FACULTATEA : PSIHOLOGIE ŞI

ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

SPECIALIZAREA: PECSV

Disciplina:Consilierea psihologica a familiei

Sesiunea de evaluare: Vară, 2017

Studenti : Dadu Delia Corina

Dobre (Bontaş) Gianina

Anul II
Master : PECSV
Studiu de caz – diagnoza si
proiectarea interventiei pentru o familie
aflata în dificultate

Regretul in relatia de cuplu

G este o tanara cu varsta de 27 de ani, casatorita de aproximativ 3 ani. Motivul

pentru care ea se prezinta la sedintele de consiliere este legat de relatia cu sotul ei. In
urma discutiilor am aflat de la G ca ii murise mama cu un an in urma , ca are doi fratiori
mai mici de care trebuie sa aiba grija, fiind singura care a mai ramas acasa din fratii mai
mari (mai are 2 surori mai mari, plecate in strainatate) Tatal ei este pensionat pe caz de
boala si cum pensia este destul de mica, G s-a vazut nevoita sa munceasca. Mi-a spus ca
intotdeauna si-a dorit sa urmeze o facultate, dar ca niciodata nu a avut posibilitati
financiare pentru asta si ca viseaza de mica sa fie ghid turistic. Ii plac limbile straine si
spera ca in viitor sa ajunga sa viziteze alte tari. Insa, datorita situatiei de acasa a fost
nevoita sa se multumeasca cu diploma de bacalaureat.
In timpul petrecut cu G in acea zi, am sesizat o incercare incapatana de a
demonstra ca pe ea nu o impresioneaza si sensibilizeaza nimic, ca dupa moartea mamei ei
a devenit imuna la tot ce se intampla in jurul ei. Mi-a marturisit ca ea nu mai are viata ei,
ca ea traieste pentru fratiorii ei si ca pentru ei este asa "de neclintit".
Perssonal, am simtit din prima clipa ca dincolo de acea bravura de fier pe care o
afiseaza, se ascunde o fire sensibila, care de multe ori se simte singura si slabita de puteri,
o fata care are nevoie ca cineva sa ii asculte nelinistea, supararile, ingrijorarile si
dorintele.
Sedintele de consiliere ce au urmat s-au tinut saptamanal. Am asigurat-o ca tot
ceea ce discutam va ramane intre noi doua, marturisindu-i ca asta e ceea ce numim noi
"pastrarea confidentialitatii", si ca pentru noi e o lege pe care suntem datori sa o
respectam cu strictete. I-am spus ca apreciez eforturile ei de a avea grija de fratiori, de
tatal si de intreaga gospodarie, ca desi cu totii ne dam seama cat de greu e pentru cineva
sa isi piarda mama, mai ales cand raman copiii singuri la o varsta asa frageda, nimeni nu
poate simti acea durere decat cei care chiar trec prin ea. I-am explicat ca intotdeauna
timpul rezolva lucrurile si ca trebuie sa avem rabdare si sa perseveram in ceea ce trebuie
sa facem.
Am rugat-o apoi sa-mi vorbeasca despre ea, despre viata ei din prezent, despre
ceea ce ii place sa faca dar si despre lucrurile care o intristeaza. Am rugat-o sa fie cat mai
deschisa, sa nu aiba retineri, pentru ca eu nu ma aflu acolo sa o judec ci sa ii ascult
povestea, sa o inteleg si sa empatizez cu ea.
A inceput prin a-mi spune ca s-a obisnuit cu gandul ca mama ei nu se va mai
intoarce si ca ea i-a luat locul in familie.
Mi-a spus ca la inceput i-a fost atat de greu sa accepte pierderea ei incat multa
vreme nu putea sa o ierte pentru ca a lasat-o singura. Ca multa vreme a invinovatit-o in
sinea ei ca nu a luptat suficient sa ramana in viata, ca daca mergea la mai multi medici cu
siguranta ar fi primit un tratament mai bun si s-ar fi facut bine. Acum insa intelege altfel
lucrurile, le accepta pentru ca isi da seama ca nu murim cand vrem noi si ca daca
Dumnezeu a lasat-o pe ea sa aiba grija de tot ce a ramas, inseamna ca ea este capabila. Ca
nu poate sa isi dezamageasca fratii, ca e datoare sa isi ajute tatal cate zile mai are si el si
ca mama ei ar avea liniste doar daca ar sti ca ea G, i-a preluat cu responsabilitate
sarcinile.
Am intrebat-o daca e ceva ce o nelinisteste in prezent, ceva ce o nemultumeste.
Mi-a raspuns ca are probleme cu sotul ei. Ca e omul care i-a fost alaturi cand a trecut prin
acele momente grele , ca a ajutat-o enorm de mult, atat financiar cat si moral si afectiv,
dar ca in prezent lucrurile nu sunt deloc bune intre ei.

