Opera Amintiri din copilărie, de Ion Creangă, ilustrează evocarea vieţii satului românesc din a

doua jumătate a secolului al XIX-lea şi anume a satului Humuleşti, cu oamenii lui, „gospodari tot
unul şi unul”. Întâmplările şi evenimentele nu sunt relatate într-o ordine cronologică, ci sunt
selectate acele fapte ce devin momente de referinţă în conturarea eroului, a „copilăriei copilului
universal”. (George Călinescu)

Romanul compune universul ţărănesc al moldovenilor, în centrul căruia se află Nică, personajul
care parcurge un proces de formare a personalităţii sub acţiunea educaţiei şi a experienţei
dobândite, evoluând de la băiatul „prizărit” şi „ruşinos” la adolescentul nevoit să părăsească
lumea copilăriei şi să pornească spre alte meleaguri şi alţi oameni, ceea ce dă operei caracter de
bildungsroman.

Nică a lui Ştefan a Petrii este personajul principal şi autobiografic al romanului şi totodată
personajul-narator care povesteşte evenimentele şi întâmplările cu caracter autobiografic într-o
cronologie selectivă, rămase pentru totdeauna în memoria afectivă a scriitorului. Protagonistul
este un personaj realist, tipic pentru categoria copiilor ce au trăit fericiţi perioada de început a
vieţii, de aceea Nică este considerat simbolul copilului universal, din orice epocă sau din orice loc
al lumii: „Aşa eram eu la vârsta cea fericită, şi aşa cred că au fost toţi copiii, de când îi lumea asta
şi pământul, măcar să zică cine ce-a zice”.

Amintiri din copilărie, de Ion Creangă (comentariu literar, rezumat literar)

Trăsăturile morale reies, indirect, din faptele, gesturile şi atitudinea personajului, care parcurge
evolutiv etapele de la copilărie la adolescenţă. Amintirile eroului încep prin impresia puternică
pe care o are asupra copilului şcoala din Humuleşti, înfiinţată „prin osârdia” preotului Ioan
Humulescu. Vrednicul părinte adunase o mulţime de băieţi şi fete, printre care se afla şi Nică,
„un băiat prizărit, ruşinos şi fricos şi de umbra mea” (autocaracterizare). Copiii nu înţeleg rostul
învăţăturii, sunt îndărătnici şi de aceea, pentru a-i sili spre învăţătură, părintele Ioan, „om vrednic
şi cu bunătate”, le aduce ca „dar de şcoală nouă pe „Sf. Nicolai” şi „calul bălan”.