
6.5. Condiţii. constructive .. 121
6.6. Criterii de alcătuire economică .. 122
6.7. Algoritm de dimensionare .. 123
6.8. Aplicaţii 125
Cap. 7. Bare solleltate la forţă axlală şi Ineovo ler .. 140
7.1. Generalttăţi , , .. 140
7.2. Tipuri de secţiuni .. 140
7.3. Verificare . 141
7.3.1. Verificări de rezlstenţă şi stabilitate .. 141
7.3.2. Supleţea maximă a pereţilor barelor solicitate la compresiune şi Incovoiere..; 151
7.3.3. Verificarea zăbreluţelor şi plăcuţelor de solidarizare a elementelor secţiunilor
compuse .. 153
7.4. Dimensionare . 153
7.5. Condiţii constructive . 159
7.6. Aplicaţii . 160
Cap. 8. îmbinarea alementelcr metaliee . 174 ~

8.1. Clasificarea Imbinărilor . 174


8.2. îmbinări cu nituri - elemente de calcul . 175
8.3. îmbinări cu şuruburi . 176
8.3.1. Calitatea şi clasificarea şuruburilor .. 176
8.3.2. Alegerea tipului de şurub in funcţie de solicitarea in tijă . 176
8.3.3. îmbinări cu şuruburi - elemente de calcul. . 177
8.3.4. Dimensionarea unei îmbinări cu şuruburi (nit uri) supusă la solicitări in pla- 1,
nul ei ~ ~ ~ " ~ . 177 1:
8.3.5. Dimensionarea unei Imbinări cu şuruburi (nituri) supusă la solicitări in plan
perpendicular pe planul ei .. 179 '1
8.3.6. Verificarea unei Imbinări cu şuruburi, cu solicitări in planul Imbinării şi în
plan perpendicular pe planul Imbinării .. 180 " J

8.4. îmbinări cu şuruburi de tnaltă rezistenţă pretensionate . 181


8.5. îmbinări cu sudură .. 182 il
8.5.1. Tipuri de Imbinări cu sudură . 182
8.5.2. Tipuri de cordoane de sudură . 183
8.5.3. Rezistenţe de calcul ale cordoanelor de sudură .. 183 r
8.5.4. Caracteristici geometrice ale cordoanelor de sudură .. 184
c,"/
4 ! /
I !
I
II
. <••,~!J
)J
r'~",i
1 -c-a
'-,
.,..:.,'.""t;.Ld:Ji4Riti~ti;:::'H'tJ\iir-. r><. • ... "
---' --~
"T'

"

INTRODUCERE

Lucrarea se inscrie, prin forma şi conţinutul ei, în obiec-


tul cnrsului de profil - Construcţii metalice - care se predă
la facultăţile de construcţii din ţară, completînd şi îmbogă­
ţind latura aplicativ ă a acestuia.
Apariţia ediţiei de faţă a lucrării a fost impusă de urm ă­
toarele considerente principale:
- introducerea metodei de calcul a construcţiilor metalice
la stările limită - STAS 10 108[0-78;
- insuficienţa unor' materiale tipărite privind calculul
construcţiilor metalice la stările limită;
- necesitatea punerii la dispoziţia studenţilor a unor
materiale actualizate, în concordanţă cu prescripţiile 'în vi-
goare şi cu noile realizări ale cercetării ştiinţifice, pentru a fi
utilizate în activităţile didactice şi productive de proiectare
ale studenţilor şi inginerilor.
Autorii s-au străduit, ţinînd seama de experienţa primei
ediţii a lucrării apărute în 1975, să structureze lucrarea
astfel Încît să ofere studenţilor cunoştinţele fundamentale
într-o formă ordonată, uşor de însuşit şi folosit în activita-
tea didactică şi productivă de proiectare.
Lucrarea cuprinde sistem atiz ări pentru calculul manual,
algoritmi pentru calculul automat, un număr suficient de
anexe necesare rezolvării problemelor curente de proiectare
şi aplicaţii specifice. Introducerea algoritmilor pentru cal-
culul automat este in legătură cu tendinţa, din ce în ce mai
accentuată, de proiectare automată şi în domeniul construc-
tiilor metali ce.
o In lucrare sînt introduse criterii de alcătuire economică a
secţiunilor şi elementelor din oţel.
S-a urmărit, în general, în cadrul fiecărei aplicaţii, inte-
grarea unui ansamblu de cunoştinţe, plecînd de la determi-
narea Incărcărilor, a schemei statice, la determinarea efor-
turilor, alcătuirea economică a secţiunii, verificări de rezis-
tenţă şi stabilitate, deformaţie şi finalizare prin reprezen-
tare grafică a rezolvării efectuate. Acest mod de abordare
a lucrării permite modelarea gîndirii în conformitate cu
procesul real, complex al muncii de proiectare, al activităţii
practice.
Concepută în concordanţă cu standardele şi normele în
vigoare, lucrarea urm ăreşte în prim ul rînd scopul didactic,
7
..,.

adresîndu-se studenţilor de la specialitatea Coustrucţii ci-


vile, industriale şi agricole Totodată, constituind un instru-
ment de-sine-stătător, lucrarea serveşte inginerilor şi sub-
inginerilor din proiectare şi execuţie. ""
Autorii aduc mulţumiri, pe această cale, tuturor celor care
au apreciat lucrarea şi au făcut sugestii pentru îm bu.n ă tă­
tirea ac.esteia.
, Conştienţi de necesitatea perfecţionării în continuare a
lucrării, considerăm că orice sugestie va fi binevenită acti-
CAPITOLUL
vităţii căreia autorii s-au consacrat.
OŢELURI ŞI PRODUSE DIN OTEL FOLOSITE
AUTOnII
IN CONSTRUCŢII METALICE

1.1. GENERALITĂŢI

Alegerea, în general, a unui material de construcţie este o proLlem ă complexă


care are la bază necesitatea realizării construcţiilor încondiţii de eficienţă maximă.
Din oţel, se realizează, cu precădere următoarele tipuri de construcţii:
- construcţii industriale: hale industriale (In special pentru industria grea),
estacade pentru poduri rulante grele, platforme pentru susţinerea unor utilaje
grele şi cu acţiuni diuamice etc.;
- construcţii Inalte: turnuri şi piloui pentru susţinere de antene de telecomu-
nicaţii, stîlpi pentru susţinerea liniilor electrice aeriene, masturi de Ioraj, coşuri
de fum etc.;
- construcţii din tablă: buncăre, siloz uri şi rezervoare de mare capacitate, fur-
nale, preîncălzitoare, conducte, 'coloane tehnologice pentru industria chimică etc.;
- construcţii de deschidere mare: săli de sport, hangare, garaje etc.;
- poduri rulante, macarale fixe şi mobile.

1.2. OŢELURI

Se folosesc, in general, oţeluri carbon şi oţel uri slab aliate cu un conţinut de


carbon redus (0,15-0,25%).
In schema 1.1 se observă locul pe care îl ocupă oţelurile folosite în construcţii
metalice printre numeroasele tipuri de oţeluri ce se fabrică (schema nu are un carac-
ter limitativ).
La rindul lor, oţel urile foi osite in construcţii metalice pot fi ci asificate ca în
schema 1.2.
In anexa 1 sînt prezentate caracteristici referitoare 1a oţelurile de uz general
pentru construcţii, oţeluri rezistente la coroziune, oţel uri cu granuI atie fin ă.

1.3. STABILIREA CLASEI DE CALITATE A OŢELURILOR

Criteriile generale pentru alegerea clasei de calitate a oţelurilor în construcţii


sudate, în scopul evitării ruperilor fragile, sînt cuprinse în ST AS R 8542 (anexa 7).

9
'"
Se h ema 1.2 (continuare)
Se h ema 1.1

~f
1. Oţeluri
-+1 OLT 32

Oţeluri
t
pentru produse
Iamlnate, trase şi tre- Oţeluri pentru produse
Oţeluri pentru ţevi
general STAS 600-74
de uz
-+
I
[-+) OLT 35

1-+1 OLT 45
frecvent In I
turnate
filate
-+[ OLT 55
~ .).

Oţelurf pentru Oţelurt pentru -+\ OCS 44. 5a; 5b; 6a


Oţeluri pentru recipiente sub Oţelurtpentru
construcţii
construcţii scule
presiune mecanice
-+1 OCS 52. 5a; 5b; 6a; 7a
.). se folosesc la confecţionarea
.~ Oţel cn granulaţie fină elementelor sudate, greu
pentru construcţii sudate +- OCS 55.! 3a; 3b; 4a; 4b solicitate, supnse tempera-
Oţeluri pentru STAS 9021-80 -+ 5a; 5b turilor scăzute
Oţeluri pentru construcţii \
beton armat metalice
• 3b' 4a' 4b
5a; 5b' , ,

Se h ema 1.2
-+1 OT 40 I+-
-+1 OL 32. 1; la; lb sint oţeluri cu alungiri mari
1+-1-+ la rupere; se folosesc la fa- se folosesc pentru aparate

-+1 OL 34. 1; la; lb I+-


bricarea niturilor I
Oţeluri carbon turnat In
piese STAS 600-74 1-+1-+1 OT 45 \+-I+- de reazem şi alte piese tur-
nate san forj ate

-+1 OT 50 1+-
-+1 OL 37. 1; la; lb; 2;
3; 4 I+-

:~1,----------------,-
se folosesc la confecţiona­
rea elementelor de rezis- -+1 41 MoCr 11 se folosesc la fabricarea
-+[ OL 44. 2; 3; 4 tenţă In construcţii meta-
şuruburilor de lnaltă re-
1+- 1-+
Oţelurt aliate şi oţeluri
zistenţă pretensionate
lice aliate superioare
Oţelurt de uz general pen- -+1-+134 MoCrNi 15
STAS 791-80
tru construcţiiSTAS 5001 -+ -+1 OL 52. 2; 3; 4 I+-
2-80

-+1 OL 50. 1; la; lb I+- sint oţeluri cu conţinut


-+1 41 CrNi 12
I
mare de carbon, alungire
-+ mică la rupere; se folosesc Factorii principali de care se ţine seama in alegerea clasei de calitate sînt evt-
-+1 OL 60. 1; la; lb I+- la şinele căilor de rulare, denţiaţi în schema 1.3.
şuruburi etc.

-+1 OL 70. 1; la; lb I+-


1.4. PRODUSE DIN OŢEL
-+1 OL 30 1+--1 se foloseşte la elemente se-
cundare şi slab solicitate
In construcţii metalice se utilizează produse din oţel obţinute prin laminare la
cald sau formate la rece:
'~=I'~_I I-~I
Il se folosesc In elemente de - profile laminate la cald şi ţevi;
O,",,, de uz
tru construcţii rezistente
RCA
2; 3
az. " La; "
rezistenţă supuse coroziu- - profile plate laminate la cald;
la coroziune STAS 5001 +-
3-80 I
!+- RCB 52. 2; 3; 4 [+-
nit atmosferice (stUpi LEA.
turnuri, poduri, recipiente
sub presiune etc.)
- profile cu pereţi subţiri formate la rece.
În anexa 2 sînt prezentate sortimentele, dimensiunile. masele şi caracteristicile
geometrice ale principalelor produse din oţel folosite în construcţii metalice.

10 11

~~
S c h ema 1.3
....
Temperatura mi-
nimă de protec- 1----------------
tare

-\- K - factor con- 1-<


structiv CAPITOLUL 2

Alegerea clasei
Diagrama de AqIUNI-INCĂRCĂRI. METODA DE CALCUL
de calitate a oţe­
lului utilizat la ~H
Coeficient de
perlculozita te
s- factor de
importanţă
I stabilire a cla-
sei de calita-
te a oţelului
A CONSTRUqllLOR METALICE. STĂRI DE TENSIUNE.
CONDIŢII CONSTRUCTIVE
o construcţie sau +1-+
a elementu- conform ane-
elemen t de con- G=K-S-B Conform
lui respec- anexei 7. xei 7
strucţie
tiv 1+1-> tabelul 2 2.1. AqIUNI-INCĂRCĂRI
-1'
B - factor de 2.1.1. GENERALITATI
I
-t- solicitare 1+
Evaluarea corectă a incăreărilor constituie o problemă esenţială atît ca impor-
tanţă, cît şi ca răspundere În activitatea de proiectare, execuţie şi exploatare a
-i-I Grosimea construcţiilor metalice.
produsului
Evaluarea incorectă a incărcărilor la proiectare conduce, de cele mai multe ori,
la fenomene cu urmări imprevizibile, adesea catastrofale.
Termenul cel mai general pentru desemnarea unei încărcări oarecare este "ac-
ţiune". În construcţii, acţiunile sînt extrem de numeroase şi fac obiectul standar-
delor de specialitate (STAS 10101/1, 2A lo 2A z, 23A-78 şi STAS 10101/2-75, 20,
21-78, 23-75).
Inc ărcările necuprinse în aceste standarde şi folosite la proiectare trebuie să
facă obiectul unei Iundamentări corespunzătoare, în baza principiilor generale de
verificare a siguranţei construcţiilor (STAS 10 100/0-75).
La proiectarea unei construcţii se prefigurează un "model de calcul" în care se
iau În consideraţie două mari componente: o primă componentă o constituie acţiu­
nile la care urmează să fie supusă construcţia reprezentată în "modelul de calcul"
prin încărcări (forţe, deplasări etc.) şi a doua componentă - materialul din care
urmează să fie alcătuită construcţia, reprezentat prin caracteristicile de calcul
(rezistenţă de calcul, modul de elasticitate).
între "modelul de calcul" prefigurat şi construcţia reală trebuie să fie concor-
danţă.
Construcţia reală este supusă in decursul timpului, Încep ind cu turnarea primei
fundaţii şi continuînd cu montajul, apoi darea în funcţiune şi exploatarea construc-
ţiei, la o seamă de ..evenimente" determinate de acţiunile la care este supusă. "Mo-
delul de calcul" trebuie să prevadă şi să prindă În calcule toate aceste "evenimente"
care urmează să se desfăşoare pe toată durata de exploatare a construcţiei, durată
care la construcţiile metalice se Încheie. pentru "modelul de calcul" adoptat. cu
prima intervenţie (consolidare) asupra construcţiei. cu schimbarea destinaţiei
construcţiei sau cu demolarea acesteia.
Prin urm are, acţiunile, Incăreările, grupările de încărcări trebuie analizate,
clasificate şi folosite în calcule în funcţie de factorul timp.
0;;;"
13

~-r u _--o;;C: '.~.-- _..--


...

Schema 2.2
Cîteva din regulile de bază, care trebuie avute în vedere la examinarea unei
Incărcări, sînt prezentate în schema 2.1.
i~
Schema 2.1

Stabilirea unei tncărcărl presupune


definirea riguroasă a:

I
+ _1_
I
.J. ---+
modului de manifestare '1
distribuţiei evoluţiei specificului
a acţiunii In spaţiu In timp a condiţiilor
acţiunii de lucru
I 1 1 1 I ale structurii

I"~'I I~~-I
.J. __ 1-

fOrţ: ~d;O:: -I~ forţe I forţe I


-1
--
I
maţii Sări
impuse
concen-
trate I distri-
buite
mica

2.1.2. CARACTERISTICilE ŞI CLASIFICAREA JNCARCĂRllOR


l~s U Xfl
,

în principiu, orice încărcare care acţionează asupra unei construcţii are urmă­
toarele caracteristici:
_ intensitatea normată de bază - de exemplu greutatea tehnică, presiunea
dinamică de bază datorită vîntului, greutatea de referinţă a stratului de zăpadă etc.:
_ coeficienţii care multiplică intensitatea normată de bază - de exemplu,
coeficientul aerodinamic, coeficientul C2 care ţine seama de forma construcţiei,
coeficienţii de impact etc.:
_ încărcările norm.ate obţinute priu m ultiplicarea intensităţii normate de bază Se h ema 2.3
cu coeficienţii arătaţi. Incărcările normate se folosesc în metoda rezistenţelor ClasUicarea îneăreăr-lfor
admisibile;
_ coeficienţii n ai acţiunilor, care sînt supraunitari cind încărcarea este în defa-
voarea siguranţei construcţiei şi subunitari cînd încărcarea este în favoarea sigu-
I (STAS 10101/0A-77)

I
ranţei construcţiei; .J.
_ încărcări de calcul obţinute prin multiplicarea încărcării norm ate cu coefi- Permanente IP) Temporare IT) Exceplionale (E)
cientii acţiunii şi folosite în metoda stărilor limită. (Se npllcă In mod continuu, (Se aplică In mod inter- (Intervln foarte rar. cn
In' schema 2.2 se reprezintă mecanismul şi logica obţinerii îucărcărilor normate cu o intensitate practic mitent, sau cu o intensitate Intensltăţi semnificative, pe
constantă In raport cu variabilă In raport cu durata de exploatare a unei
şi a încărcărilor de calcul. timpul) timpul) construcţii)
Clasificarea încărcărilor, potrivit STAS 10101/0A-77, este prezentată în I

schema 2.3.
. .J.
2.1.3. INCĂRCĂRI PERMANENTE Cvaslpermaneute (C) Variabile IV)
(Se aplică cu Intensltăţi (Intensitatea lor variază
Incărcările permanente se constituie în general din greutatea elementelor de ridicate pe durate lungi sau sensibil In raport cu timpul,
în mod frecvent) sau lncărcărfle pot lipsi
construcţie şise aplică în mod continuu cu o intensitate practic constantă în ra- total pe intervale lungi de
port cu timpul. timp)
In anexa 6, pct, 6.1, sînt arătate diferite tncărcări permanente şi coeficienţii
încărcării pen tru acestea.
Intensităţile normate ale încărcărilcr permanente sînt date în STAS 10101/1-78 - Se întîlnesc situaţii în construcţii metalice cind greutatea proprie are efect
Greutăţi tehnice şi Incărcări permanente. favorabil asupra comportării secţiunii considerate, de exemplu, la calculul buloa-
Coeficienţii n pentru aceste încărcări variază intre 1,1 şi 1,3 în cazul în care nelor de ancora], la care greutatea proprie descarcă de regulă, aceste elemente.
încărcarea are efect defavorabil pentru comportarea în secţiunea analizată, Ia tu aceste cazuri, cum greutatea proprie nu poate lipsi. în calcule coeficientul încăr­
starea limită considerată. cării 3e ia subunitar (0,8 sau 0,9).

14 15

Ii~"'~r.'__.......-=-====.,;;=-.~~~_.. , '--·-.....,_ _~-...,=~n.""""" ----...-"'=..,."" __ '-'~~~= ..= "...,~:>;'";~.::':..::;'::'--;.;.....


2.1.4. INCĂRCĂRI TEMPORARE Potrivit STAS 10101/0A-77, se alcătuiesc două grupări rle încărcări:
- grupări fundamentale, alcătuite din încărcări permanente, cvasipermaneute
Incărcările temporare se aplică în mod intermitent sau CII o intensitate varia- şi v ari abile;
bilă în raport cu timpul; aceste încărcări sînt de două categorii:
- încărcări cvasipermanente (C) care se aplică cu in tensit.ăţi ridicate pe durate
- grupări excepţionale, alcătuite din Incărcări permanente, cvasipermanente,
variabile şi excepţionale. '"
lungi sau În mod frecvent; în legătură cu introducerea în căreărilor în cele două grupări, se subliniază urrn ă­
- Incărcări variabile (V) a căror intensitate variază sensibil În raport cu timpul toarele aspecte:
sau pot lipsi pe intervale lungi de timp. - încărcările permanente se iau În considerare în toate cazurile;
2.1.4.1. Incăreărl temporare evasiperrnanente, Aceste încărcări sînt date în - încărcările cvasipermanente şi variabile se iau În considerare numai cînd
standardele: S1'AS 10101/1-78, S1'AS 10101/2Al-78, S1'AS 10101J23-75 etc. în efectele lor sînt defavorabile pentru verificarea ce se efectuează;
anexa 6, pct. 6.1, sînt nominalizate incărcările cvasipermanente întîlnite În con- - încărcările excepţionale intervin numai În cazul grupărilor speciale.
strucţii. Coeficientii încărcării variază între 1,1 şi 1,4 pentru aceste încă rcări (1,0
numai pentru lichide în conducte). Schema :l.~
Cînd încărcările cvasipermanente au efect favorabil asupra comportării într-o
secţiune, la analiza unei stări limită, aceste inc ărcări nu se iau în considerare În
in gruparea fundamentală:
calcul.
-.1 Verificăristahilitate
2.1.4.2. Îneăreări temporare variabile. Aceste încărcări sînt foarte numeroase
În construcţiile civile şi industriale.
tenţă şi
de rezis-
I-~ 'En,P,+ 'En,C,+n, L:n,V,
In gruparea e.'Ccepţională;

Cele mai frecvente încărcări variabile în construcţii metalice sînt cele date de L:P,+ 'EC,+ L:n1V,+E1
Pentru veri-
vînt, zăpadă, utilajele de ridicat şi transportat (poduri rulante) etc. ficări la stă­

Intensităţile normate de bază, diferiţi coeficienţi şi schemele de calcul pentru


riie limită ul-
time
încărc ările variabile sînt stabilite În 51'AS 101 01/2Al-78, S1' AS 10101/2A2-78, pentru efortul maxim:
S1'AS 10101/20-78, STAS 10101/21-78, S1'AS 10101J23A-78 etc. Verificări de
~ oboseală Z:;P,+ L:C,+ L:n1V;+ V.,. "'o,
Coeficienţii de încărcare pentru aceste încărcări variază între 1,2 şi 1,6 şi sînt
I
~ J pentru efortul minim:
daţi În anexa 6, pct. 6.1.
La încărcările variabile se defineşte şi o fracţiune de încărcare de lung1$. durată.
Gruparea in-
cărcărllor LP i + 1:C f + Ln1V;+ VV~'mill
Această fracţiune se obţine prin multiplicarea Încărcării norm a te cu un coeficient
lI d subunitar, cuprins, de l'eguIă, între 0,4 şi O,R.
(STAS 10101
OA-n) 1
Verificări sub efec-

I-~I
tul incărcărilor to-
2.1.5. iNCĂRCĂRI EXCEPŢIONALE Pentru veri- tale de exploatare 'EP,+ Z;C,+n.'EV,
ficări la stă- -
riie limită ale l'
Aceste lncărcări intervin foarte rar, cu intensităţi semnificative, pe durata de exploatării
exploatare a unei construcţii.
Sînt considerate încărcări excepţionale urm ătoarele:
normale
Verificări
-.1 tul sub efec-
. fracţiunilor de
~ Incărcările seismice; lungă durată a in- -~I 2:P,+ Z;C,+ 'L.ntv,
- încărcările din acţiunea vîntului în regim de rezonanţă; I cărcărtlor
- încărcările date de zăpadă cînd coeficientul de formă c, > 2;
- încărcări provenite din explozii, Întreruperi bruşte ale unor utilaje sau defec-
tarea acestora; în schern a 2.4 este reprezentat modul de grupare a lncărcărilor potrivit
- încărcări provenite din şocuri (izbirea podurilor rulante în opritori), izhirea S1'AS 10101/0A-77; termenii din această schemă au' următoarele sem nifi cat ii:
autovehiculelor de elementele de constructii etc.; P, __ Încărcare permanentă;
o

- tasări ale fundaţiilor de natură să s~himbe configuraţia geometrică a con- C, - Încărcare cv asiperm anent.ă:
structiei. V, - încărcare variabilă;
Coeficienţii Încărcării se consideră unitari. V; - Încărcare variabilă care nu produce oboseală;
In combinaţiile de încărcări se consideră o singură încărcare excepţională. Vobo mar - Încărcare variabilă care produce efort de oboseală maxim;
V ob ' min Încărcare variabilă care produce efort de oboseală minim;
El - o singură încărcare excepţională;
2.1.6. GRUPAREA fNCARCARILOR ti, coeficientul încărcării de calcul limită;
IIt - coeficientul fracţiunii de Încărcare de lungă durată, aplicabil numai
Calculul construcţiilor sau elementelor de construcţii, la stări limită, se face pe încărcărilor variabile;
baza unor combinaţii de încărcări, practic posibile, numite grupări de încărcări. n. coeficient de grupare care are valorile:
2 - Construcţii metalice
16 17
~I'