Consilier: Sa inteleg ca atunci cand a murit mama ta, el a fost alaturi de tine si in felul
asta ai trecut mai usor peste acele momente. Insa daca ar fi sa-mi vorbesti despre relatia
voastra din acest moment, simti ca treceti printr-o perioada mai tensionata.

B.G: Da, asa este. Dupa ce o sa iti povestesc ce s-a intamplat in ultima perioada o sa
intelegi. Am fost toata vara plecata pe litoral, unde am muncit la un restaurant .
Cunosteam patronii pentru ca mai muncisem acolo in utimele doua veri consecutive.
Chiar daca nu m-am vazut cu sotul meu atata timp,stiam amandoi motivul pentru care
eram acolo si intelegeam ca el nu poate veni pentru ca il ajuta pe tatal lui la firma.

Consilier: Vrei sa spui ca motivul pentru care simti ca relatia voastra e putin tensionata il
reprezinta perioada in care tu ai muncit pe litoral, iar acest motiv nu este reprezentat de
timp si nici de distanta. Ce a fost atunci ?

B.G: Desi eu mereu am fost suspicioasa si geloasa pe toate fetele din jurul lui, el mi-a
aratat in nenumarate randuri cata incredere are in mine. Si l-am dezamagit. Asa a inceput
totul, cu un moment de slabiciune din partea mea.

C.: Asadar, cat ai stat plecata de langa el, s-a intamplat ceva pe care tu il numesti
"moment de slabiciune" si care simti ca ti-a afectat relatia .

B.G: Exact. La locul de munca aveam mai multi colegi, atat fete cat si baieti. Eu serveam
clientii, dar daca era nevoie de mine la bucatarie trebuia sa ajut. Cand colega mea a facut
o alergie si a lipsit o zi intreaga, a trebuit sa fac si munca ei, sa debarasez. La bucatarie
lucrau mai multi baieti, printre care si C. A fost primul an de munca pe litoral pentru el. O
fire atat de vesela si optimista...ma crezi ca nu-mi doream sa mai plec din bucatarie ?
Stiam in sinea mea ca nu e deloc normal sa astept cu nerabdare a doua zi de munca doar
sa-l revad. Il iubesc pe sotul meu si niciodata nu m-am gandit sa ma despart de el. Nu am
avut si nu am motive sa ma gandesc la asta.

C.: Ce anume simteai cand il vedeai pe C?

B.G: Nu prea pot descrie exact ce anume simteam, dar cu siguranta era vorba de un
sentiment de siguranță, de incredere si o dorinta puternica de a sta in preajma lui. Insa,
noaptea, inainte sa adorm mereu ma gandeam la relatia pe care o am cu sotul meu, la
planurile noastre de viitor, la faptul ca ne dorim un copil, ne dorim ca dupa ce mai cresc
fratii mei sa ne mutam singuri, la faptul ca tin foarte mult la el si ca nu pot sa il
dezamagesc vreodata.
C.: Prin urmare , traiai stari pozitive alaturi de C, insa aveai constiinta propriei relatii si
nu te-ai fi putut gandi vreodata sa il dezamagesti in vreun fel.

B.G: Exact, imi era mereu frica ca o sa ajung sa fac ce nu trebuie si ca o sa il pierd pe
prietenul meu.

C.: Ce s-a intamplat in continuare?

B.G: Nu s-au intamplat prea multe. M-am culcat cu C. Am regretat enorm a doua zi dar
stiam ca nu imi pot repara fapta. Tot atunci, a doua zi m-a sunat sotul meu. Eram cu C,
care mi-a smuls telefonul din mana si a raspuns in locul meu.

