 Conexiunea emitor comun este caracterizată de o amplificare în putere foarte

mare, putând oferi la ieşire curenţi şi tensiuni chiar şi de sute de ori mai mari
decât cei aplicaţi la intrare. Bineînţeles, tensiunile şi curenţii de ieşire nu pot fi
niciodată mai mari decât cei pe care îi poate oferi sursa de alimentare a
respectivului circuit.

Trebuie să ştii că în cazul conexiunii emitor comun, semnalul de intrare şi cel de

ieşire se află defazate cu 180º. Asta înseamnă că dacă la un moment dar
tensiunea semnalului de intrare creşte, cea a semnalului de ieşire scade, şi invers.

Din cauza acestui defazaj, spunem că emitor comun este o conexiune inversoare
(sau de inversor).
În acest punct conexiunea emitor comun pare să fie foarte potrivită pentru
amplificarea semnalelor de orice gen.

 Ţinând cont de faptul că semnalul de ieşire este preluat tot din punctul Ustatic, asta
înseamnă că în conexinea colector comun, semnalul de ieşire va fi mereu cu 0,65V
mai mic decat semnalul de intrare.
Din acest motiv, conexiunea colector comun este numită şi repetor pe emitor,
deoarece “repetă” pe emitor semnalul aplicat la intrare (scăzând bineînţeles cei
~0,65V care se pierd pe joncţiunea B-E).
O consecinţă directă a acestui lucru este faptul că amplificarea în tensiune a
conexiunii colector comun este un pic mai mică decât 1, adică practic este un
atenuator, tensiunea de ieşire fiind puţin mai mică decât cea de intrare. Însă
marele avantaj al acestei conexiuni este dat de amplificarea în curent care este
practic egală cu factorul de amplificare al tranzistorului. Din punct de vedere
practic, asta înseamnă că la ieşire pot fi conectate sarcini care vor curenţi de
intensitate mare (un motor electric, un difuzor, un bec cu incandescenţă etc.) în
timp ce la intrare poţi aplica semnale de la surse care nu pot da decât curenţi de
intensităţi foarte mici. Dintre toate conexiunile tranzistorului, conexiunea colector
comun are cea mai mare amplificare în curent.

În conexiunea colector comun semnalele de intrare şi cel de ieşire sunt în fază,

adică dacă semnalul de intrare creşte, la fel face şi cel de ieşire.
 Conexiunea bază comună nu se laudă cu o amplificare prea mare nici în
curent şi nici în tensiune, însă oferă avantajul unei foarte bune izolări a
circuitului de intrare faţă de semnalele care circulă în circuitul de ieşire. În
mod natural tindem să credem că doar semnalul de intrare determină ceea
ce se întâmplă în circuitul de ieşire, însă în realitate (chiar dacă într-o
măsură mult mai mică) există şi o influenţă inversă – semnalele din circuitul
de ieşire influenţează fenomenele din circuitul de intrare. În ceea ce
priveşte defazajul dintre semnalele de intrare şi cel de ieşire, în cazul
conexiunii bază comună acesta este de 0º, adică dacă semnalul de intrare
creşte sau scade la fel face şi cel de ieşire.