Un Barbat Nemilos PDF

NANCY JOHN
Un b`rbat
nemilos
ALCRIS
M-94
Capitolul 1
Drumul \ngust [erpuia printre pâlcuri de copaci care abia

\nfrunzeau, iar florile s`lbatice \[i ridicau fe]ele spre soare,
alc`tuind un covor multicolor. Un vânticel adia prin fereastra
ma[inii Tinei.
De[i luna iunie era \nc` la \nceput, \ntreaga Anglie se sc`lda
\ntr-o vreme superb`, de aproape dou` s`pt`mâni. Iar
meteorologii erau de acord, prognozând o var` lung` [i frumoas`.
Tina trase \n piept aerul curat, apoi brusc se sim]i vinovat`. N-ar fi
trebuit s` se simt` atât de emo]ionat` la perspectiva de a petrece
trei luni \n acest col] lini[tit, plin de vegeta]ie din Sussex, l`sând \n
urm` proiectul universitar condus de Charles. Echipa urma s` aib`
o lung` vacan]`, s` studieze efectele adverse ale industraliz`rii
]inuturilor de nord, \n cea de a doua jum`tate al secolului
nou`sprezece.
6 NANCY JOHN
Dar deodat` \[i aminti c` fusese chiar Charles cel care o

recomandase pentru acest post la Hucclecote Hall. |i oferea astfel,
dup` cum \i spusese, un subiect minunat pentru teza de masterat
de anul viitor. Dar dac` el putea s` \ndure o desp`r]ire atât de
lung`, ea de ce n-ar putea? De ce ar avea remu[c`ri?
Tina se uit` la ceasul de mân`. Mai erau dou`zeci de minute [i
trebuia s` se prezinte \n fa]a celui care o angajase. Se pare c` se
afla pe aproape, sau cel pu]in a[a spunea indicatorul rutier.
Deodat` se auzi un [uierat, urm` o lovitur` [i ma[ina, dup`
câteva trepida]ii, sfâr[i cu partea din fa]` pe o parte a drumului,
printre flori. Motorul se opri; chiar [i p`s`rile care cântaser` pân`
atunci se oprir` speriate.
Tina trase aer \n piept, apoi \l expir` ca [i cum s-ar fi sim]it
privit` de Charles:
– La naiba! exclam` ea.
Cuvintele erau adresate nu lui, ci iubitei ei ma[ini sport ro[ii,
care fusese prietena [i tovar`[a ei mul]i ani. Poate c` nici nu fusese
vina micu]ei ma[ini c` i se oprise motorul. Dac` n-ar fi [tiut perfect
de bine \nc` de luna trecut` c` trebuia s` schimbe roata! Dar
amânase \n favoarea altor cump`r`turi mai interesante.
– Regret, draga mea, n-am vrut s` fiu dur` cu tine, zise ea plin`
de duio[ie, mângâind volanul. M` ier]i?
Spre uimirea ei, Tina observ` mi[care dincolo de gardul de
spini din fa]` [i un b`rbat \[i f`cu apari]ia. |l urm`ri fascinat`,
pentru c` i se p`ru foarte \nalt.
UN B~RBAT NEMILOS 7
– Nu este nevoie s`-]i ceri scuze, o inform` el pe un ton

binevoitor. Nu m` deranjeaz` c` dr`cui, dac` asta te face s` te sim]i
u[urat` pe moment.
– Nu dumitale \mi ceream scuze, spuse Tina ro[ind, ajungând
de culoarea ma[nii.
– Dar cui? Omul se \ntoarse \n toate p`r]ile, dar nu v`zu pe
nimeni.
– Dac` insi[ti s` afli, ei bine, ma[inii mele, zise ea, sim]indu-se
penibil.
– Adev`rat? exclam` b`rbatul, amuzat.
Tina observ` c` avea figura unui om plin de caracter, a unuia
care-[i petrece mult timp \n aer liber, atât pe vreme bun` cât [i pe
vânt [i ploaie. Avea p`rul bogat, castaniu-\nchis. Era \mbr`cat
\ntr-o pereche de blugi, curea lat` de piele, cu c`ma[` \n carouri
deschis` la piept, l`sând vederii un piept bronzat, p`ros. Probabil
\l \ntrerupsese dintr-o treab` casnic`.
Oricum, p`rea un b`rbat puternic [i era exact ce-i trebuia ca s`
readuc` micu]a ei ma[in` pe drum.
– }i-ai f`cut un obicei din a vorbi cu ma[ina? {tie, a[adar, s`
converseze?
– Ce spiritual! |n loc s` faci observa]ii de genul acesta, mai bine
m-ai ajuta s-o readuc pe drum.
– Cu pl`cere! B`rbatul s`ri gardul f`r` efort [i ateriz` lâng` ea.
Ce s-a \ntâmplat, de fapt? S-a dezumflat roata, presupun.
Ea \ncuviin]`.
8 NANCY JOHN
– A[a se pare.
– Dac` ]i-o schimb, va trebui s` fac rost de o alta; observ c` nu
ai roat` de rezerv`.
– Da, recunoscu Tina, privind din nou la ceas. }i-a[ fi foarte
recunosc`toare, mai ales c` vine \ntr-un moment foarte nepotrivit.
M` gr`besc foarte tare.
Privi cum, cu \ndemânare, ridic` ma[ina cu cricul, scoate roata.
Era aplecat [i privindu-l de sus, Tina observ` musculatura
puternic` pus` \n eviden]` de c`ma[a bine \ntins`.
– Dac` asta s-ar fi \ntâmplat \n trafic, acum ai fi \n spital, \i spuse
omul; niciodat` s` nu mai mergi cu roata dezumflat`!
– Da, \mi cer scuze, zise Tina confuz` [i jenat`.
El ridic` privirea [i \i arunc` un zâmbet fermec`tor, de b`rbat
con[tient de efectul pe care-l avea asupra femeilor.
– Cu timpul, poate vei \nv`]a ce trebuie s` faci \nainte de a
porni la drum. E[ti doar o copil`.
– Am dou`zeci [i trei de ani! ripost` Tina, indignat`.
– Da, o vârst` respectabil`!
Cu dexteritate, el umfl` roata, apoi strânse piuli]ele. Cobor\
imediat cricul.
– Gata! anun]` el.
– Fantastic! exclam` Tina, impresionat`. Cât` rapiditate! Nici
nu [tii cât de recunosc`toare \]i sunt!
– Exist` un mod destul de simplu de a-]i exprima
recuno[tin]a...
UN B~RBAT NEMILOS 9
– O, da, ro[i Tina. |ncepu s` caute po[eta \n ma[in`, unde-[i

g`si portmoneul [i scoase o bancnot`.
– Nu am nevoie de bani! se r`sti el.
– Dar am crezut c`...de fapt, este firesc s` prime[ti banii, pentru
c` ar fi trebuit s` chem o ma[in` de tractare; oricum, a[ fi \ntârziat
la \ntâlnirea la care m` duc [i totul...
– R`splata la care m` gândeam era doar un s`rut.
Tina f`cu un pas \napoi uimit`, luat` prin surprindere, \n timp
ce el o privea amuzat. Tina nu avea cum s` realizze ce frumoas`
era \n acel moment....p`rul ei blond ca de m`tase, u[or r`v`[it de
vânt, chipul ei oval, u[or trandafiriu, rochia u[oar` care-i punea \n
eviden]` trupul sub]ire...
Mintea \i func]iona rapid. Ultimul lucru pe care [i-l dorea era o
scen`, mai ales c` \ntârziase la prima \ntâlnire cu angajatorul ei. Nu
era chiar atât de \ngrozitor s` depun` un s`rut pe fruntea sau pe
obrazul celui care o ajutase...f`r` \ndoial`, acesta se va f`li la
cârciuma din sat c` fusese s`rutat de o fat` frumoas` pentru c`-i
schimbase roata....
Trebui s` admit` c` de[i mâinile \i erau pline de unsoarea
ma[inii ei, b`rbatul p`rea foarte \ngrijit [i atr`g`tor. Nu avea albul
de cret` al pielii lui Charles, dar era foarte pl`cut. A[a c` se ridic`
pe vârfuri [i-i aplic` un s`rut pe obraz.
– Suntem chit acum, nu?
– Nu cred. Nu vei sc`pa atât de u[or.
10 NANCY JOHN
Tina se d`du un pas \n spate s` ajung` repede la ma[in`, dar

b`rbatul fu mai rapid, tìndu-i calea. Se trezi \ntre el [i ma[in`, dar
f`r` a putea deschide portiera. De[i era atent s` nu-i p`teze rochia
cu mâinile de unsoare, ea nu putea face nici o mi[care. Era
con[tient` de agresivitatea lui masculin`. |ncet, el \[i aplec` capul
[i-i cùt` gura, for]ând-o s`-l s`rute. Tina r`mase transfigurat`, cu
pulsul b`tând puternic, str`b`tut` de o flac`r`, \ntreaga ei fiin]`
r`spunzându-i printr-un act de tr`dare. Cu pumnii \ncle[ta]i de
pieptul lui, exclam` cu toat` puterea:
– Cum \ndr`zne[ti!
– Nu \ncerca s` pretinzi c` nu-]i place, ochi alba[tri!
– Sigur c` nu-mi place! ripost` ea furioas`.
– Nu? Dar nici nu te-ai \mpotrivit....
– Asta pentru c`... m-ai luat prin surprindere.
– De ce nu? Sunt b`rbat, doar!
– Nu trebuie s` \ncerci s` m` convingi c` to]i b`rba]ii sunt ca
tine, replic` ea \nc` tremurând, amintindu-[i trupul lui strivit de al
ei, parfumul lui de mosc.
– Nu m` transforma \ntr-un mostru; altfel m` faci s` reac]ionez
ca unul!
– }ine-te departe de mine, ripost` ea.
El o privi uimit.
– Chiar [i acum când se presupune c` e[ti afectat`, stai aici [i
m` prive[ti cu ochii aceia imen[i, iar trupul tù m` cheam`.
– Nu este a[a! strig` ea cu vehemen]`. Eu... eu... A[a ar`t !
UN B~RBAT NEMILOS 11
– Desigur, dar ai grij` s` faci uz de asta! Privirea lui insolent` \i

m`sur` trupul din cap pân`-n picioare, apoi privirile li se \ntâlnir`
din nou. Ar fi mai bine s`-]i vezi de drum pân` nu-mi pierd
controlul!
Tina urc` \n ma[in`, porni motorul, dar se mai \ntoarse odat`
spre el:
-M` \ndoiesc c` dumneata cuno[ti \n]elesul controlului de sine!
Nu e[ti decât un mocofan!
Ochii lui scânteiar` de mânie, dar Tina pornise ma[ina. La
prima cotitur`, \l v`zu \n oglinda retrovizoare, cu pumnii \ncle[ta]i.
P`rea teribil de afectat se gândi ea, \ntrebându-se ce s-ar fi
\ntâmplat dac` n-ar fi demarat \n tromb`.
Dup` nici o mil`, ajunse la intrarea principal` de la Hucclecote
Hall. Trecu prin poarta deschis`, unde str`juiau doi grifoni, apoi
se angaj` pe drumul pân` la cas`, care trecea printr-un parc
superb, cu c`prioare [i cedri de Liban. La dreapta ei, str`luceau
apele unui lac, unde lebedele pluteau pe luciul apei. Era o gr`din`
englezeasc` perfect`, cu un templu grecesc \n spatele c`ruia se
aflau alte tufi[uri [i straturi de flori pân` când ap`ru conacul \n fa]a
ei, o construc]ie ridicat` din piatr` cenu[ie, cu hornuri \nalte.
Pietri[ul scâr]âia sub ro]ile ma[inii când opri \n fa]a porticului.
Aici trebuia s` ajung`, sau la alt` intrare? Era considerat` f`când
parte din personal sau.... era ceva \ntre acestea, \[i spuse ea
chicotind vesel`, ca o guvernant` din timpurile str`vechi, nici
servitoare, nici membru de familie.
12 NANCY JOHN
Cobor\ din ma[in` cu picioarele tremurând \n urma \ntâlnirii

de pe drum.
Urc` treptele de piatr` pân` la u[a de la intrare, o u[` masiv`;
era larg deschis` [i Tina intr` \ntr-un hol cu marmur`, privind u[ile
\nchise.
Se auzi cum se deschise o u[` [i o femeie ap`ru privind-o lung.
– Bun` ziua, spuse Tina. Sunt miss Harcourt, am o \ntâlnire cu
domnul Wakefield.
Femeia schi]` un zâmbet. Avea \n jur de cincizeci de ani, \[i
spuse Tina. Era \mbr`cat` \ntr-un costum bleumarin cu garnitur`
alb`, care-i d`dea un aer sever.
– A, da, mi s-a spus s` v` a[tept, miss Harcourt, zise ea cu un
accent sco]ian. Domnul Wakefield nu este acum acas`, dar va veni
imediat.
– Bagajul? \ntreb` Tina. S`-l aduc de la ma[in`?
– Se va ocupa cineva de asta, replic` femeia cu emfaz`. V` voi
conduce mai târziu \n camera dumneavoastr`.
A[adar, domnul Brant Wakefield putea s` \ntârzie dup` cum \i
era pe plac. Tina se gândi s` insiste s` fie condus` \n camera ei, iar
pe viitorul ei angajator s`-l lase s` vin` acas` \n lini[te.
Fu condus` \ntr-un salon mic, aflat \n dreapta holului. Era o
\nc`pere elegant`, intim`, cu covoare orientale superbe [i sofale
moderne.
Femeia o invit` s` ia loc. Dar Tina r`mase \n picioare, rigid`,
ne[tiind ce s` fac`.
– Sunt doamna Moncrieff, o inform` aceasta. Am fost menajera

domnului Sebastian Moncrieff timp de dou`zeci de ani. Când
domnul Sebastian a murit [i domnul Brant a mo[tenit domeniul,
mi-a cerut s` r`mân. El ocup` un apartament de la etaj. Domeniul
va fi deschis publicului prim`vara viitoare. Dar nu [tiu prea bine
de ce a]i fost chemat` aici, miss Harcourt.
– Mi s-a cerut s` scriu istoria domeniului, o inform` Tina cu
oarecare mândrie.
Doamna Moncrieff o privi cu \ndoial`.
– Nu sunte]i cam tân`r` pentru asta, miss?
– Este meseria mea, doamn`, \i explic` ea. Studiez istoria la
Bellchester [i când domnul Wakefield a luat leg`tura cu
universitatea [i a cerut s` i se trimit` cineva adecvat pentru aceast`
munc`, decanul m-a trimis pe mine. Nu era cazul s`-i explice c` ea
[i domnul Charles Medwyn aveau o rela]ie tacit`, pe baza c`reia
dup` ce absolvea masteratul urma s` se c`s`toreasc`. De fapt,
Charles o considera cea mai potrivit` dintre studen]ii sì, iar ea era
hot`rât` s` fac` un succes din aceast` cronic` pe care urma s-o
scrie, nu numai pentru a o prezenta ca tez` de doctorat, ci [i
pentru a-[i câ[tiga definitiv admira]ia lui Charles.
Astfel c` \nfrunt` privirea u[or sfid`toare a doamnei Moncrieff
[i continu`:
– M-am specializat \n studiul vechilor domenii din Anglia.
Cunosc deja câte ceva din istoria fascinant` a acestui domeniu.
Este veche de cel pu]in [ase secole.
14 NANCY JOHN
Menajera nu se ar`t` prea impresionat`. Ridic` din umeri cam

nep`s`toare, moment \n care se auzi cum se trânte[te o u[` [i
amândou` \[i \ntoarser` privirea \n direc]ia zgomotului.
-A, iat`, a sosit domnul Brant, zise menajera, \i voi spune c-a]i
sosit, miss.
Dup` câteva minute se auzir` pa[i pe marmura holului, u[a se
deschise [i cu un [oc, Tina \l recunoscu pe acel b`rbat \ntâlnit pe
drum. B`rbatul cel arogant care o s`rutase, punându-i sim]urile pe
jar, cel pe care \l insultase!
***
Figura b`rbatului se \ntunec` la vederea Tinei.

– Cred c` este o gre[eal`, zise el, rece. Doamna Montcrieff
m-a informat c` a sosit miss Clementina Harcourt. Ce cau]i aici?
Tina \l privi [i ea nervoas`, toate visele ei de a petrece o var`
lini[tit` spulberându-se. Oare acest b`rbat pe care ea \l
considerase nu mai mult decât un fermier putea fi Brant
Wakefield, st`pânul conacului Hucclecote? Nu avea nimic din
suavitatea, din bunele maniere la care se a[teptase, era un tip dur,
cu obiceiuri care nu apar]ineau nobilimii. Iar acei blugi pe care-i
purta...p`reau [i mai murdari acum, pentru c`-[i [tersese de ei
mâinile murdare de unsoarea de la ma[ina ei.
– Nu este nici o confuzie, domnule Wakefield, zise ea cu pu]ina

demnitate care-i mai r`m`sese. Sunt Clementina Harcourt.
– Nu fi absurd`, nu se poate! zise el brusc. Ridic` sprâncenele
a mirare. Ce joc faci, ochi alba[tri?
– A[ vrea s` nu-mi mai adresezi acest apelativ, domnule.
– De ce nu, când faci uz din plin de ei? observ` el mali]ios. Dar
dac`-mi vei spune numele tù adev`rat, \l voi folosi pe acela.
– }i-am mai spus numele meu, domnule. De ce nu m` crezi?
– Pentru c`... \ncepu el f`când un pas spre ea. Miss Clementina
Harcourt este un istoric competent, care vine aici la invita]ia mea,
s` scrie istoria familiei mele [i a acestui domeniu.
– Dar eu sunt Clementina Harcourt! insist` ea.
– Prostii! exclam` el. Doamna \n chestiune este, evident, mai \n
vârst` decât tine [i n-ar umbla pe astfel de drumuri cu ro]ile
ma[inii dezumflate. Chiar [i numele ei indic` altceva...
– De fapt, mi se spune Tina, murmur` ea.
– {i atunci, de ce mi-ai fost recomandat` drept Clementina...
– O, asta a f`cut-o Charles, r`spunse ea.
– Charles? Cine este Charles?
– Charles... adic` domnul Charles Medwyn. Este tutorele meu
la universitate. A considerat c` trebuie s`-mi dea numele \ntreg.
– Spune-mi, zise el privind-o lung, este ceva obi[nuit ca
studentele de la Bellchester s` le spun` pe nume tutorilor lor?
Tina ro[i.
– Nu... presupun c` nu. Numai c` eu [i domnul Medwyn...
16 NANCY JOHN
– Spune-mi exact ce farmece ai folosit asupra bietului b`rbat ca

s` te recomande pentru o munc` atât de interesant`? Câteva priviri
seduc`toare pe sub gene din ace[ti ochi minuna]i au fost
de-ajuns...
Tina se sim]i cuprins` de furie [i-i [uier` printre din]i:
– Adresa dumitale a fost \nmânat` decanului, care i-a
repartizat-o domnului Medwyn. |n opinia lui, am fost cea mai
indicat` s` rezolv o astfel de munc`. Specializarea mea este exact
\n domeniile mari din ]ar`, precum Hucclecote Hall.
– Ce experien]` vast` trebuie s` ai! La venerabila vârst` de
dou`zeci [i trei de ani!
Tina ro[i.
– Domnule, vrei s` spui c` nu dore[ti s` r`mân s`-mi fac
munca? Sunt gata s` plec imediat!
Brant Wakefield nu-i r`spunse imediat.
Tina \ncepea s` se gândeasc` deja cum va argumenta \n fa]a lui
Charles faptul c` nesocotise numele lui [i al universit`]ii din cauza
mândriei ei r`nite. {i cum \[i va petrece vacan]a de var` al`turi de
Charles [i plictisitoarele grupuri de studii pe care le plimba prin
minele p`r`site, muzeele industriale, sau fabrici pline de colb. Aici,
la Hucclecote, munca ar fi fost mai interesant`.
– Nu, vorbi Brant \n cele din urm`, dup` ce o examin` de
câteva ori din cap pân` \n picioare. Dac` ai ajuns pân` aici , drag`
Clementina, trebuie s` te apuci de treab`. Dar te avertizez c` eu nu
sunt vulnerabil la farmecele tale ca domnul Charles Medwyn, a[a
c` nu te a[tepta la favoruri pentru c` e[ti tân`r` [i frumoas`. Voi

ignora faptul c` e[ti femeie, adùg` el. Mi-ar fi fost mai u[or dac`
ai fi fost mai... altfel...
– Nu-]i cer decât s` m` la[i s`-mi desf`[or munca \n lini[te.
Brant \ncuviin]`.
– Te rog s-o faci! De mâine, voi \ncepe s`-]i ar`t arhivele
familiei. Sunt \ntr-o stare avansat` de dezorganizare, haotice chiar.
– Le voi pune imediat \n ordine, \l asigur` Tina.
Tocmai ie[ea din \nc`pere, dar se opri [i se \ntoarse spre Tina.
– Sper c` [tii deja unde vei dormi, nu?
– Nu, doamna Montcrieff mi-a spus c`-mi va ar`ta camera dup`
ce vom discuta.
-Foarte bine! Ie[i, l`sând-o s` se gândeasc` ce ar trebui s` fac`.
Din fericire, problema fu rezolvat` de doamna Montcrieff, care
ap`ru imediat.
– Cred c` domnul Brant a fost la fel de surprins ca [i mine s`
vad` c` o fat` a venit s`-i scrie istoria familiei. {i totu[i, v`d c` vrea
s` te pun` la \ncercare, miss, s` vad` cum te descurci. Te rog,
urmeaz`-m` s`-]i ar`t camera.
Tina travers` din nou holul cel mare al`turi de doamna
Montcrieff, ajunser` \n altul mai mic, de unde \ncepur` s` urce o
scar` solid` de stejar sculptat, \nnegrit` pe alocuri de timp, cu
toate c` fusese cu mare aten]ie lustruit`.
A[adar, Brant Wakefield o punea la \ncercare? se gândi Tina
furioas`, \n timp ce urca. Foarte bine, s` vad` de ce este capabil`!
18 NANCY JOHN
Cu toate acestea, a[tepta cu mare emo]ie confruntarea cu el. Acest

b`rbat putea citi foarte u[or \n sufletul ei emo]iile pe care i le
provoca.
Dar ce erau aceste emo]ii puternice? Simpl` chimie! Dar de ce
le sim]ea mai puternic decât orice fior provocat de tinerii care o
conduceau seara acas` dup` serile de dans? Desigur, ace[tia abia
a[teptau s` profite de orice \mprejurare pentru a-i face propuneri
amoroase. Nu nega c` s`rut`rile lor o \nfiorau, f`când-o con[tient`
de trupul ei; mâinile tinerilor f`ceau totul pentru a o determina
s`-[i piard` controlul. Dar Tina sc`pase neafectat` de aceste
\ntâlniri, con[tient` c` singura emo]ie sincer` era cea pe care o
sim]ea pentru Charles.
Doamna Montcrieff o conduse spre un apartament retras,
modern decorat \n culori calde de verde [i galben. Observ` prin
u[a deschis` [i baia luxoas`.
– Dar este ceva foarte modern, remarc` Tina.
– De ce n-ar fi? Aceste \nc`peri au fost de curând transformate,
pentru ca domnul Brant s` le locuiasc`. B`trânul Sebastian
Wakefield obi[nuia s` locuiasc` aici, dar acum când conacul va fi
deschis publicului, domnul Brant are nevoie de pu]in` intimitate.
– A mo[tenit conacul de la unchiul sù cu câteva luni \n urm`,
nu? \ntreb` Tina.
Doamna Montcrieff \nclin` capul.
– Mo[tenitorul direct ar fi trebuit s` fie fiul domnului
Sebastian, Richard. Dar din nefericire acesta a murit \ntr-un
accident rutier, cu dou` s`pt`mâni \nainte de tat`l sù. Domnul

Brant a juns la mo[tenire ca urm`torul descendent.
– {i astfel, tragedia v`rului ucis a fost norocul domnului Brant,
remarc` Tina.
– Nu [tiu dac` este chiar a[a, o opri doamna Montcrieff. Nu
cred c` domnul Brant se bucur` prea tare c-a mo[tenit un loc ca
acesta, cu toate datoriile. Avea propria sa via]` \n Australia unde
cre[tea oi, avea mult p`mânt. A trebuit s` lase totul pe mâinile
administratorilor sì, ca s` vin` aici.
– Nu [tiu de ce s-a deranjat, remarc` Tina dispre]uitor.
Doamna Montcrieff, care tocmai deschidea o fereastr`, se
\ntoarse spre ea.
– V` spun eu de ce s-a deranjat, miss Harcourt. Pentru c`
domnul Brant are sângele familiei Wakefield \n vine, de asta. Este
singurul vl`star al familiei [i consider` c` este sarcina sa s` preia
acest loc, cu toate tradi]iile. Din nefericire, are de pl`tit sume
considerabile, astfel c` nici chiar el cu toat` averea, nu cred c` va
face fa]`. De aceea, inten]ioneaz` s` fac` rost de bani prin diferite
mijloace. Nu numai prin deschiderea castelului pentru public, ci
[i prin re\nvierea vechilor me[te[uguri. Cât despre cartea pe care
ai venit aici s-o scrii, asta este altceva.
– Pot s` \n]eleg ce simte domnul Wakefield. De[i nu provin
dintr-o familie veche, [tiu cât de mult le datoreaz` aceast` ]ar`.
Locuri ca Hucclecote Hall sunt parte din mo[tenirea noastr`
na]ional` [i este nevoie de un efort pentru a le men]ine \n circuit.
20 NANCY JOHN
Femeia o privi mai calm`.

– Ar fi mai bine s` discut`m la o cea[c` de ceai, nu?
– Sigur! exclam` Tina.
– |n acest caz, \n timp ce despachetezi, eu voi preg`ti ceaiul \n
camera de la cap`tul coridorului. Vii \n zece minute?
Tina zâmbi.
– Voi fi acolo.
Dup` ce plec` menajera, \ncepu s` scoat` rochiile, s` le pun` pe
umera[e, apoi \n dulapul amplu din \nc`pere. La un moment dat, se
opri s` arunce o privire pe fereastr`, spre minunatul parc, dar o
mi[care \i atrase aten]ia. Era un LandRover condus de Brant
Wakefield. |n spate se afla un alt b`rbat, \mbr`cat tot \n blugi [i
c`ma[`. Comparându-i, Tina se gândi c` f`cuse o gaf`,
considerându-l un fermier din partea locului. Brant avea aceea[i
\ncredere de sine...conducea ma[ina cu mult` siguran]`.
|nc`perea doamnei Montcrieff era la fel de confortabil` [i de
primitoare. O invit` s` se a[eze pe sofa, iar Tina aduse imediat \n
discu]ie numele angajatorului lor.
– Domnul Wakefield nu preget` s` se murd`reasc` pe mâini,
observ` ea.
– A, nu obose[te niciodat`, fu menajera de acord.
– Este c`s`torit? \ntreb` Tina.
Primi o privire ascu]it`.
– Nu \nc`, r`spunse femeia. Dar nu mai este mult pân` la
nunt`, a[a cred.
– Asta \nseamn` c` este logodit? insist` Tina.

– Ei bine, nu este chiar logodit. Dar exist` un fel de \n]elegere.
Din punctul de vedere al familiei, ar fi bine s` se uneasc` cele dou`
propriet`]i.
– {i totu[i?
– Femeia care-i va deveni so]ie trebuia s` se c`s`toreasc` cu
v`rul lui... cel care ar fi mo[tenit castelul. Dar domnul Richard a
murit, apoi a venit domnul Brant s` preia castelul... ei bine, mi se
pare firesc...
Tina sim]i o sil` imens`. Ce femeie calculat`... era aceea care
trecea de la un b`rbat la altul cu u[urin]`. Nu era o problem` de a
se \ndr`gosti de un b`rbat, ci de a reuni interesele familiei.
Tina se \ncrunt`.
– Cine este femeia?
– Loretta Boyd French. Fiica vicontelui Boyd French.
– De la conacul Maddehurst?
Doamna Montcrieff p`ru impresionat`.
– V`d c` e[ti foarte bine informat`, miss Harcourt.
Era un compliment, dar Tina nu putu s` r`spund`.
– Unde voi mânca? \ntreb` ea schimbând subiectul.
Doamna Montcrieff o privi ciudat.
– |n salon, a[a a spus domnul Wakefield.
– Adic`, voi lua masa cu el? \ntreb` Tina, uimit`.
– Da, a[a se pare. Dar eu n-a[ conta pe el, pentru c` nu apare
niciodat` la ora mesei. Dac` i se pare c` trebuie rezolvat ceva,
22 NANCY JOHN
vreun gard care trebuie reparat, sau cine [tie ce altceva....nu mai
vine la mas`.
Spre uimirea ei, când se duse la cin`, Tina descoperi c` m`car
o dat` Brant Wakefield respectase ora mesei. De fapt, ajunsese
chiar \naintea ei, \mbr`cat cu pantaloni negri [i c`ma[` bej de
m`tase. Când intr` ea, Brant l`s` jos paharul de sherry [i o invit`
s` bea ceva \mpreun`.
– Dulce, desigur, zise el.
– Nu, mul]umesc nu-mi place dulcele.
– Ar fi trebuit s` intuiesc c` miss Clementina Harcourt nu bea
nimic dulce, spuse el ironic.
– E[ti sarcastic, domnule Wakefield?
El ridic` din umeri, luând sticla de sherry.
– Nu, cred c` e[ti prea b`nuitoare.
– |mi pare rù c` nu m` ridic la \n`l]imea a[tept`rilor.
– N-a[ spune asta! El o privea cu aceea[i insolen]`, \n timp
ce-i umplea paharul, nu numai privind-o insistent, ci [i admirativ.
Cred c` este mai corect s` spun c` \n multe privin]e \mi dep`[e[ti
a[tept`rile.
Din fericire, menajera ap`ru cu castronul de sup`, iar Brant o
privi prietenos.
– Mirosul acesta de sup` sco]ian` adev`rat`, mi se pare grozav
pentru \nceperea mesei.
Femeia zâmbi, mul]umit` de aprecieri, [i Tina realiz` c` \n cele
câteva luni de când venise aici, Brant Wakefield câ[tigase simpatia
[i devotamentul acestei femei. Poate c` acest b`rbat era \ntr-adev`r

deosebit, \[i spuse Tina.
– Vei descoperi, miss Harcourt, continu` el, c` \n casa asta se
g`te[te excelent, datorit` acestei artiste care este doamna
Moncrieff. Dac` nu e[ti atent`, miss, te vei \ngr`[a, ceea ce nu este
permis. Dup` cum observ, ai deja destul de bine dezvoltate p`r]ile
de interes. Cred c` ]i s-a mai spus, nu, ochi alba[tri?
– Domnule, te-a[ ruga s` nu mai folose[ti acest apelativ, s`ri
Tina. Am venit aici pentru o misiune foarte serioas`, a[a c` te rog
s` pui stavil` acestui fel de a m` trata [i te rog s` m` vezi ca pe o
fiin]` uman` responsabil`.
– O voi face cu bucurie, când \mi vei dovedi c` e[ti una dintre
acestea.
– {i cum ar trebui s` fac asta? explod` Tina.
– Foarte simplu; renun]` la a-]i mai etala farmecele feminine \n
fa]a mea. De exemplu, rochia pe care o por]i...sau mai precis care
las` s` se vad` cam mult...Este asta o rochie serioas`, purtat` de o
femeie responsabil`?
Tina sim]i c` ro[e[te, de[i era ultimul lucru care ar fi dorit s` i
se \ntâmple. Se admonest` \n gând pentru proasta inspira]ie de a
fi \mbr`cat aceast` rochie de voal, roz pal. Ezitase \n camera ei,
ne[tiind ce s` aleag`. Dar apoi decisese s` schimbe imaginea de
femeie rigid` [i \nchistat`, potrivit` numelui Clementina [i se pare
c`-i reu[ise prea bine.
24 NANCY JOHN
– Este o sear` foarte cald`, \ncepu Tina. Te a[teptai s` m`