C.: Sa inteleg ca regreti ceea ce s-a intamplat intre tine si C.

B.G: Da, regret din ce in ce mai mult.

C.: Cum a reactionat sotul tau cand la telefon i-a raspuns altcineva? Ce i-a spus C si ce
crezi ca i-a raspuns sotul tau prin telefon?

B.G: Cand a raspuns la telefon, C a fost foarte ironic, radical. Nu mi-a venit sa cred ca a
raspuns in locul meu.

C.: Deci te-a deranjat ca a raspuns in numele tau. Care crezi ca a fost reactia sotului tau
aflat in spatele telefonului?

B.G: Sotul meu a reactionat cum nici eu nu as fi facut-o. I-a spus lui C ca el m-a sunat pe
mine si ca daca are ceva de spus imi zice mie, nu vorbeste prin intermediari.

C.: Si apoi? Ce s-a intamplat?

B.G: Mi-a fost jena sa il sun inapoi pe sotul meu. Dar nu a fost nevoie sa fac eu asta
pentru ca imediat m-a sunat inapoi. C se intorsese la munca. Cred ca iti dai seama de
discutia pe care am avut-o cu sotul meu. Am fost sincera cu el, nu doar pentru ca asa m-a
rugat , ci pentru ca simteam ca nu e corect sa il mint. Ddelia, am fost cea mai fericita
inainte sa fac asta, dar nu mi-am dat seama de starea in care eram decat acum cand nu
mai simt acea stare.

C.: Sa inteleg ca acum lucrurile nu mai sunt la fel..le simti schimbate.

B.G: Da, foarte mult. Era de asteptat. Nu ma asteptam sa ma ierte. Am ramas impreuna,
insa se simte o racire, se simte schimbarea in relatia noastra.

C.: Inteleg. Cred ca te asteptai la asta.

B.G: Da. I-am explicat ca a fost un moment de slabiciune, ca regret enorm. Mi-a spus ca
l-am ranit dar ca sunt femeia langa care si-a dorit mereu sa isi petreaca tot restul vietii si
ca desi am gresit, incearca sa acorde o sansa casniciei noastre.

C.: Cum te simti acum, in relatia ta? Tu ai ramas aceeasi? S-a schimbat ceva la tine,ma
refer la sentimentele tale fata de el?

B.G: Eu ma simt mai rezervata. Parca am retineri sa il iau in brate, sa mai copilaresc ca
inainte. Insa, il iubesc la fel, poate si mai mult. Pentru ca acum simt si frica sa il pierd.
Ma gandesc mereu la fiecare gest pe care il fac, sa nu il supar. As vrea sa sterg cu buretele
tot ce s-a intamplat in acea perioada la mare. Aas vrea sa pot face asta...sa fim din nou ca
inainte.

C: Crezi ca sentimentele lui s-au schimbat?

B.G: Eu vad ca ma priveste cu aceeasi dragoste, ca ma tine in brate noaptea cu aceeasi

caldura. Simt ca inca ma iubeste, dincolo de ceea ce s-a intamplat inca ma iubeste. Mai
degraba eu sunt cea schimbata...Asa cum ti-am spus eu sunt mai rezervata, mereu
serioasa, mereu trista. Nu pot eu sa ma iert, Delia. Intelegi?

C.: Te inteleg, G. Aș vrea să-ți spun o poveste, fiindcă poveștile ne fac să ne simțim bine
de fiecare dată când le ascultăm.

