FACULTATEA DE CIBERNETICA,STATISTICA SI INFORMATICA ECONOMICA-ASE

POPESCU MIRUNA IOANA

PIROSCA IOANA

GRUPA 1059-SERIA B
SPECIALIZARE: CIBERNETICA
ECONOMICA

PROF COORDONATOR: SANZIANA

DIVERSITATEA MIHAESCU

ETNICA IN
ROMANIA
 Cuprins

I.Introducere
II.Evolutia populatiei totale
III.Structura populatiei totale
IV.Dimensiunea demografică a minorităţilor în România
4.1 Maghiari
4.1.1 Scurt istoric: maghiarii inainte de 1930
4.1.2 Evolutia populatiei maghiare (1930-2011)
4.1.3 Repartizarea geografica
4.2 Romi
4.2.1 Scurt istoric: romii inainte de 1930
4.2.2 Evolutia populatiei rome (1930-2011)
4.2.3 Repartizarea geografica
4.3 Ucrainieni
4.3.1 Scurt istoric: ucrainienii inainte de 1930
4.3.2 Evolutia populatiei ucrainiene (1930-2011)
4.3.3 Repartizarea geografica
4.4 Germani
4.4.1 Scurt istoric: germanii inainte de 1930
4.4.2 Evolutia populatiei germane (1930-2011)
4.4.3 Repartizarea geografica
4.5 Turci
4.5.1 Scurt istoric
4.5.2 Evolutia populatiei turce (1930-2011)
4.5.3 Repartizarea geografica
V. Masurarea diversitatii
VI.Concluzii
 I.Introducere

Acest proiect îşi propune să abordeze relaţia complexă dintre naţiunea română si
raporturile sale cu minorităţile naţionale care trăiesc şi convieţuiesc în statul român
contemporan.
O Românie modernă şi democratică care se construieşte pe sine, şi aspiră la o
dezvoltare armonioasă, prosperitate şi emancipare pentru toţi cetăţenii săi nu poate ignora
minorităţile naţionale, cetăţeni diferiţi prin origine, limbă, istorie şi tradiţii, dar egali în
demnitate, drepturi şi îndatoriri cu cetăţenii români majoritari.
După ce a traversat regimuri politice totalitare, anul 1989 aduce în istoria
contemporană a românilor înlăturarea comunismului, a terorii şi discriminărilor de orice fel.
Noua Românie democratică, împreună cu minorităţile sale, pe care le consideră cetăţeni
demni ai unei patrii comune, a hotărât eliminarea oricăror discriminări şi persecuţii, oferind
tuturor cetăţenilor săi şanse şi drepturi egale, speranţa propăşirii economice, sociale şi
culturale, în respectul deplin al tradiţiilor istorice, lingvistice, spirituale şi religioase.
Ceea ce în anumite epoci a putut părea pentru unii o povară şi o problemă dificilă,
uneori imposibil de rezolvat, a devenit astăzi o bogăţie şi un vehicol spre o mai bună
integrare în marea simfonie a naţiunilor europene, o punte de legătură între români şi
popoarele continentului european.
 II. Evolutia populatiei totale

Scopul recensământului este obținerea de date statistice privind numărul și distribuția

teritorială a populației, a structurilor sale demografice și socio-economice, date referitoare la
gospodăriile populației, precum și a condițiilor de locuit a populației țării, date asupra
veniturilor populației și altele. Datele care se obțin în urma recensământului depind într-o
măsură directă de întrebările care sunt incluse în chestionarele de recensământ, care pot fi
diferite de la un stat la altul în dependență de informația care necesită a fi obținută în cadrul
recensământului.

Sursa datelor:Institutul National de Statistica

Sursa 1: http://www.insse.ro
Numarul peroanelor de etnie germana s-a redus cu peste 2 treimi in intervalul 1992-2011. Se
observa si o scadere a ponderii entice maghiare. Se remarca,indeosebi, cresterea ponderii de
etnie roma in 2011 fata de recensamintele anterioare.
Evolutia populatiei de etnie romana pe teritoriul Romaniei