\mbrac \n costum de lân`?
– Nu m` a[teptam la nimic, replic` el cu calm. Am f`cut doar o
observa]ie. A[ mai putea observa ce bine st` corsajul acestei rochii?
Tina s`ri \n picioare.
– Vrei s` m` duc s` m` schimb? Asta spui cu ochii!
– Fereasc` Dumnezeu!Te rog s` r`mâi \n acesat` superb`
rochie, drag` Clementina, dac` te sim]i bine a[a. De[i nu pot
spune c` are acela[i efect asupra temperaturii corpului meu.
Tina ezit` un moment, apoi se a[ez` la loc. Nu \i era deloc
foame, a[a c` abia gust` din sup`, de[i era delicioas`. Câteva
\nghi]ituri din vinul ab [i rece pe care i-l turnase Brant o ajutar`
s`-[i recapete echilibrul. Iar la felul doi, care consta din friptur` cu
cartofi natur cu mult unt [i salat` verde, abia mai apuc` s`
r`spund` \ntreb`rilor lui.
Când o \ntreb` despre p`rin]i, ea \i r`spunse c` muriser`
amândoi.
– Tata era profesor de istorie social` la Bellchester, \i explic` ea.
– S` \n]eleg c` inten]ionezi s`-i calci pe urme, miss Harcourt?
– Nici vorb`! exclam` Tina. De fapt, nu cred c-a[ putea ajunge
pân` acolo, adùg` dup` un moment.
– A[adar, care va fi destinul tù? o \ntreb` el. Dup` ce vei
termina lucrarea de aici, vreau s` spun.
Oare Brant \ncerca s` fie sarcastic?Sau acum o considera
capabil` de munca pentru care venise?
Când v`zu c` ea nu r`spunde, adùg`:

– C`s`torie? Copii? Brant o privi lung: Charles Medwyn este cel
luat \n vizor \n acest scop?
Tina observ` curba arogant` a buzelor lui, zâmbetul ironic. Cât
de uimit va fi când \i va spune c` viitorul ei era nimeni altcineva
decât Charles Medwyn! Era o c`s`torie aprobat` de familia ei. De
tat`l ei, \nainte de moarte, cu optsprezece luni \n urm`, de sora
acestuia, m`tu[a Ruth, care considera c` un b`rbat matur cu
carier` academic`, a[a ca Medwyn, este cea mai bun` alegere
pentru nepoata sa.
Tina \[i reprim` pornirea de a se r`zvr`ti acum ca \ntotdeauna
\mpotriva tendin]ei familiei sale de a-i rândui via]a.Tata [i m`tu[a
Ruth aveau dreptate. Dragostea adev`rat`, singurul fel de dragoste
era acea emo]ie t`cut`, lipsit` \ns` de scânteie, de farmec, era ceea
ce ea [i Charles sim]eau unul pentru cel`lalt. Tina era con[tient`
c` trebuia s`-[i suprime orice alt` pornire spre alt gen de dragoste,
dragostea aceea care te poart` spre culmi, care te las` f`r` suflare,
c`reia nu i te po]i \mpotrivi. Nu trebuia s` se gândeasc` la acest fel
de dragoste, pentru c` numai al`turi de Charles putea ajunge o
femeie \mplinit`. Numai cu dragostea lui constant`, care cre[tea \n
timp ca intensitate, dragostea aceasta care-i putea sus]ine de-a
lungul vie]ii....
|n scurt timp, dup` cum hot`râse Charles, urma s` preia
catedra de istorie social` la Bellchester, \n locul profesorului
Walters, care ie[ea la pensie. Abia atunci Charles [i Tina \[i vor
26 NANCY JOHN
celebra cununia \n capela colegiului, vor primi ur`rile de bine ale

\ntregii universit`]i, \n sunetul clopotelor. Vor \ncepe via]a de
cuplu \n acea cas` veche \n care ea \[i petrecuse via]a pân` de
curând, dar pe care la moartea tat`lui, ea [i m`tu[a Ruth fuseser`
nevoite s-o elibereze \n favoarea noului profesor, Gregory Walters.
B`trâna ei m`tu[` se retr`sese s`-[i duc` b`trâne]ile \ntr-o cas`
veche din Cumberland, unde copil`rise. Iar Tina, la dou`zeci [i
unu de ani \ncepu s` locuiasc` \n campus. Gustase pentru prima
oar` gustul libert`]ii ca majoritatea studen]ilor. Din fericire,
Charles se afla \ntotdeauna aproape ca s`-i curme elanul, atunci
când era tentat` spre laturile mai pu]in oneste ale vie]ii.
– Nu mi-ai r`spuns la \ntrebare, Clementina, \l auzi pe Brant.
– A[ vrea s` nu mi te mai adresezi cu acest nume, murmur` ea.
Felul \n care-i rostea numele o f`cea s`-i displac`.
El zâmbi, la fel de ironic.
– A[adar, nu vrei s`-]i spun nici ochi alba[tri, nici Clementina.
Chiar trebuie s` m` adresez formal, cu miss Harcourt?
– Cred c` ]i-am mai spus. Mi se spune Tina.
Ochii lui negri sclipir`.
– Este o invita]ie?
– Dac` dore[ti, r`spunse ea ridicând din umeri.
– A[adar, Tina, continu` el, te vei c`s`tori cu doctorul Charles
Medwyn?
Nu era mai bine s`-i spun` ce \n]elegere exista \ntre ei? Nu erau
logodi]i deocamdat`, c`ci Charles sugerase s` amâne logodna
pâna la sfâr[itul ultimului trimestru de [coal`. Dar se considerau

logodnici.
Din motive \nc` ne[tiute, Tina refuz` s`-i explice situa]ia
b`rbatului din fa]a ei, de parc` dac` ar fi explicat concret situa]ia
ei cu Charles, ar fi finalizat ceva, clarificându-[i viitorul o dat`
pentru totdeauna.
Astfel c` se mul]umi s`-i r`spund` cu o \ntrebare:
– Ce te face s` crezi c` m` voi c`s`tori cu el?
– Vrei s` spui c` nu e[ti foarte hot`rât`? o provoc` Brant,
privind-o printre gene.
– Pì... ezit` Tina. Nu este nimic stabilit, deocamdat`. Charles
[i cu mine...
– Asta \nseamn` c` po]i avea [i alte op]iuni? |l ]ii \n a[teptare
pe acest Charles Medwyn, poate apare ceva mai interesant?
– Cred c` ai o p`rere foarte proast` despre mine, domnule
Wakefield.
– Nu asta am vrut s` spun! exclam` el. Dar v`d c` te compor]i
ca o adev`rat` reprezentant` a sexului tù...
– Dac` asta este p`rerea pe care o ai despre femei...simt o mare
mil` pentru...
Tina se opri, dar era prea târziu, c`ci Brant nu avea cum s` nu
\n]eleag` ce voise s` spun`.
– Cred c` nu trebuie s`-]i fie mil` pentru femeia pe care o voi
alege s`-mi fie so]ie. Având \n vedere acest conac, precum [i cei
trei mii de acri de p`mânt, [i toate celelalte care-i vor reveni
28 NANCY JOHN
viitoarei doamne. La astea se adaug` foarte mult teren [i zece mii

de capete de vite \n Australia. Cred c` toate astea vor \nsemna ceva
pentru o femeie ambi]ioas`.
– A[a consider` Loretta Boyd French?
Timp de câteva secunde, Tina ar fi vrut s` nu fi rostit aceste
cuvinte.
– Observ c` te-ai documentat foarte bine, remarc` Brant. Nu
oare toate femeile \nva]` asta, chiar de când se afl` pe genunchii
mamelor lor? Verific` eligibilitatea fiec`rui b`rbat pe care-l cunosc?
– Nu deveni ridicol!
– A[a crezi? Poate a fost doar o [ans` c` ai reu[it s-o tragi de
limb` pe menajera mea imediat cum ai ajuns.
Tina sim]i cum ro[e[te, [i-[i dori ca p`mântul s` se deschid` [i
s-o \nghit`.
– }i-a spus doamna Moncrieff? \l \ntreb` ea.
– Nu era nevoie s`-mi spun`. Va trebui s` \nve]i, drag` Tina,
s`-]i controlezi mai bine expresia facial`, dac` vrei s` ascunzi micile
secrete feminine. Cu aceste vorbe, Brant Wakefield se ridic`. M`
duc s` lucrez \n continuare, a[a c`-]i voi spune noapte bun`. |n
salonul al`turat vei g`si un televizor [i o instala]ie stereo, dac`
dore[ti muzic`.
Brant plec`, iar Tina r`mase cu gândurile sale. Cinci minute
mai târziu, când doamna Moncrieff ap`ru s-o \ntrebe dac` dore[te
o cafea, o g`si cu un chip cam trist.
Capitolul 2
|n salon, Tina descoperi c` nu avea r`bdare s` urm`reasc` nici

un program la televizor. Nici muzica nu se potrivea cu trìrile ei
din aceast` sear`. Simfonia lui Dvorak \i umplu ochii de lacrimi,
a[a c` \nchise televizorul.
Se duse spre fereastra care d`dea \ntr-un balcon mic, cochet.
Aerul rece al nop]ii fu un adev`rat balsam pentru chipul ei, pentru
trupul ei \ncins. Mirosul \nmiresmat al florilor din gr`din` ajunse
la ea. V`zu ni[te trepte care duceau spre o teras` [i cobor\ imediat,
]inându-[i poala fustei cu mâna.
Nu avea inten]ia s` fac` o plimbare prea lung`, doar s` ia pu]in
aer curat \nainte de a se \ntoarce \n camer` s` citeasc`. Dar
noaptea lini[tit` [i cald` o trase mai departe. Str`b`tând
\ntunericul de catifea \[i ridic` privirea spre puzderia de stele aflate
pe cer. |n jurul ei fo[neau frunze , p`s`rile \[i cùtau locul \n
30 NANCY JOHN
copaci [i undeva \n apropiere se auzi chiar [i o bufni]`. P`mântul

p`rea c` respir` lini[tit dup` c`ldura de peste zi.
Când ajunse la cap`tul unei alei pietruite, z`ri o poart` de fier
forjat, fixat` \n supor]i de piatr`. De acum, ochii i se obi[nuiser`
cu \ntunericul [i v`zu dincolo de poart` o alt` gr`din` cu arbori
pitici, tufe de trandafiri [i o fântân` \n mijloc.
Deschise poarta cu u[urin]`. Intr` \n acea gr`din` [i porni pe o
c`rare printre tufele de trandafiri urc`tori. Atinse petalele unuia
[i-[i \ngrop` nasul mic, cârn, \n mijlocul acestuia, inhalând
mireasma. Continu` s` mearg`, vr`jit` de frumuse]ea locului, de
mireasma florilor. Cu toate acestea, inima \i era plin` de o triste]e
pe care n-o putea pune pe seama a ceva definit. Ajunse la fântân`,
se a[ez` pe marginea acesteia, [i-[i \ntinse mâna spre stropii de ap`.
Deodat`, de undeva din preajm`, auzi un râs b`rb`tesc [i apoi
chicotitul unei fete. Se sperie. Era un cuplu de \ndr`gosti]i. Dac`
vor observa c` mai este cineva cu ei, o vor considera nepoftit` [i o
vor trata ca atare. |ncerc` s` nu fac` nici un zgomot [i porni \napoi
spre poart`. Din nefericire, aceasta se \nchisese \n urma ei [i cùt`
pe \ntuneric cu \nfrigurare z`vorul. Dac` nu-l g`sea, nu avea cum
s` se mai \ntoarc`. Nu avea alt` sc`pare decât s`-[i semnaleze
prezen]a cuplului de \ndr`gosti]i c`rora s` le cear` ajutorul.
Se str`dui s`-[i p`streze calmul [i-[i \ncerc` \nc` o dat` norocul
asupra por]ii de fier forjat. Dar acel z`vor pe care-l g`sise imediat
la intrare parc` se volatilizase! Prinse z`brelele por]ii [i \ncepu s-o
scuture.
– Deschide-te, poart` blestemat`! murmur` ea furioas`.

– Iar`[i vorbe[ti cu obiectele? se auzi o voce de foarte aproape,
care-i d`du fiori. Oricum, este mai bine decât s` vorbe[ti cu ma[inile.
Tina ro[i, dar mul]umi cerului c` Brant Wakefield nu v`zu. De
ce o salva pentru a doua oar`?
– Nu mai pot deschide poarta, explic` ea.
– Dar ai deschis-o o dat` ca s` intri, ripost` el. A[a c` nu v`d
care este problema.
– Nu mai g`sesc z`vorul, se alment` ea.
– Este \n acela[i loc, spuse Brant apoi se auzi cum trage
z`vorul. Vezi, continu` el, n-a fugit nicìeri. Poate c` por]ile au
urechi, dar z`voarele nu au picioare!
Tina \mpinse poarta cu putere, dar aceasta refuz` s` se
deschid`.
– Ce fel de joc faci aici, domnule Wakefield?
– |ntrebarea corect` ar fi cu cine vrei s` te joci. Ai deschis
poarta asta foarte u[or când ai intrat, te-ai plimbat [i acum pretinzi
c` nu mai po]i s` ie[i de acolo. Acela[i tertip pe care l-ai mai
\ncercat ast`zi o dat`, dar cu ma[ina!
Ideea sugerat` de el c` ar fi pus la cale deliberat aceast` situa]ie,
o l`s` f`r` suflare pe Tina.
– De unde s` [tiu c` te aflai aici? [uier` ea furioas`.
– Pentru c`... \ncepu el, ai observat c` am pornit \n direc]ia asta
de pe teras`. Te-ai gândit c` m` duc spre grajduri [i c` m` voi
\ntoarce pe acela[i drum.
32 NANCY JOHN
Ea r`mase uimit`:
– M-ai v`zut pe teras`?
– Sigur c` da!
– Eu nu te-am v`zut! spuse Tina, furioas`. Acum, te rog s` ai
amabilitatea s` m` la[i s` trec.
– Ce te face s` pleci a[a de repede? Este o sear` minunat` [i
p`reai fericit` de frumuse]ea naturii.
Tina spuse abia [optit:
– Este cineva aici, un cuplu...
El \ncepu s` râd`.
– Nu m` mir` câtu[i de pu]in. Acesta este un loc grozav pentru
o aventur` de o noapte.
– Vorbe[te mai \ncet, te vor auzi.
– Nici vorb`! Sunt prea atra[i unul de cel`lalt ca s` mai aud`
altceva.
– Domnule Wakefield, vrei acum s` deschizi o dat` aceast`
poart`?
– Desigur, miss Harcourt. Dorin]a ta este ordin pentru mine.
Ar fi trebuit s` se simt` \nduio[at` de promptitudinea lui de
a-i face pe plac. Când auzi din nou z`vorul [i v`zu poarta
deschizându-se, trecu repede de ea, dorind s` se dep`rteze cât mai
mult de Brant Wakefield, s` se ascund` \n camera sa. Dar o mân`
puternic` o prinse de bra] [i se trezi fa]` \n fa]` cu el.
Nici nu apuc` s` protesteze, c` se sim]i s`rutat`. |ncerc` s` se
elibereze, dar el o trase mai aproape, trupurile lor se apropiar`
foarte mult, pân` ce rezisten]a ei, [i a[a timid`, ced` cu totul noilor
senza]ii pe care nu le mai experimentase. Sângele \i b`tea cu
putere \n vene, mâinile lui Brant \i explorau trupul, gura lui
ajunsese \n decolteul ei \ndr`zne].
{i atunci, dintr-o dat`, ca [i cum ar fi auzit zgomotul f`cut de
un aparat de fotografiat \n func]iune, Tinei \i ap`ru \n fa]a ochilor
chipul lui Charles, cu ochii mari, v`zând cu groaz` femeia pe care
o iubea abandonat` \n bra]ele altui b`rbat. Femeia care trebuia s`
se logodeasc`, apoi s` se m`rite cu el. Ea r`mase nemi[cat`, toate
emo]iile pierindu-i instantaneu. Apoi fu cuprins` de furie
\mpotriva b`rbatului care, cu atâta \ndemânare, dezl`n]uise for]a
pasiunii \n trupul ei.
Brant Wakefield sesiz` schimbarea ei [i sl`bi strânsoarea. Tina
ridic` pumnii [i-l lovi, dar nu-i produse nici cel mai mic rù fizic,
a[a c` porni s`-l r`neasc` cu biciul vorbirii.
– Cum \ndr`zne[ti! strig` ea. Ce fel de creatur` e[ti s` profi]i de
un musafir care se afl` \n casa dumitale? E[ti dezgust`tor!
El \ncepu s` râd`.
– S` profit, zici? Erai destul de preg`tit` pentru acest s`rut,
drag` Clementina; de fapt, asta ai dorit tot timpul... nu po]i nega...
– Sigur c` neg! protest` Tina. Numai pentru c` e[ti puternic
[i... [i... Tina r`mase f`r` cuvinte, dar \ncerc` din nou: parc` ai avea
dreptul s` te por]i a[a cum dore[ti.
– Ca st`pân al locului, vrei s` spui? Ar fi o idee s` re\nvie acel
obicei.
34 NANCY JOHN
Sunt destule fete dr`gu]e aici pe mo[ie, ale familiilor care

trìesc aici [i a[ putea s` o aleg pe oricare...
– O, e[ti chiar imposibil, exclam` Tina. Nu mai r`mân nici o
secund` aici.
Smulgându-se de lâng` el, Tina se sim]i prins` de \ncheietura
mâinii ca o pas`re de prad` [i din nou \ntoars` cu fa]a spre el.
– Nu face asta, ochi alba[tri! Ajunsesem undeva \nainte de a te
\nfuria!
– D`-mi drumul, o s` m` r`ne[ti! exclam` ea.
– Nu te mai smuci. Nu am obiceiul de a trata cu brutalitate
femeile, dar nici de a le considera por]elanuri; de ce a[ face-o?
Membrele sexului tù sunt mai pu]in pure [i inocente decât
\ncerci s` subliniezi. De exemplu, aceast` prostie pe care, haide
s-o numim,"s` profi]i de mine". Nu s`rutam acum o bucat` de
asfalt, ci o femeie vie plin` de via]`, care se bucura de fiecare
secund` a acestui s`rut, la fel ca mine. A[adar, de ce s` nu fim
cinsiti]i s` admitem asta, miss Clementina Harcourt?
– Dar nu este adev`rat! suspin` Tina, [tiind c` nu avea ce face
pân` n-o elibera. Ai putere mai mare ca mine [i nu aveam ce face.
– O femeie care s`rut` ca tine, nu este vreo inocent`, a[a cum
pretinde. Are ceva experien]`. Sau nu cumva pretinzi c` instinctele
naturale au izbucnit brusc, \mpotriva voin]ei tale?
Tina \l implor`:
– Te rog, d`-mi drumul!
– Nu, pân` nu recuno[ti c` am dreptate.
– Nu joci cinstit, murmur` ea. Indiferent ce mi s-ar fi \ntâmplat

acum, \mi doresc din toat` inima s` nu se fi \ntâmplat. Te rog s`
m` crezi.
El sl`bi \ncet strânsoarea, dar nu era nici urm` de mil` \n
vorbele lui.
– Te-ai speriat cumva c` nu m` voi limita la un s`rut, draga
mea? Ar fi trebuit s` [tii pân` acum c` dac` nu e[ti preg`tit` s` faci
fa]` consecin]elor, ar fi mai bine s` nu for]ezi un b`rbat dincolo de
limitele r`bd`rii sale.
– Cum po]i s` sugerezi c` a[ fi f`cut asta \n mod con[tient? s`ri
Tina, indignat`.
– Ai uitat rochia sexy pe care o por]i?A fost special creat` s`
aprind` imagina]ia unui b`rbat! Iar eu nu duc lips` de imagina]ie.
Croiala ei dibace scoate la iveal` fiecare contur al trupului tù.
Pân` [i \n cluburile de noapte am g`sit mai mult` decen]`.
– Nu voi mai purta de acum rochia asta blestemat`, promise
Tina suspinând.
– Asta este o promisiune? Sau o amenin]are? Brant \i eliber`
mâna. Du-te acum, Clementina, \nainte s` m` r`zgândesc [i s`
prime[ti exact ce meri]i.
O clip`, ea nu avu puterea s` se mi[te, de parc` ar fi fost
ancorat` de sol cu greut`]i. Nu-i mai vedea clar chipul lui Brant
Wakefield, doar ochii \i str`luceau \n \ntuneric.
– Domnule Wakefield, \ncepu ea, dac` te a[tep]i s` r`mân \n
casa asta dup` cele \ntâmplate...
36 NANCY JOHN
– Te prive[te, zise el indiferent. F`r` \ndoial`, dr. Medwyn va

g`si cu cine s` te \nlocuiasc` aici, când o s`-i explic \n ce context
ai solicitat retragerea.
– Vrei s`-i spui lui Charles? se \mpiedic` ea.
– |n versiunea ta, drag` miss Harcourt, n-a[ avea ce s`-i spun.
A[a c`, de ce te \ngrijoreaz`?
Tina se sim]i redus` la t`cere. Câteva momente r`mase
indecis`, con[tient` c` Brant Wakefield avea asul \n mânec`. Nu se
temea atât de tare c` \i va spune totul lui Charles, nici m`car el nu
putea fi atât de pervers s-o fac`. De fapt, \[i dorea din toat` inima
s` r`mân` la Hucclecote Hall, s` termine treaba pentru care fusese
trimis` aici. Numai gândul c` trebuia s` plece o umplea de
am`r`ciune. Iar motivul era vraja pe care Brant Wakefield o
aruncase asupra ei, f`r` \ndoial`.
Se \ntoarse [i fugi spre cas`.
***
Dup` o noapte de nesomn [i mai ales de zbucium, de vise

terifiante, Tina se trezi devreme [i p`r`si \n t`cere apartamentul pe
treptele exterioare. Aerul rece al dimine]ii o \ntâmpin` de cum
puse piciorul pe prima treapt` a sc`rii. |ntreg trupul ei fusese
afectat de senzualitatea brutal` a acestui b`rbat, Brant Wakefield.
Era o diminea]` frumoas`, razele soarelui se filtrau prin cea]`,

\nv`luind \ntr-o aur` de mister copacii [i florile. Pe o paji[te, Tina
z`ri o ciread` de vaci Jersey abia ie[it` de la muls, pornind spre
locul \n care p`[tea de obicei. |n jurul casei atmosfera era sumbr`
[i neclintit`.
Apropierea lacului o atr`gea irezistibil. Traversând paji[tea, se
opri o clip` s`-[i scoat` sandalele, s` r`suceasc` man[etele
blugilor, dup` care porni descul]` prin iarba \nc`rcat` de rou`.
V`zu \n stânga tufe de rododendron care str`luceau de rou`, cu
boboci \n multe nuan]e de ro[u [i roz, dar [i de purpuriu, sau alb
imaculat. Mirosul dulce al azaleelor o atrase ca un magnet.
Urm`rind o pereche de lebede care traversa maiestuos lacul, ca
[i alte p`s`ri de ap` care ie[iser` cu odraslele lor s` caute hran`,
Tina se trezi apucând-o pe o c`r`ruie care ocolea lacul, [i la un
moment dat urca spre o platform` cu mesteceni. Aici, razele
soarelui abia r`zb`teau printre crengile sub]iri, alc`tuind un
spectacol de lumin` [i culoare. Se opri din nou s` trag` aerul curat
al dimine]ii \n piept, s` inspire pacea [i lini[tea locului. Porni
\nainte, dar fu atras` de o imagine nea[teptat`. Pe malul lacului,
sub razele soarelui, v`zu o superb` statuie a lui Apolo pe o stânc`.
Tina uit` s` [i respire, pierdut` \n admira]ie. Apoi, pe m`sur`
ce privea, observ` c` palmele statuii se \mpreunar` deasupra
capului, ca pentru a plonja \n ap`. Se ascunse repede \n spatele
unui copac pentru c` nu era zeitatea greac` sculptat` \n piatr`
rece, ci un b`rbat atletic plin de for]` [i vitalitate. Brant Wakefield
38 NANCY JOHN
se opri, iar Tina nu putu s`-[i ia privirea de la acea figur` superb`.

Nu putea s` nu admire capul ridicat mândru, l`rgimea umerilor,
pieptul puternic, bra]ele frumos conturate, stomacul plat,
coapsele, picioarele musculoase...
De aceea, fu aproape un [oc pentru ea clipa \n care el f`cu
s`ritura pe care o preg`tea; plonj` \n apa clar` cu gra]ie [i \ncepu
s` \noate, cu fiecare ridicare a bra]ului apropiindu-se mai mult de
locul \n care se afla ea.Tina se ascunse mai bine \n spatele acelui
trunchi pân` când o p`r`si tot curajul, se \ntoarse [i o rupse la fug`
spre cas`. Numai când ajunse pe aleea pietruit`, deveni con[tient`
c` era descul]` [i se opri s`-[i \ncal]e sandalele.
O arom` de cafea o \ntâmpin` când intr` \n cas`. Doamna
Moncrieff ap`ru \n u[a buc`t`riei.
– Bun` diminea]a, Tina, \i zâmbi ea. Te-am v`zut alergând prin
iarb`. Asta cred c` ]i-a m`rit pofta de mâncare.
– O, nu, nu chiar, se bâlbâi Tina, sim]ind cum ro[e[te. Eu... eu
tocmai...
– Ce-ai zice de un pic de [unc` [i ni[te ou`? A[a se \ncepe bine
ziua.
– O, nu cred c` a[ putea mânca acum, mul]umesc. Doar ni[te
pâine pr`jit` cu marmelad` [i o cafea, asta este tot ce-mi doresc.
Doamna Moncrieff scutur` nemul]umit` din cap.
– Vezi tu, de asta \mi place s` g`tesc pentru domnul Wakefield,
lui \i place s` m`nânce!
– Va trebui s` iau micul dejun cu el? \ncerc` Tina.
– M` \ndoiesc! A plecat de mult, [i nu obi[nuie[te s` se \ntoarc`

\nainte de ora nou`.
Tina r`sufl` u[urat`, auzind vorbele menajerei. Oricum, va
trebui s` se confrunte cu Brant Wakefield destul de curând, dar
intimitatea unei mese luate \mpreun` era mai mult decât putea
\ndura. Nu-[i putea scoate din minte scena de lâng` lac [i [tia c`
figura o va tr`da de fiecare dat` când privirea lui o va \ntâlni pe a
ei. Mai era [i \ntâlnirea jenant` de la poarta spre gr`din` din
noaptea trecut`. Oare va face din nou referire la ea? se \ntreb`
Tina. Sau va avea decen]a de a p`stra t`cerea?
Se gr`bi s` m`nânce micul dejun servit \ntr-o \nc`pere \nsorit`
cu mese [i scaune albe, fe]e de mas` oranj. Reu[i s` m`nânce doar
o felie de pâine pr`jit`, s` bea dou` ce[ti de cafea. Dup` ce se
schimb` \ntr-o fust` maro [i o bluz` de lucru ca s` par` cât mai
sever`, \i spuse doamnei Moncrieff c` domnul Wakefield va dori s`
afle unde se g`se[te; a[adar, s`-i spun` c` se afl` \n biblioetc`.
O dat` ce g`si drumul spre biblioteca elegant` de la parter,
Tina fu absorbit` de c`r]ile minunate de acolo. Fiecare volum scos
din bibliotec` \i spunea c` va g`si \n el multe materiale cu care
s`-[i \nceap` istoria familiei Wakefield. Originile acesteia duceau \n
timp pân` la William Cuceritorul. Se pare c` ace[tia fuseser` loiali
coroanei, o familie tradi]ional`. Ca toate marile familii, avea [i p`r]i
bune, dar [i rele.
Tina c`l`tori prin secole, alc`tuindu-[i \n minte un schelet pe
care s` brodeze istoria familiei.
40 NANCY JOHN
|ntoarse paginile cu nesa] [i aplecat` asupra paginilor, nici nu

auzi cum se deschise u[a.
– Ce sârguin]`! auzi vocea lui Brant chiar \n spatele ei.
Se \ntoarse brusc [i-l v`zu pe Brant Wakefield la foarte mic`
distan]` de ea.
– |mi pare rù, domnule Wakefield, dar nu v-am auzit...
– Se pare c` am acest talent de a te surprinde mereu, replic` el.
– Ce vrei s` spui, domnule?
El ridic` din umeri.
– A fost minunat \n ap`, azi– diminea]`. Ar fi trebuit s` \ncerci.
Cu fals` inocen]`, Tina \l \ntreb`:
– A[adar ai \notat, domnule?
El o privi lung.
– De ce pui o \ntrebare la care cuno[ti deja r`spunsul?
Ro[ind, Tina realiz` c` nu avea sens s` se mai prefac`, pentru
c` Brant o v`zuse.
– A, dumneata erai, domnule, pe malul lacului? Am z`rit un cap
\n ap`, dar n-am realizat...
– Ai v`zut mai mult decât atât, miss!
Tina \[i dori \n clipa aceea ca p`mântul s` se ca[te [i s-o \nghit`.
Ar fi dat orice s` pun` cap`t acestui interogatoriu.
– N-ar trebui s` \ncepem lucrul? se oferi ea, b`nuiesc c` timpul
dumitale este dr`muit.
– Poate c` mâine vei dori s` mi te al`turi la \notul \n lac, suger` el. Pe
la [apte jum`tate? |notul de diminea]` te face s` te sim]i bine toat` ziua.
– Mul]umesc pentru invita]ie, dar a[ prefera s`-mi v`d de

treab`, spuse ea pe un ton foarte rece [i formal. |notul nu este
punctul meu forte. Domnule Wakefield, am fost trimis` aici ca s`
m` ocup de carte, a[a c` ar fi mai bine s`-mi permi]i s` \ncep
lucrul.
– Cum dore[ti, zise Brant \ndreptându-se spre un cuf`r mare
de stejar aflat \ntr-un col] al \nc`perii. Ridicând capacul, scoase un
pachet de manuscrise \ng`lbenite de vreme.
– B`nuiesc c` este totul aici... saga familiei Wakefield [i a
Hucclecote Hall. Dar mai \ntâi, aceste acte trebuie sortate.Vrei s`
te ajut? Pot angaja o secretar` de la o agen]ie, s` le sorteze.
– Nu, mul]umesc, spuse Tina, prefer s` m` descurc singur`.
– Cum dore[ti...A[ putea s` sacrific acum o or` ca s` te ajut, [i
poate pe sear` o alt` or`.
Brant scoase pachetele de acte [i \ncepur` s` le aranjeze \n
ordine cronologic`. Brant era un b`rbat foarte eficient [i cu toat`
atmosfera de ostilitate dintre ei, Tina recunoscu c` lucrau foarte
bine \mpreun`. Absorbi]i de o serie de documente fascinante care
relatau cum cu trei sute de ani \n urm` fiul cel mic al familiei
fusese dezmo[tenit pentru c` \ndr`znise s` se c`s`toreasc` cu o
femeie care nu apar]inea unei familii bune, nici nu auzir` când se
deschise brusc u[a bibliotecii [i-[i f`cu apari]ia o tân`r` \nalt`,
blond`, foarte frumoas`. Tina [i Brant erau apleca]i asupra unui
document, \ncercând s` descifreze \nscrisurile \ng`lbenite;
amândoi ridicar` privirea uimi]i.
42 NANCY JOHN
Ochii viole]i ai blondei se confuntar` o clip` cu cei alba[tri ai