„A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti un pisoi foarte frumos și
inteligent. Acesta avea un ghem de sfoară foarte colorat, cum nu mai văzuse până atunci.
De când avea acest ghem, a fost foarte bucuros și s-a jucat cu el foarte mult, plăcându-i
foarte mult acest tip de activitate.
Ceea ce nu observă pisoiul era faptul că încetul cu încetul ghemul se deșiră și ghemul se
micșorează din ce în ce mai mult.
Într-o seară, decide să poposească pe vârful unei coline foarte înalte, dar cu o priveliște
foarte frumoasă. La un moment dat, în miez de noapte, un vânt mai năstrușnic împinse
ghemul tocmai până în vale, deșirându-se complet.
De dimineață, pisoiul s-a trezit buimac și mare spaimă a avut în momentul în care a văzut
că lângă el nu se mai află ghemul. A decis să-i urmeze firul, dar pe măsură ce coborî,
văzul că ghemul s-a risipit așa că merse pe lângă fir până la capăt.
Încercă el să refacă ghemul, dar era în zadar, nu mai putea face asta.
La un moment dat, când totul părea că nu mai are nici o speranță, văzu la o distanță
apropiată un magazin cu ghemuri care mai de care mai colorate și care îl ademeneau cu
felul lor de construire. Intră în magazin și unele ghemuri nu puteau să stea în lăbuțele lui,
altele se împiedicau de suprafața covorului din magazin. Dintr-o dată, văzu acel
ghemotoc. Era ceva ce nu mai fusese făcut niciodată pe fața pământului, dar proprietara
magazinului îl lăsase pe raft alături de alte ghemotoace. S-a suit pe raft și din prima
mișcare știa că acesta este ghemul cu care o să se joace multă vreme, fiind făcut într-o
manieră încât acesta să nu se deșire.
De la găsirea ghemotocului până în ziua de azi multă vreme a trecut și unii mai spun că
acel pisoi încă se mai joacă.
C.: De ce crezi ca ti-am spus aceasta mica povestioara? Ce invataminte crezi ca putem
sustrage de aici?

B.G: In final , pisoiul gaseste ceea ce cauta. Si ceea ce parea nesemnificativ pentru alte
persoane, acel ceva pe el il facea fericit.

C.: A gasit ceea ce si-a dorit pentru ca a stiut unde sa caute. Relatia ta cu prietenul tau a
fost precum acel ghem din inceputul povestii. Totul a fost frumos, erati bucurosi si fericiti
in relatia voastra . Dupa ce s-a intamplat ceea ce s-a intamplat,ai simtit ca ghemul incepe
sa se desire. Probabil asta simti si in prezent. Insa, incetul cu incetul o sa reusiti sa
construiti un ghem care sa nu se mai desire niciodata. Este suficient sa deschizi bine ochii
si sa va doriti amandoi ca lucrurile dintre voi, sentimentele voastre, ale amandurora sa nu
se desire de acum inainte. Puteti gasi ceea ce va doriti, puteti sa reconstruiti un alt ghem,
unul atat de rezistent incat sa il pastrati intact toata viata.

( Ceea ce am relatat pana acum am discutat in cadrul a doua sedinte)

Urmatoarea sedinta a avut la baza tehnicile"terapiei comportamentala".

C.: Imi spuneai in sedintele anterioare ca te temi foarte mult ca intr-o zi o sa te paraseasca
sotul tau. Si ca gandul asta nu te lasa sa fii fericita, sa te bucuri de clipele frumoase
petrecute langa el. Asa ai ajuns sa crezi ca toate cuplurile din jurul tau sunt fericite , mai
putin tu.