In urma analizei Graficului privind evolutia populatiei de etnie romana putem observa
ca din anul 1867 aceasta inregistreaza o crestere continua pana in anul 1992.
Unul dintre motivele cresterii populatiei este rata natalitatii ce oscila in jurul a 16 la
mie in anii 80.
In anul 1930 constatam o scadere semnificativa a ponderii de romani pe teritoriul
Romaniei. Un factor poate fi declansat de Primul Razboi Mondial cand s-a format Romania
Mare ce a inglobat Basarabia si Ardealul. Astfel populatia tarii a crescut cu 12 100 338 de
locuitori insa ponderea etnica a romanilor a scazut cu aproximativ 20 %, in timp ce ungurii
detineau o pondere de 7.9%, germanii de 4.1%, iar ucrainieii si rusii de 5.5%.
O scadere a populatiei, dar o crestere a gradului de locuitori de etnie romana s-a
inregistrat in anul 1945 la finalul celui de-al doilea Razboi Mondial cand Romania a ramas
fara teritoriul Basarabiei, Cadrilaterului si Bucovinei.
În 1966 au fost interzise avorturile şi rata natalităţii a crescut de la 14,3 la mie la 27,4
la mie pentru o scurtă perioadă de timp. O explozie demografica vizibila a avut loc în acesta
perioada, numarul nasterilor crescând brusc de la 270.000 la 530.000. A fost o crestere
naturala, rod al unei eficiente economice a statului în acea perioada, a industrializarii si
urbanizarii. Regimul comunist a încercat însa fortarea limitelor demografice ca motor de
crestere a economiei si statului, pe un pattern malthuserian. Alte vârfuri demografice (baby
boom) au fost provocate artificial în perioadele 1974-79 si 1984-88.
În 2002 rata natalităţii scăzuse sub 10 la mie.
Populaţia României a scăzut constant în ultimii ani, ajungând ca în anul 2014 să se
mai înregistreze sub 20 de milioane de locuitori, ceea ce face ca populaţia rezidentă a ţării să
fie la nivelul anului 1966.
Preşedintele INS declara că reducerea populaţiei este influenţată de numărul mare al
deceselor, dar şi de scăderea ratei natalităţii, aspecte care nu pot fi schimbate într-un timp
foarte scurt, ceea ce înseamnă că România nu poate asigura menţinerea populaţiei la nivelul
actual de 19 milioane de locuitori, într-un orizont de timp, având în vedere că prin reducerea
populaţiei rezidente dispar anual cam două oraşe de nivel mic.Astfel, numai în anul 2014
populaţia a scăzut cu 80.000 de oameni, cărora li se adăugă şi alţi 40.000 de cetăţeni care au
migrat.
Acesta a precizat că rata brută de reproducere a înregistrat o stagnare în ultimii 20 de
ani, însă acum a început să scadă, astfel încât, în locul unei medii de 2,1 copii născuţi de o
femeie, România este departe, înregistrând în 2014 o rată de 1,3 copii la o femeie.
Din 1990 România are acelaşi comportament privind natalitatea pe care îl avea în
1961, respectiv se nasc din ce în ce mai puţini copii, iar după 1990 fenomenul de scădere a
fost mai accelerat.
Deasemenea rata de fertilitate pe grupe de vârstă a înregistrat schimbări majore după
1989, când aceasta a scăzut şi a crescut vârsta medie la care se înregistrează cele mai mari
valori ale ratei de fertilitate. Astfel, dacă în perioada 1970-1985 grupa de vârstă cu cea mai
mare rată a fertilităţii era 20-24 de ani, cu 201,4 născuţi vii la o mie de femei, respectiv 191,4
în perioada 2005-2014, rata fertilităţii a cunoscut o scădere notabilă, la numai 70 de născuţi
vii la o mie de femei pentru grupa de vârstă 20-24 de ani în 2005 şi la doar 55,9 în 2014.
"În anii 2005 şi 2014 grupa de vârstă cu cea mai mare rată a fertilităţii este 25 - 29 de ani, cu
valorile de 77,3, respectiv 67,8 născuţi vii la o mie de femei, ceea ce arată o creştere a vârstei
la care femeile se decid să aibă copii", se arată în Anuarul Demografic al României.
"România are o demografie întârziată faţă de ţările din occident (...) În 2014, populaţia
rezidentă a ţării era sub 20 de milioane şi se afla cam la acelaşi nivel cu cea a anului 1966", a
spus preşedintele INS.
Anuarul demografic al României mai arată de densitatea cea mai mare a populaţiei se
regăseşte în judeţele care conţin polii de creştere economică, respectiv Iaşi, Constanţa,
Ploieşti, Craiova, Timişoara, Cluj-Napoca, Braşov şi Bucureşti, aceştia reprezentând puncte
de atacţie pentru forţa de muncă.
În ultimele decenii, România s-a confruntat cu o intensificare fără precedent a
fenomenului migraţiei internaţionale, care a condus la o diminuare semnificativă a
populaţiei. Populaţia rezidentă a ţării la 1 ianuarie 2016 s-a situat în jurul valorii de 19,76
milioane locuitori. De la recensământul populaţiei din 1992 şi până în prezent, populaţia
rezidentă a României s-a redus cu peste 13%. O treime din scăderea populaţiei rezidente din
această perioadă a fost determinată de sporul natural, restul de două treimi fiind imputabil
soldului negativ al migraţiei internaţionale, se arată într-un studiu al Institutului Naţional de
Statistică (INS).

Potrivit acestuia, la 1 ianuarie 2016, numărul femeilor îl depăşeşte pe total pe cel al

bărbaţilor, proporţia fiind de 51% femei şi 49% bărbaţi.

Scăderea populaţiei României din perioada 1992 - 2016 are la bază trei cauze
importante şi anume: migraţia internaţională, care a condus la o scădere constantă a
populaţiei României (a avut un vârf al emigraţiei în anul 2007, anul aderării la Uniunea
Europeană, de 544.000 persoane), planning-ul familial, prin diversele lui forme, a
determinat reducerea constantă a numărului anual de naşteri pe parcursul perioadei de
tranziţie (numărul de naşteri din anul 2015 a fost cu 28% mai mic decât cel din anul 1992) şi
mortalitatea ridicată în întreaga perioadă de după 1992 (cu procentaje cuprinse între 11,4%
în anul 1992 şi 11,7% în anul 2015).
Rezultatul transformărilor demografice din ultimul sfert de veac a consemnat
accentuarea procesului de îmbătrânire a populaţiei. Faţă de anul 2002, vârsta medie a
populaţiei rezidente a crescut cu 4 ani - de la 37,7 ani în 2002 la 41,5 ani la 1 ianuarie 2016 -
marcând totodată şi modificări în structura pe sexe şi grupe de vârstă a populaţiei.
 Ponderea cea mai importantă a emigraţiei este reprezentată de persoanele din grupa de
vârstă 25 - 64 de ani. În 2015, această grupă de vârstă reprezenta 62,6% din totalul
emigraţiei, în condiţiile în care, în 2003, valoarea indicatorului a fost de 67,3%. Anul 2012 a
marcat o echilibrare a numărului de imigranţi şi emigranţi din România, diferenţa dintre
numărul acestora fiind de numai 3.000, în condiţiile în care, în 2007, considerat vârful
plecărilor în străinătate, aceasta a fost de 458.000 persoane. După 2012, numărul persoanelor
care emigrează a fost mai mare decât al celor care imigrează în fiecare an, soldul anual
negativ al migraţiei cu stabilirea reşedinţei obişnuite înregistrând constant o creştere în
valoare absolută', se arată în document.

România a pierdut 110.000 de locuitori într-un an, al doilea declin din UE,în
perioada 1 ianuarie 2015-1 ianuarie 2016, în principal din cauza sporului natural negativ şi
mai puţin a emigraţiei, după cum reiese din ultimele date Eurostat.
România avea 19,87 milioane de locuitori la 1 ianuarie 2015, iar la 1 ianuarie 2016, numărul
a scăzut la 19,76 milioane. Aşadar, în doar un an, populaţia României a scăzut cu 110.700 de
persoane. Potrivit Eurostat, în această perioadă, numărul deceselor a fost cu 75.700 mai mare
decât numărul naşterilor (260.700 faţă de 185.000), iar migraţia netă a fost negativă şi s-a
ridicat la 35.000 de oameni- diferenţa dintre numărul celor care ai părăsit România şi
numărul celor care au venit aici.