Tinei. Tina [tiu f`r` \ndoial` cine era femeia [i sim]i o u[oar`
disperare constatând c` era foarte frumoas`, zvelt`, elegant`.
|mbr`c`mintea \i punea \n valoare trupul.
O ignor` pe Tina [i se \ndrept` direct spre Brant.
– Dragul meu, doamna Moncrieff mi-a spus c` te afli aici. |l
prinse dup` gât cu bra]ele [i-[i ridic` spre el gura cu buzele
senzuale.
Privind-o, Brant o s`rut` scurt.
– M` bucur c-ai venit, Loretta. Am crezut c` tu [i tat`l tù ve]i
mai sta o s`pt`mân` la Londra.
– A[a ar fi fost, zise tân`ra, dar tata a trebuit s` se \ntoarc` acas`
pentru câteva zile, s` rezolve ni[te probleme cu consiliul local. {i
\ntrucât ai refuzat s` vii s` m` vezi, m-am gândit s` m` \ntorc eu.
Asta \nseamn` devotamentul, dragul meu, nu?Am sosit acas` cu o
jum`tate de or` \n urm` [i am venit direct aici, f`r` s` m` schimb
m`car. Acum trebuie s` la[i totul deoparte [i s` facem o plimbare.
– Mi-a[ dori s` pot merge, zise el simulând regretul. A[tept \ns`
un expert de la muzeul de istorie s` vin` \n orice moment s`-mi
ofere consultan]` \n privin]a deschiderii vechiului atelier de
me[te[uguri, a[a c` va trebui s`-mi petrec cu el restul zilei.
Loretta simul` dezam`girea.
– Ei bine, dac` nu se poate contramanda...atunci ne vom
\ntâlni \n seara asta, vei cina cu noi la conac.
Brant scutur` din cap.
– Din p`cate, am aranjat s`-mi petrec seara aici, cu Tina; nu m`

a[teptam s` vii atât de devreme.
Ochii ei c`p`t`r` un aer foarte rece.
– Tina?
– A, n-am f`cut prezent`rile, nu? Tina, ea este Loretta Boyd
French. Loretta, ]i-o prezint pe miss Harcourt. Va scrie istoria
familiei Wakefield. }i-am vorbit despre inten]ia de a o scrie, nu?
– Parc`-mi amintesc ceva, zise ea. Dar va trebui s`-]i modifici
planurile, drag` Brant. Tata te a[teapt` \n seara asta.
El ezit`.
– Bine, o s-o re]in pe Tina ca s`-i ar`t documentele familiei. Nu
se poate apuca de treab` pân` ce nu le sort`m.
Loretta râse dispre]uitor.
– Dac` o vei re]ine pe miss Harcourt, vei irosi proprii tì bani
,dragul meu, nu pe ai ei. Loretta \l prinse dup` gât [i-l s`rut` din
nou. Haide, Brant, nu fi rù!Am lipsit o s`pt`mân`!
El zâmbi din nou, apoi ced`.
– Foarte bine, voi veni \n seara asta la cin`. Apoi o privi pe Tina.
V` trebui s` amân`m sortarea pân` mâine. Iar acum , Loretta, s`
mergem \n salon s` bem ceva, \nainte de sosirea acelui domn de
la muzeu. Te rog s`-mi poveste[ti cum ai petrecut la Londra.
Se \nchiser` u[ile \n urma lor, dar Tina tot auzi râsul cristalin al
Lorettei Boyd French [i se sim]i furioas` c` aceast` Loretta
\ntrerupsese lucrul \nceput de ei. F`r` prezen]a fascinant` a lui
Brant \n aceast` bibliotec`, se sim]ea acum descump`nit` [i nu
44 NANCY JOHN
mai avea pornirea de a se apuca din nou de lucru. Documentele

familiei pe care cu câteva minute le considerase atât de
interesante, nu-i mai re]ineau aten]ia.
Dup` dou`zeci de minute de când cei doi ie[iser`, Tina se
\ndrept` spre fereastr` [i ceea ce v`zu afar` o f`cu s` se retrag`
imediat. La câ]iva metri sub fereastr`, \n dreptul unei elegante
ma[ini sport, cei doi erau \mbr`]i[a]i.
Tina se trezi urând-o pe aceast` tân`r`, care-i schimbase
programul lui Brant.
Pe la amiaz`, o durea capul [i sim]ea o nevoie disperat` de aer
curat. Porni \ntr-o mic` plimbare pe sub castanii b`trâni.
Când se \ntoarse acas`, la ora mesei, u[or revigorat`, i se spuse
c` era a[teptat` de domnul Brant Wakefield [i invitatul acestuia,
Jocelyn Ashley. Era un tân`r pl`cut pân` \n patruzeci de ani, foarte
interesat de munca sa [i pasionat.
– Trebuie s` v` complimentez, miss Harcourt, c` sunte]i foarte
bine informat`, \ncepu acesta, dup` ce discutar` despre problema
sclaviei pe mo[iile medievale. Brant va avea un ajutor important
când va \ncepe istoria familiei sale.
– Nu cred c` voi r`mâne atât de mult timp aici, protest` Tina.
Stau aici pân` adun toate materialele necesare pentru cartea mea.
– P`cat! Sunt sigur c` i-a]i fi fost de foarte mare ajutor, \n
diferite probleme, opin` Jocelyn.
Tina \ncerc` s`-[i \n`bu[e ro[ea]a care-i invad` obrajii, sim]ind
ochii lui Brant a]inti]i asupra ei.
– Sunt de acord c` Tina \[i cunoa[te foarte bine treburile; nu

m-a[ fi a[teptat la o tân`r` de vârsta ei.
Jocelyn Ashley p`ru s` nu sesizeze nimic din r`ceala care
persista \ntre cei doi \n timpul mesei. El continu` s` vorbeasc`:
– Ai fost vreodat` la Weald [i Downland Museum, miss
Harcourt? Nu este departe de aici, este un loc fascinant. Un muzeu
\n aer liber, iar pentru cineva ca dumneata, cu specializare \n
istorie, este o necesitate, a[ putea spune.
Tina \i r`spunse zâmbind.
– Am auzit de ele, desigur, [i inten]ionam s` le vizitez cât voi
sta aici.
– Poate vom merge \mpreun`, Tina.
Ea se uit` repede \n jur, luat` prin surprindere de aceast`
invita]ie nea[teptat` din partea lui Brant. Figura lui \ns` nu
exprima nimic. Era un alt tertip de al lui, sau vorbise serios?
Dup` terminarea mesei, cei doi b`rba]i au plecat s` vad` un
hambar vechi pe care Brant voia s`-l renoveze pentru a-l amenaja
\ntr-o vopsitorie; vopsitul era un me[te[ug la mare valoare la
Hucclecote Hall cu un secol \n urm`. Brant voia s` refac` procesul
de vopsire a pielii pân` la confec]ionarea [eilor fine [i a cizmelor
de c`l`rie.
Tina se \ntoarse \n bibliotec` [i se for]` s` se concentreze
asupra muncii sale. Scaunul pe care st`tuse Brant diminea]` se afla
lâng` ea, amintindu-i de absen]a lui, iar ea r`mase cu ochii \nchi[i
\ncercând s` se controleze, s` nu mai tânjeasc` dup` el.
46 NANCY JOHN
Ce fel de femeie e[ti tu, Tina Harcourt? se \ntreb` ea. De cum

ai cunoscut un b`rbat senzual ca Brant Wakefield, un b`rbat cu
pasiuni nedomolite, e[ti deja consumat` de sentimente
contradictorii, dar inedite. Dup` câteva s`ruturi cam lipsite de
tandre]e, te-a sim]it c` nu e[ti ceea ce vrei s` pari, ci o femeie
consumat` de pasiuni.
Dar cel pu]in, recunoscu ea printre din]i, Brant nu va afla
niciodat` ce putere magic` are asupra mea. Nu se va mai l`sa sub
imperiul acelor emo]ii greu de descris despre care-i vorbiser` tat`l
ei [i m`tu[a Ruth, ci va reveni la acele emo]ii domoale pe care i le
oferea doar Charles.
Petrecu o dup`– amiaz` [i o sear` teribil de ap`s`toare. Cinând
singur`, \[i imagin` scenele care se petreceau la conacul
Maddehurst. Loretta Boyd French str`lucind \ntr-o rochie de sear`
str`lucitoare, aruncându-i priviri provocatoare lui Brant; apoi, cei
doi care-[i zâmbeau, sub privirile \ng`duitoare ale nobilului ei tat`,
vicontele Boyd French.
F`r` s` vrea, Tina lovi farfuria cu cu]itul când lacrimile \i
invadar` ochii. Menajera, care sosea cu desertul, se opri uimit`.
– S-a \ntâmplat ceva, miss Tina? o \ntreb` ea.
– Nimic, min]i Tina, sunt doar obosit`, atât.
Doamna Moncrieff se \ncrunt`, observând c` fata nu se
atinsese de mâncarea din farfurie.
– Miss Tina, o s` te \mboln`ve[ti dac` nu m`nânci. Dar acum,
las`-m` s` te tentez cu aceast` budinc` de caramel.
Tina \nclin` plictisit` din cap, gust` o singur` dat`, din polite]e.
Se retrase imediat s` citeasc`, dar se trezi citind acela[i pasaj de
câteva ori. |n cele din urm` renun]`, cobor\ din pat [i se duse spre
fereastr`. De acolo ie[i \n balconul care d`dea deasupra gr`dinii.
Aerul \nmiresmat al serii o \nv`lui prin c`ma[a de noapte
transparent` [i se aplec` sprijinindu-se de balustrad`, ascultând
zgomotele nop]ii. Auzi cântecul unei privighetori, ceasul din turn
care b`tea ora unsprezece de la capel`, apoi de peste paji[te vocile
b`rba]ilor care munceau pe proprietate [i care probabil se
\ntoarceau de la cârciuma din sat. Stelele p`reau foarte grele pe
cerul de catifea.
Din dep`rtare se auzi zgomotul unui motor care se apropia,
apoi o ma[in` intr` pe poarta conacului, apropiindu-se de cas`.
Brant se \ntoarcea atât de devreme? I se p`rea incredibil ca el s` se
fi desprins din bra]ele frumoasei Loretta. Inima Tinei b`tu
puternic pân` când ma[ina opri chiar sub ferestrele ei [i lini[tea
puse din nou st`pânire pe gr`din`. Poate fusese vechilul conacului
Jeff Lintott, care avea casa lâng` grajduri.
Deodat`, Tina auzi pa[i. Vru s` se retrag` \n camera ei, dar apoi
\[i spuse c` era mai bine s` nu fac` nici o mi[care, ca s` nu fie
v`zut`. O singur` lamp` era aprins` [i aceasta arunca o lumin`
g`lbuie, insuficient` pentru ca s-o descopere.
Pa[ii se oprir` [i spre uimirea ei auzi glasul lui Brant.
– Nu po]i s` dormi, Clementina?
Din nou \i folosea ironic numele!
48 NANCY JOHN
Nu avea rost s` nu-i r`spund`, a[a c` murmur` doar atât:

– Am ie[it s` iau pu]in aer, este o noapte foarte cald`.
– De ce nu cobori aici? suger` el, s` facem o plimbare. Briza de
la malul lacului te va r`cori foarte bine.
– Nu pot veni, spuse ea.
– Nu po]i? De ce?
– M` \ntorc la culcare, min]i ea.
– Nu te atrage mai mult s` stai \ntins` \n fân, sub stele,
Clementina?
– De câte ori s`-]i spun c` nu vreau s`-mi folose[ti acest
apelativ?
-" Ce este un nume? cit` el din Shakespeare. Acela prin care
denumim un trandafir ar mirosi la fel sub orice alt` denumire."
Brant f`cu o pauz`, apoi adùg`:
– {tii, ai putea fi personificarea Julietei, aflat` acolo sus \n balcon
cu acea c`ma[` de noapte transparent`, cu p`rul l`sat pe umeri.
– Iar tu te imaginezi deja \n rolul lui Romeo? \l interpel` ea,
\ncercând s` ]in` pasul cu sarcasmul lui.
– De ce nu? Am toate atributele necesare.
– Sper ca [i Loretta s` gândeasc` la fel, \l opri Tina, uimit` de
propria-i \ndr`zneal`. Se sim]ea mai bine acum, privindu-l de sus.
Vocea lui Brant r`sun` imediat;
– Las-o pe Loretta, nu are ce cùta \n aceast` discu]ie.
– Cu mult` pl`cere o voi face, replic` Tina. De fapt, este timpul
s`-]i spun noapte bun`.
Se l`s` o scurt` t`cere, apoi el spuse:

– {tii, mi-am \nchipuit \ntotdeauna c` Shakespeare l-a f`cut pe
Romeo un tip mai sensibil, mai sl`bu], ca s` nu-l pun` s` urce scara
pân` la iubita lui ca s`-i fure un s`rut. Mai ales \n prima sear` când
[i-a rupt gâtul uitându-se al ea de sub balcon.
Pân` s`-i r`spund`, Tina auzi un zgomot, ceva ca un fo[net,
care venea de sub balcon. Ar fi vrut s` fug` \napoi \n camer` unde
se sim]ea \n siguran]`, dar realiz` la timp ca asta l-ar fi f`cut s` se
amuze [i mai mult.
Imediat, capul lui Brant ap`ru deasupra balustradei. Peste \nc`
o secund`, \[i trecu un picior peste aceasta [i ajunse lâng` Tina,
uimit` peste m`sur`. Ochii lui negri str`luceau \n lumina slab`
care se insinua din \nc`pere.
– Acum, spune-mi, Julieta, merit acel s`rut? o \ntreb` el.
– Nu... nu te prosti, domnule Wakeflied. Dar cum ai ajuns aici?
– Urcând r`d`cina iederei, \i explic` el.
|ncercând cu disperare s`-[i ascund` teama, Tina \i spuse pe un
ton care nu suferea contrazicere:
– |n aceast` situa]ie, te po]i duce \napoi pe unde ai venit, sau
po]i ie[i pe u[`, dup` cum dore[ti. Dar oricare dintre solu]ii o
alegi, f`-o mai rapid.
– Mai \ntâi s`rutul! zise el apropiindu-se amenin`]tor.
– Nu! strig` Tina, f`când un pas \napoi.
Dar ce sc`pare putea s` aib`? S` se retrag` \n camera ei, unde
Brant avea acces? Se \nfior` la acest gând [i r`mase pe balcon,
50 NANCY JOHN
\nfruntându-l cu mult curaj. El \ncepu s` râd` [i \n clipa urm`toare

Tina se trezi \n bra]ele lui. S`rutul lui o surprinse prin blânde]e,
c`ci Brant abia \i atinse buzele, \n timp ce mâinile lui \ncepur`
s`-i exploreze trupul. Tina se \nfior` iar el sim]i asta. Deodat`, o
strânse mai tare \n bra]e, la fel de intens cum f`cuse atunci, \n
gr`din`. C`ma[a de noapte transparent` a Tinei nu putea constitui
o barier` \ntre ei, ea ced` s`rutului, sim]indu-i palmele calde
care-i cutreierau trupul, asta pân` când se pierdu \n bra]ele
dorin]ei, acolo unde doar sim]urile mai contau.
Deodat`, mâinile lui \[i \ncetar` explorarea ardent`. Brant f`cu
un pas \napoi, dezlipindu-se de ea.
– Tina, eu...
|n mod ciudat, inexplicabil, nesiguran]a, ezitarea din glasul lui
o readuser` la realitate. Ce nebunie o f`cuse s` lase s` se ajung` la
o asemenea intimitate acolo pe balcon, ea \mbr`cat` doar cu o
c`ma[` de noapte transparent`?
Se desprinse din bra]ele lui:
– }i-ai pierdut min]ile, Brant? Te rog s` ie[i chiar acum din
camera mea! S` nu mai \ndr`zne[ti s` m` atingi a[a vreodat`!
Brant, care-[i rec`p`tase [i el st`pânirea de sine, nu ezit` s`
riposteze:
– }i-ai reg`sit inocen]a, Clementina? Observ c` ai destul tupeu!
– Ie[i chiar \n clipa aceasta! strig` ea.
Pentru un moment el r`mase privind-o \n t`cere, iar ea
tremurând de furie.
Apoi, el intr` \n camera ei, de unde se \ndrept` imediat spre

u[`. Acolo se mai opri o dat` s-o priveasc`.
– A[ vrea s` \n]elegi o dat` pentru totdeauna, \i spuse cu
duritate, c` o dat` ce am ie[it pe u[a aceasta nu va fi cazul s-o
blochezi, pentru c` nu voi mai reveni. Nici \n seara asta, nici \n alt`
sear`. Te voi l`sa s` te bucuri de lini[tea feciorelnic` a acestei
\nc`peri.
Tina, care st`tea cu bra]ele strânse la piept, \ncercând s`
ascund` privirii tot ce se putea ascunde, nu-i r`spunse.
– Vise pl`cute, Clementina. Apoi ie[i, f`r` alt` vorb`. {i faptul
c` \nchise foarte calm u[a \n urma sa, a fost mai rù decât dac` ar
fi trântit-o.
Capitolul 3
Dou` zile mai târziu, dou` zile de tensiune, ori de câte ori se
\ntâlneau \ntâmpl`tor, Brant plec` la Londra.
Se ducea dup` Loretta, se gândi Tina, cu toate c`-i spusese c` nu
are timp de pierdut la Londra. Dar dup` cum se vedea, Loretta
trebuia s` ridice un singur deget pentru ca Brant s` fac` ce dorea ea!
F`r` el, conacul p`rea pustiu [i ap`s`tor. Tina era deprimant de
con[tient` c` nu f`cea progrese \n munca ei de cercetare. {i nu
numai atât, dar \n timp ce st`tea la biroul cel mare din bibliotec`
se trezi visând cu ochii deschi[i, gândurile ei alunecând pe cì
care-i erau interzise acum.
Vremea se \nc`lzi foarte tare, [i abia mai suporta c`ldura, chiar
\mbr`cat` \n cele mai sub]iri rochii de var`. Era mul]umit` c`
\mbr`c`mintea ei nu mai avea cum s` atrag` comentariile
rùt`cioase ale lui Brant.
|n cea de a doua zi de la plecarea lui, dup`– amiaz` renun]` la

lucru, lu` o carte [i se a[ez` s` citeasc` la umbra unui copac. Dar
nici acolo nu-[i g`si lini[tea. Se \ndrept` spre lac, atras` de
r`coarea de acolo. Se a[ez` pe marginea lacului, unde-l z`rise pe
Brant care plonja \n ap`. Probabil c` [i el fusese con[tient tot
timpul c` este urm`rit.
Deodat`, auzi pe cineva care se apropia pe c`rare [i se \ntoarse
repede. Din fericire, era Jeff Lintott, angajatul lui Brant.
– }i-ai fi dorit s` ai un costum de baie cu dumneata, miss
Harcourt? o \ntreb` acesta. Apa asta limpede este o adev`rat`
pl`cere pe c`ldur` asta torid`.
Tina se bucur` de explica]ia pe care o g`sise omul pentru
prezen]a ei \n acel loc.
– Da, r`spunse ea, dar dac` m-a[ duce pân` la conac s` iau
costumul m-a[ \nc`lzi [i mai tare pe drum,
– Te pot invita la o cea[c` de ceai, miss. Casa mea este destul
de aproape, dac` o tìem prin p`dure.
Tina \[i aminti cu regret ce-i spusese doamna Moncrieff, c`
so]ia lui Jeff fusese ucis` de un [ofer beat pe când traversa drumul.
Acest lucru se \ntâmplase la numai doi ani de la c`s`toria lor. De
la acea tragedie, Jeff trìa singur.
– Mi-ar prinde bine o cea[c` de ceai, zise ea.
Pe când porneau \mpreun` spre casa lui Jeff, Tina \i spuse:
– Asta \nseamn` c` ai terminat munca pe ziua de azi?
54 NANCY JOHN
– A, nu! Jeff \ncepu s`-i explice c` nu-i ajungeau orele zilei ca

s` fac` totul a[a cum trebuia. Nu termin niciodat` munca \nainte
de ora zece seara.
– Bietul de tine! \l comp`timi Tina.
– O, nu vreau s` m` \n]elegi gre[it, dar \mi place s` muncesc
din greu. O umbr` \i \ntunec` fa]a. Munca grea te ]ine \n via]`.
– Din ceea ce am auzit acum câteva zile, am \n]eles c` domnul
Wakefield are mare \ncredere \n tine, zise Tina, sperând s`-i fac` o
bucurie.
– {i eu \l stimez foarte mult, spuse Jeff. Brant este un tip deosebit,
are entuziasmul care trebuia acestui loc ca s` revin` la via]`.
Ajunseser` la ferma lui Jeff, o cl`dire fermec`toare, mic` dar
elegant`, care, \n mod surprinz`tor, sem`na foarte mult cu
cl`direa conacului. De cum intrar`, se oprir` direct \n buc`t`rie,
iar Jeff puse ceainicul pe foc, scoase câteva pr`jituri [i continu` s`
vorbeasc`:
– Brant este decis s` redea m`re]ia acestui loc \ntr-un timp
record. Pe vremea unchiului sù, lucrurile nu mergeau deloc bine.
Am \ncercat s`-l conving pe b`trânul Sebastian c` ni[te lucruri noi,
cum ar fi deschiderea conacului pentru public [i folosirea
metodelor moderne de lucru la ferm` ar m`ri foarte mult
veniturile, dar el a refuzat sistematic orice idee de acest gen. Dar
acum, cu Brant, totul \ncepe s` prind` contur!
– B`nuiesc c` dac` nu era acel tragic accident, Brant n-ar fi
mo[tenit...
– Da, ai dreptate. Richard, fiul lui Sebastian era mo[tenitorul

de drept, dar din nefericire a murit \ntr-un accident de ma[in` \n
sudul Fran]ei. S` nu m` \n]elegi gre[it, miss Harcourt dar... ei bine,
Richard n-ar fi f`cut niciodat` ce face Brant. De fapt, \i pl`cea prea
mult s` se distreze.
T`cur` amândoi câteva minute, \n timp ce Tina prelucr`
informa]iile. Apoi \i spuse, ezitând:
– Am auzit c` Loretta Boyd French era logodit` cu Richard.
Jeff se \ntunec` la fa]`.
– Cred c` te-a [ocat pu]in când ai aflat. Sunt un romantic ca [i
tine, [i nu pot s` nu observ c` este foarte nepotrivit` pentru Brant.
Cu toate acestea, din punctul de vedere al familiei, b`nuiesc c`
este un aranjament foarte bun. Ea are toate leg`turile cu
aristocra]ia, iar Brant are banii care lipsesc familiei Boyd French.
Iar Loretta este aici, la \ndemân`, c`ci Brant nu prea are timp s`-[i
g`seasc` nevast`.
– Ce te face s` spui asta? \l \ntreb` Tina.
– Agnes Moncrieff m` ]ine la curent cu toate nout`]ile, \i
explic` el cu un zâmbet. Consider` c` a[ muri f`r` pr`jiturile [i
micile ei secrete.
Tina repet` \ntrebarea:
– De ce trebuie s`-[i g`seasc` Brant atât de repede o nevast`?
– Este o chestiune de mo[tenire, \i explic` Jeff. De genera]ii,
mo[tenitorul de la Hucclecote Hall trebuie s` fie deja \nsurat pân`
la treizeci [i cinci de ani, altfel i se interzic toate drepturile. Brant
56 NANCY JOHN
are mai pu]in de un an la dispozi]ie, a[a c` vezi tu, nu prea mai are
timp de pierdut.
Tina era [ocat`. Ce fel de b`rbat era acest Brant Wakefield ca s`
se \nsoare cu femeia care fusese logodit` cu v`rul sù decedat
recent, doar pentru ca s` \ndeplineasc` cerin]ele legale pentru
mo[tenirea depin`? F`r` \ndoial`, \n ochii lui Loretta prezenta
avantajul de a fi fost disponibil` [i deja aprobat` pentru a deveni
so]ia mo[tenitorului legal al unui Wakeflied. Dar dragostea? Acesta
nu intra \n vederile sale, cumva?
Jeff o privea curios.
– Probabil ai mai auzit de astfel de aranjamente \n cercet`rile
tale. Vreau s` spun c` familiile vechi f`ceau asta pentru a men]ine
averea \n familie, foarte rar se c`s`toreau cu cineva care nu f`cea
parte din cercul lor.
Ea \ncuviin]`.
– {tiu, dar ]i se pare cu totul altfel atunci când cei implica]i nu
sunt simple nume \ntâlnite \n documentele istorice.
Dar Jeff avea dreptate, aceasta era doar o alt` c`s`torie de
convenien]`, f`r` dragoste de ambele p`r]i. Nu era greu de crezut
c` Loretta era capabil` s` se m`rite doar pentru bani [i un statut
social adecvat. Cât despre Brant... nu el f`cuse acele comentarii
despre femei... care le puneau \ntr-o lumin` foarte dezavantajoas`?
Pentru un b`rbat ca el, iubirea era ceva f`r` sens. Era doar dorin]`.
Jeff, care observ` c-o f`cuse s` cad` pe gânduri, schimb`
subiectul:
– Cred c` te sim]i foarte singur`, acolo la conac. Nu [tiu ce-a[

putea s`-]i sugerez, ]inând seama c` muncesc tot timpul. Cu toate
astea, ce-ai zice s` mergem \mpreun` la localul din sat? Te-ai mai
\nveseli un pic.
– Mul]umesc, Jeff, zise ea, scuturând din cap. Dar nu cred c`...
– Haide, accept`. Nu se [tie niciodat` peste ce informa]ii
folositoare po]i s` dai...s` [tii c` cei care vin regulat acolo sunt \n
jur de optzeci de ani...
Ei bine, de ce nu? se gândi Tina. Era adev`rat c` se sim]ea
singur`. Niciodat` nu fusese singur` [i deprimat` ca acum.
– Bine, Jeff, vin bucuroas`.
***
A doua zi, Tina se duse, a[a cum promisese, s` bea ceaiul cu

Jeff la ferma sa. Când se \ntoarse la bibliotec`, \l g`si acolo pe
Brant. P`rea furios.
– Unde ai fost? vru s` [tie.
De[i inima \ncepuse s`-i bat` tare la vederea lui, \l \nfrunt`
deschis, r`spunzându-i:
– Nu cred c` te prive[te.
– Parc` eu te-am angajat, dac`-mi amintesc bine.
– Da, este adev`rat, domnule Wakefield, dar nu am ore fixe de lucru.
58 NANCY JOHN
El o privi cu ur`, a[a i se p`ru.

– Chiar trebuie s` m` \nfrun]i?
– Chiar trebuie s` fii atât de dur?
Brant strânse furios din maxilare, iar ea se temu o clip`. Dar el
se control` imediat [i \i spuse:
– Am auzit c` ai fost la ferma lui Jeff Lintott, iar asear` ai fost cu
el chiar la localul din sat! Nu m` a[teptam la asta!
– Dac` [tiai unde am fost, de ce m-ai mai \ntrebat?
Acum câteva zile m-ai dojenit c` am pus \ntreb`ri la care [tiam deja
r`spunsul.
Brant se \ndrept` spre fereastr`, unde r`mase câteva clipe cu
bra]ele \ncruci[ate peste piept.
– Cum merge lucrarea ta? o \ntreb` apoi brusc.
– Bine, min]i ea.
– Mâine, spuse el, vom mege la cel muzeu \n aer liber, despre
care vorbea Jocelyn Ashley.
Tina \ncerc` s`-[i ascund` entuziasmul.
– |mi pare rù, spuse ea, dar sunt prea ocupat`.
Brant se \ntoarse s-o priveasc`:
– Ocupat`? Cu ce?
– Cu ni[te acte care privesc implicarea familiei Wakefield \n
disolu]ia m`n`stirilor.
– Asta mai poate a[tepta, spuse el. Mâine s` fii gata la ora zece.
Tina \l urm`ri cum pleac` cu pa[i mari, f`r` a se mai uita \n
urm`. Se temea la gândul c` va petrece o zi \ntreag` \n compania
lui, dar cum putea s`-l refuze? Atâta timp cât dura aceast` activitate
de cercetare aici la conac, Brant era [eful ei [i cuvântul lui era lege.
***
Pentru prima oar` \n trei s`pt`mâni, cerul era \nnorat. Pe când

se \ndreptau spre Sussex, \n Mercedesul alb al lui Brant, Tinei i se
p`ru c` aude tunete. Din fericire, când ajunser` la muzeul Weald
and Downland nu ploua \nc`, dar amenin]area acesteia r`rise
vizitatorii.
Era un cadru perfect, se gândi Tina, \nv`luind cu privirea valea
minunat` \n care erau adunate acele comori ale istoriei. Se aflau
aici patru cl`diri vechi care fuseser` propuse pentru demolare din
cauza l`rgirii drumului, dar care fuseser` doar mutate aici, pentru
a fi p`strate pentru genera]iile viitoare. Brant studie toate
exponatele cu interes, punând \ntreb`ri pertinente muzeografilor,
privind metoda de construc]ie. Dar cerul devenea tot mai cenu[iu
[i când ajunser` la tab`ra de la Charcoal Burner, aflat` \ntr-un
lumini[ \n p`dure, cerul se dezl`n]ui. Neavând alt ad`post prin
preajm`, Brant o conduse chiar spre coliba \n care trìser` unii
dintre ace[ti c`rbunari cu familiile lor. Era \ntunecat [i \nghesuit
\nùntru [i nu avur` de ales decât s` se a[eze pe unul din paturile
din \nc`pere.
60 NANCY JOHN
– Este destul de primitiv, spuse Brant oarecum amuzat, dar nu

te po]i plânge c` nu este o atmosfer` intim`.
– Nu putem sta prea mult aici, murmur` ea.
– De ce nu? Eu nu mai am nimic de rezolvat ast`zi.
Tina l`s` o oarecare distan]` \ntre ei. Pentru a-i canaliza
gândurile \ntr-o direc]ie care i se p`ru mai sigur` pentru ea, \l
\ntreb`:
– Cum a fost c`l`toria la Londra?
Observ` cum Brant se tensioneaz` brusc. Dar vocea \i r`m`sese
calm`, periculos de calm`.
– De ce vrei s` [tii, Clementina?
Nu avea sens s` mai protesteze \n privin]a numelui cu care i se
adresa.
– Te-am \ntrebat, doar.
– }i-ai fi dorit s` fi fost cu mine? se hazard` el.
– Cu siguran]`, nu! De ce s-o fi f`cut?
– Poate pentru c` te-ai sim]it singur` f`r` mine. Dar te-ai
consolat cu Jeff Lintott, adùg`.
– Este ridicol ce spui, zise ea profitând c` nu-i putea vedea
ochii ca s` [tie c` minte. De ce s` nu fi vorbit cu Jeff? Trebuie s`-]i
cer voie?
– Nici m`car lui Charles nu consideri c` trebuie s`-i ceri
permisiunea?
Charles! Tina realiz`, nu f`r` un sentiment de vinov`]ie, c` nu
se gândise deloc al el \n ultimele zile. Dar, se gândi ea, de fapt ea
[i Charles se \n]eleseser` destul de bine. El nu obiecta dac` se

ducea la dans f`r` el. Dansul nu era punctul lui forte, a[a \i spunea
mereu, [i nu i se p`rea demn ca o persoan` cu statutul lui s` fie
v`zut` bâ]âindu-se al`turi de studen]i. Charles [tia prea bine c` la
\ntoarcerea acas` de la aceste serate Tina era escortat` de vreun
coleg, dar nu spusese nimic.
|n privin]a lui Jeff Lintott, nu avusese ce s`-[i repro[eze. Dar
amintindu-[i s`rut`rile \nfocate pe care i le d`duse Brant ,Tina ro[i
f`r` s` vrea.
Charles nu va \n]elege nici \ntr-o mie de ani ce pasiuni stârnise
Brant Wakefield.
De aceea, m`ri [i mai mult distan]a care o separa de el.
Brant continu`:
– Cred c` nu va trece mult [i Charles va afla de aventurile tale.
Vei avea \ns` ocazia s` te confesezi când \l vei vedea \n acest
weekend.
– Nu-l voi vedea \n acest weekend, spuse Tina.
– O, nu ]i-am spus? Te-a cùtat la telefon când erai cu Jeff
Lintott, ieri. I-am spus c` \n privin]a muncii tale de cercetare totul
merge bine [i l-am invitat \n acest weekend s` constate [i singur ce
progrese ai f`cut. Va veni mâine la Hucclecote Hall, la ora
prânzului. Nu va fi o bucurie pentru voi amândoi? Vei putea s`-l
pui la curent cu tot ce ]i s-a \ntâmplat.
Tina \i reg`si curajul.
– Ce joc faci, domnule Wakeflied? Ce \ncerci s`-mi \nscenezi?
62 NANCY JOHN
– Te asigur c` nu este nici un joc, r`spunse el. Apoi, dup` un

moment de t`cere, \i spuse: mi se pare, sau nu te bucuri deloc
s`-]i revezi logodnicul?
– Charles nu este logodnicul meu, ripost` ea.
– M` \ntreb ce reac]ie va avea auzind c` negi acest lucru, insist`
Brant. B`nuiesc c` dr. Medwyn consider` c` totul este stabilit \ntre
voi. Ai \ndoieli, Clementina?
-Nu, nu am \ndoieli, ripost` ea vehement. Se ridic` de parc` ar
fi vrut s` vad` adc` mai plou`. Mergem? Cred c-a mai stat ploaia.
– Nu fi absurd`, plou` destul de tare. Vino [i stai aici.
Tina \[i dori cu disperare s` mai vin` vreun vizitator care s` se
ad`posteasc` aici de ploaie. Dar nu venea nimeni, doar ploaia [i
din când \n când câte un fulger sau un tunet. La naiba cu acest
b`rbat! \[i spuse Tina. Acest Brant era perfect con[tient de efectul
pe care-l exercita asupra ei; se amuza pe seama ei.
Tina fu nevoit` s` mai \ndure \nc` o jum`tate de or` de chin
\nainte ca ploaia s` \nceteze. Abia atunci Brant o anun]` c` nu
porneau direct spre Hucclecote Hall, ci mergeau undeva, la mas`.
O duse la un han lâng` Goodwood House, conacul fo[tilor duci
de Richmond [i Gordon, \ntr-un decor rural, idilic. |n restaurantul
elegant li se servi o mâncare delicioas`, dar Tina abia gust`. Brant
p`rea s`-i ignore agita]ia. Tina era con[tient` c` \n timpul acestei
vizite nu acumulase prea multe informa]ii.
Nu se mai putea gândi la nimic \n afar` de vizita apropiat` a lui
Charles, pe care o vedea ca pe o amenin]are. Ce ciudat s`
gândeasc` a[a despre b`rbatul pe care-l iubea, cu care se va