B.G:Da , asa este. Simt o teama permanenta ca o sa fiu parasita si o sa ma simt mai
singura ca acum..o sa fiu de fapt cu adevarat singura. Gandul asta imi tulbura si somnul,
am mereu vise legate de asta, si cand ma trezesc sunt si mai speriata. Sotul meu s-a
saturat sa ma auda cum ma panichez, "degeaba" cum spune el. A ajuns sa se enerveze
cand ma vede asa si sa avem discutii mai aprinse pe tema asta.
 C.: In cadrul sedintei de astazi, o sa incercam sa minimalizam aceasta teama si sa
o punem sub semnul disparitiei. Acum am să te rog să îţi imaginezi un număr de scene.
Ţi le vei imagina clar, iar ele vor interfera extrem de puţin cu starea ta de relaxare. În
orice caz, ori de câte ori vei simţi că anxietatea interferează cu starea ta de relaxare, am să
te rog să ma laşi să ştiu, ridicând uşor degetul arătător al mâinii stângi. Mai intai as vrea
sa iti imaginezi ca esti acasa, cu fratiorii si cu tatal tau, si ramai fara telefon, fara sa te
poata contacta sotul tau. (Pauza cca 15 sec.). Acum spune stop tuturor acestor imagini şi
orientează-ţi din nou toată atenţia către starea de relaxare. Dacă scena la care ai asistat ţi-
a generat chiar şi cel mai mic disconfort, lasa-mă şi pe mine să ştiu, ridicând uşor degetul
arătător al mâinii stângi. (Pacienta ridica degetul). Acum imagineaza-ti ca esti in
continuare fara telefon, ca te joci cu fratiorii tai, gatesti o prajitura si esti foarte
concentrata si entuziasmata de acest timp. Opreşte acum imaginea aceasta şi aminteşte-ţi
de relaxare, lăsând tot calmul stării de relaxare să te cuprindă. Dacă scena la care ai
asistat ţi-a generat chiar şi cel mai mic disconfort, lasa-mă şi pe mine să ştiu, ridicând
uşor degetul arătător al mâinii stângi. (Pacienta ridică degetul). Continuă să te relaxezi şi
lasă fiecare expir să adâncească tot mai mult starea confortabilă în care orice urmă de
tensiune dispare. Tot corpul rămâne liniştit, cuprins de calm şi siguranţă, de linişte şi o
senzaţie paşnică de căldură.Acum imagineaza-ti din nou ca esti acasa, intr-o atmosfera
linistita si vesela alaturi de familia ta, tatal tau se simte bine si il vezi razand .Il vezi pe
fratele tau mai mare cum vorbeste cu prietena lui, si iti dai seama cat este de fericit. Tu
esti in continuare fara telefon, nu te poate contacta nimeni, nu stii inca nimic de sotul tau,
insa in sinea ta stii ca este bine acolo unde e. Dacă teama care apare a mai scăzut faţă de
prezentarea anterioră, atunci nu fă nimic, dar dacă este la fel sau mai mare, lasa-mă să
ştiu ridicând degetul, aşa cum ne-am înţeles. (Pacienta nu ridică degetul). Continua sa te
gandesti la aceasta scena,la faptul ca timpul trece , tu nu ai de pe ce sa comunici cu sotul
tau, nu stii cand vei intra in posesia unui telefon insa incepi sa citesti ceva ce te
captiveaza si in timp ce te concentrezi asupra asta nu iti dai seama cum trece timpul. Esti
foarte incantata de ceea ce ai citit si simti ca ti=ai imbogatit bagajul de cunostinte (Pauză
10 sec.). Acum te întorci din nou la relaxare şi îţi aminteşti că te afli aici, în fotoliu, aşezat
confortabil şi în siguranţă. Acum imaginează-ţi din nou scena de acasa, cu toate
activitatile anterioare si te rog sa te concentrezi asupra detaliilor. (Pauză 15 sec.). Acum
opreşte scena şi releaxează-te mai profund. Din acest moment, am de gând să număr până
la 5, moment în care vei deschide ochii, te vei simţi extrem de revigorata şi de calma.

A urmat o alta sedinta, in care am avut in vedere tema terapiilor cognitive.

C.C: O sa iti inamanez niste foi albe, pe fiecare este scrisa o intrebare la care trebuie sa
raspunzi, sau o afirmatie pe care trebuie sa o completezi tu asa cum simti tu ca ti se
potriveste.
I-am inmanat prima foaie, pe care era scrisa urmatoarea afirmatie:

1. Faptul care mă îngrijorează adesea este că …..

Mi-a raspuns: Faptul care ma ingrijoreaza adesea este ca sotul meu ma parasi si nu ma va
mai sprijini.
2. Mai precis, ce anume te îngrijorează atât de mult?( a doua intrebare scrisa pe
urmatoarea foaie)
Raspuns: Ma ingrijoreaza ca voi ramane singura.

3. Ce înseamnă pentru tine această îngrijorare şi ce anume te supără atât de mult?

Raspuns: Inseamna extrem de mult. Ma tem ca toti din jurul meu vor disparea sau se vor
indeparta de mine, ma tem ca voi face eu ceva ce nu trebuie si voi ajunge sa raman
singura, fara nimeni drag langa mine. Ma supara ca aceste ganduri imi indeparteaza
linistea si imi aduc nemultumire si nefericire.