Cu cei 110.000 de locuitori lipsă, România se află pe al doilea loc în clasamentul

statelor depopulate, în anul 2015, la nivelul Uniunii Europene, după Italia, care a înregistrat o
scădere a populaţiei de 130.000 de locuitori, în aceeaşi perioadă.

Pe lângă asta, România mai stă pe podium şi în alt top: cel al ţărilor europene cu cel
mai mare număr de emigranţi. Cu cei 35.000 de oameni care au părăsit ţara anul trecut,
suntem pe locul doi în rândul statelor din Uniunea Europeană, după Grecia, care a consemnat
o migraţie negativă de 35.500 de persoane. În total însă, Grecia stă mai bine: a pierdut în
total doar 64.500 de oameni în ultimul an, pentru că raportul naşteri/decese, chiar dacă este
negativ, este mai bun decât în cazul României.
(Sursa:http://www.economica.net/populatia-s-a-redus-cu-13prc-din-1990-pana-in-prezent-cauzele-migratia-planning-ul-
familial-si-mortalitatea_125738.html#ixzz53bY936OT)
 III.Structura populatiei totale

1930 1956 1966 1977 1992 2002 2011

11118170 14996114 16746510 18999565 20408542 19399597 16792868
Romani
1423459 1587675 1619592 1713928 1624959 1431807 1227623
Maghiari
242656 104216 64197 227398 401087 535140 621573
Romi
45875 60479 54705 55510 65472 61098 50920
Ucrainieni
633488 384708 382595 359109 119462 59764 36042
Germani
26080 14329 18040 23422 29832 32098 27698
Turci
50725 38731 39483 32696 38606 35791 23487
Rusi-Lipoveni
15580 20469 22151 23369 24596 23935 20282
Tatari

50310 46517 44236 43180 33769 29570 23484

Sarbi, Croati,
Sloveni

50772 23331 22221 21286 19594 17226 13654

Slovaci
66348 12040 11193 10372 9851 8025 7336
Bulgari
23161 11166 9088 6262 3940 6472 3668
Greci
451892 146264 42888 24667 8955 5785 3271
Evrei
- 11821 9978 7683 5797 3941 2477
Cehi
15804 7627 5860 4641 4232 3559 2543
Polonezi
12175 6441 3436 2342 1957 1780 1361
Armeni
49182 13357 4681 4028 8618 23445 26544
Alta etnie
5052 4165 2309 452 766 1941 1236810
 Tot in Romania, s-au mai inregistrat la recensamantul din 2011 un numar de 3203
italieni, 2017 chinezi, 1536 ceangai (locuitori de origine maghiara (secui) din Moldova, in
tinutul Bacau si Roman) si 1264 de macedoneni.
In continuare vom analiza evolutia etniilor majoritare in Romania, adica acele etnii
care detin la ultimul recensamant, cel din 2011, cele mai mari ponderi din populatia
totala.Acestea sunt, in ordinea descrescatoare a populatiei : maghiarii, romii, ucrainienii,
germanii si turcii.

IV. Dimensiunea demografică a minorităţilor în România

În general, cu unele excepţii tragice, minorităţile etnice s-au bucurat în România

modernă de drepturi şi libertăţi care le-au permis să-şi conserve şi promoveze specificul etnic
sau cultural.
După 1990, chestiunea ocrotirii minorităţilor s-a pus cu mai multă pregnanţă. Crearea
şi menţinerea condiţiilor pentru păstrarea, dezvoltarea şi afirmarea identităţii minorităţilor
naţionale au devenit – din păcate, uneori doar la nivel retoric - politici de stat. Principala idee
care rămâne este că minorităţile naţionale, prin contribuţia lor la viaţa culturală, ştiinţifică şi
economică a ţării, prin spiritul de convieţuire şi acceptare reciprocă pe care-l generează,
reprezintă un atu şi o bogăţie pentru România. În acest context, protecţia şi valorizarea lor
poate însemna o îndatorire şi un titlu de onoare.
 4.1 Maghiari

4.1.1 Scurt istoric:maghiarii inainte de 1930

Maghiarii sunt probabil poporul cu care românii au avut cele mai numeroase şi
complexe contacte de-a lungul întregii lor istorii.
Cucerirea tertoriului intracarpatic se realizează lent pe etape succesive în secolele XI-
XIII.Aceste colonizări de populaţii n-au dizlocat nicidecum, decât în parte populaţia
românească, răspândită peste tot în spaţiul intracarpatic ca şi în câmpia de vest şi Banat. Aşa
se face că în urma evoluţiei situaţiei din primele secole ale evului mediu, Transilvania a
devenit leagănul unei civilizaţii specifice, în care convieţuiau, într-o relaţie complexă, uneori
paşnică, alteori dificilă, grupuri etnice diverse, români, maghiari, germanici, secui, etc.
Epoca principatului calvin al Transilvaniei (1541-1689), a reprezentat o perioadă de
înflorire a culturii maghiare în Transilvania.
Conform conscripţiei realizată la 1773 de înaltul comandament al Transilvaniei,
românii reprezentau 63,5%, iar maghiarii, saşii şi secuii cealaltă treime.
Recensământul din 1880 atestă o prezenţă de 25,2% de maghiari, 12% germani şi
54,9% români.
La 1910, recensămintele maghiare constată un număr sporit de maghiari, 31,6%, faţă
de un număr scăzut de germani, 10,7%, şi un număr relativ stabil de români, 53,7%.
Pe data de 1 decembrie 1918 are loc unirea Romaniei astfel ca maghiarii au devenit o
minoritate în noul stat român.