c`s`tori \ntr-o zi!
Oare era bine s` \ncerce s` ia leg`tura cu el la telefon? Dar ce
s`-i spun`? Nu, de fapt era bine c` venea, \ncerc` s` se consoleze
singur`. |n acest fel, va avea ocazia s`-i vad` pe cei doi b`rba]i unul
lâng` altul, s`-i compare. Conversa]ia inteligent` a lui Charles [i
manierele sale \l vor pune \n umbr` pe Brant [i-l vor dezv`lui a[a
cum este. Totu[i, de ce ideea apropiatei sosiri a lui Charles o
umplea de team`?
Capitolul 4
Dup` ploaia din ziua precedent`, \n comitatul Sussex aerul era

curat [i proasp`t. Dar pentru Tina norii nu se spulberaser`, ba
chiar se adunau [i mai amenin]`tor cu fiecare or` care trecea.
Charles venea la ora prânzului [i pe la ora unu, ea era \n plin`
a[teptare.
Nu-l v`zuse pe Brant toat` ziua. Acesta se afla undeva pe mo[ie,
cu probleme. A[a c` era sigur` la o fereastr` \n holul mare când
observ` cum sose[te o ma[in` neagr` venind de pe autostrad`.
Travers` holul [i ie[i afar`, r`mânând \n capul treptelor.
Charles opri ma[ina observând-o [i-i f`cu un semn de salut,
apoi d`du ma[ina \n mar[arier pentru a putea parca, f`r` s` mai fie
nevoie de alte manevre.
Tina, care-i observa deta[at` minu]iozitatea, \[i dori ca m`car
acum Charles s` fi dat dovad` de pu]in` impetuozitate, s` fi oprit
ca s-o s`rute [i apoi s` parcheze.
Tina cobor\ treptele [i-[i st`pâni ner`bdarea, pentru ca

logodnicul ei Charles s`-[i scoat` din portbagaj lucrurile cu care
venise, apoi s` \ncuie u[ile ma[inii. |n final, dup` ce se asigur` c`
totul era perfect, Charles se \ntoarse spre ea, zâmbindu-i.
– Tina, draga mea, ce bine \mi pare s` te v`d! Mai devreme
decât te-ai fi a[teptat, nu?
Charles fusese dintotdeauna un b`rbat foarte grav, care-[i
câ[tiga respectul \n rândul studen]ilor. Era de \n`l]ime medie,
pu]in cam prea bine legat, cu p`rul de culoarea nisipului [i ochi
c`prui. Era \mbr`cat \ntr-un costum u[or de c`l`torie. Era cu doi
ani mai tân`r decât Brant Wakefield, dar p`rea mai mare ca acesta.
– Salut, Charles, zise ea, \ncercând s` spun` aceste vorbe cu
oarecare c`ldur` \n glas. Ce bine c` ai putut veni aici \n weekend!
Tina \[i ridic` fa]a, iar el o s`rut` absent. |n clipa aceea, se auzi
vocea lui Brant, care cobora treptele.
– Doctore Medwyn, ce bine c` ai reu[it s` vii! exclam` Brant
\ntinzând mâna s`-l salute. Apoi se opri, c`p`tând brusc un aer
confuz. A, n-am vrut s` v` \ntrerup. N-am realizat c` dumneata [i
Tina...
– Ce faci, domnule Wakefield? zise Charles luând mâna \ntins`,
zâmbind.
– Am crezut, domnule, c` dumneata e[ti tutorele [i mentorul
Tinei. N-am avut habar c` sunte]i...c` v` iubi]i, \ncheie el.
– Dar nu ne...Tina se opri [i se \ntoarse spre Charles, care, u[or
jenat spuse:
66 NANCY JOHN
– Ne cunoa[tem de mult timp, domnule Wakefield. De fapt, o

cunosc de când era o copil`. Tat`l ei, profesorul Harcourt, mi-a
fost coleg, [i mai mult decât atât, bun prieten.
– |n]eleg, zise Brant. Dar v` rog s` intra]i s` v` ar`t`m camera.
Apoi poate ve]i cobor\ s` bem un pahar de sherry \nainte de mas`?
– Ar fi foarte pl`cut, \ncuviin]` Charles.
Pornind \n urma celor doi b`rba]i, Tina era con[tient` c` Brant
Wakefield nu era genul de om pe care Charles s`-l fi agreat. Era
respectat, ca om bogat, cu un anumit statut social, dar avea o
anumit` duritate pe care Charles n-o va agrea. Charles nu era
con[tient nici un moment de sarcasmul lui Brant.
La mas`k, Brant \ncepu s` laude calit`]ile Tinei.
– F`r` \ndoial`, doctore Medwyn, ai ales-o pe Tina \n cuno[tin]`
de cauz`, ca r`spuns la solicitarea mea. Trebuie s` m`rturisesc c`
n-am fost prea entuziasmat atunci când am scris la universitate. Iar
când am auzit c` va veni miss Clementina Harcourt, m-am a[teptat
la o profesoar` b`trân`, rigid`. El o privi pe Tina, zâmbindu-i peste
mas`. Nu mai trebuie deci s` mai spun ce uimit am fost când am
v`zut-o! Nimeni n-o poate acuza pe Tina de rigiditate!
Charles consider` c` este momentul s` completeze imaginea
Tinei, alegându-[i vorbele cu mult` grij`.
– Tina este una dintre cele mai bune studente; sunt convins
c`-[i va lua masteratul cu succes. Iar o carte ca aceasta de care ai
dumneata nevoie, care solicit` o munc` plin` de ini]iativ`, era tot
ce-i trebuia.
Dup` mas` ,Tina [i Charles plecar` \ntr-o plimbare pe

domeniu.
– N-a[ spune c`-mi este tocmai simpatic acest domn Wakefield,
observ` Charles. Nu este chiar... un gentleman. Este un individ
cam \ndr`zne] [i frivol pentru a fi pe gustul meu.
– Nu este a[a, protest` Tina, sim]ind nevoia s`-l apere pe Brant.
Munce[te foarte mult, dup` cum spune [i Jeff.
– Jeff? repet` Charles pe un ton tìos care pe Tina o f`cu s`
ofteze. Nu suporta s` fie cenzurat`. Era mai bine s` nu fi men]ionat
vizitele f`cute la casa acestuia sau la localul din sat.
– Jeff Lintott este angajatul conacului, este administrator, \i
explic` ea. Am stat de vorb` o dat` sau de dou` ori, când ne-am
\ntâlnit \ntâmpl`tor.
Ajunseser` la marginea lacului [i se a[ezaser` pe iarb`, privind
suprafa]a apei. O pereche de lebede porni \n direc]ia lor, sperând
c` va primi ceva de mâncare.
Tina \[i aminti ce citise despre aceste p`s`ri nobile care se
uneau pe via]`. Dac` una murea, cealalt` murea de inim` rea.
Oare Charles ar fi putut s` \n]elea` atâta devotament? se \ntreb` ea.
– Trebuie s`-]i spun foarte cinstit, draga mea , \ncepu Charles,
netezindu-[i impacientat p`rul nisipiu care fusese r`v`[it de vânt,
c` nu sunt prea mul]umit de aranjamentul care s-a f`cut.
– Ce vrei s` spui, Charles? \l \ntreb` ea, uimit`.
|ncruntându-se, el \ncepu s` examineze cu aten]ie vârful
impecabilului sù pantof Oxford.
68 NANCY JOHN
– M-am gândit c` va fi mai mult` lume pe aici... adic` \n cas`.

Nu sunt sigur c` este bine s` te afli singur` aici \n toat` casa asta
cu acest Brant Wakefield.
– Dar nu sunt singur`, protest` Tina. Mai este [i doamna
Moncrieff, menajera. Locuie[te aici.
Charles ridic` din umeri. I se p`reau irelevante asigur`rile ei.
– Din observa]iile f`cute de Wakefield, nu mi se pare c-ar fi un
tip prea scrupulos.
– Charles, obiect` ea, doar nu-]i imaginezi c` un b`rbat matur
care [i-a croit singur drumul \n via]`, mai ales \n Australia, este
vreun diamant ne[lefuit?
– Diamant ne[lefuit? se \ntoarse Charles brusc. Asta \nseamn`
c` \l aprobi cumva. Tu niciodat` n-ai folosit impropriu limba
englez`! S` \n]eleg c`-l aprecizezi pe acest individ?
Tina ro[i, dar pentru ca el s` nu observe se \ntoarse spre lebede,
dar acestea disp`ruser`, pentru c` nu li se oferise nimic de mâncare.
– Am vrut s` spun c` pare s` aib` o p`rere exact` despre
Hucclecote Hall. Predecesorul sù, Sebastian Wakefield, l-a cam
l`sat \n paragin`, [i dac` fiul acestuia, Richard, ar fi mo[tenit,
lucrurile s-ar fi degradat [i mai mult. Nu vreau s` \n]elegi, continu`
ea \ndr`znind s`-l priveasc` pe Charles, c` a fost mai bine c` a
murit \n accident. Cu toate acestea, chiar dac` ne pare rù,
moartea lui este un fapt de mult \ntâmplat [i nimeni nu-l mai
poate readuce la via]`. A[adar, urm`torul pe linia descenden]ei
este Brant Wakefield.
Charles se \ncrunt` vizibil.

– Mi se pare normal ca la vârsta ta s` fii u[or impresionabil`,
dar este o mare deosebire, Tina, \ntre a admira un b`rbat pentru
calit`]ile sale indiscutabile [i a c`dea \n extreme, \n adula]ie, de
exemplu.
Tina nu r`spunse.
Charles, care observ` c` ro[ise, continu` gânditor:
– Poate ar fi mai bine s`-]i g`se[ti o camer` \ntr-un hotel din
apropiere, ai ma[ina sport cu care po]i face drumul f`r` probleme.
– Charles, cred c` nu vorbe[ti serios...exclam` ea, revoltat`.
Cum i-a[ putea explica domnului Wakefield atitudinea mea? Ce-ar
gândi despre mine?
– Te afli aici pentru o activitate special`, sublinie Charles. Nu
este problema domnului Wakefield dac` stai aici, sau la un hotel.
Disperat`, Tina [tiu c` trebuie s` se opun` sugestiei lui Charles.
Dac` s-ar muta la hotel, ar fi ca [i cum ar admite c` se teme...nu atât
de Brant cât de ea \ns`[i, de emo]iile pe care nu [i le poate controla.
Parc` vedea acea lucire batjocoritoare din ochii lui, la aflarea
ve[tii c` vrea s` se mute la un hotel. Dar adev`rul era c` \n adâncul
inimii, Tina nu voia s`-[i p`r`seasc` acea camer` frumoas` de la
Hucclecote Hall.
Protest`, \ngrijorat`:
– Mi se pare, Charles, c` nu prea ai \ncredere \n mine, sau m`
\n[el? Sau nu cumva \]i imaginezi c` domnul Wakefield ar putea
veni \n camera mea noaptea s` \ncerce s` m` r`peasc`?
70 NANCY JOHN
Charles lu` un aer vexat [i dezgustat:

– Tina, chiar trebuie s` sugerezi astfel de imagini? |mi imaginez
c` ai un z`vor la u[` pe care-l tragi \n fiecare noapte.
– Sigur c` am! min]i Tina pentru a sc`pa din aceast` situa]ie.
Nu-i putea spune c` nu are nevoie de aceast` precau]ie, mai ales
dup` acele vorbe pe care Brant le rostise printre din]i \n seara \n
care urcase \n balconul ei: "o dat` ce am plecat, nu va fi nevoie s`
\ncui u[a. Nu m` voi \ntoarce nici acum, nici alt`dat`. Te las s` te
bucuri pe pacea ta feciorelnic`."
Tina se \ntoarse spre Charles:
– N-ar fi mai bine, dac` tot te afli aici pân` mâine sear`, s`
revizuim ceea ce am lucrat pân` acum? Mi-ar fi de folos ajutorul
tù, pentru c` \n acest moment sunt pu]in cam confuz`.
El \i zâmbi, [i-i lu` mâna \n palmele sale mari:
– Cred c` nu are rost s`-mi fac probleme \n privin]a ta, draga
mea. Cu educa]ia pe care ai primit-o, sunt sigur c` nu-]i vei pierde
capul. Ai dreptate, desigur...nu are importan]` ce fel de om este
Wakefield; munca ta de cercetare conteaz` aici. Ne irosim timpul
pre]ios discutând despre el, când am avea alte subiecte mai
interesante.
Oare Brant ar avea aceea[i \ncredere oarb` \n Loretta, femeia
cu care urmeaz` s` se c`s`toreasc`?
|nchise ochii, sim]ind o durere \n inim` când porni cu Charles
spre cas`.
***
Luna care se ridica pe cer arunc` o raz` de lumin` spre patul

Tinei. |ntotdeauna când nu putea s` adoarm`, se r`sucea de zeci
de ori \n a[ternut, dar acum acest lucru nu se \ntâmpl`. Se sim]i
inexplicabil atras` spre fereastr`.
Aerul era r`coros din cauza ploii de diminea]`, dar [i a[a Tina
sim]ea c` se sufoc` \n aceast` cas` mare, t`cut`. |n apartamentele
de la etaj, cei doi b`rba]i care \i provocaser` atâtea dureri de cap,
dormeau lini[ti]i, probabil. Se sim]ea captiv` \ntre ei [i tindea s` se
afle la o distan]` mai mare, unde s` poat` gândi clar, deta[at.
Din impuls, \[i puse capotul transparent de nailon, apoi se
\ndrept` spre balcon, descul]`, dorind s` se bucure de senza]ia
unic` pe care o confer` mersul cu picioarele goale prin iarb`.
Pe partea aceasta a casei totul era cufundat \n \ntuneric. Tina
porni spre terasa pavat`, unde se opri \ncântat`. La vreo dou` sute
de metri se vedea statuia greceasc` \nconjurat` de coloanele
dorice, pe care le punea \n vedere luna.
La lumina zilei n-ar fi ar`tat atât de frumos, de o simetrie atât
de perfect`. Tina se sim]i atras` irezistibil spre ea, convins` c`
acolo \[i va g`si lini[tea câteva momente.
72 NANCY JOHN
Urc` treptele, trecu printre cele dou` coloane, iar acum \n fa]a
ei se afla un portal grandios. Se a[tepta s`-l g`seasc` \nchis, dar
ced` foarte u[or sub mâinile ei [i se deschise.
|n interior avu nevoie de câteva clipe pentru ca privirea ei s` se
acomodeze cu razele lunii care se filtrau prin fereastra circular`.
Spre uimirea ei, \nc`perea mic` \n care se trezi era mobilat`.... o
sofa joas`, o mas`. Uimit`, \ntinse mâna [i sim]i o
atingere...moale... ciudat`...
Tres`ri, speriat`; \nalt [i solid, Brant Wakefield o privea sub
razele lunii.
– Tu erai! s`ri ea speriat`. Dar cum ai [tiut c` sunt aici?
– Aceste nop]i seduc`toare de var` par s` ne afecteze \n acela[i
mod, spuse el \ncet. Nici eu n-am putut dormi. M-am plimbat un
pic pe teras` când te-am v`zut venind aici dinspre cas`.
– M-ai urm`rit pân` aici?
– Te mi[cai atât de fascinant, \ncât am vrut s` aflu de ce nu
dormi...\i explic` el. De unde atrac]ia asta subit` fa]` de templu?
Brant se apropie un pas de ea [i, din instinct, Tina se retrase.
Observase atât cât se putea c` Brant purta un halat sub]ire de
m`tase scurt, nimic altceva. Ca [i ea, era descul].
– P`rea atât de frumos \n lumina lunii, \ncepu ea. Apoi am
descoperit c` u[a era descuiat`. Am intrat [i am observat c` aici se
afl` [i ceva mobilier. {tiu c` a fost construit dintr-o nebunie de un
Wakefield la sfâr[itul secolului optsprezece, dar n-am crezut c` aici
se g`se[te o adev`rat` \nc`pere.
Brant \ncepu s` râd`.

– O \nc`pere foarte folositoare. V`rul meu Richard \l folosea
drept loc de \ntâlnire cu prietenele sale. Dup` cum vezi, \l dotase
cu tot necesarul...
Tina [tiu imediat c` nu mai trebuia s` z`boveasc` nici o
secund` \n locul acesta. Inima \ncepu s`-i bat` mai tare la gândul
c` se expunea unui risc foarte mare, fiind singur` aici cu Brant
Wakefield, \n aceast` noapte de var`, cam dezbr`cat`, foarte
vulnerabil`. {tia din experien]ele cu el de pân` acum c` trecea
foarte repede de la tachin`ri verbale la pasiune...
Trase aer \n piept, apoi se mobiliz` ca s` treac` pe lâng` el, ie[ind
pe u[a deschis`. Dar se sim]i prins` de mân` [i \ntoars`. Spre marea
ei dezam`gire, Tina auzi cum se \nchide u[a cea grea [i pentru a-i
spori starea de team` [i \ncordare, cheia fu r`sucit` \n broasc`.
– Nu pleci de aici, Clementina, nu \nc`, \l auzi. Avem ceva de
discutat.
– Discutat? Despre ce?
– Despre rela]ia ta cu Charles Medwyn, spuse el. Dac` se poate
numi rela]ie! Din ceea ce mi-ai spus despre el, am crezut c` acest
individ nu conteaz` prea mult, dar acum când l-am cunoscut, \l
pot considera un individ rece, f`r` sentimente, f`r` inim`.
Tina \ncerc` s` se elibereze, dar era evident c` n-o putea face decât
când \i d`dea el drumul [i nu \nainte.
– Nu am de gând s` stau aici s` ascult cum \l denigrezi pe
Charles! exclam` ea.
74 NANCY JOHN
– Nu prea ai de ales, draga mea, o inform` Brant. O, când \mi

amintesc ce s`rut a schi]at când v-a]i rev`zut! Este la fel de excitant
ca un pe[te congelat!
– Charles nu este omul care \[i expune sentimentele, dar asta
nu \nseamn` c`...
– Dar trìe[te, are emo]ii pe care s` le expun`? s`ri Brant.
– Charles nu face pasiuni pentru fiecare femeie pe lâng` care
trece.
– Crezi c-a f`cut vreodat` o pasiune pentru vreo femeie? M`car
pentru tine, draga mea, cu trupul acesta minunat. Are peste
treizeci [i cinci de ani?
– Are treizeci [i doi, dar nu este problema ta.
– {i din cât am \n]eles, \n seara asta la cin`, vor suna clopotele
de nunt` când tu \]i iei masteratul, iar el devine [ef de catedr`,
adùg` Brant. Ce fel de sânge curge \n venele acestui b`rbat \ncât
are r`bdare s` a[tepte atât de mult?
– Charles m` iube[te, murmur` Tina, \ncercând s` nu lase s`-i
fie afectat` demnitatea.
-O, da... chiar m` \ntrebam când o s`-mi aduci acest argument,
pufni Brant. Mi se pare c` acest cuvânt, dragoste, este folosit ca
scuz` pentru multe alte p`cate...Bine, a[adar, dorin]a poate s`
apar` f`r` dragoste, ar fi trebuit s` [tiu asta! Dar dac` dragostea
exist`, dorin]a trebuie s` joace un rol important.
– Descrii ceea ce sim]i pentru Loretta? interveni Tina.
– Las-o pe Loretta!
– A[ face-o bucuroas`, cu condi]ia s` nu mai vorbim nici despre

Charles.
– De acord! A[adar, vorbim doar despre noi.
– Nu ! exclam` Tina, dep`rtându-se de el. Nu asta am vrut s`
spun.
– De ce nu? Nu te intereseaz` s` afli ce cred despre tine?
Tina ezit` o clip`, \nainte de a izbucni:
– Nu, nu m` intereseaz`!
– Mincinoaso, spuse Brant cu blânde]e. Exist` vreo femeie care
nu vrea s` aud` ce p`rere are un b`rbat despre ea?
– Poate un b`rbat decent, \ncerc` ea s` protesteze.
– B`rba]ii din aceast` categorie sunt pentru toate Clementinele
din lume, nu [i pentru femeia pasional` care e[ti.
Tina f`cu un efort disperat de a induce ceva dispre]uitor \n
glasul ei.
– Nu cumva amplifici cele câteva s`ruturi furate?
Brant o trase aproape de el, astfel c` figurile lor aproape se
atingeau.
– Dar eu am reu[it s`-mi dau seama ce fel de femeie e[ti. |]i
spun toate astea, dulcea [i puritana mea Clementina; dac` bietul
Charles ar avea cea mai mic` de idee de ce zace \n acest frumos
trup al tù, al femeii pe care vrea s-o ia de nevast`, ar fugi cât mai
departe de tine.
Tina sim]i nevoia s` riposteze. Oricum, nu voia s` admit` c`
Brant spusese adev`rul.
76 NANCY JOHN
– Dac` am r`spuns \ntr-o oarecare m`sur` când m-ai s`rutat,

asta este ceva rù? Dar dac`-]i imaginezi c-a fost mai mult decât un
flirt...nu-]i imaginezi de ce te-am potolit imediat ce am v`zut c` ai
dep`[it limita?
– Tehnica avansului [i a retragerii, pufni el. Arma voastr` de
veacuri! Fiecare femeie [tie cât de dulce \i pare unui b`rbat fructul
interzis! Este adev`rat c` \n acele moment a[ fi dat orice s` te fac a
mea. Te doream foarte mult, m`rturisesc, poate chiar mai mult
decât pe orice alt` femeie.
Tina \[i ]inu respira]ia, cu inima b`tându-i puternic.
– Nu-]i imaginezi de ce n-am luat ce-mi doream? O s`-]i spun
eu, Tina Harcourt. Asta pentru c` de la o femeie mai vreau [i
altceva \n afar` de trupul ei.
– Adic`, dragoste? murmur` ea. Dar parc` ai negat existen]a
dragostei adev`rate, Brant...
Brant oft`.
– Pentru unii, dragostea este foarte greu de ob]inut... nu
[tiu...eu m` refeream la onestitate, la capacitatea de a face fa]`
adev`rului, despre felul de a fi al fiec`ruia. Tu e[ti o femeie foarte
senzual`, Tina, al c`rui trup tânje[te dup` \mplinire. Cu toate
astea, vrei s` pari o fecioar` din epoca victorian`. Dac` te vei
c`s`tori cu Charles Medwyn, vei petrece mul]i ani de chin, de
frustrare. {i tocmai asta n-a[ vrea s` se \ntâmple. Nici el n-ar fi
fericit, iar tu ]i-ai irosi via]a.
Tina se \ntreb` pentru o clip` dac` putea s` nege \n adâncul

inimii spusele lui Brant. Nu, nu putea, dar trebuia s` \ncerce
m`car. Dac` mai exista o speran]` de sc`pare pentru ea, trebuia s`
fie permanent \n gard` \mpotriva p`r]ii \ntunecate a firii ei.
– M` m`rit cu Charles, nu ai cum s` m` opre[ti.
Brant \i d`du drumul la mân` atât de brusc, \ncât aproape se
dezechilibr`.
– Te pot opri ,Tina, [i o voi face, o amenin]`. Dac` nu-mi
promi]i solemn c` nu te vei m`rita cu acest Medwyn, vei r`mâne
\nchis` aici, \mpreun` cu mine. Toat` noaptea, dac` va fi necesar.
– Nu m` po]i ]ine aici. Dac` strig dup` ajutor?
– Po]i s-o faci, ripost` Brant. Dac` te aude careva din
\ntâmplare, ceea ce nu prea este posibil, voi [ti ce r`spuns s` dau.
Tina nu mai spuse nimic.
– Ei bine, Tina? Promi]i, sau te opresc aici?
– Nu voi face niciodat` promisiunea asta!
– Atunci, nu mai am nimic de spus. Mai bine s` \ncerc`m s`
dormim pu]in.
Tina privi disperat` \n jur. U[a era \ncuiat`, cheia se afla la
Brant.
– Te po]i culca pe sofa, \i spuse el politicos. Nu-]i face
probleme, nu te voi molesta, de[i sunt foarte tentat. Dar
gânde[te-te, draga mea, dac` te-a[ l`sa s` te m`ri]i cu Medwyn, asta
ar fi ultima noapte pe care ai petrece-o cu un b`rbat!
– Tu te nume[ti b`rbat? Tu, care profi]i de excedentul de putere?
78 NANCY JOHN
– Ochi alba[tri! Dac` nu e[ti atent` la ce spui...

Tina se temu c` Brant [i-ar fi putut pune amenin]area \n
aplicare. Nu mai protest`, [i dup` o vreme se \ndrept` spre
canapea, unde g`si o p`tur` moale [i se \nveli \n ea, pentru c`
\ncepuse deja s`-i fie rece. Se \ntinse pe canapea cu fa]a spre el,
aflat destul de aproape [i continu` s`-l priveasc`. |ncet, adormi.
Dup` ce ea adormi, Brant se ridic` [i o \nveli mai bine, dup`
care o s`rut` u[or pe cre[tet.
***
Deschizând ochii, Tina observ` c` se afla \ntr-un loc

necunoscut [i se cutremur`. Soarele dimine]ii p`trundea prin
fereastr` c`zându-i direct pe fa]`, orbind-o. Când mi[c` \ncet
capul, \ntâlni privirea lui Brant.
– Ai dormit profund, spuse el.
Se afla la foarte mic` distan]` de ea, cu p`rul r`v`[it; nu se
b`rbierise \nc`. Era \mbr`cat \ntr-un halat negru de m`tase care-i
descoperea pieptul puternic, bronzat. Din instinct, Tina trase
p`tura, acoperindu-se.
– Cât este ceasul? \l \ntreb`.
Brant se uit` la ceasul de aur pe care-l purta la mân`.
– Nou` f`r` zece.
– Oh! exclam` ea. Charles se va \ntreba unde suntem.

– F`r` \ndoial`!
Ochii ei alba[tri \l privir` acuzator.
– Ai f`cut asta dinadins, nu?
Charles insistase seara trecut` la cin` s` porneasc` devreme
\napoi \n aceast` diminea]`, cel târziu pe la nou`, a[a spusese. |[i
l`sase echipa undeva \n Midlands [i urma s` se \ntâlneasc` a[adar
cu ea.
– Trebuie s` fiu acolo foarte devreme ca s` conturez planurile
pentru luni, \i explic` el.
– Te rog s` ai amabilitatea s` deschizi u[a imediat, murmur`
Tina ridicându-se.
– Ce te face s` crezi c-ar fi \nchis`? o \ntreb` Brant.
A[adar, acesta era zgomotul care o trezise cu câteva minute \n
urm`, cel al u[ii care fusese descuiat`. Tina sim]i stupefiat` c`
tocmai ea u[urase lucrurile pentru Brant, adormind profund \n
timp ce era prizoniera lui. Cum putea s`-i explice situa]ia asta
\ncurcat` lui Charles?
Ar fi mai bine s` nu \ncerc nici o explica]ie, se gândi ea, a[a c`
porni afar` sub razele soarelui prin iarba umed` de rou`, care-i
d`du o senza]ie cam nepl`cut` de r`ceal` [i nu senza]ia minunat`
de moale de alt`dat`. Era teribil de con[tient` c` Brant se afla \n
urma ei.
Ocolind casa, Tina se opri, consternat`. Charles se afla \n
balconul de la salon, sprijinit de balustrad`, uitându-se oripilat la
80 NANCY JOHN
ea, nevenindu-i s` cread` c` era \mpreun` cu Brant! |[i dori cu

disperare s` se poat` \ntoarce [i s` dispar` definitiv, sc`pând astfel
de teribila confruntare care [tia c` urmeaz`.
Realiz` c` [i Brant se oprise [i se afla chiar lâng` ea. Se sim]i
prins` de um`r. Oare voia s-o \ncurajeze? Nu, era doar manifestare
dedicat` lui Charles.
– Nu are rost s` te temi de el, \i [opti el. Hai s` mergem!
Tina se desprinse for]at de mâna care i se a[ezase pe um`r [i-i
arunc` lui Brant o privire care dezv`luia o mul]ime de emo]ii:
mânie...ru[ine... dar [i un apel disperat la mil`, pentru a fi scutit`
de umilin]`.
|[i strânse capotul transparent \n jurul corpului de[i era un
gest inutil, pentru c` \mbr`c`mintea ei sumar` era total nepotrivit`
pentru acea or` a dimine]ii, [i se \ndrept` spre scar`. Charles
a[tept` \n t`cere pân` când ajunser` \n balcon, Brant fiind doar
dou` trepte \n urma ei.
– Cred c` mi se cuvine o explica]ie, o inform` el rece [i tìos.
F`r` speran]`, Tina se lans` \ntr-o explica]ie pe care spera ca el
s-o accepte.
– O, Charles, \mi pare tare rù c` te-am f`cut s` \ntârzii, \ncepu
ea. Problema este c` atât eu cât [i domnul Wakefield ne-am trezit
devreme, numai c` era atât de sufocant \n cas` peste noapte,
\ncât... am f`cut o plimbare prin gr`din` unde speram s` fie mai
r`coare [i ne-am \ntâlnit, am \nceput s` st`m de vorb` [i am uitat
cât este ceasul.
Charles o privea ne\ncrez`tor.

Brant interveni, teribil de bine dispus:
– Ar fi mai bine s` ne \mbr`c`m, Tina; nu mi se pare normal
s`-l l`s`m pe doctorul Medwyn s` a[tepte micul dejun.
Figura lui Charles, care \n mod normal era una placid`, deveni
apoplectic`, iar ochii aproape c`-i ie[ir` din orbite.
– Dac`-]i imaginezi c` a[ atinge vreo buc`]ic` de mâncare din
casa asta te \n[eli, domnule Wakefield. Iar acum, te-a[ ruga s` m`
la[i s` schimb o vorb` cu... miss Harcourt.
Brant \i spuse la fel de senin:
– Voi sta prin preajm`, s` m` asigur c` nu va izbucni vreo
alterca]ie.
Dar Tina, care v`zuse c` logodnicul ei era mai mult decât
furios, nu voia ca Brant s` aud` vreo vorb` din cele pe care urma
s` i le spun` \n aceast` stare \n care-i era mai greu s` se controleze,
a[a c`-l atinse u[or pe bra]:
– Te rog! Las`-ne singuri câteva minute!
El ezit` o clip`, apoi arunc` o privire amenin]`toare spre
Charles, care-l f`cu pe acesta s` se \ntoarc` [i-i spuse Tinei:
– Foarte bine, v` las, dac` asta vrei.
Plec` f`r` s` se gr`beasc`, \ns`.
Charles \ncepu s` vorbeasc` pe un ton plin de dispre]:
– N-a[ fi crezut c` voi ajunge [i ziua asta, Tina. Iar tu e[ti atât de
dezinvolt`, \ntorcându-te spre cas` cu amantul tù la lumina zilei,
de parc` n-ai avea nimic de ascuns... nimic de care s`-]i fie ru[ine.
82 NANCY JOHN
– Nu este amantul meu, replic` Tina.