, ....?---'-,-" ..;,g"""'i7ii
__ .:3;:' .
1,0 în cazul unei singure încărcări V; 2.2.2. PRINCIPIUL METODEI
0,9 în cazul a două sau trei încărcări V;
0,8 în cazul a patru sau mai multe încărcări V. Regula fundamentală pentru. asigurarea la proiectare a construcţiilor metalice
Clasificarea încărcărilor (P, C, V), valorile coeficienţilor n, n a, precum şi pre- în metoda stărilor limită este comparaţia, iar teoria matematică este probabi-
cizări privind alcătuirea grupăriior de încărcări sînt date în anexa 6, pct, 6.1. listică.
Verificarea elementelor de construcţii metalice prin comparaţie se poate sin-
tetiza In relaţia:
2.2. METODA DE CALCUL A CONSTRUCŢIILOR METALICE S.;;:<1>,
în care S reprezintă valoarea maximă a solicitării ca urmare a efectelor încărcă­
2.2.1. GENERALITATI rilor (corespunzătoare celei mai defavorabile dar posibile grupări de încărcări ce
ar putea apărea în viaţa construcţiei), iar <1> - capacitatea portantă minim ă de
Verificarea prin calcul a siguranţei construcţiilor metalice este reglementată rezistenţă sau deform abilitate (corespunzătoare stării limită considerate).
l?
prin ST AS 10108/0-78 avind la bază calculul la stările limită; acest standard a Determinarea valorilor S şi <1> se face cu ajutorul unor parametri stabiliţi pe cale
înlocuit STAS 753/1-71 care avea la bază metoda rezistenţelor admisibile. probabilistică.
Starea limită se defineşte ca o stare a cărei atingere implică pierderea capacităţii
Expresia funcţiei încărcării S se poate pune sub forma explicită astfel:
unei construcţii sau a unui element din construcţie de a satisface condiţiile de ex-
ploatare legate de destinaţia stabilită sau apariţia unor pericole pentru viaţa oa- S= Ln l ' P'!:' (Xl· nOI'
menilor, pentru bunurile materiale sau culturale, a căror conservare depinde de
tu care:
construcţia respectivă.
Verificarea prin calcul a siguranţei elementelor de construcţie şi a structurilor
se face cu ocazia proiectării, dar asigurarea acesteia se realizează prin execuţie,
montaj şi exploatarea construcţiei în concordanţă cu proiectul şi normele cores-
pn
CX(
.
nI sînt coeficienţii încărcării;
valoarea normată a intensităţii încărcării;
coeficient de influenţă, care stabileşte corelaţia între încărcarea exte-
punzătoare în vigoare. De aceea, este obligatorie asigurarea unui control al res- rioară şi solicitarea (efortul) de o anumită natură în secţiunea consi-
derată;
pectării proiectului,
Scopul de bază al calculului de dimensionare şi verificare este obţinerea unei ngi -coeficient de grupare subunitar care afectează încărcările variabile.
asigurări raţionale a construcţiilor, ţinînd seama de importanţa funcţională a Expresia funcţiei <1>, care defineşte capacitatea portantă a secţiunii, se poate
acestora şi de durabilitatea necesară. scrie explicit astfel:
Siguranţa trebuie garantată faţă de "ieşirea din lucru" a structurii în ansamblu
<1>=_1_ 'R"'m'A,
sau a unor părţi componente ale acesteia; se admite că ieşirea din lucru are loc Ym
cînd se atinge starea particulară denumită stare limită. In care:
Stările limită ale construcţiilor metalice se grupează în două categorii:
Ym este un coeficient de siguranţă la material, care, pentru laminate, are valori
• Stări limită ultime, în care se ating valori maxime ale capacităţii portante. cuprinse între 1,10.,,1,20 şi ţine seama de: variabilitatea calităţii
Acestea pot fi: material ului, a caracteristicilor geometrice ale secţiunii elementelor etc.;
- ruperea fizică - plastică sau fragilă; R" - rezistenţa normată a oţelului, determinată pe cale statistică; pentru
- deformaţii plastice in acceptabile; oţelul obişnuit de construcţii este valoarea limitei de curgere, Re. Va-
-_ pierderea echilibrului prin deplasarea anormală a unei părţi sau a ansamblului loarea R=R"IYm se numeşte rezistenţa de calcul a oţelului;
structurii; m - coeficient al condiţiilor de lucru;
_ deformaţii plastice sau elastice care conduc la modificarea geometriei struc-
turii; A - caracteristica geometrică de calcul (arie, modul de rezistenţă etc.).
_ pierderea stabilităţii locale sau generale etc. Comparaţia între cele două expresii devine:
• Stări limită ale exploatării normale, a căror atingere influenţează defavorahil 1
funcţionalitatea ansamblului sau a unui element component. Acestea pot fi: L:n l ' pt. (Xl • nOI';;: - R'" m. A .
Ym
- deformaţii excesive;
- deplasări excesive fără pierderea echilibrului; Dacă se consideră egali coeficienţii încărcării nI' ~= 1 şi n, constant, se poate
- vibra ţii sau oscilaţii excesive etc. scrie:
Proiectarea construcţiilor metalice pe baza metodei stărilor limită implică, pe 1
lîngă competenţă profesională în ceea ce priveşte alcătuirea constructivă, şi un n'n,' LP'!:= - ·R"·m·A
Ym
calcul adecvat, o execuţie corectă (confecţionare, transport şi montaj efectuate sau
de întreprinderi specializate), o exploatare a construcţiilor în concordanţă cu con-
diţiile admise la proiectare, precum şi verificarea periodică a comportării construc- LP'.' 1 1
ţiilor conform regulilor stabilite la proiectare. cr,,= A
"=-
Ym n . n, . m. R" = ~c • (jt:= 0'4'

2· 19
18

~_-.....".-,.~<,~ ' __ .:::O=:~


2.3. STARI DE TENSIUNE IN ELEMENTELE DE CONSTRUCŢII METALICE
In care:
m deci c= Ym-n"nfl' şi ('J'a=~~ 'l<
y",' n· n, C m C

Starea de tensiuni in elementele de construcţii metalice este foarte complexă;


Coeficientul c are semnificaţia coeficientului de siguranţă [lin metoda rezisten- pe lîngă stările de tensiuni rezultate ca efect al acţiunilor exterioare există o stare
telor adm isibile. de tensiuni internă, iniţială.
Succesiunea etapelor de calcul în metoda stărilor limită este prezentată în
O imagine de ansamblu asupra acestei complexităţi este prezentată în schema 2.6.
schema 2.5.
S c h ema 2.5
S c h ema 2.6
Succesiunea etapelor de calcul tn metoda
stărIlor limită
bază
Definirea funcţiei
-+1 Tensiuni de
1-"" Rezultate din acţiu­
nea eforturilor M. N.
T etc. din in cărcările
Definirea funcţiei exterioare
capacităţii portante
lncărdirii
<!>1If.(11 Tensiuni secundare ca ur-
SmfJ:r.
mare a idealizării schemei
constructive (exemplu. cele
rezultate la nodurile grin-
1. Determinarea reztstenţelor normate
1. Determinarea tncărcărilor normate zilor cu zăbrele. ca urmare
p'!
. R"

~
Stări de tensiuni In
elementele de construc-
ţii metalice
a considerării nodurilor ar-
ticulate)
Din actfunea forţelor I
~
concentrate
2. Determinarea reztstenţelor
2. Determinarea tncarcarucr de
calcul P,:
de calcul ~\ Tensiuni locale, con-
centrări de tensiuni
R"
Pt=n1'P~
R=-
Ym
Din variatia
secţiunii
bruscă a I
. -+1 Tensiuni reziduale
3. Gruparea tncărcărtlor: 3. Stabilirea coeficienţilor
_ grupări fundamentale; condiţiilor de lucru ~
grupări speciale:

(~o, .p? '0.)


m
IDin laminare
I 11
~in sudare
; i
Din plastificări
locale
~ ~-----1 '----------'
.j ~

I II
4. Determinarea solicitării de calcul 4. Determinarea capacităţii minime
probabile de rezistenţă. stabilitate. Locale Generale
cea mai defa\'orabilă. practic
deformaţii etc.
posibilă (M, N. T etc.)

I
~
(Jl=R·m·A
s= Ln t .p? 'a, -n , Directe Indirecte
(Calcul de rezistenţă. stabilitate)
(Calcul static) 1

I I Comparaţie Corespunzătoare stării li-


Starea limită ultimă
_ _ _ _ _ _ _ _ _- '
\<--\ I-~IL-
mită ultime
---'
Prin urmare, oţelul dintr-o piesă me talică, element de construcţie sau structură
s
de rezistenţă este supus intotdeauna la tensiuni care rezultă din calculele statice
-+1 Starea limită a explo_atării I I Comparaţie I I Corespunzătoare stării li-I+-- şi de rezistentă şi o seamă de alte tensiuni interne care depind de alcătuirea con-
mită a exploatării normale
normale 1<--1 1-->1 structivă şi de tehnologia de fabricaţie şi care, de cele mai multe ori nu se pot cal-

20
21
.IJ
cula. Efectele defavorabile ale acestor tensiuni interne se pot ameliora prin pro- rY~j
prietăţileplastice ale oţelului şi printr-o concepţie constructiv-tehnologică adec-
l~1 vată.

2.4. CONDIŢII CONSTRUCTIVE


ott=ip
~ {M''''
a
Lp
1.
I

p.

Prin condiţii constructive trebuie înţeles un ansamblu de reguli bazate pe cou- d

~
statări teoretice sau pe experienţa rezultată din, comportarea construcţiilor meta-
lice.
Condiţiile constructive, regulile de alcătuire constructiv-tehnologică, măsurile
care trebuie respectate la montaj etc. sînt cuprinse În standardele de specialitate,
Jo.~
iar respectarea lor este obligatorie. De multe ori, condiţiile constructive delimi-
tează valabilitatea aplicării unor relaţii de calcul cuprinse În standarde şi nu
t.otdeauna sînt explicitate. e
Rezultatele unor calcule de rezistenţă dezvoltate, de optimizare a secţiunilor Fig. 2.l.
elementelor de construcţii metalice sînt introduse de multe ori În prescripţii sub
P~ -frinarea sau demararea podului
forma unor date constructive.
Obligativitatea respectării condiţiilor constructive provine din urmările defavo- rulant (numai la roţile care frî-
nează, fig. 2.1, b);
rabile pe care le-ar produce asupra exploatării construcţiilor metalice neconside-
P~ - frînarea sau demararea cărucio­
rarea acestora.
Cunoaşterea condiţiilor constructive depinde de gradul de cultură tehnică de
rului (transversale, pe fiecare
roată de pe un fir al căii, fig.
specialitate a celui ce proiectează, execută sau montează construcţii metalice
2.1, c);
~ - izbirea podului în opritoare
(fig. 2.1, d);
P~ - din deplasarea oblică a podului
2.5. APLICAŢIE
(tendinţa de înţepenire a podu-
lui. fig. 2.1. e).
3. Stabileşte intensităţile normate 3. Din STAS 800-68, STAS 6919-70.
APLICAŢIA 2.1. Se cere să se stabilea scă incărcările date de un pod rulant de bază ale forţelor. STAS 8407-69 sau folosind schema din
cunoscind: figura 2.1, a se stabilesc presiunile pe
- capacitatea podului de 500/125 kN (50/12,5 tf), STAS 800-68, roţi:
- podul are grupa a III-a de functionare; P ma.. =420 kN; P mf,,=150 kN.
deschiderea podului, l,,=22 m;
Din anexa 6. pct. 6.4, se stabilesc:
- suspensia screinii este elastică.
- forţa de frînare longitudinală:

1 n"
P'(= - '" P f r = -
420
=42 kN;
Rezolvare 10~ 10

1. Defineşte modul de manifestare 1. Podul rulant acţionează asupra - forţa de frînare orizontală trans-
a încărcării asupra căii de rulare. căii de rulare prin forţe concentrate versală:
care se aplică la contactul dintre roţi
şi şinele căii de rulare şi in opritori. P~= _1_ (Q+G c) = _1_ (500+123)=
20n, 20·2
2. Defineşte schematic modul de ac- 2. în figura 2.1 sînt schematizate =15,57 kN.
ţionare al fiecărei forţe in parte.
forţele
provenind din:
4. Stabileşte forţa de izbire a po- 4. Forţa de izbire a podului în opri-
P"- apăsarea roţii pe şină -maximă
dului în opritori p;. folosită exclusiv tori este dată de relaţia:
sau minimă (fig. 2.1. a, b);
la verificarea tampoanelor şi prinderea P; =mf' v~/fT;
22
;!:l
acestora, a grinzilor de rulare şi a u,=50 m/min=0,83 m/s (STAS 800-
9. Stabileşte încărcările de calcul, 9.
priuder ii acestora de structura de re- 68);
multiplicînd valorile normate ale în-
zistenţă (v. anexa 6, pct. 6.4). Pma%~546'1,2=655,2 kK;
mf _- - 1
9
[G2 -
p +. GcL.-C
--
t.;
1
] ..
cărcărilor cu coeficienţii acţi unilor.
P min=195'1,2=234 kN;
.~

g=lO m/s 2
; CI =2 m; P,=21,SO'1,3=28,34 kN;
P,=58,S'1,3=76,44 kN;
m/=.2.[423 +123 22-2 ]=32,15'
10 2 22 ' P,,=1l7,6-1,3=152,88 kN.
fT=0,2 ro;
P~ = 32,15' (0,7' 0,83)2/0,2=

=54,26 kN;

p=.!:- P,.a%=84 kN.


s 5

5. Stabileşte convoiul de forţe mo- 5_ Pe baza distanţelor între roţi din


bile pe aceeaşi şină a căii de rulare, ST AS 800-68, se stabileşte convoiul
folosit în calculul solicitărilor În grin- din figura 2.2.
da de rulare. La calculul grinzilor căilor de rulare
se admite folosirea în calcul a unui
singur pod rulant numai În cazul cînd
p';'~)( P::'aţ
nu este posibilă montarea unui al doi-
lea pod.

Fig. 2.2.

6. Forţele fiind mobile, regimul de 6. Din anexa 6, pct. 6.4 rezultă:


lucru al podului fiind greu (III), sta- - pentru forţe verticale, <jJ = 1,3;
bileşte coeficienţii dinam ici care m ul- - pentru forţe orizontale, e<=1,4;
tiplică Încărcările normate de bază. - pentru calculul prinderilor griuzii
căii de rulare de stilp, 2e< =2,8.

7. Stabileşte Încărcările norm ate fo- 7.


losi te in metoda rezistenţelor admisi- P;:",,,,=1,3'420=546 kN:
bile. P::"n =1,3' 150 = 195 kN;
P;'=1,4'15,57=21,80 kN;
P;=1,4'42~58,S kN;
P:=1,4'S4=117,6 kN.

8. Stabileşte coeficientul acţiunilor 8. Din anexa 6, pct. 6.1 rezultă:


pentru determinarea încărcărilor de - pentru forţe verticale ni = 1,2;
- pentru forţe orizontale ni = 1,3.
calcul.

24
3.3. VERIFICARE
.~

Barele cu efort axial de întindere trebuie să satisfacă următoarele verificări:


- bare cu secţiunea neslăbită (fig. 3.2, a):
N
IT= - ~R; A~)'a;
A

- bare cu secţiunea slăbită (fig. 3.2, b);


CAPITOLUL 3 N
IT= - ~ R; A~Aa;
An
BARE SOLICITATE LA INTINDERE
- bare cu secţiunea slăbită datorită prinderilor cu şuruburi de înaltă rezistenţă
pretensionate (fig. 3.2, c);
3.1. GENERAlITĂŢI
~ N N'
IT = - ~ R; IT = - ~ R; A ~ Aa ,
în construcţii metalice se întîlnesc frecvent bare solicitate la forţă axială de A A.
întindere: unele diagonale ale grinzilor cu zăbrele, tălpile inferioare ale grinzilor în care:
cu zăbrele simplu rezemate, tiranţi, cabluri etc. IT este tensiunea in secţiunea care se verifică;
N efortul axial de calcul în secţiunea care se verifică;
.4 aria brută a secţiunii care se verifică;
3.2. TIPURI DE SECŢIUNI R rezistenţa de calcul a oţelului;
A coeficientul de zvelteţe maxim al barei;
Secţiunile barelor solicitate la întindere au diferite forme, în funcţie de valoarea »; coeficientul de zvelteţe admis pentru bare întinse;
solicitării şi tipul elementului de construcţie din care fac parte. In schema 3.1 An aria netă a secţiunii (normală pe axa barei sau sinuoasă) ce se verific ă;
şi figura 3.1 sînt clasificate şi exemplificate secţiuni ale barelor întinse.
S c bem a 3.1 N'=N(1-O,4 : ) ;

Tipuri de secţiuni ale barelor n numărul şuruburilor a-a

~c,:;.n~+~
solicitate la forţă axtală de intin- de pe o jumătate a
dere (fig. 3.1)
îmbinării;
.j. n! numărul şu ruburilor
.j. .. din secţiunea care
Secţiuni I se verifică.

t
unitare Secţiuni compuse din
(fig. 3.1, a. lJ, c, d, e) elemente: Succesiunea operaţiilor ne- a la IY
I .j.
cesare verificării unei bare cu
secţinnea slăbită este indicată b Prindere cu miuri b -b
~ .. .j.
în schema 3.2. I / şa" svrubor) ~
alipite I puţin depărtate II mult depărtate Schern a de verificare poate
2'

I
(fig. 3.1". g. h) (fig. 3.1. i, j, k) (fig. 3.1,1, m)
fi folosită şi pentru barele cu
secţiune a fără slăbiri sau cu
b

L a
r[o
b c d
~~~~
r
e 9 h
slăbiri datorită prinderilor cu
şuruburi de înaltă rezistenţă
pretcnsio nate, eu următoarele
19

particularizări în schemă:

." n It Bare cu secţiunea fără

i ~
l:
J[ ]~_-_-_-[ I~~~I slăbiri:

- operaţia 2: An =A;
k { m c ~
n
Fig. 3.1.
- operaţia 3: <3= N ~ R.
A Fig. 3.2.
26 '27
S c h ema 3.2 S ch e In a 3.3

1. Elemente cunoscute: 1. Elemente cunoscute:


efortul axial de calcul, N efortul axial de calcul, N
marca oţelului folosit, R (anexa 3, tab. 3.5)
modul de prindere a barei la noduri, slăbiri
secţiunea barei
slăbirile secţiunii

~
I
Alegerea sectiunii
~

2. Calculează aria netă An a secţiunii barei 2. Propune:


tipul secţiunii
.j. marca oţelului lolosit şi rezistenţa de calcul, R (anexa 3,
tab. 3.5)
3. Verifică tensiunea: - coeficientul de slăbire a secţiunii, e:t=O,85 ...1
N
Ci= An: ~R
3. Calculează aria brută necesară
*a secţiunii barel:
~
N
4. Calculează razele de inerţie ale secţiunii brute, faţă de axele A,u, = cc-R
principale centrale: i x' i v

tab. 3.11 ... 3.14)


.j.

5. Calculează lungimile de fiambaj ale barei: It.. lty (v. anexa 3. I 4. Propune o
necesară:
secţiune cu aria

A~An.c
efectivă aproximativ egală cu aria

~
I
Verificarea sectiunii
6. Verifică zveltetea barei:
t.;
Ao = -:- ,,;;A. (anexa 3. tab. 3.23)
*
l~ Se foloseşte schema 3.2
1"
Âv = -=-- ~ AII
'v
Schema 3.3 poate fi folosit.ă şi pentru dimensionarea barelor fără slăbiri. cu
următoarele particularizări:
• Bare cu secţiunea slăbită datorită prinderilor cu şuruburi de înaltă rezistenţă
- operaţia
2: oc=l;
pretensionate:
- operaţia 2: se calculează A şi An; - operaţia 3 : A nfC=
. -
N ;
R
-operatia 3: N'=N(1_0,4'fi 1
) ; cr=!!... ~R; cr=!!.:... ~R. - operaţia 4: A ~ A nec .
fi A An

3.5. CONDIŢII CONSTRUCTIVE


3.4. DIMENSIONARE
Pentru a lucra unitar, elementele secţiunilor compuse se solidarizează intre ele:
Dimensionarea unei bare cu efort axial de întindere are, În general, un caracter în schema 3.4 şi figura 3.3 sint indicate posibilităţile de solidarizare a elementelor
iterativ şi necesită parcurgerea a două etape: secţiunilor compuse.

- alegerea secţiunii; Distanţa intre punctele de solidarizare II este de maxim um 80 il' in care i, este
- verificarea secţiunii alese. raza de inerţie minimă a unui element al secţiunii. în cazul unor bare alcătuite
Dimensionarea se încheie cînd sin t satisfăcute toate condiţiile ceru te de veri- din profile laminate ca in figura 3.3. c, d, e, - il este raza de inerţie a unui singur
ficare; în schema 3.3 sînt detaliate etapele de dimensionare a unei bare cu sec- element în raport cu axa proprie (l -1) paralelă cu axa care nu taie materialul
ţiunea s lăbit ă. secţiunii.

,2:1 29
,
Se h ema 3.4 raţională folosirea oţelurilor cu rezistenţe de calcul sporite, dacă sînt îndeplinite
următoarele condiţii:
Solidarizarea elementelor - dimensionează condiţia de rezistenţă, coeficientul de zvelteţe nedepăşind
secţiunilor Intinse (fig. 3.3) valoarea maximă;
I .j.
- produsul siderurgic folosit (tablă sau profil laminat) se execută din marca
~ ~ ~ de oţel propusă.
la bare cu secţiunea la bare cu secţiunea la bare cu secţiunea
formată din elemente formată din elemente formată din elemente
alipite puţin depărtate mult depărtate
3.7. ALGORITMI DE DIMENSIONARE
~ ~ ~
.j. ~ .j. ~-----".j.-----. ~
cu sudură cu nlturi, cu plăcute
cu plăcute cu plăcuţe \ I cu zăbrelute Dimensionarea, la calculator, a secţiunii unei bare cu efort axial de Întindere
i (fig. 3.3.a) şuruburi
(fig. 3.3.b)
sudate
(fig. 3.3.c)
nituite I (fig. 3.3,ti) (fig. 3.3, e) se face. in general, prin alegerea dintr-un fişier de secţiuni a secţiunii minime care
îndeplineşte cele două condiţii de verificare: (J ~ R şi :le ~ ]o....

i 1 1 1 In figura 3.4 este exemplificat un fişier de secţiuni din profile cornier cu anpt

I sudate II nituite II sudate


~~~

II nitulte '
egale (tahelate în ordinea crescătoare a ariei secţiunii); algoritmul de dimensionare
din schema 3.5 dimensionează o secţiune compusă din două corniere puţin
depărtate. fără slăhiri (fig. 3.5).
-l
, ~' ~
--j
~:-:~ţ,-'''~~
I
I e -t l"f [ :1 I Ee -t~ II( [1
1 lE!
N
1 1111;
~-+--+-.-+- +-~
-J1_e-'_el_el $
f -~
j
n
A, -
i,
-
-
numără secţiunile
numărul
aria secţiunii
din fişier
ultimei secţiuni din fişier

raza de inerţie faţă de axa 1-1


E Ji

(e-l)OOt ~
• ~-
I<t, ~ t<t,
-;fi-
1'
e - poziţia centrului de greutate

-.-
a. b.
Denumirea secţiunii Alo emil il. COl

-j ~(b;50mnfr 11

~d9F -e-Um
~-~ ~ N~UI, 2
1. .l I 1,>;8°'1
C.

__

__ ..
~M7.
1. ~C ~ ~
J","" Jd'''' ~
._~: ~~:;n ~~ ~I
E
5 • lfI

,---- -----~ ~ ---------- -~- JMj " I I I I I

t. 1,~80i, ,l '/~~, ~( ~ 'Fig. 3.4.


d e.
Fig. 3..3.

3.8. APLICAŢII
3.6. CRITERII DE ALCĂTUIRE ECONOMICĂ
APLICATIA 3.1. Să se alcătuiască diagonala întinsă 3-4 a grinzii cu zăbrele
Tablele şi profilele laminate folosite în construcţii metalice se execută, în general, din figura 3.6, o. cunoscind: efortul axial de calcul N=395 kN; secţiunea barei
din mai multe mărci de oţel cu rezistenţe de calcul diferite. In cazul barelor cu
efort axial de întindere, în scopul obţinerii unui consum de oţel cît mai mic, este nu are slăbiri, prinderea barei in noduri realizindu-se cu sudură.
31
30
r'
"

,-1- ,
a-a
/y
SCHEMAJ5-ALGORITM PENTRU DJMENSIONAREA BARELOR ls-« =1950mm
iNTINSE CU SECTIUNEA FORMATĂ DIN DOUA CORNIERE
'PUTIN DEPĂRTATE
b. IlJ

G!§ 2L60xfj()x8-{740 8x50-50 Il


4-L9t~~~a-a
~- ~=~'I~
J
N,R,I,s

,+
jl"jJ.y,n, A. a
1\ IJ WQl 870. a-i i UOo. 870 nd
c.
Fig. 3.6.
CITESTE DIN FIŞiER Rezolvare (v. schema 3.3)

*
CARACTERISTICI LE
,SEC,TIUNII j :A-l • i,. e 1. Elemente cunoscute: l.
f ~ - efortul axial de calcul, N; - N=395 kN;
1 A~~AI I Fig. (3'.5:
-" modul de prindere a barei la no-
d uri, slăhiri.
- secţiunea b arei nu are slăbiri,
prinderea în noduri realizîndu-se cu
,1 _ lungimea ba-
rei; Il x ' J1.1I - coe- sudură.
rtctentti de jjam-
bal. a. Alegerea secţiunii

2. Propune: 2.
- tipul secţiunii; - se propune o secţiune formată din
două corniere puţin depărtate (fig.
3.6, b);
- marca oţelului folosit şi rezis- - se propune oţel OL 37 cu rezis-
tenta de calcul, R; tenţa de calcul, R=220 N/mm 2 ;
-~ coeficientul de slăbire a sec- - oc=l, deoarece secţiunea barei nu

~
ţiunii, oc. are slăbiri.
3. Calculează aria necesară a sec- 3.
ţi unii b arei: 395.103 2
A ncc = =1795 mm =
N 220
A ncc = R'
=17,95 cm".
4. Propune o secţiune cu A;;, An'" 4. Se propune o secţiune formată din
douăcorniere, 2L 60 X 60 X 8 (v. ane-
xa 2, tab. 2.21) ca în figura 3.6, tl, cu
IJA următoarele caracteristici:

A=18,06 cm": i",=1,8 cm;


iy = 2,82 cm; il =1,8 cm.
b. Yeriîicarea secţiunii

5. Verifică tensiunea: 5.
3
N
0'= A ,;;;R. 395 .10 =218,7 N/mm 2 < R.
G= 18,06' 103

3- Construcţii metalice 33
~

10
6. Calculează lungimile de flambaj 6. - slăbirile secţiunii. - bara are slăbiri datorită găurilor
ale barei: 1,,,, llV' pentru şuruburi (fig. 3.7, c, d).
1[,,=0,8'1=0,8'195=156 cm; 2. Calculează aria secţiunii brute a 2.
1[,,=1=195 cm. barei, A.
A=I·12+1·20=32 cm",
7. Verifică zvelteţea barei 7. 3. Calculează aria netă a secţiunii 3.
, lf, A •.
A:r.= - ~Aa; ),,,= 1:8
156 =86,7 <A.; A.=32-3·2,3·1 =25,1 cm",
t;
4. Calculează: 4.
IfU
AII = ~ ~I\a;
,
195 -69,1 <A.;
A,,= 2.82 -
'u N'= N(I-0,4 ~). N'=91O(1-0,4f)=788,7 kN.
A.=400.
5. Verifică tensiunea: 5.
c. Condiţii constructive (v. pct. 3.5) a - cu secţiunea brută şi întreaga a.
valoare a efortului axial,
- elementele secţiunii se solidarize az.ă Cli plăcuţe 8 X 50 -60;
- distanţa maximă între plăcute, 1] =80· il =80 X 1,8 = 144 cm; cr=N,;;;R; _ 910 ·10' =284,4 N/mm2<R;
A (1- 32'10.
- pe lungimea barei este necesară o singură plăcuţă de solidarizare (fig. 3.6, c)
b - cu secţiunea netă şi valoarea i:
APLICATIA 3.2. Să se verifice bara 4-6 a grinzii cu zăbrele din figura 3.7, a.
redusă, N' a efortului axial:
cunoscind: efortul azial de calcul N=910 kNj oţelul folosit este Ol 52; secţiu­
nea barei este dată in figura 3.7, b; prinderea barei in noduri se realizează N'
=314,2 N/mm2<R.
,;;;R. 788,7·10·
cu şuruburi de inaltă rezistenţă pretensi onate M 22 in găuri cu diametrul de
(1=--
A. (1= 25.1.10.
23 mm (fig. 3.7, c, d).
6. Calculează razele de inerţie ale 6. i,,=3,8 cm;
a-Q secţiunii brute faţă de axele principale
i.=4,56 cm .

