POLITICI MONETARE si TEHNICI BANCARE

Prof. univ. dr. Nicolae DARDAC, Lect. univ. dr. Bogdan MOINESCU

Operaţiuni de swap valutar

Operaţiunile de swap valutar constituie tranzacţii financiare în care două părţi schimbă sume
exprimate în două monede diferite, la începutul unei perioade, şi le răscumpără la o dată
viitoare predeterminată (potrivit definiţiei Băncii Reglementelor Internaţionale). În anii 80
diferite tipuri de swap valutar au devenit operabile, alăturându-se celorlalte tipuri de
swap (pe rata dobânzii şi titluri de datorie), ceea ce a condus la dezvoltarea unei bogate
literaturi pe tema rapidei evoluţii a pieţei interbancare de swap.
Obiectivul determinant al băncii centrale, în utilizarea operaţiunilor de swap valutar, este
acela de a influenţa lichiditatea internă, de a gestiona rezervele valutare şi de a stimula
dezvoltarea pieţei financiare interne.
Băncile centrale utilizează operaţiunile de swap valutar din mai multe motive, care pot fi
rezumate astfel:
- preferă să deţină o varietate de instrumente de intervenţii tehnice, utilizabile în mod
discreţionar; în multe ţări, unde piaţa secundară internă (pe termen scurt) nu este suficient de
dezvoltată, pentru a permite o anumită intervenţie a autorităţii monetare, este posibilă
realizarea de schimburi într-un volum sporit prin operaţiunile de swap;
- spre deosebire de operaţiunile de schimb valutar direct, operaţiunile de swap nu au efecte
directe asupra cursului valutar la vedere;
- operaţiunile de swap constituie un instrument flexibil, procedurile sunt informale, iar swap-
urile sunt uşor reversibile.
De asemenea, operaţiunile de swap valutar prezintă şi unele dezavantaje:
- pot influenţa nivelul cursului de schimb după derularea lor, ca urmare a puternicului efect al
anunţării operaţiunilor;
- necesită o perioadă minimă de două zile pentru ca tranzacţia să devină efectivă; în aceste
tranzacţii nu există schimburi simultane ale unei monede cu alta, aceea ce limitează riscul de
neplată, însă există un număr limitat de bănci mari care pot acţiona drept contrapartidă în
derularea operaţiunilor de swap valutar.
Acele bănci care nu deţin o cantitate suficientă de monedă internaţională, dar efectuează
operaţiuni sporite comparativ cu nivelul capitalului, îşi asumă riscuri sporite;
- dacă există o piaţă activă a titlurilor pe termen scurt, atunci băncile vor prefera acest tip de
operaţiuni, întrucât o asemenea piaţă este mult mai deschisă către economia reală, comparativ
cu piaţa interbancară;
- dacă politica monetară este centrată pe rata de dobândă şi agregatele monetare, atunci
alocarea creditului de către banca centrală poate fi un instrument mai dorit, comparativ cu
operaţiunile de swap, care au efecte puternice asupra ofertei de monedă.
Deoarece operaţiunile de swap pe devize sunt doar temporare, ele sunt utile pentru ajustări
tehnice pe termen scurt, fie în a influenţa nivelul lichidităţii pieţei prin neutralizarea factorilor
perturbatori sezonieri, fie în a restabili sau menţine deficitele de pe piaţă care îndreaptă rata
dobânzii spre valoarea dorită. Operaţiunile swap pot fi uşor reînnoite, astfel încât să poată fi
obţinut un impact pe termen lung, iar maturitatea lor extinsă variază, de la 24 de ore la 24 de
luni.

BCE - Operaţiuni de swap valutar

Aceste operaţiuni constau în tranzacţii simultane – la vedere şi la termen (spot şi forward) –
încheiate în aceeaşi contrapartidă, astfel:
Eurosistemul cumpără/vinde euro la vedere (spot) contra valute convertibile şi, în acelaşi
timp, vinde/cumpără la termen (forward) aceeaşi sumă în valută convertibilă contra euro.
Pentru fiecare operaţiune de swap valutar, Eurosistemul şi participanţii stabilesc punctele
swap (diferenţa între cursul valutar la termen şi cel la vedere). Punctele swap ale euro faţă de
diferite valute sunt stabilite în concordanţă cu convenţiile generale.
Caracteristicile acestor operaţiuni sunt:
􀂾 iau forma atât a operaţiunilor de alimentare, cât şi a celor de absorbţie de lichiditate;
􀂾 frecvenţa lor este nestandardizată;
􀂾 scadenţa lor este nestandardizată;
􀂾 se execută prin licitaţii rapide şi proceduri bilaterale;
􀂾 se realizează descentralizat de către băncile centrale naţionale,
Consiliul Guvernator al BCE decizând în ce condiţii operaţiunile de swap valutar pot fi
efectuate de BCE;
􀂾 Eurosistemul poate selecta, pe baza criteriilor de eligibilitate, un număr limitat de instituţii
care să participe la astfel de operațiuni.
https://www.ecb.europa.eu/explainers/tell-me-more/html/role_of_exchange_rates.ro.html

Ce sunt cursurile de schimb?

Un curs de schimb reprezintă cursul la care o monedă poate fi preschimbată cu o altă monedă.
De exemplu, 1 EUR poate fi preschimbat contra 1,13 USD. Acest curs variază în mod
constant pe piețele valutare internaționale, unde sunt tranzacționate valute de diverse tipuri.
Euro este una dintre cele mai tranzacționate monede, alături de dolarul SUA, yenul japonez și
lira sterlină.

BCE furnizează cursuri de schimb?

În fiecare zi, în jurul orei 16.00 (ora Europei Centrale), BCE publică cursurile valutare de
referință ale euro față de 31 de monede străine. Aceste cursuri de referință au scopuri strict
informative. Cursurile de schimb sunt adesea utilizate de companii și populație pentru situații
financiare anuale, declarații de impunere, raportări statistice și analize economice, de
exemplu. Cursurile celor 31 de monede față de euro reprezintă medii ale cursurilor de
cumpărare și de vânzare și nu reflectă neapărat cursurile la care au fost efectuate tranzacțiile
efective pe piață. La preschimbarea unei valute, cursul utilizat este derivat din cursurile
valutare în timp real.

BCE publică, de asemenea, un curs de schimb efectiv nominal al euro pe baza mediilor
ponderate ale cursurilor de schimb bilaterale față de monedele a 19 parteneri comerciali din
zona euro. Acest curs indică dacă preschimbarea unei valute în euro devine, în medie, mai
scumpă sau mai ieftină.

Cum influențează cursurile de schimb politica monetară?

Cursul de schimb nu reprezintă un obiectiv al politicii BCE. Aceasta înseamnă că BCE nu

încearcă să influențeze cursul de schimb prin operațiunile sale de politică monetară.
Principalele economii ale lumii, reunite în cadrul G20, s-au angajat să se abțină de la
devalorizări competitive și de la țintirea cursurilor de schimb în scopuri concurențiale,
opunându-se totodată oricăror forme de protecționism.
Cursurile de schimb au implicații pentru stabilitatea prețurilor și creșterea economică. De
exemplu, cursurile de schimb influențează prețurile în cadrul schimburilor comerciale
internaționale. Atunci când pot fi obținuți mai mulți dolari SUA pentru 1 EUR, cu alte cuvinte
atunci când euro se apreciază, produsele americane devin mai ieftine pentru cetățenii din zona
euro. Prin urmare, prețurile importurilor scad. Aceasta are un impact direct asupra inflației în
zona euro prin intermediul prețurilor bunurilor de consum importate, dar și un impact indirect
prin intermediul prețurilor materiilor prime importate și al bunurilor intermediare utilizate
pentru producție.

BCE trebuie să monitorizeze cu atenție aceste evoluții atunci când definește politica monetară
în vederea îndeplinirii mandatului său – menținerea ratelor inflației la niveluri inferioare, dar
apropiate de 2% pe termen mediu.