Charles se \ndrept` spre [emineul de marmur` stând cu
spatele spre acesta cu mâinile la spate, ca un cap de familie
victorian.
– Nu are rost s` complici lucrurile min]indu-m`, Tina. Ar`]i ca
dup` o noapte de nesomn, cu cearc`ne, cu p`rul r`v`[it, iar el la
fel, [i nici unul din voi nu este \mbr`cat. Am crezut c` orice pornire
de acest gen a fost \n`bu[it` prin educa]ia aleas` pe care ai
primit-o de la tat`l tù [i delicata ta m`tu[`. Dar se pare, pentru
numele lui Dumnezeu, c` eforturile lor au fost \n van, diavolul
este prea adânc infiltrat! A[a mam`, a[a fiic`!
– Nu este cazul s` faci o astfel de afirma]ie, \ncerc` Tina.
– Adev`rat, Tina? Mama ta a fost m`ritat` cu unul dintre cei mai
buni b`rba]i pe care am avut onoarea s`-i cunosc. Un profesor
eminent, foarte respectat. Oricine [i-ar fi imaginat c` este foarte
fericit` al`turi de el. Intrase \n cercuri distinse [i p`rea c` se simte
ca acas` \n cadrul universit`]ii. Avea o fiic` reu[it` de care s` se
ocupe. La tine m` refer. Cu toate acestea, n-a putut evita s` \mi dea
frâu liber instinctelor care au dus-o \ntr-o afacere sordid`.
Tina \nchise ochii, s` nu mai aud` vorbele urâte adresate
mamei ei. {i-o amintea doar foarte vag.... era amintirea unui chip
dulce, iubitor, care-[i leg`na fiica mângâind-o cu vorbele cele mai
alese, care-i cânta ca s` adoarm`. Dar nu putea nega natura
vicioas` a Deidrei Harcourt. Mama Tinei \[i g`sise sfâr[itul
\mpreun` cu iubitul ei \ntr-o noapte, \n ma[ina acestuia. M`tu[a
Ruth, veni de la Northumberland s` se ocupe de casa [i de fiica

fratelui ei, r`mas` orfan` la numai trei ani. |n timp, Tina auzise tot
felul de aluzii [i detalii asupra mor]ii mamei ei pân` când \n cele
din urm` i se spusese tot adev`rul.
Avea o leg`tur` veche [i neru[inat` cu acel b`rbat, spusese
m`tu[a Tina dezgustat`, iar bietul tù tat` a fost prea credul ca s`
suspecteze ceva. Scandalul i-a frânt inima bietului Ernest, ca s` nu
mai spun c-ar fi putut s`-i ruineze cariera.
{i dincolo de fiecare vorb` rostit` de m`tu[`, Tina trebuia s`
\n]eleag` c` aceasta va face tot posibilul pentru ca ea s` nu semene
cu mama ei. Pornirile transmise prin sângele mamei se puteau
\nfrâna cu ajutorul educa]iei. |n educa]ia Tinei se pusese accentul
doar pe aspectele superioare ale vie]ii, pe intelect, pe spirit. Iar
când, adolescent` fiind, Tina sim]ise primele manifest`ri primitive
ale firii sale, fusese \ngrozit`. Nu l`sase \n mod con[tient s` se
simt` prea atras` de vreun coleg, care, din cauza rela]iei ei speciale
cu doctorul Medwyn nu \ndr`znise decât s-o s`rute la desp`r]ire.
Chiar [i \n timpul celor mai nevinovate \ntâlniri cu vreun coleg de
facultate, Tina sim]ise remu[c`ri, nu reu[ea nicidecum s` le
accepte ca pe ceva normal, ca pe un fapt de via]`.
Charles Medwyn reprezenta tot ce era sigur [i bine stabilit \n
lumea decent`. Rela]ia lor fiind aprobat` de tat` [i de m`tu[a ei,
Charles oferea fundalul pe care s` se dezvolte armonios [i decent,
s` devin` o tân`r` femeie \mplinit` [i reu[it`, dep`[ind impulsurile
sângelul n`valnic mo[tenit de la mam`. Tina se mul]umise pân`
84 NANCY JOHN
acum cu felul placid de a fi al lui Charles, pân` când \n via]a ei

ap`ruse Brant Wakefield, ale c`rui s`rut`ri \i treziser` dorin]e greu
de st`vilit, care o [ocaser` cu intensitatea lor. |l urâse, \l
dispre]uise, mai ales pentru c` \ndep`rtase aerul acela de
respectabilitate \n care se l`sase \nv`luit` de Charles.
Gândurile Tinei zburau \n toate p`r]ile. Dac` p`r`sea chiar
ast`zi Hucclecote Hall cu Charles, abandonând proiectul legat de
carte, putea oare s` scape de acel curent care amenin]a s-o
distrug`? Putea... trebuia s-o fac`!
Dar chiar când se \ntoarse s`-l implore pe Charles, acesta \i
spuse pe un ton rece, deta[at:
– Cred c` nu mai are rost s` discut`m aceast` \ntâmplare
dezgust`toare, Tina. A fost mai bine c` am sosit pe nea[teptate \n
acest weekend [i te-am g`sit, a[a c` am aflat totul din timp.
– Vrei s` spui c`...
-Orice \n]elegere ar fi existat eventual \ntre noi, s-a \ncheiat \n
acest moment, o l`muri el. Voi pleca imediat de aici [i nu vom
p`stra leg`tura. Când te vei \ntoarce din nou la universitate la
toamn`, voi face demersuri spre a fi transferat` la un alt tutore.
Tina deschise gura c` protesteze, dar vorbele refuzar` s` se lase
articulate. Refuza s` cear` \ndurare de la Charles. Dac` avea o
impresie atât de proast` despre ea, poate nu mai exista nici o [ans`
s` fie ferici]i \mpreun`.
Deprimat`, se gândi c` nu mai putea nutri nici o speran]`. Cum
se putea sim]i u[urat` acum când pierduse orice leg`tur` cu ceea
ce o putea face s` lupte \mpotriva firii ei avântate? Nici ea nu [tiu

de unde g`si puterea de a spune:
– Foarte bine, Charles. Dac` a[a sim]i, atunci a[a s` r`mân`!
Figura lui lat` [i palid` se urâ]i [i mai mult, ochii i se dilatar`
vrând parc` s` ias` din orbite.
– Nici m`car nu \ncerci s` negi nimic? o \ntreb` el, uluit.
– La ce bun? r`spunse ea ridicând din umeri.
De unde c`p`tase atâta for]` [i st`pânire de sine?
– M` duc s` m` \mbrac, acum. Sper c` vei pleca pân` m`
\ntorc. Drum bun!
Tina se \ndrept` spre u[` [i, din fericire, pe coridor nu \ntâlni
pe nimeni. Dar odat` ce ajunse \n camer`, nu se mai control` la
fel de bine. Se duse \n baie d`du drumul la apa c`ld`, l`s` capotul
s`-i cad` [i c`ma[a de noapte. Oglinda \i oferi o imagine bine
conturat` a trupului ei care o tr`da [i care-i putea provoca c`derea.
Pe un um`r avea un mic semn l`sat de mâna lui Brant. Tina se
\nfior`. Pe m`sur` ce se umplea cada, oglinda se aburea mai tare
[i imaginea trupului ei disp`rea pân` când r`mase doar o cea]`
impenetrabil`.
Capitolul 5
Timp de trei zile de la plecarea precipitat` a lui Charles, Tina

abia \l v`zu pe Brant. De fapt, nici nu-[i dorea s`-l vad`. |i era
destul de greu s` suporte starea mizerabil` \n care se afla, f`r` s`
mai adauge [i el observa]ii ironice, f`r` s-o mai tatoneze.
O evita \n timpul meselor, mânca la ore ciudate, sau nu mânca
de loc. Doamna Moncrieff era \ngrijorat`.
– Aceast` ra]` rumenit` atât de bine este de la ferma lui Jeff,
p`cat c` nu vrei nici s` gu[ti m`car. Iar st`pânul se mul]ume[te s`
m`nânce pâine cu brânz` pe cine [tie unde...
Tina mânc` o bucat` de piept de ra]` [i o lingur` de legume
\n`bu[ite, dar f`r` s` aib` poft` de mâncare. Menajera se \ntoarse
cu o farfurie de jeleu de rubar`, spunând:
– Poate este mai bine c` s-a terminat a[a...
Uimit`, Tina o \ntreb` despre ce vorbea, iar doamna Moncrieff

\i a[ez` \n fa]` un ziar pe care femeia \i indic` un titlu:
"O stea de cinema care se logode[te a treia oar`".
|n timp ce citea, Tina sim]ea fiori pe [ira spin`rii. |n termeni
gazet`re[ti, se anun]a o logodn` \ntre Chuck Flanders, o stea
interna]ional`, [i Loretta Boyd French, unica mo[tenitoare a
vicontelui Boyd French de Maddehurst. C`s`toria va fi una
precipitat`, având loc \nainte de plecarea lui Chuck pentru
sezonul viitor la Las Vegas, unde are contract cu un cazinou de
noapte. Doar cu o s`pt`mân` \n urm` se pronun]ase divor]ul lui
Chuck de Angie Flanders, o cânt`rea]` de blues. Toate acestea
reamintir` leg`tura amoroas` dintre Loretta Boyd French [i
mo[tenitorul de la Hucclecote Hall ,domnul Brant Wakefield , cu
al c`rui v`r Loretta se presupune c` s-ar fi c`s`torit, dac` acesta
n-ar fi murit prematur \ntr-un accident de ma[in`.
Tina ridic` privirea cu inima b`tând repede [i \ntâlni privirea
doamnei Moncrieff.
– Nu mi-a pl`cut niciodat` femeia asta, se confes` doamna
Moncrieff. De[i, cu domnul Richard s-ar fi \n]eles foarte bine;
aveau firi asem`n`toare. Dar cu domnul Brant, lucrurile n-ar fi stat
la fel; sunt f`cu]i din aluaturi diferite.
Tina \ncuviin]`, incapabil` s` g`seasc` ceva adecvat de spus.
Doamna Moncrieff \ns`, continua s` vorbeasc`:
– Nu [tiu ce l-a sup`rat atât de tare pe st`pân \n ultimul timp.
De când s-a \ntors de la Londra este pu]in cam ciudat, iar \n
88 NANCY JOHN
ultimele zile... nu mai seam`n` deloc cu cel pe care-l [tiu eu. Poate
c` este din cauza acestei femei; nici unui b`rbat nu-i place s` i se
m`rite logodnica, indiferent cine ar fi el.
Tina se \ntoarse \n bibliotec`, dar nu se putea concentra asupra
muncii sale. Progresase atât de pu]in, constat` singur`,
recunoscându-se \nfrânt`.
Spre uimirea ei, Brant veni la cin` \n seara aceea intrând \n
salon \n ultimul moment, chiar când \ncepea s` se serveasc` masa.
Ochii \i str`luceau ca de obicei, dar figura era o masc`
impenetrabil`.
– Dore[ti un pahar de sherry \nainte de mas`, Tina? o \ntreb`
politicos.
– Nu, mul]umesc, r`spunse ea.
El ridic` indiferent din umeri [i-[i turn` un pahar de whisky.
Doamna Moncrieff le aduse consome de conopid` [i când \l v`zu
pe Brant, ochii i se aprinser`:
– O, ce fericit` sunt c` v` g`sesc aici, domnule Wakefield!
– Bine, zise el indiferent.
– Nu m` a[teptam s` veni]i la mas`, mai ales dup` ce am citit
\n ziar...
– S` l`s`m asta, doamn` Moncriff, o opri Brant.
Menajera, care-l cuno[tea mai bine ca oricine, se retrase
imediat. |n \nc`pere se l`s` o t`cere ap`s`toare. Brant se afla \n
spatele scaunului Tinei [i-i sim]ea privirea \n ceaf`.
– Ei bine, zise el, nu serve[ti supa?
– Dac` e[ti gata.

– Sunt gata, nu vreau s` te fac s` a[tep]i, zise el a[ezându-se pe
scaunul care era invariabil liber pentru el, cu tacâmurile a[ezate
chiar dac` nu venea la mas`.
Tinei \i era greu s` duc` lingura la gur`, pentru c`-i tremurau
mâinile foarte tare. Dup` câteva clipe, Brant remarc`:
– Nu m` \ndoiesc c` ai aflat detalii de la vorb`rea]a mea
menajer`.
Tina nu \ncerc` s` nege.
– |n vorbele ei am sesizat un u[or repro[ la adresa mea. S`
\n]eleg c` i te al`turi, miss Harcourt? Sau pl`cerea r`zbun`rii este
mai dulce \n cazul tù?
Tina \ncerc` s`-[i potoleasc` tremurul mâinii.
– De ce mi-ar p`sa? \i r`spunse.
El o privi cu ochii mic[ora]i.
-A[adar, recuno[ti c` [tii despre ce vorbesc?
– Cum a[ putea s` nu [tiu, domnule Wakefield? Doar e[ti un
b`rbat care nu trece neobservat!
El ridic` din umerii largi.
– |n gura presei este mai bine s` nu intri niciodat`. Caut`
mereu detalii pline de savoare. Nu c` ar fi mare lucru de aflat \n
acest caz. Dac` a[ fi fost \nsurat cu Loretta, iar ea ar fi fugit cu
altul... asta le-ar fi dat ceva de dezb`tut cam pentru o s`pt`mân`.
E[ti de acord cu ce-a f`cut Loretta?
– Nu o aprob, dar nici n-o dezaprob.
90 NANCY JOHN
– Mie mi se pare c-o aprobi! Cred c` asta se \ntâmpl` \n

c`p[orul tù frumos. Loretta mi-a spus c-o plictisesc de moarte cu
tot ce fac ca s` transform Hucclecote Hall \n ceva productiv.
Spunea c` dac` tot am foarte mul]i bani de la cresc`toriile mele de
oi din Australia, nu \n]elege de ce-mi pierd vremea astfel. Personal,
\[i dorea o via]` plin` de distrac]ii. Vocea lui era \nc`rcat` de
dispre]: plin` de acea distrac]ie ieftin` de care va avea parte cu acel
gunoi, Flanders. |i doresc s` se bucure din toat` inima de el! {i el
de ea!
– A[adar, asta explic` acel comportament abominabil de
sâmb`t` noaptea! izbucni Tina. Ai venit aici dup` cearta cu Loretta
de la Londra, [i te-ai gândit s`-mi strici [i mie rela]ia cu Charles! Nu
puteai suporta gândul c` al]i oameni ar putea fi ferici]i, pentru c`
n-ai fost capabil s` faci m`car un mariaj de convenien]`.
Tina \i imagin` c` dac` Brant nu s-ar fi aflat de cealalt` parte a
unei mese destul de late, ar fi plesnit-o peste fa]`.
Ochii lui scânteiar` [i se vedea c` f`cea un efort s` se
st`pâneasc`.
– Ceea ce am f`cut sâmb`t` a fost nu pentru a-]i strica via]a, ci
pentru a te \mpiedica s` ]i-o strici singur`.
– Ceea ce spui este ridicol! ripost` ea.
-Nu este! |n inima ta [tii prea bine c` nu este a[a!
Se deschise u[a de serviciu [i doamna Moncrieff le aduse
friptura de miel la felul doi. Nici unul nu ridic` privirea spre ea, de
parc` nici n-ar fi fost con[tien]i de existen]a ei, prea absorbi]i de
intensitatea conflictului lor. Menajera, sesizând atmosfera

\ncordat`m, ie[i ca s` pun` friptura la cuptor pân` ce atmosfera se
detensiona [i le-o putea servi.
Când se \nchise u[a \n urma ei, Brant s`ri realmente \n picioare
[i se \ndrept` spre fereastr`, unde r`mase privind gr`dina din fa]a
conacului. Razele soarelui i se jucau \n p`r [i Tina \l asemenui unui
zeit`]i grece[ti, dornic` de r`zbunare.
– Dac` chiar consideri c` pierzându-l pe Charles Medwyn ]i-ai
pierdut [ansa la fericire, o provoc` el, de ce te mai afli aici, la
Hucclecote Hall? De ce nu alergi dup` b`rbatul care se presupune
c` este fericirea ta? De ce nu-l implori s` te ierte? Crezi c` nu te-ar
accepta dup` ce a v`zut?
– Nu, nu m-ar accepta, dup` acea scen`.
– N-a fost nimic concludent.
Tina oft` prelung [tiind c`, de fapt, Charles nu putea s-o ierte
cunoscând antecedentele din familia ei [i c` sub acea pojghi]` fin`
de respectabilitate era doar o femeie al c`rui apetit fizic o f`cea mai
potrivit` unui b`rbat cu porniri carnale ca Brant Wakefield.
– Vrei s` spui c` preferi s` plec de aici?
– Nici vorb`! exclam` Brant.
Dac` el ar fi dorit s` plece, problemele ei s-ar fi rezolvat. Dar
dac` ar fi l`sat la alegerea ei...asta ar fi fost cu totul altceva.
Iar dac` ar fi r`mas la Hucclecote Hall, pân` la ce grad ar fi
ajuns cu degradarea pân` la sfâr[itul verii?
92 NANCY JOHN
Tina vru s` vorbeasc`, dar vorbele refuzau s` ias`. |n cele din

urm` reu[i s` murmure:
– Te rog, ce-ar trebui s` fac?
Prin fereastra deschis`, se sim]ea briza de sear` care risipea
frunzele c`zute. O pas`re ciripi brusc. La distan]`, un tractor
duduia zgomotos, profitând de pu]inele ore de lumin` r`mase.
Brant se \ntoarse \ncet spre ea. Privirea lui o ]intuia ca pe un
fluture \n insectar.
– Exist` un r`spuns foarte simplu la problemele noastre,
Clementina. M`rit`-te cu mine.
***
Tina \l privi lung, de parc` n-ar fi crezut ce auzea. Secundele

zburau, iar ea nu putea s`-[i recapete controlul de sine.|ncet, \[i
reveni din uimire [i mânia lu` locul, f`când-o s` explodeze \ntr-un
tumult de cuvinte acuzatoare:
– Cum po]i s`-mi faci asemenea propunere cu atâta calm? Nu
este de mirare c` Loretta n-a [tiut cum s` scape de tine, dac` [i pe
ea ai tratat-o la fel. Ce fel de om e[ti dac` recurgi la orice femeie
aflat` la \ndemân`?Ce reprezint` so]ia pentru tine?...De fapt, sunt
convins` c` nu reprezint` nimic, doar o poli]` de asigurare
\mpotriva pierderii averii mo[tenite.
– Aha, deci ai aflat despre acea clauz`? Dup` cum am mai

remarcat o dat`, \]i faci temele temeinic, Clementina! Te-a[ ruga
s`-mi permit s` fac o mic` rectificare. N-am cerut de so]ie orice
femeie mi-a fost aproape, te-am cerut doar pe tine!
– De ce pe mine? pretinse ea. Apoi izbucni: a, \n]eleg...dup`
cum spunea Jocelyn, ]i-ai f`cut socoteala c` datorit` preg`tirii a[
putea s`-]i fiu de folos când \ncepi s` redeschizi proprietatea.
El o privi ironic.
– Ai calific`ri grozave [i \n alte domenii, ochi alba[tri!
– De ce trebuie s` fii atât de urâcios?
– |mi amintesc una sau dou` ocazii când mi-ai repro[at asta.
– Te \n[eli! explod` Tina, de parc` vehemen]a ar fi dat mai
mult` putere vorbelor ei. Sunt surprins` c` un b`rbat ca tine d`
atâta importan]` unor s`ruturi.
Brant se apropie amenin]`tor de ea.
– Vrei s` spui c` pentru tine n-au avut nici o semnifica]ie?
– Nici una ! reiter` Tina.
Brant o f`cu s` se ridice de pe scaunul pe care era a[ezat` [i-l
lovi cu piciorul. O prinse \n bra]e lipind-o de el, \i d`du capul pe
spate [i o s`rut`, st`vilindu-i orice \ncercare de a se elibera din
strânsoarea lui. Trebuia s`-i arate c` ea a avut dreptate, c` reac]ia
ei era una de moment, nimic mai mult... Oare lui voia s`-i
demonstreze, sau ei \ns`[i?
Era blocat` \n strânsoarea bra]elor lui de o]el , sub s`rutul lui
p`tima[. Nu avea decât o singur` solu]ie. Ezit` o clip` ca s`-[i
94 NANCY JOHN
adune curajul necesar apoi \l mu[c`, f`când uz de toat` puterea,

de buza de sus. Brant o eliber` cu un strig`t de durere, dar poate
[i de uimire.
– A[adar, m` aflu \n fa]a unei vulpi cu din]ii foarte ascu]i]i!
exclam` el.
– Meritai chiar mai mult! spuse ea dup` ce reu[i s` trag` aer \n piept.
– {i tot mai pretinzi c` nu-]i place s` fii s`rutat`? Miss Tina
Harcourt, fii cinstit` cu tine \ns`]i pentru prima oar` \n via]`. O
dat` ce te-am f`cut so]ia mea, \]i va fi mai u[or s`-]i dezv`lui
sentimentele.
– Dac` m-a[ m`rita cu tine, a[ regreta fiecare zi din via]a care
mi-a mai r`mas, spuse ea dându-se la o parte din fa]a lui.
– Dar a[ face tot posibilul s` te fac s` nu regre]i, ripost` Brant.
Haide, stai pu]in, calmeaz`-te, trage aer \n piept. Cred c` vom fi
cuplul ideal, nu?
– Nu m` m`rit cu tine! s`ri Tina.
– Renun]i la toate privilegiile doamnei de la Hucclecote Hall?
Respectat` de to]i...
– Respectat`, repet` ea dispre]uitor.
– Atunci.... invidiat`.
– Nici o femeie care te-ar cunoa[te cu adev`rat nu m-ar invidia,
Brant Wakefield.
– Aici faci o mare gre[eal`. Sunt atâtea femei \n Australia care
ar fi aici cu primul avion dac` ar primi o cerere \n c`s`torie prin
telegram`, de pild`.
– {i atunci, de ce nu trimi]i una? \l provoc` ea.

– Pentru c` te-am cerut pe tine de so]ie, Clementina.
– Faci asta considerând c` m-ai putea conduce dup` bunul
plac, nu? M-ai putea face sclava dorin]elor tale. Dac` m` m`rit cu
tine, vei descoperi c` te-ai \n[elat.
Mai f`cu un pas \napoi, dar Brant veni dup` ea pentru a nu-i
l`sa nici o porti]` de sc`pare.
– Spune da, Tina. Un singur cuvânt.
– Nu! exclam` ea, n-o voi face.
– Accept` Tina, repet` el, convins c` va ceda \n final.
Tina se afla sub imperiul emo]iilor [i al argumentelor pro [i
contra. Dezavantajele c`s`toriei cu Brant erau mult prea evidente.
Dar avantajele?Anun]ul c`s`toriei ei cu Brant Wakefield ar face ca
denun]ul lui Charles s` par` un fleac.... acesta nu [i-ar imagina c`
st`pânul de la Hucclecote Hall s-ar \nsura cu ea.
A[a cum erau acum lucrurile, viitorul ei era de fapt o ruin`.
Chiar dac` \n toamn` g`sea curajul necesar s` se \ntoarc` la
Bellchester [i continua studiile de masterat, cu toate c` fostul ei
logodnic va dezaproba asta, perspectiva nu era prea bun`. Ce [anse
avea s` aib` o carier` \n istorie social` f`r` o recomandare din
partea facult`]ii unde studiase? Dar aici, la Hucclecote Hall, a[a cum
sugerase Ashley Jocelyn, ar fi putut face minuni. Munca ar fi foarte
interesant`, ar fi atras-o teribil [i ar fi fost \ncununat` de succes.
Iar c`s`toria cu un b`rbat viril ca Brant Wakefield ar fi fost cea
mai bun` pedeaps` pentru c`-[i l`sase partea primitiv` a sim]urilor
96 NANCY JOHN
s-o domine. A nega pasiunea [i \mplinirea pe care i le oferea el ar

fi fost ceva mai mult decât merita. |l va face s` se trezeasc` foarte
repede \nsurat cu o femeie frigid` [i insensibil`. Iar asta va fi
pedeapsa cea mai mare pentru un b`rbat arogant care se
consider` un dominator.
Trase aer \n piept \nainte de a-[i pecetlui soarta. Apoi, \i spuse
cu un calm neobi[nuit:
-Foarte bine, Brant, m` c`s`toresc cu tine.
El o privi, uimit de capitularea ei nea[teptat`.
– Vorbe[ti serios, Tina? S` consider c` mi-ai f`cut o
promisiune?
O promisiune sau o amenin]are? Tina \i spuse cu glas rece:
– Am vorbit serios. Dar nu este un \nceput bun, dac` asta vrei
s` afli.
Brant p`ru mai relaxat.
– Acum, putem pecetlui \n]elegerea cu un s`rut?
– Nu! strig` ea \ndep`rtându-se pân` unde nu mai avu loc s`
se retrag`. De data asta, Brant nu veni dup` ea. Se \ntoarse [i ie[i.
-Nu [tiu dac` vreunul din noi are chef s` termine de mâncat,
zise el, dup` ce deschise u[a. Te las singur` s`-]i faci planuri. Sper
c` vom face nunta cât mai repede. S` zicem \ntr-o lun`, pe data de
optsprezece.
Apoi ie[i, f`r` a mai a[tepta r`spunsul ei. Tina r`mase singur`
[i \ncepu s` se \ntrebe dac` tot ce se \ntâmplase fusese real.
|[i va petrece toat` via]a al`turi de un b`rbat pe care– l

dispre]uia, sau era doar un co[mar al imagina]iei ei prea
\nfierbântate?
Dar pe mas` se aflau dou` boluri cu consome abia atinse [i
paharul de whisky folosit de el. Iar ea sim]ea [i acum urma buzelor
lui.
Capitolul 6
– Ceea ce nu \n]eleg, spuse m`tu[a Ruth mu[cându-[i buzele,

este de ce se gr`besc atât?
Sosise cale lung` din Sussex la Northumberland ca s` fie al`turi
de Tina \n s`pt`mâna care preceda nunta acesteia. Era o femeie
slab`, chiar usc`]iv`, care cenzura cu privirea totul din jur [i era
predispus` s` vad` tot ce este mai rù \n orice. Abia \i r`spunsese
lui Charles la scrisoarea \n care acesta \i f`cuse un rezumat al
ororilor care aveau loc la Hucclecote Hall. Acuza]ii dure izbucneau
din fiecare rând. Firea mamei Tinei s`l`[luia acum \n ea, nu
\nc`pea nici o \ndoial`; tocmai de asta se temuse bietul ei frate
dintotdeauna. Mai bine c` bietul Ernest nu supravie]uise s`-[i vad`
fiica ajuns` de ru[ine.
Dar scrisoarea Tinei c`tre m`tu[a sa se intersect` cu prima
scrisoare a lui Charles. |n aceast` scrisoare, Tina \[i anun]a
c`s`toria cu Brant Wakefield. M`tu[a Ruth \i scrise a doua

scrisoare, foarte diferit` ca ton de prima. Era impresionat`, fire[te.
Orice b`rbat care cerea o tân`r` \n c`s`torie, chiar dac` era mai
dur [i lipsit de maniere, avea inten]ii bune.
M`tu[a Ruth admise c` \n lipsa unui c`min adecvat al fetei,
unde s` se fac` nunta, se puteau folosi de casa ei din Sussex.
Dar [i ideea c` \n capela familiei Wakefield de la Hucclecote se
putea ]ine o slujb` frumoas` i se p`ru c` adaug` o not` de
distinc]ie \ntregii nun]i.
Cu toate acestea, b`trâna nu putea \n]elege de ce se gr`beau
atât.
– O dat` ce am acceptat propunerea lui Brant, nu v`d de ce am
mai a[tepta, spuse Tina.
– Dar chiar [i \n aceste zile pline de impetuozitate, o logodn`
de dou` trei luni n-ar fi exagerat`.
Tina \i evit` privirea, ba chiar \ntoarse capul pentru ca m`tu[a
s` nu observe c` ro[ise.
– Brant n-a vrut s` mai a[tept`m. Apoi, v`zând c` n-o
convinsese, insist`: acesta este singurul motiv, m`tu[` Ruth.
M`tu[a r`sufl` u[urat`, iar Tina putu s` intuiasc` ce era \n
mintea acesteia. R`sufl` u[urat`, acum c` nepoata ei se c`s`torea
decât s` se fi l`sat dus` de val. Iar un b`rbat puternic, a[a cum
p`rea Brant Wakefield, se presupunea c` ar fi ]inut-o \n frâu pe
n`valnica ei nepoat`.
100 NANCY JOHN
|n cele dou` zile care urmar` sosirii ei, Brant Wakefield c`p`t`
un loc special \n ochii m`tu[ii Ruth. Acesteia \i f`cea pl`cere s` fie
tratat` cu atâta deferen]` de st`pânul unui domeniu atât de \ntins.
Iar ca bonus, se pare c` mai de]inea [i jum`tate din Australia! F`r`
\ndoial`, Brant f`cuse totul pentru a se face pl`cut m`tu[ii Ruth.
– Trebuie s` admit, copil`, c` te-ai descurcat foarte bine, o felicit`
m`tu[a Ruth pe când se plimbau prin gr`din` \ntr-o dup`– amiaz`.
Bietul Charles a fost foarte afectat, desigur... [i f`r` \ndoial` din
cauza nefericirii a exagerat pu]in. Tina, nu pot spune decât c` te-am
v`zut mereu doar ca fiind so]ia profesorului Charles Medwyn. Ar fi
fost grozav ca tat`l tù s` fi apucat ziua \n care fiica lui se c`s`torea
cu succesorul sù la catedra de istorie social` de la Bellchester,
pentru ca apoi s` locuiasc` \mpreun` \n casa \n care ai crescut.
B`trâna \[i \ndrept` umerii cu gravitate [i spuse mai apoi:
– Dar, oricum, dragostea este imprevizibil`!
Dragostea! Cuvântul o [oc` pe Tina, dar nu a[a cum \l rostise
m`tu[a Ruth, ci pentru c`-[i aminti tonul batjocoritor cu care-l
rostea Brant \ntotdeauna.
Din seara \n care o ceruse de so]ie nu-l prea mai v`zuse pe
b`rbatul pe care ar fi trebuit s`-l iubeasc`. Era singur` cu el doar o
or` seara, la cin`. Aceste s`pt`mâni dinaintea nun]ii erau un
interludiu straniu pentru ea, \n care se presupune c` era ocupat`
cu preg`tirile. Dar se trezi c` are foarte pu]in de f`cut. |n afar` de
comanda pentru rochia de mireas` [i alegerea trusoului, singura
sarcin` care-i lu` pu]in timp fu lista de invita]i.
Se pare c` Brant [i doamna Moncrieff se ocupar` de restul, iar

Tinei nu-i p`sa cum o f`ceau.
Banii constituir` obiectul primei lor discu]ii din perioada de
logodn`.
– Am deschis un cont bancar pe numele tù, \i spuse Brant
\ntr-o zi, \ntinzându-i cecul \n timpul mesei. Cump`r` tot ce
dore[ti. Nu ai nici o limit` de bani.
– Mul]umesc, dar am proprii mei bani, replic` ea cu demnitate,
mul]umit` c` mica mo[tenire l`sat` de tat`l ei \i oferea o oarecare
independen]`.
Brant ridic` indiferent din umeri.
– Foarte bine, cheltuie[te-i. |i po]i folosi [i pe ai mei, dac`
dore[ti.
– |i prefer pe ai mei, repet` Tina. Pân` ne vom c`s`tori.
– {i atunci o s` \ncepi cursa cump`r`turilor [i a cheltuielilor?
Ea ro[i.
– Nu [tiu ce vrei s` spui!
– Oricum, Tina, obi[nuie[te-te cu ideea c` vei avea foarte mul]i
bani la dispozi]ie.
Pe m`sur` ce zilele scurtei lor logodne treceau, Tina realiz` c`
Brant nu inten]iona s` pretind` privilegiile normale ale unui
logodnic. La \nceput se a[teptase ca \ntr-o bun` zi s` se simt`
prins` \n bra]e [i s`rutat` pasional. Era mereu \n alert` la eventuala
lui apropiere, dar [i pentru a nu l`sa ghea]a din inima ei s` se
topeasc`.
102 NANCY JOHN
De fapt, singurele s`rut`ri pe care i le d`du Brant erau doar pe

frunte, unele exagerat de caste, mai mult de dragul aparen]elor
când se aflau [i alte persoane de fa]`. F`cuse asta \n prezen]a
m`tu[ii Ruth sau a vicarului, la repeti]ia pentru nunt` de la capela
conacului.
Tina descoperi c` afirma]ia lui Brant c` va fi invidiat` \ncepuse
s` se adevereasc`. La petrecerea de logodn` de la Hucclecote Hall
dat` pentru prietenii lui Brant [i al]i localnici, la alte dineuri sau
cocteiluri la care erau invita]i, Tina era de fiecare dat` f`cut` s`
cread` c` tr`sese cartea cea mare. Tinerele de vârsta ei nu se sfiau
s`-[i arate invidia.
Una dintre ele, o blond`, fiica unui mo[ier local, se \ndrept`
spre Tina \n timpul unei petreceri organizate pe terasa luxoasei
sale case.
– Cred c` te sim]i ca pisica proverbial` care tocmai a mâncat
toat` smântâna, chicoti ea, sprijinindu-se de trunchiul unui copac.
Cred c` acum Loretta Boyd este disperat`, v`zând c-a pierdut un
holtei atât de grozav cum este Brant Wakefield! Nu [tiu ce [i-ar
putea dori mai mult o femeie de la un b`rbat!
– Despre mine vorbea]i? auzir` vocea lui Brant care ap`ruse
brusc pe c`rare. Purta un smoching alb. Tina \l privi lung, uimit`
c` \n aceste condi]ii putea fi atât de elegant.
Fata cea blond` \ncepu s` chicoteasc` la apari]ia lui Brant [i
abandon` trunchiul copacului pentru a se sprijini de pieptul lui
puternic.
– Tocmai \i spuneam c` e[ti cel mai grozav [i mai sexy b`rbat.