'-li"
cen trale: i", i".
lO 7. Calculează lungimile de flambaj 7. Considerînd că talpa inferioară a
ale barei: grinzii are legături transversale în no-
'77T. 4 la 6 A, --'- d urile 4 şi 6 rez ul tă:
1. 7000 .. r~ 7000 .. 1, 7000 ,1 y 101<200 1"" 1[".
1,,,=1[.=1=700 cm.
b.
Q 8. Verifică zvelteţea barei: 8.

A,,= ~
lf, ,.
I.P.M 22 Ax = - ~I\a, 3,8 =184,2<A.;
~. i'Z
b-b
lf' , 700 =153,5<)-a;

~
Ay = --:- ,;;; A n- Ay = 4.56
'v
A.=400.

Ib It d.
c.
Fig. 3.7.

Rezolvare (v. schema 3.2)

1. Elemente cunoscute: 1.
- efortul axial de calcul N; - N=910 kN;
- marca oţelului folosit R; - OL 52, R=315 N/mm 2 ;
- secţiunea barei; - bara are secţiunea din figura
3.7, b;

34 3'
fi-

defavorabile asupra elementelor de construcţii


obisnuite. Rezernările barelor solicitate la ră­ bare
sucire pot fi: incosirore \
- încastrare (fig. 4.1, a), care blochează roti-
rea şi deplanarea secţiunii din reazem;
- rezemare tip "furcă" (fig. 4.1, b), care
r ~
capot liber
blochează rotirea secţiunii de reazem şi Iasă
liberă deplanarea; a
- capăt liber (fig. 4.1, a), care Iasă libere ro-
tirea şi deplanarea secţiunii de capăt. Fig. 4.1.
CAPITOLUL 4

BARE SOLICITATE LA RĂSUCIRE 4.2. RĂSUCIRE FĂRĂ DEPLANARE

4.1. GENERALITĂŢI În cazul răsucirii fără deplanare, secţiunile perpendiculare pe axa hare i rămîn
plane şi perpendiculare pe axa barei şi după aplicarea unui moment de răsucire.
Răsucirea fără deplanare se produce în situaţiile care satisfac urm ăto arele con-
Răsucirea elementelor de construcţii se [nt îlneş te, în general, însoţind alte
diţii:
solicitări: întindere, compresiune, încovoiere etc. - bara este dreaptă;
Iu funcţie de tipul secţiunii, legăturile barei şi distribuţia momentelor de răsu- - secţiunea barei este circulară plină sau inel ară şi constantă;
cire se poate face clasificarea din schema 4.1. - momentele de răsucire (egale şi de semn contrar) se aplică numai la capetele
Atunci cînd este posibil, este recomandabil ca solicitarea de răsucire să fie red usă barei, în aşa fel încît să producă tensiuni cu aceeaşi distribuţie ca în toate celelalte
prin măsuri constructive, deoarece acest tip de solicitare poate avea efecte foarte sectiuni intermediare.
Schema 4.1
Orice abatere de la aceste condiţii produce deplanarea secţiunii.

Se produce la bare cu secţnmi 4>.2.1. DISTRIBUŢIA TENSIUNILOR


r CUIOf' e si metare

~-
Rrisucire fara . .
Secţiuni circulare pline (cazul a, 1 din tahelul 4.1). Pe secţiune apar numai ten...
dep/anarea sec(iul7I'
si uni tangenţiale cu distribuţie liniară:

M,
T= -'r
I, .

în care:
M r reprezintă momentul de răsucire din sectiune;
AD'~~ I, - momentul de inertie la răsucire al sectiunii circulare;
r - raza punctului în' care se calculează tensiunea tangen ţială.
Tensiunea maximă se realizează pe tangenta la contur:

Rrisucire cu
~ 'Lma:z:=
!vI, • R.
I;

Secţiuni inelare (cazul b, 2 din tahelul a.L). Grosimea peretelui fiind relativ mică,
dep/anono sectiunii
tensiunile tangenţiale pot fi considerate constante pe grosimea peretelui şi se cal-
B. Deplattare impledicafli culează cu formula lui Bredt:

M, IVI,
T= ---= ,
2·A·t 2·Tt·r2·t
in care:
A reprezintă aria suprafeţei închise de linia mediană a grosimii peretelui (în
cazul secţiunii inelare, A = 2· 1T' r 2) ;
grosimea peretelui;
r raza liniei mediane.
37 ...
36

.;;
'\-'

4.2.2. RELATII DE VERIFICARE Tabelul 4.1

Răsneire CII deplanarc liberă SlIII fAră dcplanarc; relalii da eateut


ţ~J Verificarea stării limită de rezistenţă:

't'm=";; R 1• Tipul secţiunii Relaţii de calcul

Verificarea stării limită de deform aţie:


a. Secţiuni pline
6.,;; 6~.
1. Secţiune circulară
~: Termenii din relaţiile anterioare au următoarele semnificaţii: M M,
mu reprezintă tensiunea tangenţială maximă;
'r t"=_r .r- T mu = ~ -R;
I, •
O - răsucirea specifică; se calculează cu relaţiile din tabelul 4.1

, R/ -
În care G reprezintă modulul de elasticitate la lunecare care,
pentru oţel, are valoarea G=O,81'105 Nfmm 2 ;
rezistenţa de calcul la forfecare a oţelului (anexa 3, tab. 3.5);
-
M,
6- - ' dcp= - - . <iz'
GI, •
s«,
GI, •

ea - răsucirea specifică admisă. rrD'


I,=- •
32 -
o
4.3. RĂSUCIREA CU DEPLANARE LIBERA 2. Secţiune dreptunghlulară subţire

Răsucirea cu deplanare liberă se produce În situaţiile care satisfac următoarele (+ >10) 't'ma%= -
M,
I,
of;

condiţii:

-~i §~.
lII, AI,
- bara este dreaptă; 6= GI:; dcp= GI, <iz;
- secţiunea barei este constantă;
_ momentele de răsucire (egale şi de semn contrar) se aplică numai la capetele 1
barei şi în aşa fel încît să producă tensiuni cu aceeaşi distribuţie ca în toate cele- I,= 3' bl'.
lalte secţiuni intermediare. -..t...W....
Orice abatere de la aceste condiţii produce răsucire cu deplanare împiedicată.
b. Secţiuni Inchise, cu pereţi subţiri

4.3.1. DISTRIBUŢIA TENSIUNILOR 1. Cazul general Mr u, Mr


t"= - - ; "t'mt,.= - - - ; T ma $ = ---;

2AI 2At n.. 2At .. ,.


In cazul răsucirii cu deplanare liberă, pe secţiuue apar numai tensiuni tangen-
M, M, 4A 2
ţiale -r,a căror distribuţie pe grosimea peretelui este influenţată foarte mult de 6= GI; d<p= GI, dz:; I,=
,
tipul secţiunii.
Secţiuni închise, Cl! pereţi subţiri (cazul b din tabelul 4.1). Pentru grosimi de perete ~~
relativ reduse, tensiunile tangenţiale pot fi considerate constante pe grosimea A reprezintă aria suprafeţei inchise de linia mediană
peretelui şi se calculează, aşa cum s-a arătat şi la secţiunile inelare, cu form ula a grosimii peretelui;
grosimea peretelui care poate fi variabilă
lui Bredt: ca in figură
M,
't'=---,
2· A'I 2. Sec ţi line inelară
't'-~= Mr •
în care: - 2AI 2rrr"t'
NI, reprezintă momentul de răsucire; - ._ . M, M,


,') A - aria suprafeţei închise de linia mediană a grosimii peretelui; . ~ . 6= GI; d<p= GI dz:;
, r
l grosimea peretelui.
Tensiuuea tangenţială maximă se realizează pentru grosimea minimă de perete:
r ,J 4A'
~- '~~'"
T m az =
M,
-----''------
2· A ,1..,.
~~
39
38
Tabelul 4.1 (continuare)
Tabelul 4.1 (continuare)

Tipul sectiunri Relaţii de calcul


Rela.ţii de calcul
Tipul sec::ţiunil

3. Secţiune chesona tă
M, !vI,
pentru (i,.,,=i,);
4. Cornier cu aripi neegale = ~-f, . i;
"t'mdo:r= 't'2= 2At 2'b,,-b,-I,
"t"m4: 11'
mf ll

"'1=
6= NI, . dq>= M,
GI '
4A' '
~ . dz ;
GI,
M.
2 - b, . b, . I,

2 - i, . i. - b; . b~ .
,
~.t·
b 1 --IL 11l..._h_";'
.,d
Mr
8= -
GI,

I,
Mr
; dep= - - . dz;
GI,

1
= '3 (b , + b,) . i'
1,.= - - i,-b,+t,-b" •
P.: ~ ~s 5. Profil U M, 1\.1,
-;= - . l; 't'mu= - . il; (l'RU=ll);
I, 1,
pereţt su bţiri

[ r
c. Sectiuni deschise, cu ! l'r'bl
M, ~1,
' 8= - ; dep= - . dz;
_ In fiecare din elementele componente (dreptun- GI, GI,
1. Cazul gene:ral
ghiuri sau porţiuni curbe) tensiunile " au distri- ~
6
l
buţia din figură: iLt~~bl 1,1
1, = -
., 3
(2b, 'li + b, 'Iz) =
"i = ~1, -1- 3
maz 11' ti

_ tensiunea tangenţtală maximă se realizează in

e
~'bl elementul cu grosimea maximă: 6. Profil 1 u, u,
'r= - . t; 'rmu = - . il; (ll>la);
W'\ ~ ~ 't ma ..
M,
= - - . tmtt:l:;
i, i,
1, t" bl u,
[,'\b M,

1E
2 .......(l) .

~I\ .(f1,.. Gi . dz;


-
~1,M, _ t xb
8= GI ; dep=
vam: 6= - _ . dep= - - . dz: 2 z r r

-1 \-t-
GI, ' GI,'
t,'b, 1,2 ~ 3
1,= -
0:' 3
2:b,·i.= -(b,,·"l+b.·c;;+ ... );
0:' .1 _1 I, = - (2b,li + b,i,).
3
3 '3 "
1 "'-[4'~ coeficientul 0:' ţine seama de efectul racordărilor
Intre elementele componente; 0:' = 1 pentru corntere:
0:'=1,1 pentru profile U; 0:'=1,2 pentru profile 1; 7. Secţiunebara1 are
dată;
compusă din
rigidizări transversal.
tablă su-\
't'= -
M r Mr
i; 't'ma:;-= - - lmaz;
_ t, reprezintă grosimea. iar b, lăţimea unui element i, t,
sudate de tălpi
component.
imo:=max (il; l2; i 3);

m
(, X ~
M,'i= IlVl
lnelară • crestată r
-?---, Mr Mr

seCţi~:~:$-'
~
't'm,O:l= 11' IJA b:J 6= GI ; dep='GI . dz;
....:.... 7trl2. r r
2. 1. 3
1) '~. III, M,
3 = - - ' dep=- -dz'
'li"t>l 1,= ~ (b ,. t~+b,· i~+b,· Il)
. I~ 3
GI, ' GI, '
~l1r 1
I,= 3 (2TCr)('
8. Secţiune 1 compusă din tablă sudată u, u,
~= ----;: . t; 't'maz-= ~ . lmu;

Mr ' [ = M,
3. Sector metar ima.=max (i,; i,; i.)
TJ~/~:I
-rmaj;= 11'
~ rai?
M,. s«,

"'fIftj
3 8 = - ; d e p = - -dz;
M, GI, GI,

LI?XlJ~
AI, _dz:
8 - - ; dep= GI,
- GI,
.a
1, = - (b , "i
1
+ b. '1.a+ b, - iD·
~
1 3
I'=3(ro:)'1'

41
40
t,
Intr-o secţiune a unor bare solicitate la răsucire cu deplanare împiedicată, în
Secţiuni deschise, cu pereţi subţiri (cazul c din tabelul 4.1). Tensiunile tangenţiale
afară de tensiunile tangenţiale T s • caracteristice deplanării libere, apar suplimen-
au variaţia liniară pe grosimea peretelui şi se calculează cu relaţia: tar: tensiuni tangenţiale TOI şi tensiuni normale am.
e u;
'":" (") =---t"
"""" L; 4.4.1. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SEqlUNllOR
in care:
T~ reprezintă tensiunea tangenţială maximă pe grosimea ti; Pentru calculul la răsucire cu deplanare împiedicată este necesar să se stabi-
Mr - momentul de răsucire; lească următoarele caracteristici geometrice ale secţiunilor: coordonatele sectoriale ce,
I, - momentul de inerţie la răsucire care, pentru secţiuni compuse poziţia centrului de. r ăsucire, punctul sectorial] de zero principal, momente sta-
~~
din dreptnnghiuri se calculează cu relaţia: tice sectoriale S.. , momentul de inerţie sectorial IeD"
4.4.1.1. Coordonate seetorlale, Se consideră un pol fix C şi un punct fix B pe
I r = ~ :Ehi' t~; linia mediană a secţiunii din figura 4.2, a; raza CB se numeşte rază vectoare de
3 ' origine; un punct I oarecare de pe linia mediană poate fi definit prin coordonata:
~ termenii CI:,
bl • ti au semnificaţia din tabelul 4.1, cazul c. s,
Relaţia anterioară. pentru calculul momentului de inerţie la răsucire este vala- Ul[= ~ r ds,
bilă şi pentru secţiuni alcătuite din dreptunghiuri şi sectoare inelare; acestea din s,
urmă se asimilează cu dreptunghiuri de lungime egală cu lungimea liniei mediane. în care:
Tensiunea tangenţială maximă rezultă în dreptunghiul cu grosimea maxim il: w[este coordonata sectorială a punctului I;
SI' S2 - limitele integralei corespunzătoare capetelor arcului BI;
M, t
't'ma,z = -- . ma,z- r - funcţia care defineşte forma conturului secţiunii (raza);
t, ds - arcul elementar, măs urat pe linia mediană.
Coordonata sectorială w[ a unui punct oarecare I de pe linia mediană a secţiu­
nii reprezintă dublul ariei suprafeţei delimitată de raza vectoare de origine (CR),
4.3.2. RELATII DE VERIFICARE linia mediană a secţiunii (RI) şi raza vectoare a punctului I (CI).
Coordonata sectorială a punctului I (fig. 4.2, a) reprezintă dublul ariei supra-
Verificarea stării limită de rezistenţă: fe ţei haşurate.
Convenţia de semn a coordonatei sectoriale este următoarea: valoarea pozitivă
T",a,,~RI'
este dată de mişcarea razei vectoare (CI) În sens orar.
Verificarea stării limită de deformaţie: Coordonata sectorială a punctului 1 din figura 4.2, b, raza vectoare de origine
fiind CR, are valoarea:
6~6".
Wl = -2, .2.- 'c' .!!... = _0-.
Termenii din relaţiile anterioare au aceleaşi semnificaţii ca la pct. 4.2.2. 2 2 2

Coordonata se ctorială a punctului 2 din figura 4.2, c are valoarea:


4.3.3. CRITERII DE AlCATUlltE ECONOMICA
Ula=2 - -
(
1
-c- h 1 b: -h) =-(b-c).
-+-' h
2 2 2 2 2
Marca oţelului folosit şi forma secţiunii sînt factori care influenţează preponde-
rent asupra ariei secţiunii transversale şi, implicit, asupra consumului de oţel. r In acest fel rezultă diagrama de coordonate sectoriale din figura 4.2, d pentru
Din analiza tahelului 4.1, cazurile b şi c, se observă că secţiunile închise, în com- toate punctele de pe linia mediană a secţiunii.
paraţie cu cele deschise, sînt mult mai avantajoase pentru preluarea momentelor

C4J-'~
de răsucire (v. şi aplicaţia 4.2).
2 h
2(b-c)

4.4. RASUCI REA CU DEPLA.NARE iMPIEDICATA A BARELOR c -<::


CU SECŢIUNE DESCHISA " N
1:<::
b
Sub acţiunea momentelor de răsuci re, secţiunile deschise au tendinţă de depla- w/2 w2 /2 diagramaw
nare. Orice cauză care împiedică deplanarea liberă (rezemări tip tncastrare.
o c d.
momente de răsucire pe intervalul dintre capete) produce răsucire cu deplanare b
Fig. 4.2.
tmpiedicată.
43
42
Ţ_.e
.a . Cre .~
Se h ema 4.2

i
Calculul pozitiei cenlrulul de răsucire

~.

o.
G
'_'
C,/:3-


iI
G-

cf= li
c.
r;;-centru de greyfofe : C-cent!,u .de r asucire
a.
2.
1. Elemente cunoscute:
secţiunea

.j.
(fig.

Stabileşte poziţia centrului de greutate G şi trasează axele


4.4)
""

O-pune:/ secîoriot de zero prrncipot principale centrale xGy


.j.
Fig. 4.3.
3. Calculează momentele de:inerţie faţă de axele principale
Pentru calculul la răsucire, diagrama lU se stabileşte în raport cu raza vectoare centrale: 1., 1.
de origine care are cele două extremităţi în centrul de răsucire (C) şi in punctul
sectorial de zero principal (B). j.

4.4.1.Z. Centrul de răsuelre, Este un punct caracteristic al secţiunii, prin care 4. Alege un pol oarecare P(a. b) şi trasează sistemul de axe
dacă trece suportul forţei tăietoare nu se produce r ăsucirea barei. Poziţia cen- x' Pţş', paralele cu xGy; alegerea polului P se face astfel
trului de răsucire C se găseşte pentru; Incit diagrama w,_ in raport cu acest ~pol să rezulte ctt
- secţiuni cu două axe de simetrie (fig. 4.3, a), la intersecţia acestora; mai simplă
- secţiuni cu o singură axă de simetrie (fig. 4.3, c), pe această axă;
- secţiuni formate din două aripi (fig. 4.3, d, b), la intersecţia acestora.
Calculul poziţiei centrului de răsucire se poate face ca in schema 4.2. 5. Trasează:

4.4.1.3. Punct seetorial de zero principal. Punctul de pe linia mediană, de diagrama coordonatelor sectoriale Ci) p

coordonată sectorială nulă, cel mai apropiat faţă de centrul de răsucire, se numeşte diagrama absciselor x
punct se ctorial de zero principal. Determinarea poziţiei acestui punct se poate _. diagrama ordonatelor y
face ca in schema 4.3. j.
In figura 4.3 sînt indicate poziţiile punctului sectorial de zero principal B, pentru FiI( 4.1
6. Calculează coordonatele centrului de răsucire C. In siste-
cîteva secţiuni. mul de axe x'Pţş';
4.4.1.4. Moment static seetorial. Prin definiţie, se serie:
~",p,y'dA ~:p,y'l ·ds
8

s~= ~ lU' dA =
s

~ ud' ds,
x:= _A
1,
_
1,
o o r",p'x 'dA r"'p·x·f·lis
în care: •
Yc=-
JA = Js
--"----
s~ reprezin tă momentul static sectorial al unei părţi de secţiune de la originea 1.
1.
Obs. Pe porţiunile secţiunii
unde grosimea I este constan-
arcelor pînă la o distanţă s pe linia mediană a secţiunii; tă. iar coordonatele x sau y au cel mult variaţie liniară. in-
grosimea secţiunii; tegralele pot fi efectuate prin regula Vereşceaghin.
ds arcul elementar măsurat pe linia mediană.
Pentru porţiuni de grosime t constantă rezultă: sau:
s 1",= ~ (il' w'l' ds.
so=trlU'ds
ro J '
,
o Pentru porţiuni de grosime t constantă se mai poate scrie:
adică S~ reprezintă suprafaţa diagramei W de la origine pînă Ia o abscisă oarecare s.
!.,=,t ~ (il' (il' ds.
Se poate observa că momentul static sectorial S~ are un maxim acolo unde
s
diagrama (il se anulează (v. aplicaţiile 4.3 şi 4.4).
4.4.1.5. Moment de inerţie scctorial. Prin definiţie, se scrie: Efectuarea integralei se poate face prin regula Vereşceaghinintegrînd diagrama (,)
cu ea însăşi.
!ro= ~(il2 'dA= r w'w'dA Etapele de calcul ale caracteristicilor geometrice necesare calculului la răsucire
A J ." cu deplanare împiedicată a barelor cu secţiune deschisă sînt indicate în schema 4.4.

44 45
~i

.
Se h ema 4.3 Relatii pentru ealeulul earaetertsrleifor sectorinle Tabelul 4.2

Calculul poziţiei punctului sertonal de zero principal

1. Elemente cunoscute (fig. 4.5):


secţiunea
Tipul secţiunii

I
Dlagraroa li)

I Centrul de răsuciee, 1w

:e'
_ poziţia centrului de răsuclre C 1.
1" ·b1;
~ !/c= - - - ; xc=O;
.'I!csraAz;t2 ;b2 "'1=0,5 b, 'Il, 1.
2. Alege un punct oarecare, B o, pe linia mediană a secţiunii "'2=0,5 b2 .(y;+ 0,5 b,)
1., 'IlY'b~
G-.~~xls;~ ~
1
j. '1!I 4' ",,=0.5
",.=0.5
b, '(y,-0,5 b,)
b.(b1-y,)
"'s=0,5 b.(b1-y,+
6>=1,(,)+1_(0)+
1.
'

3. Trasează diagrama coordonatelor sectoriale, "'o' const- -c


+0.5 bs ) in care: IÎ~' 1'1/' t; i.; repre-
derInd că: !-<DA,;t,;h, ",,=0.5 b,(b1-y,- zlntă caracteristici proprii ale
c polul este centrul de răsucire, C; L I Cii 5 - 0.5 bs) tălp ii superioare, respectiv in-

~A:::;t5;bs ~
_ raza vectoare de origine este CBo· feriaare (suprafeţele haşurate)
ca In cazul 2
j.

4. Calculează coordonata sectorială a punctului sectorial de zero


Fig. 4.5
principal B:
2.
r "'o'dA ~. "'o ·t·ds xe=O; Ye=O;
J-4. -- ~H!. fV A ..

r
CJ)s=
A A 1,t2·b1 I,.·b~ I.·b~.
l w= - - = - - ,
~b,
ds - arcul elementar măsurat pe linia mediană 1"'11= 1""/= -4-
2 4
C,G IJllA,;t,;b,

r.:
A - aria secţiunii
.s in care:

Se h e ro a 4.4 t, 'b~ •
1,,= ~' 1.=21,.
Etapele de calcul ale caracteristicilor sectoriale '@

Elemente cunoscute:
f
1:-
secţiunea barei
3. 1,. 'b l •
j. xc.=O; Yc= - - - ,
1.
a. Calculează poziţia centrului de răsucire C (v. pct. 4.4.1.2) g }VA2;tz;!J:2

I
/"'11=/"'.1= b,y, 1,. ·1" 'b~ ,
1",=
j.
t~ F------x 2 1.
-o
b. Calculează poziţia punctului sectorial de zero principal B (v. b,(h-y,) in care:
pct. 4.4.1.3) !r<DA,;t,;b, 1"',1=1"'.1=
2
1. 'b~ • t, -b; •
~ 1,.= 1 2 , 1 " = 1 2 '
1vAJ;t3 ;b:J
c. Trasează diagrama coordonatelor sectortale '" In raport cu raza
vectoare de origine CB, C fiind polul sectoarelar (v. pct. 4.4.1.1) 1,=1,.+1,.

j.