4.1.2 Evolutia populatiei:

Conform datelor obtinute in urma recensamintelor,maghiarii detin urmatoarea pondere
din totalul populatiei Romaniei:

Anul 1930 1956 1966 1977 1992 2002 2011

Tot pop 142345 1587675 1619592 1713928 1624959 1431807 1227623
maghiare 9

Pondere 9,97 9,08 8,48 7,95 7,12 6,60 6,10

Chiar daca trendul populatiei maghiare se caracterizeaza atat printr-un ritm de crestere,
cat si de descrestere, putem observa ca ponderea se afla intr-o continua scadere.
 O posibila explicatie pentru acest fenomen este fie declinul demografic in care se afla
Romania, fie o crestere mult mai dinamica a altor etnii.

Cresterea populatiei maghiare ce a avut loc intre anii 1930-1956 este explicata de
aparitia celui de-al doilea razboi mondial.In urma arbitrajului de la Viena din 1940,
Transilvania este cedata Ungariei, fiind inapoiata in acelasi an, dupa ce populatia maghiara s-
a instaurat deja pe teritoriul tarii.
Comunismul a redus în mod semnificativ posibilităţile de exprimare ale maghiarilor,
ca şi a populaţiei majoritare de altfel. Comunitatea maghiară a căutat să-şi conserve
identitate, faţă de politica de „omogenizare” socialistă dusă de partidul comunist, cu
deosebire în ultimele două decenii ale comunismului. Prin anii 1980 se dezvoltă un proces de
emigrare a maghiarilor din România, spre Ungaria sau spre ţări din lumea liberă.

4.1.3 Repartizare geografica:

Din punct de vedere a repartiţiei geografice populaţia maghiară este majoritară în
judeţele din centrul ţări Harghita (82,90%), Covasna (71,59%), şi aveau procente
semnificative în judeţe precum Mureş (36,46%), Satu Mare (32,69%) , Bihor (24%), Sălaj
(22,36 %), Cluj (14,99%), Arad (8,49%), Maramureş (6,81%), Braşov (7,22%), Timiş
(5,16%).
 4.2 Romi

4.2.1 Scurt istoric: romii inainte de 1930

Rromii (ţiganii) sunt originari din nord-vestul Indiei. În ţările române sunt menţionaţi
de izvoare în secolul XIV. Încă de la aşezarea lor aici rromii au fost consideraţi, datorită
nivelului înapoiat de viaţă şi al aspectului fizic, o populaţie de categorie inferioară. De aceea
încă de la început a fost marginalizată şi izolată. Treptat rromii au ajuns robi pe moşiile
boierilor, aflându-se în dependenţă totală faţă de stăpânul feudal, putând fi vânduţi dar nu
omorâţi. Nu se puteau căsători cu români. La mijlocul secolului XIX sub influenţa spiritului
reformator din perioada revoluţiei paşoptiste, domnitorii din cele două principate au adoptat
legi de eliberare a robilor ţigani, mai întâi a celor aparţinând bisericilor şi mănăstirilor şi apoi
cei ai statului, în 1844 în Moldova şi în 1847 în Ţara Românească.
4.2.2 Evolutia populatiei:
Conform datelor obtinute in urma recensamintelor,romii detin urmatoarea pondere din
totalul populatiei Romaniei:

Anul 1930 1956 1966 1977 1992 2002 2011

Tot pop 242656 104216 64197 227398 401087 535140 621573
rome
Pondere 1,70 0,6 0,34 1,05 1,76 2,47 6,10

Trendul populatiei corespunde cu dinamica ponderilor,mentinandu-se descrescator pe

perioada 1960-1966, urmat de o crestere surprinzatoare in anii 1966-2011.
Evolutia populatiei rome dupa anul 1992 este contrara evolutiei populatiei
totale.Putem observa ca fata de anul 2002, romii prezinta o pondere cu aproximativ 4
procente mai mare in 2011,dar si o crestere cu aproape 100.000 de persoane.Aceasta
schimbare este atipica fata de tendinta generala.

Scaderea drastica a romilor din perioada 1930-1956 este explicata de aparitia celui de-
al doilea razboi mondial, dar si de deportarea în Transnistria dîn timpul regimului Antonescu
(1942-1944).
 Este începutul unei teorii rasiste, care-i are ca obiect, printre alţii şi pe ţigani. Se
semnalează „pericolul” ţigănesc, ca ar consta în numărul exagerat de mare de ţigani (se
estimau a fi circa 600.000 de ţigani – evident exagerat), şi se semnala o natalitate mai
ridicată decât a românilor. Pericolul ar fi constat în asimilarea ţiganilor care ar fi condus la
„înstrăinarea însuşirilor noastre etnice”. Se propunea izolarea lor în lagăre de muncă forţată
şi chiar sterilizarea spre a diminua masiv numărul lor. Rămase o vreme la nivelul
dezbaterilor, aceste idei au fost preluate de politicieni odată cu instalarea regimului
Antonescu.O primă măsură a fost scoaterea din Bucureşti a tuturor ţiganilor, iar deportarea
lor în Transnistria i-a aparţinut de asemenea.
Ea se desfăşoară în vara şi începutul toamnei anului 1942. Măsura are ca suport
probleme de ordin social precum eradicarea infracţionalităţii, vagabondajului, cerşetoriei,
prostituţiei. Ea a privit circa 25 000 de ţigani, cei mai mulţi nomazi şi o parte dintre cei
sedentari. În viziunea autorităţilor era vorba de ţiganii „periculoşi”, ţiganii problemă, de cei
indezirabili. Trierea era făcută în funcţie de modul de viaţă nomad şi de condamnările
suferite pentru diverse delicte. Aceste categorii de ţigani au fost recenzate şi s-a început
deportarea celor nomazi.
Într-o primă fază au fost deportate în Transnistria 11.441 de persoane din care 2.352
bărbaţi, 2.375 femei şi 6.714 copii. În septembrie 1942 a urmat un al doilea val de deportări,
a-cum numărul celor deportaţi fiind de 13.176 ţigani, care făceau parte din categoria celor
sedentari.
Scaderea continua din perioada 1956-1966 apare ca un efect al regimului Antonescu,
cel mai probabil existand o rata a natalitatii relativ scazut in randului acestei populatii.
După instalarea comunismului în România, situaţia ţiganilor intră într-un fel de
anonimat. Comunismul nu s-a ocupat explicit de ţigani.În anii ’60, se iau măsuri de
sedentarizare a ţiganilor nomazi.
Chiar daca populatia romana prezinta grave carente in domeniul sanatatii,educational
si profesional, numărul ţiganilor cunoaşte o creştere importantă în anii de după război.
Studiile realizate în ultimii ani atestă o gravă situaţie a ţiganilor. Din punct de vedere
socio-profesional, populaţia de romi care nu deţine nici o profesie este extrem de mare, circa
78%. Doar 16% din populaţia romă are calificare într-o profesie modernă. Lipsa de ocupaţie
şi şomajul este foarte ridicat în rândul romilor, iar cu privire la standardele de viaţă a romilor
faţă de români, diferenţele sunt enorme.
Şcolarizarea tinerilor rromi este una deosebit de precară, 27,3% sunt analfabeţi, 3,9%
au studii liceale şi doar 0,7% studii universitare şi post-liceale.
Romii au cea mai scăzută durată medie a vieţii, şi un procent de mortalitate infantilă
de 63,1 la mie. Infracţionalitatea este de asemenea foarte ridicată în cadrul romilor.
4.2.3 Repartizare geografica:
Din punct de vedere a repartiţiei geografice,conform recensamantului din 2011,
populaţia romă este majoritară în urmatoarele judeţe:
❏ Județul Mureș 46 637 (8.78%)
❏ Județul Călărași 22 974 (8,05%)
❏ Judetul Salaj 15 004 (6,69%)
❏ Județul Bihor 33 697 (6.13%)
❏ Județul Dâmbovița 26 281 (5,06%)
❏ Județul Dolj 28 911 (4,37%)
❏ Județul Cluj 26 281 (3.46%)
 4.3 Ucraineni