Tân`ra \ncepu s`-[i treac` mâinile peste m`tasea c`m`[ii lui. Brant
nu f`cu nimic pentru a o \mpiedica, ba chiar p`rea s`-i fac` pl`cere
ce se \ntâmpla.
– Nu cumva \mi faci o ofert`? o \ntreb` Brant.
Fata, care continua s` râd`, spuse:
– Oricând, Brant. Trebuie s` spui, doar.
– Logodnica mea ar putea avea ceva de obiectat, r`spunse el.
Tina, care spre uimirea ei sim]i impulsul de a o zgâria pe acea
tân`r` impertinent` care, f`r` pic de orgoliu feminin, se oferea
unui b`rbat logodit, reu[i s` se controleze, spunând cu
non[alan]`:
– Deocamdat` e[ti liber!
– Vorbe[te \n numele tù, draga mea, [i dac` vei continua a[a,
vei fi surprins` s` consta]i c` e[ti foarte bine ancorat`!
Cu aceste cuvinte, o lu` la dans pe fata cu care vorbise, pentru
c` muzica \ncepuse chiar atunci. Tina, \ntorcându-se cu spatele
spre cei doi, nimeri \n bra]ele unui tân`r cu care \ncepu [i ea s`
danseze. Acesta, care abia a[tepta s` danseze cu fata cea mai dorit`
de la petrecere, o prinse \n bra]e, strângând-o la piept. Tina fu
luat` prin surprindere, dar nu apuc` s` se \mpotriveasc` pentru c`
sim]i o mân` care i se a[ez` pe um`r.
– |mi pare rù s` v` \ntrerup dansul. Este dreptul meu, cred.
|n timp ce Brant o ducea spre cas`, \ncepu s`-i vorbeasc` despre
o afacere foarte bun` cu animale de ras` pe care o \ncheiase.
104 NANCY JOHN
– De altfel, va trebui s` \nve]i c`l`ria, ca s` putem face plimb`ri

\mpreun` diminea]a, Tina, o aten]ion` el.
– Nu-mi place c`l`ria, replic` ea.
– Cu toate astea, va trebui s` \nve]i [i c`l`ria, a[a cum va trebui
s` \nve]i s` te achi]i de toate celelalte obliga]ii ale doamnei de la
Hucclecote Hall. Va trebui s` faci toate astea cu \ndemânare [i cu
aplomb.
– Cred c` a[tep]i cam multe de la mine, murmur` ea.
– Nu-]i cer ceva ce-]i este imposibil, r`spunse el.
***
Zi de zi, soarele ardea tot mai puternic. |n diminea]a nun]ii, \n

capel` era sufocant, mai ales c` venise atât de mult` lume \ncât nici
nu avur` loc s` intre [i r`maser` [i afar`, pe trepte. Femeile erau mai
norocoase, pentru c` \mbr`caser` rochii sub]iri, dar b`rba]ii \n ]inut`
de gal` sufereau cumplit, transpira]ia le curgea râuri pe frunte.
Fratele tat`lui ei, Robert, fusese adus de la Londra pentru a o
preda so]ului ei. La bra]ul acestuia, care se sim]ea foarte onorat cu
cortegiul de paji [i domni[oare de onoare, Tina se \ndrept` spre
altar, unde o a[tepta acel b`rbat \nalt spre care-i fugeau toate
gândurile. Jeff Lintott, care avea onoarea de a fi fost ales de Brant
drept cavalerul sù, p`rea chiar scund pe lâng` acesta.
Slujba \ncepu. Valuri de c`ldur` se ridicau spre cupol`.

Tina \[i \ndeplini partea ei, oferind r`spunsurile corecte. Inelul
\i fu pus pe deget, Brant \i ridic` v`lul [i când o s`rut` sim]i c` avea
buzele foarte reci, cu toat` c`ldura din biseric`.
Dup` ce semnar` \n registru, orga \ncepu s` cânte mar[ul
nup]ial. Cu Tina la bra]ul so]ului, procesiunea \ncepu ie[irea din
biseric` printre zecile de persoane; to]i le zâmbeau, le f`ceau ur`ri
de bine, dar o priveau cu invidie. {tia prea bine ce gândeau; nu era
drept, \n opinia lor, ca o fat` venit` de cine [tie unde s` pun` mâna
pe o astfel de comoar`!
|n fa]a capelei, fotografii [i reprezentan]ii unor agen]ii de [tiri
a[teptau ie[irea alaiului.
Tina se \ntreb` ce gândiser` colegii ei de la universitate când
aflaser` c` se c`s`torise cu Brant Wakefield, unul dintre cei mai
boga]i mo[ieri din Sussex. Se gândi apoi c` erau ultimele zile de
vacan]`, \n curând vor reveni to]i la universitate, iar cei care nu
aflaser` \nc`, vor afla acum.
Ea [i Brant privir` spre conacul care fusese c`minul familiei
Wakefield de veacuri, iar copiii satului \ncepur` s` arunce cu flori
\n calea lor.
Nunta propriu -zis` avu loc \n sala mare de recep]ie a
conacului, unde se sim]ea un miros puternic de trandafiri. Tina,
al`turi de Brant, \ntâmpin` oaspe]ii zâmbindu-le. Era destul de
greu din cauza c`ldurii toride pentru toat` lumea s` fac` fa]`.
Numai lui Brant p`rea s` nu-i fie cald.
106 NANCY JOHN
– Am rezistat la temperaturi cu mult mai ridicate ca aceasta, le

explic` el râzând, celor prezen]i.
Chelnerii angaja]i special pentru aceast` zi memorabil`
\ncepur` s` serveasc` bùturile sub ochiul atent al doamnei
Moncrieff, care era doar invitat`. |n cele din urm`, Tina
servindu-se de mâna lui Brant, tìe tortul miresei cu un cu]it de
argint, \ntârziind mai mult momentul, pentru ca fotografii s`
imortalizeze clipa.
– Cum v` sim]i]i c`s`torit, domnule Wakefield? \ntreab` un
reporter. Vre]i s`-mi da]i un interviu?
Zâmbind, Brant, care privea spre so]ia sa, le spuse:
– A[ vrea s` fac o declara]ie scurt`, pe care s-o publica]i \n toate
ziarele: m` voi str`dui s` fiu so]ul pe care-l dore[ti, Tina.
Izbucnir` aplauze din partea oaspe]ilor, impresiona]i de felul
frumos \n care Brant \[i exprimase sentimentele. Cu toate acestea,
\n timp ce se strecur` \n camera ei s` se schimbe, Tina parc` mai
sim]ea tonul batjocoritor, care \nso]ea orice comunicare cu el.
***
M`tu[a Ruth, care str`lucea de bucurie [i de mândrie la

succesul \ndrept`]it al slujbei de c`s`torie, se tot \nvârtea \n jurul
Tinei, care-[i scosese rochia de mireas` [i-[i \mbr`ca rochia pentru
plecarea \n luna de miere. Era de fapt un costum alc`tuit dintr-o

rochie albastr` cu jachet` care-i punea \n vedere trupul zvelt [i
accentua albastrul ochilor.
Când cobor\, fu nevoit` s`-[i ia r`mas-bun de la to]i invita]ii,
sub ploaia de confeti, \nainte ca Jeff s` conduc` fericitul cuplu la
Mercedesul cel alb al lui Brant, spre aeroport. O s`pt`mân` la Paris
urma s` fie luna lor de miere. Brant nu putea lipsi mai mult de la
mo[ie, având \n vedere mul]imea de contracte \n derulare [i alte
obliga]ii.
– Vom mai merge o dat` \n luna de miere la iarn`, \i promise
el, pe când ma[ina torcea de-a lungul drumului \ncadrat de
straturi de flori de fiecare parte. |n aceast` lun` a anului
predominau tonurile de mov [i pupuriu. Atunci vom merge \n
Australia. Vei vedea c` sunt locuri [i mai frumoase ca aici.
|n iarn`? Tina nu vedea cum va evolua c`s`toria lor \n orele
care urmau, iar pân` la iarn` mai era mult...
La Paris era la fel de cald ca \n Sussex. Dar luxosul hotel din
Place de la Concorde avea aer condi]ionat, desigur. Apartamentul
nup]ial se afla la etajul doi [i consta dintr-o sufragerie mare [i un
dormitor la fel de mare, mobilat \n stil Ludovic al XV lea.
– Ce-ai zice de o plimbare pe Champs Elisées [i un pahar de
vin \nainte de mas`? o \ntreb` Brant. Asta pentru ca s` ne obi[nuim
cu atmosfera Parisului.
– Sunt cam obosit`, protest` Tina.
108 NANCY JOHN
– Oboseala este interzis` \n luna de miere, ripost` Brant.

|n acest caz, odihne[te-te o or`, iar eu voi face singur o mic`
plimbare.
Dup` ce Brant plec`, Tina r`mase la fereastra apartamentului,
privind luxoasele cl`diri de peste drum. Apoi \[i scoase pantofii,
bucurându-se de covorul moale din \nc`pere. Dup` zece minute,
când \[i scosese rochia [i \mbr`case un capot de m`tase, auzi o
b`taie \n u[`. Se dovedi a fi un chelner care-i adusese ceaiul pe
care i-l comandase domnul Wakefield. Tina fu impresionat`. Era
prima oar` c` so]ul ei f`cea un astfel de gest.
Pe tav`, lâng` ceainic, se afla un vas mic de argint cu un singur
trandafir ro[u. Ridic` floarea ca s-o miroas` când observ` un plic
micu] cu un mesaj scris de Brant;
"Ceaiul este cea mai bun` surs` de energie. A bientót!"
Tina ignor` ceaiul [i se \ntinse pe pat, unde se sim]i foarte bine

[i aproape c` adormi. Ultimul gând con[tient fu faptul c` s`vâr[ise
o nebunie c`s`torindu-se cu Brant.
Se trezi când auzi zgomotul apei care curgea \n baie. A[adar,
Brant se \ntorsese [i f`cea du[. F`r` s` se ridice, se uit` la ceas. Era
ora opt! Avea timp destul s` se \mbrace pentru mas`, de[i nu-i era
foame deloc.
Du[ul se \nchise [i dup` câteva secunde ap`ru Brant, doar cu
un prosop \n jurul mijlocului. P`rul negru \i era ud [i ondulat, iar
pe fa]` [i pe picioare mai avea pic`turi de ap`. Ar`ta teribil de

incitant.
– Te-ai trezit? o \ntâmpin`. Cred c` din cauza c`ldurii te-ai
sim]it atât de obosit`. Dup` ce-[i usc` p`rul cu alt prosop, se
apropie de patul ei [i observ` c` nu bùse ceaiul. O privi
\ntreb`tor.
Tina \l privi [i ea lung, iar el ridic` din umeri. |[i puteau spune
destul de multe f`r` s` foloseasc` vorbe.
– Un du[ scurt \]i va face bine, spuse Brant. Ochii lui str`lucir`
diabolic. Este la fel de eficient ca [i baia de diminea]` \n lac... [i este
mai intim!
Tina se sim]i foarte vulnerabil`, stând \n pat. Dar nu se putea
ridica, pentru c` nimerea exact \n bra]ele lui. Brant se apropie mai
mult [i-[i trecu o mân` de-a lungul spatelui ei, iar ea se \nfior` la
acest gest neobi[nuit de tandre]e. Brant \i s`rut` p`rul lung r`sfirat
pe pern`, dar o f`cu \ntr-un mod la fel de nea[teptat, cu gesturi de
\ndr`gostit. Tina sim]i c` se \nfioar`.
Asta era nebunie! Doar nu se l`sa dezarmat` la prima lui
\ncercare de a trece de sistemul ei de ap`rare! Se for]` s` se ridice
[i spuse cu mult` hot`râre:
– M` duc s` fac du[.
Brant \ncepu s` râd`.
– Vrei s` te sp`l eu?
– Nu! protest` ea foarte riguros.
El râse din nou.
110 NANCY JOHN
– Cât` modestie feciorelnic`! Nu prea \[i are rostul, este

adev`rat, dar...asta \mi aminet[te de scena balconului de la
conac... continu` s` vorbeasc` pe acela[i ton sarcastic: oricum,
draga mea, voi avea r`bdarea necesar`, dar nu abuza de ea!
Tina era aproape disperat` s` scape de el. Se duse repede \n
baie, dar dup` câteva minute \l auzi intrând, de[i doar pentru a-[i
l`sa acolo prosopul folosit. Prin u[a cabinei de du[, \l v`zu intrând
gol \napoi, \n \nc`pere.
Luar` masa, dar nu la restaurantul hotelului, ci \ntr-un alt
restaurant din cartierul latin, unde Brant p`rea s` cunoasc` destul
de bine topologia locului.
– Cuno[ti bine Parisul? \l \ntreb` ea.
– Cunoa[terea acestui ora[ este esen]ial` pentru orice b`rbat
romantic, r`spunse el râzând.
Cunoa[terea limbii franceze fu un alt element care pe Tina o
puse \n inferioritate. El alese meniul pentru amândoi, dar nu f`r`
a o \ntreba de câteva ori dac` nu cumva prefer` altceva.
Tina sim]i c` muzica \n surdin` o salva de aceast` situa]ie,
aparent f`r` ie[ire imediat`, \n care se afla.
Brant o invit` la dans [i ajunser` amândoi pe ringul din
mijlocul restaurantului. Dansa destul de mult` lume, iar el o
prinse strâns \n bra]e. Sim]ind tendin]a de a se lipi tot mai mult de
el, Tina \ncerc` s`-[i aminteasc` fiecare gest nepl`cut pe care-l
f`cuse Brant, tocmai pentru a putea rezista apropierii lui. Brant a
observat imediat c` era cam rigid`, c` r`spundea mecanic la
mi[c`rile lui, dar n-a f`cut nici un comentariu.
Tocmai se \ntorseser` la mas` când o voce din spatele

scaunului ei spuse:
– Ce surpriz` s` v` v`d aici!
|ntoarse capul [i-l v`zu pe Jocelyn Ashley zâmbindu-le.
– Bun` seara, miss Harcourt.
– Nu mai este miss Harcourt, Jocelyn, \i explic` Brant. Doamna
Wakefield, de[i cred c-ar fi mai u[or dac` i-ai spune Tina.
Jocelyn r`mase descump`nit.
– Doamna Wakefield! Dumnezeule, \mi pare teribil de rù...
adic`.. sincerele mele felicit`ri.
Brant \l invit` pliticos:
– De ce nu vii la masa noastr`?
Jocelyn ezit` la \nceput.
– Sunte]i siguri c` nu deranjez?
– Sigur c` nu! De data asta r`spunsese Tina, iar pl`cerea de
a-l avea la mas` nu trecu neobservat` de Brant.
– Bine atunci, doar pentru câteva clipe, spuse Jocelyn, cam
\ncurcat. De fapt, sunt aici cu câ]iva amici de la Asocia]ia muzeal`
de la Londra, la invita]ia omologilor no[tri francezi. F`cu semn
cuiva care-l cùta din priviri, apoi lu` loc la masa lor. Brant ceru s`
li se mai aduc` un pahar, apoi propuse un toast.
– Vom bea pentru c`s`toria noastr`, nu? Pentru succes [i altele
de genul acesta!
Cele trei pahare fur` ridicate de pe mas`, iar Jocelyn remarc`:
sunte]i teribili! Când am fost \n Sussex nu mi-a]i l`sat impresia c`...
112 NANCY JOHN
– Pe atunci nu [tiam nici noi, \i explic` Brant.

– A, da, la vremea aceea erai... Jocelyn se opri. Era gata s`
gafeze, s` aminteasc` de Loretta Boyd French. Din fericire,
momentul fu subliniat doar de ro[ea]a care color` obrajii Tinei,
nimic mai mult.
– Crezi c` mi-ar fi permis s` invit frumoasa mireas` la dans?
\ntreb` Jocelyn.
– Te rog, spuse Brant.
Tina era con[tient` de privirea so]ului ei, care o urm`rea pe
ringul de dans. Spre uimirea ei, Jocelyn era un dansator bun, dar
nu de talia lui Brant. Erau dou` persoane care evoluau \n lumile
lor diferite, nimic mai mult. Jocelyn murmur` ceva, iar Tina profit`
de ocazie s` ridice privirea spre el [i s`-i zâmbeasc`; un zâmbet
deschis, frumos, de care s-ar fi bucurat oricine.
Apoi, realiz` c` partenerul ei \l ridica \n sl`vi pe Brant.
– Este un tip grozav, spuse acesta plin de admira]ie.
Dar probabil [tii asta mai bine ca mine, Tina, altfel nu te-ai fi
m`ritat cu el.
Prins` \ntr-un moment de neaten]ie, ea l`s` ochii \n jos [i
spuse:
– Cred c` majoritatea oamenilor \[i \nchipuie c` m-am m`ritat
cu el pentru bani.
Jocelyn p`ru uimit de atâta franche]e [i \ncepu s` râd`:
– Dar este ridicol! protest` el. O fat` ca tine, cu farmecul [i
inteligen]a ta, putea s` aleag` orice holtei eligibil. Nu, cred c`
te-ai m`ritat cu Brant Wakefield dintr-un singur motiv...e[ti

\ndr`gostit` de el pân` peste urechi. Este mai mult decât evident,
Tina. Tot timpul cât ai dansat cu mine, te-ai uitat numai la el. Cât
despre Brant...te soarbe din ochi. {i nimeni nu-l poate \nvinui
pentru asta.
Tina se \nfior`, privirea fiindu-i atras` de irezistibilul ei so].
– |n]elegi ce-am vrut s` spun? zise Jocelyn, oftând plin de
invidie.
Mai apoi când se \ntoarser` la hotel, Brant suger` s` renun]e la
taxi [i s` fac` o plimbare. Tina era de acord, [tiind c` astfel putea
s` amâne momentul \n care va r`mâne singur` cu el \n dormitor.
Discutar` destul de pu]in \n timpul plimb`rii pe malul stâng al
Senei, devenind unul din multele cupluri care se plimbau la acea
or`. Traversar` râul pe unul din multele poduri, oprindu-se s`
admire cum cl`dirile luminate puternic se oglindeau \n ap`, apoi
merser` \n continuare spre frumoasele gr`dini Tuileries pân` când
ajunser` \n Place de la Concorde.
Când intrar` \n hotel, Brant \i spuse:
– Voi bea un ultim pahar. Mi te al`turi, sau urci \n camer`?
Urcând singur` \n lift, Tina mul]umi cerului c` se putea
dezbr`ca \n lini[te. Dar felul \n care-i b`tea inima n-o ajut` de loc
s` se destind`. Se \ntinse \n cele din urm` pe patul mare, se
acoperi cu o cuvertur` de m`tase pân` la gât, iar camera p`rea s`
se \nvârt` cu ea. |[i dori ca Brant s` se gr`beasc` s` vin` la ea.
114 NANCY JOHN
Timpul trecea foarte \ncet. Oare faptul c` Brant \ntârzia s`

apar` era un alt truc al sù? Dar el intr` [i \nchise u[a \ncet. Tina
r`mase a[a cum se afla, cu ochii \nchi[i, ascultând toate zgomotele
pe care le f`cea el când se dezbr`c`, apoi cum se duse la du[. |n
cele din urm`, Brant ap`ru [i d`du la o parte cuvertura de pe pat
[i se strecur` lâng` ea, dar f`r` a o atinge.
– Este greu de crezut, Tina, remarc` el pe un ton obi[nuit, c`
tocmai acum ai adormit.
– Nu cred c` pot fi \nvinuit` pentru asta. Ai \ntârziat destul.
– {i nu mai aveai r`bdare? Nu conteaz`, draga mea, acum
iat`-m`, sunt aici!
Tina se dep`rt` de el. Dar Brant o opri nu cu for]` ca alt`dat`,
dar cu voin]` [i hot`râre.
– Dar ce v`d aici? spuse el. Ce c`ma[` de noapte pentru o
mireas` atât de frumoas`! Trebuie s` m`rturisesc c` m-ai
dezam`git, Tina. M` a[teptam la ceva mai seduc`tor decât aceast`
c`ma[` pân` \n gât. Trebuia ceva incitant, care s` aprind`
imagina]ia unui b`rbat...
– Opre[te-te ! strig` Tina.
– Atunci, scoate aceast` c`ma[` revolt`toare.
– Nici vorb`!
– Ai vrea s` fac eu asta pentru tine?
Tina \ncerc` s` scape, dar \n zadar. Brant \ncerc` s`-i desfac`
nasturii c`m`[ii [i chiar reu[i, dup` care, dintr-o dat`, r`mase
t`cut. De data asta nu mai avea obi[nuitul sù aer batjocoritor.
|n ochii lui se citea doar admira]ie.

– E[ti perfect`, Tina!
Nu mai era acum prizoniera lui, dar nu avea putere s` se mai
mi[te. Brant \i s`rut` ochii \nchi[i, obrajii, col]ul gurii, apoi o
s`rut` pe gât, \n timp ce mâinile lui \i mângâiau pielea m`t`soas`.
Apoi Brant \i d`du o serie de alte s`rut`ri, f`când-o s` geam` de
pl`cere. Involuntar, Tina \l prinse dup` gât cu bra]ele,
\ngropându-[i mâinile \n p`rul lui.
– Tina, frumoasa mea Tina, murmur` el repetându-i numele.
Tina deveni brusc con[tient` de u[urin]a cu care Brant o putea
face s`-[i piard` capul s` nu-i mai poat` rezista! Dar reu[ise s` se
smulg` farmecelor lui la timp. Trebuia s`-i reziste, s` nu cedeze
nimic! Dac` so]ul ei voia, putea s` ia orice de la ea, dar numai
con[tient c` \l dispre]uia.
– De ce lup]i cu mine Tina? o \ntreb` el.
– Nu lupt cu tine, zise ea. {i nici nu inten]ionez s-o fac
vreodat`.
– Atunci de ce lup]i \mpotriva ta? Acum câteva clipe era adev`r
[i onestitate \ntre noi...
– Nu, nicidecum adev`r [i onestitate. Niciodat` nu vei putea
avea asta \ntr-o c`s`torie ca a noastr`.
Tina \l auzi cum trage aer \n piept furios, apoi o prinse de umeri.
– E[ti so]ia mea! strig` Brant.
– Asta nu \nseamn` c` ai vreun drept asupra mea! ripost` ea.
Brant o strânse la piept.
116 NANCY JOHN
– Bine, Tina, spuse el, voi lua cu for]a ceea ce mi se cuvine.

Dac` a[a crezi c` trebuie s` fie, a[a s` fie, Tina. Te-am cump`rat ca
pe o marf`. Te-am cump`rat cu trupul [i sufletul.
– Nu! strig` ea. Poate mi-ai cump`rat trupul ,Brant, [i nu ]i-l voi
nega nici acum nici alt` dat`. Dar sufletul \mi apar]ine \nc` [i nu
va fi al tù niciodat`. De altfel, tot ce ai ob]inut pân` acum de la o
femeie a fost doar cu bani. Ai respins \n mod con[tient ideea de
dragoste \ntre un b`rbat [i o femeie, iar acum te a[tep]i la adora]ie
din partea mea. Po]i s` a[tep]i! Nu vei primi decât atât cât e[ti
preg`tit s` d`ruie[ti!
Brant se ridic`.
– La naiba cu tine, Tina!Spui c` am trupul tù, dar nu accept
termenii \n care e[ti gata s` faci vânzarea. Nu pot pretinde c` nu te
doresc chiar acum, poate mai mult ca oricând. Dar dac` va trebui
s` suf`r, vei suferi [i tu! Nu po]i sus]ine c` nu m` dore[ti [i tu! Cu
toate astea, nu am de gând s` mai r`mân aici ca s`-]i satisfac
ambi]iile de puritan` ciudat`. Te vei ruga de mine, draga mea
so]ie, s` te mai ating vreodat`.
Brant o mai privi o dat` dispre]uitor, apoi se \ntoarse [i plec`
trântind u[a.
Tina r`mase singur`, trase cuvertura pân` la gât s`-[i acopere
goliciunea, [i \ncepu s` plâng`. Plânse a[a mult timp.
Capitolul 7
Zilele din luna de miere petrecut` la Paris trecur` sub semnul

irealit`]ii, un vis care nu fu pe de-a-ntregul co[mar. Brant nu mai
f`cu nici o referire la scena din dormitor din prima noapte. Brant
r`mase rece [i distant, de[i curtenitor. A fost un interval de un
calm neobi[nuit, poate calmul dinaintea furtunii. Oare vreunul
din ei va face vreo mi[care care s`-i readuc` \n mijlocul uraganului?
Tina [i-ar fi dorit uneori s` se \ntâmple orice, numai s` scape de
aceast` rela]ie ciudat` ca \ntre doi strìni.
Cu toate acestea, când se plimbau prin Paris erau momente \n
care r`ceala dintre ei disp`rea [i se trezeau vorbind f`r` rezerve
despre ceva ce le atr`sese aten]ia. Odat`, rezema]i de parapetul
unui pod peste Sena, se distraser` v`zând un grup de bìe]i care
s` aruncau \n ap` cu strig`te de \ncântare.
– Aproape c`-i invidiez, zise Brant.
118 NANCY JOHN
Oare voia s` spun` c` \i invidia pentru c` erau sumar \mbr`ca]i

[i se puteau r`cori \n ziua aceea torid`? Sau voia s` spun` c`-[i
amintea cu drag de copil`rie, când cea mai mare problem` a lui
era doar vreun genunchi julit?
|n acest moment de apropiere \[i zâmbir`, apoi continuar`
plimbarea la Notre Dame, dup` care se oprir` la o cafenea cu o
prelat` viu colorat`, care s`-i fereasc` de soare, unde nu prea
vorbir`, p`rând un cuplu c`s`torit de prea mult timp pentru a mai
avea ce s`-[i spun`. Dup` ce Brant comand` cafeaua, \ncepu s`
citeasc` Le Monde, iar Tina b`tu darabana \n mas`, nefericit`.
Vizitar` apoi Luvrul, unde ea cercet` \ndelung chipul Monei
Lisa, \ncercând s` deslu[easc` triste]ea sub zâmbetul enigmatic al
capodoperei lui Da Vinci.
Lâng` ea, Brant murmur`:
-Fantastic` lucrare, nu?
Tina \ncuviin]`, incapabil` de s`-[i exprime sentimentele \n
cuvinte. Sim]ea un nod teribil \n gât.
Ea [i Brant vizitaser` Montmartre, Sacre Coeur, acea superb`
bazilic` ridicat` peste nivelul ora[ului, Arcul de Triumf,
mormântul eroului necunoscut cu flac`ra etern`. Urcaser` \n
Turnul Eiffel, spre a se bucura de panorama ora[ului, apoi
merseser` la Domul Invalizilor s` vad` locul \n care se odihnea
|mp`ratul Napoleon. O c`l`torie mai lung` cu ma[ina \i duse la
Versailles, palatul regal ridicat de Ludovic al paisprezecelea,
\mbog`]it de fiul sù Ludovic al cincisprezecelea, care a fost ajutat
\n sarcina aceasta de frumoasa [i iubita sa amant`, madame de

Pompadour. Tina nu mai v`zuse atâta splendoare, sculpturi,
ornamente, cascade de ap`.
|n ultima sear` pe care o mai petreceau la Paris cinar` \n
hotelul restaurantului. |ntrucât ocupau apartamentul nup]ial,
conducerea hotelului le puse o vaz` cu trandafiri ro[ii pe mas`. {i
pentru c` era ultima lor sear`, li se oferi din partea hotelului [i o
sticl` de [ampanie. |nvârtind paharul \ntre degete, urm`rind
bulele care se ridicau, Brant remarc`:
– Voi avea cam mult de lucru la \ntoarcerea acas`.
– Cred c` voi putea s` te ajut, zise Tina imediat.
El o privi uimit.
– Doar nu renun]i la scrierea c`r]ii?
– Nu, dar vor fi multe alte lucruri cu care te voi putea ajuta.
Brant se \ncrunt`.
– Nu trebuie s` m` aju]i cu nimic legat de conac, Tina. Nu m`
a[tept s`...
– Atâta timp cât \]i sunt so]ie, \l opri ea, \mi voi lua misiunea \n serios.
El continu` s-o priveasc`.
Tina avu din nou acel sentiment straniu pe care-l mai avusese
de atâtea ori \n s`pt`mâna trecut`... c`-[i puteau citi gândurile f`r`
a mai avea nevoie de cuvinte.
El \i [opti:
– Adic` \]i vei face misiunea pân` la cap`t? Sau va exista vreo
excep]ie?
120 NANCY JOHN
– Nu! s`ri ea. |n orice sens! Am spus foarte clar.

