1

PAGINA GOALA

2
3
 Ferdinando Maria Meinrado Francesco Pascale Rosario Carulli
a fost unul dintre compozitorii, de chitară clasică, cei mai faimoşi , autorul unei
metode complete pentru chitară clasică, care continuă să fie utilizată şi în prezent. El a
scris o varietate de lucrări pentru chitară clasică, inclusiv concerte şi opere de cameră. El
a fost un scriitor extrem de prolific pentru chitară, a scris peste 400 de lucrări pentru
instrumentul chitară, în timp de 12 ani.
Carulli s-a născut la Napoli, Regatul din Napoli, la 09 februarie 1770. Tatăl său,
Michele, a fost un om cu carte distins, secretar delegat la Jurisdicţia napolitană. Ca mulţi
dintre contemporanii săi, lui i s-a predat teoria muzicii de către un preot, care a fost, de
asemenea, un muzician amator. Primul instrument al lui Carulli a fost violoncelul, dar la
douăzeci de ani el a descoperit chitara şi şi-a dedicat viaţa studiului şi progresului la
chitară. Pentru că nu exista chitara în sferele profesionale ale cadrelor didactice în Napoli
în acel moment, Carulli şi-a dezvoltat propriul stil de interpretare.
Carulli a fost un interpret talentat. Concertele sale în Napoli au fost atât de
populare încât, în scurt timp a început un turneu prin Europa. Aproximativ în anul 1801,
Carulli s-a căsătorit cu o franţuzoaică, Marie-Josephine Boyer, şi a avut un fiu cu ea.
Câţiva ani mai târziu Carulli a început să compună în Milano, unde a contribuit la
publicaţiile locale. După un turneu de mare succes la Paris, Carulli s-a mutat acolo. În
momentul în care oraşul a fost cunoscut sub numele de "capitala mondială a muzicii", el a
rămas acolo pentru tot restul vieţii sale.
În Paris, Carulli a devenit un muzician de mare succes şi profesor. El şi-a
împlinit intenţia de a face chitara cea mai populară şi la modă printre nobilimea şi
muzicienii din Paris. Acesta a fost, de asemenea, la Paris, unde a publicat cele mai multe
din lucrările sale, devenind în cele din urmă un editor, el însuşi imprimând lucrari de alţi
chitarişti proeminenţi.
În 1830, chitarişti din multe ţări europene l-au urmat pe Carulli la Paris,
aparent "atraşi de personalitatea lui". Cu atâţia de mulţi alţi chitarişti din Paris, Carulli a
lucrat mai mult învăţându-i şi, în curând s-au numarat şi membri ai nobilimii pariziene
printre studenţii săi.
Multe dintre piesele de acum, considerate ca fiind ale marelui Carulli au fost
iniţial refuzate de către editori ca fiind prea grele pentru interpreţii de clasă medie şi este
probabil că multe capodopere s-au pierdut în acest fel. Descurajat, Carulli a început
publicarea pieselor pentru el însuşi. Cu toate acestea, majoritatea lucrărilor lui Carulli au
supravieţuit, sunt cele care au fost considerate "sigure" pentru a fi acceptate de către
ceilalţi editori, în principal pentru predarea anumitor tehnici sau pentru incepatori. Deşi a
avut mulţi studenţi şi suporteri, Carulli a început să creadă că el nu-şi merita reputaţia
lui impresionantă deoarece, din cele mai multe lucrări compuse de el, multe nu au fost
niciodată publicate.
Limitându-se la simple piese, în principal, Carulli a scris metoda lui celebră în
lume, pentru chitară clasică, "Armonia Aplicată la Chitară", o colecţie de piese care
sunt, încă, folosite astăzi în şcoli. La momentul publicării, metoda a fost foarte populară şi
a avut mai multe ediţii publicate.
Mai târziu în viaţă, Carulli a început să experimenteze, cu modificări în
construcţii, chitara. Cu Lacote, un producător de chitări francez, el a făcut unele
schimbări semnificative pentru îmbunătăţirea sunetului de chitară.
Carulli a murit la Paris, la 17 februarie 1841, în vârstă de 71 de ani.

4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
61
62
63
64
65
66
67
68
69
70