II
I d. Calculează momentul static sectcrial S~ (v. pct. 4.4.1.4)
4.
xc.=O; y~=O;

~'4
1",=0; dacă se ţine seama de
Calculează inerţie
·C grasimile pereţilor, rezultă;
'\ \
e. momentul de sectorial IID (v. pct. 4.4.1.5) I '.- II: ",=0
(~ ·t l ) ' (b, ·t,)'
-o , A,;t,;b, 1 =--+--,
ro 36 144
In tabelul 4.2 sint date relaţii pentru calculul poziţiei centrului de răsucire şi
al momentelor de inerţie pentru cîteva tipuri de secţiuni deschise mai des întîl-
nite.

46 47
Tabelul 4.e (continuare)
j "'r, ,
Centrul de răsuelre I (,)
Diagrama
Tipul secţiunii
I
CI)

1 U.ll!lllilOOlililfUlI n; 1.

5.
L<1iîrtî1t1*l1111111 Ms
' 12= -bg
xc=~; Uc=o; ~ [Mw
A/;f/; b
m e'. ~d2;b2 B
I • x, .'" b~ 1~.+2Ib1.., ~

t
10>,.1=1"'31= - 2 -
li i lCl)= -
3
~
1.
J
Mr~Hs+Hw

~IW-~d-' b, ( a.

C'r
1"'31=1"'.1= 2" b3 - x ,) in care:

I 'b~; l"r=ta ',ba'


(, -
1h = - -
.:Jz.::.!'@ 12 2

~'
'.. î
6. x,=O; !/,=O;
19 1",=0; dacă se ţine seama de

~JJ,~c
----

~
'Q " . _ _ It
w=O grosimile pereţilor, rezultă
.
i\ +
,../ ---- '~-1
(b '1)8
.;< 1.,= _ _ o

. " 18
I •
1'15
0 5 = l,,·t
-"1wSw
0W - t I w o: r:
8'CJ
r

c. d. e.
4.4.2. DISTRIBUŢIA TENSIUNILOR

r
Răsucirea cu deplanare împiedicată produce în secţiune următoarele tensiuni

":C~U
_ tensiuni tangenţiale "t", specifice răsucirii cu deplanare liberă, cu variaţie
liniară pe grosimea fiecărui dreptunghi (fig. 4.6, c):

_M.• -L;
1::;; ;;;~r lre ft
i z
."
'T s - i,
i I r 1": . . ".
_ tensiuni tangenţiale "t"", specifice răsucirii cu deplanare tmpiedicată şi con- .r. ti.

stante pe grosimea peretelui (fig. 4.6, d):
Fig. 4.6.
M",S~
'T (Q = -u;;:- ; ['" - momentul de inerţie sectorial care se calculează ca la pct.4.4.1.5;
_ tensiuni normale 0"", specifice răsucirii cu deplanare îm piedicat ă (fig. 4.6, e): ~ - momentul static sectorial al unei părţi din secţiune (de la ori-
ginea arcelor la punctul în care se calculează "t"ID) care se sta-
B'''' bileşte ca la pct. 4.4.1.4;
(Jro= - - ,
1",
eu - coordonata sectorială a punctului în care se calculează VID şi
Termenii din relaţiile anterioare au următoarele semnificaţii: care se stabileşte ca la pct. 4.4.1.1;
M, reprezintă momentul de răsucire simplă care se calculează ca la pct. 4.4.3 grosimea dreptunghiului în punctul în care se calculează ten-
(fig. 4.6, a); siunile "t". sau "t"",.
1I1ID - momentul de Încovoiere-răsucire care se calculează ca la pct. 4.4.3 Se reţin următoarele aspecte:
(fig. 4.6, a); - In t, eu, S~. IID sînt caracteristici ale secţiunii;
B - bimomentul de încovoiere-răsucire care se calculează ca la
- 1\1., 1I1ID, B sînt caracteristici care se determină în funcţie de legăturile barei,
pct. 4.4.3 tfig. 4.6, a);
I, - momentul de inerţie la răsucire simplă care se calculează ca În schema de încărcare, caracteristicile secţiunii;
tabelul 4.1, cazul c; -- tensiunile "t"ID au o distribuţie asemănătoare diagramei S~ (fig. 4.6, d, q);
4 - Construcţii metalice 49
48

"
Tabdul 1.3
_ tensiunile au o distribuţie asemănătoare diagramei
0"1O CI) (fig. 4.6, e, h) şi se
autoecbilibreazăpe serţiune; Expr"siile rotirii q>, ale momentului de răsuelre 8impIă~lIf" ale bimomentului B şi ale'momentului
_ in fiecare secţiune din lungul barei se poate scrie: de Ineovolere-răsncire M;., *

M,=M a +M... Schema g-rlnzii şi diagramele Expresiile caractertsncuor lf. ~:I•• B. M(J)'
cp, M s ' B. MCJ)'
in care M, reprezintă momentul de răsuci re din secţiune (fig. 4,6, a).
1 I -u Consolă acţionată de un moment de răsucire concentrat M
l
c-,
4.4.3. CAlCULUL CARACTERISTlCtLOR M.. B. M.
1.1: z'l. z' :1 EI1O ep = M (kZ _ shkl - ShkZ').
k' chkl
Pentru stabilirea expresiilor B, M." M, se porneşte de la ecuaţia diîerenţi ală
a răsucirii împiedicate:
I~
1/1, 111• = M ( 1- chlrz'
- - -)

~
m,_ chkl
epIV -k 2 ep " = - EI
_ ,

" lO
B_M(_~)

~
în care: k chkl
k 2- GI, dM, •
- EI ; m,.=~, chkz

~
lO M lO =1I1 '
chkl
iar M, reprezintă momentul de răsucire, variabil sau constant in lungul barei. ,
Soluţia ecuaţiei diferenţiale este următoarea:

~
, sh kz B. ) M.. k 2.
ep= epo+ epo - - + - - (1- cbkz + -(kz-sh z)+ Consolă acţionată de momen t de răsucire uniform dis-
le
. GI,

+ ~I, ~ [k(z -1) -sh"(z-I)]mr(l)dl,


leGI, ' tribuit. m

EIlO ep = '-:- [k" (IZ _ ," )-kIShkZ + (1 +kI8hkl)(chkZ-1)]


i~ k 2 chkl
O
~ M. = '!!.
~
[b'- klchkz+ (1 +k/shkl)shkz ]
1 'in rare:
op reprezintă unghiul de răsucire al secţiunii barei; k chkl
i 'Po, ep~, B o, iVI,. parametrii într-un punct luat ca origine; J ' (1 +klshkl)chkz ]
~r
IID II i lIP ....rr1l1JfmTTt I B = m-;; [ l+lclshkz- ~_--'----
~'
o variabilă auxiliară ca în figura 4.6, f.
~
1 k- chkl
Parametrii in origine se stabilesc din condiţiile de rezemare:
_ impiedicarea răsucirii în jurul axei barei este echivalentă cu 'Po=O; ~Mr
+- ....._ : I M 1O =m- [ klchk:-
k
_.o..(l_+,---kl_sh_k_I.:..)s:::h::.:k::...z
chkl
_ împiedicarea deplanării - ep~=O (M,=O); ~
_ libertatea completă de deplanare - ep(; =0 (Bo=O).
Pentru cazul rezemării tip" [urcă" la ambele capete ale grinzii se scrie: 3.
M Grindă cu rezemărl tip .furcă", acţionată de un moment
epo=O; epl=O; epo =0; ep;' =0, ' l ' tronson de răsucire concentrat

iar pentru rezemarea tip "încastrare" la ambele capete ale grinzii, a ; Sdreaa1a Tronson sllnga Tronsoti dreapta
~I z'
epo=O; epl=O; ep~=O; epi=O.
~'
~.
M(b
EIlO<P=- shkb
-kz- - -, shkz ) 111 (a
[;î 1 kz' - shka
shkl 'shkz'
)
După detelminarea funcţiei ep se scriu relaţiile: ,------, ! It" I shkl

M .= GI ,ep,r, B = - EIlOep,
rr ; M dB
1O = - - = -
dz
EI ro ep '" . ~~
I I - _ M.=1I1 (
b icb
-'chkz
"hkl
)
M
(
a
I
shka
--+-
shkl
'chkz'

în calcule se ţine seama că:


. :~.L=~:
I
+
MI' i
' B=!::!... shlCb 'shb
!vI shka
- --'shlcz'

~
~_-- - - k shkl k shkl
M,=M,+M lO; M,= M,o+ ~ m.(l)dl.
O M =M shkb 'chkz shka )
I - 111 - - - , chkz'
, -7- 1O shkl ( shkl
în tabelul 4.3 sînt date diagramele şi expresiile ep, B, M lO , M. pentru grinzi M"
cu rezemări şi încărcări mai des întîlnite.
4* 51
50
'1'

Tabelul 4.3 (continuare) Rezoloare (v. tab. 4.1. t, cazul b, 2)


:1
1. Calculează momentul de inerţie la 1. -lot, ii
Schema grinzU şi diagramele Expresiile caracteristicilor <p. M,_ B. Jl.fw

("-1)3 4
răsucire:
<p. M&" B. M oo'

I r=21tr 3t. 1,.=2'3,14' -2- '1=1724,6 cm.

m Grindă cu rezemăr i tip "furcă" acţionată de momente de 2. Calculează momentul capabil la 2.


4.
starea limită de rezistenţă;
@. ': :r răsucire unilorm distribuite. m
_ m- (k"-zz'_l+-...c:-...c..::=:..-
EI mtp- shkz+shkz' ) M':P=2-rrr 2tR j. M':P=2'3,14' ( 140 - 10 ) '
- 2 - ·10· Jtl5=

: :-L : k' 2 shkl


=38,47'10 6 N mm=38,47 kNm.
~ Ms=~[k(~-Z)+ Chh-Chk
Z']

~r~
,r ' k 2 sh~ 3. Calculează rotirea tp a capăt-ului 3.
liber:
:I B=~(l- Shk:+ShkZ') <p= 38,47· 10' .2 000=
1"',

i~; k" shkl M, -L (0,81 .10 5) • (1724,6' 10')


~ <p= GI,
=0,0551 radiani=3,16°.
1,_ /11 . ' M =~(
~-::.:
chh-chkz' )
i ID
k shlel
APLICAŢIA 4.2. Să se compare capacitatea

~
,I I~
1 ......... o'
portantă, la starea limită de rezistenţă şi la sta- %;;:'
..
I ............. '"

rea limită de deformaţie, a secţiunilor din fi- ~ +.~ ;,

* Observa/ii: 1<."'= --' ;


G1
llf,=G1 r<p'; B=-E1m<p"; M",=-Elm<p"'; M m
dB
= -; lIf r= M . + M
Ol
gura 4.8 (secţiune inelară şi secţiune inelară
crestată); date numerice: r=90 mm; t=8 mm.
. I =.'h li
Ek ill

li
Rezolvare (v. tab. 4.1, cazurile b,2 şi c, 2)
o
Fig. 4.8.
b îl
;1:
4.4.4. RELAŢII DE VERIFICARE 1. Calculează momentul capabil la starea limită de rezistenţă:
- în cazul secţiunii inelare (fig. 4.8, a):
1:
Tensiunile maxime rezultate din răsucirea cu deplanare împiedicată trebuie să M~=2-rrr2tRj;

fie mai mici decît rezistenţele de calcul ale materialului: - în cazul secţiunii inelare cresta te (fig. 4.8, b):

(J'ma"'=
ro ~
I 'w~R' ~,
M" = ~ 1trt2R).
r 3
m

2. Calculează momentele capabile la starea limită de deformaţie:


Ţ:"'" =
M,
-1- . t
r
+ +- .;
M .

m
s~
Rj •
- in cazul secţiunii inelare:
M~=GIr' fJa=G' 21tr 3{ . fJa;
In cazul în care În secţiune sînt
- iu cazul secţiunii inelare crestate:
şi alte eforturi (N, T, M), tensi-
unile date de acestea se însumează M~= Glr fJ a=G' 2 ;trt 3 • fJa
~
l'
cu tensiunile din relaţiile anterioare. 3
3. Efectuează comparaţia:

1\1: 2r;r 2tRr


=3·!-.- =3· ~ =33,75;
4.5. APLICAŢII l1I~ 2 1 8
3 rrrl' R 1

dOi'? - 111~
·~I''-..../.i'---' APLICAŢIA 4.1. Să se determine ---=
G· 2rr"'l· ea =3' -
r"
=3- -
90'
=37':J,7.
I momentul capabil la starea limită M$ 2 t" 8"
I
I f.o/r de rezistenţă şi să se calculeze ro- G· 3T:rt" ea
tirea <p a capătului liber al barei
\o" NUmm!
~--t din figura 4.7, secţiune tubulară, Se observ ă că secţiunea închisă es te mult mai rezistentă şi m ai rigidă decit sec-
ţiunea deschisă.
oţel OLT 45.
Fig. 4.7. ,1

53 <!
52

J
_ 1 Jll~@llîili' -"'" ... • ""'".., - - - - - - - - - - - - - -
1;".'1
APLICATIA 4.3. Să se calculeze caracteristicile sectoriale ale secţiunii din fi-
APLICATIA 4.4. Să se calculeze caracteristicile sectoriale ale secţiunii din
gura 4.9. a. figura 4.10. a.

ZE ,y'(cm)

-i~-
Diagrama .w' Diagrama" S;:: 100 "(cm2)
. 20<350 GJlIOOIIIll15
1 I IfJJp 150

s;:)l.~
12~l200 C!*'6
x' e
C
<::>
\Q
,Xj!' p
.,.~ }
3: 4 150
15
- . 20<35&
I : c
Q. !:I't Iy b. d
.~
a b. c d
Fig, 4.9.
Ba 56.~
Rezolvare (v, schema 4.4)
-~.

fi
J;j
~I
(,,1
i~
~j
kl
-Deoarece secţiunea are două axe de simetrie, centrul de răsucire C şi punctul
sectorial de zero principal B coincid cu centrul de greutate G (la intersecţia axelor
de simetrie, ca în figura 4.\:1, b).
1. Trasează diagrama coordonatelor
sectoriale Ci> in raport cu raza vectoare
de origine CB, C fiind polul sectoare-
lor (p unctul fix):
1. Raza vectoare de origine coincide
cu axa oy; se calculează coordonatele:
cul=-61'17,5=-1067,5 cm 2
;
e.
f r.
Fig. 4.10.
9 h :

r~
I~ cuz=+61'17,5=+1067,5 cm",
I.~~ Rezolvare (v. schema 4.4)
Ci>r= r- ds, Se obţine diagrama din figura 4.9, c
(punctele de pe inima secţiunii au co- a. Calculul poziţiei centrului de r ăsucire, C
ordonate sectoriale egale cu zero).
2. Calculează momentul static sec- 2. Calculul se face pornind de la ex- Deoarece secţiunea are o axă de simetrie, centrul de răsucire se va afla pe această
torial S~: tremităţile tăI pilor secţiunii, unde ten- axă, deci va trebui calculată numai abscisa x~.
ill siunea tangenţială este nulă; rezultă
'It ~= eA= cu·t· ds. parabolele din figura 4.9, d; valoarea 1. Calculează momentul de inerţie 1.
ilr A
u;
o maximă S~= se obţine in punctele Iz, faţă de axa principală centrală Gx
'~
ii, (care este şi axa de simetrie). 1· 30'
de coordonată sectorială nulă: Ix = - - +2'1,5'10'15 2=9000 cm",
12

l
17.5 17.5

~ma.~= ~ cut ds=t~ cuds= 2. Alege un pol oarecare P şi tra- 2. Se alege polul P ca în figura
o o sează sistemul de axe x'Py', paralele 4.10, b.
cu xGy.
îl =2, ~'1 067,5'17,5=18681,25 cm",
ri 2 3. Trasează diagrama coordonatelor 3. Rezultă diagramele din figura
sectoriale CUp şi diagrama ordona- 4.10, c, d:
3. Calculează momentul de inerţie 3. Pe porţiunile pe care grosimea t telor y.
J:ti sectorial: este constantă, diagrama cu se inte-
/cuP,I=/cup,I=1O'15=150 cm".
r;r grează prin ea însăşi folosind regula
1",= Ci>Z'dA=~cu'Ci>'dA= Vereşceaghin şi se însumează: 4. Calculează abscisa centrului de 4. Se integrează prin regula Vereş­
:răsucire:
.j .[! A A
1., =4·2· ~'1 067,5 '17,5' ~, ceaghin cele două diagrame şi rezultă:
= w·cu·t·ds 2 3
~ ,",p·y.dA ~ Wp' Y .t . ds 1
11 067,5=53,18'10· cm". 2· - . 150 ·10 ·15· 15

abseroatie: valorile cu şi J ro se pot calcula şi direct, foi osind relaţiile din ta-
<=-=----A

Iz
a

I.
x~=-----
2
9000
belul 4.2.
= -3,75 cm= -37,5 mrn,
54
55

~''''-;'§ ~~.-'~M~~~~~rR L!iJ!Zi."_ u ..... " _


_ _ _ _=~19~!:2.wz 4

b. Calculul pozitiei punctului sectorial de zero principal. B Valoarea ~ m.z se realizează în punctul în care coordonata sectorială w se
anulează. '"
Deoarece secţiunea are o axă de simetrie. poziţia acestui punct se află la inter-
secţia axei de simetrie cu' linia mediană a secţiunii; pentru exemplificare, se face e. Calculul momentului de inerţie sectorial, 1.,
totuşi calculul poziţiei punctului B.
1. Polul B o se alege ca în figura 1., = ~ w 2dA= ~ w·w·t·ds.
1. Alege un pol oarecare Ba pe linia A. s
mediană.
4.10, e.
2. Trasează diagrama coordonatelor 2. Rezultă diagrama din figura Se observă că pe porţiunile de grosime constantă integrala se poate efectua prin
sectoriale Wo considerînd că raza vec- 4.10. e: regula Vereşceaghin (se integrează diagrama w prin ea însăşi şi se înm ulţeşte cu
toare de origine este CB o• W01=O; w02=+10'15=+150 cm "; grosimea t corespunzătoare):
1 2 1 2
(,)03=+30'3,75=+112.5 cm 2 ; 1., =2 - '93.75'6,25, - '93,75'1,5+ - '56,25,3,75, -56,25'1,5+
( 2 3 2 3
w04=+112.5-10·15= -37,5 crn",
3. Integrala reprezintă, pe porţi u-
+ -1 . 56.25'15· -2 . 56,25'1,0 ) =98438 cm".
3. Calculează coordonata sectorială 2 3
a punctului sectorial de :zero principal: nile de secţiune cu grosime constantă,
produsul dintre aria diagram ei Wo şi Observaţie. Valorile x~, co, 1., se pot obţine şi direct folosind relaţiile din tabe-
,:j
~ "'. -t- ds
~ ",odA
WB=-·_4__-
A
. A
grosimea t corespunzătoare:

WB= -1 ( -1 '150'10'1,5+ -1 '112,5'


lul 4.2. cazul 5.
APLICAŢIA 4.5. Să se verifice la starea limită de rezistenţă grinda În consolă
din figura 4.11, a; grinda are secţiunea din figura 4.11, b, oţel Ol 37 şi este
iiIii
"1
60 2 2
solicitată de o forţă P=5 kN aplicată ex centric in capătul liber al consolei. ll!l
'30'1+~ '112,5'10'1,5 -~. 1:1
2 2 i!
Rezolvare
'37,5'10'1,5)=+56,25 cm". 1. Calculează caracteristicile geome- 1. :f~i
trice ale secţiunii: 3
2 ~ n:!
Se o hserv ă că punctul cel mai apropiat de C care are coordonata sectorială egală
- momentul de inerţie r.; 0,8.20
1, , = - - + ,1,10'10,5-=
12
eu +56,25 se află la intersecţia axei de simetrie cu linia mediană (fig. 4.10, n.' =2 738.3 cm";
c. Trasarea diagramei de coordonate sectoriale w - poziţia centrului de răsucire C; - C se af! ă la in tersectia axelor ele
simetrie (fig. 4.11, c); •
In raport Cll raza sectoare de origine CB, rezultă diagrama din figura 4.10, g, - poziţia punctului sectorial de zero - B se află la intersecţia axelor ele
'1:
ÎI! care: principal B; sim etrie (fig. 4.11, c); Ji
w1=-3,75'15=-56.25 cm"; - diagrama coordonatelor secto- - rezultă diagrama din figura 4.11, c;
2 riale w; coordonata sectorială maximă are ;\!
W2= -56,25+10'15=+93,75 cm ;

wa=-w1=+56,25 cm 2;
valoarea:
li
W4= -W2= -93,75 crn 2 •
w m.,,= -10 ' 21
2
- =52,5 crn-;
2
9
II
- momentul de inerţie sectorial 1.,: - prin integrarea diagramei w re- i
d. Calculnl momentului static sectorial al unei părţi din ser ti une, S~ zultă:
!
S~= ~w'dA= ~w·t·ds.
100 = ~ w 2 dA = ~ W' W' t· ds t; =4' -!:.. '52,5'5~ ·52,5,1= ):

A 3
2 3
A s
=18375 cm";
Considerind originea arcelor în punctul 2, rezultă diagrama S~ din figura 4.10, h, - diagrama momentelor statice sec- - prin integrarea diagramei UJ re- :1
Momentul static sectnrial maxim are valoarea: toriale S~: zultă diagrama din figura 4.11, d; mo-

s:
Q)mtU!l
=+~'9375'625'15=43945
2 ' J ,
crn" , ,

S~= ~ wdA= ~ w·t·ds


. mentul sectorial maxim are v alo are a:

Sm= = ~. 52,5' 5·1 =131,25 cm";


i
I
I

2
adică aria triunghiului m2n (fig. 4.10. g) înmulţită cu grosimea t=I,5 cm.
00
.4 o

57
56
- diagrama momentelor statice S,,: - rezultă diagram a din figura 4.11, e
şi valorile maxime:
s
la mij locul tălpilor,
~'c
.w'(cm l ) nS~'(cm') J
,;;; (cm ) S,,= Y'dA=~Y'I'ds;

1~
V=SkN A o S,,=1'5'10,5=52,5 crn";

l~'W ~
la mijlocul inimii,
_
.
_2
""O
_ L
'"
_
OI. "
_ 1'sz»
!!. S,,=1'10'10,5+0,8 ·10·5=145 cm",
()x200 52.5 52.5
. 10xlDO 525 - momentul de inerţie la răsucire 1;
a 1
ţ, a b fy c d e «"
I r = - I:.bjli . I r = -(20'0.83+2'10'1 3)=10,08 cm";
3 3

1
~96 2. Calc ule ază coeficientul: 2.
(j)kN 5.0 JoS,
" 5,0
~(,r-b'[x @ !c:;YT~J.JO k=VGE':~'
k= "1 IM1 '10' '10,08 ·10'_
V 2,1 ·10' '18,375 '10'
F. =0,145'10- 3 mm .1.
9. N/mm
2
~. 3. Trasează diagramele de eforturi 3. Folosind relaţiile din tabelul 4.3,
în lungul consolei: rezultă:
@kNm - diagrama de forţă tăietoare T; T=P;

I ;;m
40.2 - diagrama de moment încovoie-
1a.0~ uH=-''J
M
tor Jf; M=2P-P'z;

L
t,
- diagrama momentului de răsucire
simplă M,; Ms=P'e' ( 1 -ch- - .
chkl
k"') '
2

j - diagrama bimomentului B;
B= pe(_ Shk"');
le ch kl
'./jjJkNm
_-- '= ~Y;<S=992 - diagrama momentului de tnco- M ..=P·e· ----,
ch kz'

1
voiere-răsucire M ... ch kl
~W(;s=7;·t ©-. . '(;'Js=798 4. Calculează valorile maxime ale 4. Rezultă valorile maxime:
k: eforturilor - în încastrare,
N/mm 2 '
T=5 kN; M.=O;
l. mI
1\1=5'2=10 kNm;
B=5'D,2 .th(1,45'2)=O,68Gk~m?;

~
@kNm z
o;u; =SL· w
'9" ~lb, 1,45
M ..=1I1 r = 5 · O,2 = 1.0 kNm;
- în capătul liber:
D,fj8â~
lu; r1f.I
.'1!> I. T=5 kN: M=O;
n. N(mm1 '-
M s=lI1r = 5 ' 0 ,2 = 1,0 I,Nm;
o. P B=O; 111.. =0.
4u=7. 2
riSJ k Nm 5.

IT
; 5. Verifică tensiunile maxime în sec-
!'1w'S~ ţi lI!J
ea el in Incastrare:
1.~ : 4,;= c- I w - In punctul a (fig. 4.11, p): - în punctul a:
~
., r. - N/mm 2
i
: aM= -
M
'y~R;
Ci
M
=
10 ·10'
2738,3 '10'
.110 =40,2 N/mm 2;
.s. t. J.
0.686 ·10' . 52,5'10 2 =
Fig. 4.11. Ci., = 18375 '10'
a.,= ~ 'w~R'
J.. ' =195,9 Njrnm";
59

ei
O"=crM+cr.,~l,l R; 0"=40,2+195,9=236,1 Njrnrn";
R=220 N/mm 2 ;
- în punctul b: - în punctul b:
T·S, . 3
_ 5 .10 '52,5 ·10' -O 96 N/ 2.
'"
--o
't'xT= s-t, 't""'T- 10.2738,3.10' - , mm ,

M., ·S.. ; -r.. = 1,0' 10' . 131.25 . 10' =7,2 N/mm 2.


