Principalele teme pe care le abordeaza Eminescu in operele sale sunt:

Tema iubirii si a naturii

Mihai Eminescu, ultimul mare romantic european, se inscrie in acest curent al exprimarii
sentimentelor de dragoste in mijlocul naturii, tema iubirii si a naturii fiind tema romantica
fundamentala a liricii sale. La Eminescu natura are doua ipostaze, una terestra si una cosmica,
interferate in mod armonios, in cadrul careia indragostitii oficiaza un adevarat ritual at iubirii.
Natura terestra, cu elemente specifice ale spatiului romanesc -codrul, izvoarele, salcamul, teiul,
lacul- vazute in vesnica rotire a anotimpurilor, este, in general, ocrotitoare, calda, uneori
salbatica, participand mereu la framantarile poetului si constituind cadrul cel mai potrivit al
dragostei si meditatiei: "Hai in codru la izvorul Care tremura pe prund ".

Sentimentul erotic eminescian este lipsit de dulcegarie, indragostitii se contopesc cu ritmul

naturii, viseaza la fericire, "Vom visa un vis ferice", se integreaza peisajului cosmic.

Tema filozofica

Tema filozofica fundamentala a liricii eminesciene este conditia nefericita a omului de geniu intr-
o societate meschina, superficiala, incapabila sa-i inteleaga aspiratiile spre absolut. Relatia
geniului cu societatea contemporana sau cu posteritatea este ilustrata in "Scrisoarea I".

Alte teme intalnite in operele sale sunt:

-istoria

-omul si societatea

-constiinta

-mitul

Limbaj

Limbajul artistic este specific liricii eminesciene, construit din modalitati uimitoare atat in ceea
ce priveste marcile lexico-gramaticale, cat si procedeele artistice si elementele de versificatie.
v1k23kv

· Imbinarea surprinzatoare a limbajului popular si a celui intelectual, insa fara abuz de

regionalisme , arhaisme ori neologisme, fapt ce particularizeaza stilul acestui poem prin cateva
trasaturi:

- naturaletea si prospetimea limbajului poetic este data de cuvinte populare, regionalisme si

arhaisme

Epitetele morale si ornante construiesc un fundal descriptiv corespunzator sentimentelor

poetului: “miscatoarea marilor singuratate”, “galbenele file”, “batranul dascal”, “timpul mort”
Comparatiile dau expresivitate ideilor profund filozofice ale poeziilor

Personificarile ilustreaza desavarsita familiaritate a poetului cu natura terestra si cosmica

deopotriva: “luna varsa peste toate voluptoasa ei vapaie”

Metaforele sunt numeroase ca si epitetele si au capacitatea de a vizualiza ideile: “urna sortii”,

“colonii de lumi pierdute”