4.3.1 Scurt istoric:ucrainienii inainte de 1930

Aşezările ucrainene din nordul Moldovei şi Maramureş, situate în zonele vecine cu

masivul etnolingvistic ucrainean şi în prelungirea acestuia, sunt cele mai vechi din ţară.
Huţulii (numiţi huţani de către romani) sunt cei care locuiesc în zona muntoasă a
Bucovinei, pe văile superioare ale râurilor Suceava, Moldova, Moldoviţa şi Bistriţa Aurie.
Veniţi aici încă din secolul al XVIIlea au găsit condiţii favorabile pentru a practica ocupaţiile
lor tradiţionale: păstoritul, creşterea animalelor, munci forestiere, plutărit, întemeind un
număr însemnat de sate şi cătune pe care le locuiesc şi astăzi. În vechile hrisoave bucovinene
ei sunt numiţi "ruşi".
Aşezarea ucrainenilor în Dobrogea (Delta Dunării şi în zonele limitrofe) este legată de
unele din cele mai tragice momente din istoria Ucrainei: distrugerea şi lichidarea, în anul
1775, de către ţarina Rusiei, Ecaterina a II-a, a Sicei Zaporojene, leagănul secular al
năzuintelor de independenţă şi libertate a poporului ucrainean. Pentru a se salva de represalii,
circa 8.000 de cazaci zaporojeni se stabilesc, cu încuvinţarea Inaltei Porti, în zona Deltei
Dunării.
Spre acest tărâm al salvării, populat la început de cazaci, se îndreapta până în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea, grupuri de ţărani din regiunile de sud ale Ucrainei, pentru a
scăpa de iobăgie şi de recrutarea în armata ţaristă.
Comunitatea ucraineană din Banat, aşezată în câteva sate din zona Lugojului, a
Caransebeşului şi Aradului, s-a constituit îndeosebi între anii 1908-1918 prin colonizarea
unor domenii latifundiare, scoase la vânzare de către proprietarii lor nemţi şi unguri, situate
în partea de sud a Imperiului Austro-Ungar de atunci.

4.3.2 Evolutia populatiei:

Conform datelor obtinute in urma recensamintelor,ucrainenii detin urmatoarea
pondere din totalul populatiei Romaniei:

Anul 1930 1956 1966 1977 1992 2002 2011

Tot pop 45875 60479 54705 55510 65472 61098 50920
ucrainiene
Pondere 0,32 0,35 0,29 0,26 0,29 0,28 0,25
 Putem observa ca populata ucraineana a mentinut un trend lateral pe parcursul celor 7
recensaminte, ceea ce inseamna ca nu s-au inregistrat evenimente sau fenomene marcante
pentru evolutia acestei etnii pe teritoriul romanesc.
Punctele de minim si de maxim consecutive sunt explicate de fenomene demografice
obisnuite, precum rata natalitatii si a mortalitatii la nivel de populatie totala a tarii, dar si de
numarul migratiilor.
Declinul demografic in care se afla Romania afecteaza si populatia ucraineana, putand
fi observat un trend descendent dupa anul 1992.

4.3.3 Repartizare geografica:

Ucrainenii trăiesc mai ales în nordul țării, în zonele din apropierea graniței cu Ucraina.
Mai mult de jumătate din ucrainenii din România se află în Județul Maramureș, unde sunt
6,67% din totalul populației județului. Un număr semnificativ de ucraineni se găsesc și în
Județul Suceava (8.506 persoane, 0,93%),Județul Timiș (7.261 persoane 0,87%) si Judetul
Caras-Severin(7.727, 0,84%). În județul Tulcea au fost numărați 1.279 ucraineni.
majoritatea.
 4.4 Germani