– Chiar a[a? murmur` el ironic ca de obicei. M` vei suporta s`
fac dragoste cu tine?
– S` facem dragoste? repet` ea dispre]uitor. M` mir c` po]i
folosi acest cuvânt, indiferent de context.
Ochii lui sclipir` periculos [i \n ei se reflectau miriadele de
pic`turi de cristal ale candelabrului uria[ aflat deasupra capetelor lor.
– Mai bine s` nu discut`m \n contradictoriu [i asupra acestui
cuvânt, Tina, avem atâtea altele pe care s` le dezbatem.
– Nu vreau s` discut \n contradictoriu cu tine, Brant, protest` Tina.
– Sigur c` nu! N-ai vrea s`-mi spui \ns` când m` voi putea
bucura de drepturile mele de so], Tina? Brant o privi pe sub
genele sale lungi. De fapt, pân` nu se \ndepline[te asta, nu m` pot
numi so]ul tù cu adev`rat. Am dreptate?
Ea nu [tiu ce s`-i r`spund` [i l`s` ochii \n jos, fixând nervoas`
farfuria. Brant nu mai reveni asupra acestui subiect \n timpul
mesei, discutând cu ea despre Fontainbleau, aflat \ntr-un cadru
romantic \ntr-o p`dure str`veche, apoi despre Malmaison, unde
Napoleon \[i petrecuse ani ferici]i cu adorata sa, Josephine.
Dar când cina se termin`, Brant se ridic` imediat.
– Mergem, Tina?
Se ridic` [i ea, urmându-l. Observ` c` Brant se \ndreapt` spre lift.
– O baie, apoi culcarea, explic` el.
Nu era decât ora zece, dar ea \ncuviin]` f`r` \mpotrivire.
Se obi[nuise s` doarm` singur` \n patul acela mare pe care se
a[teptase s`-l \mpart` cu so]ul ei. Nu spuse nici unul nici altul
absolut nimic despre faptul c` el dormea pe canapea \n fiecare
noapte, \n cealalt` \nc`pere a apartamentului. Tina \i spunea de
obicei noapte bun` cu un amestec destul de ciudat de sentimente.
|n seara aceasta, Brant \i spuse:
– Faci tu baie prima, sau eu?
– Tu, opt` ea imediat. Asta \nsemna c` ea va putea profita din
plin de baie relaxându-se, [tiind c` el s-a culcat deja.
|n acea jum`tate de or` cât Brant st`tu \n baie, ea \[i strânse
lucrurile, pentru c` plecau a doua zi. Când el ap`ru din baie cu
p`rul \nc` ud, se \ndrept` imediat s`-i ia locul dup` ce-i spuse
noapte bun`. El mormì ceva drept r`spuns.
Dup` câteva minute, când ea se desf`ta \n apa \nmiresmat`,
tres`ri când u[a se deschise brusc [i Brant intr`. Nici nu se uit`
spre ea, dar \i explic`:
– M-am gândit s` m` b`rbieresc din seara asta.
Ea nu avu ce s` fac`. Oricum, apa o ascundea privirilor lui [i
r`mase acolo \n spum` ascultând bâzâitul aparatului de ras. {tia de
ce f`cea Brant asta! Ca s-o mai umileasc` o dat`!S` arate c` avea
acces oricând [i oricum, c` nu se putea ascunde nicìeri de el.
|i distrusese pl`cerea bìi.
Imediat ce Brant ie[i din baie, se cl`ti, se usc` [i ie[i din cad`,
\nf`[urându-se \ntr-un prosop mare pufos, asta \n caz c` lui Brant
\i mai venea vreo idee s` deschid` u[a bìi. Dac` ar fi tras z`vorul
bìi, [tia sigur c` i-ar fi stârnit [i mai mult sarcasmul.
122 NANCY JOHN
|n hotel domnea o lini[te deplin`, chiar [i traficul care se

desf`[ura sub ferestre era redus aproape total de ferestrele duble
mari [i draperiile grele de damasc. Aerul condi]ionat p`stra o
temperatur` pl`cut` \n \nc`pere dup` c`ldura torid` a zilei.
Dup` ce-[i \mbr`c` ]inuta de noapte, Tina deschise u[a [i intr`
\n camer`. Acolo se opri, uluit`. Pe pat, cu mâinile strânse sub cap
se afla Brant. Era \mbr`cat doar \n capotul vi[iniu, de m`tase.
– Iar`! o \ntâmpin` el. O alt` c`ma[` de genul" ucig`tor de
pasiune" Unde le g`se[ti, Tina?
– Ce... ce cau]i aici? \l \ntreb` ea, confuz`.
El o privi sarcastic, ca de obicei.
– Ce \ntrebare! Crezi c` este \ntrebarea potrivit` pe care o so]ie
i-o poate pune so]ului? Ce caut` \n patul conjugal?
– Dar... am crezut...
– Indiferent ce-ai crezut, se pare c` n-a fost corect! }i-am vorbit
\n timpul mesei de un lucru pe care mai trebuie s`-l faci ca s`
pecetluie[ti c`s`toria noastr`. N-a[ vrea s` te gânde[ti cumva cu
acel c`p[or dr`gu] al tù c` ai putea solicita anularea c`s`toriei din
acest motiv...
Tina se \nfurie.
– E[ti un individ josnic! Te-ai \nsurat cu mine dintr-un singur
scop: acela de a-]i asigura mo[tenirea, [i acum vrei s` te [i asiguri
c` nu se poate \ntâmpla nimic dac`...
-Dac`? repet` Brant.
– Cred c` nu te a[tep]i s`-]i cad \n bra]e de bun` voie?
– M-ai asigur c` nu poate fi vorba de nimic altceva decât de o "

c`dere \n bra]e“ for]at` de \mprejur`ri, \i reaminti el. Acum o or`
afirmai c` e[ti preg`tit` s`-]i \ndepline[ti datoria de so]ie pe deplin.
|n orice sens...
– Dar nu m-am referit la asta... sau nu a[a. Nu ca un calcul
precis pentru a evita problemele legale.
Brant s`ri de pe pat [i se apropie furios de ea.
– S`-]i intre bine \n cap, iubito! Voi lua tot ce vreau de la tine
[i când vreau. Clar? {i asta va fi chiar acum!
Ea f`cu un pas \napoi pentru a-l evita. Dar Brant o prinse \n
bra]e [i-i rupse cu brutalitate c`ma[a de noapte, pe care o l`s` s`
cad` la podea. Halatul lui de baie urm` acela[i traseu. Tina l`s`
s`-i scape un strig`t de team`, când Brant o lu` pe sus [i o duse
spre pat, unde o arunc` f`r` menajamente. Tina \ncerc` s` se
\mpotriveasc` disperat`, dar nu avea cum s` reziste for]ei care se
exercita asupra ei. F`r` mil` [i f`r` team`, Brant f`cu dragoste cu
ea. Tinei i se p`ru incredibil c` dup` câteva clipe \ncet` s` i se mai
\mpotriveasc`, ba chiar \ncerc` s`-l trag` mai aproape. Nu f`cea
decât s`-l doreasc`, l`sând orice alt gând la o parte, orice urm` de
ru[ine.
Dup` ce f`cu dragoste cu ea, Brant nici m`car n-o mai privi.
Tina \ncepu s` simt` ru[inea filtrându-se prin amalgamul din
mintea ei. Era profund [ocat` c` se bucurase, fusese chiar extatic`
de acel act obscen, parodia actului de dragoste.
|l sim]i pe Brant mi[cându-se [i observ` c` este privit`.
124 NANCY JOHN
– Te sim]i bine, Tina?

Nu-i r`spunse. I se p`rea c` nu are ce s`-i spun`.
Dup` un timp, el continu`:
– Tu ai vrut-o, nu po]i pretinde c` nu este a[a. O alt` pauz`,
apoi Brant exclam`: ce naiba! M` doreai a[a cum te doream [i eu,
s` nu te \ndoie[ti de asta. Dar dac` vreodat` vei dori ca aceast`
scen` s` se repete, \mi vei spune singur`.
– Niciodat` ! exclam` ea.
– Niciodat` acesta va fi mai devreme decât \]i \nchipui; nu
folosi cuvinte ale c`ror semnifica]ii nu le cuno[ti pe deplin,
scumpa mea so]ie! Chiar dac` m` prive[ti cu ur` \n ochii tì
alba[tri frumo[i, s` fii convins` c` duci o lupt` deja pierdut`
\mpotriva propriilor tale instincte. {tii prea bine c` am dreptate.
Tina nici nu deschise ochii. |l sim]i ridicându-se de pe pat, apoi
u[a se trânti \n urma lui. Deschise ochii [i r`mase cu privirea
a]intit` spre tavanul unde i se p`rea c` se adun` umbre. Dac`
Brant mi-ar fi ar`tat o umbr` de tandre]e, se gândi ea, poate c` nu
m-a[ dispre]ui atât de mult. Dar chiar dac` fusese aproape violat`
cu s`lb`ticiune pentru ca el s` se asigure c` aveau o c`s`torie
legal` [i valabil`, Brant de[teptase \n ea acea sexualitate primitiv`
de care ea se temea atât.
|ncepu s` tremure necontrolat. Apoi, \ncet, de parc` ar fi f`cut
un lucru dificil, ridic` \ncet cuvertura, se strecur` \n pat [i se
ghemui cu picioarele la gur`, ca o umil` rezisten]` \mpotriva lumii
ostile [i crude.
Capitolul 8
Era posibil, descoperi Tina ziua urm`toare, s`-[i alc`tuiasc`

via]a chiar [i \n acest mariaj dezastruos pe care-l \ncheiase.
Avea multe de \ndurat desigur, pe lâng` rela]ia ei imposibil` cu
Brant. De exemplu, privirea ciudat` pe care i-o arunc` doamna
Moncrieff, când, dup` ce bucuria \ntoarcerii acas` se epuiz` [i
dup` ce-i primi cum se cuvine pe proaspe]ii c`s`tori]i [i Tina
insist` s` i se preg`teasc` lui Brant acel dormitorul conjugal, unde
el va dormi singur \n timp ce ea va ocupa fosta ei \nc`pere.
Desigur, nu dur` mult pân` când vestea c` tinerii c`s`tori]i
dormeau separat se r`spândi printre angaja]ii conacului [i prin sat,
probabil. Oriunde mergea, Tina se sim]ea studiat` de priviri
\ntreb`toare. Era ceva ce f`cea ca fiecare ie[ire din conac s` fie
greu de suportat pentru ea. Dar asta o ajut` s` se apuce cu toat`
convingerea de munca ei, pentru c` nu exista nimic altceva care
126 NANCY JOHN
s`-i distrag` aten]ia. Restul timpului [i-l petecea \n camer`, cu

discuri vechi [i documente ale familiei c`reia \i apar]inea de acum.
|i spusese lui Brant c` se putea opri oricând din munca ei
pentru a-l ajuta la orice problem` legat` de mo[ie, de preg`tirile
pentru inaugur`rile muzeului [i gr`dinii care se deschideau
prim`vara pentru public. Spre uimirea ei – [i a lui Brant \n aceea[i
m`sur` – \n timpul \n care lucrar` \mpreun` ajunser` s` aib` o
rela]ie destul de armonioas`, care le permise s` fac` foarte mult`
treab`. O dat`, Brant chiar exclam` dup` ce ea \l ajutase:
– Nu [tiu ce a[ fi f`cut f`r` tine, drag` so]ie!
Tina se sim]ise cuprins` de o c`ldur` inexplicabil`, dar \[i
\ntorsese fa]a, pentru ca el s` nu vad` c` ro[ise.
Cu alt` ocazie \ns`, se l`s` impresionat` de entuziasmul
manifestat de Charles la aflarea ve[tii c` promovase prima
examenul de masterat.
De cele mai multe ori, Brant o trata cu mult` bun`tate [i
\n]elegere. |n ziua \n care Brant primi arm`sarul pe care-l
comandase \nainte de c`s`toria lor, o invit` s` fac` o plimbare
\mpreun`. Dup` aceea au reu[it s`-[i fac` o or` timp liber \n
fiecare zi pentru aceast` plimbare. Pentru ea, Brant alesese o iap`
ro[cat– castanie numit` Kirsty, care p`rea extrem de delicat`
al`turi de arm`sarul lui Brant, Heracles. Brant se oprea adesea ca
s`-i corecteze pozi]ia \n [a.
|n fiecare dup`-amiaz` când Brant se ducea la contabilul sù,
Tina ie[ea singur` la c`l`rie.
De acum se sim]ea sigur` pe sine. |ntr-una din zile o l`s` pe

Kirsty pu]in mai liber`, oprind-o \ntr-o mic` p`dure de mesteceni.
{i pentru c` n-a fost o clip` atent`, a c`zut din [a din cauza unei
crengi pe care a vrut s-o evite. Nu se ridic` imediat de la p`mânt,
dar imediat ce \ncerc` s-o fac`, sim]i o durere cumplit` la
genunchiul stâng. Se a[ez` la loc, sperând c` nu era ceva grav,
\ntrebându-se cât va dura pân` va trece cineva pe acolo. Iapa, dup`
ce o \nconjur` uimit` de câteva ori, \ncepu s` pasc` lini[tit`.
Din fericire, atâta vreme cât nu-[i mi[ca piciorul, durerea nu
era prea mare. Se sim]i ame]it`, pleoapele \ncepu s` i se \nchid`.
Jeff Lintott, care o v`zu de la distan]`, \[i \nchipui c` ea odihnea
acolo.
– Bun`, Tina, o salut` el oarecum stânjenit, con[tient ca [i al]ii
c` lucrurile nu mergeau bine \ntre ea [i so]ul ei.
– Am c`zut de pe cal [i mi-am scrântit glezna.
– Dumnezeule! exclam` Jeff \ngenunchind lâng` ea.
Dup` ce-i examin` glezna, Jeff declar`:
– Ai nevoie de \ngrijire, Tina; cred c-ar fi mai bine s` te duc la
ferma mea, fiind mai aproape decât conacul.
-Dar nu pot s` calc pe picior, protest` ea.
Jeff zâmbi.
– Nu-]i face probleme, te duc eu.
Jeff o ridic` foarte u[or, o lu` apoi pe Kirsty de c`p`stru [i
pornir` printre copaci. Ajunser` la ferm` \n câteva minute, iar Jeff
o a[ez` cu grij` pe o sofa din buc`t`rie.
128 NANCY JOHN
– Aici \mi place s`-mi odihnesc picioarele [i s` m` uit la

televizor, \i spuse el. Iar acum cred c-ar fi bine s`-]i dau o gur` de
brandy.
Tina scutur` din cap.
– Nu, mul]umesc, Jeff, nu beau.
– Atunci, o cea[c` de ceai, poate. Pun imediat ibricul pe foc.
Dup` aceea, el se duse s` ia trusa de prim– ajutor. Când se
\ntoarse avea un aer foarte gânditor.
– {tii, Tina, m` gândesc c` ar fi mai bine s-o chem pe doctori]a
Rowley, s` aib` grij` de genunchiul tù.
– Dar este o simpl` lovitur`, nu? Cred c` doctori]a este foarte
ocupat`.
– Cu toate astea, sunt sigur c` va veni cu pl`cere s` te vad`.
Pare o femeie neobosit` [i foarte con[tiincioas`.
Tina \l privi lung, p`rându-i-se c` Jeff o pl`cea pe tân`ra
doctori]`. Nu era exclus. Gillian Rowley, la cei dou`zeci [i opt de
ani, era o tân`r` foarte dr`gu]`, care impresionase comunitatea
prin felul \n care ar`ta, dar [i prin cuno[tin]ele sale medicale [i
deschiderea fa]` de oamenii locului. Dar Tina nu voia s`
aglomereze programul [i a[a \nc`rcat al tinerei [i refuz`.
– Cred c` ar fi de-ajuns dac` mi-a[ pune o compres` rece; sunt
sigur` c` mâine totul va fi bine, insist` ea, adùgând: cu toate
astea, va trebui s` m` duci acas`, Jeff.
Bandajul udat cu ap` rece [i cea[ca de ceai f`cur` minuni. Tina
mânc` [i o felie din pandi[panul doamnei Moncrieff, cu toate c`
\n ultimul timp mâncase mai mult de nevoie decât de foame.

Atmosfera de aici ca [i chipul prietenesc, degajat, al lui Jeff o
ajutar` s` se calmeze, s` se relaxeze. Abia atunci realiz` cât de
tensionat` era rela]ia dintre ea [i Brant. Poate tocmai de aceea nu
i se p`ru greu s` vorbeasc` despre rela]ia lor nefericit`.
Jeff deschise subiectul.
– Tina, [tiu c` nu este treaba mea, dar...f`cu o pauz`, apoi
\ncepu din nou. De fapt, este [i treaba mea... atunci când lucrurile
nu merg bine \ntre doi oameni la care ]in...
Tina a[tept`, cu inima b`tându-i foarte repede.
– Este evident c` rela]ia voastr` nu merge, Tina, reu[i el s`
termine ce avea de spus.
– Nu sunt foarte bine, este adev`rat.
– A[ putea face ceva pentru voi? o \ntreb` Jeff, serios [i
\ngrijorat. Trebuie s` spui un singur cuvânt, Tina.
Ea \ntinse mâna, atingând \n semn de apreciere mâna mare a
lui Jeff.
– {tiu, Jeff, dar nu cred c`...
Afar`, pe fereastr`, o vedea pe Kirsty, pe care Jeff o l`sase s`
pasc` \n voie. Dincolo de curtea fermei se vedeau dealurile.
Cuvintele urm`toare pe care le rosti Jeff au fost ecoul
propriilor ei gânduri.
– Totul putea fi perfect, spuse Jeff, nefericit. Când am auzit c`
v` ve]i c`s`tori, m-am bucurat numai eu [tiu cât de mult. Acea
Loretta Boyd French a pierdut foarte mult [i eu mi-am \nchipuit c`
130 NANCY JOHN
tu [i Brant ve]i face o echip`. {i, de fapt, a]i f`cut-o dup` cum
rezolva]i lucrurile, \ns`...
– Jeff, cred c` am f`cut foarte mult, având \n vedere motivul
pentru care s-a \nsurat Brant cu mine.
– Motivul? exclam` Jeff, intrigat. Apoi o privi lung [i exclam`:
nu cumva te referi la mo[tenirea Wakefield?
Ea \ncuviin]`, umezindu-[i buzele pe care [i le sim]ea dintr-o
dat` foarte uscate, iar Jeff continu`:
– Numai cineva care v` cunoa[te \[i poate da seama c` afirma]ia
ta nu are nici un temei, Tina. Uneori m` \ntrebam dac` Brant va
ajunge s` se \nsoare \n cele din urm` cu Loretta... oricum, nu dup`
ce te-a cunoscut. Jeff f`cu o pauz`, privind-o cu mult` aten]ie.
Dac`-]i imaginezi c` Brant te-a cerut de nevast` pentru alt motiv \n
afar` c` te iube[te, d`-l uit`rii! Brant este un tip extraordinar, Tina,
un om foarte direct. Cred c` nu exist` un altul ca el.
Toat` lumea \l admira pe Brant, se gândi ea. Jeff, doamna
Moncrieff cele dou` femei din sat care veneau la cur`]enie, ca [i
to]i muncitorii de la ferm`, vecinii conacului. Dar nici unul nu
v`zuse acel fel ciudat de a fi al so]ului ei... partea de cruzime, de
sadism, pe care o folosea adesea pentru ca s-o chinuie.
|i spuse lui Jeff c-ar prefea s` discute altceva [i schimbar`
discu]ia.
Jeff \i spuse despre târgul care urma s` se ]in` [i-i povestea cum
la edi]ia de anul trecut, o scen` de lemn special ridicat` pentru
acest eveniment se pr`bu[ise sub ochii forma]iei din sat, cum unii
mai solizi c`zuser`, lovindu-se grav, dar cum al]ii, care r`m`seser`
pe partea ridicat` continuaser` s` cânte melodia pân` la cap`t,
r`mânând suspenda]i \n aer. Tina se amuz` teribil, uitând pe
moment de problemele care o m`cinau, când la un moment dat
v`zu o umbr` care trecu de col]ul buc`t`riei. O clip` mai târziu,
Brant ap`ru, apreciind situa]ia din priviri. Tina pe sofa, Jeff care-[i
tr`sese scaunul destul de aproape.
– Am v`zut-o pe Kirsty legat` afar`, spuse el. Astfel am ajuns s`
presupun c` e[ti aici.
Jeff s`rise \n picioare, \n timp ce Tina murmura \ncurcat`:
– Te-ai \ntors mai devreme, Brant!
– Nu-i a[a? Te surprinde? i se adres` el cu obi[nuitu-i sarcasm.
– Am c`zut de pe Kirsty, se gr`bi ea s`-i explice. Jeff m-a g`sit
\n p`dure [i m-a adus aici pentru c` era cel mai aproape.
– V`d c` ai glezna bandajat`, observ` Brant.
– Nu este grav, mi-am luxat glezna. Umfl`tura a trecut.
Se l`s` o t`cere ciudat`, pe care Jeff consider` c` era cazul s-o
umple \ntrebându-l pe Brant dac` nu dore[te ceai.
El \i r`spunse foarte scurt.
– Mul]umesc, dar nu vreau s` mai r`mân. Oricum, [i tu cred c`
ai multe de f`cut. Tina, te pot duce \n bra]e, ca s` nu m` mai duc
s` aduc ma[ina.
– Cred c` pot s` merg, zise ea repede. Gândul c` Brant o va
duce \n bra]e pân` acas` o umplu de panic`. Din acea ultim` sear`
petrecut` la hotel \n luna de miere, nu se atinseser` decât
132 NANCY JOHN
accidental când lucrau [i mâinile li se atingeau ca din \ntâmplare.

Sau când o ajuta s` \ncalece pe Kirsty. Dar dac` Brant urma s-o ia
\n bra]e [i s-o ]in` strâns la piept, lucrurile se puteau complica, iar
ea \[i putea pierde din nou stabilitatea. Brant putea demonstra
\nc` o dat` c` are un efect devastator asupra ei.
– }i-ai revenit foarte repede, observ` Brant cu un surâs
sardonic. Ce s` fi avut un efect miraculos asupra gleznei tale... oare
mâinile lui Jeff au puteri miraculoase?
Omul zâmbi \ncurcat.
– Sunt situa]ii \n care aceste entorse trec rapid, altele nu
cedeaz` deloc, zise el cam nefiresc.
Tina se temea c` so]ul ei ar putea s`-l acuze direct pe Jeff, a[a
c` se ridic` imediat \n picioare, f`cu un pas sau doi, felicitându-se
\n gând c` nu-l l`sase pe Jeff s`-i scoat` pantoful. Când l`s` toat`
greutatea pe glezn`, aceasta \ncepu s` pulseze din nou, dar ea nu
recunoscu durerea care-[i f`cea din nou sim]it` prezen]a.
– Mul]umesc pentru ceai, Jeff, zise ea for]ându-se s`
zâmbeasc`. Bandajul a f`cut minuni.
– Da, minuni adev`rate! observ` Brant. Mai vorbim, Jeff, zise
Brant [i ie[i.
Când ajunser` la conac, Tina abia a[tepta s` g`seasc` un scaun
s` se a[eze. Dar imediat ce intrar`, Brant o prinse de bra].
– |mi po]i spune acum ce s-a \ntâmplat? o \ntreb` el pe un ton
periculos.
– }i-am spus totul, replic` ea epuizat`.
– Am observat c` mergeai destul de bine \nainte de a-]i aminti

s` [chiop`tezi pentru mine.
Tina \l privi uimit`. Nu acesta era adev`rul. Se for]ase s` mearg`
normal, s` nu lase s` i se citeasc` pe chip \ncordarea [i durerea.
– N-ai pierdut nici un moment [i ai profitat de lipsa mea pentru
a-]i relua vizitele acas` la Jeff, o acuz` el furios. Este prima oar`
când plec [i ]i-ai [i f`cut de cap.
– O, dar este ridicol ce spui, \l opri Tina, apoi se \ndep`rt` de
el. Dar sim]i o durere acut` \n glezn`, ceea ce o f`cu s` geam` de
durere. Nu cumva vrei s` insinuezi c` nu am p`]it nimic la glezn`?
El o privi printre gene \ndelung, de parc` ar fi vrut s` p`trund`
\n gândurile ei [i de acolo s` afle adev`rul.
– Vreau s` aflu adev`rul de la tine.
Tina trase aer \n piept [i \ncepu:
– Consideri c` eu [i Jeff suntem capabili s` alc`tuim o astfel de
poveste pentru a acoperi...
Brant o \ntrerupse:
– Jeff nu, sau nu deocamdat`. Este un tip foarte direct. Dar este
susceptibil ca majoritatea b`rba]ilor... sau poate chiar mai mult,
bietul de el, pentru c` [i-a pierdut so]ia. A[a c` atunci când a dat
peste o tân`r` frumoas` [i r`t`cit` care aparent a c`zut din [a, era
firesc s` vrea s-o salveze...
– Aparent ! exclam` Tina, indignat`. Dar am c`zut cu adev`rat!
Probabil am semne pe tot corpul care-]i pot dovedi.
134 NANCY JOHN
– Lansezi cumva o invita]ie? \ntreb` el, scrutând-o de sus pân`

jos. Dar te previn, Tina, c` nu sunt susceptibil la farmecele tale
feminine, a[a c` n-o s`-]i mearg` cu mine.
Durerea de glezn` era acum sâcâitoare [i cu fiecare clip`
devenea tot mai puternic`. Dar dac` pleca acum, ar fi \nsemnat s`
cedeze \nc` o dat` \n fa]a lui.
– Chiar nu po]i crede c` Jeff nu este interesat de mine ca
femeie?
– Sugerezi c` nu este?
Provocat` de privirea lui, ea \ntoarse capul. |ndr`znea s` nege?
La primele \ntâlniri ocazionale cu Jeff, la primele vizite \n casa lui,
nu o dat` \l v`zuse privind-o cu admira]ie. Dar \ntrucât de la
anun]area logodnei ei cu Brant, Jeff se purtase adecvat, \[i aminti
totu[i cum mâinile lui \i masaser` cu mult` grij` glezna, verificând
dac` nu cumva este vreo fractur`, amintindu-[i cât` \ngrijorare
citise \n ochii lui.
Brant nu pierdu ezitarea ei. |i spuse cu duritate:
– Ar fi bine s-o iei ca un avertisment, Tina... nu vreau s`
pericilitezi situa]ia lui Jeff. Este cel mai bun [i mai loial angajat pe
care l-am avut. Dar bietul om are limitele sale, [i oricât de mult ar
\ncerca.... dac` s-a \ntâmplat ceva, Jeff trebuie s` dispar` de aici,
pentru c` nu suport s` mi se pun` coarne \n propria mea cas`! {i
nu-mi spune c` n-ai mai auzit expresia asta, Tina, cu toate
cercet`rile pe care le-ai f`cut \n istoria altor familii la fel de vechi
ca a mea.
Tina sim]i o strângere de inim`. {tia c` Brant este perfect serios

\n amenin]are. Dac` voia s`-[i fac` o impresie gre[it` despre
prietenia dintre ea [i Jeff Lintott, ea trebuia s`-i dejoace planul.
– Jeff nu s-ar uita de dou` ori la mine chiar dac` n-a[ fi m`ritat`
cu tine, protest` ea. Are ochi pentru o singur` femeie, acum.
– Cin este aceea? pretinse Brant, \nc` suspicios.
– Noua doctori]`, Gillian Rowley.
– Ea?
– Da, de ce nu? Este o femeie atr`g`toare, de vârsta lui Jeff. Nu
[tiu dac`-]i aminte[ti, c` acum câteva zile am \ntâlnit un cuplu la
biseric`. De fapt, m` gândeam s`-i invit`m la cin` \ntr-o zi pe
amândoi. Poate chiar \n ziua \n care vine [i familia Fabers. Ai ceva
\mpotriv`?
So]ul ei o privi lung \nc` b`nuitor, apoi ridic` din umeri.
– Nu, ce a[ avea de obiectat? Apoi o privi lung; vrei s` te ajut s`
urci scara?
O, ce binecuvântare ar fi fost s` fie urcat` pân` \n camer` [i
a[ezat` pe pat f`r` s` mai trebuiasc` s` fac` efortul de a urca scara!
Dar teama de el nu cedase, teama de a fi aproape de el, de a-i sim]i
din nou acel miros masculin, incitant...
Refuz` categoric:
– Nu, mul]umesc. M` pot descurca singur`.
– Cum dore[ti! replic` el. Nu vreau s` m` impun \n vreun fel!
Brant \ncepu s` urce treptele câte dou` deodat`. P`rea foarte
elegant [i ar`ta teribil de bine \n acel costum gri cu care fusese la
136 NANCY JOHN
Londra. Tina \l urm`ri pân` \l pierdu din vedere, apoi [chiop`t`

nefericit` pân` \n bibliotec`, unde-[i ridic` piciorul pe un scaun cu
pern`, unde putea pretexta c` lucreaz`. Trecu mai mult de
jum`tate de or` pân` când durerea \ncepu s` cedeze, [i reu[i s`
urce singur` treptele.
Capitolul 9
Paul [i Harriet Faber erau un cuplu pân` \n patruzeci de ani,

c`s`tori]i de doisprezece ani. Aveau la Brighton un fiu de zece [i o
fiic` de opt ani, [i cu toate astea erau \nc` foarte \ndr`gosti]i. Se
vedea foarte u[or, de[i nu se manifestau vizibil.
Un astfel de cuplu foarte fericit ar fi trebuit s` transmit` aceast`
stare [i cuplului abia c`s`torit \n casa c`ruia sosiser`. Nu
ajunseser` la urechile lor zvonurile despre nefericirea conjugal` a
celor doi, pentru c` veniser` de pu]in timp \n localitate.
Paul [i Harriet erau designeri [i lucrau \n domeniul teatrului.
Pasiunea care-i unise fusese cea pentru istoria costumului. Astfel \i
cunoscuse Brant [i se \mprieteniser` repede.
Jeff Lintott [i Gillian Rowley, adu[i cu disperare de Tina la cin`
pentru a adormi suspiciunile so]ului ei, erau cam timizi [i nu era
greu s` observi c` erau foarte stânjeni]i \n noua lor postur`. Dar
138 NANCY JOHN
cu toate acestea, dragostea plutea \n aer. |[i aruncau priviri

stângace, din care se vedea c` de[i la \nceput, rela]ia lor va evolua.
{i poate, spera Tina ,acele priviri \ntunecate pe care i le arunca
Brant când [i când, vor fi interpretate de invita]i ca o dovad` de
dragoste.
Principalul subiect care se discut` \n timpul cinei fu banchetul
planificat pentru pres`. Urma s` fie organizat \n câteva s`pt`mâni,
ceea ce le oferea r`gazul necesar pentru a organiza [i publicitatea
necesar` \n vederea deschiderii conacului Hucclecote Hall pentru
publicul larg. Urma s` se organizeze [i o expozi]ie de costume, dar
nu se hot`râser` asupra perioadei.
– Putem alege orice secol, acest conac fiind foarte vechi poate
acoperi o perioad` foarte mare, le spuse Brant, nu f`r` a arunca o
privire so]iei sale, al c`rei accept \l a[tepta.
– Da, putem alege secolul cu evolu]ia cea mai spectaculoas`,
spuse Harriet. Era una din acele femei norocoase, a c`rei meserie
nu-i afecta câtu[i de pu]in feminitatea. Personal, a[ \nclina spre
perioada elizabetan`, cu crinoline [i gulerele cu pliseuri.
– Cum ar`tau acele crinoline? \ntreb` Gillian.
– Erau ni[te rochii ample, sus]inute de un cadru \n partea din
fa]`, \i explic` Harriet. Cred c` femeile aveau probleme foarte mari
s` intre pe u[` cu ele.
Cele dou` schimbar` o privire amuzat` [i Tina [tiu c` Jeff era
realmente \ndr`gostit de Gillian, pe care n-o sc`pa din ochi.
Brant se \ncrunt`.
– Oare femeile de ast`zi n-ar dori s`-[i pun` farmecele \n

eviden]` \n timpul banchetului purtând ceva de epoc`? Aceste
gulere cu pliseuri mi se par interesante.
Harriet \ncepu s` râd`, amuzat`.
– Doamnele din epoca elizabetan` [tiau ce s` fac` pentru a fi
seduc`toare. Un decolteu discret sau mai adânc [i gulerul plisat
care \ns` l`sa s` se vad` sânii, f`cea minuni asupra auditoriului!
– |mi imaginez! exclam` Brant. Dar privirea lui n-o p`r`sea o
clip` pe Tina. Cred c` ne-ai convins, Harriet, continu` el.
Am stabilit epoca elizabetan`, a[adar?
– Stai pu]in, nu te entuziasma, interveni Paul. Poate ]ie \]i va
conveni s` apari \n jiletc` [i \n ciorapi, fiind un b`rbat foarte bine
f`cut. Dar un specimen ca mine numai piele [i os...
– Nu-]i atribui singur aceste calificative, Paul! \l opri so]ia sa
râzând. Dragul meu, te voi transforma \ntr-un adev`rat sir Walter
Raleigh!
C`zur` de acord ca Paul [i Harriet s` preg`teasc` ni[te schi]e ,
iar conversa]ia se ax` pe planurile de viitor. Aceste costume urmau
s` fie savoarea banchetului de la Hucclecote Hall al`turi de cele
mai alese mânc`ruri [i bùturi, care vor fi servite de bìe]i [i fete
din sat, \mbr`ca]i \n frumoase costume locale.
– Publicul se va entuziasma [i vei primi zeci de solicit`ri de
bilete, afirm` Paul. Cadrul natural n-ar putea fi nicìeri mai potrivit
ca aici. Iar acele sfe[nice a[ezate pe paie sunt fanstatice!
So]ia sa \l \ntrerupse:
140 NANCY JOHN
– Dragul meu, uneori \mpingi un pic cam departe dorin]a ta

de realism. Poate Brant [i Tina nu vor s`-[i vad` conacul ars din
temelii.
Invita]ii plecar` dup` ora unsprezece, pentru c` Harriet [i Paul
trebuia s` ajung` la Brighton \nainte de plecarea bonei.
Jeff vru s` plece [i el la ferm`, dar Tina observ` de la fereastr`
c` mai \ntârzie câteva clipe lâng` ma[ina doctori]ei.|n seara asta
\ncepuse o poveste de dragoste, iar meritul era doar al ei.
|l orientase pe Jeff \n direc]ia fericirii, ceva ce pentru ea nu
putea face, se gândi cu am`r`ciune.
Oare cerea prea mult de la via]`? se \ntreb` Tina cu un oftat.
Oare cùta \n van perfec]iunea \n aceast` lume imperfect`? Sau era
mai bine s` accepte [i s` se \mpace cu imperfec]iunile propriului
caracter? Ea [i Brant se asem`nau \n multe privin]e, a[a c` de ce s`
nu accepte asta? S` renun]e la visele de dragoste care nu aveau
cum s` i se mai \mplineasc` [i s` se mul]umeasc` pe deplin cu
ceea ce-i oferea so]ul ei \n loc \n dragoste. C`ci el \i era so] [i \n fa]a
lui Dumnezeu...
Adev`r [i onestitate \ntre ei, asta-i ceruse Brant. Numai dac`
adev`rul [i onestitatea ar fi putut constitui premisa dragostei, a[a
cum aflase c` fusese pentru Paul [i Harriet [i cum va fi cu timpul
pentru Jeff [i Gillian. Dar Brant n-o iubea, iar ea nu putea s` ajung`
s` iubeasc` un b`rbat care o trata cu cruzime, uneori un b`rbat
care admitea c` mariajul lor era doar o convenien]`.
Dac` [i-ar fi retras afirma]iile f`cute [i s-ar fi aruncat \n bra]ele

