Sunteți pe pagina 1din 4

Organele anexe ale tubului digestive si functiile lor

Sistemul digestiv este alcatuit din totalitatea organelor la nivelul carora se realizeaza digestia
si absorbtia nutrientilor precum si eliminarea resturilor neasimilate.

Sistemul digestiv este alcatuit din:

 tubul digestiv – tubul digestiv cuprinde:


o cavitatea bucala - la nivelul cavitatii bucale au loc masticatia si deglutitia; ca urmare a
transformarilor din cavitatea bucala, alimentele sunt omogenizate, imbibate cu mucus si formeza
bolul alimentar. La nivelul cavitatii bucale se gasesc dintii fixati pe arcadele dentare in cavitati
numite alveole dentare. La adult dentitia permanenta este formata din 32 de dinti. Dintele prezinta o
cavitate centrala in care se gaseste pulpa dentara, cu pereţi formati din dentina, care la nivelul
coroanei este învelita cu un strat de smalt, iar la nivelul radacinii cu cement. Un dinte este format
din:
 radacina - este partea ascunsă în alveola dentara; radacina are la varf un orificiu prin care patrund
vasele si nervii in cavitatea dintelui;
 gatul dintelui (colul) - colul face legatura intre radacina si coroana;
 coroana - la premolari si molari, prezinta ridicaturi, iar la incisivi si canini are muchie ascutita.
o faringe (nazo-, oro- si laringofaringe) - este un segment comun sistemelor digestiv si respirator;
o esofag;
o stomac – stomacul reprezinta segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv, el fiind alcatuit din trei
parti: fundul stomacului, corpul si portiunea orizontala. El este asezat in cavitatea abdominala in
partea stanga, sub diafragma. Peretele stomacului este format din patru tunici: externa, musculară -
aşezata în straturi (fibre longitudinale, fibre circulare, fibre oblice), submucoasâ şi mucoasa. In
grosimea mucoasei se gasesc glande gastrice care secreta sucul gastric. In stomac, alimentele
primite sub forma bolului alimentar, sunt transformate in urma activitatilor motorii si secretorii ale
acestuia intr-o pasta numita chim gastric;
o intestin subtire – este cel mai lung organ al sistemului digestiv. El incepe de la pilor si este impartit
in trei portiuni - duoden, jejun si ileon. Peretele intestinului este alcatuit din patru tunici care
reprezinta o continuare a celor patru tunici de la stomac. Tunica musculara este formata din fibre
musculare netede asezate in doua straturi: un strat circular intern si altul longitudinal extern.
Mucoasa intestinului subtire prezinta cute circulare, dispuse perpendicular pe suprafata sa, numite

1
valvule conivente, pe a caror suprafata se gasesc vilozitătile intestinale. In mucoasa intestinala se
găsesc glande intestinale care secreta suc intestinal.
o intestin gros, tot cu trei portiuni - cec, colon (ascendent, transvers, descendent, sigmoid) si rect.
 glandele anexe tubului digestiv:
o glande salivare- glandele salivare se gasesc la nivelul cavitatii bucale. Ele secretă saliva, cu rol în
digestia bucala. In compozitia salivei se gaseste 99,5% apa, 0,2% substante anorganice (Na+, K+,
Cl-, HCO3-, HPO32-, Mg2+, Ca2+) si 0,3% substante organice (amilaza salivara, mucina si
lizozimul). După asezare, exista trei tipuri de glande:
 glanda parotidă - este o glanda pereche, situata in vecinatatea conductului auditiv;
 glanda submandibulara - este o glanda pereche, asezata sub planseul bucal, pe fata interna a
mandibulei;
 glanda sublinguala - este tot o glanda pereche, situata in grosimea planseului bucal; ea varsa saliva
prin mai multe canale.
o ficat - ficatul este cea mai mare glandă a sistemului digestiv. El prezinta o fata inferioara, care
prezinta trei santuri datorita carora este impartita in patru lobi (drept, stâng, anterior şi posterior) si o
fata superioara. Lobulul hepatic reprezinta unitatea anatomo-functională a ficatului. In intervalul
dintre mese celulele ficatului secreta bila (fierea) care se depoziteaza in vezica biliara;
o pancreas - pancreasul este o glanda mixta cu functie exocrina prin producerea sucului pancreatic si
endocrina prin producerea hormonilor glucagon si insulina.

Anatomia si fiziologia esofagului

Esofagul este segmentul tractului digestiv care asigura


continuitatea transportului alimentelor de la nivelul
faringelui, propulsandu-le prin intermediul mijloacelor
proprii in stomac.