Uitaţi-vă acum la ceea ce aţi scris până acum şi răspundeţi la următoarea întrebare”.

4.. Care este cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla, cel de care te temi cel mai mult?
Raspuns: Ca nu va mai fi nimeni care sa ma iubeasca, sa ma tina in brate, sa ma
inteleaga, sa ma asculte. Ma tem ca sotul meu va pierde increderea in mine si ca va gasi
pe altcineva care sa il faca sa se indeparteze de mine. Ma tem ca intr-o dimineata o sa imi
spuna ca nu mai are aceleasi sentimente si ca nu mai putem continua pe acest drum
impreuna.
5. Când te gândeşti la cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla, crezi într-adevăr, că el ar
putea să aibă loc? Dacă da, cum anume ai putea învăţa să faci faţă?
Raspuns: Cred ca teama mea ma face sa vad lucrul asta ca fiind foarte posibil. Si daca s-
ar intampla asta as fi distrusa. Nu pot sa imi imaginez ca as invata sa fac fata...chiar nu
pot.

5. Ce anume am eu de câştigat de pe urma acestui mod în care gândesc? Cum anume au

aceste gânduri vreun rezultat în avantajul meu?

Raspuns: Nu au niciun avantaj. Si nu am nimic de castigat...am doar de pierdut. Imi fac

rau aceste ganduri, mult rau.

6. Eu mă accept pe mine, chiar dacă ….

Raspuns: Eu ma accept pe mine chiar daca am gresit, pentru ca stiu ca oricine poate gresi
si oricine merita o a doua sansa. Ma accept asa instabila si cred ca sprijinul si afectiunea
sotului meu imi va diminua aceste stari. Ma accept in perioada asta dificila pentru ca stiu
ca orice stare este trecatoare, ca nicio stare nu tine la nesfarsit.

Am discutat pe marginea intrebarilor si raspunsurilor oferite. B.G a dezvoltat raspunsurile

de pe hartii, marturisindu-mi la sfarsit ca se simte mai bine ca niciodata dupa ce a reusit
sa se exprime atat de deschis .

In urmatoarea sedinta, B.G mi-a marturisit ca este mai relaxata in relatia cu sotul ei si
incearca mereu sa inlature gandurile intunecate si nefondate si ca incearca acum sa
petreaca cat mai mult timp alaturi de el, si sa nu il mai indeparteze prin atitudinea ei de
nesiguranta si vinovatie.

C.: Cum te simti acum? Cum simti ca decurg lucrurile intre tine si sotul tau?
B.G: Cred ca merg intr-o directie ceva mai buna. Incerc mereu sa nu imi amintesc de ceea
ce s-a intamplat, ca sa nu intru in stari care sa ma determien sa fiu retrasa, rezervata
excesiv. Nu vreau sa ma mai indepartez de el.

C: Si ce vrei sa faci , ce crezi ca e bine sa faci sa nu ajungi sa te indepartezi de sotul tau?

Cu alte cuvinte, cum te vei comporta, cum vei proceda de acum inainte?

B.G: Voi incerca sa ii zambesc mai des, sa il cuprind in brate la culcare, ca inainte, sa il
ating cu dragoste, sa ii spun mereu cat il apreciez si cata nevoie am de el in viata mea.

C.: În momentul în care vei pleca de la această şedinţă, fiind pe cale să iei o decizie, ce
anume vei face altfel decât până acum sau ce anume vei gândi altfel decât până acum?

B.G: Ma voi gandi ca sotul meu ma iubeste, ca altfel nu ar fi putut sa ma ierte. Si ce

trebuie eu sa fac este sa ma bucur de iubirea lui si sa ii demonstrez mereu ca ceea ce s-a
intamplat nu m-a schimbat cu nimic, nu mi-a schimbat sentimentele fata de el si nici
planurile de viitor.

Sedinta care avea ca si scop terapia de cuplu nu a putut avea loc. Cand i-am propus lui
B.G sa vina cu sotul ei la urmatoarea intalnire a fost de acord, insa sotul ei nu a putut
ajunge cu ea deoarece era plecat din localitate in acea sambata.