't".,- t ,1., 10 ·18 375 ·10' '

't"='t""'T+'t".. ~Rf· 't"=0,96+7,2=8,16 N/mm 2 ; CAPITOLUL 5


R f=130 N/mm 2 •
BARE SOLICITATE LA COMPRESIUNE
6. Verifică tensiunile tangenţiale în 6.
capătul liber al consolei:
-în punctul II (fig. 4.11,p): - în punctul b:
5.1. GENERALITĂŢI
10·10'
_M. '1; 't"",,= ' '10=99,2 N/mm 2 ;
't"X8 - L, 10.08' 10'
In construcţii metalice se întîlnesc frecvent bare solicitate la oompresiuue: unele
't"zT=9,6 N/mm 2 ;
T' S• . diagonale ale grinzilor cu zăbrele, tălpile superioare ale grinzilor cu zăbrele simplu
TXT-
-
s-:r; ,
-~

't"=99,2+9,6=108,8 Njmm '; rezemate, stîlpi, barele contravîntuirilor etc.


R f=130 Njmm"; Valorile ridicate ale caracteristicilor mecanice ale otelurilor permit realizarea
T='t"Z8+'t""'T~Rf;
unor bare care prezintă dimensiuni relativ mici ale secţiunii transversale în raport
- în punctul c: - în punctul c:
cu lungimea; din această cauză capacitatea portantă a barelor din oţel este deter-
1,0·10' ?
minată de fenomenul de pierdere a stabilităţii.
't'ys= r;
M • . t:
J
't".,=
10,08 ·10'
'8=79,8 Njmrn";

-
't"yT- s-t; -.
T· S•• 't"YT=
5.10 3.145'103
8 . 2 738,3 . 10'
=3,3 N/mm~;
?

5.2. TIPURI DE SECŢIUNI


't"='t"y,+'t".T~ n; 't"=79,8+3,3=83,1 Njrnm",
Secţiunile barelor cu efort axial de compresiune au diferite alcătuiri În funcţie
de valoarea solicitării şi tipul elementului de construcţie din care fac parte. In
schema 5.1 şi figura 5.1 sînt clasificate şi exemplificate secţiuni ale b arelor cam
primate.
s ~ h e IU a 5.1

Tipuri de secţiuni ale barelor solicitate


la compresiune (fig. 5.1)

~
~ ~

secţiuni unitare secţiuni compuse din


(fig. 5.1. a, b, c, Ii) elemente:

~ ~

alipite (fig. 5.1, e,


t, g. h, t, i, k, 1, m) Iff~:In5.~~~~.a~~ I I
r, s)
mult depărtate
(fig. 5.1, t, u, u)
'----------------'

61
.'
I \
• 4"I-t 1>~ ,Ţ 1 $ , : . '
1 •
I It
Aceşti parametri se reflectă în
valorile ep obţinute pentru trei
curbe fundamentale de flam baj
A, B, C (fig. 5.2). Astfel,
'f'
1.00 r I

Q. O. c. d. e. t. 9. b,
O,BOOI I\..",,"'\. ,
(!)= CTer

m
. Re'
0.600 1 I "0.l-v

, r -ţ-!Ţi
, - f în care: aer, determinat pe cale

. 6+J ffi]
teoretico-experimentaIă, reflectă ~
,1Ir t "lJk=
t ~
parametrii enumeraţi mai sus,
004001' I I j

I iar Re. este limita de curgere a


o ţeluluî.
Q200, I I I~ ~
i, j. . i. m. 1(1, U. p.
In anexa 3, tabelele 3.38 ...
3.41 sînt da te valorile coeficien- d I
50
--- I I I A
1 E-'-.-- T!
---+--- ţilor ep. 100 150

+13fiJ±-tI
! --}--
: I 1
Expresia analitică condensată Fig. 5.2.
a coeficienţilor de flambaj, care a fost preluată şi
nută prin modelare matematică. este următoarea: de STAS 10108/0-78, obţi-
--t--
1
r.
I
s i.
-T--
u.
---t---
v, 1
ep= •
Fig. 5.1.
(a+ b~")+";(a+bi')"-cl'
unde:

5,3. FENOMENUL DE PIERDERE A STABILITĂŢII - Î.


A= - ;
AH
,4.
A= - :
t
1/
'}'E=7C
VE _;
R.
Studiul stabilităţii barei comprimate - fenomen foarte complex - a evoluat lf reprezintă lungimea 'de flambaj a barei;
în decursul timpului în sensul cuprinderii în calcule a unui număr cît mai mare de pa-
rametri de care depinde în mod real capacitatea portantă a barei; SI'AS 10108/0-78 raza de inerţie a secţiunii;
E modulul de elasticitate al oţelului;
ţine seama de progresele realizate în acest domeniu. Astfel, printre altele. sînt
luate în considerare formele prin care îşi pierde stabilitatea o bară supusă la corn- Re limita de curgere a oţelului;
presiune axială: flambai prin încovoiere, prin încovoiere-răsucireşi prin răsucire. a, b, c au valorile din tabelul 5.1.
Un alt element nou, introdus în standard, se referă la valorile coeficientilor cp
pentru barele comprimate axial. Aspectele teoretice ale flamhajului barelor corn-
p rim ate axial, tratate pentru bare ideale, sînt rezolvate de foarte mnltă vreme. Tabelul 5.1
în cazurile întîlnite în practică interesează flambajul barelor reale, aşa cum sînt
În construcţii, cu imperfecţiuni inevitabile de dimensiuni, de structură, de cen-
trare a forţelor, de liniaritate şi altele. In metoda rezistenţelor admisibile acest.e
~I A
I B
I c
a 0,5
inconveniente produse de neconcordanţa între bara reală şi cea teoretică perfectă 0,5
erau corectate prin folosirea unor coeficienţi de siguranţă variabili, reflectaţi în -- 0.5

b 0,514
coeficientul <;'. 0,554 0,532
Valorile coeficienţilor cp din STAS 10108/0-78 au la bază rezultatele cercetărilor
teoretice şi experimentale efectuate de Convenţia Europeană pentru Construcţii c 0.795 0,738 0,377
metalice pe un num ăr foarte mare de bare reale. Urmare a acestor studii şi cer-
cetări au fost stabilite prin prelucrare statistică rezistenţele critice de flambaj în
funcţie de următorii parametri:
- limita de curgere Re;
- forma sectiunii; 5.4. LUNGIMI DE FLAMBAJ
- influenţa' tensi unilor interne generate de tehuologia de fabricare a harei
(laminare, sudare); l.ungimile de flambaj ale barelor cu legături perfecte la capete, efort axial con-
- modul de producere a fenomenului de flambaj şi altele. stant şi secţiune constantă sînt indicate in figura 5.3.
62
63

il
A -
r Lungimile de f1ambaj ale bare- aria sectiunii brute a barei;
l + ~ l~ lor reale sînt indicate în anexa 3,
tabelele 3.11 ... 3.21.
R rezistenţa de calcul a oţelului.
-
Dacă efortul axial N este variabil în lungul barei, se admite să se folosească
aceeaşi relaţie cu următoarele observaţii:
-lungimea de flambaj se corectează ea în anexa 3, tabelul 3.11;
- efortul axial N se ia cu valoarea maximă.
5.5. VERI FICARE Verificarea barelor cu secţiune compusă din elemente puţin depărtate solidari-
zate cu plăcute se face cu aceeaşi relaţie dacă sint îndeplinite condiţiile:
- elementele secţiunii se solidarizează cu p lăcute la distanţa II ~40 il; il este
Teoretic, barele corn prim ate raza de inerţie a unui singur element în raport cu axa proprie 1 -1 paralelă cu
Îşi
pot pierde stabilitatea, în planul plăcuţei (fig. 5.1:\, c);
funcţie de tipul secţiunii, În ur-
\
, , mătoarele moduri:
- pe lungimea barei sînt cel puţin două p l ăcute de solidarizare.
\
\ - prin lncov oiere, in cazul Succesiunea operaţiilor necesare verificării unei bare cu secţiune plină, care îşi
secţiunilor al căror centru de
pierde stahilitatea prin încovoiere este indicată În schema 5.2.
Fig. 5.3. greutate G coincide cu centrul S c h e ro a 5.2
de răsucire C;
- prin încovoiere-răsucire, in cazul secţiunilor al căror centru de greutate nu Verificarea barelor cu secţiune plină sau compusă din ele mente
coincide cu centrul de răsucire (secţiuni T, U, 1 nesimetric). puţin depărtate care îşi pierd stabilitatea prin încovoiere
în tabelul 5.2 sînt exemplificate modurile de pierdere a stabilităţii in funcţie
de tipul secţiunii şi planul În care este posibilă pierderea stabilităţii. .l.
TabellIl 5.2 1. Elemente cunoscute:
efortul axial de calcul N
gIndul de pierdere a. stabilităţii în planul - marca oţelului folosit R (anexa 3, tab. 3.5)
Tipul secţiunii
- secţiunea barei;
- lungimea barei;
x-x y-y legătnr-lla barei la capete

.l.
'::1

~~_x
2. Calculează aria secţiunii brute a barei A

încovoiere încovoiere .l.


3. Calculează razele de inerţie i., i u' faţă de a.."ele princlpa le cen-
trale ale secţiunii

.l.

'Ţ'
4. Calculează Iungimile de flambaj ale barei lr%' Iru
Incovorere-răsuctre tncovoiere .l.
!J 5. Calculează coeâctenţtl de zvelteţe: (anexa 3, tab. 3.22)
t., lJJI
x, = ~ ~ Au; i., = ~ ~ Aa
t: lV

~5.1. VERIFICAREA BARElOR CU SEqlUNE PLINĂ SAU COMPUSA J.


DIN ELEMENTE PUŢIN DEPARTATE, CARE îŞI PIERD STABIlITATEA
PRIN INCOVOIERE 6. Stabileşte coeficienţi! de f1ambaj in funcţie de curba de Incadrare
a secţiunii (anexa 3, tab. 3.38), coeficientul de zveltete şi marca
Verif'icarea se face cu relatia: oţelului (anexa 3, tab. 3.39 ... 3.41):
N curba ...
,,:;,R, A:r; ~ep%
'PA oţel .
in care: curba .
N este efortul axial de calcul;
'f coeficientul minim de fIambaj al barei care se ia din anexa 3, tabelele "v~l.~epv
3.39 ... 3.41 conform indicaţiilor din tabelul 3.38; ~

64 :5 - ConstrucţJJ metalice
65
S c bem a 5.2 (continuare) Valorile coeficicnţilor /.1- şi fLo (în cazurile curente, în practică /.1- = /.I-o) se iau:
! - 1,00 în cazul legăturilor articulate la capete, răsturnarea barci fiind împie-
~~
dicată, deplanarea secţiunii fii ud liberă; .
7. Stabileşte coeficientul minim de flarnbaj:
- 0,50 cînd bara este încastrată la ambele capete pentru Încovoiere şi depla-
ep=mln('P%: '1'.) nare a la răsucire este împiedicată:
.j. - 0,70 cînd bara este încastrată la un capăt şi articulată la altul pentru
încovoiere, respectiv deplanarea este împiedicată la un capăt şi liberă
8. Verifică îndeplinirea condiţiei de stabilitate: la altul;
N - pentru legături intermediare se pot lua valori pentru f1. şi fLo între 0,50 şi 1,0.
---,;;;R
-, 'P' A Pentru secţiunea din figura 5.4. b neglijînd [m şi considerînd /.1-= ;.to=l, l,,=l,
rezultă:
!
2I
9. Verifică stabilitatea locală (v. pct. 5.5.4) c2 = O,039/ r •
1 '

V 2c'
'~2= "\/C
2
+I'[1 + "\/V1 -
'
2
(C.c;.~:)2
4 " ]

5.5.2. VERIFICAREA BARELOR CU SECŢIUNE PLINA CARE IŞI PIERD
STABILITATEA PRIN INCOVOIERE·RASUCIRE S c h ema 5.3

Verificarea se face cu aceeaşi relaţie ca la barele care îşi pierd stabilitatea prin
incovoiere (NI epA ~ R) cu următoarele particularităţi faţă de schema 5.2: Yerificarea barelor cu secţiune plină care işi pierd stabilitatea prin
Incovolere-răsucîre
- operaţia 5: se calculează în afară de A", şi Ay şi o valoare corectată ~.y'r a coefi-
cientului de zveltete pentru pierderea stabilităţii prin încovoiere-răsucire în planul
perpendicular pe planul de simetrie (vezi cazul 2 din tabelul 5.2);
- operaţia 6: se stabileşte, în afară de epa:' epv şi un coeficient epytr în funcţie 1. Elemente cunoscute:
de "-vtr pe curba de flambaj B; efortul axial de calcul N;
- operaţia 7: ep=min (ep.; epv; epv'r)' - marca oţelului folosit R;
Succesiunea operaţiilor necesare verificării unei bare cu secţiunea plină care îşi - secţiunea barel:
- lungimea barei 1;
pierde stabilitatea prin tncovoiere-răsucire este indicată în schema 5.3; notaţiile legăturile barei la capete şi cele intermediare
sint cele din figura 5.4.
In schema 5.3: .j.

Y. reprezintă poziţia centrului de răsucire în raport cu centrul de greutate


2. Calculează caracteristicile secţiunii A, poziţia centrului de greu-
(v. anexa 3, tab. 3.42); tate Yg • poziţia centrului de răsuclre Yc. 1... 1 11, L: I m
1,., Iv momentele de inerţie ale secţiunii în raport cu axa x-x, res-
pectiv y- u:
t, moment de inerţie Ia răsucire;
1., moment de inerţie seetorial 3. Calculează razele de inertie:

.
~
~. !: ~T(:Y
(v, anexa 3, tab. 3.42);
10 distanţa între punctele în I%=Y ~%
care este împiedicată con-
'" . G _ -'x x . G -)f
~
structiv răsuci rea barei În ju-
rul axei longitudînale; ;'=Y
!J f.l coeficient care multiplică lun-
gimea barei în funcţie de i
P
= -iY1 j2a: + {2
y
y gradul de încastrare la capete;
Q b. /.I-o coeficient care tine seama de
gradul de împiedicate a de-
ic=V i~ + y;
Fig. 5.4. planării secţiunii bard. -1-

66 5"
67
Sche fi a 5.3 (continuare) 5.5.3. VERIFICARElA BARELOR CU SECŢIUNE COMPUSĂ DIN ELEMENTE
MULT DEPARTATE SOLIDARIZATE CU PLĂCUŢE SAU ZABRELUŢE

~
Verificarea se face cu aceeaşi relaţie ca la barele cu secţiune plină care îşi pierd
.
4. Calculează coeficientul: stabilitatea prin încovoiere (N/<pA';:; R) cn următoarele particularităţi faţă de
c'-= I w(fll)'/(flo lo)'+O.039(fll)'I,
schema 5.2:
Iv
- operaţia 5: se calculează valori corectate ale coeficienţilor de supleţe în ra-
port cu axele care nu taie materialul secţiunii (fig. 5.5); expresiile acestor coefi-
}
cienţi sînt date în tabelul 5.3 pentru elemente solidariz ate cu plăcuţe şi în tabe-
lul 5.4 pentru elemente solidarizate cu zăhreluţe;
5. Calculează coeficienţii de zvelteţe: - pentru ca ramurile să nu flambeze (pe distanţa între două noduri) înaintea
It, fl.l
halei în ansamblu, coeficientul de flambaj al ramurii '1'1 trebuie să fie mai mare
Az = -.- = -.- ~ A. (anexa 3, tab. 3.22) decît coeficientul de Ilam bai al h arei q:>:
l;(; lx
Tabelul 5.3

ltv _ J:.l ~A.


A7I =t; - i Secţiunea Expresiile coeficienţilor de zvelteţe
ll
, 2

V +O.093(fl'/fl~-I)Y:l
y,=
V c"+ i: [
- - 1+
2c'
1-
4c'-[i'
p •
(c'+i c)' \ ~
(\
'--
] Secţiuni

-aL ,
-rIT I-dr
compuse din

' -i
două elemente (fig. 5.5, a, c) solidarizate cu

A~= -:-
ltz
lz
plăcute

V
'-----
AYlr=Ys "AJI
1
~ <,
1
,
1
1
1
! 1
1
1
I t::>
Av" =
2
Ay+A 1
2 ,,' (
-
12
c11 ) 1. ,1,
1+ - - ; cind - - ;;>5 se poate lua:
1,1. l,'c
,:
1
I "l-
Stabileşte coeficienţii
6.
curba ...
de flambaj:
I
I
1
1 :
,-
1 -
VI
Av" = li A~+Ai
A:;-
oţel ...
.,. cp::;- I
,
I

I-+--j-, -
I 1
1
1",,1
unde:
It. 1,
A.= --=- ; A,= --;-
I,
A.
curba ...

oţel ...
~ 'I'v 4l j -4JL It reprezintă
Iv

momentul de inerţie al unei ramuri In raport cu


axa proprie 1- 1;

W
i, - raza de inerţie a unei ramuri in raport cu axa proprie 1-1;
curba B ... X . X I. - momentul de inerţie al secţiunii' unei plăcuţe:
AJI~r
oţel ...
... CP ytr -1' . Ib'
I =-
c e 12
1 Y C, II - ca în figură

7. Stabileşte coeficientul minim de flambaj:


'I'=min ('1'.; '1',; 'I'v")
t Secţiuni compuse din patru elemente (fig. 5.5,~a. d) solidarizate cu plăcu ţe

~
A,,= y'A'+Aî+~
1 IY
L~~f~
8. Verifică Indeplinirea condiţiei de stabilitate: unde:
A=max(Az ; 'Ay);

1ţJi-'
N
--~R 1[7;; . i.,
'l'A
,,. . ,, Az = ----:-'
'z
Av= ----:-
Iv
l c
1, 11
9. Verifică stabilitatea locală (v. pct. 5.5.4) Y A,= --=-; A,= ~
" "
68 69
Tnbelul 5.4
- este necesară verificarea elementelor de solidarizare la acţiunea fortei tăietoare:
" T=O,(l12 AR,
unde: A reprezintă aria secţiuni1 barei, iar R - rezistenţa tie calcul a oţelului.
Sistemul de solidarizal'e

Secţiuni
I
compuse din două
Expresitle coerterentuor de avettetc

elemente (fig. 5.5. b, c) soltdartzate cu zăbrele


b:

I,~
A~= -.-
,~ a, I~ l!
~1f'-+9\l~
+ Am.
~]
+1t'A ( cos a. ) I . ./
A'''=Y A'
Y AII
1
sin a:cos 2cx sin oc 4-.-l-..-+p
cind A .. =~4. cos a. şi notiud n=1t' ( ,
SIn
1 •
a. cos- a:
+_,1).
« sm
i~~y_~!
rezultă:

+rr'~( +_1_)=Y.,: +n~

~~
Avtr=Y A' 1

unde: A. = - .- ;

A
A.
reprezintă
-
Y
If v

'v
Ati sin a Cossa sin IX

aria secţiunii barei;


Y A

aria secţiunii normale a diagonalelor din panou;


a

·t
.----t-th
i"'.+
C

. t--
Fig. 5.5.

A .. - aria secţiunii montanţilor dintr-un plan orizontal


I---L--I
Succesiunea operaţiilor necesare verificării barelor cu secţiunea compusă din ele-
mente mult depărtate solidarizate cu plăcuţesauzăbreluţe este indicată în schema 5,4.

~]
Se h e ro a 5.4
t..,z=--
t.,
iz Verificarea barelor cu secţiune compusă din elemente mult depăr­
tate solidarizate cu plăcute (fig. 5.5. a. c)

AlIt,.= Y' . ).
11
+;t""--
A
A.
1
sin a: cos? a:
-
Y' A
1I
+n--
A
A. 1. Elemente cunoscute:
.J.

~3
efortul uleial de calcul N
unde:
marca oţelului folosit R
secţiunea barei
1" lungimea barei 1
"y= - . -
'v legăturile barei la capete

A reprezintă aria secţiunii barei; ~

2. Calculează caracteristicile secţiunii:

~
A. - aria secţiunii normale a diagonalelor din panou;
A; 1.; 1,; t,
7t" .J.
n= 3. Calculează razele de inerţie;
~
sin ce cos" a

i·=V :. ; i.=y ~
~.
Secţiun i compuse din patru elemente (fig. 5.5, b. d) solidarizate cu zăbrele
i1=y
Solidarizare ca In cele
patru cazurt anterioare

---J~--- At ,.= V A- +
/\2+ n1 -
AdI
A-
fi,-
A .. IJs
.J.
4. Calculează coeftcîenţtt de zvelteţe:

J-t 1 x unde: ),=max(Ăr; Au);


A.= - .- ';;A" (anexa 3, tab, 3.22)
'.
---iY---J
AyIT= •.. ';;"a (tab. 5.3, SA)
jb fi" n, corespund planurilor 1-1, respectiv 2- 2 1.
A,= - .;;40
il
1
ţ

70
71
S c h ema 5.4 (continuare) Tabelul 5.5 (continuare)
Nr.
Tipul secţiunii
0<'. Condiţiile de verificare a stabilită il ocale \~-
5. Stabileşte coeficienţii de flambaj (anexa 3, tab. 3.38 ... 3.41):
curba ...
A~-~ep:&
oţel . b;
-,,;;;; k,
yR'I"
-, -
b 3
,,;;;;40
y210
- +0,4 A
curba . tI o t3 R
)~!Jlr- - <PYlt
unde:
oţel .
N
curba .

"îJ
Al ---~ '1'1
u=A;
oţel ... coeficientul k 1 se extrage din anexa 3, tabelul 3.31;
~
valoarea termenului y:'I' se limitează superior la 1,25;
6. Stabileşte coeficientul minim de tlambaj:
<p=min(epz; 'I'v") 1_ A'P reprezintă
coeficientul minim de flambaj;
reprezintă zvelteţea rnaxtmă a barei;
~ cind cr=R. raportul b31t3 nu va depăşi valoarea 75;
7. Verifică Indeplinirea
'1'1;;' '1'
condiţiei:
cind
a
cr< R.
depăşi 90;
supleţea limită se poate majora cu y:'1' , fără
8. Verifică condiţia de stabilitate:
N
--,,;;;;R
'l'A
- b ,,;;;;20
t
V4 + 3(1 - 13) ' y210
- +0,2 A
R

[]
~
h,. y210
9. Verifică stabilitatea locală (v. pct. 5.5.4) - ,,;;;;20 V4+3(1-13)' - +0,2 A
3 ~ R
unde;
~

10. Verifică elementele de solidarizare (v. pct. 5.5.5).


-
b
13= - - -
·t: h .t3
3 , pentru inimă; 13= - ' - - , pentru tălr-I,
·1
h, . t b.t:
- sint valabile şi In acest caz ultimele p atru observaţii de la
5.5.4. SUPLEŢEA MAXIMA A PEREŢILOR BARELOR COMPRIMATE CENTRIC secţiunea nr. 2

Pentru asigurarea stabilităţii locale a pereţilor barelor comprimate centric,


supleţileacestora trebuie să fie mai mici decît supleţile limită indicate în tabe- 5.5.5. VERIFICAREA PLĂCUŢELOR ŞI ZĂBRELUŢELOR
Iut 5.5.
Tabelul 5.5 Verificarea plăcuţelor cu care se solidarizează elementele m uIt depărtate ale
secţiunilor compuse din elemente mult depărtate este indicată în schema 5.5,
N •. I iar verificarea z ăhreluţelor în schema 5.6.
cr •.
I
Tipul secttunlt
I Condiţiile de verificare a stabilitlţii locale
Se h ema 5.5
Verificarea plăcuţelor de solidarizare (fig. 5.5, a, e)
b~
-";;;;k1
t,
Y- , -Rep • b,
G
-,,;;;;k,
t,
~R'I'
-
a
1. Elemente cunoscute:
~

secţiunea barei;

TI
unde: marca oţelului folosit: R. R,
secţiunea plăcuţei
1 N
- a=-;
A

V-
- coeficienţii k v k'!. se extrag din anexa 3. tabelul 3.31; 2. Calculează forţa tăietoare:
~ Rep
- valoarea termenului -;; se limitează superior la 1,25; T=0,012 AR,

- '1' reprezintă coeficientul minim de flambaj unde A reprezintă aria secţiunii barei

72 7~
g; re_,__3;;. f§ ,::i3!Et~~"~~E'~~~1-~~l!:;~~P~:~.~~::2~~~~~:_-;:-
-; -~ ~'g!: '~:?~'~• • • • • •1

S ch e: m a 5.6 (continWlJ:e) Se h ema 0.6 (continuare)

~
3. Calculează eforturile In plăcuţă:
5. Stabileşte coeficientul de rlambaj:
T·l,
M=-- curba, _ .
4 A • CP
oţel ...
T·l<
Q=~
~

6. Verifică condiţia de stabilitate:

4. Verifică tensiunile In plăeuţă:


D
--~mR
<;lA,
11-1 M
a= W'
1
= t.b' -:;R unde: m=O,75 cind zăbreluta este formată dintr-un singur
cornier prins pe o singură artpă şi m=fl,9 cInd cornterul este cu
6 arip i neegale şi este prins pe aripa lată

Q
"<=1,5 - -:;R j
t- b
unde t şi b sint dimensiunile secţiunii plăcuţet 5.6. DIMENSIONARE

Se h ema 5.6 Dimensionarea unei bare cu efort axial de compresiune are, În general, un carac-
ter iterativ ~i necesită parcurgerea a două etape:
Verificarea zăbreluţelor de solidarizare (fig. 5.5. b, e) - alegerea secţiunii;
- verificarea secţiunii alese.
~
Dimensionarea se incheie atunci cînd sint satisfăcute condiţiile cerute de ven-
Iicare a harei:
1. Elemente cunoscute:
secţiunea barei
N
- - :E; R; Ama:&::E; ha-
marca oţelului folosit R; 'P' A
secţiunea zăbrelu ţel A,
lungimea teoretică a zăbreluţei l In schemele 5.7, 5.8,5.9 sînt prezentate trei metode care pot fi folosite la dimen-
sionarea unei bare comprimate.
-1.
Avantajul metodei din schema 5.7:
2. Calculează forţa tăietoaxe: - prin metoda razelor aproximative de giraţie, alegerea secţiunii se face în
T=O,012 AR. funcţie de trei elemente IA, h, b), ceea ce este important in cazul secţiunilor com-
puse din mai multe laminate sau în cazul lungimilor de flambaj ro uIt diferite.
unde A reprezintă aria secţiunii baret
Dezavantajul metodei:
-1. - metoda necesită aproximarea cu cit mai mare exactitate a zveltetei barei
(punctul 4 din schema 5.7).
3. Calculează efortul axial In zăbreluţă. ca la o grindă cu zăbrele:
T
Avantajul metodei din schema 5.8:
D = - - - • pentru sistemul de zăbrele din figora 5.5, b
2 cos o:
- metoda coeficientului de profil este expeditivă în cazul secţiunilor unitare
şi compuse simple.
-1- Dezavantajul metodei:
- metoda este greoaie in cazul secţiunilor compuse complicate sau eu lungimi
4. Calculează coeficieutul de zvelteţe al zăbreluţei:
de flambaj mult diferite, deoarece elementele componente se aleg doar în func-
1 ţie de An'e'
1.= --:- -:;/.•,
1 Metoda mixlă(schema5.9) Imbină avantajele pe care le oferă metoda razelor aproxi-
unde i reprezintă, pentru zăbreluţe dintr-un singur cornier, mative de giraţie şi metoda coeficientului de profil, aşa încît se poate obţine chiar de
raza de inerţie minimă la prima Încercare, secţiunea care să indeplinească toate condiţiile impuse de ve ri-
Iicare a ei.

