Batranetea este pretul pe care trebuie sa-l platim pentru a ajunge la intelepciune, iar amandoua dau eticheta vietii

din
care rezulta valoarea fiecarui individ. Doar prin imbatranire putem realiza ca viata este nepretuita si verdictul final ni-l
asumam cu greu cu toate ca este imposibil de a accepta sfarsitul. Chiar daca imbatranirea intervine in timp indelungat,
conceptia de a incerca pentru a ramane mereu tanar ne bantuie de-a lungul vietii (in special cand suntem aproape de
varsta a treia), iar reusita este de multe ori cu costuri ridicate pentru o perioada relativ scurta.

Asa ca, verdictul de sfarsit ne este oferit cu sau fara vointa noasta. Batranetea nu trebuie privita ca pe o povara, ci mai
degraba ca o experienta de viata, cu suisuri si coborasuri, cu tristeti si bucurii, prin care omul ajunge intr-un echilibru
perfect de unde poate privi luminita de la capatul tunelului pana in clipa in care, atingand-o, se produce unirea cu
Dumnezeu ( ,,Batranul este inclinat sa judece prezentul cu ochii trecutului.'' Santiago Ramon y Cajal ).

Aceasta etapa este o perioada in care poti privi inapoi din dorinta de a face o evaluare a drumului parcurs. Pentru unii
aceasta retrospectiva aduce disperare si regret pentru lucrurile pe care au ezitat sa le faca la momentul respectiv, iar
pentru altii reprezinta o confirmare a realizarilor. Dar trebuie sa constientizam ca o concentrare pe esecuri si pe
inacceptarea modificarilor fizice si psihice conduc la accelerarea procesului de imbatranire.

Batranetea nu este un chin. Trebuie sa vedem in ea o perioada extraordinara pentru ca avem mult timp liber pentru a
privi in trecut si a retrai totul inca o data cu bucurie si recunostinta, exista timp de a desfasura activitati placute, de a
calatori, de a te dedica unei cauze - a face voluntariat. Se stie ca batranetea incepe in jurul varstei de 65 de ani, dar
uneori constatam ca ea apare cand persoana inceteaza sa-si mai acorde atentie si cand nu se mai simte o veriga
importanta in circuitul vietii. De aceea, vedem des persoane batrane la 40 de ani si persoane tinere la 80 de ani si ca
fizic si ca psihic.

Trebuie sa invatam sa fim batrani, sa acceptam batranetea si sa incercam sa gasim solutii, modalitatii de a depasi
greutatile care vin odata cu ea. Pana sa ajungem la batranete ar trebui sa ne ocupam sa avem un stil de viata sanatos
(igieno-dietetic), sa ne ocupam de sanatatea noastra, sa prevenim pentru ca este mai usor decat sa tratam.
Daca avem varstnici in familie, indicat ar fi sa-i implicam in diferite activitati pentru a le anula sentimentul de inutilitate. Ei
traiesc in prezent si se regasesc prin nepoti carora le ofera dragoste, intelepciune, devotament si afectiune, in felul
acesta ei se incarca din vitalitatea si energia lor, simtindu-se utili, valorificati, gasindu-si motivatia de continuitate.