4.4.1 Scurt istoric:germanii inainte de 1930

Germanii care trăiesc în România contemporană au un trecut istoric de secole care se
împleteşte cu istoria frământată a acestui spaţiu istoric şi cu istoria românilor deopotrivă.
Germanii de azi nu sunt deloc urmaşii populaţiilor germanice care au trecut peste teritoriul
Daciei în epoca migraţiilor, ci sunt rezultatul unor procese istorice şi evenimente care au
adus în zorii evului mediu şi în epoca modernă importante comunităţi germane în acest
spaţiu al Europei central-orientale.
Unul din aceste procese este cel al aşezării saşilor în Transilvania, începută în timpul
regelui ungur Geza al II-lea (1141-1162), şi care durează până în secolul XIV.
Se desfăşoară ce-a de-a doua etapă a procesului de colonizare a unor elemente
germanice în spaţiul românesc. Primul val de colonizare al şvabilor a durat până la războiul
dintre anii 1736-1739.
Al doilea şi cel mai important val colonizator se desfăşoară în epoca Mariei Tereza.
Banatul este colonizat acum pe baza unui plan sistematic şi minuţios întocmit. Întreaga
activitate este orientată de stat. Au fost emise patente de colonizare la 1763, 1772. Au fost
create noi localităţi şi s-au delimitat casele şi parcelele de pământ.
În 1782 a fost iniţiată a treia colonizare, în cursul căreia în Banat au fost aduse şi
populaţii protestante. În 1787 colonizarea oficială organizată de stat se consideră a fi
încheiată.
Sfârşitul primului război aduce destrămarea monarhiei austro-ungare şi cea mai mare
parte a acestor populaţii germanice se regăsesc cetăţenii noului stat România. Politic cei mai
mulţi dintre germani au aprobat actul de autodeterminare a teritoriilor care s-au unit cu
România.
După 1774, după ce partea de nord a Moldovei, Bucovina este predată austriecilor,
aici sunt de asemenea colonizate elemente germanice. La mijlocul secolului al XIX-lea
elemente germanice au fost de asemenea colonizate în Dobrogea, iar în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea la Bucureşti trăiau numeroşi germani.
Populaţia germană din noul stat român creat la 1918 număra în jur de 750.000 de
membri, reprezentând 4,1% din populaţia noului stat. Pe provincii aceştia erau repartizaţi
după cum urmează. În Transilvania 237.416, în Banat 275.369, în Satu Mare 31.067, în
Basarabia 81.089, în Bucovina 75.533, în vechiul regat 32.366 şi în Dobrogea 12.581 de
persoane.
4.4.2 Evolutia populatiei:
Conform datelor obtinute in urma recensamintelor,germanii detin urmatoarea pondere
din totalul populatiei Romaniei:

Anul 1930 1956 1966 1977 1992 2002 2011

Tot pop 633488 384708 382595 359109 119462 59764 36042
germane
Pondere 4,44 2,20 2,00 1,67 0,52 0,28 0,18

In anul 1930 se inregistreaza maximul populatiei germane de pe teritoriul Romaniei,

respectiv 633.488 de germani cu o pondere din populatia totala de 4,44%, ca urmare a unirii
Bucovinei,Basarabiei,Banatului si Transilvaniei din anul 1918.Aceste regiuni fiind puternic
colonizate in anii anteriori, ceea ce inseamna ca prezentau un numar mare de locuitori
germani.

După declanşarea celui de-al doilea război mondial, o parte a germanilor din România
au fost transferaţi în Germania, avand ca efect injumatatirea populatiei germane din perioada
1930-1956.Circa 60 000 de bărbaţi au participat în Germania în industria de război.
După 23 august 1944, populaţia germană din România este obligată să suporte alte
vicisitudini. O parte a fost transferată în Germania, o altă parte a fost deportată la muncă în
Uniunea Sovietică. În noaptea de 10 ianuarie 1945 bărbaţii între 17 şi 45 de ani şi femeile
între 18 şi 30 de ani au fost deportate, obligate să ducă o viaţă dură în lagăre, mine sau
întreprinderi sovietice.
Instaurarea la 6 martie 1945 a guvernului condus de Petru Groza a însemnat
accelerarea instalării comunismului în România. Germanii din România au fost obligaţi la
dure persecuţii. Prima măsură a fost cea a deportărilor, urmată de reforma agrară prin care
pământurile şi proprietăţile agrare de orice fel aparţinând germanilor care au colaborat cu
Germania hitleristă, au trecut în proprietatea statului. Circa 70.000 de familii germane au fost
astfel deposedate de pământuri şi case, şi-au pierdut tot inventarul agricol. Prin
naţionalizarea de la 11 iunie 1948 germanii proprietari din mediul urban pierd toate
întreprinderile şi afacerile pe care le deţinuseră.

Între 1951 şi 1956 un număr de circa 45000 de şvabi din Banat sunt deportaţi în
Bărăgan. În acest context, începând cu 1956 România şi Republica Federală Germania încep
să încheie acorduri în vederea repatrierii în Germania a unor germani din România.
Conform statisticilor oficiale în ultimii ani au comunismului au plecat din România un
însemnat număr de germani. 1985 - 12.809, 1986 - 11.034, în anul 1987 - 11.639, în anul
1989 - 14.598 de persoane. La căderea comunismul mai trăiau în România o populaţie
germană de circa 260.000 de persoane.
Căderea comunismului n-a oprit acest proces de emigrare masivă a etnicilor germani
din România.Astfel în 1990 un număr de 60.072 de germani părăsesc România, ca apoi
procesul emigraţionist să se stabilizeze în anii următori. În 1991 au plecat 15.567, la 1997,
1.273. Recensământul din 1992 constată astfel scăderea drastică a populaţiei germanilor din
România la 119.462 de persoane.
Deşi, după înlăturarea comunismului, comunitatea germanilor din România a cunoscut
un proces de revigorare, istoricii şi analiştii germani din România estimează că suntem
undeva la un sfârşit de ciclu istoric, deoarece numărul germanilor din România se
diminuează datorită emigrărilor şi declinului demografic natural.
 4.4.3 Repartizare geografica

Din punct de vedere a repartiţiei geografice,conform recensamantului din 2011,

populaţia germana este majoritară, în urmatoarele judeţe:
❏ Județul Satul Mare 1,45%
❏ Judetul Timis 1,24%
❏ Judetul Sibiu 1,06%
❏ Judetul Caras-Severin 0,98%
❏ Judetul Arad 0,67%
❏ Judetul Brasov 0,53%
 4.5 Turci

4.5.1 Scurt istoric:

 Turcii inainte de 1930
Prima consemnare documentară a prezenţei stabile a unor etnici turci pe actualul
teritoriu al României este din anul 1264 când, în urma luptelor interne de tip feudal din
Imperiul Anatolian selgiucid, un grup de 12 mii de ostaşi s-a aşezat în Dobrogea.
Un nou val de etnici turci soseşte după cucerirea oraşului Varna în 1484, dar şi în anii
următori, odată cu sporirea relaţiilor economice dintre România şi Imperiul Otoman.
 Date generale si istoria sociala
Istoria migrației turcești înspre București începe în anii ’90, odată cu apariția primelor
autogări din care plecau autocare spre bazarele din Istanbul pentru aduce marfa pentru
micul comerț de butic și tarabă care a marcat peisajul urban postosocialist autohton. În
preajma acestor autogări au apărut și primele restaurante etnice, de dimensiuni reduse și
cu un meniu care conținea o listă restrânsă de produse. Unii dintre clienții acestor
restaurante erau șoferii de autocar, uneori atât de atașați de acestea încât își aduceau
clienții la acestea chiar daca sediul autogării se schimba într-un alt cartier. Cea mai mare
parte a comercianților și oamenilor de afaceri turci au legat relații de afaceri și s-au
împrietenit cu locuitori ai Bucureștiului pentru că aceștia îi puteau ajuta în depășirea
barierelor birocratice inițiale. Deși inițial minoritate turcă era dispersată pe întreg
teritoriul capitalei, se observă în ultimul deceniu o tendință de concentrare locativă în
zonele Colentina și Fundeni/Pantelimon, unde există și două moschei, dintre care una
deține și un centru cultural musulman.
 Factori structurali ai migraţiei (‘pull’ şi ‘push’)
În privința factorilor structurali ai migrației se remarcă mai multe etape:
- PUSH: Perioada 1990 – 2005 în care turcii au venit în România în căutarea
unor condiții mai bune de business decât în țara natală
- PULL: perioada 2006 – 2011 în care turcii deja așezați în București au simțit
relaxarea economiei și și-au adus familiile
- PUSH: perioada 2012 în care turcii nemulțumiți de condițiile locale migrează
spre București
 - PULL: +1990 valabil pentru o categorie socială, cea a studenților care caută să
studieze în capitală datorită condițiilor favorabile și permisive ale mediului academic .
 Reţele de migraţie
Datele din teren arată 2 tipuri de rețele. Studenții sunt reprezentații primului tip de
rețea. Ei ajung în București pentru a studia. Condițiile academice locale favorizează migrația
datorita faptului că sistemul nu impune standarde atât de ridicate la admitere, așa cum se
întâmplă în Turcia. Totodată, costul educației superioare este mai redus în România, spre
deosebire de Turcia și alte țări din Europa. Studenții turci consideră că sistemul de educație
din România le oferă o bună pregătire. Un alt tip de rețea de migrație este cea care se
constituie în jurul micro-grupurilor. Fie că vorbim de familie sau prieteni, turcii care vor să
migreze o pot face mereu prin aceste pârghii. Pe 3 de altă parte aceștia pot veni și pentru a-și
ajuta rudele care desfășoară activități în București. Ei sunt mai degrabă persoane mature.
Aceștia din urmă sunt mai înclinați ca la rândul lor să-și aducă familiile aici, spre deosebire
de studenții care sunt aici pe o perioadă determinată și ale căror planuri sunt încă incerte.

4.5.2 Evolutia populatiei:

Conform datelor obtinute in urma recensamintelor,turcii detin urmatoarea pondere din
totalul populatiei Romaniei:

Anul 1930 1956 1966 1977 1992 2002 2011

Tot pop 26080 14329 18040 23422 29832 32098 27698
turce
Pondere 0,18 0,08 0,9 0,11 0,13 0,15 0,14

Putem observa ca ponderea populatiei turce din totalul populatiei Romaniei nu este
una semnificativa, fara fluctuatii majore de procente.
Punctul de maxim a fost inregistrat pentru recensamantul din anul 1930, urmand apoi
o scadere a populatiei cu 0,10%, reprezentata de cea mai drastica schimbare din randul
evolutiei acestei etnii. O posibila explicatie a acestei scaderii este reprezentata de aparitia
celui de-al doilea razboi mondial, dar si de faptul ca intelectualitatea turcă a migrat în Turcia,
suspendandu-se astfel predarea limbii turci in scolile din Romania.
 Conform datelor de la Recensământul din 2011, în București erau 2041 de cetățeni
care au declarat drept limbă maternă turca. Cei mai mulți locuiau în sectorul 3 al capitalei,
661, respectiv 2 cu 522.
Distribuția minoritarilor turci este oarecum uniformă pe teritoriul Bucureștiului, dar
există și grupuri etnice concentrate în zone ca: Pantelimon, Colentina, zona de sud a
capitalei: șoseaua Giurgiului, precum și în zona bulevardului Decebal. În câteva dintre aceste
zone concentrarea de grupuri etnice este dublată și de instituți de cult (geamii și moschei și
chiar un centru cultural).

4.5.3 Repartizare geografica:

Din punct de vedere a repartiţiei geografice,conform recensamantului din 2011,
populaţia turca este majoritară, în urmatoarele judeţe:
❏ Județul Constanta 20 826, in procente 3,04%
❏ Judetul Tulcea 1 674,in procente 0,78%

(Sursa: http://www.newminorities.com/wp-content/uploads/2015/07/Fișă-de-comunitate-turci.pdf)
 V.Masurarea diversitatii

Seria de hărți de mai jos încearcă să ilustreze diversitatea etnică, lingvistică și

religioasă din țara noastră, la nivel de unități administrativ-teritoriale, respectiv județe,
pornind de la datele recensământului din 2011.

Cum masuram diversitatea?

Calculam coeficientul Herfindahl-Hirschman pentru fiecare unitate administrativ
teritoriala din România, potrivit căruia, cu cât avem un mai mare monopol al unei etnii, cu
atât acest coeficient este mai aproape de 1, și cu cât există mai mulți actori cu cotă egală, cu
atât coeficientul este mai aproape de 0.

In economie, Indexul Herfindahl-Hirschmann - HHI masoara concentrarea unei piete,

cat de aproape de monopol este si se calculeaza conform formulei de mai sus, unde si
reprezinta cota de piata a companiei i.
In ecologie, acesta mai este numit „coeficientul de diversitate Simpson” si se
calculeaza conform urmatorului principiu: 100 de pești X și 200 de pești Y ne dau un
coeficient de diversitate al heleșteului de (1/3)^2+(2/3)^2 = 0.556.
S-a procedat la fel cu datele din recensământ: (etnia A / pop totală)^2+(etnia B / pop
totală)^2+…+(etnia N / pop totală)^2, excluzând categoriile „nedeclarată” și „altă etnie”,
nefiind considerate categorii efective, cât mai degrabă lipsă unor date concrete.

Diversitatea etnica:
Observăm că în general există o mai mare diversitate etnică și lingvistică în zona de
câmpie a Banatului și Partiumului (Crișana și Sătmar), sporadic în Dobrogea și într-o fâșie ce
trece prin Transilvania dinspre nord-vest spre sud-est, zonă cu populație maghiară și romă
semnificativă, la zona de contact dintre Secuime, fostele teritorii săsești și restul
Transilvaniei. Zone precum interiorul Ținutului Secuiesc sau Țara Moților sunt, pe de altă
parte, zone destul de omogene.
Diversitatea lingvistica:
De remarcat faptul că harta diversității lingvistice are același profil. doar că intensitate
mai mică. Asta deoarece de multe ori minoritățile se asimilează lingvistic înainte de a se
asimila etnic (armenii din Ardeal sunt maghiarofoni, peste jumate dintre romi nu vorbesc
romani, ci română sau maghiară, etc.). Discrepanța dintre cele două nivele a fost analizată
într-o hartă mai jos.
Diversitatea religioasa:

În ceea ce privește diversitatea religioasă, zonele de diversitate ridicată, deși păstrează

în linii mari aceleași coordonate ca și cea etnică, cu adaosul a două zone suplimentare:
Vestul Secuimii, unde există un amestec de reformați, catolici și unitarieni în rândul etnicilor
maghiari, și Moldova, destul de plictisitoare etnic, care devine un spațiu al diversității
religioase, datorită cultelor neoprotestante în Suceava, respectiv a ceangăilor romano-catolici
din zona centrală a acestei provincii istorice.

VI.Concluzii

Dupa traversarea regimurilor politice totalitare si inlaturarea comunismului,

Romania contemporana e poate declara o Romanie moderna si democratica care aspira la o
dezvoltare armonioasa si prospera, imbratisand muticulturalitatea.
Desi codasa in multe aspecte, printre tarile Europene, Romania a incercat
eliminarea discriminarii si a persecutiei, oferind cetatenilor ei drepturi si sanse egale,
respectand traditile istorice, lingvistice, spirituale si religioase.
Dovada acestor lucruri sta chiar la baza legii ce ofera multe avantaje
comunitatilor de minoritati, nenumaratele centre de integrare proiectelor bazate pe
diversitatea etnica, dar si marturiile Presedintelui Statului si a Ministrului delegat pentru
Romanii de Pretutindeni.
 „Euzic ca Romania are un fond foarte valoros prin organizatiile minoritatilor
sale si acest fond trebuie pastrat. Nu peste tot in Europa intalnim aceasta situatie, si anume
ca minoritatile beneficiaza de discriminare pozitiva, fiind reprezentante in Parlament sau
avand posibilitatea de participare la alegerile locale. Reprezinta un fond valoros de care
dispune Romania si care trebuie pastrat”
"Sprijinul entuziast şi unanim dat parcursului euro-atlantic al ţării noastre este
dovada cea mai bună a maturităţii unei naţiuni care îşi valorifică pe deplin bunele relaţii
dintre majoritate şi minorităţile naţionale. Respectarea drepturilor omului, acceptarea şi
fructificarea diversităţii, consolidarea statului de drept şi a democraţiei liberale sunt
garanţii ale dezvoltării umane şi ale păcii sociale. „
a declarat Klaus Iohannis, intr-un interviu pentru emisiunea in limba germana Akzente de la
postul public de televiziune
Sursa: https://www.cariereonline.ro/leadership/minoritatile-nationale-sunt-parte-vie-si-
vibranta-societatii-romanesti-mesajul#sthash.AyDszwGO.dpuf

''Nu există nicăieri în lume asemenea beneficii pentru minorităţile altor ţări cum sunt în
România. Ei bine, noi nu cerem decât exact acelaşi lucru: ca minoritatea românească din
alte ţări să beneficieze exact de drepturile pe care le are minoritatea maghiară, sârbă,
bulgară sau orice ar fi, în România'', afirmă Bogdan Stanoevici.( Ministrul delegat pentru
Romanii de Pretutindeni)
Sursa: https://www.agerpres.ro/politica/2014/07/08/interviu-bogdan-stanoevici-nu-exista-nicaieri-
in-lume-beneficii-pentru-minoritatile-altor-tari-cum-sunt-in-romania-18-55-07

Bibliografie:
 http://www.mediafax.ro/social/situatie-alarmanta-institutul-national-de-statistica-populatia-rezidenta-a-romaniei-este-la-
nivelul-anului-1966-anual-dispar-doua-orase-mici-14915323
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_demografică_a_României
 http://www.rador.ro/2017/12/18/analiza-minoritatile-nationale-din-romania-intre-aspiratii-si-realitati-2/
 http://www.gandul.info/financiar/recensamant-date-finale-cati-romani-mai-sunt-in-romania-harta-emigratiei-in-europa-
11082108
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Recensământul_din_1930
 https://arnoldplaton.wordpress.com/2015/01/11/diversitate-in-romania/
 http://www.recensamantromania.ro/
 http://hiphi.ubbcluj.ro/Public/File/sup_curs/istorie24.pdf
 http://incont.stirileprotv.ro/infografice/evolutia-comunitatilor-etnice-in-romania-judetul-unde-sunt-cei-mai-putini-
romani-12-6-din-populatia-totala.html
 https://www.historia.ro/sectiune/timp-liber/articol/100-de-ani-de-minoritati-etnice-in-cultura-vizuala-din-romania
 http://www.edrc.ro/docs/docs/Istoria_minoritatilor_3%20martie.pdf