75
74
S ch e ID a 5.7 S c h ema 5.8

Metoda razelor aprox.imativ e de glratie Metoda coeficientului de profil, K,

1. Elemente cunoscute:
K=- A'
1

.j.
efortul ax ial de calcul N
lungimea baret l 1. Elementele cunoscute:
legăturile barei
efortul axial de calcul N
I lungimea barei 1
Alegerea secţiunii
.j. legăturile barei

I
2. Propune: Alegerea secţiunii
.j.
tipul secţiunii
_ marca oţelului R (anexa 3, tab. 3.5)
2. Propune:
tipul secţfunii
marca oţelului R (anexa 3, tab. 3.5)
3. Calculează lungimiIe de flambaj ale barei:
.j.
IJ~J i.;
3. Calculează lungimiIe de flambaj ale barei: lf., lfy

.j.
4. Aprecia2l\ coeficienţii de 2velte~ ai baret:
Ao~ A,. (anexa 3, tab. 3.22) 4. Extrage, din anexa 2, tabelul 2.20 coetrctenţn de profil K o, K v
Al'~AO

5. In funcţie de coeficientul de 2velteţe maxim. maJ: (Ao; A.), sta' 5. Calculează coeficienţii:
bileşte coeficientul de flambaj <p (anexa 3, tab. 3.38 ... 3.41)
.j.
~o=VKo'7:'R
6. Calculează aria necesară a secţiunii barei:
N
Anle=--
<pR
~y=v'K;lf;R
Ţ .j.

7. Extrage dln anexa 2, tabelul 2.20 coeticlenţH razelor de gira- 6. Stabileşte, din anexa 3, tabelele 3.38 ... 3.41, coeficientul minim
ţie: ([;il;' ocJl de flambaj in nmcţie de ~ .. ~.
.j.
.j.
8. Calculează !nă1ţimea şi lăţimea secţiunii barei:
~;
h Jl,, = l1S'°A",; bll ee =
.»: 'A1/
7. Calculează aria necesară:
IX
V N
A 1lt'c= ep'R
.j.

9. Propune o secţiune cu:


Aef~An,c 8. Propune [) secţiune cu:
hef~ hll e t: Atf~AJl'ee
bel~ bilet:
li"'
I
I Verificarea secţiunii
Verificarea secţiunii .j.
.j.
Se folosesc, In funcţie de tipul secţiunii, schemele de verificare de
Se folosesc, in funcţie de tipul secţiunii, schemele de verificare de la la pct. 5,5.
pct. 5.5.

77
76 i
"tIi;
"CC ] <,,;;;;;,",&4.';;',,& iitiSi!iF 8 ··'2!ti~:i','t<:".~ ~t!;"r";~

Schema 5.9 5.7. CONDIT" CONSTRUCTIVE


Metoda mixtă

....of""
Pentru a lucra unitar, elementele secţiunilor compuse se solidarizează între
ele; În schema 5.10 şi figura 5.6 sînt indicate posibilităţi de solidarizare a elemen-
1. Elemente cunoscute: telor secţiunilor compuse.
efortul axlal de calcul N Distanţa [1 între punctele de solidarizare este de maximum 40 il> unde il este
lungimea barei I r az a de inerţie minimă a unui element al secţiuuii. In cazul unor bare alcătuite
din profile laminate (fig. 5.6, c, d, e), il este raza de inerţie a unui singur element
legăturile barei

I in raport cu axa proprie (1 -1) paralelă cu axa care nu taie materialul secţiunii.
Alegerea sec/lunii
~
S c h ema 5.10
2. propune: Soli dari zarea elementelor secţiunilor
tipul secţiunii comprimate (fig. 5.6)
marca oţelului R (anexa 3. tab. 3.5)
.
I
~

3. Calculează lungimile de flambaj


~

I
la bare cu secţiunea
I
.J.
la bare cu secţiunea/'
J-
secţiunea I
I
formată din elemente la bare cu
formată din elemen-
[/S' llv alipite: formată din elemente
te puţin depărtate: mult depărtate:
-1- _ _.J._ _
.J.
4. Extrage din anexa 2, tabelul 2.20 coeficienţii de profil K .. l{.

I S~durăII ~itUri,
I I
~ ~
~ .j.
şi coeficienţii razelor de giraţie "'.. "',

' ' "' II'" '''~11 zăbreluţe


cu cu cu plăcute
-1- (fig. 5,6,a) şuruburi sudate nituite cu
5. Calculează coeficienţii:
(fig. 5.6,/) eu 5.6,c)
(fig. I.. (fig. 5.6,d) (fig. 5.6, e)

.
~.= .T«
.J.
I I II
~

VK"~~'R
2

sudate r nituite sudate II nitulte

e
SJ/=
,jK
V 1/ !Y
2
'1 'R

--1
~' ..1, '~
~d:-:,~-~ NI ~ i
~

6. Din anexa 3, tabelele 3.38 ... 3.41, stabileşte coeficientul de


'" ,
flambaj 'P şi coeficientul de zvelteţe Â, in funcţie de max (~.; ~,)
q'-+-'+-'+-+-' 3L
~
1. 1 le-II I,l.e-ll 1 ~J -!LJ1lL --II ele Iei t t
7. Calculează elementele necesare alegerii secţiunii [e-{)(,JOI -l i ct, ~ t<t,
N a b
Au e = - -
'P' R -;tsommib ) f
11",,= --,
t.;
0':;1:"."
I .5..
.8mm

bJtH = La:
(%1/ • A

-1-
8. Propune o secţiune astfel incit:
AtJ:=:::Anre
h~/';::j

Verificarea
hnr c
hftf~ b ne c
I
secţiunii L7fY-.
.~
: ~~/NH1
_H~l
'ii

~I:
-1-

Se folosesc. In funcţie de tipul secţiunii, schemele de verificare a


de la pct. 5.5 e.

l~
Fig. 5.6.

78 79

,,
~!l r?EfEIMfiIrJZC&~~.·,;<l:<tJ~-,,~~!~~,~:·~:_ ;A,~ "_- - .
;;;.;t\", ,:_~,-_, ._~_~_ '~:_

5.8. CRITERII DE ALCĂTUIRE ECONOMICĂ

~
Schema 5.11
y

Alcătuirea economică
a secţiunii unei bare comprimate pre-
_~5
supune analiza mai multor aspecte:
- tipul secţiunii folosite; //
- geometria secţiunii;
- marca oţelului.
I "
, /1
I

1.. b .1, ~ Tipul secţiunii. Aşa cum s-a arătat la punctul 5.3, secţiunile
Fig. 5.7. harelor folosite în construcţii metalice pot fi încadrate. în func-
ţie de tipul lor. în trei curbe de flambaj A. B. C, cărora le
corespund valori diferite ale coeficienţ.ilor de flambaj; în consecinţă este indicat CIteste din fisier carac!erlsftcile
să fie alese acele tipuri de secţiuni pentru care se obţin coeficienţii de flambaj . sectiunii, A" il, e
<p mai mari (de preferat sînt sectiunile care se încadrează în curba de Ilam-
baj A).
Geometria secţiunii. Distribu ţia materialului în secţiune. în cazul secţiunilor
compuse din tablă, are o mare influenţă asupra coeficientului de zvelteţe A şi în
consecinţă şi asupra ariei necesare a secţiunii; se exemplifică această influenţă pe o
secţiune 1 simetrică (fig. 5.7), cu posibilitatea de flarnbaj numai în planul inimii. I
~
Se notează:
n =!!!.- (supleţea inimii);
1, DA

(coeficientul de distribuţie al materialului).


[{3= 2A,
2A,+A, Ly=YLlr(e+ ~)2
Se demonstrează că secţiunea rezultă cu aria minimă atunci cînd:
- supleţea inimii are valoarea maximă admisă din condiţiade stabilitate lo-
cală, adică:

.. /210
lI oP ,t .. =40 VR +0,4 A;
OA~ ti.
- coeficientul de distribuţie al materialului are valoarea [:\=0,4.
Influenţa parametrilor 11 şi {3 este cu atît mai mare cu cît coeficientul de zvelteţe 'St a tutesie COEficientul de
A are o valoare mai mare; se poate observa că influenţa supleţii inimii este domi- zvelfe le maxim
nantă în raport cu coeficientul de distribuţie al materialului. Pentru a concretiza A = mos (;Ix ;A y )
influenţa parametrului n, se dă următorul exemplu: considerînd că oţelul folosit
este OL. 52, pentru A=80, dacă supleţea inimii nu este maximă, n=0,7 nopt(m, 'i
rezultă o secţiune cu un spor de circa 13% (coeficientul ~ fiind acelaşi).
Marca oţelului. Alegerea judicioasă a mărcii de oţel în funcţie de coeficientul de ilE='jŢ V~ "

zvelteţe al barei are, de asemenea, o influenţă semnificativă asupra consumului :d 1


de oţel. De exemplu, pentru secţiunea din figura 5.7, A=60, dacă în loc de oţel , I

OL 52 se foloseşte oţel OL 37. rezultă un spor al ariei secţiunii, de circa 17 ';Ia.

7
5.9. ALGORITMI DE DIMENSIONARE
'f (D,5+0,532X2)"t V(QSt-O,S32A 2) 2 _ 0, 377 X 2
Dimensionarea la calculator a secţiunii unei bare cu efort axial de compresiune
i
se poate face fie prin generarea secţiunii. fie prin alegerea dintr-un fişier de sec- ;" 1
ţiuni a secţiunii care îndeplineşte cele două condiţii de verificare: N/'f" A ~ R şi 1:[,
A ~ A6 •
if
In capitolul 3, figura 3.4 este exemplIficat un fişier de secţiuni din corniere cu
aripi egale. în ordinea crescătoare a ariilor; algoritm ul din schem a 5.11 dimensio-
nează o secţiune compusă din două corniere puţin depărtate. fără slăbiri (v. fig. 3.5).
DA Nu r(
,1'
1

f.

Sectiunea
' 1:
"1 il
80 c,'P, ;Ix, Ă y 2 "

i '
I I
1
l
Iii

,:n;lllI'llţ
1.'1.
5.10. APLI€AŢII
3. Calculează lungimile de flambaj:
t.; 1,,1' 3. Lungimile de flambaj sint egale
APLICAŢIA 5.1. Să se alcătuiască bara comprimată 6-8 a tălpii superioare a pe ambele direcţii (anexa 3, tab. 3.12)
unei grinzj cu zăbrele (fig. 5.8) cunoscind: l,,,=l,"=l=l 515 mrn ,
- efortul axial de compresiune, N6-8=650 kN; 4. Extrage din anexa 2, tabelul 2.20 4.
- se vor lua in consideraţie trei tipu ri de secţiuni: coeficientul de profil K şi coeficientul
A - ţeavă laminată la cald (fig. 5.8, b); razei de giraţie, a:.
B - sectiune din două corniere (fig. 5.8, e); " [{=28...!..- ;::::28'0,1=2,8;
D
0:=0,350.
C - profil T, compus din tablă sudată (fig. 5.8, d); 5. Calculează coeficientul: 5.
- oţelul folosit este Ol 52.
1;=
vi j('12'R

N
J,

6. Din anexa 3, tabelele 3.38 ...


1;=
, /2,8.1515". 315
V 650.10'
=55,81.

3.41 scoate coeficienţii ep, A. 6. Pentru otel Ol, 52, curba A, re-
zultă: .

<;>=0,861; A=52.
7. Calculează elementele necesare a- 7.
legerii secţiunii:
12 x 1500 ~ 18000
650·10" =2397 mm"= i
a A nec= _
N. A nec= 0,861,315 :J
'PR '
=23,97 em 2;

:$'-t ,~ ~-r
t,
Dnee=~' 1515 =83,24 mm.

t-' <l
Duo. = 0,350' 52
8. Propune o secţiune astfel încît:
I 8. Se propune, din anexa 2, tabe-
t - r: lul 2.10, o ţeavă 102 X 8 cu:
b: c. Aef~Anec;
d. A=23,6 em 2 ;
Fig. 5.8. D.,;::::Dnec·
D=102 mm; i=3,34 cm.
b. Verificarea secţiunii (v. schema 5.2) :1

Rezolvare (v. schema 5.9) 9. Calculează coeficientul de zvel- 9. '1


teţe:

A. Secţiune formată din ţeavă laminaiă la cald A =!.L


i
~A". 151.5
A= - - =45,4<Aa=120.
Iii
1. Elemente cunoscute: 1. 10. Stabileşte coeficientul de flarn-
3.34 I
- efortul axial de calcul N; -N=650 kN; baj ep. 10. Din anexa 3, tabelul 3.41, pen-
tru oţel Ol, 52, curba A, 1.=45,4, re-
- lungimea barei l;
- legăturile barei.
-1=1515 mm;
- bara are legături ca în figura 11. Verifică condiţia de stabilitate:
zultă: ep=0,898.
11.
·;
5.8, a. iJ
IIl
'1
---!!..- ~ R. 650 ·1Q3
2<R.
a. Alegerea secţiunii 'P' A ,0,898'23,6,10" =306,7 Njmm
'i
2. Propune:
- tipul secţiunii;
- marca oţelului R.
2.
- se propune o secţiune ca în fi-
gura 5.8, b;
- se propune oţel Ol, 52,
R=315 Njrnm".
1.
-
-
-
Elemente cunoscute
B. Secţiune din două corniere

efort axial de calcul N;


lungimea barei 1;
legăturile barei.
1.
- N=650 kN;
-l=l 515 mm;
- bara are legături ca
5.8, a.
în figura
I:ilIIE
, I':i

82 6·
83
_ _ _ _ _ _ _ _ _.",_"·11_;;,; ~J.::1'"·2'\·_",:·~~~~2ta::::'~~2~#~~~~S~~--=-,~- - . ::~-'- I

c. Condiţii constructive (v. pct. 5.7)


a. A legerea secţiunii C,Y
Pentru a lucra unitar, cele două corniere
2. ale secţiunii se solidarizeaz ă ('il două plăcuţe
2. Propune _ se propune o secţiune din două
_ tipul secţiunii; corniere, ca in figura 5.8, c; sudate 10x80x80; distanţa intre plăcute,
Il ,;;40 i 1 = 40 ' 2,74 = 109,6 cm , O;
_ se propune oţel OL 52 cu R=
_ marca oţelului R. 10"110
=315 N/mm 2 •
3. Lungimile de flambaj sînt egale C. Profil T compus din tablă sudată
3. Calculează lungimile de flambaj: !J
pe ambele direcţii:
i; l,y. Deoarece secţiunile T îşi pot pierde sta- Fig. 5.9.
lf",=lfy=l=l 515 mrn. bilitatea prin încovoiere-răsucire este dificil
să se aprecieze de la început, prin calcul, secţiunea care ar putea satis-
4. Extrage din anexa 2, tabelul 2.20 4. K",=4,60; face condiţiile cerute de verificarea de stabilitate. Se propune secţiunea din
coeficienţii: K"" «;
5. Calculează coeficienţii: 5.
K y=2,00 (pentru t=10 mm).

4.60 . 1 515' . 315 = 71,53;


figura 5.9 care se va verifica potrivit schemei 5.3.
1. Elemente cunoscute:
- efortul axial de calcul N;
- Il!:arca oţelului folosit R;
1.
- N =650 kN;
- oţel OL 52, R=315 N/mm 2 ;
I)1
~ _~ /K"l}.,'R. ~"'= - secţiunea barei; - secţiunea din figura 5.9;
1,1

:r-V N '
650' 10'
-lungimea barei; - b=l 515 mm;
~!

~ =~ /2,00,1515
3,315
=47,17. - legăturile barei. - bara are legături ca în figura
l:_~"I}y'R
<.,y-- y V' 650 ·10' 5.8, a.
N ~i
6. Pentru otel OL 52 curba C, re- 2. Calculează caracteristicile secţi­ 2. A=27 cm 2 ;
6. Din anexa 3, tabelele 3.38 ... 3.41
zultă <p=0,671·. unii: A, YG' Ilo- Ix, I y, 1, (se neglijează
sco ate coeficientul <p in funcţie de lm) (v. observaţii Ia schema 5.3). Yo=Yc=2,4 cro; li
tnax (~,; ~y). 1,,=345,6 cm 4;
7. Calculează aria necesară a sec- il
,;'

ţiunii: I y=341,3 cm 4 ; J
N A"cc=
650 ·10'
=3075 mm
2=
1,=9 cm".
j
A".c= 'P. R 0,671 ·315

=30,75 cm 2 •
3. Calculează razele de inerţie 3.
8. Propune o secţiune astfel încit:
Ac, ~A1J""
8. Se alege din anexa 2, tabelul 2.21
o secţiune formată din două corniere
90 X 90 X 9, cu
· VI;
1
"
= -'
A '
. ~ /345.6
Ix=V 27
=3,58 cm;
p'l
.~
A=31 cm": ix = 2,74 cm; iy = 4,09 cm,

b. Verificarea secţiunii (v. schema 5.2)


·
ly=
VI:-,· A
.
ly=
... / 341.3
V 27
=3,56 cm;

+3,56 = 5,04
/ i2
i :P = - V;Z: + '2
ly;
ip = y'3,582 2
cm;
'1'
9. Calculează coeficienţii de zvelteţe: 9. i c = y 5,04 2+ 2,42= 5,59 cm,
-,
· - / -i2- +
- y-c-
2
1,. ,. 1515
A",= - - =55,3<A,,=120; lc= V p
Az = ~ ~I\a.' 2,74 4. Calculează coeficientul 4.
'. 0 ' 03 9 · 151,5" 9 -23
151.5 c 2 = _0_.0_3_9_.1_'_"1-:..., , 6.
Ay=-
1,. ~I\".
, Ay = - - =37<A".
4,09 c
2
= 341.3
_

1.
i.
10. Din anexa 3, tabelul 3.41, pentru 5. Calculează coeficienţii de zvelteţe: 5.
10. Stabileşte coeficientul de flam-
baj rp.
A",=55,3, oţel OL 52, curba C rezultă
<p=0,702.
, _ 1,. ,;::
I\z-
i.
1 •
~/'-o.,
A
x
= ~ =42,3<Aa=120;
3.58
--II
11 _ Verifică condiţia de stabilitate 11. [
=42,6 <A,,;
650-10' -=298,7 N/mm 2<R.
1
1'1/
= 1"
.
,;:: A.
""= a' AY = 3:56
151,5
III I!:I
-!!- ~R. 0,702 -31 ·10'
I.
I
'P. A 85
84
!'1
(1,
-r
d
.._ _.'" •" -. ,..~;,,:=:__
._.--.

Rezolvare (v. schema 5.9)


., 4C'i~]
Ay,,=A y VIC'+i: [ ... /
2c" 1 + V 1 - (c'+i:)' ' 1. Elemente cunoscute: 1.
- efortul axial de calcul N; -N=250 kN;
_ ') 56"' /23,6+31,2[1 "1./1 _ ",23,6' 25,44 ]=42,56'1,296=55,2. - lungimea barei l; -[=1950 mm;
AYIr-4~, V
2,23,6 +V (23,6+31,2)' - legăturile barei. - bara are legături ca in figura
5.8, a.
6. Stabileşte coeficienţii 6.
curba C 'r",=O,810; a. Alegerea secţiunii
A ---<px;
z OL 52
2. Propune 2.
Curba C
'ry=0,807; - tipul secţiunii; - Se propune o secţiune ca in fi-
A ------. <p y; gura 5.8, c;
y OL OZ
- marca oţelului R. - se propune oţel OL 37 cu R =
Curba B
<P.'r=0,7S0. =220 N/rom'.
A,,'r OL 52
'rytr'
3. Calculează lungimile de flambaj: 3. Din anexa 3, tabelul 3.12 rezultă:
7. Stabileşte coeficientul minim de 7. t.; iry· l,,,,=0,8·l=0,8·195=156 cm:
flambaj:
lly=l=195 cm.
<p = min (<p:; <py; <pylr) <p=0,780.
4. Extrage din anexa 2, tabelul 2.20 4.
8. Verifică condiţia de stabilitate. 8. coeficienţii
de profil K"" K y •
K",=4,50; K~=2,OO.
--!!..- ~R. 650·10' 2<R.
0,780'27.10' =309 N/mm 5. Cal culeaz ă coeficienţii: 5.
'1"A
ji
9. Verifică stabilitatea locală (v. pct. 9. ~ _., I K. 'I}x .R • 1;,.. = "1. /4,60 . 1 560' . 220 ill
5.5.4): z- V N • V 260.1()8 =97,33

t;b~ «», .,VIR:; ( b~1, )" =~=7,5;


10 ~y=V~II·R. ~ =_ /2,00 ·1950'·220 =8022
~ V UO·l~ ,

ib '" kzV ., I-
:'1'; ( ~ti ) ma-X
=13,3"'
V
f 315'0,780
241
=13,43; 6. Din anexa 3, tabelele 3.38 ...
3,41 scoate coeficientul În funcţie de C,
5. în funcţie de ~z=97,33, pe curba
oţel OL 37, rezultă <p=0,532.
max (1;,..; ~y).
unde: deci:
7. Calculează aria necesară a sec- 7.
k1 şi kz rezultă din anexa 3, tabelul 3.31
(b')el < (~')
ţiunii:
--l 2. .
In funcţie de A= max (A",; A.; A"l') il t ma3:' l N 260·10' •
şi marca oţelului; A 1I8 C = - ' A....,= =18,7 cm.
,!,R 0,632·220
a= - ,
N ( ~)
1, e,
= E.Q. =11;
10 8. Propune o secţiune cu: 8. Din anexa 2, tabelul 2.21 se alege
A
o secţiune fonnată din două corniere
( ~)
1, ma",
=12,2"1./315 '0,780 =12,32;
V 241
A.,;::;A"... 70x70x7, cu
A=18,8 cm": i",=2.12 cm; ,~i.n'l
deci: !
i~=3,25 crn.
(~t < (~t.:· b. Verificarea secţiunii (v. schema 5.2)
li
APLICATIA 5.2. Să se alcătuiască diagonala comprimată 1-4 a grinzii cu,
zăbrele din figura 5.8 cunoscind:
- efortul axial de compresiune Nl _ 4 = 260 kNj
lungimea teoretii:ă a barei 1=1950 mm;
secţiunea se alcătuieşte din două corniere puţin depărtate, t=10 mm;
9. Calculează coeficienţii

,
I\.z= -:-
zlr

'r
ZIv
"Ay= -:- ~)'a'
~ ""-al
.
de zvelteţe: 9.

A:= -
156
2,12
=73,6<A.=150;

~ =59,8<Aa •
I
:\'
marca oţelului folosit Ol 37. 'v Ay = 3,26

87
j'l,l
86
:r,i
I
I
_--<R:=<:. ~~~.::OtO.>L;; -~::::~:,:.... ": :~=.=:;.::;::;:~:~~~~-:"':::;-;;;;;:~~-:::=-__"-~~ ...--~, -c~~sWWJ au

10. Stabileşte coeficienţii de flambaj: 10. Din anexa 3, tabelul 3.39 rezultă: SCHEI.IA SC/{EM,4

A",
curbaC
aL 87 :> 'P,,; 'P.. =0,662;
CONSTRUCTiVĂ CONSTRUCm'Ă
v..
oi
eurbaC
"-v~'Pv'
'P11=0,755.
11. Stabileşte coeficientul minim de 11.
flambaj: 'P=0,662.
'P=min ('P.. <py).
12. Verifică îndeplinirea condiţiei de 12.
stabilitate: 260 '10· =208,9 NJmm 2<R.
-.!!.- .,;; R. 0,662 '18,.8 ·10'
<pA
o c. Conditii constructive (v. pct. 5.7)
Pentru a lucra unitar. cele două
corniere ale secţiunii se solidarizează cu
plăcute sudate 10 x60-60 (fig. 5.10);
distanţa maximă între plăcute (cel
puţin două),

l].,;;40 i]=40' 2,12=80,48 crn.