lui Brant, n-ar fi f`cut decât s` se dispre]uiasc` [i mai mult. Dar [i
a[a se dispre]uia pentru disperarea cu care-l dorea ori de câte ori
se afla \n preajm`, pentru faptul c`-i acorda toate gândurile [i
sentimentele. Cum ar reac]iona Brant dac` ea ar capitula? Dac` ar
capitula \n condiile impuse de el, cel pu]in n-ar mai trebui s`
sufere a[a cum sufer` acum. Dac` era o femeie pierdut` prin firea
pe care o mo[tenise, nu avea cum s` schimbe acest fapt deplorabil.
|ncerc` s`-[i imagineze cum ar fi fost prima lor noapte de
dragoste, dac` ea ar fi acceptat condi]iile lui Brant \nc` de la
\nceput. Dac` nu s-ar fi \mpotrivit propriilor semnale date de
corpul ei [i s-ar fi l`sat prad` pasiunii provocate de apropierea
acestui b`rbat...
Tina se \nfior` [i-[i cuprinse umerii goi cu bra]ele. Plec` de la
fereastr`, dar când se \ntoarse avu prilejul s` vad` \n cadrul u[ii
acel b`rbat \nalt, puternic, care-i domina gândurile, rezemat, de
u[`, privind-o cu interes.
– Erai foarte departe, observ` el. La ce te gândeai?
– Da, confirm` ea, m` aflam foarte departe, \n apartamentul
nup]ial luxos dintr-un mare hotel al Parisului... ce trist fusese
atunci! Lucrurile s-ar putea schimba numai dac`...
Va trebui s` se roage de el, a[a \i spusese Brant, pentru ca s-o
mai ating` vreodat`. Nu putea face asta, indiferent de consecin]e.
Avea destul de mult` mândrie care s-o \mpiedice. Dar dac` Brant
o dorea [i el a[a cum afirmase de multe ori, nu era oare de-ajuns
142 NANCY JOHN
s`-l conving` c` nu va mai opune rezisten]`? Cum ar putea face

s`-i transmit` acestui b`rbat c` \l dorea, dar f`r` a capitula \n fa]a
lui, f`r` a renun]a la mândria ei?
Cu inima b`tându-i puternic, Tina se \ndrept` spre el [i-i spuse
cu un glas duios:
– Ce sear` frumoas`! Ce crezi, Brant?
– Da, am realizat destul de mult. Paul [i Harriet s-au dovedit
de mare folos.
– Sunt un cuplu minunat, adùg` ea oftând.
Brant fu din nou de acord cu ea, dar continua s-o priveasc`
circumspect, ne[tiind c`rui fapt se datora schimbarea ei.
– Cred c` este grozav pentru ei, insist` Tina, s` aib` acelea[i
interese, acelea[i preocup`ri... Au o c`s`torie foarte reu[it`.
Tina trecu de locul \n care se afla Brant [i \ncepu s` urce
treptele, când o durere acut` \i reaminti de accidentul suferit cu
câteva zile \n urm`. Brant o urma cu câteva trepte \n urm`. Brusc,
pendula cea mare care fusese a bunicului lui Brant \ncepu s` bat`
ora dou`sprezece, apoi se f`cu din nou lini[te.
Sus, \n apartamente, era lini[te deplin`. Doamna Moncrieff se
culcase imediat ce terminase de strâns masa.
Tina se \ntoarse brusc atunci când ajunse \n fa]a u[ii:
– Dore[ti ceva, Brant? \l \ntreb`.
– Ce anume? \ntreb` el.
– O cafea, poate? Ceva de bùt?
– De când e[ti a[a de atent` fa]` de dorin]ele mele? o \ntreb` el sec.
Brant era foarte aproape de ea, de parc` ar fi vrut s-o provoace

cu magnetismul lui masculin. Numai dac` ar \ntinde mâinile spre
ea [i ar prinde-o \n bra]e ca alt`dat`! Ar renun]a la orice scrupul,
nu s-ar mai condamna pentru ce simte. Era foarte aproape de a se
abandona sim]urilor, care ca de obieci o luaser` razna, a[a cum
prev`zuse Brant. |i va permite trupului ei senzual s`-[i fac` de cap
numai pentru a ob]ine acea stare de mul]umire, de \mplinire dup`
care tânjea atât. Desigur, Brant \i auzea b`tìle puternice ale inimii
care deveneau tot mai puternice, ca b`t`lie unei tobe. {i atunci, de
ce o chinuia astfel stând foarte aproape de ea, f`r` s-o ating`?
Tina reu[i s` spun`:
-A[a ar trebui s` fie so]iile, gata s` \ndeplineasc` dorin]ele
so]ilor lor...
– Nu generaliza! izbucni Brant. Vorbeam de noi...
– Iar eu \ncercam s` m` fac pl`cut`.
– S` te corectezi, poate...Nu cumva \ncerci s` fii seduc`toare,
iubito? Ce se \ntâmpl`? Ai \nceput s` capitulezi \n cele din urm`?
Tina avu un [oc, de parc` ar fi lovit-o ceva peste fa]`.
– |ntotdeauna trebuie s` fii atât de dur, Brant?
– O, uitasem c` e[ti genul de femeie care nu poate s` fac` sex
f`r` dulceg`riile de introducere...o prinse de \ncheietur` cu
putere, ca de obicei. Ce este aceas` scen`, a[ vrea s` [tiu? Te amuz`
s` te joci de-a [oarecele [i pisica...s` m` faci s`-mi pierd min]ile
dorindu-te, pentru ca mai apoi s` m` respingi?
Tina \[i sim]i ochii plini de lacrimi.
144 NANCY JOHN
– Nu asta inten]ionam...
– Nu? Atunci de ce te compor]i ca o femeie capricioas` tot
timpul?A[a ai fost \nc` de la primul s`rut, când ]i s-a stricat
ma[ina...Transmi]i semnale seduc`toare [i când le-am dat curs ai
r`spuns pentru ca mai apoi s` ripostezi, s` m` respingi.
De atunci, ai procedat la fel...Deodat`, Brant \i d`du drumul la
mân`, de parc` s-ar fi temut s` nu se contamineze de atingerea ei.
}i-am spus c` nu m` voi mai atinge de tine [i c` va trebui s` m`
implori ca s-o fac!
Tina continua s`-l priveasc`, orbit` de lacrimi. Apoi, cu un
strig`t care izbucni din adâncul fiin]ei sale se \ntoarse [i se
\ndep`rt` de el, ducându-se \n sanctuarul care ar fi trebuit s` fie [i
al lui. Deschizând brusc u[a, aproape c`zu \n interior trântind-o,
apoi \ncuind-o. |[i g`si drumul spre pat, se trânti pe el [i izbucni
\n lacrimi amare de neputin]` [i durere.
Deodat`, auzi o b`taie \n u[`.
– Tina! o chema Brant. D`-mi drumul!
– Te rog s` pleci! r`spunse ea cu \nver]unare.
– Nu, insist` el, va trebui s` l`murim situa]ia odat` pentru
totdeauna. Deschide u[a!
Ea se ridic` [ovìnd [i se \ndrept` spre u[`.
– Te rog s` m` la[i singur`, Brant, \l implor`. Nu vezi c` nu
avem ce ne spune... \n privin]a asta?
– Trebuie s` ne l`murim definitiv acum, r`spunse el, scuturând

mânerul u[ii. Deschide!
– Nu face atâta zgomot. Vrei s-o treze[ti pe doamna Moncrieff?
– Nu-mi pas` dac` aude, zise el cu aceea[i voce puternic`. Dac`
refuzi s` deschizi u[a, Tina, jur c-o sparg. A[a c` deschide imediat!
Tina [tia c` nu va pregeta s-o fac` [i confruntarea va fi mult mai
dur` atunci când va reu[i s` intre. |mpotriva voin]ei, descuie u[a
[i se d`du la o parte. Brant intr` f`r` grab`, \nchizând u[a \n urma
sa. Avansa spre ea, iar ea se d`du speriat` \napoi. Dar el \i puse
mâinile pe umeri [i o for]` s` se a[eze \ntr-un fotoliu. Apoi r`mase
\n fa]a ei cu bra]ele \ncruci[ate peste piept, privind-o.
– Vorbe[te, Tina! F`r` ocoli[uri!
Ea \ncuviin]`.
– }i -am spus o dat` c` e[ti o femeie senzual` [i am avut
dreptate. Nici un alt b`rbat \n bra]ele c`ruia ai r`spuns a[a cum
mi-ai r`spuns mie, n-ar putea crede altceva. {i atunci, de ce \ncerci
s`-]i negi propria fire?Ai ceva \mpotriva b`rba]ilor \n general, sau
numai \mpotriva mea?
Tina st`tea cu mâinile \n poal`, privind dez`nd`jduit` \n jur;
sim]ea c` nu mai poate evita r`spunsul.
– R`spunde-mi, Tina! o som` Brant.
Ea \i reg`si vocea cu greu.
– Te-ai c`s`torit cu mine pentru c`, fiind mo[tenitor la
Hucclecote Hall, aveai nevoie de o nevast`.
146 NANCY JOHN
Brant se schimb` la fa]`.

– Asta este o chestiune diferit` de cea pe care o discut`m acum
– [i tu erai perfect con[tient` de acest lucru când ai acceptat s` te
m`ri]i cu mine. {i mai ales \nainte de a [ti cine eram, te-ai com-
portat la fel la acea \ntâlnire de pe drum, acelea[i alternan]e de
sânge fierbinte – sânge rece. Cu siguran]`, nu po]i fi acuzat` de un
singur lucru, Tina; c` ai fi o femeie frigid`. A[a c` te \ntreb din nou,
]i-am pus o \ntrebare.
Tina g`si puterea de a-i r`spunde, cu o voce abia [optit`.
– Te-ai gândit vreodat` c` pe mine \ns`mi m` destest?
Brant o privi uimit.
– Explic`-te!
– M` detest pentru ceea ce sunt, mai precis pentru felul \n care
sunt. |mi ur`sc propria-mi fire. Fiind \ncol]it`, Tina ridic` tonul
foarte mult la ultimele vorbe, dup` care se a[ez` la loc [i-[i acoperi
fa]a cu palmele.
Brant se apropie [i-i a[ez` mâinile pe umeri. Dup` o clip`, o
scutur` cu putere.
– Este o prostie ce spui, Tina! Ce naiba vrei s` spui, de fapt?
Tina [tia c` Brant nu va putea fi satisf`cut chiar a[a de u[or ,
mai precis va cùta s` scoat` tot adev`rul de la ea. Apoi va triumfa
pentru c` va vedea c` a avut dreptate \n privin]a femeii cu care se
c`s`torise.
Ea f`cu o ultim` [i disperat` \ncercare de a eluda subiectul.

– M` detest pentru c` am fost de acord s` devin so]ia ta \n
aceste condi]ii. N-a fost prea cinstit din partea mea...
– Min]i, Tina! Te temi de altceva, mai puternic.
Ea \l implor`:
– Te rog, las`-m`. Nu pot s` ra]ionez dac` e[ti atât de aspru cu
mine. Te rog, Brant!
Brant \[i retrase mâinile de pe umerii ei, dar continua s-o fixeze
cu privirea. Tina nu putea r`mâne sub privirea lui scrut`toare. Se
ridic` nesigur` pe picioare, se \ndrept` spre fereastr` [i-[i rezem`
fruntea de geamul rece, privind afar` \n noapte. |l auzi
apropiindu-se, dar n-o atinse, ci doar o rug` pe un ton mai blând:
– Te rog, Tina, spune-mi despre ce este vorba!
– M-am m`ritat cu tine ca s` te \nfrunt, Brant, murmur` ea.
Mi-ai revelat adev`rul despre propria mea fire, o component` pe
care o crezusem latent`, dar de care m` temeam. A[a c` m-am
m`ritat cu tine pentru a m` autopedepsi [i a te pedepsi [i pe tine.
– Care este adev`rul tù, Tina? o \ntreb` el brusc.
De ce s` nu i-l spun`?
– Sem`n cu mama, murmur` ea, respirând greu.
Sunt incapabil` de dragoste adev`rat`. Sunt femeia care renun]` la
totul pentru pasiune.
– Dar a cui dragoste decent` ai nesocotit-o, Tina?
148 NANCY JOHN
Tina se \ntoarse spre el, cu ochii plini de lacrimi.

– Dragostea lui Charles.
– Dar el a renun]at la tine! ripost` Brant.
– Pentru c` prin faptele mele l-am for]at s-o fac`! {i tu ai avut
dreptate, Brant. A[ fi putut s` m` duc dup` el, s`-l rog s` m` ierte,
s` m` ia \napoi, dar eu, ce-am f`cut? Am r`mas aici [i m-am m`ritat
cu tine!
– S` nu-]i par` rù de Medwyn! Concep]ia lui despre
dragoste...
– Concep]ia lui despre dragoste, izbucni Tina, a fost una de
decen]` [i de respect. De profund` afec]iune.
– Spune-mi, Tina, ce voiai s` spui despre mama ta?
– }i-am spus deja.
– Po]i detalia?
– Mama i-a fost infidel` tat`lui meu, spuse ea pe ner`suflate.
– Asta este tot? spuse el dispre]uitor.
– Nu \n]elegi! strig` Tina. Tata era un om minunat... \i era atât
de devotat mamei! Dar ea avea un amant! S-a dovedit a fi o idil`
care dura de mult timp, pentru c` tata n-a aflat. |ntr-o noapte, când
era cu acest b`rbat, au avut un accident de ma[in` [i au murit
amândoi.
Brant nu spuse nimic. Dup` câteva clipe, o \ntreb`:
– Când s-a \ntâmplat asta? Câ]i ani aveai atunci?
– Trei.
– |mi pare rù c` ]i-ai pierdut mama, dar au trecut atâ]ia ani!
– Tot nu \n]elegi! prostest` Tina. Nu vezi.... nu sim]i? |i
sem`n prea mult mamei... A[ fi putut avea dragostea unui
om deosebit, dar am renun]at la ea doar pentru... doar
pentru...
– Pentru ce, Tina?
– Ai avut dreptate \n privin]a mea de la \nceput, Brant. Am fost
disperat` de prima dat` când m-ai s`rutat. Pentru tine a fost doar
o glum`, dar a eliberat \n mine tot ce am refuzat s` cred c` exist`,
tot ce mi-a provocat cea mai mare team`...probabil ]i-a f`cut
pl`cere s` vezi c` r`spund s`rut`rilor tale.
– Sigur c` da ! admise Brant. C`rui b`rbat nu i-ar pl`cea s`
vad` c` o femeie a[a de frumoas` \i r`spunde cu pasiune?
Cred c` ai fi un adev`rat vulcan dac` ai renun]a la aceste inhibi]ii
stupide.
– Te ur`sc, Brant! [opti ea.
– S` fie oare un fel de ur`– dragoste?
– Cuvântul dragoste nu intr` \n rela]ia noastr`!
– Nu cumva a[a vezi tu o c`s`torie?
– Brant, ]i-am mai spus c` \n ceea ce te prive[te nu sunt decât
o poli]` de asigurare \mpotriva dezmo[tenirii. Oricum, sunt
dispus` s`-mi respect rolul \n aceast` c`s`torie.
– Chiar [i \n pat?
– Dac` este nevoie...
150 NANCY JOHN
– Cât e[ti de generoas`, Tina! exclam` Brant, dup` care se

r`suci pe c`lcâie nervos [i p`r`si \nc`perea.
Capitolul 10
Preg`tirile erau \n toi la Hucclecote Hall. Se apropia ziua

banchetului. Dup` cum era de a[teptat, crizele se ]ineau
lan]...ap`reau dificult`]i legate de meniu, costumierele care
trebuia s` \mbrace oaspe]ii \n costumele de epoc` au descoperit
c` data spectacolului coincidea cu festivalul de dram`
elizabetan` dintr-un ora[ nordic.
Tina r`sufla u[urat` \ns`, pentru c` fiind prea ocupa]i nu
aveau timp s` se mai gândeasc` la problemele lor conjugale
dup` acea ultim` ceart` din dormitor, când Brant insistase s`
afle adev`rul. Cu toate acestea, Tina \[i spunea adesea c` \l
ur`[te i-l detest` pe so]ul ei, de[i nu poate \nceta s`-l
iubeasc`.
La conac fusese angajat` o armat` de femei care s` cure]e
temeinic toate \nc`perile, argint`ria. |n toiul treburilor, Brant fu
152 NANCY JOHN
chemat la telefon [i dup` o scurt` convorbire o anun]` c` pleac`

imediat la Londra.
– Când pleci? Cât vei lipsi?
– Plec chiar acum [i voi r`mâne la Londra peste noapte.
– Dar... nu po]i pleca acum, când lucr`m \n contratimp.
– Po]i rezolva tu totul foarte bine.
– Poate m` descurc \n privin]a aranjamentelor florale [i cu
muzicienii care vin s` testeze acustica, dar cu restul...
– Te vei descurca bine. E[ti cea mai eficient` femeie frumoas`
pe care o cunosc. Cu aceste vorbe, Brant plec`.
Tina urm`ri Mercedesul alb care disp`ru printre copaci.
– Doamn` Moncrieff, a[ putea vorbi cu dumneata câteva
minute? Cine l-a sunat pe so]ul meu?
– O doamn` al c`rui nume... stai pu]in...Nicola Gray.
– {i ce a vrut doamna, mai precis?
– A \ntrebat dac` domnul Wakefield este acas` [i c` ar vrea
s`-i vorbeasc` \ntr-o problem` foarte important`.
Tina scutur` dezam`git` din cap.
– Asta este. Am atâta treab` de f`cut, \ncât nici nu am timp s`
m` lamentez!
Dar nu putea s` se concentreze la lunga list` de probleme
l`sate nerezolvate de Brant. Seara, când muncitorii plecar`,
\ncepu s` sune telefonul cu insisten]`, dar nu era el.
Noaptea nu putu s` doarm`. |l vis` pe Brant [i pe femeia cu
care era.
Diminea]a, doamna Moncrieff abia o f`cu s` m`nânce ceva la

micul dejun. |n sfâr[it, pe la prânz, ap`ru [i el.
-Oh, Brant, murmur` ea, r`suflând u[urat`. Am crezut c` nu
mai vii!
Cu lacrimi \n ochi, Tina se sim]i purtat` pe bra]ele lui
puternice.
Vocea lui Brant era nea[teptat de blând`.
– La ce te-ai gândit când ai spus c` nu mai crezi c` voi veni?
– Am crezut c` e[ti foarte ocupat cu femeia aceea... Nicola
Gray...
Brant o privi uimit.
– |i [tii numele? De unde?
– Doamna Moncrieff... murmur` ea.
– }i-a [i spus?
– Am obligat-o s-o fac`, se sim]i Tina obligat` s` r`spund`.
– |n]eleg. Iar tu ai crezut c`... vreau s-o cuno[ti, Tina.
– S-o cunosc! exclam` Tina, revoltat`. Brant, e[ti un b`rbat
foarte nemilos...
– Nu este asta, Tina. Am adus-o special aici, cu mine.
– Nu vreau s-o v`d, protest` ea vehement. De ce a[ discuta
cu ea?
– Pentru c` este ceva foarte important. Nicola Gray este o
femeie pe care ar fi trebuit s-o \ntâlne[ti cu ani \n urm`.
– Cu ani \n urm`... nu \n]eleg... Cine este aceast` femeie?
– S-a numit Nicola Whiting.
154 NANCY JOHN
– Ar fi trebuit s` cunosc numele acesta?

– Da. Mi-a luat ceva timp s-o g`sesc. Avea un frate, Graham
Whiting.
Tina \ncepu s` tremure.
– Vrei s` spui c`...
– Da, amantul mamei tale.
Tina se l`s` condus` \n camera unde a[tepta femeia. Avea \n
jur de cincizeci de ani, dar era o femeie foarte bine p`strat` [i
elegant`, cu un costum de var` croit cu mult gust [i accesorii
fine.
– Tina este so]ia mea, o prezent` Brant. Tina, doamna este
Nicola Gray.V` las s` vorbi]i.
Dup` plecarea lui Brant [i dup` ce se a[ezar`, Tina o \ntreb`:
– Ce ave]i s`-mi spune]i, doamn`?
– So]ul dumitale, draga mea, consider` c` sunt unele detalii
ale rela]iei lor pe care ar trebui s` le cuno[ti.
– Cred c` [tiu destul, interveni Tina. Au \nfruntat moartea
\mpreun`, fiind angaja]i \ntr-o rela]ie sordid`...
– De ce e[ti atât de dur`, draga mea? De ce nu te gânde[ti al
ei ca la doi oameni care se iubeau cu adev`rat?
– Mama avea dreptul s` iubeasc` un singur b`rbat, pe tat`l
meu, care era un om extraordinar. Cu toate acestea, a ajuns s`-l
\n[ele.
– Este adev`rat c` tat`l tù era un om bun, deosebit...devotat
mamei tale, dar devotamentul nu este dragoste, draga mea. El,
de fapt, era \ndr`gostit de munca lui de la facultate. Nu este u[or

pentru o femeie s` \n]eleag` c` joac` un rol minor \n via]a unui
b`rbat. Este o poveste lung`. Vrei s-o afli?
Tina ezit`, apoi \nclin` din cap.
– Când am cunoscut-o pe mama ta, era mai tân`r` decât e[ti
tu acum. Nu avea nici dou`zeci de ani. Era frumoas`. Graham o
aducea adesea \n casa mea; la vremea aceea trìa [i so]ul meu.
{tiam c` se iubesc.
Dar nu [tiu ce s-a \ntâmplat \n vara aceea. Poate erau prea
tineri, dar \ntre ei a izbucnit o ceart` teribil`. Graham mi-a
spus c` vrea s` p`r`seasc` Anglia, s` plece \n Canada, unde se
afla o filial` a firmei la care lucra. Mama ta [i-a luat o slujb`
de secretar` la universitatea din Bellchester. La nici trei luni
dup` aceea, am auzit c` s-a m`ritat cu un str`lucit profesor de
acolo.
Am \ncercat s`-i spun fratele lui meu noutatea, dar el mi-a
luat-o \nainte când ne-a f`cut o vizit`. Era [ocat, afectat, dar [i
plin de speran]`.
– Am v`zut-o Nicky. Ne-am \ntâlnit ieri din \ntâmplare, la
Bellchester. Nu este fericit` \n c`snicie.
– {i ce s-a \ntâmplat?
– |n s`pt`mânile care au urmat, s-au rev`zut de câteva ori.
Graham era uneori foarte fericit, pentru c` mai exista o [ans`
pentru el, alteori teribil de deprimat. Cât despre Deirdre, era
sfâ[iat`...
156 NANCY JOHN
|ntr-o zi, ea m-a sunat, rugându-m` s` ne \ntâlnim. Era o zi

frumoas` de toamn` ca aceasta, urm` Nicola Gray. Ne-am
\ntâlnit [i Deirdre [i-a deschis sufletul. Mi-a spus c`-l iube[te cu
disperare pe fratele meu, c` pe so]ul ei nu-l poate iubi. Fratele
meu insista ca ea s`-[i p`r`seasc` so]ul, s` plece cu el [i desigur
cu tine.
Dar ea nu voia s`-[i r`neasc` so]ul...
– {i cu toate astea a f`cut-o f`r` scrupule, o opri Tina.
– Ce te face s` crezi c` i-a fost necredincioas`?
– M`tu[a Ruth spunea asta \ntoatdeauna.
– Am auzit c` era o femeie bun`, dar cu vederi cam \nguste,
care a suspectat-o de la \nceput pe Deirdre [i probabil c` n-a
\ncetat s` otr`veasc` mintea tat`lui tù.
– M`tu[a Ruth a \ncercat s` m` previn`, ea m-a crescut...
– S` te previn` despre ceva ce nu \n]elegea? Mama ta, draga
mea, era o femeie cald`, generoas`, capabil` de o dragoste
profund` [i pasionat`.
-Dragoste? repet` Tina.
– Ce altceva? Acum \ncep s` \n]eleg de ce a vrut so]ul tù s`
auzi ce-]i voi spune. Mo[tenirea l`sat` de mama ta este o
binecuvântare, nu un blestem!
Dar s`-mi termin povestea: \n ziua \n care m-am \ntâlnit cu
Deirdre, ea era hot`rât` s` pun` cap`t iubirii pentru fratele meu,
sim]ind c` era datoare s`-i fie loial` so]ului [i copilului lor. |n
seara aceea am a[teptat toat` noaptea s` sune Graham, dar \n loc
de telefon a venit un poli]ist [i mi-a dat cumplita veste. De vin`

a fost un camion c`ruia i-au cedat frânele.
– {i eu sunt c`s`torit` cu un b`rbat incapabil s` iubeasc`, se
confes` Tina.
Femeia o privi uimit`.
– Cred c` nu vorbe[ti serios!
– Ba da, chiar el mi-a spus-o! Dispre]uie[te dragostea dintre
un b`rbat [i o femeie.
– Draga mea, un b`rbat dore[te multe femei \nainte de a o
\ntâlni pe cea potrivit`. Iar dac` [i ea \i arat` c`-l iube[te, el \[i va
g`si \n curând vorbele potrivite pentru a-i m`rturisi dragostea.
– Brant nu m` iube[te, insist` Tina.
– Nu? {i atunci de ce a r`scolit p`mântul s` g`seasc` o
femeie care a cunoscut-o pe mama ta? M-a g`sit tocmai la
Jersey, acolo locuiesc acum! M-a adus tocmai de acolo
spunând c` este foarte important pentru tine s` afli adev`rata
poveste.
Tina ro[i.
– Când am aflat c` se \ntâlne[te cu o doamn`, Nicola Gray,
am crezut c`...
– Ai fost cumva geloas`? Asta \nseamn` ,Tina, c` [i tu \l
iube[ti!
Timpul trecutse repede ; nu realizar` cât discutaser` pân`
când nu veni doamna Moncrieff s-o anun]e c` trebuia s` \mbrace
costumul.
158 NANCY JOHN
– Unde este so]ul meu? o \ntreb` Tina.

– {i el se schimb`!
Tina tocmai \[i aranja toca mic`, \n form` de inimioar` cu
perle, când Brant ap`ru. Tina sim]i c` nu mai poate respira. Era
atât de frumos \mbr`cat \n acel costum liliachiu!
– E[ti frumoas`, milady, spuse el.
– {i tu ar`]i foarte bine, un adev`rat nobil elizabethan!
– Ai vorbit cu Nicola Gray?
Tina \ncuviin]`.
– Am fost atât de oarb`, Brant, m` vei putea ierta?
– Eu am fost orb, iubito, pentru c` nu ]i-am ar`tat mai mult`
dragoste [i \n]elegere, nu ]i-am spus niciodat` cât te iubesc.
– M` iube[ti, Brant?
– Nu vei [ti niciodat` cât de mult, draga mea. Anii de dragoste
pe care-i vom trì de acum \nainte nu vor fi de-ajuns ca s`-]i ar`t
cât te iubesc!
– Domnule Wakefield, auzir` vocea doamnei Moncrieff, v`
a[teapt` invita]ii!
– Te iubesc, Brant, m`rturisi Tina.
– M` vei iubi \ntotdeauna?
– |ntotdeauna, jur` ea.
Tina cobor\ la bra]ul lui Brant scara masiv` de stejar,
zâmbindu-le oaspe]ilor. Invita]ii se adunar` \n jurul sc`rii, s`
vad` perechea de la Hucclecote Hall. Era un cuplu superb, toat`
lumea recuno[tea asta.
|n aplauzele lor, Brant se \nclin`, iar Tina f`cu o reveren]`.

Erau acolo prietenii lor, Jeff [i Gillian, care p`reau foarte ferici]i.
Coborâr` mândri ultima treapt` a sc`rii. St`pânul de la
Hucclecote Hall [i doamna sa.
Sfâr[it

Un Barbat Nemilos PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Un Barbat Nemilos PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

NANCY JOHN

Drumul \ngust [erpuia printre pâlcuri de copaci care abia

Dar deodat` \[i aminti c` fusese chiar Charles cel care o

– Nu este nevoie s`-]i ceri scuze, o inform` el pe un ton

– O, da, ro[i Tina. |ncepu s` caute po[eta \n ma[in`, unde-[i

Tina se d`du un pas \n spate s` ajung` repede la ma[in`, dar

– Desigur, dar ai grij` s` faci uz de asta! Privirea lui insolent` \i

Cobor\ din ma[in` cu picioarele tremurând \n urma \ntâlnirii

– Sunt doamna Moncrieff, o inform` aceasta. Am fost menajera

Menajera nu se ar`t` prea impresionat`. Ridic` din umeri cam

Figura b`rbatului se \ntunec` la vederea Tinei.

– Nu este nici o confuzie, domnule Wakefield, zise ea cu pu]ina

– Spune-mi exact ce farmece ai folosit asupra bietului b`rbat ca

c` nu te a[tepta la favoruri pentru c` e[ti tân`r` [i frumoas`. Voi

Cu toate acestea, a[tepta cu mare emo]ie confruntarea cu el. Acest

accident rutier, cu dou` s`pt`mâni \nainte de tat`l s`u. Domnul

Femeia o privi mai calm`.

– Asta \nseamn` c` este logodit? insist` Tina.

[i devotamentul acestei femei. Poate c` acest b`rbat era \ntr-adev`r

– Este o sear` foarte cald`, \ncepu Tina. Te a[teptai s` m`

Când v`zu c` ea nu r`spunde, ad`ug`:

celebra cununia \n capela colegiului, vor primi ur`rile de bine ale

pâna la sfâr[itul ultimului trimestru de [coal`. Dar se considerau

viitoarei doamne. La astea se adaug` foarte mult teren [i zece mii

|n salon, Tina descoperi c` nu avea r`bdare s` urm`reasc` nici

copaci [i undeva \n apropiere se auzi chiar [i o bufni]`. P`mântul

– Deschide-te, poart` blestemat`! murmur` ea furioas`.

Sunt destule fete dr`gu]e aici pe mo[ie, ale familiilor care

– Nu joci cinstit, murmur` ea. Indiferent ce mi s-ar fi \ntâmplat

– Te prive[te, zise el indiferent. F`r` \ndoial`, dr. Medwyn va

Dup` o noapte de nesomn [i mai ales de zbucium, de vise

Era o diminea]` frumoas`, razele soarelui se filtrau prin cea]`,

se opri, iar Tina nu putu s`-[i ia privirea de la acea figur` superb`.

– M` \ndoiesc! A plecat de mult, [i nu obi[nuie[te s` se \ntoarc`

|ntoarse paginile cu nesa] [i aplecat` asupra paginilor, nici nu

– Mul]umesc pentru invita]ie, dar a[ prefera s`-mi v`d de

Ochii viole]i ai blondei se confuntar` o clip` cu cei alba[tri ai

– Din p`cate, am aranjat s`-mi petrec seara aici, cu Tina; nu m`

mai avea pornirea de a se apuca din nou de lucru. Documentele

– Sunt de acord c` Tina \[i cunoa[te foarte bine treburile; nu

Ce fel de femeie e[ti tu, Tina Harcourt? se \ntreb` ea. De cum

Nu avea rost s` nu-i r`spund`, a[a c` murmur` doar atât:

Se l`s` o scurt` t`cere, apoi el spuse:

\nfruntându-l cu mult curaj. El \ncepu s` râd` [i \n clipa urm`toare

Apoi, el intr` \n camera ei, de unde se \ndrept` imediat spre

|n cea de a doua zi de la plecarea lui, dup`– amiaz` renun]` la

– A, nu! Jeff \ncepu s`-i explice c` nu-i ajungeau orele zilei ca

– Da, ai dreptate. Richard, fiul lui Sebastian era mo[tenitorul

– Cred c` te sim]i foarte singur`, acolo la conac. Nu [tiu ce-a[

A doua zi, Tina se duse, a[a cum promisese, s` bea ceaiul cu

El o privi cu ur`, a[a i se p`ru.

Pentru prima oar` \n trei s`pt`mâni, cerul era \nnorat. Pe când

– Este destul de primitiv, spuse Brant oarecum amuzat, dar nu

[i Charles se \n]eleseser` destul de bine. El nu obiecta dac` se

– Te asigur c` nu este nici un joc, r`spunse el. Apoi, dup` un

gândeasc` a[a despre b`rbatul pe care-l iubea, cu care se va

Dup` ploaia din ziua precedent`, \n comitatul Sussex aerul era

Tina cobor\ treptele [i-[i st`pâni ner`bdarea, pentru ca

– Ne cunoa[tem de mult timp, domnule Wakefield. De fapt, o

Dup` mas` ,Tina [i Charles plecar` \ntr-o plimbare pe

– M-am gândit c` va fi mai mult` lume pe aici... adic` \n cas`.

Charles se \ncrunt` vizibil.

Charles lu` un aer vexat [i dezgustat: