Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n.

15 ianuarie 1850,[2][3][4][5][6][7][8] Botoșani, Moldova –

d. 15 iunie 1889,[2] București, Regatul României) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit
de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică
din literatura română.

Debutul in literatura

1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În 12/24 ianuarie moare profesorul
de limba română Aron Pumnul. Elevii scot o broșură, Lăcrămioarele învățăceilor
gimnaziști (Lăcrimioare... la mormântul prea-iubitului lor profesoriu), în care apare și poezia La
mormântul lui Aron Pumnul semnată M. Eminoviciu, privatist. La 25 februarie/9 martie (stil nou)
debutează în revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-aș avea. Iosif Vulcan îl
convinge să-și schimbe numele în Eminescu și mai târziu adoptat și de alți membri ai familiei
sale. În același an îi mai apar în „Familia” alte cinci poezii.

"Eminescu este cel dintâi scriitor român care scrie către toţi românii într-un grai pe care
românii de oriunde îl pot recunoaşte ca al lor". (N.Iorga) Cel mai mare scriitor român pe
care l-a ivit timpul până acum "Mihai Eminescu a lăsat o mare amprentă în literatura
română prin operele sale geniale. Mihai Eminescu este poetul cel mai reprezentativ al
literaturii române, "poetul nepereche" (G.Călinescu), creator al unei opere care străbate
timpul cu o forţă nealterată, trăind într-o perpetuă actualitate. Creaţia sa este bogată în
diferite teme şi motive.

Este tradusă în mai mult de 60 de limbi. Opera sa formează o epocă în dezvoltarea

artistică a poporului român. Niciodată până la Mihai Eminescu limba română n-a sunat
cu atâta plenitudine armonioasă, atât de natural şi atât de firesc.