APLICAŢIA 5.3. So se alcătuiască
un stilp cu secţiunea compusă din
'21:..70x70x7-(64O
elemente mult depărtate, cunoscind:
_ efortul axial de compresiune
P/
,

J
l~ f

Et
N=1290 kN; .' r{-~
_ marca oţelului folosit OL 37;
_ solidarizarea elementelor secţiu­
o nii se va considera in două variante: L, 1" ~ 4 1---'>:..

cu plăcuţe şi cu zăbreluţe (fig. 5.11);


I

Fig. 5.:1:0.
_ stilpul are legături articulate. Fig. 5.11. ~~-JI ~
b.
a 'i'
Rezolvare 5. Calculează coeficientul: 5. fi
A. Sttlp comprimat centric, cu secţiune compusă din elemente mult depărtatesolidarizate \;i"

1. Elemente cunoscute
cu plăcuţe (fig. 5.11, a)
L
~ . =VK.p· f, =V l ,OO ' lO 000'·220
.. 1290 '10'
=130,6. '11'
",1'
iri!
Iii:
_ efortul axial de calcul N; - N=1290 kN; 6. Din anexa 3, tabelele 3.38 ... 6. In funcţie de ~..=130,6. oţel Iii!
_ lungimea harei H; - H=10.00 m; 3.41 extrage coeficientul 'P.. în funcţie OL 37, curba B, rezultă: '1:
_ bara are legături articulate la.
-legăturile barei. de ~.. 'P",=0,609.
ambele capete.
7. Calculează aria necesară a sec- 7.
a. Alegerea secţiunii (v. schema 5.8) ţiunii:
i
1290 ·10' i
2. A nec = -!:!.- , AMc =9628 mm 2
=
I
2. Propune: _ se propune o secţiune ca in fi-
_ tipul secţiunii;
gura 5.11, a:
'P' R 0,609 ·220 ij
_ marca oţelului R. _ oţel OL 37, R=220 NJmm 2 • =96,28 cm".

3. Calculează lungimiIe de f1ambaj 3. 8. Din anexa 2, tabelul 2.25 extrage 8. Se alege o secţiune formată din i
lf..=lfv=H=10.00 m. o secţiune cu; două profile lamina te U 26, cu:
ale b arei: 1f'" 1IV" j,
4. Din anexa 2, tabelul 2.20 scoate
coeficientul de profil K a-
4.
K.=l,OO pentru h;:.20.
Al!f~An8C' A=96,6 cm 2; i.. =9,99 cm;
i 1 = 2,56 cm, 1
31 1
nI! ;

89
8S
ij 111111
:/,1,
,1'
'.Jljr~1
~~~o-,,~~~,
-=.- --'~-''-..~''-~-''-

b. Verificarea secţiunii (în raport cu axa x -x)

9. Calculează coeficientul de zvel- 9.


teţe:
i.: 1000
A,,=-.- ~A... A,,= - - =100,1 <A a=120.
9.99
'%
10. Din anexa 3, tabelele 3.38 ... 10. în funcţie de A=100,1, curba B, 8-150-J4I].
3.41 extrage coeficientul de flambaj <p". oţel OL 37, rezultă: P2 -
<p,,=0,615.
11. Verifică condiţia de stabilitate Il. V Secrronea f-f Secliooeo f-I
în raport cu axa x -x:
.-!!- ~R.
1290·10' 2<R. ~Pf
P2

--t:, P?

12.
<p~-A
0.615'96.6 .10'

c. Calculul distanţei c, Intre axele profilelor laminate (fig. 5.11, a)

Calculează lungimea unui panou:


=217,1 Nfmm

12. Considerînd a3=20 mm;


'U I!PQJf'2l ..:@
."-
..i.
f
[
W :J -
li>t7
f-'-

al=300 mm; a 2=220 mm; n=10,


rezultă:

H-a.-0.5(al+a.) 1000-2-0.5(30+22) =97,2 cm;


l 1= t 11 = 10
n
in care nreprezintă numărul de pa- înălţimea stîlpului se va împărţi în
a
nouri în care se propune să se împartă opt panouri de cîte 100 cm şi două
b
înălţimea stîlpului prin plăcuţe de soli- panouri marginale de cîte 86 cm Fig. 5.12.
darizare, astfel încit să fie îndeplinită (fig. 5.12, a).
şi condiţia de la punctul următor. 17. Calculează:
13. 17.
13. Verifică condiţia:

A =~=39<40. AV = !!... . 1000 =79,2.


Al=~ ~40. 1 2,56 i. A" = 1i62
i,
14. 18. Calculează coeficientul de zvel- 18.
14. Calculează distanţa c:
teţe transformată (v. tab. 5.3)

2
C=, oy --
1:-1i
H' '2
-Il'
=24,24 cm,
1000'
c=2,01/ 100.1'-39 2
Avlr =
'\ I o
V A;+ Aî ~ Aa;
,
Aytr=Y79,9 2+39 2=88,3<120.
b
.~ I
li
l'
se apreciază că este îndeplinită con-
15. Din anexa 2, tabelul 2.3 rezultă
15. Calculează distanţa a (cotă de
valoarea e=2,36 cm , deci:
diţia: l'
proiect) şi rotunjeşte superior la 10 mm:
a =c -2 el (la profile 1, a=c). 1, ", >5.
a=24,24-2·2.36=19,52 cm; Il' C

rotund, a=200 m m,
19. Din anexa 3, tabelul 3.39 scoate 19. în funcţie de AVl r ' curba B,
coeficientul de flambaj <Pvtr' oţel OL 37. rezultă:
d. Verificarea secţiunii În raport cu axa y-y
16. '?Vl r= 0 ,634 .
16. Calculează:
2
20. Verifică condiţia de stabilitate: 20.
. ,t-;-7 . , V'
lu= '2562 + -24,72
4- =
126?
, ~ cm;.
Iu= Vll+T N 1 290 . 10'

în care c=a+2 el' c =20,0+2- 2,36=24,72 crn. 9 v' r-4. ~ R. 0.634' 96.6 .10 2 =211 Nfmm 2 < R.

91
90

~, :
~i'

Il!
f. Calculul prinderii cu sudură a plăcuţelor de solidarizare (v , aplicaţia 8.11)
e. Calculul plăcuţelor de solidarizare (v. schema 5.5)
21. A'cătuirea stîlpului este reprezentată în figura 5.12, a.
21. Calculează forţa tăietoare:

T=0,012 AR. T=0,012'96,6'10 2'220=25 502 N= B. Stîlp comprimat centric cu secţiunea compusă din elemente mult dep ăriate
=25,5 kN. solidarizale cu z ăbrelute (fig. 5.11, b)

22. Calculează eforturile în plăcuţă: 22. Etapele "a", "b" din rezolvarea problemei sînt identice celor din varianta ..A"
deosebiri apar doar în ceea ce priveşte verificarea în raport cu axa y -y şi Verifi-
M = T'I,; M = ~ =6,38 kNm; carea elementelor de solidarizare.
4 4

Q= T·I, Q= 25,5 ·1 =51 kN. c. Calculul distan iei c, între axele profilelor laminate (fig. 5.11, b)
2c 2· 0,25
12. Propune secţiunea zăbreluţei. 12. Din anexa 2, tabelul 2.5 se alege
23. Propune grosimea plăcuţei, t=6; 23. Se propune t=8 rom. o secţiune formată dintr-un singur
8; 10 ... mm , cornier, 40 X 40 X 4, cu:
24. Calculează lăţimea plăcuţei: Al =3,08 cm"; i"'in=0,78 cm.
_ .. I 6' 6,38 . 10'
=147,5 rom;
b= .. /6M •
b- Y """" 13. Propune sistem ul de zăbrele. 13. Se propune un sistem de zăbrele
Y /R
rotund, b=150 mm. ca în figura 5.11, b,
'~
14. Propune unghiul 14. Se propune cx=45°.
;1 25. Verifică tensiunile in plăcuţă: 25. cx=45° ... 60°.
rI
1\, a= 6M ~R; 6,6,38,10' =212,6 N/mm 2<R; 15. Calculează termenul (v. tab. 5.4) 15.
t • b" a= 8.150'
1
,,=1,5 - - ~Rf'
Q
t:b
51 ·10"
,,=1,5-- =63,8 N/mm <Rf •
8 ·150
2
Al= V sin '"~os 2",
A .
Ad
, _"\ I 3,14
1\1-YO,707'0,707 2
2
.~ -?O 9
2'3,08-~"

16. Calculează distanţa între axele 16.


26. Verifică condiţia (v. punctul 18 26. profilelor Iaminate:
,--~--
din rezolvarea aplicaţiei): "\ I 1 000 2
..!L..!!- ~ 5.
0,8' 15"
- - - ·100
12
c=2,0
V A2_A2
z
H"
1
'1
-Il' c=2,O Y 100,1"-20,9"
=22,75 cm.
2
-2,56 =

I;
1, . C 317,24,72
17. Calculează distanţa a (cotă de 17.
Deoarece condiţia de rigiditate a plăcuţei nu este îndeplinită, verificarea secţiunii proiect) şi rotunjeşte superior la 10 mm.
barei în raport cu axa y -y se face cu relaţia generală (v. tab. 5.4) după cum ur- a=22,75-2'2,36=18,03 Cill=
a=c- 2el
mează: =180,3 mm;
(1a profile I, a =c).
27. Calculează coeficientul de zvel- 27. rotund, a=190 mm.
teţe transformată:
d. Verificarea secţiunii In raport cu axa y-y
1~ ~r= "\V/ A2+A~ ~(1 + ~). 'l.
"lIlr
= -\/79,22+392 3,14"
12
(1 + 2,87
_1_) =
18. Propune al' a2, a3 (fig. 5.11, b). 18. Se propune:
1112 1,1.
=89,21.
al =300 mm; a2=220 mm;
1
'ţ 28. Din anexa 3, tabelul 3.39 extrage 28. în funcţie de Av.,=89,21, curba
coeficientul de Ilambaj Cf'1/.r' B, oţel OL 37, rezultă: aa=20 mm.
19. Calculează lJ2 considerînd cx= 19.
Cf'lIlr=0,627.
=45° şi centrarea barelor ca în figura
29. Verifică condiţia de stabilitate: 29. 5.11, b:
1,
N
~R.
1290·10" 2 2 =a+2b. ~ =190+2' 90=370 mm ,
'P,.,A
0,627. 96,6 .10' =213 N/mm <R 2

93
92
20. Stabileşte numărul de panouri 20. 29. Calculează efortul axial în ză­ 29.
de înălţime aproximativ egală cu 11/2, breluţă:
pe înălţimea liberă a stilp ului:
H'=H -(a1+aZ+a3)'
H'=lO 000-(300+220+20)= D=_T_.
2 'cos «
D=~ =17,91 kN.
=9460 rnrn 2 '0,712
Se împarte înălţimea H' astfel: 30.Calculează, lungimea teoretică a 30.
24 panouri X 365 mm =8760 mm; zăbreluţelor:

r
2 panouri X 350 mm=700 mm,
21. Calculează 21. la=VC +(a+2W· la=V3652+3702=520 mm.
I,

sin 0:.= -------'------


2 sin 0:.= 365 31. Calculează coeficientul de zvel- 31.
\"365"+370' =0,702;
teţe al zăbreluţei

A= -.-'
1. A= 52,0 =66,7.
r m i Ji 0,78
a+2b 370 =0,712.
cos 0:.= '1365"+370' 32. Din anexa 3, tabelul 3.39 sta- 32. în funcţie de A, curba C, oţel
bileşte coeficientul de f1ambaj, '1" OL 37, rezultă: '1'=0,710.
33. Verifică condiţia de stabilitate 33.
22.

y-
17,91' lO3
7t' A . A ... /~" 96,6 20 8 E: ~mR; 0.710'3,08,10' =81,9 Nţmm
2<O,75
R.
A1 -- sin a:: cos" a::
'A- .
d
1= V 0,702,0,712' . 2,3,08 = ,.
'I'AI

m=0,75.
23. Calculează raza de inerţie: 23 .
... /-C· i y =-y2 , 56 2 + 23,72' =1213 cm:, f. Calculul prinderii cu sudură a zăbreluţelor de solidarizare (v. aplicaţia 8.9)
iy= V i~+ 4 ' 4 ,.
-- ,

în care: Alcătuirea stîlpului este reprezentată in figura 5.12, b,


c=a+ 2e1' c=19,0+2'2,36=23,n cm.
APLICATIA 5.4. Să se dimen-
24. Calculează: 24. sioneze stîlpul comprimat een- ~N
Ay = !!..... ~ =82,44. tric din figura 5.13. cunoscind: -~

-<::[ŢIlL~~ rtlJio'
t ~»:: ~~
i ~ A y = 12,13 "l
y - efortul axial da calcul N= -c"
=1125 kN; k~'
25. Calculează coeficientul de zvel- 'r
zo.
teţe transformată: - murea oţelului folosit L < !2

,
"ytr=
_1. 2+, 2
V l\y 1\1 ~
:"a' "Y<r=v' 82,44 2+20,8 2=85,02<120.
OL~;
-secţiunea stîlpului se va
alcătui in două variante: sec-
. I
Y j
"":.C
- ~
Sl
~
.
CCi

26. Din anexa 3, tabelul 3.39 scoate


coeficientul de f1ambaj 'PlItr'
26. în funcţie de Ay ,", curba B,
OL 37, rezultă:
oţel
ţiune chesonată din profile la-
minate (fig. 5.13. a) şi secţiune
~ '[A'
a. b.. c.
'f'ytr=0,657. I simetrică din tablă sudată
(fig. 5.13. b). Fig. 5.13.
27. Verifică condiţia de stabili late: 27.
1 290 ·10' Rezoluare (v. schema 5.8)
~~R. 0,657 '96,6 ·10"
'PlItr A
A. Stilp cu secţiune chesonată din dou ă pro{ile laminate (fig. 5.13, a)
e. Calculul zăbreluţelor (v. schema 5.6)
1. Elemente cunoscute: 1.
28. Calculează forţa tăietoare 28. - efortul axial de calcul N; - N=1125 kN;
1 T=0,012'96,6'1O~'220=25 502 N= - lungimea barei 1; - 1=8,50 m;

it 94
T=0,012 AR. =25,5 kN. - legă turile barei. - ca în figura 5.13, c.

95
\

l
a. Alegerea secţiunii 11. Verifică condiţia de stabilitate: 11.
1 125· 10"
2. Propune: 2. ~~R. 0,607,84,6,10" =219 Njmm
2<R.

- tipul secţiunii; - se propune o secţiune ca în fi- 'l'A


gura 5.13, a;
- marca oţelului. - oţel Ol, 37, R=220 Njrnm'', B. Sttlp cu secii une 1 simetrică din ta bl ă sudatfi..iţig. 5.13, b)
-~------~-~_._-_.---_._~-_. - _.._ -_.._<",",~-~-_._ ....-

3. Calculează lungimile de flambaj 3. lf",=1=8,50 m;


1. Elemente cunoscute: 1.
ale barei: lf"" lfy (v. anexa 3, tab. 3.44, - efortul axial de calcul N;
lfy=r:Ll'12=0,8' 6,50=5,20 m. - N=1125 kN;
pentru lfy). - lungimea barei; -1=8,50 m;
4. Din anexa 2, tabelul 2.20 scoate 4. .- legăturile barei. - ca în figura 5.13, c.
coeficienţii de
profil K"" K Y' K",= 1,00 (pentru h » 20);
a. Alegerea secţiunii
K y = 1,90 (pentru t=O).
5. Calculează coeficienţii 5. 2. Propune: 2.
- tipul secţiunii; - se propune o secţiune ca În
-1 "l/K.·RI. "' /1·220
1:
l.,:z;- Iz V N ' ~",=8 500 V1 125. 10" =118,8; - marca oţelului. figura 5.13, b;
- Ol, 37, R=220 Nrrnm".
~y=lfY VK~ R ; ~y=5 200
.,./1,9'
V.. n_ 220
.n' =100,2. 3. Calculează lungimile de flambaj:
lf"" lfy (pentru lfy, vezi anexa 3, tab.
3.

6. Din anexa 3, tabelul 3.39 stabi- 6. In funcţie de ~",=118,8, curba B, 3.44). lf",=8,50 m;
leşte coeficientul minim de flam baj oţel Ol, 37, rezultă: lfy=r:Ll'12=0,8' 6,50=5,20 m.
in funcţie de max (~",; ~y). <p=0,607. 4. Propune parametrii: 4. Se propune:
7. Calculează aria necesară: 7.
N • 1125 ·10" =8424 mrn 2=
n= !!!.. =(25 ... 50); n=30;
/,
A ..ec=~ A"ec= 0,607 .220
b
=84,24 cm". m= - =(20 ... 35). m=25.
/

8. Propune o secţiune cu 8. Din anexa 2, tabelul 2.25 se alege 5. Calculează coeficientul: 5.


o secţiune formată din două profile
Aef~A"ec' 30. (5,20)"
U 24 cu: a=2,2' ; ,(!.r..!.)3: a=2,2' - -
25 8,50
=0,99.
/r<
A=84,6 cm"; i",=9,22 cm;
6. Calculează parametrul: 6.
i y = 6,72 cm (pentru a=2b).
~=1,5 a+v'a+2,25 a 2. ~ = 1,5' 0,99+v'0,99 +2,25' 0,99 2=
b. Verificarea secţiunii
=3,27.
9. Calculează coeficienţii de zvelte ţe 9. 7.
7. Calculează coeficienţii de profil:
lro ,.

~
Az = - -
t;
~I\a, A = 850 = 92,2 <120;
'" 9,22
K = .!..:.. (lH)". K",= 12 (1+3,27)2 =0,67;
'" n ' 1 +3[3 , 30 1+3, 3,27
~.
~
~
lrv
Ay = --;- ~ "a'
l.
,
Ay = -
520
6,72
=77,4<120. K y = 24.
m
(l H[3 )3. K
y
=~(1+3,27)" =1,64.
25 3,27
t 10. Din anexa 3, tabelul 3.39 stabi- 10. Deoarece pentru secţiuni cheso- 8. Calculează coeficienţii: 8.
!' leşte coeficienţii
de flambaj; nate coeficienţii de flambaj rezultă de

I curba. .. .
pe curba B, în funcţie de Ay =92,2 ~ =1 "l /J{o·R. ~",=8 500-. / 0,67 ·220 = 97,3'
A", )
q:>x; se obţine coeficientul minim de flam- x f:Z;V~' ~ V 1 125 '10" '
Oţel ...
baj, 'Jl =0,607.
Ay
curba . . •
) 'JlY'
~y=lfYVJ{;/ • ~ =5200-. / 1,64·220 =93 1.
y ~ V 1 125 '10' '
Oţel ...
7 - Construcţii metalice
97
96
,
l
'.1
,<1
I~
9. Stabileşte din anexa 3, tabelul 9. 15. Din anexa 3. tabelul 3.39 stabi- 15.
3.39 codicienţii de flambaj: leşte coeficientii de Ilam baj:
A curba A
curba A curba . . . ,,~ ,!,z=0.731;
curba •••
~z )o ,!,z; ~z=~ q>,,=0.733; Az - - '!'z;
o~el . . .
oţel .. .
~ curba B
curbaB
curba . . .
curbe .••
v ~ q>y=0,701. A'V ----->- q> Y' Ay or:-;;ţ 'Py =0,730.
~.,~ '!'Y' oţel . . .

10. Stabileşte coeficientul minim de 10. 16. Stabileşte coeficientul minim de 16.
flambaj: flambaj
q>=min (qJz; 'Py)' q>=0,701.
q>=0,730.
q>=min( ,!,z; 'P.)'
11. Calculează aria necesară 11.
N 1125 ·10' 17. Verifică condiţia de stabilitate. 17.
A n ec = - - ' A n ec = --- =7295 mm 2=
0.701 -220 1125 ·10' =211.7 N{mm2<R.
<p'R
.!!...- ~R. 0.730 ·72.8 ·10'
=72.95 cm". <pA

18. Verifică stabilitatea locală a pe- 18.


12. Calculează dimensiunile secţiu- 12.
reţilor secţiunii (v. tab. 5.5):
nii
1~[3
hi=~ /30.72 95'
V '
1 =22.64;
-
Y ( ~1, )
ht=ynA- 1+3.27 = 210 =26,3;
h, 210
s, (.= 22.&4 =075 cm: - ~40 - +O,4A; ef 8
'r : , 30 ' , 1, R

(t;h,) =40"\V/210
'L

b=y ~A . 1~[3;
b=~ /25·72.95 .~ =26.43 cm;
V 2 1+3,27
tim 220 +0,4-84.2=72.8.

deci (!!!.) < (~) ;


t= 26.43 =1,06 cm.
t=-'!... 25
1, ef 1, Iim

(!:-) = 280-8
m

13. Propune o secţiune cu dim en- 13. Se propune secţiunea din fi-
b'
t ~ K[
"'
VI-
R:; I ·10
ef
=13.6;
2
si uni uzuale astfel încît să se păstreze gura 5.14, cu:
v alo area ariei necesare şi pe cît posi-
bil valorile propuse pentru parame-
A=72,8 cm"; i z = 10,1 cm; a=-,
A
N
( ~t ) Iim
=172,,/220,0.730=175
J V 154,5 ' J

trii n, m şi f3. i y = 7 ,1 cm.


deci (~)
I ef
< (~)
I Iim
.
to» 280
~
=4==

Fig. 5.14.

c. Verificarea secţi unii

14. Calculează coeficienţii de zvel- 14.


teţe:

Az= It. ~Aa; Az= ~ =84,2 <120'


i. 10.1 '
It.
520
A., = - ~Aa' Ay = - =73,3<120.
e, 7.1

98
7' 99

%%!t~ ..""-...\il~-;-~
Sch ema 6.1
Tipuri de secţiuni ale barelor lnco'Ooiate

r Tipuri de secţiuni I
i +
~
l
!i,
Secţiuni unitare
(fig. 6.1, a, b) r~::;i=-::=-I
r: .).

I
CAPITOLUL 6 .).
:~ .j.

:~
tq
BARE SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE
din profile la-
minate din tablă din profile laminate şi tablă

I
I
~.

!1 6.1. GENERALlTAŢI 1 I

r, I
.j. .j.
asamblate prin asamblate prin asamblate prin

"1
încovoierea este solicitarea caracteristică a grinzilor; în afară de încovoiere,
grinzile sînt solicitate şi la forţe tăietoare, forţe locale care, împreună conduc la
o stare de tensiuni complexă de care trebuie să se ţină seama la alcătuirea şi cal-
I sudură (fig. 6.1,
c, <ti
sudură (fig, 6.1, e,
g, h, i, j, k)
I
nttuire (fig. 6.1, 1,
m)
asamblate prin. su-I
dură(fig. 6.1, n)

J.ti 19
culul secţiunii.

l~ţ~
In general, la grinzile obişnuite solicitarea de Încovoiere este dominantă în raport
cu solicitarea la forţa tăietoare şi forţe locale; din această cauză se obişnuieşte ca
alegerea secţiunii să se facă ţinînd seama numai de momentul încovoietor, cele-
lalte solicitări intrînd In calcul doar în etapa de verificare a secţiunii care a fost
Il T
±·t
propusă.
a b
9
,1
Calculul unei bare Încovoiate este, în general, laborios datorită numărului mare W 1 'il I!! ii.

~L' T ,1 I~
de verificări care se efectuează: verificări de rezistenţă, stabilitate generală, stabi-
litate locală, oboseală, săgeată etc.
Alcătuirea barei în ansamblul ei şi alcătuirea secţiunii trebuie să satisfacă, în
condiţiile unui consum redus de material şi a unei execuţii simple, toate condiţiile
~ ~ ~ '!I 'il w
•!II;lJIi cerute de verificarea acesteia . C a e f 9

nile mai des utilizate.


6.2. TIPURI DE

In schema 6.1 şi figura 6.1 sînt clasificate


SECŢIUNI

şi exemplificate cîteva dintre sectiu- 1· ~1, ,t ·,{ ,1· ·1·


,
y 1,.
J :
I m n
9 Y ~
Fig. 6.1.
6.3. VERIFICARE
p
6.3.1. VERIFICAREA DE REZISTENTA cr,=- .;;R;
z- t,

Barele solicitate la încovoiere pe o


ţiile:
singură direcţie (fig. 6.2) se verifică cu rela- cre<A =v cr*2+ 3 Ţ2.;; 1,1 R;

!r max
M.
=--= - - - <: R; cr'cA = 11 cr*2+ cri'- cr*cr,+ 3 Ţ2.;; 1,25R,
w" In care:
~
u; T reprezintă eforturi din încărcările de calcul;
_ T' S
"t"max- t.-t;
.;; R
f
; W: modulul de rezistenţă care se determină ţinînd seama de slă­
birile din zona întinsă, neglij înd deplasarea axei neutre;
100
101

,,~l_ 4&_c~;'"'_ii!iJ!iî.;;;a;;z .. ;,:!_,,\,,,,,,,c"c,,,,,.,,,,,,.... r,. ',,' ,,''iiilii!f ; ",''''',,"_ 1Ii2.


1", - momentul de inerţie brut al secţiunii; S c h ema 6.2
S momentul static al secţiunii care alunecă, în raport cu axa
Verificarea de rezistenţă a barelor Inca.olate (fig. 6.2, a, ... ()
neutră; )
P încărcareade calcul concentrată care produce tensiuni locale,
rJI (fig. 6.2, t. g); 1. Elemente cunoscute:
z lăţimea zonei pe care se distribuie încărcarea P şi care se eforturile M .. M., T din tncărcărt de calcul;
calculează ca în figura 6.2, [, g, h; încărcarea concentrată de calcul P;
forma şi dimensiunile secţiunii barei;
a*, T, CII - din relaţiile de verificare a tensiunii echivalente rJ.ch sint
marca oţelului folosit
tensiuni luate cu semnele lor, în acelaşi punct al secţiunii şi
care rezultă din M"" T, P posibile simultan; .j.
R, R, - rezistenţe de calcul ale oţelului folosit (anexa 3, tab. 3.5).
2. Calculează caracteristicile secţiunii:
In cazul încovoierii pe două direcţii se face şi verificarea cu relaţia:
momentele de inerţie I., IN;
CI= M", +' ~ ,,;1,1 R, modulele de rezistenţă W •• W.

w: W;; .j.

în care M", şi M y sînt eforturi posibile simultan în aceeaşi secţiune; M", maxim şi 3. Verifică tensiunile normale:
M y corespunzător, eventual M y maxim şi M", corespunzător. M.
a= --';;R;
La grinzile cu tălpi egale (sau neegale dacă aria tălpii mai mici este mai mare W"OI
decit 15% din aria secţiunii totale) se admite să se determine T şi cu relaţia
M. M.
(fig. 6.2, d). a= - - + -- .;;1,1 R
T
T=-,,;R/. w: W~
t, ·h,
.j.
In schema 6.2 este exemplificată verificarea de rezistenţă a unei secţiuni 1, sime-
4. Verifică tensiunea tangenţială:
trică, solicitată la M"" M y • T, P.
T
T = - - ' ; ; R1
t, 'h,

5. Verifică tensiunea locală:

P
C11=-~R
z ·t,
-c
J.
6. Verifică tensiunile echivalente;
I'} (J = MX'!J 0"'-
r-s 0=--.I..- (J,max",L a".= ~';;1,1 R
t; ti -t, ti' hi I z-i;
a
b c. d e. a".= Va"+a~-a'al+3'1'" .;;1,25 R

b 60.3.2. VERIFICAREA STABILITATII GENERALE


~

---;fnml'r : .
I
Grinzile cu secţiune 1 şi legături transversale (fig. 6.3, a, b, c) nu se verifică la
stabilitate generală dacă:
1 , .. z ..
z=2hs+b
1
11,,;40 iy " pentru oţel OL 37;
II"; 35 iVI' pentru OL 44, OL. 52 şi alte mărci superioare,
'1 unde:
J f. 9 Il
Il reprezintă distanţa între legăturile transversale;
I
I 'Fig. 6.2. iYI - raza de inerţie a tălpii comprimate în raport cu axa y-y.

1 102 . ( ) r'l ,'~ (:, \ .

.~._=-:--::""'""---
103

!l

l
~ - coeficient care rezultă din anexa 3, tabelul 3.24 în funcţie de schema
./ i! it, e lr ../ fY de încărcare; În cazul barelor cu legături tr ansversale, MI şi A12

"'t!CW-,,- :@19.. reprezintă momentele la extremităţile distanţei il dintre legăturile

~lt
I I 1
a
~.

B
b iY
-~
<:: "
G Î

c. Il{
to
a
Il{
c:
ig
porţiunii ce se verifică;
lungimea barei.
raza de inerţie a întregii secţiuni în raport cu axa y-y
(fig. 6.3, b, c).
Coeficientul y are expresia:

*r,~~ -
0,32
Fig. 6.3.
Grinz ile cu secţiune cheson (fig. 6.3, d) şi legături transversale nu se verifică la y=
Vvi( 0,506 ~ 1'-')\0,25(1'-1/1'-<>10)2+ 0,0391'-'( 0,506 ~ 1'-'

stabilitate generală dacă:


11
_.;;70. 210 •
c
h
y-
--; .;; 10,
Ef' ţie de( *rt.'
Valoarea coeficientului y se poate lua

fl= flo şi l=lo·


de fl şi poziţia încărcării pe bară;
şi direct din anexa 3, tabelul 3.25 în func-
în anexa 3, tabelul 3.25 s-a admis

Coeficientul YI are expresia:


unde:
il' h, c au semnificaţia din figura 6.3;

V
I. ,

r; _yJ +c ~ y,)]
R _ rezistenţa de calcul (în N/mm 2 ) a oţelului folosit.
Grinzile cu legături transversale care nu satisfac condiţiile enumerate mai sus, YI = eA[y(0'506' fL2 + 2 -(0,506' fL' + _
precum şi grinzile fără legături transversale se verifică la stabilitatea generală cu
relaţiile:
unde:
L reprezintă distanţa de la nivelul de aplicare a încărcării pînă la axa barei;
~ .;;R, pentru încovoiere pe o singură direcţie;
'1', ·W. se introduce în relaţie cu semnul său faţă de sistemul de axe din
~+M• .;; 1,1 R, pentru tncovoiere pe două direcţii, figura 6.3, b, c;
ep,·W. W. h înălţimea grinzii (fig. 6.3);
unde: I, - momentul de inerţie la răsucire:
Nlz ' A1g reprezintă momentele încovoietoare din încărcările de calcul; M" se ia 1
cu valoarea maximă din treimea mijlocie a barei, dar nu mai Ir= - 1:(b i ' t~);
puţin de jumătate din valoarea sa maximă pe bară; 3 '

W." w. modulele de rezistenţă ale secţiunii brute;


coeficient de flambaj care se stabileşte în funcţie de un
t, momentul de inerţie al secţiunii faţă de axa y -y;
<jlg y, distanţa de la centrul de greutate la centrul de răsucire (fig. 6.3, c):
coeficient de zvelteţe transformat Atr care se calculează ca expresiile termenului Yc sînt date în anexa 3, tabelul 3.42;
in tabelul 6.1. . r, coeficient a cărui expresie este dată în anexa 3, tabel ul 3.42;
Tabelul 6.1 c coeficient care se calculează cu relaţia:
),,, c2 =
.
I m (fLl/fLolo}'+ 0,039fL'I'I, .

-1 I Iegătrrri
N r, ljl, I '
'I'lpul secţiunii G<inzi ca legiitlIrl Grinzi fll.rA
crt .
traasversale teansversale
Im moment de inerţie sectorial (v. anexa 3, tab. 3.42);
l lungimea barei între reazeme;
Secţlunea i, slmetrtc
(fig. 6.3, b)
1'-1
"'( i.'i(
Rezultă din anexa 3,
tabelele 3.39 ... 3.41,
10 distanţa între punctele in care este impiedicată, constructiv,
curba B, in funcţie de răsturnarea barei;
1,
Â" şi marca oţelulni fl coeficient pentru stabilirea lungimii de f1ambaj;
I.,V~ 1'-1 folosit flo coeficient care ţine seama de gradul de împiedicare a deplanării
2 Secţiunea 1, nesimetrică
(fig. 6.3. c) "'(, I.VE: secti unii barei;
e distanţa de la centrul de greutate la axa tălpii comprimate din
moment (fig. 6.3, c);
Termenii din tabelul 6.1 a11 următoarele semnificaţii: A aria secţiunii brute a barei.
II reprezintă distanţa între legăturile transversale (fig. 6.3, a);
ig , raza de inerţie a tălpii comprimate în raport cu axa y-y Coeficienţii fl şi flo au valorile:
(fig. 6.3, b, c); 1,00 - cînd bara este articulată la capete şi deplanarea secţiunii este liberă;

104 105
'#;
~}

0.50 - cînd bara este încastrată la capete şi deplanarea secţiunii este împle-
dicată; b

",[ r~m(j'
0.70 cind bara este incastrată la un capăt şi articulată la celălalt, iar depla-

-8- ~ ~:
narea este. respectiv. impiedicată la un capăt şi liberă la celălalt.
în cazul În care momentul incovoietor comprimă talpa mai puţin dezvoltată
(fig. 6.3, c), coeficientul Yt se calculează cu relaţia:
il a -1' a -1- a
'-
-@ --@
V
1.

!
Y,= etAr YO.506Df!"- ~.
în schema 6.3 este exemplifica Lă verificarea
+Y,+c"-(O. 506DfL"-

stabilităţii
~. +y,)]'
a -
:
<iniJmIIrr(] '[V'
' .
~ID(j' b

"~'I-". _'"
generale a barelor soli-

j -
j:
citate la încovoiere.

Verificarea slabilltăJii generale a barelor IncoDoiate


S ch ema 6.3 0J!III0 ([)' I(
-c _.
+
'-.

l'
i 1. Elemente cunoscute: c @
1 ®
schema statică. schema de Incllrcare şi diagramele de eforturi
f secţiunea barei
Fig. 6.4..
li
!
marca oţelului folosit R (anexa 3. tab. 3.5) z-:
6.3.3.2. Verificarea stabilităţii locale a inimilor grinzilor care nu sint supuse Ia
Ineăreărt mobile. Verificarea de stabilitate nu este necesară dacă:
2. Stabileşte dacă este necesară verificarea stabilităţii generale
(v. pct. 6.3,2) -. .,;:, 110{1~1O·
t, '" R
'!'?
~ In care:
rol
1" 3. Calculează coeficientul de zvelteţe transformat A'r (v. pct. 6.3.2) ho• ti au semnificaţia din figura 6.4;
.~
ro R - rezistenţa de calcul a oţelului folosit, în Njmm z.
~
Inimile grinzilor cu secţiune I simetrică (fig. 6.4, a, b) şi 1 nesimetrică avînd talpa
4. Stabileşte. din anexa 3, tabelele 3.39 ... 3.41, coeficientul de mai dezvoltată comprimată (fig. 6.4, a, c), cu rigidiz ări transversale, se verifică
flambaj '1'.: cu relaţia:
curba B
»; ..
,V/(.5!...-)" + (2..)" , ; ; 1,
epv
oţel ...
a tr 't'c,.
în care:
5. Verifică stabilitatea generală a grinzii: a reprezintă tensiunea de compresiune la contactul între inimă şi talpă;
cînd a,,;;; ho, a se calculează cu valoarea medie a momeutului
M.
ep"W.1: ~Rj incovoietor pe lungimea panoului; cind a >ho, a se calculează
cu valoarea medie a momentului pe o lungime egală cu ho, în
M. zona cea mai solicitată a pano ului:
- '+ M • <;;1.1 R
'1'. W. ---w:- 't' tensiunea tangenţială calculată cu relaţia:
T
't'=--;
h. 6,3.3. VERIFICAREA STABILITATII LOCALE
t, 'h,
til aer. 't'er - tensiuni critice de vo alare, calculate cu relaţiile (v. şi tabe-
j
Il
6.3.3.1. Verificarea

în care:
tălpii eomprimate. Verificarea se face cu
b'
- ,,;;;kv
t
relaţia:

acr= 7 ooo( ~ r· lul 6.3, cazul l):


10 3 (Njrnm 2), pentru inimile grinzilor cu secţiunea I. SiID e-
trică;

I ooo( ;: r·
b', t au semnificaţia din figura 6.4;
i k1 - coeficient care rezultă din anexa 3, tabelul 3.31 în funcţie de marca acr= 7 10 3 (Njmm 2), pentru inimile grinzilor cu secţi une 1 nesim e-
oţel ului.
trică, talpa mai dezvoltată fiind comprimată;
1fi
106
107

c.,,;;;q$2'. . . ' -' ' ' ,oW' ' ' ' ' '~ . j ii- ~_ ..;., 1:;i3'S77f & ,~i$ m&&
~ ~K.c?? .~f:ilE
T,'r=
950)( -;i-t )3 '10
(1 250+ -:o
3
; [Nrmm"]
Verificarea stabilităţit locale a inimilor grinzilor care nu stnt supuse la fncărcări
S c Il e
mobile
Il] a 6.4

d=min (11; ha);


1. Elemente cunoscute:
latura mare a panoului
C(= diagramele M. T (din de calcul) (fig. 6.4, a);
încărcări
latura micII a panoului secţiunea grinzii şi poziţiile rigidizărilor transversale
(fig. 6.4);
marca oţelului folosit R (anexa 3. tab. 3.5)
Iu schema 6.4 este exemplificată succesiunea operaţiilor necesare verificării
stabilităţii
locale a inimii grinzilor cu rigidizări transversale pe toată înălţimea ~

inimii. 2. Stabileşte dacă este necesară verificarea de stabilitate locală:

6.3,3.3. Verificarea stabilităţii locale a inimilor grinzilor care sînt supuse


Incăreări concentrare mobile. Verificarea de stabilitate nu este necesară
şi
dacă:
la
- dacă -h
o
it
~110 V 210
- , verificarea nu este
R
necesară

ho ~80~ /210, .j.


t, V R
3. Stabileşte eforturile medii In panou (111. T):
in care: pe o lungime egală cu a. ctnd a::S;; ha;
h o, ti au semnificaţia din figura 6.4; pe o lungime egală cu ha. cind a.> ha> in zona cea mai solici-
R - rezistenţa de calcut a oţelului folosit, în N/mm 2 • tată a panoului

Grinzile cu secţiune 1 simetrică sau nesimetrică avînd talpa mai dezvoltată com-
.j.
primată, cu rigidizări transversale pe toată înălţirn ea inimii (fig. 6.4), forţa concen-
trată fiind aplicată Ia talpa comprimată, se verifică cu relaţia: 4. Calculează tensiunile:
M
~
V/(. . '!. .- +~)2 +(_")3 ~"
~O 9 0= - .y*;
1.
aer a'er 't'cr
T
't=--
în care: i,h,
cr şi T" - se calculează ca Ia pct, 6.3.3.2;
crl - tensiunea locală: se calculează ca la pct. 6.3.1 (fig. 6.2, e, n; 5. Stabileşte:
.j.

crc" crl'r' T"cr - tensiunile critice de pierdere a stabilităţii locale care au expre-
d ~latura mică a panoului)
siile din tabelul 6.3 (cazurile 2 şi 3) în funcţie de tipul secţiunii,
lalura mare a panoului
dimensiunile panoului, rapoartele ~ şi ~. IX=
ho a latura mică a panoului

La grinzile cu secţiune simetrică, în panourile In care forţa concentrată mobilă ~

este aplicată Ia talpa întinsă se fac două verificări: 6. Calculează tensiunile critice (v. şi tabelul 6.3):

,V/(.. .'!. .-)2 +(.2..)3 ~O,!J; <3,,=7000, (~r '10', pentru secţiuni simetrice (fig. 6.4, b);

(i,),
acr T er

a,,=7 000';- ·10', pentru secţiuui nesimetrice (fig. 6.4, e);


,Vlr;(~)3 + (-2..)3 ~ O, g. 950) . (1,),
aler "t er ",,= (1 250 + --;,- d ·10'

La grinzile cu secţiune nesirn etrică cu talpa întinsă mai dezvortată (neîncăr­


~ J. _
cată) - cazul panourilor de reazern Ia grinzile continue - se determină o valoare
ha/ti maximă cu relaţiile date în tabelul 6,3, pct. 4. 7. Verifică condiţia de stabilitate locală:

In tabelul 6.2 sînt sintetizate relaţiile pentru verificarea stabilităţii locale a ini-
milor grinziIor, iar în tabelul 6.3 sînt date relaţiile pentru calculul tensiunilor
critice.
ve:J + ("~J~l
108 109

t..\
,~ jiLLIi!i'~j - iftjl!!i1@ti_ .. 111_ E E _ ,..f"'î!:"'~""'""""-,, ...,--._ .
r:T--;:'':;:'';;;''::;:::~~=~''-':'::':-'':;:;.:,:.:''_ '~.L-"~"',,:_~~_~,-.~.-'~""',_,,~~~~~"""'_''';::;=·=~I;~·t ....~,...C'C;<, "","<"_""'"",.,.,'".•,_.. ,~

-- Grinzi supuse şi la Incărcărl concentrate mobile; verificarea stabilităţii locale Grinzi care nu sint supuse la tncărcărl
O
a inimii este necesară dacă

---.!!..>80
h V- ~
concentrate mobile; verificarea este ne-
cesară dacă
dH'
:=
"
ti R ho
t; >110 V 2~0 "\ , -
'"~ I ..."
~
:"" ,.., !" r- =
::;
-"{Il
::l o "
?'
88cn
S ::lo ""
'" "'''{Il ""{Il
o o " gS'~
{Il 8.,
g •. .
=
-g:""
" o "
g: ~ -c. 'g0s- S:~B: S ::l "
~~-g:
So6'''
",,,'O: ~l a:"
~(a Ei ~c g § .. c
.. " Ei' q::l
...... ::i" E3" &~ ~.~ ~ ~ .~! .."
~.
~~-
.... D)(~
"""
1l:I(Q)(~

.. ::l
~H
"... ""
...... H
~~ ~ Cf,I
r-t' .... ~
ţl)1 g. t:l .
r-
n .."
~ ~ ~. S " f):
~'~§'
~
~q
§' ~
e;.q
§'
[~.
i .
S~· ;

sr::...
'" ~
~ "=: S
~ ~1iX~ Se;" ... " 0.'::;:
2S
;:;'~!:!. ~::;- t'D ~.
~
...... ::!.
'"' ('i'
N
Q.i~
"Jl:I' -" ~:F,.
~n'
~O'
"_......
r-to ~ 1l:I(
~~.
r-to w,
...,,-
" .... "- ......
... 0 ... ~ !!.~

I~g
"'""'S'
-o
...... ... '" o
"".::l. '"" " "''' " e.~·
" " ;'

<.«, "6'
"'1.5" ~
<' fA ~q Ic ---1""--"
--- ---
ţ 1.9 ~ Iq ;-Iq if:
§:
~
i~
~
+ --.;
.9 1c +'" +'" +
+ ~ "c
..
? t;3
~
...- ,--., ţ 1; =;~ ;;;

---
~<\ 1<\
~
,., 1
.<\ 1<\ .=';:j'
--
--.;
" -E- + ~ ii'
~e. <..
+ 1'"
o
<\ fA '" IA + --.; ~
E;
".
:l.
~ -e;1 t>- ...

*
.;\ 1 o o fA
~ ;;
...ii!=..
~
~
Q:,
+
it
..!:J
IA
o
--.;
~ IA
o
~ .. ...~
~

~
g,
1

'"

Tabelul 8.3

Relaţii pentru calculul tensiunilor critice necesare verificării de stabilitate a inimilor grinzilor cu rigidizli.ri transversale"

Expl'estile eeneruattor critice (N/mm')


Nr. Schema de rigidIzAri şi secţiunea
ert. grinzii
I I I a" I ~" 1
(fIer

a) Grinzi care nu stnt solicitate la lncărcărt concentrate moblle

1.

1
~ a Jl secţiuni
simetrice a,,=7 000 (~r ·10'
"',,= ( 1 250+:0
950) .

,(~r ·10'
-

~{-I--I4J- secţiuni
nesimetrice a,,=7 000 (~r ·10·
d -

a=
latura mică a pa-
noului;
latura mare
latura miccl
I

b) Grinzi solicitate şi la tncărcărt concentrate mobile

c'h:r
2. Grinzi cu secţiune stmetrtcă o

d-J
co
ci
VI
i\.
ti
(5
Gcr=ko '10
8

k,
a,,,= k, -;

rezultă
C'Y ·10·

din anexa 3. tabe-


le. rezultă din anexa 3,
"lot!' II tabelul 3.27 In funcţie de luI 3.30 In funcţie de-
a
ti
ho
\
O
\
y=c- -
h o 1, ber şi y

.-·s ~" (~r '10'


u '"

c=2,O - cind şina nu idem cazul 1, cu dirnensi- a =k


'" 'a/2
este sudată de grindă;

-î~
oi " unile reale ale panoulut
8 " le, rezultă din anexa 3, tabe-
ce '~.8 ce c= co - cind şina este
ci 0""C'l sudată de grindă lui 3.30 in funcţie de y şi
~Q)cn

~( în loc de ~ )
II
" lot!' ......
"""
~Q) ......

- 2h o 110

--
~< ... Q,)

b ".o
Q)oi
,""::::'0+-1
b
..... Tabelul 6.3 (continuare)
:;:; Relaţii pentru calculul tensiunilor critice necesare verificării de stabilitate a inimilor grlnzilor cu rigidizări transversale'
Scbema de rlgidi:tlLrl şi secţiunea
Expresiile tensiunilor critice (NJmm:l)
Nr.
cet,
I grinzii
I a c.r
I '" I oler

I "=0,8, cind forţa con-


centrată mobilă se a-
pllcă la talpa Intinsă
(numai pentru stabili-
rea coeficientului ko)

ce
ci
'5 cr5'
s~
.~ ~
o,,=k. (~r .103
a
-~2
ho
ojcr=k 1
cr
-; .10 3
fi
"1 .e
Seu
._ .8
S~C"i
~~~
u_
k. rezultă din anexa 3,
tabelul 3.29 in funcţie
de -
a
a
->2
ho
o!cr=k1 ( - t,
2h o
r ·10 3

...'ctl" ..,- ho
..... "'
a.> k. rezultă, \n ambele cazuri.
U,Q
din anexa 3, tabelul 3.30
-""'"
e
b '" "
in funcţie de alh o şi y

3. Grinzi cu sectiune nesnuetr-ică,


talpa moi dezvoltată fiincl
comprimată ce
ci
o
iI-
b ko
cr
a cr =k o -'-
2e
rezultă din anexa 3,
'10 3

ki
cr/cr=k1

rezultă din anexa 3, ta-


cIr
-;; '10
3

J--J VI
"1 .e
o
li
b
tabelul 3.27 In funcţie.
de
belul 3.30 in funcţie de
a
- şi Y

I \ y=c~e-r
ilo t,
ho

00
a ,::C'! Coeficientul c are aceleaşi
3
';:a :: o,,,=k. ;

C'l'
valori ca In cazul 2 .10
8 ~.E
._ CI.1 QJ

î1J
... U,Q

~=:~
~~cr5 kl rezultă
din anexa 3. ta-
belul 3.80 in funcţie de y
~~ ~
-'2.8 .- "eu
U '"
şi ...!:.-
2h o
( in loc de ..-':...)
ho
I b

'"I
oo
3.
~U
o,,=k. (!.i
2e
r '10'
Idem cazul 1, cu dimensi-
unile reale ale panoului
a
-~2
ho
G/cr=k1 CI)"
~ -10 3

I
~ ;::: l: rezultă din anexa 3.
::1n U
tabelul 3.29 In funcţie
'E:
~~ a
->2 a !r.r = k1 el-r lO'
r~
de .!:. (in loc de.!:.) ho 2h
El 00 2e ho o
" ci
~ fi o;]
82
" '"I <? ";::::c-)
o k, rezultă in ambele cazuri
-;~ din anexa 3, tabelul 3.30
:> '" a
'" =... eu
eu in funcţie de y şi _ .
ho
-"""
t> .-
b'
I

ii
-1.' 4. Grinzi cu
voltată
secţiune nesimetrică,
fiind întinsă
talpa mai dez-

I
(-h
t,
o)
Il=: -
-100 V 2D-k.
o(2-<1'+Y<1"+4~')'
. ro] = N{mm'

in care:
a-a' Mz Mz
<1'=--; a=-4 ·(ho-e); a'=+ -·e
a Iz

'" ~ a 0,07·"" ·k. T


~= : 'T=-
a hot,
(j" ?:;

<1)1=____ f=--F~r-
~~I~ ~I~I
ţi l
1,6

~
\-<1'

_ ~~ 1 .
G
I k, 22,2 I 26,7 1
32 ,6 42,0 52,5 163,0

c
.... I
w • Pentru alte cazuri vezi STAS 1010810-78.
Se h ema 6.5 (continuare)
6.3.4. VERIFICAReA SAGETII
p p p .j.
Verificarea se poate face ca În schema 6.5.
Se h ema 6.5
'-> Z>:
t + t ;QH b.B, Calculează săgeata efectivă:
v eriţicorea săgeţii grinzi/ar Incovoiate (fig. 6.5)
1.. I .\ ' 1 .1.. I r=r.+r,
1. Elemente cunoscute: c t tf, ;:} r", î, tşt conţin semnele
deschiderea grinzii; ~
poziţia Incărcărilor normate care produc săgeata maximă;
marca oţelului folosit;
mi III '11~1I11 rID ~f"
b.7. Calculează săgeata admisibilă (anexa 3, I
momentul de inerţie brut I
~
~~
~~m
y1 I tab. 3.10)

- I
2. Izolează deschiderea (dacă este grindă continuă) in care se veri-
fică săgeata. introducind pe reazeme momentele de continuitate
----r-----.. . rr:
C'
1 b.B. Verifică
r... t,Ind.
:plinirea condiţiei: I
corespunzătoare poziţiei Incărcărilor care produc săgeata ma-
ximă
"--_1 --> rp
Fig 6.5 •
.. O b ser v aţi i: Efectuarea integralelor se face cu uşurinţă folosind anexa 4, tabelul 4.10. Săge­
3. Calculează săgeata maximă ţile se calculează considerind valorile statice ale lncărcărilor.

.j. .. 6.3.5. VERtFICAREA LA OBOSEALA


I b. Prin metoda generală. exactă, a integrării I Se verifică la oboseală următoarele elemente de construcţii:
a. Prin metoda aproximativă (suficient _. grinzile căilor de rulare ale podurilor rulante incadrate la grupele de func-
pentru nevoile practice curente), pentru