Esofagul este o parte a tractului digestiv cu funcția de


transport a hranei, Esofagul este un tub, ce leagă
faringele de stomac. Pereții săi musculari produc
contracții ondulatorii, care ajută la transportarea hranei.
Are un diametru larg, comparativ cu alte cordate. La
unele specii poate servi drept depozit temporar de hrană.
Este acoperit cu un strat epitelial, care conține multe

2
glande subepiteliale. Esofagul la adulți are o lungime de în jur de 25 cm.În partea proximală
(superioară) esofagul este amplasat în spatele traheii și în fața coloanei vertebrale.

Esofagul este porțiunea din canalul alimentar care leagă faringele de stomac. Mâncarea mestecată
este digerată parțial de enzime în salivă și apoi direcționată prin acest tub, din gură în stomac.
Trecerea bolului este ușurată de contracția mușchiului din perete al esofagului.

Din punct de vedere structural, esofagul (trecerea de la stratul cel mai exterior la stratul cel mai
interior) cuprinde: un strat exterior al țesutul conjunctiv și două tipuri de mușchi. Treimea
superioară a esofagului cuprinde un mușchi striat și treimea inferioară conține mușchiul moale, în
timp ce treimea mijlocie conține un amestec din ambele.

Esofagul are aproximativ 25 de cm lungime, cu un diametru de 2.5 cm. Începe de la gât, până la a
șasea vertebră cervicală, intră în piept și se încheie în capătul inferior al stomacului, în vertebra
toracică 11. Datorită lungimii, este posibilă diferențierea de esofag prin porțiuni. Porțiunea cervicală
are aproximativ 4-5 cm lungime, între vertebra șase cervicală și vertebra toracică 2); porțiunea
toracică are aproximativ 15 centimetri lungime și este în contact cu prima porțiune și cu peretele
dorsal al trahei, cât și cu bronhia și atriul stâng al inimii; porțiunea diafragmei este de aproximativ
1-2 cm lungime; și porțiunea abdominală măsoară până la 3 centimetri, situată între deschiderea
esofagiană a diafragmei și ieșire în stomac.

Esofagul este caracterizat prin patru constricții care, de la partea superioară sunt următoarele:
constricția Esofagul este caracterizat prin patru constricții care, de la partea superioară sunt
următoarele: constricția cricoidă, constricția aortică, constricția bronșică și constricția diafragmatică.
La îngustare, constricția cricoidă este locul de unire al faringelui cu esofagul; constricția aortică și
constricția bronșică se află în locul în care arcul aortic și bronhia stângă se încrucișează; și
constricția diafragmatică în locul în care orificiul diafragmei este localizat. Esofagul este înconjurat
în partea de sus și partea de jos de două inele musculare: sfincterul esofagian superior și sfincterul
esofagian inferior.

Fiind o structură lungă, esofagul este prezent în relația cu diferite structuri din corpul uman.
Porțiunea cervicală a esofagului este conectată parțial de trahee cu ajutorul grupărilor de țesuturi
conjunctive și prin mușchiul traheoesofagian, și acoperă parțial lobul stâng al tiroidei. Regiunea
pieptului poate fi împărțită în două secțiuni: unul deasupra și unul sub intersecția esofagului cu
bronhia stângă. Un mușchi similar cu acela al mușchiului traheoesofagian aduce împreună bronhia
stângă și esofagul în punctul în care cele două se intersectează. Acesta se numește mușchiul
bronhioesofagian. Porțiunea diafragmatică corespundă cu porțiunea tractului digestiv care

3
deformează deschiderea esofagiană a diafragmei. Porțiunea lamboului esofagului este aferentă
suprafețelor anterioare și posterioare ale ficatului cu aorta abdominală.

Există mai multe boli care pot fi asociate cu esofagul. Una din cele mai comune boli sunt cunoscute
este cea de reflux gastroesofagian, care apare din cauza insuficienței sfincterului inferior care
provoacă acidul stomacului care vine de la stomac în esofag, cauzând senzația de arsură.

Ce funcție are esofagul?

Principala funcție a esofagului este de a permite bolului alimentar să treacă din gură la stomac. În
momentul în care bolul este înghițit, acesta ajunge la bază, unde trece în esofag prin gură (care este
sfincterul care deschide și reprezintă începutul esofagului). Bolul continuă drumul către stomac prin
esofag. Trecerea prin stomac depinde de deschiderea sfincterului inferior (cardia), care conectează
esofagul de stomac și reprezintă porțiunea finală a esofagului.